02 Final Semiologia Chirurgicala a Membrelor Cor21ian2015 1

7/23/2019 02 Final Semiologia Chirurgicala a Membrelor Cor21ian2015 1

http://slidepdf.com/reader/full/02-final-semiologia-chirurgicala-a-membrelor-cor21ian2015-1 1/11

CAPITOLUL 2

SEMIOLOGIA CHIRURGICALĂ A MEMBRELOR

Mircea Liţescu

Stabilirea diagnosticului unei afecţiuni presupune identificarea şi utilizarea într-un algoritmlogic a unui set de informaţii de către medicul care examinează un pacient. Datele acestea suntobţinute din mai multe surse şi sunt sistematizate în 3 categorii:

a. Date subiective sunt elementele care sunt sesizate de către pacient şi care celmai frecvent aduc pacientul la consultul medical simptome. Sunt evidenţiate în cursulanamnezei!

b. Date obiective sunt descoperite de către medic în cursul etapelor "inspecţie# palpare# percuţie# auscultaţie$ examenului clinic semne!

c. Date paraclinice şi de laborator sunt obţinute prin examinări imagisticesuplimentare "radiologice# ecografice# endoscopice etc.$ şi prin analizarea unor produse biologice "s%nge# urină# secreţie plagă etc.$ prelevate de la pacient.

e!iniţii

Traumatismu": totalitatea leziunilor produse de agenţi vulneranţi fizici# c&imici saumecanici a căror intensitate depăşeşte rezistenţa ţesuturilor interesate direct sau situate la distanţă

de locul de acţiune al agentului vulnerant.

Contu#ii"e sunt leziuni traumatice care se caracterizează prin menţinerea integrităţii bariereicutanate sau mucoase. Din acest motiv# contuziile sunt numite şi traumatisme 'înc&ise(.

P"a$i"e sunt leziuni traumatice 'desc&ise( în care integritatea barierei cutanate sau mucoaseeste întreruptă de acţiunea agentului vulnerant.

Entorsa reprezintă leziunea traumatică a unei articulaţii provocată de executarea bruscă aunei mişcări dincolo de limitele fiziologice ale articulaţiei respective# care nu este urmată de odeplasare permanentă a capetelor articulare aflate în contact.

Lu%aţia reprezintă consecinţa unui traumatism care provoacă o mişcare care depăşeştelimitele fiziologice ale articulaţiei respective şi se soldează cu deplasarea persistentă aextremităţilor articulare ale segmentelor osoase cu modificare raporturilor normale intraarticulare.)ste însoţită de ruptura capsulei articulare şi*sau a ligamentelor.

&racturi"e reprezintă leziuni traumatice ale sistemului osos soldate cu întrerupereacontinuităţii osoase consecutiv acţiunii unui agent vulnerant a cărui intensitate depăşeşte rezistenţa

15



osului asupra căruia acţionează. Din punctul de vedere al intensităţii acţiunii agentului vulnerant#sunt două situaţii posibile: structura osoasă normală este lezată de un traumatism cu intensitatemare# sau structura osoasă are rezistenţa diminuată de o afecţiune preexistentă iar fractura se produce consecutiv unui traumatism minim sau în cursul activităţii normale fractura 'spontană(.

Arsuri"e reprezintă agresiuni produse de agenţi vulneranţi variaţi "căldură# curent electric#substanţe c&imice$ care determină leziuni locale de gravităţi diferite în funcţie de temperatură şitimpul de acţiune şi cu răsunet general variabil.

e$er'turi"e reprezintă totalitatea leziunilor locale produse sub acţiunea temperaturilor scăzute.

Hemora$ia reprezintă extravazarea s%ngelui în afara sistemului vascular. S%ngele fuzat înţesuturi consecutiv unui traumatism# produce în funcţie de cantitate ec&imoze "cantitate mică$ sau&ematoame "cantitate mare$.

Semio"o$ie $enera"'

Din punctul de vedere al mecanismelor de producere# pe primul loc se află traumatismele prin accidente rutiere# urmate la mare distanţă de accidentele de muncă# accidentele casnice şiagresiunile "aici fiind incluse şi autoagresiunile şi tentativele de suicid$.

ate (e anamne#'

Simptomele care sunt înt%lnite în ma+oritatea leziunilor traumatice ale membrelor suntdurerea şi impotenţa funcţională# ambele av%nd grade variate de intensitate# in funcţie deseveritatea agresiunii agentului traumatic. ,cestea trebuie investigate anamnestic c%t mai complet.

urerea are numeroşi parametri care pot fi evidenţiaţi anamnestic: localizare# iradiere#intensitate# elemente însoţitoare# poziţii antalgice etc.

Impotenţa !uncţiona"' apare în general în traumatismele severe.

Po#iţia anta"$ic' reprezintă modificarea statusului normal pentru diminuarea durerii provocate de anumite poziţii sau mişcări ale membrului*membrelor interesate de traumatism.

E%amenu" c"inic

Semnele descoperite în cursul examenului clinic au o variabilitate extremă dependentă demultitudinea etiologică şi de intensitate a acţiunii agenţilor vulneranţi. entru o prezentaresistematizată a acestor semne este necesară gruparea lor în funcţie de tipul leziunilor produse încursul traumatismelor.

16



Contu#ii"e sunt consecinţa unor traumatisme de intensitate mică*medie şi prin urmare# nu permit evidenţierea unei palete bogate de semne în cursul examenului clinic. ot fi identificatetotuşi la nivelul locului de impact al agentului vulnerant:

mărci traumatice ec&imotice# uneori av%nd forma exactă a agentului traumatic!

tumefacţii consecutive prezenţei unor &ematoame*seroame cu localizare mai profundă#

P"'$i"e se clasifică în funcţie de agentul traumatic în mai multe categorii. u excepţia plăgilor c&irurgicale care datorită mediului aseptic în care sunt realizate# au un mod particular deevoluţie şi de abordare terapeutică# restul plăgilor au ca principal criteriu de clasificare profunzimea# respectiv numărul şi tipul structurilor anatomice interesate. /n cursul examenuluiclinic pot fi evidenţiate:

• leziuni cutanate cu suprafeţe şi aspecte extrem de variate de la plăgi liniare "produse dearme albe$ la diverse întinderi de plăgi contuze# anfractuoase consecutive cel mai

frecvent traumatismelor rutiere sau accidentelor de muncă!

• semne de s%ngerare externă de diferite gravităţi put%nd merge p%nă la semnele anemieiacute post&emoragice "paloare tegumentară intensă# extremităţi reci# ta&icardie#&ipotensiune arterială$!

• explorarea plăgii cu instrumentar adecvat permite precizarea profunzimii acesteia şistabilirea tratamentului recomandat!

• gradul de contaminare al plăgii.

Diversitatea extremă a agenţilor vulneranţi trebuie corelată cu datele obţinute în cursulexamenului local# examenelor paraclinice şi de laborator# precum şi din anamneză pentru a stabilitratamentul optim pentru fiecare tip de leziune în funcţie de gradul de contaminare bacteriană şide distrugerile de ţesuturi consecutive traumatismului.

Entorsa este leziunea posttraumatică frecvent înt%lnită la nivelul următoarelor articulaţii:gleznă# police# genunc&i. Din punctul de vedere al leziunilor asociate# entorsele sunt clasificate îndouă categorii benigne# apar în contextul unei laxităţi ligamentare şi entorse grave care producrupturi ligamentare şi se însoţesc de mişcări anormale la nivelul articulaţiei interesate.

entru entorsa de gleznă# articulaţia cel mai frecvent interesată de acest tip de leziune#mecanismul de producere constă într-o mişcare bruscă de rotaţie internă asociată cu flexia planteişi care depăşeşte limitele fiziologice articulare.

)xamenul clinic la pacientul cu entorsă va evidenţia semne de intensitate variabilă în funcţiede intensitatea traumatismului şi de intervalul de timp scurs între momentul accidentului şi cel alexaminării. Sunt aproape întotdeauna prezente: ec&imoze şi tumefacţii la nivelul articulaţieiinteresate# mobilitatea articulară este păstrată# dar limitată antalgic. )xistenţa mişcărilor anormale

17



poate fi evidenţiată în cursul examenului clinic# amploarea acestor mişcării fiind condiţionată deseveritatea distrugerilor aparatului ligamentar "întinderi sau rupturi de ligamente$.

Dintre investigaţiile paraclicice# important pentru diagnostic este examenul radiologic#efectuat în cel puţin două incidenţe# prin care se exclude prezenţa fracturilor.

Lu%aţia apare cel mai frecvent la nivelul articulaţiilor cu mobilitate ridicată# cel mai desfiind înt%lnită luxaţia articulaţiei scapulo-&umerale. ăderea pe m%nă este cauza principală aluxaţiei scapulo-&umerale. 0uxaţia mandibulară# acromio-claviculară# luxaţia de cot şi luxaţia degenunc&i sunt mai rar înt%lnite.

Subiectiv# durerea vie# sincopală şi impotenţa funcţională la nivelul articulaţiei afectatedomină tabloul motivelor de prezentare la medic. )xamenul clinic în faza acută "la scurt timpdupă producerea traumatismului$ aduce încă de la etapa inspecţiei semne sugestive pentrustabilirea diagnosticului:

• ec&imoze locale de întindere variabilă "pot lipsi precoce după momentul accidentului#apar la intervale de timp variabile în funcţie de profunzimea structurilor vascularelezate$!

• deformarea articulaţiei afectate "umărul 'epolet( în luxaţia scapulo-&umerală# semnul'clapei de pian( în luxaţia acromio-claviculară etc.$!

• poziţia antalgică membrul superior cu articulaţia lezată este susţinut de la nivelulcotului de celălalt membru superior!

• prezenţa unor complicaţii locale produse datorită deplasării permanente şi ample acapetelor articulare aflate normal în contact "compresiuni# elongări# dilacerări vasculareşi*sau ale nervilor care trec prin vecinătatea articulaţiei afectate$.

alparea decelează prezenţa edemului local# modificarea raporturilor normale între repereleosoase articulare# durere provocată de mobilizare sau de palparea articulaţiei. /n luxaţia anterioarăa mandibulei# la palpare# se evidenţiază existenţa unei depresiuni pretragiane in locul normal alcondilului.

)xamenul radiologic în mai multe incidenţe este obligatoriu pentru excluderea fracturilor care pot însoţi orice luxaţie. După reducerea luxaţiei şi depăşirea episodului acut# evaluarea

afectării ligamentare posttraumatice este obligatorie. ,lături de examenul clinic cu evidenţiereamobilităţii articulare anormale care poate merge p%nă la instabilitate articulară# examinarea 12"rezonanţa magnetică nucleară$ este necesară pentru diagnosticarea leziunilor ligamentare.

&ractura este cea mai gravă leziune osteo-articulară posttraumatică. /n funcţie demecanismul de producere şi de localizarea traumatismului# fracturile pot interesa aproape oricesegment al sistemului osos.

18



4arietatea extremă a tipurilor de traumatisme precum şi numărul mare de tipuri osoase dinstructura sc&eletului face foarte dificilă clasificarea fracturilor. ,cestea pot fi clasificate in funcţiede numeroase criterii "starea osului anterior de momentul fracturii# mecanismul de producere#tipul osului interesat# deplasarea capetelor osoase# leziunea tegumentului supraiacent# traiectulfracturii şi complexitatea acestuia$:

o ma+oritatea fracturilor apar consecutiv unor traumatisme violente care afectează un oscu structură şi rezistenţă normală# dar există şi situaţii c%nd un traumatism minor "omişcare normală$ produce fracturi ale oaselor cu rezistenţa afectată de procese patologice preexistente "osteoporoză# tumori osoase$!

o fracturile se produc fie prin mecanism direct "focarul de fractură coincide cu locul deimpact$# fie prin mecanism indirect în care fractura apare la distanţă variabilă de loculacţiunii agentului traumatic. 2ecanismele indirecte sunt tracţiunea "produc fracturi parcelare prin smulgerea inserţiilor tendinoase sau ligamentare$# torsiunea şi presiunea

"presiunile transmise în axul oaselor lungi pot determina fracturi prin telescopare aepifizei în diafiza osoasă$!

o în funcţie de localizarea lor# fracturile sunt clasificate în fracturi ale oaselor lungi "lanivelul membrelor$ şi fracturi ale oaselor late "bazin# craniu$!

o fracturile oaselor lungi pot fi epifizare# diafizo-epifizare sau diafizare "posibil traiectintraarticular$!

o interesarea structurii osoase poate fi incompletă "fractura în 'lemn verde( careafectează numai parţial corticala şi medulara osului traumatizat$ sau completă.

5racturile complete pot avea traiect scurt# transversal sau diverse tipuri de traiectoriioblice lungi# drepte sau spiroide!

o deplasarea capetelor osoase se produce sub acţiunea maselor musculare care se inseră pe fragmentele de oase fracturate. ontractura muşc&ilor poate conduce la angularea#încălecarea sau depărtarea capetelor osoase!

o fractura poate avea un traiect simplu# sau în focar apar multiple traiecte de fractură şimai multe fragmente de os fracturat "fractura cominutivă$!

o tegumentul de deasupra focarului de fractură poate fi intact "fractura înc&isă$# sau lezat

cu continuitatea compromisă "fractura desc&isă$ fie direct prin acţiunea agentuluivulnerant# fie indirect sub acţiunea capetelor osului fracturat.

a şi în celelalte tipuri de leziuni ale aparatului locomotor# durerea şi impotenţa funcţionalăsunt principalele simptome care determină prezentarea la examenul medical.

)xamenul clinic pune în evidenţă semne de probabilitate şi semne de certitudine pentrudiagnosticul unei fracturi. Semne"e (e pro)a)i"itate sunt:

19



o ec&imoza tegumentelor de deasupra fracturii# ca urmare a leziunii concomitente a unor vase de s%nge din vecinătatea focarului. oate apare tardiv dacă focarul de fractură este profund# sub mase musculare voluminoase!

o tulburările trofice tegumentare "flictene &emoragice# necroze cutanate$ nu apar imediat

după producerea fracturii. ,cestea reprezintă consecinţe ale isc&emiei induse detraumatism# dar pot fi provocate şi iatrogen de un aparat g&ipsat aplicat prea str%ns!

o tumefacţia însoţită de deformarea regiunii# urmată de apariţia unei ec&imoze.Deformarea regiunii apare din cauza proeminenţei capetelor osoase fracturate decalate#angulate sau încălecate sub tegumente. 6umefierea regiunii este în general însoţită şi decreşterea temperaturii locale!

o durere în punct fix spontană# exacerbată de palparea sau încercarea de mobilizare pasivăa zonei respective# asociată cu:

o impotenţă funcţională completă!

o poziţie vicioasă rezultată prin deplasarea fragmentelor şi scurtarea membrului lezat.entru membrele inferioare# aspectul tipic este de rotaţie externă şi adducţie# iar membrul afectat este mai scurt dec%t cel sănătos. Scurtarea membrului fracturat apare înurma deplasării "încălecare# telescopare$ capetelor osoase fracturate provocate decontractura musculară reflexă

entru precizarea diagnosticului exclusiv pe baza semnelor clinice# la semnele descriseanterior este necesară asocierea cel puţin a unui semn de certitudine. Semne"e (e certitu(ine sunt

următoarele: mobilitate anormală în focarul de fractură. )ste evidenţiată la palpare sau la tentativa de

mobilizare pasivă sau spontană!

întreruperea transmiterii mişcării distal de focarul de fractură!

întreruperea continuităţii reliefului osos. Se poate evalua palp%nd marginea reperelor osoase# mai ales la cele situate relativ superficial sub tegument "claviculă# tibie etc.$!

prezenţa crepitaţiilor osoase "asemănătoare zgomotului produs la presarea zăpezii$ careapar la palparea zonei fracturii şi care sunt produse de frecarea capetelor fracturate!

evidenţierea prin piele "în cazul fracturilor desc&ise$ a unuia sau a celor două capeteosoase fracturate.

/n practică# nu este indicată căutarea activă a semnelor de certitudine# aceste manevre fiindextrem de dureroase şi c&iar periculoase datorită riscului de producere sau agravare a leziunilor locale musculare# vasculare sau nervoase prin mobilizarea capetelor osoase care sunt ascuţite.

20



/n prezenţa semnelor de probabilitate# este necesară efectuarea unei radiografii în minimdouă incidenţe a regiunii interesate# care va infirma sau va confirma fractura. 2odificările care permit evidenţierea clară a fracturii şi a detaliilor acesteia sunt identificabile cu uşurinţă pe filmulradiologic mai ales în cazul fracturilor complete din cauza deplasării capetelor osoase.

Arsuri"e reprezintă unele dintre cele mai frecvente leziuni produse în cursul accidentelor demuncă sau traumatismelor casnice. 7ricare este mecanismul de producere# evoluţia arsurilor esteinfluenţată de profunzimea şi întinderea leziunilor. 2a+oritatea arsurilor sunt consecinţa directă acăldurii. )xistă mai multe posibilităţi de transfer al căldurii către corpul uman:

• radiaţie solară!

• flacără!

• lic&ide fierbinţi!

• vapori şi gaze fierbinţi!

• corpuri solide cu temperaturi înalte.

1estul leziunilor apar consecutiv contactului între tegument şi curentul electric sau urmare acontactului cu diverse substanţe c&imice sau sub acţiunea radiaţiilor produse de aparatura dediagnostic şi tratament# sau de materialele radioactive.

8ndiferent de mecanismul de producere al leziunilor "căldură# curent electric# substanţec&imice# radioactive$# principalul simptom este reprezentat de durere.

)xamenul clinic local permite obiectivarea unor aspecte particulare în funcţie de mecanismulde producere al arsurilor. Dat fiind faptul că cele mai numeroase leziuni sunt produse sub acţiuneacăldurii# prezentarea acestora va fi detaliată în continuare. 8ndiferent care este ve&iculul care permite agresiunea termică asupra tegumentului# leziunile care se vor produce vor fi direct proporţionale cu temperatura agentului vulnerant "temperaturile înalte produc leziuni profunde gradientul termic$ şi timpul de contact cu tegumentul. ,rsurile produse de căldură de clasifică înfuncţie de profunzime în patru grade:

← $ra(u" I "eritemul solar$ este forma cea mai puţin profundă şi se caracterizează prin prezenţa eritemului cutanat şi a durerii de intensitate moderată!

← $ra(u" II se caracterizează prin apariţia flictenei cu conţinut sero-citrin. 8ntereseazăexclusiv epidermul produc%nd un cliva+ al acestuia la nivelul membranei bazale# de pe stratulsubiacent "derm$. /n acest spaţiu apar flictene prin permeaţie transdemică. 0eziunile se vindecă prin 9restitutio ad integrum( ca şi arsurile de gradul 8!

← $ra(u" III are ca leziune caracteristică flictena cu conţinut sero-&emoragic. 0eziuneainteresează epidermul şi parţial dermul# astfel înc%t flictenele care apar au conţinut sero-&emoragic

21



datorită interesării vaselor de s%nge din derm. 4indecarea se realizează prin utilizarea resurselor epiteliale rămase în plagă cu apariţia cicatricelor vicioase!

← $ra(u" I* este caracterizat de prezenţa escarei. )scara reprezintă o necroză decoagulare produsă sub acţiunea temperaturii ridicate. 8nteresează toate straturile tegumentului#

distrug%nd toate resursele epiteliale din zonă. 4indecarea spontană se va produce cu dificultatec&iar dacă suprafaţa arsă are dimensiuni reduse. Distrugerea terminaţiilor nervoase senzitive din plaga arsă face ca sensibilitatea dureroasă să fie diminuată în arsurile profunde "gradul 888 şi 84$.

)xamenul clinic trebuie să precizeze# în afara profunzimii arsurii# şi întinderea suprafeţeiarse. ea mai facilă modalitate de apreciere a întinderii arsurii este reprezentată de 9regula cifrei(. onform acesteia# capul şi g%tul reprezintă ;# membrele superioare c%te ; fiecare#membrele inferioare c%te <=; fiecare# trunc&iul anterior ;# trunc&iul posterior ; şi perineul<;. 7 apreciere mai exactă a modului în care vor evolua arsurile se poate face stabilind indicele prognostic "produsul între gradul arsurii şi suprafaţa arsă$. alcularea indicelui prognostic permite

estimarea cu relativă precizie stabilirea rapidă după accident a şanselor unei evoluţii favorabile aunui pacient cu arsuri.

/n funcţie de întinderea suprafeţei arse# arsura poate fi considerată ca o afecţiune locală"arsuri care interesează sub >?; din suprafaţa corporală$# sau ca o leziune locală care induce oafecţiune generală "boala arsului$ dacă arsura depăşeşte >?; din suprafaţa corporală.

,rsurile c&imice reprezintă o categorie separată a arsurilor care recunoaşte un mecanismdiferit de producere a leziunilor. @nele substanţe c&imice "oxidante# baze tari# acizi$ în contact cutegumentul produc reacţii c&imice exoterme care provoacă arsuri alături de distrucţiile tisulare produse prin reacţiile c&imice cu proteinele tisulare. ,rsurile c&imice îmbracă diferite aspecte în

funcţie de substanţele responsabile:

escară uscată produsă prin des&idratare intensă sub acţiunea acizilor tari "clor&idric#sulfuric# azotic etc.$. 1esorbţie generală redusă!

escară moale# evolutivă în profunzime# care permite resorbţia sistemică a substanţeic&imice responsabile de producerea arsurii "acizi slabi# baze# esteri$.

0eziunile prin curent electric au şi ele unele aspecte particulare generate de modalitateadiferită de producere a leziunilor. Se asociază arcul voltaic responsabil de leziunile de arsură produse de temperaturile înalte# cu trecerea curentului electric prin ţesuturi "electrocutarea$. Din

această asociere se produc leziuni de o severitate deosebită:

alterări ireversibile ale proteinelor tisulare pe circuitul parcurs în corpul uman între poarta de intrare şi cea de ieşire a curentului electric!

necroze de coagulare vasculare cu isc&emie acută consecutivă!

tulburări de ritm şi de conducere merg%nd p%nă la fibrilaţie ventriculară şi stop cardiac.

22



7 parte dintre leziunile menţionate sunt evidente încă de la momentul examenului cliniciniţial# altele devenind evidente pe parcursul evoluţiei post-electrocutare:

leziunile de tip arsură "escară$ electrică de la poarta de intrare şi cea de ieşire acurentului electric. /n cazurile severe# leziunile pot a+unge p%nă la carbonizarea unui

membru sau segment de membru!

prezenţa eritemului şi edemului perilezional la poarta de intrare*ieşire a curentului!

absenţa pulsului datorită trombozelor produse la nivelul axului vascular parcurs decurentul electric!

tulburările de ritm cardiac sunt descoperite prin palparea pulsului# auscultaţie şiconfirmate pe traseele electrocardiografice.

,rsurile produse prin iradiere au ca element specific afectarea întregului organism c&iar dacăleziunile cutanate sunt localizate. )xpunerea la radiaţii poate apare fie ca un accident acut cu dozefoarte mari de radiaţii "manipularea substanţelor radioactive# incidente în centrale nuclearo-electrice# explozii nucleare$# sau prin expunere cronică la radiaţii ionizante în doze relativ micicare devin nocive prin sumarea efectelor "boala de iradiere$.

Semnele locale "radiodermita acută$ sunt reprezentate de eritem şi arsuri cutanate care înnumeroase cazuri apar după o perioadă de latenţă dependentă de doza de radiaţii absorbită. /ncazul expunerii cronice la doze mici# apar semne locale de radiodermită cronică: atrofie cutanată#ulceraţii# zone de fibroză# alopecie etc. @n element deosebit este reprezentat de prezenţa semnelor generale la examenul clinic: greaţă# vărsături# cefalee# apatie# somnolenţă. a şi semnele locale#apariţia semnelor generale este dependentă de durata expunerii la radiaţii şi de doza totală

absorbită.

0a >-3 săptăm%ni de la episodul acut &emoleucograma evidenţiază anemie# leucopenie şitrombocitopenie datorită efectelor iradierii asupra măduvei &ematopoetice.

2utaţiile induse de radiaţii la nivel celular sunt responsabile de apariţia tumorilor maligne la persoanele expuse accidental sau profesional la radiaţii ionizante. 0eucemiile sunt malignităţile celmai frecvent consemnate după iradiere.

e$er'turi"e sunt unele dintre cele mai frecvente afecţiuni în timp de război. rimul şi maiales ,l doilea 1ăzboi 2ondial au generat un număr extrem de mare de cazuri la toate armateleimplicate în conflicte. umai într-un singură iarnă# pe frontul de est# armata germană a înregistratcirca <??.??? de cazuri de degerături# din care circa <A.??? au impus amputaţii de membre. /ntimp de pace degerăturile reprezintă un procent relativ redus de leziuni# dar sunt frecvente la persoanele care lucrează iarna în aer liber# sau care practică sporturi de iarnă.

Bonele cel mai frecvent afectate de degerături sunt: nasul# obra+ii# urec&ile# degetele m%inilor sau picioarelor. ,pariţia degerăturilor este condiţionată de expunerea la frig ca factor determinant#

23



mai ales în condiţiile sc&imbărilor bruşte de temperatură. 0eziunile sunt direct proporţionale cuscăderea temperaturii# gradul de umezeală din mediu şi cu prezenţa curenţilor de aer. )xistă oserie de factori favorizanţi a căror prezenţă poate fi identificată anamnestic. ,ceştia suntreprezentaţi de: ec&ipamentul necorespunzător# starea de depresie# oboseala# nutriţia deficitară#consumul cronic de alcool# afecţiunile vasculare preexistente etc.

acienţii cu degerături afirmă senzaţie de răceală# înţepături# furnicături# arsuri sau c&iar dureri in zona afectată.

)xamenul clinic general urmăreşte determinarea impactului expunerii la frig asupraorganismului în ansamblu şi diagnosticarea patologiei preexistente care poate influenţa evoluţia şivindecarea degerăturilor.

/naintea dezg&eţării# zonele degerate prezintă paloare tegumentară extremă şi zone cu petealbăstrui. Diagnosticarea gradului degerăturii se realizează retrospectiv# în funcţie de aspectulobservat după dezg&eţarea zonei afectate şi de evoluţia sub tratament în perioada imediată după

accident. 0eziunile locale provocate de expunerea la temperaturi scăzute sunt clasificate în patrugrade# în funcţie de severitate:

← $ra(u" I: eritem cutanat# edem local# deficit de sensibilitate!

← $ra(u" II: eritem # edem# flictene!

← $ra(u" III: flictene cu lic&id sanguinolent!

← $ra(u" I*: leziuni profunde care interesează tegumentul în totalitate şi structurilesubiacente "muşc&ii# tendoanele şi oasele$.

Hemora$ii"e consecutive traumatismelor sunt clasificate în funcţie de mai multecriterii:

externe# interne# sau mai rar# exteriorizate secundar "s%ngerări care se produc la nivelulorganelor cavitare şi se exteriorizează ulterior$!

tipul vasului lezat# &emoragiile pot fi arteriale# venoase sau capilare. 5iecare dintreacestea se manifestă într-un mod diferit!

intervalul de timp dintre traumatism şi debutul s%ngerării. @neori &emoragia apare

tardiv posttraumatic! debitul s%ngerării &emoragii mici# medii sau masive!

aspectul s%ngelui exteriorizat:

o arterial s%nge de culoare roşu-viu cu debit mare în general şi cu caracter pulsatilsincron cu bătăile inimii

24



o venos s%nge de culoare roşu înc&is# curge lent# continuu

o capilar s%ngerare difuză şi cu intensitate redusă pe toată suprafaţa plăgii.

Simptomatologia în &emoragii este dependentă de durata şi amploarea s%ngerării# în cazurile

grave fiind foarte evidentă. Sunt prezente: astenia fizică intensă# setea# dispneea# tendinţa lalipotimie în ortostatism.

)xamenul clinic arată tegumente cu paloare extremă a tegumentelor# mucoaselor şisclerelor# extremităţi reci# dispnee# ta&icardie# &ipotensiune# cu risc de sincopă la ridicarea dinclinostatism. /n cazul acestor pacienţi# cel mai dificil este diagnosticul diferenţial cu şocultraumatic al cărui tablou clinic poate fi similar.

)lemente suplimentare pentru diagnostic sunt obţinute cu a+utorul examenelor de laborator.rincipala analiză modificată este &emoleucograma care arată gradul anemiei. entru a obţinevalori reale ale &emoglobinei# trebuie iniţial realizată reumplerea patului vascular urmată de

normalizarea tensiunii arteriale. 1eec&ilibrarea volemică provoacă apariţia unei &emodiluţii deintensitate direct proporţională cu cantitatea de s%nge pierdut.

Bibliografie

<. iculae 8ordac&e# 5lorin 6urcu# 2ircea 0iţescu - )lemente de &irurgie Cenerală "3E-3E$# )ditura 6e&nică# >??

>. Sc&FartzGs rinciples of SurgerH# int& )dition 5. Irunicardi# Dana ,ndersen# 6imot&HIilliar# David Dunn# Jo&n Kunter# Jeffrez 2att&eFs# 1ap&ael ). ollocL - 2cCraF-Kill#>??

25

02 Final Semiologia Chirurgicala a Membrelor Cor21ian2015 1

Documents

Transcript of 02 Final Semiologia Chirurgicala a Membrelor Cor21ian2015 1