INTRODUCERE

1.PRECIZĂRI CONCEPTUALE

RELIGIE - sistem de postulate coerente rezultat din canonizarea tradiţiei mistice, care definesc raporturile omului cu supranaturalul, propunându-şi să ofere răspunsuri la întrebările esenţiale circumscrise acestei sfere de cunoaştere.- dispune de o reglementare a ritualurilor, o organizare ecleziastică şi a sacerdoţiului, o dogmatizare selectivă a miturilor, un cod moral;- în funcţie de concepţia asupra divinităţii, religiile pot fi clasificate în monoteiste sau politeiste;

CREDINŢĂ RELIGIOASĂ - convingere despre existenţa divinităţii şi recunoaşterea forţelor acesteia;

MITOLOGIE - sistem epic în care se manifestă concepţia unui grup etnic privind geneza, existenţa, destinul, supranaturalul;

DOGMĂ - afirmaţie considerată incontestabilă în cadrul unei doctrine religioase (credinţă, principiu intangibil, adevăr absolut, învăţătură revelată);

TEOLOGIE - disciplină teoretică care expune şi studiază sistematic învăţăturile unei religii, formele de cunoaştere a divinităţii şi care valorifică textele sacre canonice (se aplică doar teismelor);

MAGIE - totalitatea actelor ceremoniale de invocare a forţelor supranaturale prin mijloace oculte; după natura forţelor invocate poate fi clasificată drept magie albă (utilizând forţa cuvântului şi a imaginii), sau magie neagră (bazată pe invocarea forţelor negative, a demonilor); după scopurile urmărite, magia poate fi clasificată în: divinaţie, magie curativă, purificatoare, agresivă, de dragoste, de procurare a hranei….

CONCEPŢIE ESCATOLOGICĂ - concepţie referitoare la destinul omului după moarte şi la sfârşitul lumii; escatologiile pot fi elaborate din perspectivă individuală sau colectivă;

ISTORIA RELIGIILOR - disciplină ştiinţifică, ramură a istoriei, apărută în secolul al XIX- lea, care studiază evoluţia sentimentelor, credinţelor şi ideilor religioase de-a lungul timpului, la diverse popoare; operează cu o terminologie specifică (sacru, profan, credinţă, ritual, arhetip, mit, simbol, religie, teologie, mistică, iniţiere …)

METODE utilizate in istoria religiilor: - filologică (Max Muller);

- antropologică- etnologică (E.B.Taylor, Cl.Levi-Strauss);- comparativă (M.Eliade);- istorică (E.Vasilescu, I.Mihălcescu);- psihologică (C.G.Jung);- sociologică (E.Durkheim, Mary Duglas);

DIFICULTĂŢI în studiul istoriei religiilor:

- absenţa documentelor scrise;- opacitatea sau irelevanţa documentelor;- caracterul iraţional al folclorului şi dificultatea de corelare a elementelor folclorice cu o

religie sau alta;- indiferenţa, opacitatea sau incapacitatea spiritului modern sau profan de a înţelege

gândirea religioasă;- prejudecăţi ale cercetătorului (pozitivist-scientiste, morale, filosofice);- riscul unor generalizări neîntemeiate;

II. SACRUL ŞI PROFANULAceste noţiuni fundamentale delimitează viaţa religioasă de cea laică, zona credinţei de

cea a cunoaşterii intelectuale.

SACRUL este o categorie interpretativă specifică domeniului religios,care desemnează ceea ce este a priori în raport cu inţelegerea discursivă, ceea ce e ultim infinit incondiţionat în viaţa spirituală a oamenilor. În anumite religii, sacrul este complet inaccesibil înţelegerii raţionale, conceptuale, nu poate fi decât aproximat prin sentimente specifice (“mysterium tremendum” la Rudolf Otto). Deschiderea spre sacru este inerentă condiţiei umane şi nu reprezintă un stadiu al istoriei omenirii. Sacrul este ambivalent, atrăgător şi respingător şi se manifestă in lumea profană, relevându-se prin arhetipuri, simboluri şi mituri;

III. TIPOLOGIA SACRULUITipologia sacrului se referă la clasificarea formelor în care acesta se manifestă şi este

înţeles de credincios.

ARHETIPUL este un model originar, exemplar, conţinut in inconştientul colectiv şi care obligă credinciosul la imitaţie, pe baza căruia se organizează lumea (ex.: Adam, Nilul ceresc, Edenul, gigantul, strămoşul totemic).

SIMBOLUL RELIGIOS este o reprezentare convenţională a unei noţiuni abstracte, accesibilă prin interpretare. El are valoare transpersonală şi cuprinde semnificaţii generale, universale. Un simbol religios este polivalent şi face parte dintr-un sistem de simboluri, relevant doar ca totalitate. Cu cât este mai arhaic şi profund sporeşte importanţa sa colectivă, universală; (T1)

MITUL desemnează naraţiune tradiţională complexă, referitoare la originile supranaturale ale existenţei, explicând destinul omenirii şi al universului; o istorie sacră, referitoare la creaţie; cunoaşterea miturilor presupune cunoaşterea originii lucrurilor, o cunoaştere “în act”, rituală, care poate permite controlul şi manipularea realităţii.

Caracteristici: - constituie istoria faptelor unor fiinţe supranaturale;- este o naraţiune sacră, considerată absolut adevărată;- reprezintă o paradigmă pentru orice act uman semnificativ;- are o forţă sacră mereu vie, rememorată şi reactualizată prin trăire;

Clasificări: 1. mituri ale începutului şi sfârşitului;

- mituri cosmogonice;- mituri teogonice;

- mituri antropogonice;- mituri milenariste (de tip cargo-cult);- mituri ale transformării (schimbări cosmice, originea morţii,etc.);- mituri despre corpurile cereşti şi forţele naturii;- mituri despre eroi;

2. - mituri teogonice;- mituri cosmogonice;- mituri etiologice;- mituri escatologice;- mituri morale;

În timp, miturile au suferit un proces de impurificare prin sincretism, eclectism teologic, literaturizare, confuzie cu un pseudomit sau o pseudorealitate enigmatică.Astfel, se vorbeşte azi despre “mituri moderne”, de fapt pseudomituri, rezultate din atribuirea nelegitimă a unei valori sacre unor simboluri, cuvinte sau persoane, pe baza asocierii cu modele arhetip (puterea, frumuseţea, cunoaşterea…). (T2)

##imagine “primitivi1.jpg” ##

IV. A. CREDINŢE ŞI COMPORTAMENTE RELIGIOASE LA POPULAŢIILE PRIMITIVE

Studiul asupra comportamentului religios al primitivilor este bazat pe surse arheologice şi pe observaţii etnologice asupra populaţiilor tribale contemporane, presupunând metode istorice, psihologice, sociologice, de tip structuralist şi comparativ.Existenţa oamenilor primitivi depinde de activităţile lor vitale - vânătoare, cules, pescuit.Religia este structura fundamentală a existenţei lor cotidiene, a psihicului primitivului. Viaţa sa este incărcată de sacru. Tradiţiile şi practicile religioase sunt exprimate într-o formă aliterată, orală, practică (prin gest şi cuvânt). Omul primitiv este însă susceptibil de inteligenţă şi imaginaţie. Experienţa sacrului presupune manifestarea unor credinţe şi ritualuri, greu de reconstituit. Totuşi, am putea considera drept prime experienţe sacre: organizarea spaţiului (“orientatio”), decizia de a ucide pentru a trăi (vânătoarea), utilizarea focului şi fabricarea uneltelor.

Principalele izvoare pentru studiul asupra primitivilor sunt:* MORMINTELE- depozitele de oase, îngroparea craniilor,poziţia ghemuită;

- marcarea cu ocru roşu;- orientarea spre răsărit;

- ofrandele alimentare sau de arme;* PICTURILE RUPESTRE - imagini de animale, vânători, vrăjitori, arme;* PLASTICA FEMININĂ- figurine cu atributele feminităţii exagerate;* MARCAREA SPAŢIULUI SACRU prin stâlpi magici sau stânci magice, apoi vatra, sanctuarul;* SISTEME DE MARCARE A TIMPULUI sunt bazate pe observaţii asupra fazelor lunii sau poziţiei soarelui sau altor aştri din diverse constelaţii;* DECORAŢII stilizate, simbolice, pe vase, unelte, arme (val, spirală, scoică, ochi, spicul de grâu, soarele, bradul, cocoşul…)Limbajul, formulele magice, trebuie să fi avut un rol important, dar ele nu pot fi reconstituite.

CREDINŢELE oamenilor primitivi par a fi legate de înrudirea cu animalele, de spirite protectoare ale strămoşilor, de speranţa renaşterii, de norocul la vânătoare şi de speranţa în fertilitate şi fecunditate.RITUALURILE principale sunt legate de dobândirea hranei (ca gesturi religioase, ele par legate de rememorarea asasinatului primordial): omorârea animalelor precedată de o magie a vânătorii, păstrarea craniului şi a oaselor lungi; ceremoniile de iniţiere ale pubertaţii, canibalismul ritual, ceremoniile funerare, probabil şi un anume tip de şamanism, mai apoi prelucrarea metalului, ca gest ocult de manipulare a materiei şi de creaţie, în fine valorificarea religioasă a spaţiului şi a timpului (locul sacru, timpul potrivit).

CONCLUZIE: Comportamentul magico-religios al oamenilor primitivi presupune aşadar elemente de teologie alimentară (rememorarea furtului primordial sau a omorului iniţial), valorificarea sacralităţii feminine (femeia asimilată matricei pamântului, ar deţine misterul creaţiei), elemente de religie cosmică (sacralizarea timpului, ciclul cosmic), valorizarea religioasă a spaţiului (locuinţa, satul, vatra, ca centru al lumii) şi pregnante elemente de totemism şi animism.

## imagine “primitivi2.jpg” ##B. CREDINŢELE POPULAŢIILOR TRIBALE CONTEMPORANE

Asemenea populaţii supravieţuiesc astăzi în America de N (iroquis, navajos), în Canada (eschimoşii), în S Mexicului (pueblos), în Australia (aborigeni), în insulele din Pacific, India, Asia de E şi de S, Siberia şi în Africa, cca 50mil. păstrători ai tradiţiilor tribale. Ei prezintă credinţe foarte variate, cu diferente regionale foarte mari, dar manifestă aceeaşi rezistenţă faţă de contactul cu marile religii “culte”.

Trăsături comune:

1. Recunoaşterea sacrului – numinosul sau sacrul iraţional este însoţit de stări specifice: - sentimentul stării de creatură;- sentimentul de mysterium tremendum (taină infricoşătoare, generând o anume umilinţă

religioasă);- energia numinosului;

2. Neliniştea în ritual şi tendinţa de îmbunare a obiectului sau spiritului sacru, sau de purificare.

3. Legătura între magie şi religie şi amestecul acestora. Magia precede religia şi se prezintă în mai multe variante, generând practici rituale specifice (T4):

- fetişismul (venerarea obiectului vrăjit);- şamanismul (magia taumaturgică);- magia populară (productivă, pentru obţinerea bunăstării)- divinaţia sau ghicitul- tabuarea (tabu este un cuvânt polinezian care desemnează o persoană, un loc sau un

animal cu putere sacră)- totemismul

4. Credinţa în Mana (termen preluat de cercetătorii americani din limba populaţiilor melaneziene care desemnează o putere tainică, irezistibilă, impersonală, dar ataşată unor persoane sau lucruri; acest cuvânt este prezent şi în alte limbi, de exemplu în limba română este folosit de ţărani cu sensul ambivalent de forţă pozitivă-negativă)

5. Animismul

6. Venerarea şi cultul spiritelor (spiritele locurilor, plantelor, animalelor, strămoşilor)

7. Recunoaşterea unor zei supremi cu rol în crearea Universului; uneori chiar elemente de monoteism primitiv.

## imagine “primitivi3.jpg” ##TEXTE DE COMENTATT1

“Omul nu trăieşte într-un univers pur fizic, ci într-un univers simbolic. Limba, mitul, arta şi religia … sunt diferitele fire care alcătuiesc ţesatura simbolică … orice progres uman în gândire şi în experienţă întăreşte această ţesatură …

La început, limbajul nu exprima gânduri sau idei, ci sentimente şi afecte.”(ERNST CASSIRER – Eseu despre om)

T2“Orice încercare de înţelegere a epocii postmoderne ar avea nevoie de suportul unor

mituri tehno-culturale adecvate noului context ştiinţific, economic, cultural – mitul societăţii postindustriale (informaţională sau cibernetică) şi mitul schimbării tehnologice.”

(KATLEEN WOODWARD – Mitul informaţiei, tehnologia şi cultura postindustrială)T3

„Unele triburi din Madagascar cred că sunt urmaşii crocodililor şi văd în aceste reptile un frate în toate privinţele. Dacă vreunul din aceste animale uită până într-atât cine este, încât să-şi devoreze fratele, conducătorul tribului se duce, in fruntea tuturor locuitorilor pe malul apei şi somează familia celui vinovat să-l predea legii. Apoi se pune o momeală în lac. A doua zi, fratele vinovat sau un membru al familiei sale este tras la mal şi, după ce l-au făcut să înţeleagă printr-un interogatoriu sever ce crimă a făptuit, este condamnat la moarte si executat ... Apoi începe jelirea crocodilului şi animalul este îngropat la fel ca o rudă.”

(J.G.FRAZER – „Creanga de aur”)T4

„În insula Nias, când un porc sălbatec a căzut în capcana ce i-a fost pregătită, animalul este scos şi frecat pe spate cu nouă frunze căyute, în credinţa că acest procedeu va face ca de nouă ori mai mulţi porci sălbateci să cadă în capcană, la fel cum cele nouă frunze au căzut din copac.”

(J.G.FRAZER – „Creanga de aur”)____________________________________________________________________________APLICAŢII:

1.Comentaţi afirmaţia: “ Viaţa omului modern e plină de mituri pe jumatate uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate…” (M.Eliade)

2.Răspundeţi la urmatoarele intrebări: Este sacrul exclus din viaţa omului modern, sau el rămâne un “homo religiosus”, pentru

care esenţa precede existenţa ? Putem astăzi restabili contactul cu mitul în formele vii, originare ale acestuia? Are omul contemporan nevoie de mituri?

DICŢIONAR: *SACERDOŢIU= totalitatea reprezentanţilor investiţi ai unei comunităti religioase, având legături cu lumea supranaturală, dispunând de stiinţă si de mijloacele concrete necesare exercitării cultului;*MONOTEISM= credinţa intr-un Dumnezeu unic, creator al Universului, care se manifestă permanent in creaţia sa;* TOTEMISM = Credinţa conform căreia exista o înrudire între oameni (comunitate) şi un anumit animal, considerat rudă, frate, strămoş mitic. Acesta se poate manifesta ca protector, totem şi/sau tabu. (T3)* ANIMISM = Credinţa conform căreia intreaga natură este animată, impregnată de forţe vitale superioare. * ŞAMANISM= ansamblu de practici religioase traditionale fondate pe credinta in spirite, stapane ale naturii, bune sau rele si pe facultatea samanilor de a stabili legatura oamenilor cu acestea pentru a obtine lecuirea sau pentru a calauzi sufletele mortilor;

BIBLIOGRAFIE:*MIRCEA ELIADE – “Esenţa miturilor”*C.LEVI-STRAUSS – “Tropice triste”