Colaborare, cooperare şi comunicare între şcoală şi

familie

Azi se cere tot mai mult înţelegerea parteneriatului educativ ca forma de unificare,

sprijin şi asistenta a influentelor educative formale. Introducerea colaborării între părinţi

şi educatorii specializaţi, comunicarea periodica şi permanenta între aceştia ca şi

cooperarea în anumite momente sunt cerute chiar de eficienta învatarii şcolare.

Experienţa dovedeşte că o atmosfera destinsă între agenţii educaţionali este

facilitatoare învăţării. De asemenea , existenta unor reguli comune, cunoscute şi fixate

împreună usurează mult efortul învăţării. Există o reţea complexă de relaţii în cadrul

unei şcoli. Aceste relaţii au un potenţial considerabil de influenţare a educaţiei copiilor,

atât în sens pozitiv căât şi în sens negativ.

Cele mai importante relaţii sunt:

- Relaţiile dintre profesor şi elev;

- Relaţiile inter-individuale ( dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori şi specialiştii

care sprijină şcoala, dintre profesori şi personalul administrativ al şcolii etc).;

- Relaţiile dintre profesori şi părinţi.

- Relaţiile dintre profesorii.

- Relatiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinţii şi profesorii

(lucrul în echipa pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea copilului).

Relaţia părinţi – profesori

Implicarea părinţilor în problemele şcolii nu înseamnă numai plata unui sprijin

material sau atenţionarea în legătura cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult.

Se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi şcoală şi la o unificare a

sistemului de valori şi cerinţe relative la copil. Aceasta poate avea un efect benefic

asupra elevilor atunci când aceştia văd profesorii colaborând şi sfătuindu-se cu părinţii

şi poate implica dezamorsarea unor probleme înainte ca acestea să devină

necontrolabile.

Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente şi benefice ambilor factori

dacă îndeplinesc condiţiile unei comunicări eficiente şi dacă ţin seama şi de

dimensiunea să umana.

E. Stanciulescu (1997) determină ca elemente de avut în calcul:

- nivelul studiilor celor doi participanţi;

- momentul ales pentru colaborare;

dificultăţile întâmpinate de copii în activitatea şcolară sau alte probleme de dezvoltare

Modalităţi de sprijinire a activităţii didactice prin intermediul familiei

Majoritatea părinţilor sunt dornici să comunice informaţii despre copiii lor şi

capabili să contribuie într-una din modalităţile următoare la formarea copiilor lor:

▄ să-şi ajute copiii la anumite activităţi acasă;

▄ să urmărească în mod regulat progresul copiilor lor;

▄ să ajute la realizarea temelor acasă;

▄ să contribuie la excursiile şi plimbările organizate de şcoala;

▄ să facă parte din comitetele şcolare;

▄ să ajute alţi copii din clasa, sub supravegherea profesorilor;

▄ să organizeze activităţi de colectare de materiale sau chiar fonduri pentru

şcoală sau clasă;

▄ să vorbească şi eventual să predea unor grupuri de copii despre preocupările

şi deprinderile proprii.

Unii părinţi au dorinţa şi timpul să joace un rol în activităţile şcolare. Acest lucru

este vizibil în învatamantul primar. Ei trebuie încurajaţi şi stimulaţi de profesori, nu

respinşi.

Conflictele cu părinţii şi posibilităţi de rezolvare

Datorită diferenţelor de scopuri şi obiective, percepţii şi atitudini, resurse, pregătire,

valori, nevoilor diferite, de foarte multe ori exista posibilitatea apariţiei unor conflicte

între părinţi şi profesori. Aceste conflicte pot să fie determinate de:

slaba colaborare,

lipsa informaţiilor necesare,

intoleranta la stilul de viaţă al celuilalt, la opiniile lui sau chiar la prezenta fizica,

neacceptarea unor diferenţe de pregătire, condiţie social-economică, morala, religie,

sex, naţionalitate, etc.

lipsa unor preocupări în sensul construiri relaţiilor de colaborare - nu sunt planificate

ca atare;

numărul limitat al întâlnirilor dintre părinţi şi profesori,

amintirile negative ale unora sau altora referitoare la relaţia şcoala-familie;

neclaritate în rolurile fiecăruia şi în responsabilităţile ce le revin specific.

Etc

Putem enumera ca cele mai importante cai pentru rezolvarea

conflictelor, următoarele:

cunoaştere reciprocă;

comunicare periodică şi efectivă, cu aspecte formale şi informale;

cooperarea în anumite activităţi;

acceptarea reciprocă şi înţelegere şi toleranţă faţă de diferenţe;

evaluarea permenentă şi periodică a relaţiilor comune;

sprijinul acordat familiei, în raport cu creşterea şi educarea copilului, ca o

componentă a procesului didactic;

atmosfera întâlnirilor şi activităţilor cu părinţii să fie destinsă, non-formală şi pozitivă.

Putem enumera în continuare o serie de măsuri practice în rezolvarea unor situaţii

problematice în colaborarea dintre profesori şi părinţi. Acestea se referă la

comportamente pozitive necesare de tipul:

Când un părinte are o discuţie aprinsa cu dumneavoastră, nu va asumaţi nimic până

nu ştiţi despre ce este vorba.

Staţi calm şi nu trageţi concluzii pripite.

Lăsaţi părinţii să vorbească cât vor (daţi această posibilitate) şi nu îi întrerupeţi.

Nu judecaţi

Reflectaţi la ceea ce vi se povesteşte.

Fiţi pregătit cu materiale care să sprijine activităţile şi deciziile

Fiţi sigur ca aţi fost înteles când explicaţi.

Folosiţi sprijinul altor colegi

Nu promiteţi prea des şi ţineţi-vă promisiunile.

Recunoaşteţi-vă limitele şi greşelile

Negociaţi soluţii comune

Gândiţi-vă că poate sunteţi şi dumneavoastră părinţi, (oricum aţi fost copii).

Fiţi pozitivi, vorbiţi de ceea ce are bun copilul şi apoi arătaţi problemele;

Arătaţi-le cât sunt de importanţi pentru activitatea dumneavoastră;

Răspundeti la întrebări personale, şi dovediti că şi dumneavoastră ştiţi ce înseamnă

să fii părinte;

Nu uitaţi că relaţiile bune necesită timp

Sursa: Ecaterina Vrasmas, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucuresti,

2003, selecţie din capitolul 9

Ce vor cadrele didactice de la părinţi?

Completaţi coloana din dreapta cu un număr care arată care sunt sentimentele

cărora le acordaţi o importanţă mai mare. Scrieţi 1 pentru răspunsul pe care îl valorizaţi

ca fiind cel mai important, apoi 2 pentru al doilea în ierarhie şi aşa mai departe. Puteţi

adăuga pe ultimul rând orice răspuns suplimentar pe care vreţi să îl daţi.

Ce aţi vrea să facă părinţii elevilor dumneavoastră pentru a sprijini

pe deplin învăţarea copiilor lor?

Ordinea

A Să-şi trimită copiii la şcoală

B Să se asigure că sunt punctuali la şcoală

C Să se asigure că sunt în pat devreme în timpul săptămânii, astfel încât

să doarmă suficient înainte de o zi de şcoală

D Să le verifice zilnic tema

E Să sprijine regulamentul şcolii

F Să solicite zilnic copiilor să citească cu voce tare

G Să reducă numărul de ore petrecute în faţa televizorului

H Să participe la şedinţele cu părinţii

I Să sprijine activităţile de strângere de fonduri ale şcolii

J Să informeze imediat şcoala dacă li se îmbolnăveşte copilul

K Să ceară acordul şcolii înainte de o perioadă de absentare

L Să informeze şcoala în legătură cu orice problemă de ordin emoţional /

psihic pe care o întâmpină copilul, pentru ca să poată fi luate măsurile

necesare

Ce vor părinţii de la cadrele didactice?

În tabelul de mai jos sunt enumerate câteva din răspunsurile posibile la întrebarea. „Ce

aţi vrea să facă părinţii elevilor dumneavoastră pentru a sprijini pe deplin învăţarea

copiilor lor?”

În tabelul de mai jos sunt enumerate câteva din răspunsurile posibile la

întrebarea: „Ce aţi vrea să facă profesorul copilului dumneavoastră pentru a sprijini pe

deplin învăţarea acestuia?”

Completaţi coloana din dreapta cu un număr care arată care sunt sentimentele

cărora le acordaţi o importanţă mai mare. Scrieţi 1 pentru răspunsul pe care îl apreciaţi

ca fiind cel mai important, apoi 2 pentru al doilea în ierarhie şi aşa mai departe. Puteţi

adăuga pe ultimul rând orice răspuns suplimentar pe care vreţi să îl daţi.

Ce aţi vrea să facă profesorul copilului dumneavostră pentru a

sprijini pe deplin învăţarea acestuia?

Ordinea

A Acordaţi-le ajutor suplimentar, atunci când întâmpină dificultăţi la

înţelegerea propriei munci

B Permiteţi-le să pună întrebări

C Vorbiţi-le cu respect

D Încurajaţi-le creativitatea

E Daţi-le posibilitatea să înveţe un sport

F Trataţi toţi elevii într-o manieră egală şi corectă

G Acordaţi ajutor suplimentar înainte de examene

H Oferiţi-le elevilor activităţi de dezvoltare a unei game largi de abilităţi

I Motivaţi copiii să înveţe

J Oferiţi oportunităţi de învăţare prin cooperare şi în grup

K Oferiţi-le elevilor posibilitatea de a lucra independent

L Respectaţi tot timpul confideţialitatea celor implicaţi

M Prezentaţi clar ce li se cere elevilor să facă

Oferiţi părinţilor o listă de recomandări (ca aceea de mai jos) care poate fi prezentată la

întâlniri.

Lista de recomandări pentru părinţi în vederea efectuării temelor de

către copiii şcolari

Îi arăt copilului că eu însumi consider tema de casă importantă

Copilul meu:

Are o perioadă regulată pentru efectuarea temelor acasă în fiecare zi

Are foile, cărţile, creioanele şi alte lucruri necesare

Are un loc bine luminat şi liniştit unde să studieze

Eu sau membri ai familiei mele:

Expunem într-un loc vizibil orarul şi temele copilului

Ne asigurăm că nu este deranjat când lucrează

Închidem televizorul în locul în care lucrează

Îi monitorizez tema

Copilul meu:

Îmi spune ce temă are în fiecare zi

Are un caiet de comunicare părinte /învăţător (Jurnalul de teme)

Îşi finalizează munca la timp

Eu sau membri ai familiei mele:

Verificăm când începe şi îşi termină temele

Completăm caietul de comunicare părinte /învăţător în mod regulat

Citim comentariile învăţătorului privind temele

Ne încurajăm copilul să ia scurte pauze dacă este obosit

Îi ofer înfrumare şi sprijin copiIului meu când îşi face temele

Eu sau membri ai familiei mele:

Ne ajutăm copilul să fie organizat

Vorbim cu copilul nostru despre cerinţele temei

Controlăm dacă le-a înţeles

Copilul nostru

Cere ajutor uneori, dar îşi finalizează temele singur

Vorbesc cu profesorii să rezolve problemele privind temele

Eu sau membri ai familiei mele:

Discutăm proceduri de teme cu profesorul la întâlnirile cu părinţii

Vorbim cu profesorul dacă sunt probleme

O listă de recomandări pentru părinţii copiilor care se află în prag de

examene

Îmi ajut copilul să repete pentru examene

În perioada recapitulării, copilul meu:

Are un orar pentru recapitulare astfel încât recapitularea să nu fie

lăsată pe ultimul moment

Are foile, cărţile, creioanele şi alte lucruri necesare

Are un loc de învăţat bine luminat şi liniştit

Uneori îşi invită colegi de clasă pentru a învăţa împreună

Are parte de destulă mâncare, somn şi relaxare

Eu sau membri ai familiei mele:

Expunem într-un loc vizibil în casă orarul de recapitulare al copilului

Monitorizăm recapitularea copilului nostru

Ne asigurăm că nu este deranjat când lucrează

Oprim televizorul când lucrează

Ne lăudăm copilul ori de câte ori recapitulează

Îi aducem băuturi sau gustări în timp ce recapitulează

Organizăm activităţi amuzante de recapitulare, cum ar fi jocuri de “cine

ştie, câştigă”

Îi oferim mici recompense după şedinţele de recapitulare

Ne ajutăm copilul căutând informaţii despre subiectele de examen în

enciclopedii sau pe Internet

Îmi susţin copilul în timpul examenelor

În perioada examenelor, copilul meu:

Se asigură că şi-a împachetat în ghiozdan tot ce este necesar în seara

dinaintea examenului

Pleacă la examen la timp

În timpul examenelor, eu sau membri ai familiei mele:

Încercăm să fim veseli şi să avem o atitudine pozitivă tot timpul

Oferim felurile de mâncare favorite în zilele examenelor

Îl ascultăm pe copilul nostru după examen, dar nu îl forţăm să spună

totul despre examen

Nu fac niciodată nimic în timpul examenelor care ar putea deteriora

încrederea copilului meu

Eu sau membri ai familiei mele:

Nu ne comparăm niciodată copilul cu altcineva care se descurcă mai

bine decât el

Nu îi spunem niciodată copilului nostru că ne-a dezamăgit

Nu ne pierdem niciodată răbdarea când recapitulăm cu copilul nostru

Nu comparăm niciodată copilul nostru cu ceea ce am făcut noi la

vârsta lui

Nu ne forţăm niciodată copilul să înveţe dacă ştim că este obosit

BIBLIOGRAFIE:

1. Maria Andruszkiewicz / Keith Prenton, Inclusion Guidebook 1 v0.3_Romanian,

2003;

2. Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print,

2004.

3. Bezede R., Parteneriatul şcoală-familie: abordări creative în contextul şcolii

prietenoase copilului, În: Didactica pro..., nr.1, 2009

4. Maria Kovács, Învăţarea într-un mediu incluziv / Ed. a 2-a. -Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, 2007;

5. Flueraş, V. (2005) – Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Casa Cărţii de

Ştiinţă, Cluj-Napoca;

6. Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia

2000+, Corint, Bucureşti, 2000.

7. Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis

2002.

8. HG 972/1995 Planul Naţional de Acţiune în favoarea copilului;

9. Program Naţional pentru informarea, sensibilizarea şi pregătirea şcolii şi

comunităţii în vederea integrării copiilor şi tinerilor cu deficienţe;

10.OMEC 3634/17.04.2000 privind aprobarea programului naţional de generalizare

a acţiunilor de modernizare a învăţământului special “ Integrarea şi reabilitarea

copiilor cu deficienţe în/ prin comunitate”;

11.Strategia MEC privind egalizarea şanselor pentru copii şi tinerii cu deficienţe

precum şi accesul acestora la orice formă de educaţie şi ocrotire.