0 Natura Prietena Mea Draga
2
1 NATURA – PRIETENA MEA DRAGĂ Prof. înv. preprimar: Baicu Maria GPP NR:1 Călimăneşti ,,Astăzi este ziua nunţii noastre!”, spuse vesel rândunelul, privind la rândunică – logodnica lui. Era soare, frumos – un soare de vară care ardea pană şi ultima suflare. Nu se poate povesti ce minunată a fost petrecerea: toate păsarile, fiecare cu penajul ei colorat, florile si alte vietăţi au cântat fericirea insuraţeilor… Şi iată că au apărut şi primii copilaşi… Mici, firavi si dragalaşi – o plăcere să te uiţi la ei! Rândunica nu mai putea de dragul lor şi toata ziua le aducea mâncare: viermişori şi toate cele, ca să prindă copiii putere şi aripile lor să poată, într-un sfârşit, să-i poarte până la lumina soarelui. Primul care a zburat a fost cel mai mare dintre ei. Uite-aşa se umfla in pene, de mândrie că a atins înaltul cerului! A urmat mijlociul si apoi cel mai mic… Vrând să arate cât e de neînfricat, s-a înaltat cel mai mult dintre toti! În curând, puişorii erau mari şi a venit toamna. Frunze căzute, copăcei golaşi, flori de toamnă… De atâta vânt, mai-mai că nu mai puteau să ţină zborul drept. ,,Trebuie să plecăm!”, spuse rândunelul, capul familiei. ,,Nu mai putem aştepta mult, o să se facă frig.” ,,Bine, vom pleca într-o săptămână.”, fu de acord rândunica. ,,Trebuie să ne pregătim şi să vorbim cu ceilalti.” Au făcut întocmai – s-au pregătit, au stabilit ziua şi au început să numere zilele: patru zile, trei, două… Dar, în ce-a din urmă zi, când toate pregătirile erau făcute, a inceput să… ningă! ,,Cum este posibil aşa ceva?! Nu se poate să ningă toamna! Oare chiar atât rău au putut oamenii să facă naturii? Noi ne-am făcut cuiburile din pietricele, pământ şi paie… Ei taie păduri şi rup florile… Nu se gândesc, oare, la efectul pe care îl are acest
-
Upload
iulia-anghel -
Category
Documents
-
view
12 -
download
0
Transcript of 0 Natura Prietena Mea Draga
1
NATURA – PRIETENA MEA DRAGĂ
Prof. înv. preprimar: Baicu MariaGPP NR:1 Călimăneşti
,,Astăzi este ziua nunţii noastre!”, spuse vesel rândunelul, privind la rândunică – logodnica lui.
Era soare, frumos – un soare de vară care ardea pană şi ultima suflare. Nu se poate povesti ce minunată a fost petrecerea: toate păsarile, fiecare cu penajul ei colorat, florile si alte vietăţi au cântat fericirea insuraţeilor…
Şi iată că au apărut şi primii copilaşi… Mici, firavi si dragalaşi – o plăcere să te uiţi la ei! Rândunica nu mai putea de dragul lor şi toata ziua le aducea mâncare: viermişori şi toate cele, ca să prindă copiii putere şi aripile lor să poată, într-un sfârşit, să-i poarte până la lumina soarelui.
Primul care a zburat a fost cel mai mare dintre ei. Uite-aşa se umfla in pene, de mândrie că a atins înaltul cerului! A urmat mijlociul si apoi cel mai mic… Vrând să arate cât e de neînfricat, s-a înaltat cel mai mult dintre toti!
În curând, puişorii erau mari şi a venit toamna. Frunze căzute, copăcei golaşi, flori de toamnă… De atâta vânt, mai-mai că nu mai puteau să ţină zborul drept.
,,Trebuie să plecăm!”, spuse rândunelul, capul familiei. ,,Nu mai putem aştepta mult, o să se facă frig.”
,,Bine, vom pleca într-o săptămână.”, fu de acord rândunica. ,,Trebuie să ne pregătim şi să vorbim cu ceilalti.”
Au făcut întocmai – s-au pregătit, au stabilit ziua şi au început să numere zilele: patru zile, trei, două… Dar, în ce-a din urmă zi, când toate pregătirile erau făcute, a inceput să… ningă!
,,Cum este posibil aşa ceva?! Nu se poate să ningă toamna! Oare chiar atât rău au putut oamenii să facă naturii? Noi ne-am făcut cuiburile din pietricele, pământ şi paie… Ei taie păduri şi rup florile… Nu se gândesc, oare, la efectul pe care îl are acest lucru asupra mamei naturi? Uitaţi-vă la ce au făcut…”, spuse, tristă rândunica. ,,Noi ce-ar trebui să facem acum? Unde ne vom petrece iarna?”
Disperat, rândunelul se aşeză pe marginea geamului casei unde aveau cuibul si bătu de trei ori: cioc, cioc, cioc! Unul dintre copiii care lociau acolo, îl văzu.
- Ce s-a-ntâmplat, rândunelule? Ţi-e frig? Intrebă copilul.Rândunelul îi făcu semn că da.- Hai in casă la mine! spuse copilul şi deschise geamul. O să-ţi fac,ţie şi familiei tale, o
casă mare si călduroasă, ca să vă petreceţi iarna, fară să înduraţi frigul. O să vă aduc mâncare şi n-o să vă lipsească nimic!
Şi, uite-aşa, rânduneii şi-au petrecut iarna în casa băieţelului, ascultând poveşti despre ,,ce fac oamenii” , aflând că unii dintre ei sunt la fel de preocupaţi de găsirea unor soluţii ecologice pentru lucrurile necesare vieţii.
2
