Sotie Sau Prietena

CAROLINE COTTRELL

So]ie sau prieten`?

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCECILIA IONESCU

ALCRIS

Capitolul 1

Lista de interven]ii prev`zut` pentru \ntreaga zi fusese epuizat`.Sala de opera]ie, repus` \n ordine, str`lucea de o cur`]enie aproapesteril`. Chirurgii [i anestezi[tii p`r`siser` blocul operator, la fel [isupraveghetoarea [i cea mai mare parte a infirmierelor ata[ateserviciului de chirurgie. Doar o singur` fat` tân`r`, a[ezat` pe untaburet \n fa]a unui c`rucior, aranja instrumentele pe un platou, cupricepere [i precizie.

Mic`, \ngrijit`, pu]in plinu]`, nu era de o frumuse]e s`-]i taierespira]ia, dar ochii \i str`luceau de via]` [i gura, pu]in prea mare, searcuia fermec`tor când râdea, ceea ce, din p`cate, se \ntâmpla rareori.|[i termin` treaba, profund absorbit` de gânduri [i \ntr-o dispozi]iemai curând ursuz`.

Când era de serviciu sâmb`ta, dup` ora optsprezece, LaviniaHawkins avea \n general timp s` se abandoneze gândurilor. Singurulnecaz era c` acestea nu erau deloc pl`cute. Peste dou` zile, trebuia s`mearg` \n vizit` la m`tu[a Gladys, pentru a avea o conversa]ie serioas`

cu Peta, sora sa mai mic`. Poate pân` la urm` va ie[i ceva bun. Scoasedin buzunar scrisoarea Petei, pentru a o mai citi o dat`.

Mama le murise cu un an mai \nainte. M`tu[a Gladys \i oferise unacoperi[ Petei. Aceasta era acolo \ngrozitor de nefericit`. Lavinia fusesemai \ntâi foarte recunosc`toare pentru acest ajutor, deoarece ea nuavea un ban. Renta din care trìse mama sa, se stinsese o dat` cu ea.Tat`l murise de ani de zile. Tân`ra fat` f`cea tot posibilul pentru acontribui la nevoile surorii sale, deoarece ar fi fost o crim` s` o fac` s`-[i \ntrerup` studiile. A[a c` Lavinia acceptase oferta m`tu[ii Gladys,dar fusese o gre[eal`.

M`tu[a Gladys era v`duv`. Mijloacele sale \i permiteau s` trìasc`\n mod confortabil \ntr-o cas` mare, condus` de o intendentèficient`, l`sându-i timp s` se ocupe de pasiunea sa pentru bridge [i sòrganizeze reuniunile din comitatul sù. De bun` credin]`, Laviniacrezuse c` va fi fericit` s` trìasc` \mpreun` cu Peta, o adolescent`\ncânt`toare, cu caracter pl`cut [i adaptabil. Dar dup` câteva luni,sim]i c` ceva nu mergea. Dep`[indu-[i reticen]ele, sora sa \i m`rturisisepân` la urm` c` m`tu[a descoperise \n prezen]a sa anumiteinconveniente. Totu[i, tân`ra fat` \[i petrecea cea mai mare parte atimpului la [coal`. R`mâneau weekendurile [i vacan]ele...

– Ar fi trebuit s`-mi vorbe[ti despre asta mai \nainte, draga mea. A[fi avut o discu]ie cu m`tu[a Gladys...

Strângând lâng` ea umerii pl`pânzi ai surorii sale, Lavinia [tiarostind aceste cuvinte, c` situa]ia era delicat`. Peta mai avea cel pu]indoi ani de studii de f`cut. Presupunând chiar c` ar fi avut unapartament, pentru a o primi la Londra, ceea ce nu era cazul, unde arfi g`sit banii necesari pentru studiile surorii sale?

6 CAROLINE COTTRELL

– |ncearc` s` rezi[ti \nc` un an sau doi, timp \n care voi faceeconomii pentru a \nchiria un apartament.

Peta promisese s` fac` tot posibilul. Dar cu o s`pt`mân` mai\nainte, scrisese de la Cuckfield, rugând-o pe Lavinia s-o scoat` dincasa inospitalier` a m`tu[ii Gladys... Lavinia \mp`turi din nouscrisoarea [i o vâr\ \n buzunar, cu capul greu de preocup`ri. Ce s` fac`?Deocamdat` nu avea nici cea mai mic` idee.

Cea mai mare parte a prietenelor erau deja instalate la cantin`pentru cin`. Shirley Thompson, destinat` s`lii de chirurgie pentrufemei, tocmai declara cât o ]inea gura c` se s`turase pân` peste cap deacest serviciu [i de spitalul Jerrold.

– S` mergem \n camera mea, Lavinia, f`cu brusc. Am cump`ratNursing Mirror, pentru a consulta mica publicitate. Am inten]ia s` cautalt` slujb`.

Lavinia n-o crezu decât pe jum`tate. Shirley frecventa cu asiduitateunul din chirurgii spitalului [i \[i anun]a inten]ia de a plecaaproximativ o dat` pe lun`. Dar era prea devreme pentru a se culca.Neavând nimic mai bun de f`cut, \[i urm` prietena \n camera sa [iparcurse o dat` cu ea coloanele cu oferte de serviciu. Privirea \i fuimediat atras` de un anun] cu caractere mari, purtând un simplu titlu:AMSTERDAM. |l citi cu aten]ie, uimit` brusc de o idee, la prima vedereluminoas`.

Anun]ul oferea un salariu aproape fabulos infirmierelor calificate,capabile s` lucreze \n sala de opera]ie. Nu se pretindea cunoa[terealimbii, lec]iile de olandez` fiind prev`zute \n program, cu condi]ia caaspirantele s` r`mân` prin angajament cel pu]in [ase luni \n acelelocuri.

SO}IE SAU PRIETEN~? 7

Lavinia f`cu un calcul rapid. Dac` anun]ul \[i ]inea promisiunea, cuun asemenea salariu ar fi avut mijloacele de a \nchiria un apartament,pentru a-[i aduce sora lâng` ea... Planul era pu]in nebunesc [i prezentaun inconvenient. Studiile Petei ar fi \ntrerupte un anumit timp. Darasta se putea \ntâmpla oricum, dac` sora sa r`mânea la Cuckfield, a[acum mergeau lucrurile...

Vehemen]a scrisorii sale o f`cea s` se team` de ce era mai r`u.Lavinia se \nfior` la ideea c` putea face o escapad`. Oare nu era maibine s` fie supravegheat`, cât timp lua alte m`suri care s`-i permit` s`-[i termine studiile [i s`-[i câ[tige mai departe existen]a?... |n câtevas`pt`mâni, va \mplini [aisprezece ani [i va putea p`r`si [coala \n modlegal. Cu siguran]`, trebuia s` existe un mijloc de a o face s`-[icontinue studiile \n Olanda. O rug` pe Shirley s`-i \mprumute ziarul [ise a[ez` \n pat, pentru a se gândi serios la problem`.

Dou` zile mai târziu, se duse la Cuckfield. Peta, singur` \n cas`, oa[tepta cu ner`bdare. O singur` privire asupra chipului r`v`[it alsurorii sale o convinse c` era \ngrozitor de nefericit` [i c` trebuia s`g`seasc` o solu]ie problemei sale, cât mai repede posibil.

– Nu mai rezist, Lavinia. M`tu[a Gladys nu \nceteaz` s` m` fac` s`simt cât de bun` este cu mine [i m` trateaz` ca pe o cer[etoare... Maimult, pretinde c` tu vei veni s`-i serve[ti de domni[oar` de companie,când voi fi \n m`sur` s`-mi câ[tig existen]a, \n compensa]ie a tot ceeace a f`cut pentru mine... Oare ce se va \ntâmpla cu noi?

– Am un plan, draga mea. Ai r`bdare. Nu suport s` te v`d \n stareaaceasta.

|i explic` planul s`u, \n mare, având grij` s` subliniezeinconvenientele pe care, \n bucuria sa, Peta le \nl`tura cu un gest.

8 CAROLINE COTTRELL

– Vei putea avea grij` de tine [i s` supor]i aceast` situa]ie pân`

când \]i termini anul [colar? |mi trebuie o lun` de preaviz pentru a

p`r`si spitalul Jerrold [i câteva s`pt`mâni pentru a pune lucrurile la

punct \n Olanda, \nainte s` te aduc...

– Bine\n]eles, f`cu Peta, entuziasmat`. Crezi c` vom putea tr`i din

salariul t`u? A[ putea g`si de lucru...

– A[ prefera s`-]i urmezi studiile. Cred c` ne vom putea descurca.

Mai târziu, când vei \nv`]a limba ]`rii, poate vei putea s` lucrezi la

UNESCO sau \ntr-un organism de acest gen... M`tu[a Gladys nu va

\ntârzia s` se \ntoarc`. S` vorbim despre altceva [i s` \ncerc`m s` avem

un aer firesc când va fi aici...

M`tu[a le g`si adâncite \n c`r]ile de [coal` ale Petei, discutând

despre fizica aplicat`, despre care Lavinia nu [tia practic nimic. Se

ridic` pentru a primi de la m`tu[a sa un s`rut glacial, din vârful

buzelor, pe obraz, \nainte de a o m`sura din cap pân` \n picioare.

– E[ti cu adev`rat prost \mbr`cat`, biata mea Lavinia. Nici un

aspect... Ai f`cut bine s` alegi profesia de infirmier`. P`cat c` nu ]i-ai

\nceput studiile pu]in mai devreme... La dou`zeci [i [ase de ani ar fi

trebuit s` fii deja infirmier` [ef`!

Lavinia \[i fr`mânta mintea pentru a g`si un r`spuns potrivit la

aceast` remarc` lipsit` de amabilitate. Prefer` s` vorbeasc` despre

altceva....

M`tu[ii Gladys \i pl`cea s` m`nânce bine, prânzul fu excelent. Dar

nu se putu st`pâni s` le atrag` aten]ia nepoatelor c` aveau un mare

noroc s` beneficieze de generozitatea sa. Nu era de mirare, \[i spuse

Lavinia, c` biata Peta era \n acea stare.


La ora ceaiului, Lavinia plec`, spre marea u[urare a m`tu[ii,ner`bd`toare s`-[i primeasc` partenerele pentru partida de bridgeprev`zut` \n acea sear`.

– Dac` permi]i, m`tu[` Gladys, voi veni s-o v`d pe Peta s`pt`mânaviitoare...

Ca r`spuns la candidatura sa, Lavinia primi o scrisoare luneaurm`toare, \n care i se cerea s` se prezinte a doua zi dup`-amiaz`,pentru a r`spunde \ntreb`rilor prealabile angaj`rii personalului cerutpentru Olanda.

O duzin` de tinere femei a[teptau deja când aceasta sosi, toate maitinere [i mai frumoase decât ea. Nu se a[teptase la o asemeneaconcuren]`. |n sfâr[it, \i veni rândul.

O femeie \ntre dou` vârste, instalat` la o mas`, o invit` s` ia loc \nfa]a ei. Mai asistau alte dou` persoane, un b`rbat de aproximativcincizeci de ani [i o femeie tân`r`, pu]in mai \n vârst` decât Lavinia.

– V` mul]umim c` a]i r`spuns anun]ului nostru [i a]i venit s` nevede]i. Numele meu este Lena Platsma, Christa Smid este infirmiera[ef` a spitalului nostru, iar profesorul Van Leek, la dreapta mea, estedirectorul nostru medical la Amesterdam. Care v` este calificareaprofesional`, domni[oar` Hawkins?

Lavinia \[i men]ion` calificarea, având grij` s` respecte cea maistrict` obiectivitate.

– Care sunt motivele care v` incit` s` vre]i s` lucra]i cu noi?Tân`ra infirmier` spuse adev`rul, f`r` s` insiste prea mult asupra

agresivit`]ii m`tu[ii sale.– Cred c` voi putea s` tr`iesc \mpreun` cu sora mea din salariul pe

care-l propune]i. Ne dorim s` locuim amândou`. La Londra este

10 CAROLINE COTTRELL

imposibil, sunt g`zduit` la spital [i mijloacele mele nu-mi permit s`\nchiriez un apartament. |n plus, mi-ar pl`cea foarte mult s` tr`iesc laAmsterdam. |nc` n-am p`r`sit niciodat` Anglia.

– V` place munca dumneavoastr`?– Foarte mult.– Vede]i vreo obiec]ie \n a ne adresa superiorilor dumneavoastr`,

la spitalul Jerrold?– Nici una. Oricum, \n cazul \n care candidatura mea este

acceptat`, va trebui s` dau un preaviz \nainte de a pleca.– V` mul]umesc, domni[oar` Hawkins. V` vom aduce la cuno[tin]`

decizia noastr`, imediat ce va fi posibil, r`spunse Lena Platsmazâmbind.

Lavinia se \ntoarse la spital \n cea mai mare incertitudine. {tia c`referin]ele \i erau excelente. Dar cu siguran]`, nici cele ale celorlaltecandidate nu erau mai pu]in bune. |ncerc` s` nu se gândeasc` preamult la asta, pentru a evita o foarte mare decep]ie \n caz de e[ec,ajutat` de dou` urgen]e, o perfora]ie intestinal` [i o peritonit`. P`r`sisala de opera]ie prea obosit` pentru a se gândi la altceva decât s` ia omas` rapid`, \nainte de a se culca.

Scrisoarea sa de angajament ajunse cu prima coresponden]`, adoua zi diminea]`. Candidatura \i fusese acceptat`! Execut` un pasvesel de dans, \nainte de a se prezenta, gâfâind, la biroulsupraveghetoarei generale.

Domni[oara Mint \[i exprim` regretul de a o vedea plecând [iad`ug` cu generozitate c` era minunat s` c`l`tore[ti \n timpul tinere]ii,asigurând-o c` va reg`si \ntotdeauna un loc \n spitalul Jerrold, \ndat`ce va fi un post vacant, dac` \[i dorea s` revin` \ntr-o zi.


Restul zilei se scurse ca \n vis. Avu toate greut`]ile din lume s` sest`pâneasc` s`-i anun]e vestea bun` Patei, temându-se de obiec]iilem`tu[ii. Va a[tepta viitoarea sa vizit`, prev`zut` pentru sâmb`taviitoare.

Zilele treceau cu viteza fulgerului. Primi din Olanda informa]iireferitoare la viitoarea sa slujb`, itinerarul de urmat [i data la care eraa[teptat`. |i mai r`m`seser` câteva economii. Putu s`-[i cumpere maimulte rochii noi pe Oxford Street, \ntr-o superb` dup`-amiaz` \nsorit`,convenind admirabil optimismului s`u.

Se \ntoarse la spital \nc`rcat` cu pachete ce con]ineau dou` rochiidin bumbac, una roz deschis, cealalt` de un verde cald, pantofiasorta]i, un irezistibil costum din jerseu de m`tase gri perl`, c`ruia \ifu imposibil s`-i reziste, [i un impermeabil de culoarea cafelei cu lapte,achizi]ionat pentru a-[i lini[ti con[tiin]a. |[i etal` cump`r`turile pe patpentru a le admira pe \ndelete. |ndat` ce Peta va veni s` i se al`ture, \[ipromise s`-i fac` aceast` bucurie. |n materie de toalete, m`tu[a Gladysprefera \ntotdeauna utilul, pl`cutului.

Când se duse la Cuckfield, sâmb`ta urm`toare, \[i sf`tui sora s`p`streze t`cerea asupra proiectelor lor. Profitând de o scurt` absen]`a m`tu[ii, ocupat` s` telefoneze, \i [opti la ureche Petei:

– Totul merge bine, draga mea. Voi pleca peste cincisprezece zile.|ncearc` s`-]i ascunzi bucuria. |nainte de a putea s` vii la mine, vei aveadoar timp s`-]i treci examenele...

|[i scurt` vizita la Cuckfield, m`tu[a descoperind, ca de obicei,motive \ntemeiate pentru a o \mpiedica s-o duc` pe Peta s` cinezeafar`. Nu opunea niciodat` nici cel mai mic refuz direct, f`când dinacest fapt o discu]ie imposibil`, dar \nv`]ase s`-[i impun` voin]a. Oare


cum va lua vestea plec`rii sale \n Olanda? Lavinia prefera s` nu segândeasc`.

|[i anun]` hot`rârea sa s`pt`mâna urm`toare.M`tu[a Gladys r`mase surprinz`tor de calm`.– S` sper`m c` aceast` nou` aventur` \]i va folosi s` urci câteva

trepte \n profesiune. Probabil este mai \n vârst` decât jum`tate dininfirmierele având statutul t`u...

Lavinia se pref`cu c` nu aude, ca de obicei. |n cazul de fa]`, nugre[ea \ntru totul. M`tu[a [tia perfect de ce r`m`sese acas`, \n loc s`-[i \nceap` studiile de infirmier` ie[ind din [coal`. Peta era \nc` ofeti]`, când mama sa, cu o s`n`tate fragil` r`m`sese singur`...

– Presupun c` pentru tine este o bun` ocazie de a cunoa[te lumea.|ntr-o zi, voi avea nevoie de companie, s` [tii. Peta va fi prea tân`r` [iprea neastâmp`rat` pentru mine. Contez pe tine, Lavinia, pentru a teocupa de mine. Este cel mai mic lucru pe care-l po]i face, dup` toatesacrificiile pe care le-am f`cut pentru voi dou`...

Era mai bine s` se ab]in` de la orice comentariu. |n afar` de câtevaperechi de [osete uzate [i de câteva c`r]i moralizatoare, \nso]ite de omap` de hârtie pentru scrisori, trimise strict de Cr`ciun [i deanivers`ri, m`tu[a nu f`cuse nimic pentru ele.

|n plus, avea din plin mijloacele de a-[i oferi o doamn` decompanie. Scoase un profund oftat de mul]umire la ideea viitoareislujbe care o a[tepta la Amsterdam. M`tu[a, \n[elându-se asuprasemnifica]iei acestui oftat, f`cu observa]ia c` \ntotdeauna fusese o fat`ingrat`.

Lavinia nu mai avu ocazia s-o vad` pe Peta \nainte de a p`r`siAnglia. Se mul]umi s`-i telefoneze \nainte de plecare [i petrecu


s`pt`mâna urm`toare preg`tindu-se. Prietenele \i f`cur` surpriza\ncânt`toare s` organizeze o mic` petrecere, \n cursul c`reia\mp`r]iser` o sticl` de Xeres la dou`sprezece, dezl`n]uindu-se \ncascade de râs [i recomand`ri. O asigurar` c` toate contau pe eapentru a-[i g`si un so] bogat [i frumos \n Olanda, care s` aib` o cas`enorm`, pentru a le aduce pe toate lâng` ea. Lavinia era foartepopular` \n spital, dar nimeni nu credea cu adev`rat c` \n Amsterdamo a[tepta un destin fabulos, iar Lavinia [i mai pu]in decât celelalte.

Lu` avionul a doua zi diminea]a, dup` o ultim` conversa]ietelefonic` avut` cu Peta [i ateriz` nu f`r` o anumit` team`, laaeroportul Schipol.

{i dac` nu va g`si pe nimeni care s` vorbeasc` engleze[te? I sespusese c` olandeza era o limb` \ngrozitor de greu de \nv`]at... {i dac`,\n Olanda, tehnicile chirurgicale erau diferite de cele pe care lecuno[tea? Urm` pasagerii din avion, trecu de vam` [i urc` \n autobuzulcu destina]ia Amsterdam, ar`t` adresa spitalului, \nscris` pe o hârtie,[oferului de taxi care-i \nc`rc` bagajele \n ma[in`.

Noua ei via]` \ncepea.


Capitolul 2

Spitalul, izolat de arterele animate prin alei plantate cu arbori, erasituat aproape de centrul ora[ului. Lavinia cobor\ din taxi [i contempl`b`trâna cl`dire flancat`, ici [i colo, de adaosuri moderne care seintegrau perfect construc]iei centrale. {oferul l`s` bagajele pe trotuar[i dup` ce o \ntreb` \n englez` dac` era infirmier`, refuz` bac[i[ul.Când taxiul se \ndep`rt`, Lavinia aproape avu impresia c` pierde unprieten.

Constat` imediat c` temerile \i fuseser` nefondate. Portarulspitalului, informat de sosirea sa, \i transport` \n pas rapid bagajelepân` \ntr-o superb` galerie cu arcade, din care se deschideau un marenum`r de u[i. Se opri \n fa]a uneia dintre ele, cioc`ni [i se d`du de-oparte pentru a o l`sa s` treac`.

Micimea \nc`perii contrasta cu statura impozant` a femeii carest`tea lâng` fereastr`. P`rea s` aib` aproximativ patruzeci de ani. Fa]acu tr`s`turi puternice, deasupra c`reia era strâns cu severitate p`rulargintiu, era luminat` de ni[te ochi de un albastru foarte deschis.

Zâmbi [i Lavinia avu impresia c` nu \ntâlnise niciodat` pe cineva atâtde fermec`tore.

– Domni[oara Hawkins? spuse cu o voce la fel de pl`cut` cazâmbetul s`u. Suntem \ncânta]i s` v` \ntâmpin`m la St.Jorus [i sper c`v` ve]i sim]i bine printre noi. Lua]i loc, v` rog...

Lavinia o ascult` cu aten]ie pe directoare precizând sarcinile pecare le avea de \ndeplinit, liberele [i salariul la care avea dreptul. Spusede asemenea câteva cuvinte despre uniforme [i despre posibilit`]ilereferitoare la \nv`]area limbii olandeze.

– Cea mai mare parte a medicilor vorbesc limba englez`. Deasemenea, [i unele infirmiere. Dac` \ntâmpina]i greut`]i s` v` face]i\n]eleas` de personalul de \ntre]inere, cineva v` va ajuta un timp. Suntsigur` c` ve]i \nv`]a foarte repede lucrurile esen]iale... Mi s-a p`rut c`\n]eleg c` a]i prefera s` locui]i \n afara spitalului. Asta va fi posibil \ntr-o s`pt`mân` sau dou`, când ve]i fi sigur` c` ve]i vrea s` r`mâne]iprintre noi. Deoarece, bine\n]eles nu ne vom opune decizieidumneavoastr`, dac` ve]i dori s` v` \ntoarce]i \n Anglia.

– Cred c` r`mân un an, pentru a-i oferi un acoperi[ surorii melemai tinere.

Directoarea o privi cu curiozitate, f`r` s` caute totu[i s` afle maimult. Ap`s` butonul unei sonerii a[ezat` pe birou. O fat` tân`r`, \nuniform` de infirmier`, intr` \n \nc`pere aproape imediat.

– Juffrouw Fiske, secretara mea, v` va conduce la c`minulinfirmierelor [i v` va ar`ta camera. Dori]i f`r` \ndoial` s` v` despacheta]ivaliza? Ve]i putea apoi s` mânca]i de prânz. Dup` aceea, v` va conduce\n sala de opera]ie B. Avem pu]ine interven]ii prev`zute pentru aceast`dup`-amiaz`. Asta v` va l`sa timp s` v` familiariza]i cu locurile.


Lavinia \i mul]umi [i o urm` pe Juffrouw Fiske printr-un labirint deculoare, str`b`tu dou` cur]i mici aflate \ntre ziduri cenu[ii \nalte,\nainte de a sosi \n fa]a u[ii camerei sale, aflat` la etajul \ntâi. |nc`pereaera pl`cut`, destul de spa]ioas` [i foarte frumos mobilat`. Bagajeleerau deja acolo. Pe pat, fusese a[ezat un vraf de uniforme..

– Ne dorim s` v` vin` bine, spuse Juffrouw Fiske. Sunte]i atât demicu]`, iar noi suntem mai degrab` ni[te specimene \nalte, \n aceast`]ar`. Voi trimite pe cineva s` v` ia la prânz, pentru mas`. Sper c` v` vapl`cea printre noi, domni[oar` Hawkins.

Olandezii sunt \ntr-adev`r ni[te oameni fermec`tori, \[i spuseLavinia, deschizându-[i valizele. {tia deja c`-i va pl`cea noua slujb` [ic` o va aprecia [i mai mult când Peta va fi lâng` ea. |i mai r`mânea s`\ntâlneasc` medicii cu care va fi chemat` s` lucreze, dar dac` erau lafel de ospitalieri ca cei pe care tocmai \i \ntâlnise, nu avea de ce seteme.

Uniforma pe care o \mbr`c` \i venea de minune. |i mai r`mâneadoar s` a[tepte s` vin` s-o ia.

O fat` \nalt`, blond`-cenu[iu, cu o fa]` vesel`, \i b`tu la u[` [i intr`\n camer`.

– Neeltje Haagsma, f`cu strângându-i mâna cu entuziasm.Lavinia deschise ochii mari, \ntrebându-se ce puteau s` \nsemne

acele cuvinte.– Este numele meu, spuse tân`ra fat`, ca [i când \i citise gândurile.

|n general, când dou` persoane se \ntâlnesc pentru prima dat`, \[ispun numele [i \[i strâng mâna! Este simplu ca bun` ziua, nu g`si]i?

Se exprima \ntr-o excelent` limb` englez`.– Lavinia Hawkins, r`spunse râzând.


Oare trebuie s` v` spun domni[oar`? Cred c` se spune"Juffrouw..."

– Nu, nu. Spune-mi Neeltje. |]i voi spune Lavinia. Doar infirmiera[ef`, Hoofd Zuster, trebuie s` fie numit` Zuster Smid.

– {i medicii?– Le spunem "doctor" [i "chirurg" pentru chirurgi.Pe scurt, este foarte simplu, \[i spuse Lavinia, u[urat`. Nu \ntârie

s`-[i schimbe p`rerea sosind \ntr-o sal` imens`, unde un mare num`rde infirmiere erau a[ezate la mas`, flec`rind \n gura mare.

Neeltje o prezent` rapid \nso]itoarelor de la mas` [i o l`s` s`strâng` mâinile celor din jur, pentru a se a[eza [i ea. |nfometat`,Lavinia \nghi]i cu poft` chiftelele de carne \nso]ite de o varietate delegume proaspete [i de cartofi din abunden]`. F`cu tot ce putu maibine pentru a r`spunde \ntreb`rilor viitoarelor colege, pl`cutsurprins` c` pot conversa cu ea \n englez`, c` cea mai mare parte ovorbeau \n mod curent.

Spitalul nu p`rea s` fie de construc]ie recent`, dar blocul operatorera de un modernism nemaipomenit. Ce p`cat, \[i spuse, c` nu-i poatepovesti asta Petei. |[i promise s`-i scrie imediat ce va fi posibil. Furepede absorbit` de rutina familiar` [i nu mai avu timp s` se gândeasc`la altceva decât la munca sa. Tehnicile practicate erau aproape identicecu cele de la spitalul Jerrold. Doar un murmur de voci \n`bu[ite, carese exprimau \ntr-o limb` str`in` \i amintea, deocamdat`, c` p`r`siseAnglia. Zuster Smid \ncepuse prin a o observa cu aten]ie, apoi se relax`pe m`sur` ce-i constata competen]a absolut`.

Dup`-amiaza se termin` [i sala de opera]ie fu pus` \n ordinepentru a doua zi diminea]`, sau pentru orice urgen]` care s-ar fi putut


prezenta \n timpul nop]ii. |nconjurat` de celelalte infirmiere, Laviniacin` bucuroas` [i fu condus` \n camera lui Neeltje, \n compania a [aseprietene, pentru a bea o cafea, la fel cum era obi[nuit` s` fac` laJerrold. Sim]i o u[oar` urm` de nostalgie la gândul prietenelor l`satela Londra... Era pu]in obosit`, f`r` \ndoial`, \[i spuse. Nu gre[ise,deoarece de-abia \[i puse capul pe pern`, c` adormi profund.

Era \n a treia zi de lucru când i se ceru s` urce la etajul superior s`duc` o prelevare la laboratorul de patologie.

Laboratorul era condus de profesorul Ter Bavinck, celebru pentrulucr`rile lui str`lucite de cercetare. Spitalele de mai mic` importan]`se adresau acestuia permanent [i participa la numeroase congrese \nstr`in`tate, unde prezen]a \i era foarte c`utat`, a[a cum Neeltje oinformase vorbindu-i despre el cu respect. Lavinia trase concluzia c`profesorul f`cea obiectul unei venera]ii speciale \n acest spital [i [i-limagin` cu o mare barb` alb`.

Lavinia \mpinse u[a grea din sticl` a laboratorului [i se afl` \ntr-o\nc`pere vast` luminat` str`lucitor, dotat` cu un echipament pe care-lcuno[tea f`r` s`-i fi \n]eles vreodat` foarte bine func]ionarea. B`rba]iapleca]i peste microscoape erau to]i prea obosi]i pentru a-i remarcaprezen]a. Lavinia str`b`tu \nc`perea \n spatele c`reia se afla o u[` pecare era scris numele profesorului [i cioc`ni. Nici un r`spuns. Privi \njur, nehot`rât`.

Din spate, un b`rbat cu umeri la]i \i atrase imediat aten]ia. |[i opriprivirea pe p`rul blond ca inul, \n care se amestecau fire argintii.

– |l caut pe profesorul Ter Blavinck, spuse Lavinia. Trebuie s`-i\nmânez o prelevare s-o examineze de urgen]`, pentru sala deopera]ie B.


B`rbatul ridic` din umeri cu enervare, f`r` s` se \ntoarc`.– Pune]i lamela lâng` mine, v` rog, [i disp`re]i.Fermec`toarea dispozi]ie a Laviniei se [terse, f`când loc unei

indign`ri sporite. Puse e[antionul pe mas`, lâng` cotul sù.– Nu aveam inten]ia s` r`mân plantat` aici s` v` privesc! nu se putu

\mpiedica s` fac` remarca.B`rbatul \n`l]` surprins capul [i Lavinia avu timp s` priveasc` fa]a

de o frumuse]e remarcabil` a profesorului, ai c`rui ochi alba[tri cugene dese privir` adânc [i intens \n ai sì. Nu era deloc preg`tit`pentru zâmbetul prietenesc pe care i-l adres`. Când \mpinse scaunulpentru a veni spre ea, Lavinia trebui s` ridice capul pentru a-l privi, atâtde impun`toare \i era statura.

– Ah! f`cu profesorul \nc` zâmbind, iat-o pe domni[oara Hawkins,noua noastr` infirmier` englezoaic`!... Nici un membru alpersonalului din acest spital nu [i-ar fi permis s`-mi vorbeasc` pe acestton!

Chipul Laviniei \[i schimb` culoarea [i lu` o superb` tent` roz.Cùta cu disperare o replic` potrivit` [i, neg`sind nici una, strânse cu\nc`p`]ânare din buze. F`r` \ndoial`, fusese impertinent`, dar b`rbatulo cùtase!

– Presupun c` este o interven]ie \n curs?– Da, domnule.– Voi anun]a rezultatul telefonic, \n câteva minute, dup`

examinarea probei. |ntoarce]i-v` repede la ocupa]iile dumneavoastr`,\i spuse pe un ton p`rintesc.

Lavinia nu se putu st`pâni s` se gândeasc` la acel b`rbat, \n timpce toat` echipa \i a[tepta raportul, gata s` intervin` exact cum va


sugera profesorul. Mesajul le ajunse foarte repede. Lavinia se \ntreb`oare ce gândise profesorul când ochiul s`u experimentat decelasecelulele canceroase din proba pe care i-o dusese. Probabil, pacientuladormit pe masa de opera]ie, din fericire f`r` s` [tie ce se \ntâmpla, nuera pentru el decât un caz dintre multe altele. Probabil nici m`car nu[tia dac` era vorba de o persoan` tân`r` sau b`trân`, frumoas` sauurât`, c`s`torit` sau celibatar`.

Doar la ora cinei, Neeltje o \ntreb` ce credea despre profesor.– De-abia am schimbat dou` vorbe, r`spunse cu pruden]` Lavinia.

N-am f`cut decât s` pun proba pe masa sa....– Atâta tot?– A remarcat doar c` eram noua infirmier` englezoaic`. |n ceea ce

m` prive[te, l-am g`sit... mai degrab` impresionant.– Este din regiunea Friesland, ca mine. |n general, suntem persoane

foarte \nalte! Chiar dac` este b`trân, este grozav de bine cl`dit!– B`trân? se mir` Lavinia. Nu mi s-a p`rut c` are aerul unui mo[!– Are mai mult de patruzeci de ani, preciz` o brunet` scund` din

cap`tul mesei. A fost c`s`torit. Fiica sa are deja paisprezece ani.Lavinia \[i re]inu cel pu]in o jum`tate de duzin` de \ntreb`ri,

care-i veneau pe vârful limbii. Via]a particular` a profesorului TerBlavinck nu era treaba sa. Totu[i, i-ar fi pl`cut s` [tie ce se \ntâmplasecu so]ia sa. Mica brunet` \i citise probabil gândurile, deoarececontinu`:

– So]ia i-a murit de peste zece ani. Se pare c` n-a fost o so]ieexemplar`. Nimeni n-o pl`cea. Profesorul nu vorbe[te niciodat`despre ea. Cine [tie, poate el a iubit-o. Fiica sa este adorabil`. Senume[te Sibendina.


– Ce nume frumos! f`cu Lavinia.– Este pu]in obi[nuit, r`spunse Neeltje, \n timp ce-[i bea cafeaua.

Vii s` vezi un film la televizor, Lavinia?|l \ntâlni pe profesor dou` zile mai târziu, când se \ntorcea de la

lec]ia de limba olandez`, ]inut` de Juffrouw de Wall, foarte mul]umit`de progresele sale.

Urmând itinerarul ce-i fusese indicat, se plimba pe o strad`strâmt`, m`rginit` de case \ncânt`toare cu fa]ade \nguste, strânseunele \n altele, \nalte de dou` sau trei etaje, acoperite cu acoperi[uridiferite. Unele, mai largi decât celelalte, aveau pontoane duble [i u[iimpozante la care se ajungea printr-o serie de trepte. Interiorul acestorlocuin]e frumoase trebuia s` fie splendid [i admirabil mobilat,judecând dup` superbele draperii, vizibile din strad`.

– Nu m` a[teptam s` v` g`sesc pe aici, domni[oar` Hawkins, f`cuo voce \n spatele Laviniei. Sper c` nu v-a]i r`t`cit...

Tân`ra infirmier` se \ntoarse brusc, pentru a se afla fa]` \n fa]` cuprofesorul Ter Blavinck.

Nu se r`t`cise cu adev`rat, dar nu mai avea nici cea mai mic` ideede drumul pe care venise.

– M` \ntorc de la lec]ia de limba englez` [i str`zile acestea sunt atâtde frumoase, \ncât m-am plimbat pu]in... Cred c` strada aceasta ducela spital...

– Este o fund`tur`, r`spunse profesorul râzând vesel. Merg laspital. Ar fi mai bine s` m` urma]i.

– Oh! nu... sper s` fiu \n stare s` m` \ntorc pe drumul meu,r`spunse Lavinia prompt, preocupat` s` nu-l deranjeze pe acest b`rbat\nalt [i calm, care avea asupra ei cea mai ciudat` influen]`.


– Am impresia c` nu v` sunt deloc pe plac, domni[oar` Hawkins.Aceasta \l privi descump`nit`, pe punctul de a-i spune c`,

dimpotriv`, \l aprecia foarte mult.– Nu v` cunosc, profesore, [i nu am nici un motiv s` nu v` plac.

Nu voiam pur [i simplu s` v` impun prezen]a mea.– Evita]i problema. Vom lucra \mpreun` \n aceast` dup`-amiaz`.

Este un motiv suficient pentru a ne obi[nui unul cu cel`lalt. O vom luape strada aceasta, spuse f`r` s` a[tepte r`spuns.

Se \ndrept` spre un Bentley decapotabil, a c`rui portier` odeschise pentru a o face pe Lavinia s` urce.

– Un Bentley! spuse aceasta cu un aer admirativ. Credeam c` toatenotabilit`]ile ]`rii se deplaseaz` cu Mercedesuri.

– Ma[ina aceasta este mai spa]ioas`, f`cu \nso]itorul s`u pe un tondeta[at.

O conduse f`r` s` spun` o vorb` \n fa]a por]ii spitalului [i o lu` debra] pentru a o face s` traverseze strada, ca pe o b`trân` doamn` sauun copil mic. Fu aproape u[urat` ajungând la destina]ie. |nainte de ao p`r`si, profesorul o salut` cu mâna. Lavinia se duse \n camera sa s`se schimbe, u[or decep]ionat`, f`r` s` [tie de ce. Poate pentru c` \nacea zi purta una dintre cele mai banale rochii, potrivit` pentru cursulde limb` olandez`, dar lipsit` de originalitate pentru o asemenea\ntâlnire.

Era, evident, f`r` importan]`, deoarece profesorul de-abia oprivise. De ce ar fi f`cut-o? Fetele pu]in str`lucitoare erau la fel denumeroase \n Olanda ca [i \n Anglia. Se \ntoarse la munca sa,\ncercând s` se conving` de cât de pu]in o interesa persoanaprofesorului Ter Blavinck.


|l \ntâlni din nou, de-abia o or` mai târziu când instala \n pat unpacient \nc` sub anestezie, dup` o apendicectomie. Când Lavinia\n`l]` capul, \l v`zu a[ezat pe patul vecin, ascultând cu aten]iecuvintele ocupantului s`u.

– Profesorul este lâng` pacientul operat de o tumoare, acum dou`zile... Este un b`rbat de o bun`tate extraordinar`, \i murmur` colegasa. |[i face \ntotdeauna timp s` vorbeasc` bolnavilor, s`-i asculte [i s`-i ajute dac` poate...

Lavinia se \ntoarse \n sala de opera]ie f`r` o privire pentru profesor[i lucr` pân` la nou` seara. Tocmai punea \n ordine instrumentelechirurgicale pe o tav`, \n compania lui Neeltje, când acesta intr` \n salade opera]ie. |i adres` câteva cuvinte lui Neeltje \nainte de a se \ndreptaspre Lavinia.

– Cred c` v` termina]i lucrul la ora dou`zeci [i unu? o \ntreb`.– Da, domnule.– A]i putea \nceta s`-mi spune]i domnule, \i replic` f`când o

grimas`, n-ar fi oare timpul s` m` la[i s` te invit la cin`?– Oh! Dar... bâigui Lavinia, cu ochii m`ri]i de uimire.– Te temi de bârfe? Nu te teme, draga mea copil`. Consider`-m` ca

pe un unchi din Olanda, dornic s` te fac` s` te sim]i \n largul dumitalela Amsterdam.

– Nu [tiu cum este un unchi \n lumea olandez`, replic` Laviniarâzând.

– Nici eu nu prea [tiu, dar sun` \ntru totul bine pentru a stabili orela]ie cât mai respectabil`, ce crezi?

Era un mijloc amabil de a-i veni \n ajutor unei str`ine care se sim]eapu]in singur`?


– Vom merge \ntr-un loc lini[tit, relu` profesorul f`r` s`-i a[tepteacordul, timpul necesar pentru a cina la botul calului. Te voi a[tepta\n fa]a intr`rii principale.

– |nc` n-am acceptat, \i aminti Lavinia cu r`ceal`.P`ru atât de surprins [i de stânjenit, \ncât tân`ra femeie \[i regret`

imediat cuvintele.– Dar voi fi foarte \ncântat` s` v` \nso]esc, adùg` cu promptitudine.– Nu ne r`mâne decât s` fim sinceri unul fa]` de cel`lalt, r`spunse

profesorul lini[tit, l`sând-o la rândul sù derutat`.Cu aceste cuvinte, ie[i. Neeltje \i risipi ideile nebune[ti care-i

treceau prin minte.– Profesorul te-a invitat la cin`? Ce-]i spuneam!... Este cel mai

minunat b`rbat, providen]a sufletelor \ntristate!Pl`cerea Laviniei tocmai se risipise pe loc. Din fericire, era dotat`

cu un solid sim] al umorului:– S` sper`m c` cina va fi bun`, mor de foame! r`spunse râzând.Se duse rapid s` se schimbe, ne[tiind prea bine cum s` se \mbrace

pentru \mprejurare. Seara era pl`cut` [i \nc` nu se \nnoptase. Opt`pentru o rochie din bumbac roz [i o vest` bine croit`. Aceast` ]inut` s-ar fi potrivit oriunde s-ar duce. |nc`l]` sandale roz, \[i verific` po[eta[i se duse la intrarea principal` a spitalului.

Profesorul o a[tepta deja cu mâinile \n buzunare, rezemat de unperete. |i veni \n \ntâmpinare \n costumul sù elegant [i bine croit,potrivit \ntru totul unui b`rbat de vârsta sa.

O ajut` s` se instaleze \n luxosul Beutley, mirosind pl`cut a piele,iar Lavinia se bucur` de pl`cerea de a fi dus` \n aceast` ma[in`fabuloas`. Profesorul \[i parc` automobilul de-a lungul unui canal


strâmt [i f`cu \nconjurul ma[inii, pentru a deschide portiera. Laviniase l`s` condus` \n interiorul unui restaurant elegant, al c`rui luxaproape \i tìe respira]ia, pân` la masa rezervat` pentru ei. Mul]umicerului c` avusese ideea bun` de a se \ngriji de ]inuta sa. Cina la botulcalului c`p`t` alur` de festin. Parcurse cu ochii lista mare de bucatecare-i fu prezentat`.

– Anghil` afumat`? suger` profesorul. Cred c` ar trebui s` \ncerciasta... {i apoi, poate o friptur` de pas`re \n sos de vin ro[u? Ce-aispune, pentru \nceput, de un Xeres?

– Prefer s` te las s` alegi pentru mine. |n materie de alcool, nu suntfoarte competent`, m`rturisi Lavinia zâmbindu-i.

Vinul de Xeres care \i fu servit, era \n acela[i timp sec [i pl`cutprecum catifeaua. |l gust` \ncet, u[or nelini[tit` de pu]inul interes pecare-l g`sea propriei conversa]ii. Dar gazda sa, rezemat` de sp`tarulscaunului, p`rea \ntru totul \n largul sù [i nu o sc`pa din ochi,sporindu-i stânjeneala.

– Vorbe[te-mi pu]in despre dumneata, spuse brusc. Pentru cemotiv ai venit \n Olanda? Pentru o fat` atât de eficient` ca dumneata,probabil nu lipsea munca... Familia a fost de acord?

Lavinia \l privi, descump`nit` de sinceritatea \ntreb`rii.– Iart`-m` dac` sunt pu]in brutal. Asta \]i demonstreaz` \n ce

m`sur` \mi lipse[te compania femeilor. Am pierdut obi[nuin]aprecau]iilor oratorice.

Lavinia bù o \nghi]itur` de Xeres, \nainte de a r`spunde.– P`rin]ii mi-au murit. Nu mai am decât o sor`, de-abia \n vârst` de

[aisprezece ani, care trìe[te la o m`tu[` cu care nu este foarte fericit`.R`spunzând acelui anun], am \ntrev`zut posibilitatea de a o lua cu


mine. La Londra nu a[ fi putut s-o fac. Apartamentele cost` foartescump, iar infirmierele nu câ[tig` averi.

Vinul de Xeres \i dezlegase limba. Nu vorbise nim`nui despreproiectele sale [i iat` c`-[i desc`rca inima fa]` de o persoan` care-i eraaproape str`in`. I se p`ru brusc c`-l cuno[tea de foarte mult timp.

– E[ti preg`tit` s`-]i asumi aceast` responsabilitate? Poate vei vreas` te c`s`tore[ti...

– Este adev`rat, dar \nc` nu m-a cerut nimeni \n c`s`torie. |miimaginez cu greu ca un b`rbat s` vrea s`-[i \ntemeieze un c`min cu ofemeie \nzestrat` cu o sor`!

|i era greu s` disting` ochii profesorului, aproape ascun[i \nspatele genelor dese. Poate era pe cale s` adoarm` de plictiseal`.

– Poate te \n[eli asupra acestui punct, r`spunse el pe un tonlini[tit. Ce crezi despre spitalul nostru?

|ncepând din acea clip`, totul fu mai u[or. Profesorul conduseconversa]ia de la un subiect la altul, \n timp ce Lavinia mânca dinanghila afumat`, apoi din friptura de pas`re, savurând vinul ales dup`o serioas` discu]ie cu persoana care se ocupa de vinuri. Nu avea nicio idee despre podgorie, dar era la fel de delicios ca spuma de ciocolat`care urm` fripturii. Se abandon` pl`cerii acestei mese rafinate, ca cineva care obi[nuia pu]in s` ias`.

– Nu sunt obi[nuit` cu asemenea festinuri, \i m`rturisiprofesorului. Dac` asta este ceea ce numi]i o cin` la botul calului...

– Este o pl`cere pentru mine s` te v`d apreciind-o, r`spunse acestacu amabilitate. Este mult timp de când n-am petrecut o sear` atât depl`cut`. Dac` vrei, vom putea s-o repet`m...

– De ce nu? f`cu Lavinia, luat` pe nepreg`tite.


Acum, cred c` ar fi \n]elept s` ne \ntoarcem.– Desigur. Cred c` mâine vei avea o zi \nc`rcat`.Pe drumul de \ntoarcere, de-abia schimbar` câteva cuvinte.

Profesorul \i ur` noapte bun` [i demar` f`r` s` se \ntoarc`. Lavinia sesim]ise din ce \n ce mai bine cu el. Trebuie s` fie un prieten minunat.Adormi gândindu-se la el.

A doua zi diminea]`, la micul dejun, colegele sale, informateprobabil de Neeltje, sursa inepuizabil` de ve[ti pentru to]i, o \ntrebar`dac` cina din ajun fusese pl`cut`. Cu aceast` ocazie, Neeltje le spusec` profesorul Ter Blavinck va lipsi câteva zile pentru a participa la uncongres la Viena [i c` va fi \nlocuit \n laborator de b`trânul [i ar]`gosulVan Vost.

– El nu va avea ideea de a te invita la cin`, exclam` spre Lavinia,declan[ând o ilaritate general`.

Lavinia se sim]i brusc incredibil de trist` [i \n aceast` stare se sim]ide-a lungul \ntregii zile. Sperase atât de mult s`-l revad` pe profesorulTer Blavinck \n cursul acelei dimine]i.

|n zilele urm`toare, tân`ra infirmier` \[i stabili noul mod de via]`,\i scrise Petei, muncea cu \ndârjire la cursurile de limb` olandez`, sestr`dui s` vorbeasc` engleze[te cât mai pu]in posibil \n blocul operator[i \nfrunt` toate dificult`]ile cu calmul s`u obi[nuit.

Câteva zile mai târziu, aceast` st`pânire de sine fu pu]inzdruncinat`. Cuprins de \ndoial` \n cursul unei interven]ii, chirurgulpuse s` fie sunat laboratorul de patologie. Dou` sau trei minute maitârziu, profesorul Ter Blavinck intr` \n sala de opera]ie pentru aschimba câteva cuvinte cu colegii s`i [i a lua prelevarea suspect`,pentru a o examina.


|i arunc` o privire rapid` Laviniei, \n picioare \n spatele meseirulante, [i ie[i.

A[adar, se \ntorsese! Tân`ra infirmier` a[ez` un nou strat decomprese sterile pe un platou, cu un brusc acces de veselie. Ziua i sep`ru splendid`, plin` de posibilit`]i formidabile. Se opri la timp,pentru a nu \ncepe s` fredoneze.


Capitolul 3

Ziua nu fu \ntru totul splendid`. Era de ore \ntregi \n sala deopera]ie când ap`ru o urgen]`, un biet neastâmp`rat c`zut de labalconul etajului patru al unui imobil. Chirurgii muncir` cu r`bdareore \ntregi. Nimeni nu se gândi s` mearg` la cin`, cu excep]ia a unasau dou` infirmiere, care profitar` de o clip` de odihn` pentru a beao cafea. Lavinia munci cu stoicism pân` la ora [apte seara, f`r` a aveanici cea mai mic` ocazie s`-l \ntâlneasc` pe profesor la cotitura unuiculoar. Sim]i o decep]ie pe care o consider` absurd`, se duse s` cinezerapid [i, pretextând oboseala zilei, se retrase \n camer` cât mai repede.

O noapte bun` de somn f`cu minuni [i se trezi cu inima u[oar` adoua zi. Lista de interven]ii nu era prea \nc`rcat` [i va fi liber` la ora[aisprezece. Poate de aceast` dat` \l va \ntâlni pe profesor. Poate o vainvita s` \mpart` cu el o alt` mas` la botul calului... |[i termin` repedemicul dejun, \ncrez`toare \n viitor.

Dar nici \n acea zi nu se petrecu nimic extraordinar, \n afar` demunca sa.

Serviciul fusese totu[i foarte solicitat, deoarece chirurgii spitaluluierau recunoscu]i pentru \ndemânarea lor.

Neeltje \[i termina munca de asemenea la ora [aisprezece. Ie[ir`\mpreun`, \n compania altor infirmiere care ]inur` s-o fac` s` vizitezecanalele ora[ului, obliga]ie absolut` pentru un nou-sosit laAmsterdam. Lavinia plec` foarte hot`rât` s` se bucure de aceast`plimbare. Fusese stupid` s` acorde prea mult` importan]` amabilit`]iiprofesorului. Cu siguran]`, ie[ea prea pu]in \n compania unui b`rbat...Dac` o va invita din nou, \[i promise s` g`seasc` un pretext pentru arefuza invita]ia. Probabil [i el \[i schimbase p`rerea.

Venea la spital \n fiecare zi. Dac` ar fi dorit s-o revad`, ocaziile n-arfi lipsit.

Traversând curtea spitalului, \l z`ri brusc de departe \ntre]inându-se cu o femeie tân`r`. Distan]a era prea mare pentru aputea vedea dac` era frumoas`, dar era de-o elegan]` de net`g`duit. |lv`zu \ndreptându-se spre ma[in` ]inând mâna tinerei persoane [ir`mase nemi[cat` pân` când trecur` de poarta spitalului, \nainte de amerge s`-[i \ntâlneasc` noile colege, cu b`rbia \n`l]at` mai cu mândriedecât de obicei [i ro[ie \n obraji.

Când se \ntoarser` din plimbare, dou` ore mai târziu, profesorulera \n fa]a intr`rii, vorbind cu doi interni [i cei trei b`rba]i le salutar`pe tinerele fete \n trecere cu un "goeden avond". Lavinia \[i al`tur`vocea corului infirmierelor, r`spunzând politicos la acest bun` seara [iavu grij` s` nu \ntâlneasc` privirea profesorului.

A doua zi diminea]`, se trezi aproape uitând c` era ziua sa liber`.Vremea frumoas` persista [i avea o formidabil` list` de muzee devizitat. Ie[i la ora nou`, \mbr`cat` \ntr-o rochie u[oar` din bumbac [i


\nc`l]at` cu pantofi cu toc jos, având \n po[et` exact atâ]ia bani pentrua merge s` prânzeasc`.

Se duse mai \ntâi la Bijenkorf, Mecca marilor magazine dinAmsterdam [i petrecu o or` plimbându-se printre raioane. Regret`pu]in c` nu avea bani pentru a-[i putea cump`ra frumoasele lucruriexpuse, dar se \ncuraj` cu ideea c` \n curând \[i va putea permite. Eradeja ora zece [i muzeele deschiseser` de o jum`tate de or`. Brusc,remarc` faptul c` cerul albastru se acoperise dintr-o dat` [i c` nu va\ntârzia s` plou`. Dar muzeul nu era decât la câteva minute de mers.Putea chiar s` disting` edificiul impozant. Câteva minute mai târziu,primele pic`turi de ploaie care \ncepur` s` cad`, se transformaser` peloc \ntr-o avers` furioas`. Lavinia \ncepu s` alerge, cu rochia dinbumbac p`truns` de ploaie.

Bentleyul veni [i parc` de-a lungul trotuarului, la câ]iva metri \nfa]a ei. Profesorul ie[i din el, cu capul descoperit \n ploaia toren]ial`,alerg` s-o ia f`r` s` spun` un cuvânt [i o \mpinse pe scaunul din fa]`al ma[inii.

– E[ti ud` complet, se mul]umi s`-i spun`, când lu` loc lâng` ea.– M` duceam la muzeu, r`spunse Lavinia, rec`p`tându-[i

respira]ia. Nu era decât de traversat strada.|n cazul \n care c`uta o scuz` pentru a o p`r`si rapid, va [ti c`

nu-i era greu s` g`seasc` un ad`post.– Este foarte clar, r`spunse scurt profesorul, angajându-se \n

traficul str`zii.– M` conduci \napoi la spital? \l \ntreb` Lavinia cu o voce contrariat`.– Dumnezeule, nu! Nu \ntr-o zi liber`! Vei merge mai \ntâi s` te

usuci. Nu po]i merge la muzeu \n halul `sta.


Ma[ina puternic` parcurse str`zile \nguste [i Lavinia se abandon`pl`cerii ca el s`-[i asume responsabilit`]ile, f`r` s` pun` alte \ntreb`ri.Recunoscu un cartier familiar [i z`ri casele frumoase cu fronton dublucare o miraser` când sosise. Profesorul opri ma[ina \n fa]a celei maielegante dintre ele, situat` la mijlocul str`zii.

– Aici locuiesc, \i spuse. Menajera mea \]i va c`lca rochia [i tot ceeace este ud pe dumneata [i-i vom cere ca pân` atunci, s` ne preg`teascò cafea.

– Este foarte amabil din partea dumitale. Dar... serviciul? Nu te-am\ntârziat deja?

Profesorul trecu bra]ul prin fa]a ei pentru a deschide portiera,\nainte de a cobor\ [i el din ma[in`.

– Am [i eu dreptul, din când \n când, la o zi liber`, r`spunse cu unaer zeflemitor.

Lavinia n-ar fi crezut niciodat` c` o cas` poate fi atât de frumoas`.V`zuse asemenea locuri fotografiate \n reviste de decora]iuni [i [tia cèxistau, dar \n via]a de zi cu zi, lucrurile erau mult diferite. Scoase unoftat extaziat privind \n jur. Realitatea era [i mai frumoas` decât tot ceputuse vedea \n reviste. Holul mare [i luminos, pardosit cu dale dinmarmur` neagr` [i alb`, era aproape \n \ntregime acoperit cu un covororiental \n culori str`lucitoare, ro[u [i albastru. O scar` de stejar cubalustrada splendid sculptat` se ridica la un cap`t al holului, sub olustr` de propor]ii foarte mari, atârnat` de tavan, atât de sus \ncâtLavinia trebui s`-[i strâmbe gâtul pentru a o admira.

– Chiar trìe[ti \n aceast` cas`? \l \ntreb`, uluit`.– Aici m-am n`scut, \i r`spunse, st`pânindu-[i un zâmbet. Vino cu

mine. S` mergem s-o cùt`m pe Pette.


Deschise o u[`, lâng` scar`, atât de joas` \ncât el \[i aplec` pu]in

capul pentru a trece. D`dea spre o \nc`pere uimitor de mare [i de

primitoare pentru o buc`t`rie, mobilat` \n stil vechi, dar \nzestrat` cu

toate obiectele moderne dorite de o femeie \n cas`.

Perdele frumoase [i galbene \mpodobeau ferestrele deschise spre

o mic` gr`din` din spatele casei. Un dulap enorm pentru vesel`, f`cut

din lemn, ocupa un perete, \n fa]a unei mese nu mai pu]in impozante

din mijlocul \nc`perii. Pe jos era c`r`mid` hexagonal`, ro[ie.

Frigiderul, cuptorul electric, ma[ina de sp`lat vasele de-abia se

observau, atât de discret erau integrate. Cu siguran]`, se aflau undeva

[i o ma[in` de sp`lat [i un congelator ascunse, care trebuia s` u[ureze

de asemenea via]a celor care tr`iau \n cas`. Profesorul avea probabil

venituri enorme pentru a tr`i \ntr-o manier` atât de luxoas`.

Trei persoane, nu mai pu]in, munceau \n buc`t`rie. Cea mai \n

vârst` dintre ele, menajera probabil, le veni \n \ntâmpinare, primi

instruc]iunile profesorului [i-i zâmbi cu amabilitate Laviniei, c`reia \i

f`cu semn s-o urmeze.

O conduse pe o scar` mic`, pân` \ntr-o \ncânt`toare c`m`ru]`

tapisat` \n \ntregime cu bumbac \nflorat [i lambrisat` \n stejar de

culoare \nchis`. Lavinia se putu dezbr`ca acolo pentru a-i da hainele

ude, \mbr`când \n loc un halat din satin albastru pe care i-l \ntinse

Pette. |i venea destul de bine. Poate pu]in prea strâmt pentru formele

sale pline... |[i piept`n` p`rul ud \ncruntându-se, fu \nc` o dat` con-

dus` \ntr-o \nc`pere foarte elegant`, la dreapta holului [i trebui s`

admit` c` frumuse]ea mobilelor [i a tapetului de un albastru ca safirul,

erau gata s`-i taie respira]ia.


Profesorul o a[tepta acolo, privind pe o fereastr` [i se \ntoarse

imediat când Lavinia intr` \n \nc`pere, foarte intimidat`.

– |mi pare cu adev`rat r`u c` te-am deranjat atât de mult, reu[i s`

bâiguie tân`ra femeie.

– Sunt un b`rbat egoist, replic` profesorul f`cându-i semn s` se

a[eze. Dac` e[ti aici, este pentru c` \mi face pl`cere!

Lu` un scaun [i \[i \ncruci[` picioarele lungi, perfect \n largul s`u

\n propriul univers.

– Nici m`car nu m-ai privit trecând ieri sear` prin fa]a mea, \i f`cu

observa]ia. P`reai contrariat`. M`rturisesc c` nu mi-a displ`cut,

deoarece asta \nseamn` c` te interesezi pu]in de mine.

Lavinia lu` un aer ofensat, care-l f`cu s` zâmbeasc`.

– Nu te sup`ra! Ne-am promis s` fim atât de sinceri cum trebuie s`

fie doi prieteni unul fa]` de cel`lalt. M-am \ntors de trei zile [i

hot`râsem s` nu te mai v`d câtva timp. Dar ieri, mi-am schimbat

p`rerea. Eram pe punctul de a te invita la cin`, când o veche prieten`

mi-a cerut sfatul...

Lavinia nu [tia de ce \i povestea asta, dar nu putu face altceva decât

s` r`spund` cu aceea[i sinceritate.

– Te-am v`zut cu ea...

– A[adar, a[teptai venirea mea! spuse profesorul zâmbind din nou.

Conversa]ia luând o turnur` nea[teptat`, Lavinia r`spunse cu

demnitate [i o urm` de rea-credin]`.

– N-am a[teptat nimic de acest fel, profesore...

Sosirea Pettei care aducea cafeaua o salv` de aceast` situa]ie

sup`r`toare.


– Crezi f`r` \ndoial` c` nu sunt decât un cvadragenar vanitos,spuse profesorul cu o voce suav`.

– Nu te consider nici cvadragenar, nici ca un b`rbat vanitos.Evident, speram s` am ocazia s` te rev`d, dar nu \n]eleg foarte bine dece te interesezi de mine. Dac` a[ fi fost o frumuse]e, a[ fi fost mai pu]insurprins`...

|ndat` ce râdea, p`rea mult mai tân`r.– Sora ta mai mic` \]i seam`n`?– Nu. Ea este \ncânt`toare. Avem acelea[i gusturi [i ne \n]elegem

foarte bine. Are o fire mai binevoitoare decât a mea. Cel pu]in a[apretinde m`tu[a care nu m` iube[te deloc, ca de altfel nici pe Peta. Dara primit-o la ea de un an [i a trimis-o la [coal`...

– F`r` s`-i ofere dragoste?– Nu.– Crezi c` surorii dumitale i-ar pl`cea s` trìasc` \n Amsterdam?– Sunt sigur` de asta. |[i va trece examenele \n aceast` s`pt`mân`

[i va p`r`si [coala \ndat` ce voi g`si un apartament pentru a o primi.Va lua lec]ii de limba olandez` [i...

– Inten]ionezi s` r`mâi aici [i s`-]i atingi scopurile...– Mi-ar pl`cea s` trìesc \n aceast` ]ar`. M` simt aici aproape ca

acas`. |n plus, \mi câ[tig mai bine existen]a aici, decât la Londra. Dacà[ putea r`mâne un an sau doi, voi putea s` economisesc suficien]ibani pentru a m` \ntoarce \n Anglia, dac` Peta \[i dore[te, [i s-o ajut s`-[i reia studiile.

– N-ai alte planuri pentru dumneata singur`?– Sunt fericit` a[a, profesore, r`spunse Lavinia, oarecum \n

defensiv`.


– Pun prea multe \ntreb`ri, nu-i a[a? spuse acesta mergând s`

deschid` o u[`.

Un câine mic cre], cu labe mari, se n`pusti \n \nc`pere, urmat de

un seter irlandez, mergând cu demnitate.

– Nu ai nimic \mpotriva câinilor? \ntreb` profesorul. Lui Dong [i

Pobble le place s` r`mân` lâng` mine când sunt acas`.

Lavinia era deja \n genunchi lâng` cei doi câini, uitând orice

re]inere. Se ridic` \n grab` \n picioare.

– Probabil, acum rochia mea s-a uscat. N-a[ vrea s`-]i stric toat`

diminea]a. Voi \ncerca s-o g`sesc pe menajera dumitale...

|n loc de r`spuns, profesorul trase de un cordon de sonerie,

brodat superb. Pette ap`ru imediat [i Lavinia o urm` cu docilitate.

Rochia uscat` [i c`lcat` de o mân` expert` o a[tepta \n camera

mic`. Lavinia \mp`turi halatul cu grij` [i \l puse pe cuvertura groas` de

m`tase, se \mbr`c` [i cobor\ din nou \n hol, unde \l g`si pe profesor.

Sim]i o u[oar` strângere de inim` constatând c` p`rea gr`bit s-o vad`

plecând. Reu[i totu[i s`-i adreseze un frumos zâmbet p`rintesc, \nainte

de a se gr`bi spre u[a de ie[ire, c`utând cu disperare o formul`

potrivit` pentru a-[i lua r`mas-bun de la el.

Profesorul nu-i l`s` timp. |n loc s` ia mâna pe care i-o \ntindea,

pentru a o strânge cum se a[tepta, o ]inu cu fermitate \n a sa, fluier`

câinii [i ie[i cu ea. Afar`, cerul redevenise de un albastru limpede.

|i deschise portiera ma[inii.

– Te voi duce s` vizitezi Rijkcmuseum. Vom lua ma[ina, deoarece

acestor dou` creaturi le place s` se a[eze \n spate [i s` o p`zeasc` \n

lipsa mea.


Deschise cealalt` portier` [i cele dou` animale se n`pustir` \nma[in` [i s`rir` pe scaunul din spate, cu hot`râre. Ne[tiind ce s`spun`, Lavinia se mul]umi s` se supun`.

|nso]itorul s`u nu p`ru s`-i remarce t`cerea [i conducea ma[ina cuevident` satisfac]ie.

– Desigur, toat` lumea vine s` vad` "Nachtwacht". Acest "Rond denoapte" este un tablou minunat, f`r` \ndoial`, dar exist` aici câtevaopere care-mi plac mai mult. Mi-ar pl`cea s` te fac s` le cuno[ti. {i dac`mai spui o dat` c` sunt amabil, \]i sucesc gâtul!

Lavinia tres`ri [i-i arunc` o privire surprins`. Nu se comporta delocasemenea unui profesor cu aere, nici ca un b`rbat care dep`[isepatruzeci de ani.

– N-a[ fi b`nuit niciodat` c` ai putea fi atât de pu]in intimidant, \im`rturisi cu sinceritate.

– M` consideri poate pu]in prea familiar cu dumneata? Mi se parec` sim]ind o simpatie reciproc`, era u[or stupid s` trecem prinpreliminariile obi[nuite. Dar dac` preferi s`-]i spun "domni[oar`Hawkins" timp de o s`pt`mân` sau dou`, s` uit c` te-am v`zut \ncapotul fiicei mele Sibendina [i s` te las \n urm`toarea sta]ie deautobuz...

– Oh! Nu! exclam` Lavinia cu impulsivitate. Nu face asta, te rog...Iart`-m`. Sunt pu]in obi[nuit` s` ies \nso]it` [i totul mi se pare oarecum ireal. Am impresia c` tocmai visez...

– Atâta timp cât dureaz`, visele sunt realitate. Oare \ns`[i via]a nueste un vis? Haide... Relaxeaz`-te, Lavinia.

O lu` de bra] pentru a trece de u[a muzeului, \n cel mai firesc moddin lume. Tân`ra femeie zâmbi când se oprir` \n fa]a primului tablou.


Se plimbar` dintr-o sal` \n alta [i se oprir` \n cele din urm` \n fa]a"Rondului de noapte". Acolo se a[ezar` timp de câteva clipe.

– Vino s`-mi vezi preferatele, acum, spuse profesorul.Cele dou` portrete mici, ale unui b`trân [i unei b`trâne, demni, cu

ochi zâmbitori, p`reau atât de vii, \ncât Lavinia avu impresia c` ar fiputut \ncepe o conversa]ie cu ei.

– Sunt minuna]i, nu-i a[a? observ` \nso]itorul s`u. Vino. Acum s`mergem s`-i vedem pe Lely...

Lavinia r`mase uluit` \n fa]a unui portret \ncânt`tor pictat.– Prive[te aceste perle! \l rug`. Par absolut reale!– Probabil erau, spuse profesorul pe bun` dreptate. |]i plac

perlele?– Mie?... da, desigur. Nu sunt sigur` c` am v`zut unele veritabile.

Regina poart`, dar nu cred c` au multe femei.Profesorul \ncepu s` râd`, iar Lavinia se \ntreb` ce-l amuza atât de

mult.– Probabil c` nu. Vrei s` prânze[ti cu mine, Lavinia?Aceasta ezit` o clip`.– Este foarte ama..... Iart`-m`! nu doresc s`-mi suce[ti gâtul \n

public! Accept. Mul]umesc foarte mult!– |n sfâr[it, devii rezonabil`, spuse b`rbatul trecându-[i bra]ul pe

sub cel al tinerei femei.Se opri brusc pentru a o privi.– Câ]i ani ai? o \ntreb` f`r` ocol.– Ce \ntrebare brutal`! Dou`zeci [i [ase de ani.– Cum nu vei \ndr`zni s` m` \ntrebi de vârsta mea, mai bine \]i voi

spune imediat c` am patruzeci [i unu de ani.


– {tiam. Mi-a spus o infirmier`.– }i-a spus de asemenea c` sunt v`duv [i c` am o fiic` de...– Oh! da... E[ti foarte iubit de infirmiere, de[i le sperii pu]in.

Presupun c` le place asta. E[ti un personaj destul de important, s`[tii...

Profesorul nu r`spunse imediat. Dar când ajunser` la u[a caseisale, declar` brusc:

– Nu sunt sensibil la lingu[iri, Lavinia.Chipul pl`cut al Laviniei ro[i pân` la urechi. O furie de necontrolat

puse st`pânire pe ea.– Crezi c` asta am f`cut? Pentru a mai avea un prânz? Este

resping`tor!F`cu furioas` eforturi pentru a deschide portiera ma[inii. Mâna

profesorului se a[ez` cu autoritate peste a sa, \nainte de a reu[i.– Nu [tiu de ce am spus asta, Lavinia! F`r` \ndoial`, pentru a te auzi

r`spunzând c` am gre[it [i ai f`cut-o. Las` portiera lini[tit`. |mi parer`u. Te rog s` m` ier]i.

– Foarte bine, de acord. M` \nfurii destul de u[or. Uneori spuini[te lucruri \ngrozitoare.

– A[a este... |ntreab-o pe fiica mea!Mâna \i era \nc` peste a Laviniei, când \n sfâr[it o \nl`tur` pentru a

deschide portiera \n locul ei.– Pette a promis s` se \ngrijeasc` \n mod special de masa de prânz.

Nu trebuie s-o facem s` a[tepte, spuse zâmbind.Zâmbi [i Lavinia. Furtuna trecuse. Erau din nou prieteni buni, care

\ntre]ineau leg`turi lipsite de complica]ii.– Formidabil! Mor de foame, \i spuse cu \ndr`zneal`.


De obicei, \ncerc s` sar peste masa de prânz.– Este o pedeaps`?– Nu. Chiar doresc s` devin mai supl`.– |mi vei face pl`cerea s` m`nânci dup` cât \]i este foame. Nu-mi

plac femeile scheletice.– |mi vor trebui luni de regim pentru a ajunge astfel, r`spunse

Lavinia râzând. Dar promit s` m`nânc cu poft`, pentru a-]i facepl`cere.

Câinii se repezir` \naintea lor s` intre [i venir` cât mai aproapeposibil s` se ghemuiasc` lâng` profesor \ndat` ce se a[ez`, \n timp ceLavinia urc` \n camera mic` s`-[i re\mprosp`teze fa]a [i s` se spele pemâini. Când se \ntoarse, b`ur` un pahar discutând prietene[te, \naintede a trece la mas` \n ceea ce profesorul numea salonul mic, o \nc`perela fel de vast` ca cea pe care tocmai o p`r`siser`.

– Sufrageria este atât de mare, \ncât m` simt pu]in pierdut, \im`rturisi. Aud trântindu-se o u[`... Tocmai s-a \ntors Sibendina...

Lavinia remarcase \ntr-adev`r c` la mas` fuseser` puse treitacâmuri, f`r` s`-[i dea seama dac` asta o contrariase sau nu. Eracurioas` s-o \ntâlneasc` pe fiica profesorului, dar ar fi preferat s` maifie pu]in singur` cu el. |[i promise din nou s` se intereseze mai pu]inde acest domn [i familia sa.

Sibendina, \nalt` [i blond`, sem`na cu tat`l s`u. Avea aceia[i ochialba[tri. Intr` \n \nc`pere alergând, \[i s`rut` tat`l cu evident` pl`cere[i strânse mâna Laviniei când profesorul f`cu prezent`rile.

– Tata mi-a vorbit deja despre dumneavoastr`, spuse tân`ra fat`. V`pot oare spune Lavinia? Eram ner`bd`toare s` v` cunosc. Poate voiface progrese la limba englez`!


– Bun` idee, Sibby! Dar va trebui ca [i Lavinia s`-[i poat`perfec]iona olandeza. Ia deja lec]ii.

– Chiar am teme de f`cut disear`! Juffrouw de Waal este foartesever`.

|n timpul prânzului, Sibendina puse un mare num`r de \ntreb`rireferitoare la Peta.

– Este pu]in mai mare decât mine? Ce studii vrea s` fac`? \ntreb`.– |nc` nu [tiu nimic. Va trebui mai \ntâi s` \nve]e limba olandez`,

dac` va veni s` tr`iasc` al`turi de mine [i apoi s` lucreze \ntr-unorganism interna]ional cum ar fi Pia]a Comun` sau UNESCO.

– De ce n-ar fi infirmier`? suger` profesorul.– Este prea sensibil`. N-ar suporta s` fie luat` tare, cum este

deseori cazul când debutezi \n aceast` profesiune.– Doresc foarte mult s-o cunosc, declar` Sibendina. Când va veni?– Sunt de prob` la spital. |nc` nu [tiu dac` m` vor p`stra acolo. Dar

dac` totul se desf`[oar` bine, voi \nchiria un apartament [i o voiaduce, dup` cum i-am promis, \nainte s` fac` vreo escapad`. La m`tu[anoastr`, nu este fericit`.

Sibendina \[i privi tat`l, t`cut \n fotoliul s`u [i apoi pendula.– Tat`! Trebuie f`cut ceva. |mi place mult Lavinia [i simt c` la fel

de mult \mi va pl`cea Peta. Deocamdat`, trebuie s` plec dac` nu vreaus` \ntârzii la [coal`!...

– {tiu ce voi face, r`spunse profesorul, cu privirea a]intit` asupraLaviniei. |i voi cere acestei tinere femei s` m` ia de so]. Oh!... nuimediat! Trebuie s` se obi[nuiasc` mai \ntâi cu aceast` idee.

Lavinia se sim]i devenind palid` ca o moart` [i ro[ind, rând perând. De-abia auzi râsul \ncântat al Sibendinei [i cuvintele pe care le


rostise \n olandez`, \nainte de a ie[i din \nc`pere. |l privi pe profesorcare \nc` o observa cu aten]ie.

– Nu face mutra asta, \i spuse pe un ton deta[at. Nu m` voi a[eza\n genunchi pentru a te ruga s`-mi acorzi mâna! Las` aceast` idee s`-]ip`trund` \n minte [i vom mai vorbi despre ea \n câteva zile. |ntre timp,ce-ai spune de o vizit` rapid` la palatul Dam? Este deschis pentrupublic [i merit` deplasarea.

– Ar fi formidabil, murmur` Lavinia cu o voce care de-abia se auzi.Este departe de aici?

– Nu. Dar o vom lua pe drumul [colarilor. Cea mai frumoas` partea Amesterdamului este situat` departe de arterele principale.

Profesorul se comporta ca [i când nu-i f`cuse niciodat` aceapropunere uimitoare, iar Lavinia se str`dui s`-i imite atitudinea. Luar`ceaiul la Dikker [i Thijs [i coborâr` \ncet Kalverstraat, admirândvitrinele, ceea ce calm` pu]in nervii Laviniei. Profesorul o f`cu sàdmire arhitectura caselor situate pe str`zile \nguste [i tân`ra femeiefu aproape dezam`git` descoperind c` plimbarea lor \i dusese f`r` s`-[i dea seama, \n fa]a por]ii spitalului. A[a c`, \[i spuse aceasta, dupò zi pl`cut` \n compania sa, profesorul o dusese bine [i s`n`toas` ladomiciliu! Cu siguran]`, ea luase \n serios ceea ce Sibendina [i tat`l sùnu consideraser` decât o glum`! |nghi]i cu greu nodul care i seformase \n gât.

– Ei bine... bun` seara. {i mul]umesc pentru aceast` zi\ncânt`toare, \i spuse, pe cât de calm putu.

Surpriza profesorului fu \ntru totul sincer`.– }i-ai pierdut capul! Nu te-am adus decât pentru a te schimba.

Mergem la cin`!


Lavinia nu \ncerc` s`-[i ascund` bucuria care i se r`spândise pechip.

– Voi veni s` te iau la ora [apte. Nu \ncerca s` te adânce[ti \nreflec]ii profunde. F`-te frumoas` [i a[teapt`-m`!

– Voi \ncerca, f`cu ea cu supunere.


Capitolul 4

Lavinia nu-[i adusese decât pu]ine haine. Oricum, garderoba sa nuera deloc bogat`. R`scoli prin dulap [i se hot`r\ pentru rochia dem`tase gri perl`, care-i accentua sub]irimea taliei. Nu era cu adev`ratspectaculoas`, dar se potrivea \mprejur`rii. Dac` ar fi avut m`car orochie mai elegant`, mai adaptat` rafinamentului profesorului.

|ndat` ce fu gata, se gr`bi spre intrarea spitalului. O a[tepta deja,profund absorbit \ntr-o conversa]ie cu unul din medicii spitalului,c`ruia i-o prezent` imediat. Lavinia fu foarte flatat` când o lu` de bra][i o f`cu s` participe la conversa]ia lor. Manierele sale erau de opolite]e perfect`. |i pl`cea aceast` calitate, indiferent de cuvintele pecare le folosea, uneori atât de surprinz`toare.

– Vom merge s` cin`m la cincisprezece kilometri de aici. Peautostrad`, nu este foarte pasionant, dar am re]inut o mas` pentru oraopt.

Lavinia se temea mereu s` nu fie pu]in stângace \n prezen]a sa, darnu fu deloc. Discutar`, \n timpul drumului, despre tot felul de lucruri,

doar despre ei nu. Tân`ra femeie tot nu era sigur` dac` nu glumisecând \i anun]ase Sibendinei inten]ia de a se c`s`tori cu ea. N-avea niciun mijloc de a verifica [i ar fi preferat s` moar` decât s`-i vorbeasc`despre asta. Nu-i r`mânea decât s` a[tepte desf`[urareaevenimentelor, str`duindu-se s` aprecieze fiecare clip` petrecut` \ncompania sa.

Ceea ce [i f`cu. Cinar` la Saur, \n centrul cartierului La Haye, unrestaurant foarte elegant, unde mâncarea era delicioas`. Laviniei i-ar fipl`cut ca acea sear` s` dureze o ve[nicie. Era con[tient` deja despreafec]iunea sa pentru profesor, dar se temea s` se lase prad` unorsentimente mai profunde, \nainte de a avea preciz`ri asuprapropunerii sale uimitoare. {tia pu]ine lucruri despre dragoste, darb`nuia c` ata[amentul s`u sem`na din ce \n ce mai mult cu a[a ceva.Se consola spunându-[i c`, având pu]in` r`bdare, sentimentul putea ficontrolat.

Dup` cin`, se plimbar` pu]in pentru ca Lavinia s` poat` admiramonumentele din ora[, \nainte de a se \ntoarce la Amsterdam.

– Din nefericire, mâine lucrez, spuse profesorul apropiindu-se despital. P`cat. Mi-ar fi pl`cut s` te duc s` faci o plimbare cu ma[ina. Amfi putut face baie...

Lavinia \[i not` \n minte c` ar trebui s`-[i cumpere un costum debaie, chiar a doua zi diminea]`.

– Pot s` vin s` te a[tept mâine sear` la ora nou`sprezece? o \ntreb`profesorul.

Tân`ra infirmier` \i privi mâinile \ndemânatice, a[ezate pe volanulBentleyului, cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul.

– A[ fi foarte fericit`, r`spunse cu o voce calm`.


Profesorul \i spuse bun` seara \n mod fermec`tor [i ceremonios.Lavinia ajunse \n camera sa cu capul plin de gânduri agitate,contradictorii [i c`zu \ntr-un somn nelini[tit.

A doua zi diminea]`, ducându-se la cantina infirmierelor, le \ntâlnipe Neeltje [i câteva infirmiere. Erau aproape \n \ntârziere, dar nu seputur` st`pâni s-o bombardeze cu \ntreb`ri.

– Becke Groeneveld l-a v`zut pe profesor \nso]indu-te asear`. Estea doua oar` când ie[i cu el. Suntem moarte de curiozitate.

Lavinia fu impresionat` de interesul lipsit de invidie al camaradelorsale.

– Am fost surprins` de o avers` de ploaie. Profesorul trecea din\ntâmplare [i m-a condus la el, unde menajera sa a avut amabilitateade a-mi c`lca rochia pentru a o usca.

– {i apoi? o \ntrebar` \n cor.– Dup` prânz, ne-am dus la muzeu. Am \ntâlnit-o pe fiica sa, spuse

Lavinia ro[ind la amintirea conversa]iei Sibendinei cu tat`l s`u. Eu...Ne-am dus s` cin`m seara \n La Haye.

– Amândoi? \ntreb` Neeltje.Lavinia d`du din cap.– {i v` ve]i mai vedea?– Pe legea mea... da.– Ai noroc, declar` Neeltje. {i asta ne face mare pl`cere.Evita cu greu s` se gândeasc` la profesor \n timpul zilei.

Dup`-amiaz` la ora cinci, fugi \n camer` s` se preg`teasc`, de parc`pierdea trenul. |n cutia sa, la recep]ia c`minului, o a[tepta o scrisoarede la Peta. Mai era [i alta. {tiu imediat c` era vorba de scrisulprofesorului, chiar \nainte de a o deschide.


"|mi pare r`u. Disear` nu sunt liber", mâzg`lise \n grab` pe hârtie.Biletul era semnat Ter B.

|l \mp`turi cu grij` \nainte de a-l pune \napoi \n plic, apoi \l scoasedin nou [i-l reciti, sperând \ntr-o minune, \mpotriva oric`rei ra]iuni.Erau acelea[i cuvinte, negru pe alb. Puse r`va[ele \n po[et` [i se duse\ncet \n camera sa.

|[i desc`l]` sandalele cople[it` de un val de dezam`gire \mpotrivac`ruia \ncerc` s` lupte. Deschise scrisoarea de la Peta. Nici aceasta nuera deloc vesel`. M`tu[a Gladys nu sc`pa nici cea mai mic` ocazie s`-ispun` c` soarta sa depindea de mila ei [i profera amenin]`ri delocvoalate referitoare la ce i se va \ntâmpla dac`-[i rata examenele: feteleingrate, incapabile s` munceasc` pentru a-[i trece examenele, nuputeau spera s` beneficieze toat` via]a de un asemenea lux! Existaunumeroase slujbe care nu necesitau nici o instruire. O fat` mare, de[aisprezece ani, putea foarte bine s` devin` domni[oara de companiea unei b`trâne doamne...

Scrisoarea purta urmele lacrimilor Petei. Lavinia r`spunse imediatla acest apel disperat, zugr`vindu-i via]a pl`cut` pe care o vor duceamândou`, \n scurt timp. Ie[i s-o expedieze [i se duse s` cineze,r`spunzând \ntreb`rilor alarmate ale colegelor, f`r` s` lase s` i seobserve dezam`girea. Doar când ap`ru Neeltje afl` c` profesorul eraplecat: se dusese la Utrecht, pentru o consulta]ie urgent`. Aceast`veste o \ncuraj` pu]in. |[i imaginase c` preferase s`-[i petreac` seara cuo creatur` fascinant`, de o elegan]` rafinat`.

A doua zi, urgen]ele se succedar` [i Lavinia fu de serviciu toat`dup`-amiaza. Profesorul intr` \n sala de opera]ie chiar \n mijloculinterven]iei, \n halat [i cizme [i lu` loc lâng` chirurgul care tocmai


opera. |i observ` munca timp de cinci minute [i schimbar` câtevavorbe \n [oapt`. |n cele din urm` se \ndep`rt`, \narmat cu un fragmentde organ pe care venise s`-l ia pentru a-l examina. Lavinia avu impresiac` nici m`car nu o v`zuse.

Fu cu atât mai convins` când \l v`zu ie[ind din curte, când \[itermin` munca la ora [aptesprezece.

Câteva infirmiere o \ntrebar` dac` voia s` le \nso]easc` la cinema,dar le refuz` oferta, pretextând câteva scrisori de scris, [tiind perfect c`dac` profesorul i-ar fi oferit acela[i lucru, aceast` treab` ar fi fost cuu[urin]` l`sat` pentru mai târziu. Dar se preocupa foarte pu]in s` [tiecum \[i va petrece seara... F`cu un du[, \mbr`c` ni[te pantaloni [i \[if`cu o cafea, neavând nici cea mai mic` dorin]` s` cineze. Se hot`r\ s`scrie câteva scrisori, dar trebui s` renun]e, atât de aiurea \i era mintea.Cobor\ s-o expedieze pe singura care fu \n stare s-o scrie [i se afl` bruscfa]` \n fa]` cu el, \n hol, intrând la biroul de po[t`. O cuprinse obucurie sincer`. |[i reveni imediat.

– Bun` seara, profesore, \i spuse pe un ton distant, de care acestanu ]inu cont.

– Tocmai veneam s` te caut, \i r`spunse cu c`ldur`. Dac` ampetrece seara \mpreun`?

– N-aveam inten]ia s` ies \n seara asta, \i r`spunse Lavinia, \mp`r]it`\ntre tot felul de porniri contradictorii.

– Am venit absolut din \ntâmplare, r`spunse profesorul, ceea ce of`cu [i mai furioas`.

O observa cu interes.– E[ti \mbufnat`? o \ntreb`.– Nu am nici un motiv s` fiu \mbufnat`.


– Ah! Credeam c`-mi repro[ezi c` am decomandat seara de ieri. Num-am gândit s`-]i vorbesc despre asta \n sala de opera]ie, \n aceast`dup`-amiaz`. Credeam c` ai prefera s` fac astfel.

Lavinia inspir` profund.– Profesore...– Draga mea micu]`, o \ntrerupse imediat, oare cum vrei ca rela]ia

noastr` s` avanseze, dac` persi[ti s`-mi spui din dou` \n dou` minute,profesore? M` cheam` Radmer.

– Nu [tiam. N-am auzit niciodat` mai \nainte acest nume.– Este normal. E[ti englezoaic`, \i r`spunse b`rbatul cu un zâmbet

fermec`tor. Cin`m \mpreun`?– |n aceast` ]inut`? Nu sunt \mbr`cat` pentru a ie[i.Profesorul \i m`sur` ]inuta, din cap pân` \n picioare.– E[ti \mbr`cat` decent, observ`. |mi place cum \]i cade p`rul pe

umeri [i, dac` asta te poate lini[ti, vom cina acas`. Pur [i simplu ca doiprieteni care \mpart o cin`.

– Foarte bine, f`cu Lavinia str`duindu-se s` fie degajat`, pentru a-[i ascunde indignarea.

Nici o femeie n-ar fi \n m`sur` s` se simt` bine, nu i-ar pl`cea s` ise spun` c` este \mbr`cat` decent! Mai ales pe acel ton completdezinteresat.

Urc` \n Bentley cu un aer de demnitate ofensat`, care aduse unzâmbet pe buzele \nso]itorului s`u. Acesta nu spuse o vorb`, dar ocople[i cu aten]ii de-a lungul cinei [i scuzele sale pentru \ntâlnirearatat` nu mai l`sar` nimic de dorit. Firea bun` a Laviniei ie[i lasuprafa]` [i se sim]i mai fericit` decât \n timpul orelor precedente,ajutat` de deliciosul somon afumat, ra]a cu portocale [i salata din


fructe proaspete, care le fuseser` servite. Treptat, se destinse [i sesurprinse vorbindu-i de scrisoarea Petei.

Profesorul o ascult` cu cea mai mare seriozitate.– Ascult`, Lavinia. }i-am spus c` avem timp, \n ceea ce prive[te

propunerea mea, dar \n lumina acestor evenimente, cred c` ar trebuis` regl`m aceast` problem` aici [i acum, \i spuse cu un zâmbet u[orironic. Este pu]in regretabil, deoarece tinerelor fete le place s` fiecurtate [i câ[tigate prin lupte grele. Va trebui s` ui]i de toate astea.

– Vorbe[ti serios?– Foarte serios. S` mergem s` bem cafeaua \n salon. Sibby a ie[it

cu prietenii. Nu vom fi deranja]i.Dac` m`car cafeaua ar putea s`-i limpezeasc` gândurile! \[i spuse

Lavinia... Dac` cel pu]in ar \nceta s-o priveasc` \n acest mod intens.– Accep]i oare s` te explici? \l \ntreb`, când fur` instala]i \n salon.– Este foarte simplu, Lavinia... Eu nu am so]ie, dar am o fiic`. Are

o teribil` nevoie de o prezen]` feminin` \n cas`. S` spui c`-i vei fimam` vitreg`, ar fi ridicol, dat fiind vârsta dumitale. |n plus, Peta estepu]in mai mare decât ea [i va fi o companie ideal`.

– S-ar putea detesta...Profesorul scutur` din cap.– Nu... Sibby a fost cucerit` f`r` dificultate, [i aminte[te-]i c` te-a

apreciat \ndat` ce te-a v`zut. De altfel, nu este singura. {i eu am nevoiede cineva care s` se ocupe de mine, s`-i cumpere haine lui Sibby, s`conduc` aceast` cas` [i s` fie pentru mine o companie pl`cut`. Uneorim` simt foarte singur...

Se ridic` pentru a veni s` pun` mâinile pe umerii Laviniei, \naintede a continua:


– Dar nu va fi vorba de dragoste, drag` Lavinia, deoarece cred c`asta nu mi se va mai \ntâmpla niciodat`... Cine s-a fript cu ciorba, sufl`[i-n iaurt, cum se spune! Leg`tura noastr` va fi cea dintre doi buniprieteni, nimic mai mult... |n schimb, m` angajez s` am grij` dedumneata [i de Peta, \ntocmai ca de Sibby.

– Dar de ce m-ai ales pe mine? \ntreb` Lavinia cu o voce slab`.– Pentru c` e[ti o fat` rezonabil`, c` ai picioarele pe p`mânt [i n-ai

fost foarte fericit` pân` acum. Nu-]i vei dori niciodat` imposibilul.|nc` o dat`, Laviniei \i lipsir` cuvintele. Acum [tia ce gândea despre

ea. Pentru profesor nu era decât o creatur` [tears` [i f`r` ambi]ii.Gre[ea [i avea \n acela[i timp dreptate! Viitorul nu-i rezerva nimicpasionant, dac` \i refuza oferta. O [tia prea bine. |nc` ni[te ani desacrificii pentru a o pune pe Peta pe picioarele ei, \nainte de a sec`s`tori. C`ci aceasta se va c`s`tori, \n timp ce ea \ns`[i va fi sortit`celibatului... Ceea ce n-o \mpiedica s` fie sentimental`, s` spere s` se\ndr`gosteasc` [i s` fie la rândul s`u iubit`...

– Dup` p`rerea dumitale, ar fi oare cinstit din partea mea s` te iaude so]? Am pu]ine s`-]i ofer, nu sunt sigur` c` voi fi \n stare s`-]i \ntre]incasa, iar Sibby ar putea s` m` urasc`.

– {i dac` eu ]in la asta, vei accepta s`-mi iei cererea \n considerare?Tân`ra infirmier` declar` c` aceast` conversa]ie era \ntru totul

nes`buit` [i izbucni \ntr-un râs sincer.– Promite-mi s` te mai gânde[ti, Lavinia, insist` profesorul.– Ei bine! Promit, accept` aceasta, uimit` s` se aud` rostind aceste

cuvinte.Avea totu[i obiceiul s`-[i p`streze mintea limpede. |ndat` ce va fi

din nou singur`, probabil aceste aiureli nebune[ti vor fi reduse la


adev`ratele lor propor]ii. I se p`ru brusc c` trebuie s` se \ndep`rtezeurgent de acest b`rbat impozant care-i tulbura lini[tea [i dispunea cur`ceal` de viitorul s`u, f`r` s-o scape din ochi, ca [i când voia s`-iciteasc` gândurile.

– Permite-mi s` m` \ntorc la mine. Am nevoie s` m` gândesc latoate acestea.

Profesorul nu f`cu nimic pentru a-[i schimba p`rerea.|n minimum de timp se afla la picioarele sc`rii infirmierelor, unde

\[i lu` un scurt r`mas-bun de la ea.Singur`tatea nu-i limpezi gândurile. Avea nevoie s`-i vorbeasc`

despre \ndoielile sale, s`-i cear` p`rerea, \n ciuda absurdit`]ii situa]iei.Gândurile i se \nvârteau \n gol. |[i spuse c` era prea obosit` pentru avedea clar. Poate o noapte bun` de somn o va ajuta s` ia o deciziera]ional`.

|n mod curios, adormi aproape imediat [i se trezi \n suneteleclopotelor din Amsterdam, care indicau c` era ora trei diminea]a. |[iafund` capul \n pern`, dorindu-[i cu disperare s` adoarm` din nou.Mâine, ziua va fi \nc`rcat` [i nu mai avea decât trei ore de dormit\nainte de a se trezi [i a merge \n sala de opera]ie. Dar mintea refuzas` asculte aceast` comand`. "Radmer", rosti cu voce tare, \n camera\ntunecat`... Ce nume ciudat! I se potrivea. {i ar fi dorit s` [tie maimulte despre so]ia sa. Poate o iubise foarte mult... "Cine s-a fript cuciorb`, sufl` [i \n iaurt", \i spusese. }inuse s-o fac` s` \n]eleag` c` oiubise mult [i c` nu era \ndr`gostit de ea...

Lavinia abandon` orice speran]` de a mai adormi [i se a[ez` \n pat.De fapt, nu [tia nimic despre el... Era absurd, de[i o cuno[tea [i el atâtde pu]in, \i propusese s-o ia de so]ie... Nu se gândea decât la propriul


confort [i la cel al Sidendinei. O credea oare lipsit` de orice sentiment?Brusc, fu cuprins` de o indignare f`r` margini... [i adormi!

Se trezi, soarele era deja sus pe cer [i femeia de serviciu b`tea latoate u[ile.

Când termin` s` se \mbrace, hot`rârea sa era luat`. Nu se vac`s`tori cu profesorul. Asta o deprima teribil, dar chiar ast`zi se vaduce s-o vad` pe directoarea spitalului, pentru a-i anun]a dorin]a sa dea pleca, pentru a pune cap`t la toat` aceast` poveste. Mânc` \n t`cere.Neeltje se \ngrijor` de mutismul s`u [i o \ntreb` dac` nu se sim]ea \napele sale, dup` toate muzeele pe care le vizitase pân` la indigestie,ceea ce f`cu pe toat` lumea de la mas` s` râd`.

Erau pe punctul s` intre \n sala de opera]ie când profesorul ap`ru,l`sându-[i jos masca de pe fa]a prost ras`.

Privindu-l apropiindu-se, Lavinia fu cuprins` de o senza]ie ciudat`,se sim]i pe punctul de a le[ina. {tia totu[i cu exactitate ce va face. |[ieliber` u[or bra]ul de cel al lui Neeltje trecut pe sub el [i \naint`repede \n \ntâmpinarea sa. Nu se gr`bi nici m`car s`-i spun` bun` ziua.Se plant` cu hot`râre \n fa]a lui, astfel \ncât s`-l oblige s` se opreasc`.Profesorul o observ` cu o privire obosit`.

– Am fost ridicol` asear`, spuse Lavinia, f`r` s` se preocupe c` esteauzit` de Neelltje. Ne vom c`s`tori când vei dori.

Nici m`car nu-i a[tept` r`spunsul. De altfel, nici el nu \ncerca s-ore]in`. Lavinia se n`pusti \n sala de opera]ie. Neelltje o urm`, uluit`.

– Ce-ai spus? o \ntreb`. Cred c` am \n]eles gre[it...– I-am spus profesorului c` accept s` m` c`s`toresc cu el, r`spunse

tân`ra infirmier` de-abia con[tient` de vorbele sale, complet uluit` dedescoperirea sa.


Era \ntr-adev`r \ndr`gostit` de profesor! I-ar fi pl`cut s` se poat`refugia \ntr-un col] lini[tit, pentru a se gândi mai bine la aceast`descoperire nea[teptat`. Dar primul pacient al zilei era \ntins deja pemasa de opera]ie.

Numai dup` a doua interven]ie avu timp s` bea o cafea [i s` se laseprad` gândurilor. Totu[i o cuprinse o delicioas` exaltare. Cu toateacestea, [tia c` profesorul nu-[i dorea dragostea sa. Acest detaliu, de oimportan]` capital`, ar fi fost de-ajuns s` descurajeze o fat` rezonabil`,se gândi cu umor. Dar acum, când \[i descoperise dragostea pentru el,i se p`rea c` nimic nu se putea opune c`s`toriei lor.

Gândurile \nfierbântate \i fur` tulburate de sosirea a dou`infirmiere, venite s` bea cafeaua cu ea.

– |n noaptea aceasta a fost o urgen]`, o informar`. O fat` tân`r`r`nit` cu un cu]it. A trebuit practicat` o laparotomie. Chirurgului nu i-a pl`cut ce a g`sit \n abdomen. A pus s`-l sune pe profesorul TerBlavinck la ora trei diminea]a. Era o treab` de specialist. Ce necaz, nucrezi?

– Desigur, r`spunse Lavinia, \n]elegând motivul oboseliiprofesorului.

– Asta pic` prost, continu` cealalt` infirmier`. Din spusele luiZuster Smid, profesorul trebuie s` plece \n diminea]a asta la Bruxelles.

– Oh! f`cu Lavinia, \ngrozitor de decep]ionat`. Pentru cât timp?– Dou` sau trei zile, poate mai mult... Trebuie s` participe la un

seminar. |nc` pu]in` cafea?– Nu, mul]umesc.Lavinia se sim]ea exact ca un balon pe cale s` se dezumfle [i era

\ntru totul vina sa. |n impetuozitatea sa stupid`, \[i imaginase c`


profesorul era ner`bd`tor s`-i cunoasc` r`spunsul. Un aranjamentamical n-ar fi trebuit s` trezeasc` o astfel de exaltare \n ea! Se \nfior`de ru[ine realizând naivitatea comportamentului s`u. Profesorul se\ntrebase probabil ce o apucase. Se \ntoarse \n sala de opera]ie [i\ncepu s` lucreze pân` seara.

Tocmai terminase s` pun` \n ordine blocul operator cândprofesorul \[i f`cu apari]ia, ras proasp`t, tras la fa]`, surprinz`tor deelegant \n costumul de tweed \nspicat. |i [opti câteva cuvinte \n trecerelui Neeltje [i aceasta intr` \n sala de anestezie, cu un zâmbet larg,l`sând-o pe Lavinia singur` cu profesorul.

– Am fost deranjat \n mijlocul nop]ii [i n-am avut timp s`-]i vorbescde diminea]`. Oricum, n-am putut s` \nchid ochii. N-am \ncetat s` m`\ntreb dac` aveam dreptul s` te h`r]uiesc astfel, f`r` s`-]i las m`cartimp s` te gânde[ti...

– {i eu mi-am f`cut sânge r`u toat` diminea]a la ideea c` m-aiconsiderat probabil absolut stupid`.

Profesorul zâmbi [i scutur` din cap \n semn de protest.– O infirmier` mi-a spus c` pleci la Bruxelles.– Nu voi r`mâne acolo decât dou` zile. La \ntoarcere, \i voi vorbi

lui Sibby despre planurile noastre. Care sunt zilele tale libere? Aminten]ia s` merg s` \mi v`d mama [i tat`l cu tine.

Lavinia nu se gândise la asta. Ridic` asupra lui o privire atât deplin` de team`, \ncât \l f`cu s` izbucneasc` \n râs.

– |]i regre]i deja hot`rârea?– Nu, nu este asta... Dar... Nu [tiu nimic despre tine...– Vom avea tot timpul s` vorbim despre asta mai târziu. Acum,

trebuie s` plec. Tot Ziens!


Dup` plecarea sa, Lavinia r`mase cu ochii a]inti]i asupra u[iibatante, \ntrebându-se dac` multe fete \[i v`zuser` c`s`toria planificat`cu o eficacitate atât de rece. Profesorul nu demonstrase nici osatisfac]ie special`. De ce ar fi f`cut-o? La urma urmei, nu era vorbadecât de un aranjament...

|n ajunul zilei sale libere, portarul spitalului o strig` \n clipa \n caretraversa holul. Engleza sa era la fel de mizerabil` ca olandeza Laviniei.Reu[i totu[i s` \n]eleag` c` trebuia s` fie la intrarea spitalului, a douazi la ora nou` diminea]a. |i mul]umi cu accentul impecabil la careprofesoara de olandez` ]inea foarte mult [i se gr`bi \n camera sa. Aveade f`cut o mul]ime de lucruri. Mai \ntâi s`-[i spele p`rul, s`-[i calcerochia roz, pentru c` nu avea nimic altceva s` \mbrace. Se apuc` deaceste treburi, \ntrebându-se dac` Radmer va fi fericit s-o vad`.

Timpul se f`cuse frumos [i, când se \mbr`c` [i \[i lu` micul dejun,soarele str`lucea \n toat` splendoarea. Profesorul o a[tepta \mbr`cat \npantaloni din pânz` [i pulover [i Lavinia consider` primirea sac`lduroas`, de[i lipsit` de sentiment.

– Salut! f`cu Radmer. Mai \ntâi ne vom \ntoarce acas`, pentru adiscuta pu]in. Sibby va veni s` prânzeasc` \mpreun` cu noi. Dac` e[tide acord, cred c` \i vom vorbi despre planurile noastre ast`zi. Estepotrivit s` fie prima care le cunoa[te, ca [i sora ta.

– Ai dreptate, r`spunse Lavinia. Dar \n ceea ce o prive[te pe Peta,a[ prefera s` a[tept`m pu]in. |n exaltarea sa, nu se va putea st`pâni s`-i vorbeasc` m`tu[ii, ceea ce s-ar putea s` complice lucrurile.

– Ne vom gândi la asta. Mi-ar pl`cea s` te prezint p`rin]ilor meiast`zi. Apoi, \ndat` ce este posibil, vom pleca la Friesland.

– Acolo tr`iesc p`rin]ii t`i? Cred c` este \n nord.


– Am o cas` \n regiune. Mi-a fost l`sat` mo[tenire de bunicul.Trebuie s` ]i-o ar`t. Am [i eu o sor`. Este c`s`torit` [i tr`ie[te la BergenOp-Zoom, \i explic`, \nainte de a intra \n cas`.

R`coarea holului contrasta \n mod pl`cut cu c`ldura de afar`.P`trunser` \n salonul ale c`rui u[i erau deschise spre o gr`din` mic` [ise a[ezar` lâng` o fereastr` deschis`. Pette le servi cafea. Doar cândaceasta ie[i din \nc`perea \nsorit`, profesorul vorbi, \ntr-un mod foartemetodic.

– Formalit`]ile pentru c`s`torie iau o s`pt`mân` sau dou`, \nOlanda. A[a c` m` gândesc c` am putea \ncepe demersurile imediat,pentru a ne c`s`tori cât mai repede posibil. N-are rost s` a[tept`m maimult, nu-i a[a? Cu cât va fi mai repede, cu atât mai bine. Apoi vomputea merge s-o lu`m pe Peta din Anglia, amândoi, ceea ce ar u[uralucrurile pentru tine.

Lavinia lu` cea mai degajat` voce care putu, pentru a-i r`spunde.Ca [i când era obi[nuit` s` se c`s`toreasc` \n fiecare zi!

– Este foarte amabil din partea ta s` m` \nso]e[ti. Va trebui s` m`ocup de... ceremonia c`s`toriei noastre?

– |n tot cazul, nu ast`zi. |n curând vei avea nevoie de un pa[aport.Presupun c` ]ii la o slujb` religioas`?

– Da, dac` e[ti de acord.– Mai \ntâi va trebui s` ne c`s`torim civil, f`r` de care, \n fa]a legii,

nu vom fi so] [i so]ie. Am putea oare face toate acestea \n cea maistrict` intimitate?

Lavinia trebui s` fac` un efort serios pentru a accepta aceast`propunere cu c`ldur`. Oare \i era ru[ine cu ea? Considera nepotrivit s-o prezinte prietenilor? |n acest caz, de ce voia s-o ia de so]ie?


Cu siguran]`, trebuia s` existe fete mai potrivite printre rela]iile sale.Vocea profesorului o aduse \ncet la realitate.– Nici unul dintre motivele care tocmai \]i trec cu \nfrigurare prin

minte nu este adev`rat. Când m-am c`s`torit cu Helga, am dat orecep]ie extraordinar` [i am invitat sute de persoane la ceremonie.Dar n-a fost decât o ceremonie. Nu o c`s`torie. |n]elegi? De dataaceasta, nu vom fi decât tu [i cu mine. Dou` persoane se c`s`torescpentru motive bine \ntemeiate [i nu pentru promisiuni am`gitoare dedragoste, specific` pe un ton amar.

Cât trebuie s` fi suferit, pentru a l`sa s` se observe o asemeneaam`r`ciune, dup` atâ]ia ani...

– |n]eleg, spuse Lavinia cu voce calm`. Este [i p`rerea mea. S` nute crezi obligat s`-mi vorbe[ti despre.... prima ta so]ie, dac` nu dore[ti.Cu siguran]`, a[ fi considerat altfel lucrurile dac` ne-am fi c`s`torit\ntr-un alt fel [i pentru alte motive. Dar, dup` cum ai spus, este unaranjament \ntre doi prieteni. Voi face tot posibilul pentru a o ajuta peSibby din toate puterile, po]i conta pe mine asupra acestui punct [i voi\nv`]a s`-]i conduc casa dup` cum \]i dore[ti. Nu am prea mult`experien]`, dar \mi voi da toat` osteneala. |n ceea ce te prive[te, te-aigândit bine? Peta va fi o gur` \n plus de hr`nit... Mi-ar pl`cea mult s`poat` merge la [coal` cel pu]in \nc` un an. Vei avea posibilitatea s`-]iasumi cheltuielile?

– Evident, r`spunse Radmer, pu]in amuzat. Ar fi trebuit s`-]i spunc` sunt un b`rbat bogat. Nu te vei preocupa de probleme materiale.Dar tu, draga mea prieten`, e[ti cu adev`rat mul]umit` de acestearanjamente? Poate este straniu pentru o fat` s` se c`s`toreasc`, f`r`s` fie so]ie. Poate sunt foarte egosit...


– Nu chiar, r`spunse Lavinia cu fermitate. {i eu am multe avantajedin asta. Nu... n-aveam nici un proiect. Nimeni nu m-a cerut \nc`s`torie, [i dac` nu te iau de so], voi avea multe greut`]i s`-i pl`tescstudiile Petei. Nu sunt ceea ce trebuie numit` o partid` bun`, ad`ug`cu sinceritate. Sper doar ca Sibendinei s`-i plac` aceast` idee...

– Aminte[te-]i c` a fost prima care a sugerat-o, r`spunse profesorulrâzând.

Se ridic` [i câinii de la picioarele sale se ridicar` de asemenea.– Dac` am merge la prim`rie s` ne ocup`m de formalit`]i? \i

propuse.Lavinia nu \n]elese deloc ceea ce i se spuse la prim`rie, dar nu avea

nici o importan]`. Profesorul r`spunse nenum`ratelor \ntreb`ri pusede un b`rbat mai degrab` solemn, care se ocup` de ei. Avea \n inim`suficient` dragoste pentru doi, dar regreta din tot sufletul c` Radmern-o iubea, m`car pu]in. Dar o considera deja ca pe o prieten` \n careputea avea \ncredere, cu care putea vorbi cu inima deschis`, era dejaun lucru bun... Chiar dac` nu se hot`râse s` se c`s`toreasc` decâtpentru binele lui Sibby, era mai bine s` fie ea, mai degrab` decât ofemeie care nu-l iubea. Când Radmer se \ntoarse spre ea, \i zâmbi cu\ncredere...

|i spusese c` nu era genul de fat` care s`-[i doreasc` imposibilul.Oare nu tocmai asta era pe cale s` \ncerce s` fac`?


Capitolul 5

Se \ntoarser` acas` exact la timp pentru a bea un pahar \nainte deprânz [i de \ntoarcerea Sibendinei.

Lavinia, ar`tând cea mai mare lini[te, fu fericit` s` bea un Xerespentru a-[i calma teama care o cuprindea. Observ` c` \nso]itorul s`u,instalat confortabil \n fotoliu, era \ns`[i imaginea senin`t`]ii [i-[idegusta ginul ca [i când perspectiva de a fi c`s`torit \ntr-o s`pt`mân`sau dou` nu-l afecta câtu[i de pu]in, \n nici un fel. |i invidia lini[tea, \ntimp ce ea discuta nervoas` despre tot felul de lucruri.

– Nu te nelini[ti, Lavinia, o \ntrerupse profesorul. Te asigur c`Sibby va fi \ncântat`...

Tân`ra infirmier` nu cerea decât s`-l cread`, dorindu-[i \n acela[itimp s` se simt` mai pu]in nervoas`. Pu]ine fete se aflaser` probabil\ntr-o asemenea situa]ie. Radmer ar fi putut totu[i s` manifeste cevamai mult` c`ldur`... |[i st`pâni imediat sentimentul de frustrare. Nuvorbise niciodat` de sentimente. Indiferent de triste]ea sa, va [ti s` sedescurce. Oare nu afi[a o deta[are egal` cu a lui?

Cu toate acestea, \l iubea. Era adev`rat c` Radmer nu [tia [i nu va

[ti nimic niciodat`.

Se agit` pe scaun, incapabil` s` stea \n loc. Privirea o prinse pe a

profesorului \n clipa \n care Sibendina intr` \n \nc`pere [i Lavinia

zâmbi curajoas`. Constat` imediat c` nelini[tea \i fusese inutil`. Sibby

se opri \n u[`, \i privi pe rând [i se repezi spre tat`l s`u, cu un val de

cuvinte care-i sc`pau de pe buze. Profesorul o \ntrerupse râzând din

toat` inima.

– Sibby! Biata Lavinia tocmai este pe cale s` se \mboln`veasc` de

\ngrijorare c` planul nostru ar putea s`-]i displac`.

Adolescenta veni [i o s`rut` repede pe obraz pe Lavinia [i-i d`du o

palm` prieteneasc`, demn` de un urs.

– Dar este o mare prostie! Sunt atât de mul]umit`, \ncât nu mai [tiu

ce s` spun!

– Cum ai ghicit? o \ntreb` Lavinia.

– Dup` mutra dumitale, fire[te! {i tata avea aceea[i expresie când

totul mergea bine [i nu-[i f`cea nici o grij`! Când v` ve]i c`s`tori? Voi

fi oare domni[oar` de onoare? {i Peta? Ce rochie vom alege?

– Ne vom c`s`tori cât mai repede posibil, \n cea mai strict`

intimitate, draga mea. Nu cred c` Lavinia vrea domni[oare de onoare,

f`cu profesorul zâmbind Laviniei, care \i \napoie zâmbetul.

Oare ce fat` tân`r` n-ar vrea domni[oare de onoare la c`s`toria sa!

{i o rochie de mireas` cu un voal lung, alb [i flori! Nu uitase c` nu se

punea problema...

– Prefer \ntr-adev`r o ceremonie intim`, dar voi fi \ncântat` dac` tu

[i Peta ve]i purta rochii frumoase...


– A mea va fi albastr`, declar` Sibby, care nu-[i mai \nc`pea \n pielede pl`cere. Va fi lung`, cu mâneci scurte, iar Peta [i cu mine vom purtap`l`rii mari cu flori. Vom face cump`r`turile \mpreun`. Esteformidabil s` ai o mam` vitreg`! Tata este foarte dr`gu], dar esteb`rbat! Acum, voi putea vorbi cu dumneata despre tot ce le intereseaz`pe fete! Ce fericire! Când vom merge s-o lu`m pe Peta?

– Va trebui s` mai ai pu]in` r`bdare, pân` la c`s`torie. Nu-]i facegriji. Lavinia [i cu mine vom merge s-o lu`m. |n acest timp, vei preg`titotul pentru sosirea sa.

Sibby era gata s` se revolte, apoi pufni \n râs.– Bine\n]eles! Sunt complet proast`. Oamenilor care se c`s`toresc

le place s` fie singuri. La \ntoarcerea voastr` ve]i g`si o cas` frumoas`,plin` de flori [i o mas` somptuoas`. M` ocup eu de asta. {i voi invitao mul]ime de oameni...

– Oh nu! Nu se pune problema, spuse cu fermitate tat`l s`u. Se vaocupa bunica. Va da cu siguran]` o mare petrecere \n casa sa.

– {tie despre Lavinia [i despre tine, tat`?– Nu \nc`. |i vom vorbi, ca [i bunicului, dup` prânz. Inten]ion`m

s` mergem s`-i vedem.Prânzul se desf`[ur` \ntr-o veselie general`, datorit` tr`s`turilor de

spirit ale Sibendinei.C`l`toria pân` la Noodwijk fu scurt` [i confortabil` \n Bentleyul

care parcurgea kilometrii \n lini[te. Lavinia fu surprins` s` constate c`ora[ul se reducea mai ales la o \n[iruire de hoteluri mari, \n fa]a m`rii.Str`b`tur` mica periferie [i o luar` pe unul din cele trei drumuri carese \ndep`rtau de centrul ora[ului.

Vile mari jalonau drumul din loc \n loc.


Lavinia presupusese c` p`rin]ii lui Radmer locuiau \ntr-una dintreele. Dar ma[ina continu` s` mearg`, pentru a \ncetini la intrarea \ntr-o alee cu pietri[ care d`dea dup` un portal deschis, spre o cas`joas`, solid construit`, \n fa]a m`rii.

Tân`ra femeie nu avu timp s` se nelini[teasc`. Profesorul o lu` debra], o f`cu s` traverseze un hol mare, deschise o u[` [i o invit` s` intre\ntr-o \nc`pere imens`, larg` cât casa, cu numeroase ferestre cared`deau spre o gr`din` \ncânt`toare. U[ile erau larg deschise spre overand`, unde o umbr` pl`cut` s` r`spândea peste scaunele a[ezateafar`. Pe verand` st`teau dou` persoane.

Nu era nici o dificultate s` le recuno[ti. Tat`l profesorului, \n ciudap`rului alb [i a sub]irimii sale, avusese probabil \n tinere]e aceea[i\nf`]i[are frumoas` ca fiul sù. Era \nc` un b`rbat foarte frumos.Mama, de[i a[ezat`, p`rea \nalt` [i mult mai tân`r` decât so]ul sù.Tr`s`turile, destul de comune, erau luminate de ochii alba[trilumino[i, cu gene la fel de dese ca ale fiului sù. |n`l]` capul [i zâmbi,\ncântat` de vizita nea[teptat`.

– Radmer! exclam` cu pl`cere, cu o voce aproape de copil.Acesta se aplec` pentru a o s`ruta, f`r` s` lase bra]ul Laviniei,

strânse mâna tat`lui [i le vorbi \n englez`.– Am venit s` v-o prezint pe Lavinia... Lavinia Hawkins. A venit din

Anglia pentru a lucra un timp la St.Jorus.P`rin]ii profesorului o privir` cu cea mai mare amabilitate,

exprimându-se cu u[urin]` \n englez`, ca [i când ar fi fost limba lormatern`, f`r` s` arate o curiozitate cât de mic` fa]` de motivulprezen]ei sale. Puser` s` se serveasc` o limonad` cu ghea]`, se\ntre]inur` cu ea despre ploaie [i despre timp frumos, despre


gr`din`rit [i despre pl`cerea de a trì la malul m`rii. Lavinia se gândic` Radmer ar fi putut, cel pu]in, s`-i previn` de scopul vizitei. Oareavea inten]ia s` treac` sub t`cere viitoarea sa c`s`torie? Nu reu[ea s`-lcread` \n stare de un astfel de lucru.

Conversa]ia care trecea de la una la alta, fu \ntrerupt` de tat`l luiRadmer, care-[i invit` fiul s`-l \nso]easc` \n birou, pentru a discutadespre un articol interesant ap`rut recent \n lumea medical`. Acesta seridic`, lu` cu amabilitate mâna Laviniei, pentru a o invita s` fac` la fel[i se \ntoarse spre p`rin]ii sì.

– Cred c` a]i \n]eles c` Lavinia este o invitat` special`. Sper`m s`ne c`s`torim \n curând.

Mul]umirea p`rin]ilor profesorului nu putea s` lase nici o \ndoial`.Fu o explozie de s`rut`ri, de felicit`ri, de strângeri de mân` [i doamnaBlavinck agit` un clopo]el, f`când s` apar` o femeie \ntre dou` vârste,c`reia \i d`du instruc]iuni cu voce joas` [i c`reia \i anun]` vesteac`s`toriei fiului sù.

– Berthe este \n cas` de la na[terea lui Radmer, \i explic` Laviniei.Este firesc s`-i anun]`m aceast` veste bun`. Joop, so]ul sù, lucreaz`de asemenea pentru noi. Ne va aduce o sticl` de [ampanie!

Se aplec` spre tân`ra infirmier`, atingându-i u[or bra]ul.– S` l`s`m b`rba]ii s` discute treburile lor plictisitoare. Pentru c`

\n curând vei fi fiica noastr`, avem [i noi o mul]ime de lucruri s` nespunem. Oare \]i pot pune câteva \ntreb`ri?

– Bine\n]eles, r`spunse Lavinia, cu inima \nc`lzit` de farmeculacestei femei \n vârst`. Sper c` aceast` veste nu v-a tulburat prea mult.S-a \ntâmplat atât de nea[teptat, \ncât eu \ns`mi sunt ame]it`.

Gazda \i arunc` o privire gânditoare.


– Cea mai drag` dorin]` a mea era ca Radmer s` se rec`s`toreasc`\ntr-o zi. }i-a vorbit despre Helga, prima sa so]ie?

– Foarte pu]in. I-am spus c` nu este obligat s-o fac`. Am gre[it oare?Doamna Blavinck avu un aer de \ndoial`.– Cred c` ar fi fost mai bine s`-l faci s` vorbeasc`. Dar este o

problem` care v` prive[te pe amândoi. Dac` binevoie[ti s` ier]iner`bdarea unei b`trâne doamne, ]i-a[ pune o singur` \ntrebare. {idup` Helga, este important` pentru mine. |l iube[ti pe Radmer?

Lavinia \nfrunt` ochii alba[tri, f`r` s` clipeasc`.– Din toate puterile, \i r`spunse.Interlocutoarea sa scoase un oftat adânc, de mul]umire.– Este perfect, deoarece vei avea nevoie de toat` aceast` dragoste,

Lavinia. Bìatul `sta a trìt prea mul]i ani \n singur`tate. Nu mai estefoarte tân`r [i singurul lucru care-l intereseaz` este munca sa. Acum,desigur, va trì pentru dumneata, dar s-ar putea s` nu realizeze \nc`.

Viitoarea sa soacr` era o femeie subtil`, care vedea poate mai multelucruri decât b`nuia ea.

– O ador` pe Sibendina, spuse politicos Lavinia.– Este adev`rat [i, mul]umesc lui Dumnezeu, copila aceasta are

totul de la el. Vei fi o mam` foarte tân`r` pentru ea [i exact de asta arenevoie. Iar acum, draga mea copil`, vorbe[te-mi despre dumneata. Aifamilie?

Lavinia \i vorbi despre Peta, despre p`rin]i [i despre m`tu[a Gladys.|i fu deosebit de u[or, deoarece interlocutoarea sa avea darul sàsculte atât de bine, \ncât \i f`cea pe ceilal]i s` se simt` \n largul lor.

Pân` când cei doi b`rba]i se \ntoarser`, aducând [ampania, celedou` femeie deveniser` prietene apropiate.


Când Radmer veni s` se a[eze lâng` Lavinia, mama sa f`cu remarca:– Sunte]i f`cu]i unul pentru cel`lalt, Radmer. Cred c` ve]i fi foarte

ferici]i. V` ve]i c`s`tori \n cerc restrâns?La ora ceaiului, Lavinia fu a[ezat` lâng` tat`l lui Radmer, a c`rui

extrem` gentile]e o \ncuraj`.Plecar` pu]in dup` aceea, promi]ând s` revin` foarte repede,

pentru a stabili detaliile c`s`toriei. Se aflar` din nou \n Bentley.– Ei bine, Lavinia, crezi c`-i vei iubi pe p`rin]ii mei? o \ntreb`

imediat profesorul.Aceasta se sim]ea pu]in obosit` dup` aceast` zi greu de suportat

pentru nervii sì, dar [i atât de mul]umitoare. R`spunsul sù calmòrice nelini[te a lui Radmer.

– {tiu dinainte c` [i ei te iubesc.Lavinia estim` cu o urm` de am`r`ciune c`, venind de la el, aceste

cuvinte erau un compliment.Mai târziu ie[ir` s` cineze, dar \nainte, Radmer o duse \ntr-o

\nc`pere mic`, \n care nu p`trunsese niciodat`. Profesorul deschisesertarul unui birou \ncânt`tor, rezemat de peretele tapisat cu m`tase[i scoase de acolo o caset` mic` de bijuterii, acoperit` cu piele, carecon]inea un inel vechi, un diamant montat \n platin`. L`s` caseta,p`strând bijuteria \n cù[ul palmei [i o contemplar` amândoi câtevaclipe.

– Acest inel a apar]inut familiei mamei mele de ani de zile, spuseRadmer \n cele din urm`. Mi-ar pl`cea s`-l por]i, ceea ce Helga n-a vruts` fac`, g`sindu-l demodat.

Lavinia \ntinse mâna fin` [i delicat`. P`cat, \[i spuse, c` imagineaHelgì se ivise cu aceast` ocazie. Cu siguran]`, nu-i oferea acest inel


decât pentru a salva aparen]ele, f`r` s`-[i imagineze o clip` c` tân`rainfirmier` era deja cumplit de geloas` pe prima sa so]ie.

Evident, ar fi fost stupefiat s` afle c` sim]ea pentru el altceva decâto solid` prietenie.

|i mul]umi c`lduros, admir` lucr`tura de aur a monturii, iar cândRadmer se aplec` spre ea pentru a o s`ruta pe obraz, primi aceast`dovad` de afec]iune cum se c`dea, asta \nsemnând cu o c`ldur` pecare o spera bine controlat`. Profesorul p`ru mul]umit, deoarece o lu`cu pl`cere de bra] pentru a o conduce \n hol, comportându-se ca [icând nu se \ndoia câtu[i de pu]in de prietenia sa. Se opri la picioarelesc`rii pentru a-i spune:

– Când nu intr` \n joc emo]iile, drag` prieten`, succesul uneic`s`torii este asigurat, f`r` accese de gelozie, f`r` dorin]a de a teamesteca \n via]a celuilalt.

{i se aplec` din nou pentru a o s`ruta, tot pe obraz.– {tii c` mama mea m` absoarbe foarte mult, nu-i a[a?Lavinia r`spunse c` [tia perfect [i c`-l \n]elegea foarte bine,

\ntrebându-se pentru prima dat`, \n sinea sa, dac` va fi \n stare s`suporte via]a \n comun, \n asemenea condi]ii. Acum, era pu]in preatârziu. Cel pu]in [tia c` va face tot posibilul pentru a-l face fericit. Acestgând o consol` \n tot timpul cinei.

Dup` aceast` sear`, timpul p`ru s` treac` parc` \ntr-un vis. |nunele zile, nu-l v`zu deloc pe Radmer. Uneori petrecea la el o or` saudou`, unde lua o mas` rapid \n compania sa. Se duseser` de mai multeori s`-i vad` p`rin]ii.

Lavinia descoperi c` f`r` ca ea s` se preocupe de detaliileplictisitoare, profesorul \ndeplinise toate formalit`]ile necesare pentru


a putea p`r`si spitalul cu forme \n regul`. Când \[i primi salariul, pecare Radmer \i ordonase s`-l cheltuiasc` dup` bunul s`u plac, tân`rainfirmier` afl` c` direc]ia \i atribuise o prim`, care va fi v`rsat` \n contuls`u din banc`, \n ziua c`s`toriei.

Profesorul \i fu de asemenea de mare ajutor pentru a-i scrie oscrisoare Petei, pe care hot`râr` de comun acord s` nu o informezedespre nimic, pân` la sosirea lor la m`tu[a Gladys. Scrisoarea Lavinieifu prudent`, plin` de \ncredere \n viitor. |[i avertiz` sora s` nu senelini[teasc` dac` un anumit timp, scrisorile sale vor fi mai rare,deoarece era foarte ocupat`.

I-o citi lui Radmer [i \i a[tept` p`rerea cu \ngrijorare.– Crezi oare c` aceast` scrisoare este potrivit`?Profesorul o lini[ti cu r`bdare [i când Sibendina li se al`tur` pu]in

mai târziu, avu mare grij` s` dea conversa]iei o turnur` u[oar` [ic`lduroas`, astfel \ncât când Lavinia se \ntoarse la spital s` se culce,adormi ca o copil` fericit`.

Alesese s`-[i continue munca [i s` nu p`r`seasc` St.Jorus decât cucâteva zile \nainte de c`s`torie.

{tia c` Radmer ar fi aranjat repede [i cu discre]ie lucrurile dac` arfi preferat s` renun]e imediat la post. |[i f`cu munca \n fiecare zi cuasiduitate, con[tient` de aten]ia entuziasmat` a noilor sale prietenedin spital.

Câteva zile \nainte de plecarea sa de la St.Jorus, profitând de unadin zilele lor libere, Radmer o dusese cu ma[ina pe proprietatea dinFriesland. Plecaser` de diminea]`, devreme. Bentleyul parcursese ceio sut` treizeci de kilometri \n dou` ore [i Lavinia fusese cuprins` deun fel de team` respectuoas` la vederea propriet`]ii mari construite \n


mijlocul p`mânturilor, la nord Leeuwarden. Parcul era splendid, cufoarte multe flori [i arbori de esen]` pre]ioas`, perfect \ntre]inu]i, cualei cu pietri[ greblate cu grij`, la care se ajungea trecând de un grilajmare din fier forjat, la cap`tul drumului.

Administratorul, Juffrouw Hengsma, un b`rbat \nalt [i primitor,zâmbitor [i pu]in vorb`re], le veni \n \ntâmpinare [i le servi un micdejun copios. Radmer \i povesti Laviniei istoria casei [i petrecur` restuldimine]ii plimbându-se prin \nc`peri, oprindu-se \n fa]a comorilor dinargint`rie, cristaluri [i por]elanuri, admirând lustrele splendidesuspendate de tavan, draperiile superbe care \mpodobeau ferestrele [imobilele lustruite de ani.

|n ciuda vechimii sale, casa era extraordinar de confortabil`. Mesejoase \ncânt`toare erau a[ezate lâng` fotolii [i canapele, suportândiluminatul r`spândit \n toat` \nc`perea.

Mocheta era acoperit` cu covoare groase [i pere]ii, \n ciudaluciului, erau echipa]i cu iluminat electric ce sc`lda \nc`perea \ntr-olumin` filtrat`.

– |]i place casa? \ntreb` Radmer.Lavinia r`spunse c` nu v`zuse niciodat` nimic atât de frumos, cu

excep]ia casei sale din Amsterdam, pe care o adora.– {i mie \mi place enorm. Cred c` vom veni aici foarte des. S`

mergem s` vezi gr`dina.Fu o zi minunat` pentru Lavinia, din toate punctele de vedere,

deoarece considera c` [i Radmer p`ruse fericit. Aceast` plimbare \ndoi, de care se temuse atât de mult, fusese un test bun. Descoperiser`o mul]ime de lucruri s`-[i spun`, gesturi [i idei comune. |n seara aceeaadormi cu inima plin` de speran]`.


Dou` zile mai târziu, tân`ra infirmier` p`r`si spitalul, foartedevreme, astfel \ncât s` poat` prinde un Hovercraft la Calais [i s` fie laCuckfield dup`-amiaz`. De[i era de-abia ora opt diminea]a, plecarea \ifu salutat` cu ova]ii de prietenele sale, când Radmer veni s-o ia cuBentleyul. Acesta râse [i agita mâna \n semn de la revedere, binedispus [i-i arunc` o privire piezi[`.

– Ia te uit`, por]i o rochie nou`. |mi place foarte mult, remarc`.Lavinia considera c` soarele, deja sus, str`lucea \n acea diminea]`

cu o lumin` special`. Era un start bun, \ntr-o zi de care se temea pu]in.– Sunt \ncântat` c`-]i place. Am cump`rat câteva haine, ieri, la

Metz.– Rochia de mireas`? o \ntreb` degajat.– Da.Fusese mai scump` decât prev`zuse. Dar simplitatea acelui elegant

crep de culoare crem, i se p`ruse \ntru totul potrivit`. Cump`rase deasemenea o p`l`rie, acoperit` cu trandafiri din m`tase crem. Spera caaceast` ]inut` s` nu fie considerat` prea romantic` de Radmer. |[iadmir` rochia albastru cu alb, mul]umit` c` m`car o dat` era \n ton cumoda. Cump`rarea unor sandale [i a unei po[ete bleumarin venise dehac aproape tuturor economiilor sale.

|n acea clip` se gândi c` Radmer nu f`cuse niciodat` aluzie la lunade miere. Poate nu era un obicei olandez. Poate nu considera aceast`tradi]ie drept o pierdere de timp. Lunile de miere erau destinate\ndr`gosti]ilor. Doi prieteni nu pot pleca decât \n vacan]` \mpreun`...Nimic nu se opunea ca aceasta s` fie numit` c`l`torie de nunt`!

Erau deja aproape ie[i]i din Amsterdam, când profesorul spuse, ca[i când \i citise \nc` o dat` gândurile:


– Vei fi foarte dezam`git` dac` ne \ntoarcem direct acas` dup`c`s`torie? Am de lucru pân` peste cap, o conferin]` la...

Orgoliul Laviniei nu-i l`s` lui Radmer timp s`-[i termine fraza.– Evident! Le voi avea pe Peta [i pe Sibby lâng` mine, [i casa aceea

minunat` de explorat, cump`r`turi de f`cut...Problema fusese rezolvat`. Nu mai vorbir` despre c`s`torie [i nici

despre ei. Ajuns` la Dover, Lavinia \l \ntreb`:– {tii unde se afl` Cuckfield?– Probabil am traversat acest ora[...– Cuno[ti Anglia?– Mi-am f`cut studiile la Cambridge, f`cu Radmer râzând.– Adev`rat? |n fiecare zi \mi dau seama c` nu [tiu nimic despre tine.– Fiecare lucru la timpul s`u. Vom merge mai \ntâi s` mânc`m. Voi

merge pe coast` [i ne vom opri la "Mermaid", la Rye.|n timpul mesei, Lavinia \l \ntreb`:– |n ce biseric` ne vom c`s`tori? Datorit` ocupa]iilor tale, s-ar

putea s` ne vedem destul de pu]in \n viitor, \ncât poate nu vei aveatimp s`-mi spui!

– M` b`nuie[ti de dezinvoltur`, f`cu profesorul pe un ton pu]intrist. Iart`-m`, am uitat s`-]i vorbesc despre asta. Mi-ai spus c` vrei unloc lini[tit. A[a c` am ales biserica din Begijrsteeg. Sper c` \]i va pl`cea.

– O slujb` \n englez`! spuse Lavinia, impresionat` de aceast`aten]ie. Ce amabil din partea ta. Acum, voi putea purta inelul pe mânastâng`!

Radmer râse din nou, \ncet.– Dac` asta \]i d` sentimentul c` e[ti mai solid c`s`torit`, de ce nu?

Vom putea merge la biseric` imediat dup` c`s`toria civil`. Apoi, mama


va da o mic` recep]ie pentru noi, la Noordwijk. Cele dou` feti[cane alenoastre vor r`mâne acolo dou` zile. Seara, ne vom \ntoarce acas`.

Din vocea sa, Lavinia sim]i c` era aproape u[urat c` totul se vatermina atât de repede. Fu surprins` când \ntinse bra]ul peste mas`,pentru a-i lua mâna.

– {tii c` numele t`u este \ntru totul adaptat situa]iei?Tân`ra femeie scutur` din cap, f`r` s` se gândeasc` decât la c`ldura

acelei mâini pus` peste a sa, dorindu-[i enorm s-o strâng`.– Lavinia a fost a doua so]ie a lui Enea. Acest nume este de altfel

asociat cu multe calit`]i. Se spune c` cele care poart` numele deLavinia sunt amabile, blânde [i angelice.

– Sper c` nu crezi nimic din asta. Sunt departe de a fi angelic`. Mise \ntâmpl` s` m` \nfurii extraordinar.

– {tiu. Este ceea ce m-a frapat prima dat` când te-am v`zut. Am[tiut c` erai altfel decât celelalte fete.

Pe m`sur` ce se apropiau de Cuckfield, Lavinia devenea din ce \nce mai nervoas`, \[i \nvârtea inelul \n jurul degetului, deschidea [i\nchidea po[eta f`r` motiv, se agita pe scaun.

– {tiu ce sim]i, Lavinia. Dac` ai \nceta pu]in s` te fr`mân]i? Las`-m`pe mine s` m` ocup de toate...

Tân`ra femeie d`du din cap, f`r` s` spun` o vorbe. F`r` \ndoial`,Radmer va [ti s` ias` din aceast` situa]ie stânjenitoare f`r` s` arate vreoproast` dispozi]ie, chiar dac` m`tu[a Gladys va fi nesuferit` cu el.

|l sim]ea \n stare s` mute un munte, dac` voia. Era de asemeneanumai farmec [i elegan]` \n costumul de tweed. Poate m`tu[a Gladysva fi sensibil` la asta.

Nu se \n[elase. M`tu[a Gladys era acas`.


Tocmai termina de mâncat de prânz [i fu luat` complet pe

nepreg`tite. F`cu eforturi inutile pentru a \mpiedica plecarea Petei,

dar Radmer rezolv` problema cu o fermitate blând`, care o l`s` cu

gura c`scat`.

– Nu pute]i avea obiec]ii, prezent` problema cu autoritate. Nu

sunte]i tutorele Petei [i, deoarece Lavinia [i cu mine ne vom c`s`tori,

\i vom putea oferi o locuin]` bun`. Nu ave]i nici un motiv s` v`

opune]i. A]i spus chiar c` v` cost` prea scump [i v` oblig` la

numeroase sacrificii. Ce planuri ave]i pentru viitorul Petei?

M`tu[a Gladys \l privi mânioas`. Planurile sale, dac` le avea, nu ar

fi rezistat \n fa]a acestui b`rbat lini[tit, care controla \ntru totul situa]ia.

|[i \ndrept` mânia \mpotriva Laviniei, la fel de lini[tit` ca un [oricel [i

\ngrozitor de stânjenit`.

– Ei bine! \i spuse m`tu[a. Nu ]i-a trebuit mult timp s`-]i g`se[ti un

so]! Acum, presupun c` nu mai ave]i ce face cu toate aten]iile pe care

le-am avut pentru voi. Banii aceia au fost cheltui]i \n zadar.

– Pentru mine, nu-mi amintesc s` fi cheltuit nici un b`nu], m`tu[`,

replic` Lavinia. Cât despre Peta, probabil c` nici ea nu te-a costat prea

scump, nici nu ]i-a impus sacrificii mari, deoarece tata spunea mereu

c` ai mai mul]i bani decât ai putea cheltui \n toat` via]a. Nici nu-mi

amintesc de amabilitatea dumitale.

– |n acest caz, s` consider`m problema rezolvat`, relu` profesorul

cu o voce domoal`. Ve]i fi fericit` s` fi]i sc`pat` de aceast` povar`,

doamn` Turner, iar dac` v-a]i angajat \n cheltuieli care sunt peste

mijloacele dumneavoastr`, vom fi ferici]i s` v` desp`gubim...

U[a se deschise brusc [i Peta intr` \n \nc`pere.


– Am v`zut un Bentley superb, parcat \n fa]a u[ii, spuse aceasta.Oh! Lavinia! Ai venit s` m` iei?

Se repezi \n bra]ele surorii sale.– Da, draga mea. Tocmai vorbeam despre asta cu m`tu[a Gladys.

Iat`-l pe Radmer. Peste dou` zile ne vom c`s`tori [i vei veni s` locuie[ticu noi.

Peta se duse [i se plant` \n fa]a profesorului, mereu imperturbabil.– Evident, Bentleyul este al dumneavoastr`! M` \ntreb unde v-o fi

g`sit Lavinia. Sunte]i super!– Bun` ziua, Peta, \i r`spunse Radmer grav. Mul]umesc. Nu Lavinia

m-a g`sit pe mine. Eu am g`sit-o pe ea.– Oare cum trebuie s` v` spun? \ntreb` Peta f`r` s`-l scape din ochi.– De ce nu Radmer? Am o fiic` de paisprezece ani. |i spune surorii

tale, Lavinia. A[a, lucrurile sunt echitabile!Peta d`du din cap [i zâmbi.– |mi placi mult, f`cu ea, brusc intimidat`. Mergem?Radmer \[i st`pâni un zâmbet [i se adres` lui Gladys Turner.– Poate Lavinia va putea s` fac` bagajele Petei. Nu vrem s` v` facem

s` pierde]i prea mult timp.M`tu[a Gladys era cu siguran]` de aceea[i p`rere, deoarece

r`spunse acru:– Lavinia poate face ce vrea. De altfel, \ntotdeauna a fost ingrat` [i

\nc`p`]ânat`. Sunt surprins` c` dori]i s` v` c`s`tori]i cu ea. Nu v`d ceg`si]i la fata asta. Nu este nici m`car frumoas`.

– Este posibil, doamn` Turner, dar v` reamintesc c` vorbi]i despreviitoarea mea so]ie.

|i adres` Laviniei un zâmbet plin de c`ldur` de data aceasta.


Peta avea atât de pu]ine lucruri, \ncât valiza sa fu gata \n zeceminute. Se \ntoarse foarte agitat`, g`sindu-[i m`tu[a pe cale s`-lbombardeze pe Radmer cu \ntreb`ri, la care acesta r`spundea cuu[urin]` [i r`bdare, spre marea admira]ie a Laviniei. Se ridic` pentrua-i lua valiza mic`, a[teptând ca amândou` s`-[i ia r`mas-bun de lam`tu[a lor.

– S` nu v` \ntoarce]i niciodat` s` plânge]i pe um`rul meu, le spuseaceasta \n loc de adio. Tu, Lavinia, ai fi g`sit aici un ad`post bun, dac`ai fi vrut s`-mi fii domni[oar` de companie. Dar pentru c` preferi s` tec`s`tore[ti cu un str`in...

– Cum \ndr`zne[ti s` vorbe[ti \n acest mod despre Radmer, m`tu[`Gladys? se indign` tân`ra femeie. Este un b`rbat de o mare bun`tate [ivom fi foarte fericite cu el..

Ie[i pe u[` cu obrajii \n fl`c`ri [i capul sus [i se instal` \n ma[in`f`r` s` \ndr`zneasc` s` ridice ochii spre el.

– |mi este atât de ru[ine de ceea ce s-a \ntâmplat, spuse. N-aveadreptul...

Mâna lui Radmer o acoperi o clip` pe a sa.– Mul]umesc, Lavinia, \i spuse simplu.Se \ntoarse spre Peta, care fierbea de ner`bdare pe scaunul din

spatele ma[inii.– Vom petrece noaptea la Londra [i disear` vom merge la teatru.

Dac` vom s`ri peste ora ceaiului, cred c` vom ajunge la timp ca s`pute]i face câteva cump`r`turi.

– {i eu zic la fel, r`spunse Peta. E[ti \ntr-adev`r formidabil. Ce felde cump`r`turi?

– O rochie pentru a ie[i disear`, de exemplu.


V` ve]i putea duce amândou` la Harrods.Peta scoase un strig`t u[or de \ncântare.– Dar nu vom avea timp. Credeam c` vom petrece noaptea la

Dover. N-am luat nimic cu mine.– |n acest caz, vei avea [i tu nevoie de o rochie nou`!– Oh! Lavinia, ce fericire! Nu-mi vine s` cred. Acum, vorbe[te-mi

despre aceast` c`s`torie. Unde ve]i locui? Cum se nume[te fiicadumitale, Radmer? Voi putea merge la [coal`?

– Este rândul t`u, Lavinia! f`cu Radmer râzând. S` vedem pu]in cee[ti \n stare s`-i spui \ntr-o jum`tate de or`!

Lavinia \i povesti aproape totul. Peta era mul]umit`. Când ma[inase opri \n fa]a magazinelor Harrods, avea ochii plini de stele.

Este surprinz`tor de constatat cât de repede se fac cump`r`turilecând nu te ui]i la pre] [i când cineva este gata s` pl`teasc` imediat cuun cec. |ncepur` s` priveasc` mai \ntâi rochiile mai pu]in scumpe, dar\n cele din urm` Radmer se ridic` de pe scaun pentru a o lua peLavinia de mân` [i a-i ar`ta câteva modele care \i atr`seser` aten]ia.Aceasta le \ncerc` f`r` s` \ndr`zneasc` s` \ntrebe pre]ul [i când nu fu\n stare s` se hot`rasc` \ntre o rochie din jerseu de m`tase de culoareacaisei [i o rochie din crep verde, o sf`tui s` le ia pe amândou`.

– Radmer, sunt \ngrozitor de scumpe, \i [opti la ureche, dup` cese interes` de pre].

– Binevoie[te [i ascult`, \i r`spunse acesta, cu ochii str`lucind deamabilitate. Acum, este rândul Petei. Pentru Dumnezeu, n-o l`sa s`cumpere rochia aceea neagr` cu volane!

Dar, \n ciuda tinere]ii sale, Peta avea la fel de mult bun-gust caLavinia.


Alese o rochie din voal de bumbac de un albastru frumos, modelunicat.

– Nu \ndr`znesc s` \ntreb pre]ul, spuse timid.– |ncearc-o, ordon` Radmer de pe scaun. Sunt sigur c` nu-mi va

dep`[i resursele materiale!Peta ie[i din cabina de prob`, \ncânt`tor de str`lucitoare.

Amândou` trebuir` s` asculte de comanda lui Radmer [i s`-[i cumperepantofi asorta]i. |n ciuda stânjenelii sale, Lavinia accept` pentru a nuo dezam`gi pe Peta.

Când ie[ir` din magazin, Radmer [opti la urechea tinerei femei:– Este firesc ca un b`rbat s`-i ofere viitoarei sale so]ii lucrurile

care-i plac. Nu uita c` \n dou` zile vom fi c`s`tori]i.Oare cum ar fi putut s` uite? |i mul]umi cu un zâmbet [i se \ntoarse

pentru a admira pantofii pe care-i strângea Peta la piept.N-avea nici o idee de locul \n care vor petrece noaptea. Peta

recunoscu prima hotelul.– Claridge! f`cu ea, cu r`suflarea t`iat`. Oare e[ti miliardar,

Radmer?– Nu chiar! r`spunse aceasta râzând din toat` inima.Lavinia se pr`bu[i \ntr-un fotoliu pentru a admira luxul din camera

sa, \nvecinat` cu a Petei. Se schimb`, deranjat` permanent de vizitelefurtunoase ale surorii. Apoi Radmer, traversând culoarul care ledesp`r]ea camerele, veni s` le ia pentru a le duce s` cineze \nsufragerie. Masa nu putu fi decât vesel`. Peta era atât de fericit`...

– Ce noroc ai, Radmer, spuse aceasta mâncându-[i \nghe]ata. |]ipo]i oferi tot ce dore[ti. Acum, o ai [i pe sora mea. Cât de fericit trebuies` fii...


Lavinia a[tept` r`spunsul cu team`.– Oare nu se vede? spuse profesorul pe un ton degajat.Dar acest r`spuns nu era deloc mul]umitor pentru o tân`r`

logodnic`.Se duser` s` vad` o comedie muzical`, un divertisment f`r`

preten]ii, perfect potrivit pentru Peta, dar care-l plictisise enorm.Lavinia \i mul]umi cu c`ldur` \nainte de a ajunge \n camera sa,

pentru c` o lua din nou pe Peta sub aripa sa.– Am impresia c` tr`iesc un vis, \i m`rturisi. Totul s-a petrecut atât

de repede. |mi pare complet ireal.Radmer \i mângâie politicos obrazul cu vârful degetelor.– Este absolut real, r`spunse cu voce foarte joas`.– Oh! Radmer, exclam` Lavinia. E[ti sigur c` nu-]i vei regreta

decizia? Dac` ]i-ai schimbat p`rerea, nu te teme s` mi-o spui... Teasigur c` voi \n]elege perfect. Nu reu[esc s` \n]eleg de ce m-ai ales pemine, mai degrab` decât pe alta...

– Nu spune prostii, \i r`spunse, luându-i mâinile \nainte de a o l`sas` intre \n camera sa. Nu regret deloc. Vezi, nici eu nu \n]eleg cum m-ai putut accepta.

Se aplec` pentru a o s`ruta pe obraz [i \i ur` noapte bun`. Laviniase strecur` \n camer`, fericit` s` constate c` Peta adormise deja.

Era stupid s` plâng` dup` o sear` atât de reu[it`. Totu[i, asta f`cu,exact \nainte de a adormi.


Capitolul 6

Lavinia, ghemuit` \n fundul unei canapele mari din salonulfrumoasei locuin]e a lui Radmer, r`sfoaia un teanc de reviste. A[ezat \nfotoliul mare, cu fa]a la ea, so]ul s`u citea coresponden]a. Sec`s`toriser` \n acea diminea]`... Tân`ra femeie \i arunc` o privirerapid`. Cineva care ar fi intrat \n \nc`pere, i-ar fi putut lua drept uncuplu vechi. Lavinia respinse imediat acest gând sup`r`tor. Niciodat`Radmer nu fusese mai amabil ca \n ultimele dou` zile. Era sigur` deafec]iunea sa. Fusese atent la cele mai mici detalii, generozitatea \ifusese f`r` margini.

|ntoarse pagina revistei pref`cându-se c` cite[te, pentru a se gândimai bine la evenimentele din ultimele patruzeci [i opt de ore... Totulfusese perfect, trebuia s` recunoasc`.

La \ntoarcerea lor, Sibby, care-i a[tepta cu ner`bdare, o simpatizaseimediat pe Peta, spre marea u[urare a Laviniei. Radmer, care nu\ncetase s`-i observe mina derutat`, \i \mbr`]i[` umerii.

– Relaxeaz`-te, Lavinia.

Vezi, totul se desf`[oar` exact cum am prev`zut. |n dou` luni, voruita c` nu sunt surori.

Ca \ntotdeauna când ar`ta atâta tact [i \n]elegere, tân`ra femeiefusese profund recunosc`toare. Radmer \i t`iase scurt orice efuziune,vorbind imediat despre altceva. Dup` cin`, \ntrerupt` de hohotele derâs ale celor dou` noi prietene, profesorul \i propuse s`-[i petreac`noaptea la una dintre m`tu[ile sale, o fermec`toare doamn` b`trân`,care locuia la cel`lalt cap`t al ora[ului. Lavinia, care conta s`-[ipetreac` seara la el, fusese surprins` [i \[i pusese \ntreb`ri despremotivele acestei propuneri. Doar când el o p`r`si, l`sând-o cu m`tu[asa, b`trâna doamn` f`cu remarca, \ntr-o englez` aproximativ`.

– Este mai potrivit s` r`mâi cu mine pân` \n ziua nun]ii, draga meacopil`. |n familia noastr` suntem conservatori [i suntem con[tien]i, ca[i dragul de Radmer, de considera]ia datorat` unei viitoare TerBavinck.

Foarte surprins`, Lavinia [i-ar fi dorit totu[i ca, p`r`sind-o, Radmers` dea dovad` de mai mult` afec]iune [i ceva mai pu]in` considera]ie.|i spusese bun` seara cu un aer aproape fr`]esc.

Dar \n ziua urm`toare, totul se petrecuse foarte bine. Veni s-o iadup` micul dejun, pentru a o duce la el, \nainte de a se duce la spital,unde lucr` toat` ziua. Lavinia le \nso]i pe cele dou` fete tinere lacump`r`turi. Se \ntoarser` acas` \nc`rcate cu pachete, vorbind cu\nsufle]ire despre apropiata nunt`. Lavinia era preocupat` s`-[iascund` teama, pentru a participa la aceast` conversa]ie. Când celedou` fete tinere se retraser` \n camera lui Sibby pentru a \ncercarochiile lor noi, r`mase singur` cu Radmer, care o \ntreb` blând:

– De ce \]i vine s` plângi, Lavinia?


Aceasta l`s` scrisorile pe care tocmai le citea. Lavinia era cinstit` [isincer`. |i sus]inu privirea [i f`cu un gest vag pentru a ar`ta tot ce o\nconjura.

– Cred c` voi l`sa totul balt`, Radmer.– Nu se pune problema. Nu am o mul]ime de prieteni, s` [tii.

Oamenii pe care-i frecventez sunt medici mai degrab` de condi]iemodest`. Helga primea mult. |i pl`cea s` aib` casa plin` de lume, [i celume! Aminte[te-]i c` un an sau doi trebuie s` facem tot ce putempentru Sibby [i Peta. |n rest... cred c` preferi lini[tea.

Lavinia se imagin` a[a cum voia el s` fie: o femeie de cas`,a[teptând maturizarea cu mul]umire, conducându-[i casa la perfec]ie,f`r` s` se interpun` vreodat` \ntre munca sa [i el. Un u[or resentiment\i d`du un gust amar. {tia totu[i c` nu avea nici un drept s` se laseprad` unui asemenea sentiment.

– Sunt cinci minute de când n-ai \ntors pagina, Lavinia, f`cuRadmer observa]ia.

Aceasta se gr`bi s`-i adreseze un zâmbet c`lduros.– M` gândeam la ziua pe care tocmai am petrecut-o, la amabilitatea

familiei tale.– Acesta este genul de c`s`torie pe care-l apreciez, \i r`spunse

Radmer, absorbindu-se \n coresponden]`.Lavinia \[i l`s` cartea, lu` câteva scrisori, le mai citi o dat`, le a[ez`

din nou, alese o alt` revist`. De data aceasta, avu grij` s` \ntoarc`paginile... |[i l`s` gândurile s` r`t`ceasc` iar. Dac` ar fi fost o femeieseduc`toare, n-ar fi z`cut \n salon. Radmer n-ar fi sim]it nevoia s`-[ideschid` coresponden]a. Am fi plecat s` dans`m, s` facem \nconjurullumii.


Mi-ar fi oferit bijuterii [i rochii, pur [i simplu pentru a-[i ar`tadragostea. Tres`ri brusc, când Radmer exclam`:

– Dumnezeule! Era gata s` uit...Ie[i \n grab`, pentru a se \ntoarce aproape imediat cu o caset` de

catifea \n mân`.– Cadoul de nunt`, \i explic` sco]ând din caset` un colier de perle,

pe care \l prinse \n jurul gâtului Laviniei. Stupefiat`, aceasta atinse cuvârful degetelor perlele pl`cute ca m`tasea [i ridic` ochii spre el.Chipul \i era impasibil [i foarte aproape. Tân`ra femeie \l s`rut` peobraz.

– Oh! Radmer... f`cu uimit`, sunt \ntr-adev`r pentru mine? Acum,m` simt ca o regin`... |mi oferi atâtea lucruri!

Se gândi la noul carnet de cecuri pe care i-l strecurase \n po[et`, laco[urile cu flori care \i \mpodobeau minunat camera de culcare, lacreditele deschise pentru ea \n cele mai elegante [i scumpe magazinedin ora[ [i la verigheta din aur pe care i-o pusese pe deget diminea]`,ultimul, dar nu cel mai ne\nsemnat cadou.

– E[ti o fat` adorabil`, Lavinia, \i spuse spre marea sa surpriz`,\nainte de a se adânci din nou \n lectura "Haagsche Post".

Tinerei femei nu-i mai r`mânea altceva de f`cut decât s` se lase dinnou absorbit` de gândurile sale...

... C`s`toria fusese mai vesel` decât crezuse. Nu se a[teptase s` fieatâ]ia invita]i. {tia totu[i c` Radmer avea familie mare [i numero[iprieteni vechi. Se \mbr`case \n casa m`tu[ii, de unde veni s-o ia cubra]ele \nc`rcate cu flori, trandafiri, orhidee, flori de portocal cunuan]e de crem, asortate culorii rochiei sale [i plecar` s` sec`s`toreasc`, mai \ntâi civil, apoi \n biserica mic` [i lini[tit` din


Beguinehof unde preotul englez \i unise din nou \n fa]a luiDumnezeu. Doar \n aceast` biseric` veche se sim]i cu adev`ratc`s`torit`.

Apoi se \ntoarser` cu ma[ina la Noordwijk, la recep]ia organizat`de mama lui Radmer, pentru ei. F`cuse cuno[tin]` cu unchii, m`tu[ile[i verii s`i, \n timp ce Peta [i Sibby, \n culmea bucuriei, treceau de laun invitat la altul. |]i f`cea pl`cere s` vezi fericirea celor dou`adolescente. Sibby se cuib`rise \n bra]ele Laviniei pentru a-i [opti laureche c` va fi cea mai minunat` mam`.

– Dac` ai [ti cât sunt de fericit`, Lavinia! oftase Peta \nchizând ochii.Parc` este un basm. Trebuie s` fii nebun` de bucurie...

Lavinia o asigur` c` era pe deplin fericit`, ceea ce era aproapeadev`rat. Poate via]a nu-i adusese tot ce sperase. Dar dac` Radmera[tepta de la ea un c`min calm [i lini[tit, va face tot ce-i st`tea \n puteripentru a fi o so]ie bun`, discret` [i \n]eleg`toare. La prima vedere,poate suna pu]in trist, dar va face \n a[a fel \ncât el s` nu [tie nimic.

|ntoarse o pagin` a revistei, con[tient` c` Radmer o observa...C`l`toria de \ntoarcere la Amsterdam fusese relaxat`, pl`cut` [i

chiar amuzant`. Cina stropit` cu [ampanie, absolut delicioas`.Mai \ntoarse o pagin` f`r` s` fi citit m`car un rând [i arunc` o

privire spre orologiul splendid. Era de-abia ora zece seara. Radmer eraprobabil ner`bd`tor s` \nceap` s` lucreze. Vraful de dosare careacopereau biroul nu-[i mic[orau niciodat` volumul. Lavinia \i ur`noapte bun` f`r` s` fac` mutre, \i mul]umi \nc` o dat` pentru perle [ise \ndrept` spre u[`.

Radmer ajunse acolo \naintea sa, o deschise [i puse mâna peum`rul Laviniei când aceasta ie[i.


– C`s`toria mi-a pl`cut foarte mult, \i spuse cu seriozitate. Sper c`la fel [i ]ie. Altcineva \n afar` de tine ar fi considerat greu s` zac` \nsalon \n ziua nun]ii, a[ezat` ca un [oricel, pref`cându-se c` cite[te...Nu sunt foarte elegant cu tine, Lavinia, spuse c`utându-i privirea.

– Ai l`murit foarte clar acest subiect, când mi-ai cerut s` m`c`s`toresc cu tine, r`spunse tân`ra femeie, fericit` c` se putea exprimape un ton atât de deta[at. De altfel, este ceea ce-mi doream [i eu.

Radmer se aplec` s` o s`rute.– E[ti singura femeie \n stare s` m` \n]eleag`. Singura pe care

mi-am dorit-o de so]ie, pentru acest motiv. Mi-am construit o via]`pl`cut`, Lavinia. O via]` de munc`. Pentru mine, conteaz` foarte multmunca, s` [tii. Vei \mp`rt`[i via]a mea, dar pân` la un anumit punct, o[tii de asemenea, nu-i a[a?

– Bine\n]eles. Nu [tiu mare lucru despre tine, dar \mi \nchipui c`pierderea primei tale so]ii te-a f`cut atât de nefericit, \ncât ]i-ai \nchisinima pentru dragoste. Nu voi \ncerca s` for]ez aceast` u[`, Radmer, \ir`spunse zâmbind, \nainte de a ad`uga pe un ton deta[at. A[ putea luamicul dejun cu tine mâine diminea]`? Am obiceiul s` m` trezescdevreme. De altfel, am lec]ie de olandez` cu Juffrouw de Waal. Nu estefoarte mul]umit` de mine. Recent, am lipsit la câteva lec]ii.

Str`b`tu holul [i se \ntoarse din capul sc`rilor, zâmbitoare, pentrua-i face un semn prietenesc cu mâna. Zâmbetul \i r`m`sese pe buze,pân` când fu destul de departe de el s` nu-i observe ochii plini delacrimi.

Dormi foarte pu]in [i se trezi devreme pentru a-[i sp`la ochiiumfla]i [i a-[i freca obrajii, pentru a le da pu]in` culoare. Când cobor\,avu acela[i aer pa[nic ca de obicei, poate pu]in prea palid`, dar nimic


mai mult. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie albastru cu alb [i \nc`l]at` cusandale. Când Radmer o v`zu intrând din gr`din` cu câinii, o salut`c`lduros [i o compliment` pentru prospe]imea sa.

– Ast`zi, ziua va fi cald`. Dar tu pari \ntotdeauna atât de \ncânt`torde proasp`t`...

Merser` \mpreun` \n \nc`perea mic` din spatele casei, unde \ia[tepta micul dejun. Radmer \[i trecuse un bra] \n jurul umerilorLaviniei.

– Am o zi de lucru foarte \nc`rcat`, o anun]` când luar` loc la mas`.S` nu m` a[tep]i la prânz. Dar cu pu]in noroc, m` voi \ntoarce pe laora [aisprezece. Dac` dore[ti, vom putea cina \n ora[.

Lavinia turn` cafeaua cu aten]ie.– A[ fi \ncântat`. Dar oare vei avea timp?Radmer ridic` ochii din scrisorile pe care tocmai le parcurgea, cu

privirea atent`, mul]umit s` constate c` r`spunsul Laviniei era lipsit deironia pe care o b`nuise o clip`.

– Ai fost pus` la grea \ncercare, drag` prieten`, asear`. Nu vompleca nici \n c`l`torie. Cel mai mic lucru pe care-l pot face, este s` tescot pu]in. |n plus, \mi va face mare pl`cere. Vom cina la Amstel, peterasa care d` spre canal. Sunt sigur c`-]i va pl`cea locul. Pentru mâinesear`, am re]inut de asemenea o camer` la Hooge Vuursche Hotel,lâng` Baarn. Vom putea [i dansa acolo, dac` vei dori.

– Este un program minunat, r`spunse Lavinia cu ochi str`lucitori.Cu siguran]`, sunt locuri foarte elegante.

– Presupun c` da. De ce nu te-ai duce, când ie[i de la cursul delimb` olandez`, s`-]i cumperi câteva rochii frumoase? |mi placi mult \nroz. Rochia aceea de m`tase crem \]i venea de asemenea foarte bine.


Tân`ra femeie \i mul]umi cu voce re]inut`. Era o victorie, oricât demic`. |i observase rochiile pe care le purtase [i \i pl`cuser`!

– Voi merge s` m` plimb pe Leidsestraat. Am v`zut un magazininteresant... [i de asemenea la Kalverstraat, la Kraus \n Vogelzang...

V`zuse c` so]ul sù n-o mai asculta. |ncruntat, se adâncise \n citireaunor foi dactilografiate. Cineva l`sase Daily Telegraph lâng` tacâmulsù. |[i mai turn` o cea[c` de cafea [i parcurse titlurile mari din ziar.

Juffrow de Waal o primi cu o fa]` sever` [i nu se destinse decâtpu]in, pentru a o felicita pentru c`s`toria sa, atr`gându-i aten]ia c`profesorul era un b`rbat extraordinar [i merita o so]ie bun`. Acum, c`Lavinia \i devenise so]ie, era de datoria sa, \i spuse, s` \nve]e s`vorbeasc` limba olandez` \n cel mai scurt timp.

– Trebuie nu numai s` fii \n stare s` sus]ii o conversa]ie, Mevrouwter Blavinck, dar trebuie s` [i \nve]i s` cite[ti [i s` \n]elegi ce cite[ti,pentru a putea vorbi politic`, de exemplu, ca [i despre evenimentelecotidiene care se produc \n ]ara noastr` [i \n lume, s` fii la curent cupre]urile, pentru a putea ]ine socotelile casei. Vom citi ziarele\mpreun` [i vom discuta \n olandez`. Sper c` nu vei rata niciodatòcazia de a vorbi \n limba noastr`...

Admonestat` dur, Lavinia se str`dui mai mult ca niciodat`. Radmerva fi probabil \ncântat s-o vad` dând ordine Pettei f`r` ajutoruldic]ionarului [i f`când comand` la b`c`nie \n olandez`! Plin` de zel,accept` o enorm` cantitate de exerci]ii de f`cut acas` [i promise s`vin` peste dou` zile, cu sarcina \ndeplinit`.

Apoi se putu duce la Leidsestraat, cu con[tiin]a \mp`cat`.Cât era de \ncânt`tor s` admire toaletele elegante expuse \n

vitrinele magazinelor, [tiind c` le putea cump`ra pe cele care le dorea.


G`si \n cele din urm` exact ceea ce cùta, \ntr-un magazin luxos. Orochie din organza roz cu decolteu adânc, \mpodobit` cu un [nur dinsatin, care-i punea \n valoare fine]ea taliei. Rochia avea un pre]exorbitant, dar ced` tenta]iei. |[i mai oferi o rochie de culoareapiersicii [i pantofi asorta]i. Cu siguran]`, Radmer nu va vedea nici uninconvenient \n a-[i completa cump`r`turile cu o etol` din catifea alb`.Ceea ce f`cu, f`r` s` ezite prea mult. |ncântat`, se \ntoarse acas` s` letelefoneze copilelor. Apoi f`cu o plimbare lung` cu câinii, a[teptând\ntoarcerea so]ului sù. Acesta telefon` fix la ora [aisprezece pentru ao anun]a c` va \ntârzia. Nu se va \ntoarce decât la ora optsprezece.

|i mai r`mâneau \nc` dou` ore de pierdut. Ie[i din nou s` plimbecâinii, \ncânta]i de norocul lor, [i \ncepu exerci]iile de olandez`,\nainte de a se duce s` se preg`teasc` pentru ie[irea prev`zut` deRadmer.

Nu se gr`bi, str`duindu-se s` nu priveasc` prea des acele penduleimici [i frumoase care marcau atât de lent minutele. |[i completàctivitatea minu]ioas` printr-un nor u[or de pudr` pe nasul care i sep`rea atât de comun, \nainte de a cobor\ scara s` se duc` \n salon.

Coborâse jum`tate din trepte când Radmer intr` [i-[i arunc`servieta pe cel mai apropiat scaun. Se opri brusc, pentru a o privi.

– Oh! E[ti foarte frumoas` \n aceast` rochie, \i spuse. |ntr-adev`r\ncânt`toare! Este o adev`rat` pl`cere s` m` \ntorc acum acas`, cândm` a[teapt` aici so]ia. |mi place foarte mult aceast` rochie.

Travers` holul pentru a-i veni \n \ntâmpinare [i-i lu` mâinile pecare le \ndep`rt` u[or pentru a o admira mai bine.

Lavinia \l l`s` s-o fac`, inima b`tându-i s`-i sparg` pieptul [i curespira]ia aproape tìat`.


– Sunt \ncântat` c`-]i place, \i r`spunse, afectând cel mai marecalm.

Era gata s` le[ine când o trase brusc spre el, pentru a o s`ruta. Nuera un s`rut politicos [i prietenesc. O s`rut` \n col]ul buzelor, ap`sat[i pasionat!

– {i tu \mi placi, \i spuse. Voi fi gata \ntr-un sfert de or`. Dac` vrei,serve[te-mi un whisky pân` când m` schimb.

Când se \ntoarse \n salon, whiskyul era preg`tit. Seara se anun]apl`cut`. Lavinia, dup` ce se \ntrebase de ce se ar`tase atât dedemonstrativ, ajunsese la concluzia c` viitorul se anun]a de asemenea\ntr-o lumin` mai bun`. Avea \nc` \n memorie privirea admirativ` \ncare o \nv`luise. O u[oar` lic`rire de speran]`, pe care-[i promisese s`o men]in` vie cu orice pre], str`luci [i mai puternic auzindu-i pa[ii \nhol. |ntoarse spre u[` un chip zâmbitor.

Radmer se schimbase pentru cin` [i era extrem de elegant, ca\ntotdeauna. |[i schimbase de asemenea [i starea de spirit fa]` de ea [iLavinia \[i d`du seama de asta de la prima privire, f`r` s` fie nevoie s`-i spun` vreo vorb`. |l \ntâmpin` cu o dezinvoltur` pe care eradeparte s-o simt`.

– Iat` whiskyul t`u. Sper c` ziua la spital nu a fost prea greu desuportat.

Radmer se instal` confortabil \n fotoliu.– Blocurile operatoare sunt supra\nc`rcate de munc`. |]i aminte[ti

de biopsia lui Mevrouw Van Vliet? Ast`zi am cunoscut rezultatul. Dinp`cate, este pozitiv. M` tem c` nu mai este mare lucru de f`cut.

– Acest gen de nor este suficient pentru a \ntuneca o zi, r`spunseLavinia.


Radmer p`ru recunosc`tor pentru \n]elegere.– Oh! da... Dar n-ar trebui s` aduc ace[ti nori acas`. Mai \nainte

n-am putut s-o fac niciodat`, [i iat`-m` tentat totu[i s` vorbesc cu tinedespre munca mea... Cu Sibby, bine\n]eles, nu se punea problema.Dar tu, ce-ai f`cut ast`zi? Au telefonat fetele?

Dup` ce-i relat` incidentele domoale ale zilei sale, Lavinia \i d`duve[ti despre Peta [i Sibby.

– Peta afirm` c` n-a fost niciodat` \n via]a sa atât de fericit` [i esteadev`rat. Când era mic`, nu aveam deloc bani acas`. S`n`tatea mameinu era prea solid`...

– Dar tu, Lavinia, ai fost fericit`?Tân`ra femeie se gândi serios la \ntrebare.– Cred c` da, cel pu]in pân` la moartea tat`lui meu.Se ridic`, b`tu cu palma câteva perne, dornic` s` vorbeasc` despre

altceva. Continu` pe un ton degajat:– {tii c` ast`zi am avut \n buc`t`rie o conversa]ie lung` cu Petta, \n

olandez`? Cu dic]ionarul, m-am descurcat foarte bine.– Mi-ar fi pl`cut s` aud asta, spuse Radmer izbucnind \n râs. Ai

f`cut progrese?Reu[esc cel pu]in s`-l fac s` râd`, \[i spuse Lavinia.– Vocabularul meu devine considerabil [i reu[esc chiar s` rostesc

câteva fraze...– Când vei [ti ceva mai mult, vom da o serat` mare, hot`r\ el,

umplându-[i paharul... Nu face mina asta \ngrozit`. Nu-i vom invitadecât pe cei care vor fi \n stare s` se exprime \n englez`! Pân` atunci,\ncearc` s` vorbe[ti \n olandez` cât mai des posibil.

Lavinia \i promise cu mare pl`cere.


|ndreptându-se spre u[`, constat` c` Radmer nu mai p`rea deloc

cu b`gare de seam`. Cu siguran]`, acel s`rut fusese un gest instinctiv

[i \i fusese team` c` va pretinde mai mult, \n ciuda aranjamentului pe

care-l \ncheiaser`.

Lu` loc \n ma[in`, foarte hot`rât` ca \n restul serii s` se comporte

ca o camarad` pl`cut`.

Temperatura era de o blânde]e \ncânt`toare. Aleser` o mas` \n

apropierea ferestrei, pentru a admira mi[carea de du-te-vino a

ambarca]iunilor u[oare pe canal [i discutar` cu \nsufle]ire mâncând

cina excelent`.

Radmer devenise din nou prietenos, de[i u[or distant [i se f`cu

luntre [i punte pentru a-i pl`cea. Când Lavinia consultase uluit`

imensa list` de bucate, \i propuse imediat s` se \ncread` \n el pentru

a alege meniul.

Comand` diferite aperitive, pui cu ciuperci, stropit cu Amantillada

la ghea]` [i cu vin de Burgundia alb, pe care-l degustar` \ntr-o veselie

total`. Cortonul Charlemagne care urm`, era un vin care merita s` fie

tratat cu tot respectul. Responsabilul cu vinurile \l turn` cu stima

datorat` reputatei podgorii.

– Vinul este un subiect de studiu pasionant, pentru cine \l

intereseaz`, remarc` Radmer.

Lavinia lu` o \nghi]itur` [i contempl` gânditoare con]inutul

paharului.

– Presupun c` acesta este foarte bun. |mi este greu s` deosebesc o

podgorie de alta, dar voi \nv`]a. Poate m` va putea \ndruma Pette...

Radmer \[i st`pâni un zâmbet u[or amuzat \n col]ul gurii.


– Pette este probabil o autoritate \n preparatele culinare, darpretind c` eu sunt mai competent pentru a te \ndruma pe aceast` cale.Aminte[te-mi asta, când vom petrece amândoi o sear` lini[tit` acas`...

Noaptea se l`sa \ncet. Lavinia, cu fa]a luminat` de lumina pl`cut`cu tent` roz a l`mpii mici puse pe mas`, \nsufle]it` de \ncântare [i dec`ldura vinului, devenise cu certitudine \ncânt`toare.

– Ai obiceiul s` vii aici, Radmer? \l \ntreb`.– Vin la ocazii, cu prietenii. Nu ies... sau mai degrab` nu ie[eam

foarte mult odinioar`. Probabil sunt luni de când nu am venit aici.– Dar [eful de sal̀ te cunoa[te, f̀ cu tân r̀a femeie turnând cafeaua \n ce[ti.– Asta face parte din atribu]iile sale. {i dac` le-am aduce \ntr-o

sear` pe fete s` cineze aici? Pe ce dat` este aniversarea Petei?Lavinia \l inform`, râzând de pl`cere.– Va adora acest loc... A avut atât de pu]in noroc, pân` acum...Tân`ra femeie \ntoarse ochii repede. Surprinsese pe chipul lui

Radmer o expresie ciudat`. N-ar fi [tiut s-o defineasc` exact. Poate eramil`. Disp`ru atât de rapid, \ncât crezu c` fusese rodul imagina]iei sale.

Pe drumul de \ntoarcere, p`strar` o t`cere complice. |ndat` cep`trunser` \n cas`, Lavinia \i ur` imediat noapte bun` lui Radmer [iurc` s` se culce. Probabil se s`turase de compania sa \n acea sear`.Trebuia s`-i lase timp pentru a se obi[nui cu prezen]a sa.

Radmer nu f`cu nici un efort pentru a o re]ine, mul]umindu-se s`r`spund` mul]umirilor sale asigurând-o c` [i el petrecuse o sear`excelent` [i c` era ner`bd`tor s-o ia de la cap`t a doua zi.

La micul dejun, se str`dui s` anime conversa]ia. |i turn` cafeaua [ise adânci ea \ns`[i \n citirea ziarului Daily Telegraph, \n timp ce so]uls`u desf`cea coresponden]a.


– Sper s` ai o zi mai bun` decât ieri la spital, \i spuse pentru a faceimpresie, când Radmer ie[i din camer`.

Apoi se putu l`sa prad` f`r` martori umilin]ei [i lacrimi \i c`deaupe pâinea pr`jit` uns` cu unt, pe care nu fu \n stare s-o m`nânce. |[i[terse ochii cu furie. Hot`rât lucru, era pe cale s` devin` o smiorc`it`perseverent`.

Lu` câinii s` fac` o plimbare \n parc \nainte de a telefona pentru aavea ve[ti de la Sibby [i Peta, a c`ror \ntoarcere la Amsterdam eraprev`zut` pentru ziua urm`toare. P`reau amândou` bucuroase devia]` [i \[i disputar` telefonul pentru a-i vorbi, astfel \ncât Lavinia nu-iputu spune decât o vorb` sau dou` fiec`reia dintre ele. L`s`receptorul pentru a merge s-o \ntâlneasc` pe Pette la buc`t`rie, care-ipropuse s` fac` \mpreun` cu ea inventarul dulapurilor cu lenjerie.

Radmer se \ntoarse mai curând decât prev`zuse. Lavinia era \ngenunchi, \n mijlocul covorului din salon, \nv`]ând o serie de vorbe \nolandez`, cu câinii \ntin[i al`turi. Ace[tia se n`pustir` \nainteast`pânului, imediat ce p`trunse \n \nc`pere. Tân`ra femeie se preg`tis` se ridice, dar so]ul s`u spuse imediat:

– Nu! Nu te deranja, vin eu. Ce naiba e[ti pe cale s` faci?Arunc` o privire asupra c`r]ii aride de gramatic` [i o \nchise cu un

aer hot`rât.– Biata mea copil`! Uitasem complet cât de greu este de \nv`]at

limba noastr`. Sper c` Juffrouw de Wall nu te tiranizeaz` prea mult!– Pu]in, r`spunse Lavinia, pufnind \n râs. Ieri a trebuit s` suport o

predic` sever`. La drept vorbind, nu este exagerat`. M-a f`cut s`\n]eleg c` acum, pentru c` sunt so]ia ta, va trebui s` st`pânesc limbaolandez` mai repede ca niciodat`.


Mi-a ordonat s` citesc \n fiecare zi ziarele, s` traduc lecturile [i s`discut politic` \mpreun` cu tine.

Radmer izbucni \n râs [i o privi cu un aer \nduio[at.– Draga mea micu]`, afl` c` eu nu discut aproape niciodat`

politic`. A[ considera plictisitor s` faci asemenea sacrificii. |ntorcându-m` acas`, prefer s` g`sesc o femeie \n rochie roz, dispus`s` asculte cu simpatie lament`rile referitoare la munca mea [i \n stares` fac` ni[te comentarii de bun-sim] pe acest subiect.

– Ai avut o zi bun`? \l \ntreb` Lavinia.Radmer se \ntinse cât era de lung \ntr-un fotoliu [i \[i \ncruci[`

mâinile \n spatele capului.– Excelent`. }i-ai bùt deja ceaiul?– Nu \nc`. Voi pune s` fie servit imediat. Unde \l bei, \n salon sau

\n biroul tù?Radmer avea ochii \nchi[i [i-i deschise pentru a o privi. |i vorbi atât

de \ncet, \ncât de-abia \l auzi.– |mi place compania ta, Lavinia, din ce \n ce mai mult. S` nu te

\ndoie[ti de asta nici o clip`, chiar dac` uneori sunt iritabil, obosit saupreocupat. Ai darul de a-mi reda lini[tea, spuse \nainte de a \nchidedin nou ochii.

Mi-e foame. Probabil am uitat s` m`nânc de prânz...Cât i-ar fi pl`cut Laviniei ca aceast` conversa]ie s` continue... Se

str`dui s` mearg` la buc`t`rie s`-i dea ordine Pettei [i se \ntoarse \ngrab` \n salon pentru a-l anun]a pe Radmer c` i se preg`te[te un ceaisubstan]ial. Sim]i o profund` mul]umire v`zându-l mâncând cu poft`sandvi[urile, pâinea pr`jit` [i checul pe care Bep, valetul sù, i leadusese câteva minute mai târziu. Iar când se \ntinse pe canapea


pentru a-[i face o scurt` siest`, Lavinia se a[ez`, la fel de t`cut` ca un[oricel, pentru a a[tepta s` se trezeasc`.

Radmer se \ntinse din nou, privi pendula [i-i propuse s` mearg` s`se schimbe.

– Am re]inut o mas` pentru ora dou`zeci, la o jum`tate de or` demers cu ma[ina. Va fi pl`cut s` ajungem pu]in mai devreme, pentru aavea timp s` bem un pahar \nainte de cin`.

Lavinia constat` cu satisfac]ie c` rochia de culoarea piersicii eraabsolut superb`. Se machie cu grij`, \[i perie p`rul pân` \l f`cu s`str`luceasc` asemenea m`t`sii [i cobor\ scara. Radmer o a[tepta dejajos. Lavinia era nelini[tit` \n leg`tur` cu cump`r`turile sale. Oare nuexagerase oferindu-[i dou` rochii odat`? Temerile \i fur` \nl`turate deprivirea admirativ` [i surprins` cu care o \nv`lui so]ul s`u.

– |ncânt`toare! \i spuse. |mi pl`cea rochia roz, dar aceasta este [imai fermec`toare.

– Este o variant` de roz, \i spuse Lavinia cu cea mai mareseriozitate. Nu aveam cu adev`rat nevoie de ea, dar mi s-a p`rutfrumoas` [i-mi venea atât de bine...

Radmer o studie cu aten]ie [i-i lu` etola din catifea alb` pentru a i-o pune pe umeri.

– Aminte[te-mi s`-]i ofer o etol` din blan`.Lavinia se \ntoarse \ncet spre el.– Nu mi-a[ permite niciodat` un asemenea lucru, \i r`spunse cu

sinceritate. Femeile nu ]in s` le aminteasc` so]ilor s` le cumperebl`nuri.

Radmer avu atunci un gest care o f`cu s` pufneasc` \n râs. |[iscoase batista din buzunar pentru a-i face un nod.


– |ncearc` s` \n]elegi, Lavinia. Am cam uitat ce trebuie [i ce nutrebuie s` fac` un so]... Este atât de mult timp de când tr`iesc singur...

{i oare cum trebuia s` reac]ioneze o a doua so]ie c`reia i se face oasemenea remarc`? se \ntreb` Lavinia. Se hot`r\ s` nu ]in` seama deasta...

– I-am spus lui Sibby unde vom merge [i m-a informat c` este unloc minunat. Sunt ner`bd`toare s` mergem acolo. Plec`m?

Sibby nu se \n[elase. Hotelul de mare clas` fusese odinioar` unsplendid castel. Seara era pl`cut` [i cald`. Se plimbar` pe terase [icomandar` un pahar lâng` o fântân`, \nainte de a lua loc la o mas`,lâng` o fereastr` care d`dea spre parc. Pateul de ficat, antricotul sotede Cussy [i sufleul de cl`tite cu piersici, alese de Radmer, fur` miciminuni de art` culinar`. Apoi o invit` s` danseze [i fu surprins s`constate, dup` câteva clipe, c` Lavinia danseaz` perfect. {i Radmer eraun bun dansator, la fel de \n largul s`u la dansurile moderne, cât [i lavals [i slow.

– Sibby m-a \nv`]at totul, spuse el, aproape scuzându-se. E[ti opartener` minunat`, Lavinia. Este foarte pl`cut.

Dansar` neobosi]i, oprindu-se de comun acord pentru a beapu]in` [ampanie, \nainte de a merge din nou pe pist`.

– Ceea ce-mi place cel mai mult pe lume, este valsul, spuse Lavinia.I-ar fi pl`cut s` danseze cu el toat` noaptea, iar seara trecea prea

repede dup` dorin]a ei. Era probabil c` dup` ce se vor \ntoarce fetele,aceste ie[iri nocturne s` ia sfâr[it. Activit`]ile lor vor deveni maifamiliale [i va avea pu]ine [anse s` se afle singur` cu el...

Dansar` un ultim vals de vis [i Lavinia se duse s`-[i ia etola de lavestiar.


– Mul]umesc pentru seara aceasta \ncânt`toare, Radmer. Ampetrecut clipe minunate, \i spuse când fur` instala]i \n ma[in`.

– O vom repeta, \i spuse acesta, angajându-se pe [osea.Lavinia fu pu]in dezam`git`. Sperase s`-l aud` spunând c` seara

fusese [i pentru el \ncânt`toare. |[i netezi cu mâna materialul moale alrochiei [i vis` \n t`cere la clipele care tocmai trecuser`.

– Noaptea este splendid`, spuse Radmer brusc, sco]ând-o dinvisare. Ne vom \ntoarce pe drumul [colarilor. Astfel, vom evita s`travers`m Hilversum [i vom ocoli Loosdrechtsche Plassen, pentru areveni pe autostrad` dup` Amstelreen. Este aproape la fel de rapid [imult mai frumos.

Lavinia accept` acest itinerar cu bucurie. Nu se sim]ea obosit`deloc. Dansul \i trezise toat` energia. Discutar` tot felul de lucruri, pedeplin mul]umi]i, de-a lungul drumurilor \nguste ce treceau pe lâng`lacuri. Se apropiau de Loenen când, contemplând câmpia sub clar delun`, Lavinia exclam` brusc:

– Prive[te acea lumin`, Radmer, la dreapta ta...– {i pe mine m` intrig` de un timp. F`r` s` gre[esc, s-ar spune c`

este un incendiu... Cred c` ar trebui s` mergem s` vedem mai deaproape.

Angaj` ma[ina mare pe o c`rare asem`n`toare mai mult cu opotec`, nu cu un drum.

Acum, focul se vedea clar. Lic`riri sinistre luminau câmpia lini[tit`[i se estompau rând pe rând. Incendiul era mai \ndep`rtat decâtpresupusese Lavinia. Era probabil vorba de o ferm` izolat`, destul dedeparte de drum. I se p`ru c` simte miros de fum [i aude un trosnetslab de fl`c`ri. Pân` la urm` z`rir` casa. Era o ferm` care se \ntindea \n


mijlocul copacilor [i al p`[unii. Drumul mic se \nfunda. Radmer oprimotorul Bentleyului la o distan]` bun` de ferm`.

– A[teapt`-m` aici, \i spuse Laviniei ie[ind din ma[in`.Disp`ru rapid pe o u[` a fermei, pe care nu avu nici o greutate s-o

deschid` cu o lovitur` de um`r. |l auzi strigând, \n interiorul casei.Cineva r`spunse cu o voce foarte slab`. Auzi de asemenea [i altezgomote. Caii nechezau de spaim` [i vacile mugeau. Probabil erau\nchise \n grajul mare din spatele casei. Din locul \n care st`tea,fl`c`rile nu se vedeau. Doar o lic`rire slab` se filtra prin ferestre.Situa]ia nu p`rea s` fi atins \nc` punctul critic. Dar pân` când Radmer\i va ajuta pe locuitorii fermei s` ias` din cl`dire, poate va fi prea târzius` salveze animalele. Lavinia ie[i din ma[in` [i privi \n jur. Nimeni \n\mprejurimi. |[i l`s` po[eta [i etola pe scaun [i alerg` spre grajd.


Capitolul 7

La lumina lunii, Laviniei \i fu relativ u[or s` g`seasc` u[a grajdului.Aceasta se deschise scâr]âind, descoperind un spa]iu larg desp`r]it \nboxe de fiecare parte, unde se agitau vacile. |n fund, caii d`deau dincopite [i se cabrau, cu ochii \ngrozi]i, str`lucind \nnebuni]i, \n mijloculbalo]ilor de fân.

Nu pierdu timp s` stea pe gânduri. Tremurând de team`, deschiselarg cele dou` u[i batante care d`deau spre curtea fermei [i câmpiile\nconjur`toare [i se duse s` elibereze caii, sco]ând strig`te lini[titoare,mai mult pentru a-[i \nvinge propria fric` decât pe cea a animalelor.

Fu u[urat` s` constate c` \n ciuda spaimei lor, animalele nu aveaunici o inten]ie s` r`mân` \n \nc`peri. Nechezar` cât \i ]inur` pl`mânii\nainte de a se n`pusti afar` din grajd. Lavinia nu fu deloc mai lini[tit`când \ncepu s` elibereze vacile mergând de la o box` la alta, contândpe instinctul de conservare al bovinelor pentru a le \ndrepta spre u[`.Exact asta se \ntâmpl`, spre marea sa u[urare [i f`r` prea mare\mbulzeal`, \n mijlocul rotocoalelor de fum.

Când v`zu animalele afar`, f`r` s` mai fie \n pericol, avu precau]iade a face un tur rapid al locurilor, pentru a se asigura c` nici o fiin]`vie nu mai r`m`sese f`r` ajutor, rugând cerul ca nici un taur s` nu seascund` \ntr-un col], deoarece \n acest caz, cu siguran]` n-ar fi avutcurajul s` se apropie. Dar din fericire, nu g`si decât un câine deciread` care mârâi la apropierea sa. Lavinia \[i aminti c`-l auzise l`trândcând eliberase caii. Se repezi spre el [i \ncepu s` desprind` sfoaraatârnat` de zgard`, vorbindu-i \ncet pentru a-l lini[ti, atât de gr`bit` s`-l elibereze, \ncât de-abia observ` c`-[i arat` col]ii.

– E[ti un câine bun, \i repet` de câteva ori, f`r` s`-[i dea seama deferocitatea sa. Du-te [i caut` vacile! Adun` turma!

Câinele \[i roti ochii furio[i [i ie[i târâ[ din [ur`.Acum, mirosul de fum era foarte puternic. Lavinia v`zu rotocoale

de fum formându-se \n spatele grajdului. Deschise o alt` u[` mic`, ceda evident \n cas`, prin care p`trunse [i fu \nv`luit` imediat de un norgros de fum care o f`cu s` tu[easc`, \n timp ce ochii o ardeau [i seumpluser` de lacrimi ustur`toare. Nu se gândi nici o clip` s` bat` \nretragere. Nu [tia exact unde se afla, dar Radmer era undeva \n cas` [iavea nevoie de ajutor.

Acest gând o f`cu s`-[i extind` investiga]iile mai departe. Ie[ind dinnorul de fum, descoperi un spa]iu mai limpede pe care-l estim` a fi unculoar, separând buc`t`ria de partea din fa]` a casei. De acolo putuvedea focul [i s`-l aud` trosnind. Scara era intact` \nc`, dar fl`c`rileajunseser` deja \n partea de sus a treptelor. Dup` toate aparen]ele, josnu era nimeni. Lavinia \ncepu s` urce treptele \n clipa \n care Radmerap`ru sus, coborând atent scara, cu un copil \n bra]e.

– }i-am cerut s` r`mâi \n ma[in`, \i spuse calm.


Pentru c` e[ti aici, binevoie[te [i ia acest copil. Nu este r`nit. Estedoar \ngrozit.

Lavinia lu` mica form` fragil` \n bra]e.– Mai este cineva sus?– Mama. A n`scut ieri. Trebuie de asemenea transportat` cu

copilul. So]ul s`u a vrut s` vin` s-o ia, dar l-a \mpiedicat fumul. I s-af`cut r`u [i l-am tras afar`, \n fa]a intr`rii casei.

Fermierul \[i revenea \ncet din sim]iri, \ntins afar`, \n fa]a u[ii, de-abia con[tient de prezen]a Laviniei.

– Nu te nelini[ti, spuse tân`ra femeie. Se va aranja totul. M` \ntorc\ntr-un minut.

A[ez` copilul \n spatele ma[inii [i \nchise portiera, l`sându-l urlândde fric`. I-ar fi pl`cut s` r`mân` lâng` el pentru a-l \ncuraja, dar era maiurgent s` se \ntoarc` lâng` Radmer, s`-l ajute. Acesta nu puteatransporta [i mama [i copilul \n acela[i timp, iar focul amenin]a s` se\ntind` rapid \n toat` casa.

De fapt, era mai mult fum decât foc. Scara \ngust` era acum plin`de o pâcl` neagr` [i deas`. Alerg` pân` la buc`t`rie, s` moaie foarterepede o cârp` \n ap`, \[i acoperi nasul [i gura [i urc` scara \n grab`.

Fu mai \ngrozit` de privirea furibund` a lui Radmer decât defl`c`ri.

– Ie[i de aici, \i strig` acesta. Ai \nnebunit? Vrei s` mori?– Nu! strig` Lavinia prin cârp`. Dar acum, pentru c` sunt aici,

d`-mi bebelu[ul.Se repezi f`r` s` a[tepte, s` pun` mâna pe mica form` care urla \n

leag`n, cobor\ \n fug` sc`rile [i se gr`bi afar` pentru a-[i l`sa cea de-adoua povar` \n ma[in`.


– Iart`-m`, avu totu[i timp s` strige f`când un pas mare, \nc` o dat`peste corpul fermierului. L`s` bebelu[ul care scâncea \n ma[in`, rug`cel`lalt copil s` nu mai plâng` [i se \ntoarse lâng` b`rbat. Se sim]eamai bine, \n ciuda tentei livide.

Miju vrouw... die kinderen... murmura cu o voce incon[tient`,\ncercând s` se pun` pe picioare.

Lavinia nu [tia cum s`-i spun` c` erau salva]i. |i zâmbi [i d`du dincap cu un aer lini[titor.

B`rbatul \[i pierdu din nou cuno[tin]a. Lavinia nu putu decât s`-itârasc` pu]in mai \ntr-o parte corpul, pentru a elibera u[a. Era [itimpul, deoarece o clip` mai târziu, Radmer ie[i cu femeia \n bra]e.Lavinia alerg` \naintea lui, deschise portiera, lu` bebelu[ul [i copilulmai mare pe care-i strânse lâng` ea, \n timp ce Radmer a[ez` femeiape scaunul din spate. Când fu instalat`, Lavinia vâr\ copii lâng` ea.Radmer \nchise portiera.

– Du-te [i vezi ce po]i face pentru so], eu voi face s` ias` animaleledin grajd, spuse acesta \n grab`.

– S-a f`cut.Radmer o privi uimit.– Sunt dezlegate toate? Vacile... caii?– {i câinele, r`spunse Lavinia dând din cap. Toate animalele sunt

salvate. Am verificat.– Ei bine! f`cu Radmer cu admira]ie. E[ti o fat` al naibii de

curajoas`! Nu ]i-a fost team`?– Nu. Am fost \ngrozit`! {i b`rbatul? Oare unde putem merge s`

c`ut`m ajutor?So]ul s`u se gândi o clip` \nainte de a r`spunde.


– Presupun c` cineva a observat focul, chiar \n aceast` regiuneizolat`. Putem mul]umi cerului c` am ajuns la timp, \nainte ca fermas` se transforme \n jar. {i dac`-l voi putea pune pe acest b`rbat pepicioare, vom putea salva mobilele \mpreun`, dar mi-e team` c` nuvom putea veni de hac incendiului.

Radmer o privi pe Lavinia cu un aer preocupat.– {tii s` conduci, Lavinia? o \ntreb` brusc.– Mi-am luat permisul acum câ]iva ani [i de atunci n-am condus

decât o dat` sau de dou` ori.– Crezi c` e[ti \n stare s` conduci Bentleyul? |l voi \ntoarce pentru

tine. Vei ajunge la [osea [i te vei opri la prima cas` din drumul t`u...|i v`zu pe chip expresia \ngrozit`.– ... {tiu c`-]i este team`, continu`. Dar aceast` femeie are nevoie

s` fie spitalizat` cât mai repede. E[ti \n stare s` urmezi instruc]iunilepe care ]i le voi da?

– Voi face tot ce pot.– Bravo. Voi \ntoarce ma[ina.O l`s` o clip` singur`, pentru a se duce s` verifice starea \n care era

fermierul.– |[i revine, cred c` m` va putea ajuta, \i spuse Laviniei la

\ntoarcere. Ne vom apuca de treab` \n timp ce te vei duce s` cau]iajutor.

Urc` la bordul ma[inii pentru a o pune pe direc]ia de mers, apoi of`cu pe Lavinia s` urce \n locul s`u, l`sând motorul s` mearg`. Nu-imai r`mânea decât s` schimbe vitezele. Tân`ra femeie \ntoarse spre elo fa]` palid` de team`. Radmer \[i trecu capul prin geamul deschis alportierei [i-i puse o mân` pe obraz.


– Este rândul t`u! \i spuse cu c`ldur`.

Mai \ntâi, Lavinia conduse foarte \ncet. Nu uitase nimic din lec]iile

de condus, dar prefera s` ruleze \ncet pentru a se obi[nui cu

dimensiunea ma[inii [i reac]iile sale. Era singur` pe drum, nu se vedea

nici o ma[in` [i luna str`lucea \nc`, luminând câmpia \nconjur`toare.

Ajunse la [oseaua pe care se angaj` cu team`, punând timid piciorul

pe accelera]ie, scrutând \ntunericul \n speran]a de a descoperi rapid o

cas` cu vederea. |n cel mai r`u caz, va putea totu[i s` mearg` pân` \n

ora[ul Loenen, foarte apropiat.

{oseaua se \ntindea aproape de ap` [i nu erau case deloc. Lavinia

\ncetini pentru a preg`ti un viraj [i brusc, observ` dou` por]i masive,

deschise \n cap`tul unei alei. Casa putea fi foarte departe. Oricum,

merita osteneala s` \ncerce. Angaj` Bentleyul printre stâlpii portalului

pe aleea \ntunecat` de arbori, pentru a se opri \ncet \n fa]a unei

locuin]e de dimensiuni considerabile, adâncit` \n \ntuneric. Cobor\

din ma[in`, murmur` câteva cuvinte lini[titoare ocupan]ilor

vehiculului [i arunc` o privire spre ceasul de la tabloul de bord. Ora

dou` diminea]a... Oare cum vor reac]iona locuitorii casei? Prefer` s`

nu se gândeasc` la asta. Sun` cu hot`râre la u[`.

B`rbatul b`trân care veni s`-i deschid`, dup` ceea ce i se p`ru o

eternitate, o privi uluit. {i trebuia s` accepte c` avea de ce. Este pu]in

obi[nuit ca o vizitatoare s` sune la u[`, la aceast` or` din noapte,

\mbr`cat` \n rochie de sear` sfâ[iat`, acoperit` de funingine... Lavinia

\l salut` [i, nevoind s` se angajeze \ntr-o conversa]ie din care n-ar fi

\n]eles probabil nimic, \l \ntreb` pe un ton gr`bit:

– Telefon? f`cu gesticulând spre ma[in`. Poli]ia...


B`rbatul o privi cu aten]ie [i rosti câteva cuvinte de ne\n]eles.Lavinia \l \ntrerupse imediat.

– Telefon? insist`.B`rbatul tot mai ezita.Tân`ra femeie strânse \n minte toate cuno[tin]ele sale de limb`

olandez`, pentru a-[i \ncerca din nou norocul, dar auzi deodat` unzgomot de pa[i apropiindu-se de b`rbatul din u[`.

– Wat is er aan de hand? f`cu o voce.– Oh! Dac` cel pu]in a[ putea s` g`sesc pe cineva care s` vorbeasc`

engleze[te! se lament` Lavinia, descurajat`, aruncând o privire pesteum`rul b`rbatului. O femeie zâmbitoare veni \n fa]a sa [i i se adres` \nlimba ei.

– Ce dori]i? Ave]i necazuri?– Da, r`spunse Lavinia oftând, u[urat`.Explic` rapid situa]ia.– So]ul meu dore[te ca aceast` femeie s` fie spitalizat` cât mai

repede posibil. Pute]i oare chema o ambulan]`?– Desigur, r`spunse femeia. Dar mai \nainte, o vom aduce \n cas`,

cu copiii. So]ul dumneavoastr` [tie unde sunte]i?Lavinia d`du din cap \n semn de negare.– Nu. Mi-a spus s` intru \n prima cas` pe care o voi \ntâlni pe

drum.Interlocutoarea sa se \ntoarse spre b`trânul b`rbat [i \i vorbi cu

calm, \nainte de a pleca s` telefoneze probabil, deoarece Lavinia \i auzivocea \nfundat \n alt` \nc`pere.

– {i acum, s` ne ocup`m de copii, spuse \ntorcându-se.|i \ntinse mâna Laviniei, care i-o strânse.


– M` numesc Mevrouw van der Platte.Aceste prezent`ri, la o or` nepotrivit` din noapte, \i p`rur`

oarecum ciudate Laviniei.– Mevrouw ter Blavinck, murmur` ca r`spuns.Zâmbetul gazdei sale se l`rgi considerabil.– Oare sunte]i so]ia lui Radmer? |l cunoa[tem pu]in, f`cu ea

umflându-se \n pene, strângând mai bine halatul \n jurul s`u.O urm` pe Lavinia pân` la ma[in`, urmat` \ndeaproape de

b`trânul b`rbat. Duser` \mpreun` femeia [i copiii \n interiorul casei [i-i a[ezar` \ntr-un salon mare [i confortabil, unde cei trei neferici]ifur` \ntin[i pe o canapea larg`, \n timp ce b`trânul b`rbat fu \ns`rcinats` aduc` lapte cald.

– So]ul meu nu este acas`, explic` Mevrouw van der Platte. Hankeste paznicul nostru. Tr`ie[te aici cu so]ia sa, care este buc`t`reas`.Dar cred c` n-are rost s-o deranjez. Ce pot face pentru a v` fi de folos,Mevrouw ter Blavinck?

Lavinia era aplecat` asupra pacientei sale care era palid` [i nup`rea s` se simt` \n apele sale. Copilul adormise [i bebelu[ul secuib`rise lâng` mama sa.

– Deocamdat` nimic, v` mul]umesc. Nu cred c` sunt ar[i, dar a fostun fum \ngrozitor. Crede]i c` pompierii [i ambulan]a vor sosi curând?

Ca pentru a-i r`spunde la \ntrebare, auzi sirenele ma[inilor depompieri \naintând pe [osea, urmate apoi de altele.

– Pompierii [i poli]ia, confirm` cu totul inutil Mevrouw van derPlatte, \ntinzându-i Laviniei un pahar cu lapte.

– Da]i-l bolnavei, dumneavoastr` ave]i cafea.O privi pe tân`ra femeie dându-i pacientei paharul cu lapte cald.


– Povesti]i-mi cum v-a]i dat seama c` este un incendiu \n\mprejurimi?

– So]ul meu [i cu mine ne \ntorceam acas` din Baarn [i Radmer s-a gândit c` ar fi mai pl`cut s-o lu`m pe drumurile mici de]ar`.

– {i unde este el acum? La locul incendiului?– Da. Dac` reu[e[te s`-l fac` pe fermier s`-[i revin`, crede c` vor

putea salva câteva mobile.– {i animalele?– Le-am scos eu din grajd. Sper c` nu se vor pierde. Am l`sat

câinele cu ele.|nso]itoarea sa o privi cu respect.– Sunte]i o femeie formidabil`! So]ul dumneavoastr` trebuie s` fie

mândru!Lavinia [terse buzele pacientei.– Sper c` va afla unde sunt, se gr`bi Lavinia s` r`spund`.– Va [ti. Hank le-a spus poli]i[tilor unde sunte]i. |l vor anun]a pe

so]ul dumneavoastr`. Ambulan]a va sosi dintr-o clip` \n alta.Totu[i, Radmer sosi \naintea ei. Lavinia \i recunoscu vocea când

Mevrouw van der Platte r`spunse la sonerie [i deschise larg u[a.B`rbatul se repezi spre ea [i-i lu` mâinile.

– Te sim]i bine? o \ntreb`, f`r` s` piard` timpul cu efuziuni.Inima Laviniei tres`ri \n piept \ndat` ce-l v`zuse. R`spunse totu[i cu

calm:– Foarte bine, mul]umesc. Ar trebui s` arunci o privire asupra

mamei. Am f`cut-o s` bea pu]in lapte cald, dar nu pare s` se simt` preabine.


Erau amândoi apleca]i asupra tinerei mame, când gazda lor intr` \n

salon cu o tav` cu cafea \n mâini.

– Are nevoie de tratament, spuse Radmer. Oare ambulan]a este pe

drum?

– Da. Copiii vor merge cu ea?

– Da. Tat`l a fost condus direct la spital, \n ma[ina poli]iei. Se simte

bine, dar trebuie s` fie ]inut sub observa]ie. Va r`mâne acolo atâta timp

cât se vor ocupa de so]ia [i copiii s`i.

– Vrei s`-i \nso]esc? propuse Lavinia care-[i bea cafeaua.

Era \ntr-o stare lamentabil`, rochia sa frumoas` acoperit` de

funingine [i sfâ[iat` avea o ruptur` la fust`. P`rul desf`cut \i d`dea un

aer de copil` pierdut`.

Radmer scutur` din cap.

– Va fi o infirmier` pe ambulan]`. |ndat` ce totul va fi rezolvat, te

voi duce acas`.

Lavinia \[i eliber` fruntea de o [uvi]` de p`r, cu un aer absent.

– Te vei \ntoarce [i tu? \l \ntreb`.

– Când vei fi \n loc sigur, m` voi duce la spital.

Lavinia \[i l`s` cea[ca de cafea.

– Dac` nu te deranjeaz`, mi-ar pl`cea s` merg cu tine, pur [i

simplu pentru a [ti dac` totul este bine pentru mam` [i pentru copii.

– Draga mea copil`, spuse Radmer \ncruntându-se, este aproape

ora trei diminea]a! Ce ai putea face mai mult? M` voi \ntoarce \ndat`

ce este posibil.

Lavinia se duse s` ridice b`ie]elul care se trezi tres`rind [i izbucni

\n suspine \nver[unate.


– Da, desigur, nu m-am gândit la asta, r`spunse cu o voce f`rìnflexiuni, este o prostie...

}inând copilul cu capul pe um`rul sù, se \ndrept` spre vestibul,murmurându-i cuvinte tandre pentru a-l calma, f`r` o singur` privirepentru Radmer.

Ambulan]a sosi aproape imediat. Lavinia se \ndep`rt` din drum [i,\n compania lui Mevrouw van der Platte v`zu doi brancardieritransportând \n mod abil mama [i copilul \n ambulan]`, \nso]i]i de oinfirmier` \ncânt`toare, sub atenta supraveghere a lui Radmer.

|[i luar` apoi r`mas-bun de la gazda lor [i Lavinia \[i al`tur`mul]umirile celor ale lui Radmer \nainte de a o p`r`si pentru a mergecu el la ma[in`.

– Trebuie s` fii epuizat`, spuse Radmer \ndat` ce fur` pe aleea careducea spre [osea, iar aceast` ma[in` ]i s-a p`rut probabil greu demanevrat.

– Da, r`spunse Lavinia cu o voce indiferent`. De fapt, nu este greude condus, dar n-am \ncercat decât un Austin [i asta cu ani \n urm`.

So]ul sù bomb`ni vag [i nu mai spuse nici o vorb` timp de câtevaminute. Deschise gura doar pentru a face o remarc` \n leg`tur` cu\ntoarcerea Petei [i a lui Sibby. Era foarte clar c` nu dorea s` vorbeasc`despre incendiu. Ceea ce era p`cat, deoarece asemenea unei feti]e,Lavinia se a[tepta s` fie felicitat` pentru curajul [i ajutorul sù. |[i\nghi]i lacrimile [i privi cu hot`râre str`zile \ntunecate din Amsterdam,defilând \n spatele geamului. Curând vor ajunge acas`.

Radmer deschise u[a masiv` a casei [i intr` dup` ea.– Dar.... f`cu Lavinia cu vocea u[or surprins`, am crezut c` \n]eleg

c` vrei s` te duci la spital...


B`rbatul oft` iritat.– Cu greu m` pot prezenta acolo \n halul acesta. Trebuie s` m`

schimb.Lavinia \l privi cu aten]ie. La prima vedere, costumul era [ifonat.

Era acoperit de urme de Dumnezeu [tie ce, amestecate cu funingine[i o ruptur` se c`sca pe un picior \n pantaloni.

– Nu e[ti r`nit? \l \ntreb` brusc tân`ra femeie.– Nu, deloc! Avem amândoi o \nf`]i[are mândr`! Du-te [i te culc`,

Lavinia, spuse st`pânindu-[i un zâmbet.Aceasta se \ndrept` spre scar`, cu mâneca rupt` a rochiei atârnând

de bra]. La baza sc`rii se \ntoarse, pentru a-i \ntâlni privirea dur`.– Noapte bun`, draga mea. Ai fost minunat`, \i spuse.Lavinia nu r`spunse. I-ar fi pl`cut s-o ia \n bra]e, s` o legene

murmurându-i la ureche c` era cea mai minunat` [i mai curajoas` fat`din lume. Schi]` un zâmbet [i urc` \ncet treptele, l`sându-[i bra]ul s`alunece pe lemnul lustruit al balustradei. Era aproape sus pe scar`când Radmer vorbi din nou atât de \ncet, \ncât de-abia \l auzi. Parc` [i-ar fi smuls cuvintele din gur`:

– Aceste ore au fost cele mai rele din via]a mea [i doar acumrealizez asta.

Lavinia crezu c` voia s` vorbeasc` despre incendiu [i despreeforturile pe care le f`cuse pentru a salva fermierul [i familia sa.Probabil era epuizat.

– {i mie mi-a fost team`, \i r`spunse \ncet, cu o voce matern` [itotu[i, n-am fost nici m`car \n pericol.

Radmer, care \naintase spre scar`, se opri \n loc [i \ncepu s` râd`.Lavinia \l privi descump`nit`. Era pe punctul s`-l \ntrebe ce g`sise atât


de nostim \n ceea ce tocmai spusese, când Pette, \nf`[urat` \n capot,cu p`rul \mpletit cu sobrietate, ap`ru pe palier [i \i privi pe amândoi,aplecându-[i capul peste balustrad`.

Z`rind-o pe Lavinia \n acea stare lamentabil`, cobor\ câteva treptepentru a o sus]ine ca o mam` [i o conduse pân` \n camera sa,schimbând cu profesorul o conversa]ie rapid`, f`cut` mai ales dinr`spunsuri la \ntreb`rile sale.

Lavinia era obosit` [i deprimat`. |i f`cu pl`cere s` fie \ngrijit`. Pettel`s` apa s` curg` \n baie, \i scoase rochia distrus` cu mici exclama]iiimpresionate [i dup` o baie rapid`, o vâr\ \n pat ca pe o feti]`. Laviniabù laptele cald, preg`tit de Pette, sub privirea sa atent`, [i adormi peloc, \n ciuda imaginilor evenimentelor recente care-i defilau prin fa]aochilor [i i se \ngr`m`deau \n minte.

Se trezi [i-l descoperi pe Bep la picioarele patului, cu tava cu miculdejun \n mân`. Când privi ceasul de[tept`tor, constat` cu surpriz` cèra deja zece diminea]a. Se a[ez` \n pat, mormìnd cu efort \nolandez`:

– Este târziu, trebuie s` m` ridic...Bep zâmbi, scutur` din cap, puse tava pe pat [i \i ar`t` o foaie de

hârtie, \mp`turit`, a[ezat` lâng` cafetier`. Era un bilet de la Radmercare-i spunea c` se va \ntoarce de la spital \ndat` ce-[i va terminamunca, apoi se va duce s` le ia pe Sibby [i Peta. Vor fi to]i trei la cin`[i spera ca ea s` petreac` o zi lini[tit`, odihnindu-se [i pentru a terminao asigura de sentimentele sale afectuoase.

Lavinia sperase cu ardoare s` plece cu el la Noordwijk. |n]eleseimediat c` Radmer nu avea nici cea mai mic` inten]ie s` fac` s` treacàcest plan \naintea muncii sale [i c` nu dispunea decât de foarte pu]in


timp liber. Cu siguran]`, cele dou` ie[iri recente cu ea, erau destinates` o fac` s` accepte f`r` s` se revolte aceast` c`s`torie nepotrivit`.Totu[i, \n timp ce dansaser` \mpreun`, crezuse c`-i f`cea pl`cerecompania sa.

|[i b`u cafeaua, profund absorbit` \n gândurile sale, f`râmi]`pâinea pr`jit` pe balcon, pentru p`s`rele, pentru a nu-[i atragerepro[urile Pettei pentru lipsa sa de poft` de mâncare [i se ridic` dinpat.

Trebuia neap`rat s` fac` ceva pentru a-[i schimba ideile, fie [i doaro clip`. Nu [tia deloc ce atitudine s` adopte \n fa]a acestei situa]ii. Nuservea la nimic s` se las` prad` depresiei. Nu-i r`mânea decât ocertitudine: cu cât mai repede se va obi[nui cu modul de via]` pe careRadmer \n]elegea s`-l duc` al`turi de ea, cu atât va fi mai bine. Nutrebuia s` se mai bizuie pe el pentru a-[i ocupa zilele [i nu va maia[tepta niciodat` s`-[i \mpart` orele libere cu ea.

Desigur, le avea pe cele dou` fete [i vor fi câteva ie[iri \n familie saucu prietenii, câteva seri petrecute \mpreun` acas`...

Dar orice speran]`, cât de u[oar`, de a ie[i \n intimitate, pentrusimpla pl`cere de a fi amândoi singuri, trebuia s` fie alungat` dinmintea sa.

Se \mbr`c` repede, \[i lu` po[eta [i c`r]ile de curs [i, dup` o rapid`conversa]ie cu Pette, ie[i din cas`. Lec]ia de limba olandez` \i va ocupao or` din timpul s`u, dup` care va face câteva cump`r`turi.

Juffrouw de Waal fu deosebit de sever` cu ea. Nu numai c` nu [tialec]ia, dar era, evident, distrat`.

Ie[i dup` o or`, dup` o aspr` dojan` [i cu un scurt eseu de redactat\n olandez`, despre un subiect la alegere, \n chip de pedeaps`.


Accept` totul f`r` s` se r`zvr`teasc` [i plec` la \ntâmplare pestr`zile sc`ldate \n soare. Cinci minute de mers o duser` \n fa]avitrinelor [i \ncetini pasul la vederea unui salon de coafur` extrem deelegant. Sub ac]iunea unui impuls, \mpinse u[a. Din fericire, adorabiladomni[oar` de la biroul de recep]ie g`si imediat pe cineva care s` seocupe de ea, \ndat` ce-[i spuse numele.

– Oh! Mevrouw ter Blavinck! murmur` pe un ton respectuos, ca [icând tocmai fusese prezentat` reginei Olandei \n persoan`.

|nsu[i proprietarul, domnul Henri, se gr`bi s` se ocupe de ea. |ivorbi despre familia ter Blavinck cu un respect care o impresion` peLavinia.

Aceasta ie[i din salonul de coafur` o or` mai târziu, cu portofelulu[urat considerabil [i p`rul, de obicei coafat f`r` fixativ, transformatprintr-un aranjament care p`rea simplu, dar care nu era deloc. Oasemenea transformare merita o toalet` nou`. Petrecu o jum`tate deor` \ncânt`toare \n magazinele de lenjerie [i tricotaje, de unde ie[i cuo splendid` colec]ie de cutii [i pachete, care o obligar` s` ia un taxipentru a se \ntoarce acas`. |n plus, \ntârziase pentru prânz, deoareceera deja aproape ora unu dup`-amiaz`.

{oferul de taxi avu amabilitatea s`-i duc` pachetele pân` la u[`.Lavinia le adun` \n bra]e [i deschise nu f`r` dificultate.

Radmer st`tea \n picioare \n u[a biroului s`u. Lavinia \i v`zuexpresia fe]ei [i era gata s` scape pachetele. P`rea obosit [i \n acela[itimp furios. |[i l`s` cump`r`turile pe o consol` din marmur` [i el veni\n \ntâmpinarea sa, pentru a o ajuta. Când Lavinia \i arunc` o privirepe furi[, constat` c` nu mai era mânios deloc. Era pur [i simpluepuizat.


– Credeam c` te voi g`si \n pat, dormind, pentru a-]i reveni dup`performan]ele de ieri, \i spuse cu un zâmbet u[or binevoitor. Aimâncat de prânz?

– Nu, r`spunse tân`ra femeie ro[ind. Am fost s` fac cump`r`turi [in-am v`zut timpul trecând.

Intrar` \mpreun` \n sufragerie, unde Bep, printr-o minune dene\n]eles, \i a[tepta, deja gata s` serveasc` prânzul.

– Nu credeam s` te v`d la prânz, remarc` Lavinia cu voce rece. |nbiletul tù...

Radmer \i arunc` o privire atent` peste mas`.– Sper c` ai petrecut o diminea]` pl`cut` f`când cump`r`turi, \i

r`spunse simplu.– Da, mul]umesc. Am cheltuit mul]i bani, r`spunse tân`ra femeie

bând o lung` \nghi]itur` de vin, pentru a-[i \nc`lzi inima.Acum, so]ul sù o privi cu un aer u[or amuzat. Cu siguran]` \i va

face o remarc` \n leg`tur` cu noua sa coafur`. Când era la coafor, ov`zuse cu totul altfel. Dar se m`rgini s`-i spun`:

– Sunt sigur c` i-ai folosit bine. Regret c` rochia frumoas` de asearà fost distrus`.

– Oh! nu complet, \i spuse cu sinceritate. Cred c` este destul deu[or de reparat. |]i voi trimite de asemenea costumul la cur`]at.Ruptura de la pantalon poate fi stopat`.

– Nu m` intereseaz` aceast` problem`, r`spunse Radmer serios.Am mai multe costume \n dulap. Ar fi mai bine s`-]i cumperi o rochienou` decât s-o repari pe cealalt` din buc`]i! Dac` ai nevoie de bani, nuezita s`-mi ceri.

Oare era contrariat s-o vad` cheltuind prea mult?


– Mi-au r`mas destui, mul]umesc, \i r`spunse ro[ind pân` la

urechi.

Radmer d`du u[or din cap, f`r` s` insiste mai mult. Tân`ra femeie

se interes` de starea de s`n`tate a fermierului [i so]iei sale [i, cùtând

cu disperare un subiect de conversa]ie neutru, deriv` \n considera]ii

despre vreme. Fu aproape u[urat` când so]ul sù o anun]` c` se

\ntoarce la spital.

– Le voi aduce pe fete la timpul prev`zut, \i spuse Radmer plecând,

\nainte ca Lavinia s` aib` timp s`-l \ntrebe, cu pruden]`, dac`-l putea

\nso]i.

Dup` [oc, tân`ra femeie \[i spuse c` era mai bine a[a. Dac` \[i

dorea prezen]a sa, i-ar fi adus la cuno[tin]`.

Se duse \n camer`, unde cump`r`turile fuseser` despachetate

pentru ea. Contase mult pe pl`cerea de a \ncerca lucrurile frumoase

pe care le cump`rase. Dar nu sim]i nici una. Dac` Radmer era atât de

indiferent \ncât nu remarcase c` p`rul sù lung pân` la talie, era ast`zi

coafat \ntr-un coc savant \n vârful capului, de ce-ar observa hainele pe

care le purta? Se privi cu aten]ie \n oglind` [i se \ntreb` dac` va fi \n

stare s` se coafeze singur` atât de perfect. Probabil nu. Dar m`car Peta

[i Sibby \i vor putea admira noua coafur` când se vor \ntoarce. Va

purta de asemenea una din noile sale toalete. Opt` pentru o rochie

din jerseu de m`tase gri ca argintul, cu mâneci simple, lung` pân` \n

p`mânt, estimând c` era exact genul de \mbr`c`minte potrivit pentru

o mam` vitreg`. Ajunse chiar la concluzia gre[it` c` aceast` rochie

ajuta la distinc]ia persoanei sale mici. De fapt, p`rea mai tân`r` ca

niciodat` [i absolut delicioas`.


|ncheie prin a-[i \mbr`ca din nou rochia de bumbac, pentru amerge s` plimbe câinii \n parc. Acea zi minunat` de var` era pe cale dea se strica pu]in, norii se \ngr`m`deau deasupra acoperi[urilor. Intr`\n cas`, cu Dong [i Pobbe pe urmele sale. Era pe cale s` izbucneasc` ofurtun` [i detesta asta.

Acas`, \ntre Bep [i Pette \n buc`t`rie, se sim]ea \n siguran]`. Cândtrecu pragul u[ii, gâfâind, \ncepuser` s` cad` primele pic`turi deploaie.

Lavinia \[i bù ceaiul singur`, cu spatele \ntors spre ferestreleimense, \ncercând s` nu se sperie la fiecare fulger. Câinii, la fel desperio[i ca ea, se \ngr`m`dir` al`turi. Furtuna se domoli \n cele dinurm`, f`când loc unei ploi toren]iale. Tân`ra femeie \[i scoase caietele[i c`r]ile [i \[i studie temele la limba olandez`, pân` când se f`cu oras` se \mbrace. O f`cu pe \ndelete [i termin` preg`tirile mergând sìnspecteze masa pentru cin`. Pette intr` \n sufragerie [i admirar`\mpreun` fa]a de mas` brodat`, imaculat`, tacâmurile de argintstr`lucitoare [i paharele din cristal, fin cizelate. |ntocmiser` \mpreunùn meniu de s`rb`toare [i Lavinia, fericit` s` g`seasc` ceva de f`cut, o\nso]i pe menajer` la buc`t`rie pentru a gusta din deserturiledelicioase preparate \n onoarea \ntoarcerii celor dou` adolescente.

Era pl`cut s` umble de colo-colo prin buc`t`ria cald` [i primitoare,plin` de arome delicate. Tingirile de aram` ag`]ate pe pere]iibuc`t`riei luceau pl`cut. Sim]i o vie pl`cere când ocupan]ii buc`t`rieio complimentar` pentru elegan]a sa. Chiar Ton, ajutorul de buc`tar,totu[i pu]in vorb`re] de obicei, nu se putu st`pâni s`-[i arateadmira]ia. Lavinia se \ntoarse \n salon, cu ochii str`lucind de pl`cere.Câteva secunde mai târziu, auzi u[a de la intrare deschizându-se


dintr-o dat` [i un zgomot gr`bit de pa[i din hol, \i anun]a \ntoarcereafamiliei. Fetele ap`rur` \n acela[i timp, strigând numele Laviniei cât le]inea gura [i se oprir`, uluite, la vederea celei care le a[tepta \npicioare \n mijlocul salonului.

– Oh! exclam` Peta... E[ti absolut senza]ional`. Ai f`cut ceva cup`rul tù? Dumnezeule! Rochia aceasta este splendid`!

– Ce frumoas` e[ti! declar` Sibby cu candoarea sa tinereasc`. Ca [i\n alte zile, adùg` gr`bit`. |n sfâr[it, \n]elegi ce vreau s` spun.

S`rir` de gâtul Laviniei, cu o c`ldur` care-i \nc`lzi inima. Tân`rafemeie trebui s` le tempereze explozia de tandre]e, pentru a nu-idistruge coafura.

Cele dou` tinere fete sl`bir` \mbr`]i[area f`r` s`-i lase totu[imâinile, pentru a o face s` se \nvârt` \n jurul ei, s-o admire din toateunghiurile [i f`când comentarii subliniate de hohote de râs.

– Tat`! Nu g`se[ti c` Lavinia este fantastic` \n aceast` rochie?exclam` brusc Sibby. Nu-i de mirare c` ai luat-o de so]ie! I-ai v`zutcoafura frumoas`?

Lavinia nu observase c` Radmer intrase \n \nc`pere.– Cina este gata. Gr`bi]i-v` s` merge]i s` v` sp`la]i pe mâini, le

spuse zâmbind celor dou` micu]e, f`r` s` prea [tie ce spunea.Apoi se \ntoarse pentru a \nfrunta privirea so]ului.– Sper c` ai avut o c`l`torie pl`cut` [i c` p`rin]ii tì se simt bine,

adùg`, observându-l cu grij`.Era \ntru totul st`pâna casei, preocupat` s` plac` invita]ilor. Cele

dou` fete schimbar` o privire mirat` [i ie[ir` din salon.Radmer umplu dou` pahare cu vin [i \i aduse unul.– Da, mul]umesc, f`cu el cu un aer pu]in ezitant.


Presupun c` ar fi trebuit s` spun ceva \n leg`tur` cu noua tacoafur`... |mi pare rù. Oh! dar s` [tii c` am remarcat-o... }i-amm`rturisit deja c` am devenit foarte stâng`ci cu femeile. Te rog s` mìer]i. {i rochia, este foarte frumoas`...

Lavinia \i mul]umi cu un aer lini[tit [i bù o \nghi]itur` de Xeres.Sim]ea c` avea nevoie de asta. Mai târziu, când fetele se vor culca,inten]iona s` aib` o conversa]ie cu el, pentru a \ncerca s` re\nnoaderela]iile cordiale care le avuseser` pân` acum, deocamdat`compromise. Probabil fusese obosit, pur [i simplu. |[i goli paharul deXeres [i mai ceru unul.

Radmer \i umplu din nou paharul, cu o lic`rire mali]ioas` \n ochi.– |n s`n`tatea ta, Lavinia!F`r` \ndoial`, atribuie nervozitatea sa \ntoarcerii fetelor acas` [i \[i

imagina c` se \mbr`case din cap pân` \n picioare pentru acela[imotiv...

– Mul]umesc, Radmer! Am nevoie de o bùtur` \nt`ritoare. Suntpu]in nervoas`. Este stupid, nu-i a[a? Va trece. Este minunat s` le v`ddin nou pe cele dou` fete \n cas`, min]i cu neru[inare.

– Sunt adorabile... O mare greutate mi se ia de pe umeri: voi puteas` m` consacru lecturii f`r` s` m` simt vinovat c` o abandonez peSibendina. Nu crezi c` ar fi bine ca Peta s` ia [i ea lec]ii de limbòlandez` cu Juffrouw de Waal? Nu \n acela[i timp cu tine, se \n]elege.Dac` lec]iile vor duce spre subiecte ca istoria [i geografia, de exemplu,ar putea merge chiar la aceea[i [coal` cu Sibby. Sunt sigur c` se poateface. Crezi c`-i va conveni ideea?

Lavinia ridic` spre so]ul sù o privire plin` de recuno[tin]`.– E[ti cel mai minunat dintre b`rba]i, Radmer!


Sunt convins` c` va fi nebun` de bucurie. I-ai vorbit despre asta?So]ul sù p`ru surprins.– N-a[ fi luat aceast` ini]iativ` f`r` s`-]i vorbesc \nainte, draga mea

prieten`.Cât i-ar fi pl`cut Laviniei s`-i fie mai drag` decât o prieten`...– Dore[ti s` m` ocup eu de asta, pentru a nu te face s`-]i pierzi

timpul? propuse tân`ra femeie.Radmer scutur` din cap \n semn de negare. |ncurajat` de vin,

Lavinia nu se putu st`pâni s` \ntrebe:– De ce nu m-ai luat cu tine la Noordwijk?So]ul sù o observ` cu aten]ie [i se gândi profund \nainte de a

r`spunde.– Nu [tiu exact... \i spuse \ncruntându-se. Eu...Nu-[i termin` fraza, \ntrerupt` de n`v`lirea celor dou` fete \n

salon. Trecur` to]i la mas`.Cina fu foarte animat`, \ntretìat` de râsete [i discu]ii. Dac` Lavinia

fu mai calm` decât ceilal]i, nimeni nu p`ru s` remarce. Mai târziu, \nsalon, \n timp ce-[i beau cafeaua, Radmer \[i expuse planurile f`cutepentru Peta, care ar`t` cea mai mare satisfac]ie la ideea de a lua lec]iide olandez` cu Juffrouw de Waal. Se hot`r\ de asemenea s` se \nscriela clubul de tenis al lui Sibby [i c` va \nota cât de mult \i va pl`cea. Darcând Radmer dezv`lui planurile referitoare la admiterea Petei \n [coalalui Sibby, fu \n culmea bucuriei.

– Bine! {i acum, \n pat! f`cu Radmer, dornic s` opreasc`mul]umirile Petei. Mâine diminea]` Sibby merge la [coal`. Peta, tu ovei putea \nso]i mâine pe Lavinia la lec]ia sa de olandez`, pentru a fiprezentat` lui Juffrouw de Waal.


Tinerele fete venir` mai \ntâi s`-i spun` noapte bun` Laviniei, apoilui Radmer.

– Când te-ai \ntors, n-ai s`rutat-o pe Lavinia, f`cu observa]ie Petalui Radmer. Dac` te-a jenat prezen]a noastr`, ai gre[it. Nu te preocupade noi!

Sibendina salv` situa]ia f`r` s`-[i dea seama.– Este normal, tocmai s-au c`s`torit! Cei proasp`t c`s`tori]i prefer`

s` fie singuri. Nu-i adev`rat, tat`?– Evident c` da! fu de acord profesorul, de voie, de nevoie.

Haide]i! Acum, \n pat, dragele mele!Fetele urcar` scara, râzând [i sporovìnd cu voce sc`zut` [i când le

v`zu \ndep`rtându-se, se ridic` [i Lavinia.– Ei bine! cred c` m` voi duce [i eu s` m` culc... Presupun c` ai

nevoie de lini[te pentru a citi \n pace.– Dumnezeule! Am zis eu asta? o \ntreb` v`zând-o zâmbitoare. E[ti

\ntr-adev`r o fat` adorabil`, Lavinia!O \nso]i pân` la u[` [i o deschise \naintea ei. Tân`ra femeie era gata

s` ias`, când sim]i mâna lui Radmer a[ezându-se pe um`rul sù.– Iat`-ne singuri.... Voi asculta sfatul copilelor...Se aplec` pentru a o s`ruta pe obraz, apoi, spre marea stupefac]ie

a Laviniei, puse st`pânire pe buzele sale cu \nver[unare. Se \ndep`rtìmediat [i Lavinia alerg` spre camera sa, f`r` s`-[i dea cu adev`ratseama ce f`cea.

Dezbr`cându-se, \[i repro[` c` se comportase \n mod atât deridicol, ca o [col`ri]` demodat`. |[i repro[` c` fusese incapabil` s`g`seasc` o fraz` spiritual`, adoptat` situa]iei, \n loc s` alerge ca [i cândavea un diavol pe urme!


Radmer o considera probabil complet nebun`, sau proast`...Lavinia se a[ez` \n pat, promi]ându-[i s` nu mai comit` niciodat` o

asemenea gre[eal`, s` se comporte cu fine]e, dac` vreodat` acest gende incident se va mai produce.

|nchise ochii cu hot`râre, c`utându-[i somnul.{i ultimul s`u gând fu c` era minunat s` fii s`rutat` \n acest mod,

chiar \ntr-o manier` glumea]`...


Capitolul 8

Lavinia se integr` f`r` dificultate modului de via]` foarte ordonat al

lui Radmer, ajutat` de amabilitatea Pettei, care nu-i \ncredin]a sarcinile

compatibile cu respectul datorat st`pânei casei. De fapt, asta \i ocupa

pu]in din timpul s`u. Se putu a[adar consacra pe \ndelete lec]iilor de

olandez`. Era \ntotdeauna acas` când Peta [i Sibby se \ntorceau la

prânz [i nu lipsea niciodat` la ora ceaiului cu ele.

Cât despre Radmer, \l vedea foarte pu]in. Luau bine\n]eles micul

dejun \mpreun`, \n compania fetelor, astfel \ncât conversa]ia se purta

mereu despre generalit`]i. So]ul s`u p`r`sea cel mai ades primul masa

[i ]inând cont cu siguran]` de remarca Petei, nu uita s` fac` \nconjurul

mesei pentru a o s`ruta pe obraz. Dac` cele dou` fete erau prezente

când se \ntorcea, repeta gestul. Lavinia \l \ntâmpina cu un zâmbet [i,

ca o bun` so]ie, nu neglija niciodat` s`-l \ntrebe dac` ziua \i fusese

pl`cut`. Radmer, \ntotdeauna prezent la ora cinei, se \ntorcea rareori

pentru prânz.

Dup` masa de sear`, p`stra un r`gaz decent \nainte de a se retrages` lucreze \n birou. Dup` un anumit timp, Lavinia fu obligat` s` ajung`la concluzia urm`toare: o evita cum putea mai bine.

O dat` sau de dou` ori, ie[iser` \n ora[ cu prietenii. Se duceau curegularitate la Noordwijk, dar ocaziile de a fi singuri, de a facecuno[tin]` mai bine, erau practic inexistente. Totu[i, Radmer p`rea sàprecieze rarele clipe \n care se aflau \mpreun`. |n anumite aspecte,Lavinia constat` c` totu[i c`s`toria sa era un succes. Sibby era foarteata[at` de ea, considerând-o \ntr-adev`r mai mult o sor` decât o mam`vitreg`. |ncrederea pe care i-o demonstra, ar`ta \n ce m`sur` avusesenevoie de o ascult`toare atent` pentru rezolvarea problemelor sale deadolescent`.

{i Peta era fericit`. Lavinia nu o v`zuse niciodat` atât de\ncrez`toare \n via]`, atât de mul]umit`. |l trata pe Radmer ca pe unfrate mai mare, \l respecta [i i se adresa lui, \ndat` ce avea cea mai mic`problem`.

Casa c`p`tase un aer de s`rb`toare. Fusese \ntotdeauna condusàdmirabil de Pette, dar acum, Lavinia adùgase o not` personal`.|ncânt`toare buchete de flori \[i r`spândeau parfumul \n toatecamerele. Adusese co[uri de plante \nflorite din pia]`, pe care leadùgase mesei mari colorate din mica gr`din`. Se ocup` de asemeneade ser` \n care puse [ezlonguri [i un hamac, care era bucuria fetelor [i\ngrijea cu dragoste un buta[ de vi]` pe care-l plantase. Dup` o lun`de \mbun`t`]iri progresive, \[i constituise o firid` pentru ea \ns`[i,poate nu esen]ial` vie]ii casei, dar contribuind la confortul sù. F`cusede asemenea progrese enorme la limba olandez`, stimulat` de anumitspirit de concuren]` cu Peta, care acum lua mai multe lec]ii decât ea.


Radmer p`rea destul de fericit [i se ar`ta \ntru totul dispus s` ias` cuto]ii \n timpul weekendurilor, dar nu se mai punea problema s` cinezesinguri.

Zilele treceau astfel, iar Lavinia se resemnase acestui mod de via]`.|[i f`cuser` planul s` petreac`, \n luna august, câteva zile de

concediu \n Friesland. Profesorul avea un iaht ancorat la Sneek, pecare prev`zuser` s` navigheze pentru a vizita Friesland. Lavinia \[i\ntocmise o garderob` potrivit` cu ajutorul lui Sibby, care cuno[teatotul despre via]a la bordul unei ambarca]iuni [i spera s` \nve]e repedeno]iunile elementare ale naviga]iei. Declarase, nu f`r` o anumit` jen`,c` n-ar fi putut deosebi partea din fa]`, sau partea din spate a unuivapor. Radmer râsese din toat` inima, asigurând-o c` va \nv`]a repede.

Plecar` \ntr-o sâmb`t`, pe o vreme frumoas`, \nsorit`. Ziuapromitea s` fie c`lduroas`. Se duser` direct la proprietatea familiei TerBlavinck, unde Juffrouw Hengsma \i a[tepta.

De aceast` dat` Lavinia fu \n stare s` converseze cu ea \n olandez`,ceea ce-i pl`cu foarte mult lui Radmer [i \l f`cu s` râd`.

– Faci progrese, Lavinia, observ` acesta. Po]i s` \ncerci dialectulregiunii. Juffrouw Hengsma va aprecia [i mai mult.

Acum i se adresa \n olandez`, spre marea pl`cere tainic` a Laviniei.Pentru ea, reprezenta o mic` leg`tur` \n plus \ntre ei.

|[i b`ur` cafeaua \mpreun` \nainte de a merge \n camer` s`-[idespacheteze valizele [i a pleca apoi s` se plimbe pe proprietate.

Radmer se oferi s-o \nve]e pe Peta s` conduc`. Aceasta \[i arunc`bra]ele \n jurul gâtului s`u.

– E[ti \ntr-adev`r un amor, Radmer, exclam`. Când voi fi mare,sper s` \ntâlnesc un b`rbat ca tine!


Profesorul \ncepu s` râd` cu amabilitate [i o trase de urechi.– Voi face o datorie de onoare \n a-]i g`si exact b`rbatul care s`-]i

convin`. Sibby mi-a spus deja cu cine are inten]ia s` se c`s`toreasc`.A[a c` nu-mi r`mâne s` m` ocup decât de mica mea Peta!

Radmer \[i trecu un bra] \n jurul umerilor lui Sibby.– Ai f`cut o alegere excelent`, draga mea, \i spuse fiicei sale.– Nu cred c` Peta [i Lavinia sunt la curent cu planurile mele,

r`spunse Sibby trecându-[i un bra] pe sub cel al Laviniei. Este studentla St.Jorus. |l cunosc de ani de zile, cred c` de când eram doar unbebelu[! Inten]ionezi s` te c`s`tore[ti, Peta? {tii deja cu cine?

– Tocmai am spus-o. Cineva ca Radmer. Vom avea zeci de copiifoarte inteligen]i, care vor fi to]i medici. Dar tu, Lavinia, nu dore[ti s`ai copii?

Lavinia se sim]i ro[ind pân` la urechi.– Nu le-ar lipsi locul unde s` locuiasc`, r`spunse pe un ton deta[at.

Locul acesta ar fi minunat pentru vacan]ele lor. |]i pl`cea s` vii aicicând erai copil`, Sibby?

De-abia ascult` r`spunsul lui Sibby, visând câteva clipe adorabile lao ma[in` plin` de b`ie]i cu ochi alba[tri [i p`rul blond ca al tat`lui lor[i de feti]e vesele, mai frumoase decât mama lor, zbenguindu-se [irâzând \n jurul ei. Se smulse din visare pentru a-l \ntreba pe Radmercând avea inten]ia s` plece pe mare.

Vremea minunat` persista. Petrecur` zile lungi lenevind, \notând\n piscin`, jucând tenis pe terenurile amenajate \n spatele casei, saupur [i simplu stând [i visând f`r` s` fac` nimic. {i Lavinia se sim]eatreptat \nclinat` s` priveasc` viitorul, dac` nu \n roz, cel pu]in cu unanumit optimism.


– M` voi \ngr`[a nef`când nimic, se lament` \ntr-o zi cu voce tare,pe terasa unde \[i luau micul dejun.

Radmer ridic` ochii de pe ziar [i-[i \ng`dui s-o m`soare din cappân` \n picioare.

– N-ai fost niciodat` gras`. Cred c` ceea ce te define[te mai bineeste "forme rotunde". |]i st` foarte bine. |n plus, nu e[ti deloc lene[`.|no]i, joci tenis [i acum c` Juno nu te mai sperie, vei putea galopa \ntoate direc]iile \nainte de \ntoarcerea la Amsterdam. Am de dat câtevatelefoane. Apoi voi merge pân` la Sneek, s` arunc o privire laambarca]iune.

Lavinia \l privi plecând [i \n ochi i se putea citi toat` dragostea, a[acum putur` constata Peta [i Sibby, care o observau.

– E[ti fericit`, nu-i a[a, Lavinia? o \ntreb` Sibby \ndat` ce tat`l s`udisp`ru dup` col]ul casei.

P`rea \ngrijorat`. Lavinia r`spunse imediat, cu c`ldur`:– Bine\n]eles, draga mea... De ce-mi pui aceast` \ntrebare?Peta veni \n ajutorul lui Sibby.– Am remarcat c` nu v` s`ruta]i niciodat`, c` nu v` ]ine]i niciodat`

de mân`. Oh! [tiu... Radmer te s`rut` de dou` ori pe zi pe obraz, darnu asta vreau s` spun...

Ezit` pu]in \nainte de a continua:– ... S-ar spune... Se pare c` v` comporta]i ca doi buni prieteni,

nimic mai mult...– Dar suntem doi buni prieteni, draga mea... S` [tii c` exist` o

mul]ime de moduri de a iubi oamenii. {i tu, Sibby, ui]i c` tat`l t`u esteun b`rbat foarte ocupat. Se \ntoarce acas` obosit [i \n plus, munca saconteaz` mai mult decât orice pe lume, cu excep]ia ta, desigur.


Cele dou` fete luaser` un aer atât de nefericit, \ncât Lavinia adùg`cu veselie, aruncând o privire peste trupul sù bronzat:

– {i dac` am merge s` ne preg`tim? Oare trebuie s` \mbrac ni[tepantaloni?

Cele dou` bune prietene hot`râr` c` Lavinia trebuia s` \mbracepantaloni [i urcar` \n camera lor râzând, a[a c` tân`ra femeie se sim]ilini[tit`. Micul incident care tocmai avusese loc, p`rea complet uitat.

Fu ultima care cobor\, ne[tiind c` o a[teptau to]i \n hol. |mbr`caseni[te blugi albastru-deschis [i o bluz` indian` asortat`. P`rul era strânsla spate cu o panglic` de asemenea albastr`.

– Oh! ce ]inut`, Lavinia, exclam` Sibby. E[ti foarte sexy a[a! Ce zicide asta, Peta?

– Irezistibil`! relu` imediat Peta. Hei! Radmer! Ai v`zut-o?Lavinia o \ntrerupse, dup` ce se privi cu \ngrijorare.– Aveam impresia c` este o ]inut` potrivit`...Radmer, care se r`zboia cu capacul co[ului de picnic, \n`l]` capul

pentru a-[i privi so]ia coborând treptele sc`rii. Ochii sì alba[tri [istr`lucitori sub sprâncenele dese, \i \ntâlnir` pe ai Laviniei.

– Este foarte bine, \i spuse cu o voce calm`, care risipi \ndoieliletinerei femei.

Se sim]i din nou pe deplin fericit` [i s`ri ultimele trepte declarândc` avea doar un cuvânt de spus lui Juffrouw Hengsma, \nainte de apleca.

Era mul]umit` c` Radmer \i g`sise ]inuta pe gustul sù, dar nu i-arfi displ`cut s` o considere [i "sexy". Se dojeni \n sinea sa. Existaupu]ine [anse ca so]ul sù s-o g`seasc` atr`g`toare, când ea [tia bine c`nu era!


Consider` c` primise o dovad` suplimentar` când, urcând \nma[in`, Radmer \i suger` cât mai delicat posibil, ca Sibby s` ia local`turi de el. A[a c` Lavinia se v`zu surghiunit` pe scaunul din spate,cu Peta [i câinii.

O auzea pe Sibby, fericit`, flec`rind cu bucurie [i \[i spuse c` erastupid s` se simt` ofensat`. Sibby avea mai mult decât ea dreptul s` sea[eze al`turi de Radmer, cu atât mai mult cu cât rela]iile sale cu el seschimbaser`. So]ul s`u se retr`sese \ntr-o atitudine prietenoas`, dealtfel, destul de glumea]`; dar o ]inea la distan]`. Poate regreta dejaaceast` c`s`torie? {i dac` asta era situa]ia, oare ce putuse face ea,pentru a merita a[a ceva?

|[i fr`mânt` mintea pentru a \ncerca s` descopere. Poate se ar`taseprea cheltuitoare? Avea mai multe toalete decât \i trebuia, \[i spuse cuun sentiment de vinov`]ie. Radmer nu mai rata niciodat` s` ocomplimenteze când ap`rea \ntr-o rochie nou`, dar poate eraexasperat de extravagan]ele sale... Cump`rase haine pentru fete,mobile pentru ser`, plante... F`r` s` pun` la socoteal` lec]iile sale deolandez`, cele ale Petei... So]ul s`u nu \nceta s`-i repete s` nu-[i fac`griji \n leg`tur` cu problema banilor, dar nu avea nici o idee despre câtde mare era averea sa.

Hot`r\ s`-i vorbeasc` despre asta cu prima ocazie. Aceast` re]inerecare ap`sa asupra raporturilor lor, se putea transforma \ntr-o barier`de netrecut...

O dat` aceast` decizie luat`, se str`dui s` nu se mai gândeasc`deocamdat` la ea. R`spunse cu aten]ie deosebit` vorb`riei glume]e acelor dou` fete. Mai devreme sau mai târziu, va g`si un mod de arezolva problema.


Ocazia se ivi mai curând decât ar fi crezut. La Sneek, se urcar` la

bordul lui "Mimi" [i Lavinia fu cu adev`rat impresionat` de

dimensiunile [i confortul iahtului lui Radmer. Condus` de Sibby, f`cu

cu Peta un tur al ambarca]iunii, \n timp ce so]ul s`u se preg`tea de

drum. Admirase cabinele luxoase, dotate cu un confort modern pe

care Lavinia nu-l b`nuise. Totul era de o frumuse]e de s`-]i taie

respira]ia. Se gr`bi s` mearg` s`-i m`rturiseasc` impresiile lui Radmer,

pe punte, [i-i declar` c` "Mimi", era cea mai frumoas` ambarca]iune

din lume.

Acesta \i mul]umi cu cea mai mare seriozitate.

– Dup` prânz, când fetele vor sta la soare, te voi \nv`]a s` o

conduci. Va fi prima ta lec]ie de naviga]ie, \i promise.

Radmer porni motorul pentru a cobor\ f`r` piedici de-a lungul

canalului ce ducea la Sneekemer, unde navigar` cu pânzele, senza]ie

\ncânt`toare pentru Lavinia, pân` când Peta [i Sibby, \nfometate,

cerur` s` m`nânce de prânz strigând \n gura mare.

Aruncar` ancora \ntr-un mic golf, pe malul lacului pentru a-[i

mânca sandvi[urile [i fructele. Cele mai tinere membre ale echipajului

puser` totul \n ordine, \n timp ce Lavinia \nv`]` s` conduc`

ambarca]iunea. Spre marea sa surpriz`, se descurc` mai degrab` bine.

– Merge! exclam` ea. Este o senza]ie extraordinar`! Pot continua

s` ]in bara cârmei \nc` pu]in?

Privi \n jurul s`u. Pe lac umblau numeroase ambarca]iuni, dar nici

una nu era aproape.

Radmer \i r`mase al`turi, dup` toate aparen]ele mul]umit s-o lase

s` conduc` ambarca]iunea dup` voia sa.


– |ndreapt` iahtul spre grupul acela de copaci de pe malul lacului.Vei g`si acolo un canal care duce la un bazin fermec`tor.

Peta [i Sibby erau \ntinse pe burt`, pe jum`tate adormite. Nu seauzea decât clipocitul u[or al apei [i strig`tele p`s`rilor pe mal. Cepace, \[i spuse Lavinia \nchizând ochii pentru a o savura mai bine, ofrac]iune de secund`. Sim]i imediat mâna lui Radmer prinzând-o pe asa.

– Ei! Nu po]i conduce ambarca]iunea cu ochii \nchi[i! f`cu,adâncindu-[i privirea \n cea a Laviniei. Vrei s` stai [i tu la soare?

Lavinia era foarte con[tient` de acea mân` care o strângea pe a sa...– Nu, nu. Mi-ar pl`cea s`-]i vorbesc, dac` e[ti de acord.Radmer \[i aprinse pipa, dar uit` s` trag` din ea, pentru a o privi.– Dar bine\n]eles... Despre ce este vorba?Lavinia \i \nfrunt` cu curaj privirea.– Despre tine, despre mine. Despre noi... Este pu]in delicat [i nu

[tiu cum m` voi descurca, dar dac` nu vorbim acum, lucrurile s-arputea agrava.

Se \ntrerupse, dar so]ul s`u nu spuse o vorb`, mul]umindu-se s`schi]eze un zâmbet u[or.

– Odinioar`, eram prieteni buni, spuse tân`ra femeie f`cându-[icuraj... Vreau s` spun... \nainte s` ne c`s`torim [i de asemenea pu]indup` aceea... Credeam c` totul se va desf`[ura bine. {tiam amândoi lace ne angajasem, nu-i a[a? Dar lucrurile s-au schimbat... Credeam c`am ajuns la un oarecare echilibru. Am \ncercat s` nu-]i \ncurc via]a, câtde bine am putut [i continuu s-o fac. Mi-ai spus c` munca ta conteaz`mai mult decât orice [i... Acesta este un lucru pe care-l pot \n]elege. Lafel cum \n]eleg c` nu dore[ti s`-mi vorbe[ti despre prima ta so]ie.


Probabil c` ai iubit-o foarte mult, chiar dac`... A[a c` este normal catu...

Se \ntrerupse, descump`nit`. Ceea ce sim]ea era mult mai greu deexprimat decât ar fi crezut...

– {tiam c` va fi dificil, \i spuse cu un aer nefericit.Radmer \[i retrase mâna de pe cea a Laviniei când aceasta se

angajase \n explica]iile confuze. O a[ez` peste a sa cu un aer absent,f`r` s` spun` nici un cuvânt.

– M-am \ntrebat dac` nu m` consideri prea cheltuitoare, bâiguipân` la urm` Lavinia.

So]ul s`u izbucni \n râs.– Oare nu ]i-am spus, Lavinia, s` nu te preocupe banii? Dac`

dore[ti, \]i po]i cump`ra duzini de rochii o dat`. Consider cheltuieliletale foarte moderate, ceea ce nu este neap`rat necesar.

Tân`ra femeie \n`l]` capul spre orizont.– A[adar, e[ti foarte bogat? \l \ntreb`.– Foarte. Dispun de o avere personal`, mo[tenit` de la bunici.

Reprezint` mul]i bani, Lavinia. |n plus, \mi câ[tig foarte bine existen]acu munca mea.

– A[adar, nu asta este, nu-i a[a? f`cu tân`ra femeie zâmbindu-iu[urat`. Problema este rezolvat`. |n acest caz, trebuie s` fie vorba deso]ia ta.

Radmer \i arunc` o lung` privire scrut`toare, pe sub sprâncenele dese.– Oare tu nu e[ti so]ia mea, drag` prieten`?Lavinia \l privi cu un aer posomorât.– Da, desigur, dar [tii foarte bine despre cine vorbesc... f`cu

aceasta, pu]in enervat`. Acum, c` ne-am c`s`torit, poate te temi c` voi


\ncerca ceva. Ascult`, a[ vrea s` \n]elegi c` nu m` voi interpune

niciodat` \ntre tine [i ea. Oricum, nu doresc asta.

– S` vorbim explicit, r`spunse Radmer cu o voce indiferent`.

|ncerci s`-mi spui, \n termeni pruden]i [i compatibili cu sensibilitatea

ta feminin` c` nu-]i dore[ti... hm... s` \ntre]ii rela]ii mai intime cu mine

[i dac` aveam ni[te temeri \n leg`tur` cu asta, le pot uita [i vom putea

deveni din nou prieteni, ca mai \nainte. Despre asta este vorba oare?

Ei bine, te lini[tesc la rândul meu. Nu te vei putea niciodat` interpune

\ntre Helga [i mine.

Aceste cuvinte sfâ[iar` inima Laviniei. Spusese ce avea de spus, cât

mai sincer posibil. Dar r`spunsul s`u, care ar fi trebuit s` o

mul]umeasc`, nu-i d`du decât dorin]a de a izbucni \n plâns. Nutrise

slaba speran]` de a-l seduce. Trebuia s` ucid` aceast` ambi]ie o dat`

pentru totdeauna. F`r` s`-[i dea seama, oft` profund. Acum cel pu]in

[tia cu ce s` se mul]umeasc`.

– Prive[te! f`cu, pentru a pune cap`t acestei conversa]ii. Suntem

aproape de cap`tul lacului. Trebuie oare s`-]i trec cârma, acum?

Evit` s`-l priveasc`, pref`cându-se c` supravegheaz` direc]ia de

mers. A[a c` nu v`zu expresia de pe chipul \nso]itorului s`u.

Peta veni s-o \nlocuiasc` la cârm`. Lavinia se duse [i se \ntinse lâng`

Sibendina. Sim]ea c` soarele care-i bronza pielea nu va reu[i s` alunge

r`ceala care pusese st`pânire pe inima sa pentru totdeauna.

Mai navigar` câteva zile \nainte de a se \ntoarce la Amsterdam.

Radmer o trata cu prietenie [i considera]ie, dar evita s` r`mân` singur

cu ea. {i cu toate c` sim]ea o anumit` triste]e la p`r`sirea acelei case

vechi, Lavinia fu u[urat` s` reg`seasc` rutina celei din Amsterdam.


Sibendina era \nc` \n vacan]` [i Peta, cu excep]ia cursurilor laJuffrouw de Waal, era \n cea mai mare parte a zilei, liber`.

Ie[eau foarte mult toate trei s` exploreze ora[ul [i Radmer,neglijându-[i munca pentru asemenea ocazii, le ducea la concert, laoper` [i s` fac` turul canalelor "by night". Lavinia descoperi c` era unghid excelent, deoarece cuno[tea ora[ul ca pe buzunarul s`u. Merser`de asemenea s` cineze \n La Haye [i s` viziteze frumoaselemonumente ale acelui ora[ gr`din`. Sezonul era \ncheiat [ispectacolele [i baletele erau rare, dar Radmer insist` s` asiste la câtevareprezenta]ii teatrale \n limba olandez`, excelente pentru priceperealimbii de Lavinia [i Peta.

Tân`ra femeie nu ie[ise atât de mult niciodat` \n via]a sa. Avuocazia s` constate c` alegerea toaletelor sale era bine gândit`. F`cea totposibilul s` afi[eze un aer foarte fericit \n ochii lumii, \n timp ceRadmer era tot mai distant.

Dac` cel pu]in ar fi fost mai pu]in amabil [i politicos, ar fi avutmotive \ntemeiate s` se certe cu el [i atmosfera poate s-ar fi echilibrat.Dar so]ul s`u r`mânea pl`cut, bine dispus [i \n ciuda preocup`rilorpentru munca sa, atent la cele mai mici dorin]e ale ei.

De dou` ori, fetele se duser` s` se culce devreme [i-i l`sar` singuri\n salon. Dup` câteva minute, Radmer se scuz` [i se retrase \n birou s`lucreze. De atunci, Lavinia avu grij` s` se duc` \n camera sa \n acela[itimp cu Peta [i Sibby [i s` r`mân` singur` cu gândurile sale triste.

Câteva zile mai târziu, copilele nu coborâser` \nc` la micul dejun[i Radmer o anun]` pe cel mai firesc ton:

– Am comandat un Mini pentru tine, Lavinia. Ai dovedit c` e[ti \nstare s` conduci corect [i m-am gândit c`-]i va face pl`cere s` ai o


ma[in` personal`. Dar m` tem c` nu va fi livrat` decât \n câtevas`pt`mâni.

Tân`ra femeie l`s` pe mas` vasul cu cafea pe care-l avea \n mân`.– Pentru mine? f`cu, gâtuit`. O ma[in` pentru mine! Cât de amabil

e[ti, Radmer! Este minunat. M` voi putea duce s-o vizitez pe mama ta!B`rbatul \[i unse tartina cu unt, f`r` s-o priveasc`.– Te \n]elegi bine cu ea, nu-i a[a?– Oh! da... Suntem chiar prietene. M` sun` foarte des când vine la

cump`r`turi \n Amsterdam. M` va duce chiar \ntr-o zi la Bergen-op-Zoom s-o v`d pe sora ta.

– De mult timp ar fi trebuit s` m` gândesc eu \nsumi la asta,r`spunse Radmer \ncruntându-se.

– Pentru ce motiv? |]i petreci cea mai mare parte a timpului laSt.Jorus, r`spunse Lavinia, zâmbitoare.

Fu frapat` de expresia de pe chipul s`u. Era oare furie, exasperare?|l considerase \ntotdeauna drept un b`rbat cu un caracter constant.Brusc, nu mai fu sigur` de asta. Impresia fu atât de fugitiv`, \ncât crezuc` visase.

– Este exact, draga mea prieten`. Ai vreo obiec]ie?– |ntr-o zi, mi-ai spus c` sunt o fat` rezonabil` [i cu picioarele solid

\nfipte \n p`mânt. Nu m-am schimbat, Radmer.Privirile lor se \ntâlnir`. So]ul s`u f`cu un gest de iritare.– Chiar am spus asta? A fost probabil \ntr-o alt` lume!Dac` Peta [i Sibby n-ar fi intrat exact \n aceast` clip`, n-ar fi l`sat s`

treac` aceast` fraz` inexplicabil` f`r` s` caute s` afle mai multe.– Pari cople[it`, Lavinia, f`cu Sibendina remarca. Oare tata ]i-a

oferit o cunun` de diamante?


– Mai mult decât atâta, r`spunse tân`ra femeie. O ma[in`! o Mini...Ca locul foarte mic pe care-l de]inea \n via]a lui, se gândi,

regretându-[i imediat ingratitudinea.Amândou` scoaser` strig`te de bucurie, iar Sibby vru s` [tie dac`

va avea [i ea una \ntr-o zi.– Când vei avea optsprezece ani, [i Peta de asemenea, desigur,

declar` ferm tat`l sù.Promisiunea fu primit` cu entuziasm [i amândou` se ridicar`

pentru a veni s` i se arunce de gât.Radmer suport` aceste demonstra]ii de gratitudine cu un zâmbet

ironic la adresa Laviniei, care o f`cu pe aceasta s` ro[easc` puternic.Diferen]a dintre mul]umirile \nfl`c`rate ale fetelor [i recuno[tin]a sarigid` era cât se poate de evident`. Oare trebuia s` le imite [i s` serepead` s`-l \mbr`]i[eze? Se \ntreb` cum ar fi reac]ionat so]ul sù dac`s-ar fi comportat \n acest mod... Se ocup` s` umple ce[tile, f`r` s`\ndr`zneasc` s` ridice ochii spre el.

– Am comandat [i o alt` ma[in`. Dar va trebui s` a[tept`m un timp\nainte de a ne fi livrat`. Este noul Rolls-Royce, Camargue...

De-abia d`du aten]ie strig`telor de bucurie ale Petei [i ale lui Sibby,observând-o pe Lavinia, de cealalt` parte a mesei, cu gura c`scat` desurpriz`.

– Sper c`-]i va pl`cea, Lavinia, adùg` simplu.– Oare cum ar putea fi altfel, r`spunse aceasta impresionat`. Nu te

temi c` este pu]in cam mare?– Deloc. Este exact ma[ina care ne trebuie pentru a pleca \n

vacan]` to]i patru, \n mod confortabil. Vei fi foarte frumoas` \ntr-unRolls, Lavinia, adùg` \nainte de a se ridica de la mas`. Dar era s` uit...


Disear` m` voi \ntoarce târziu. Trebuie s` m` duc la Utrecht, s` ]in oconferin]`. Se va termina pe la ora optsprezece. M` voi \ntoarceprobabil o jum`tate de or` mai târziu, bine\n]eles, \n cazul \n care nuvoi \ntâlni prieteni vechi, dornici s` petreac` seara cu mine.

– Prieteni vechi! pufni Sibby, vrei s` spui prietene vechi, tat`?– Destul cu bârfele! r`spunse Radmer râzând.Câteva clipe mai târziu, u[a de la intrare se \nchidea dup` el.Lavinia avea \n fa]` o zi \nc`rcat`: lec]ia cu Juffrouw de Waal, câteva

cump`r`turi de f`cut pentru Sibby care \ncepea [coala s`pt`mânaurm`toare [i c`r]i de curs pentru lec]iile de olandez` ale Petei. |n plus,soacra sa trebuia s` vin` s` bea o cafea cu ea la \nceputul dup`-amiezii[i promisese s` mearg` la spital s` participe la mica petrecere dat` laora ceaiului pentru aniversarea lui Neeltje de Zuster Smid.

Trimise fetele s` plimbe câinii, se duse la buc`t`rie s` dea câtevaordine pentru prânz, apoi a[ez` florile cump`rate de la un b`trândomn fermec`tor, care trecea \n fiecare s`pt`mân` cu roaba prin fa]au[ii sale.

Când mama lui Radmer sun` la u[`, cele dou` femei, fericite s` fieuna \n compania celeilalte, se duser` imediat \n salon pentru a discutatot felul de lucruri.

– Ei bine! Cum te sim]i, \]i place s` fii c`s`torit` cu Radmer? o\ntreb` Mavrouw ter Blavinck, dup` ce-[i b`u cafeaua.

Lavinia scrut` chipul soacrei sale cu un aer mirat. Dumnezeule!Cum \i putea pune o asemenea \ntrebare?

– Foarte mult, r`spunse \n cele din urm`.– }i-a vorbit despre Helga?– Nu. Nu cred c` are aceast` inten]ie.


|nso]itoarea sa clipi din pleoape, ar`tându-[i uimirea.– {i tu nu dore[ti s` [tii nimic?– Dimpotriv`, mi-ar pl`cea foarte mult. Dar nu voi \ndr`zni s`-l

\ntreb niciodat`.B`trâna doamn` puse cea[ca pe mas`, lâng` ea.– Radmer a dus o via]` retras` timp de ani, iar aceste pove[ti merg

\napoi cu atât de mult timp, \ncât g`sesc ciudat c` nu ]i-a explicat...Lavinia se agit` pe scaun, brusc stânjenit`.– Poate \i este foarte greu s` vorbeasc` despre asta. Cu... siguran]`,

a iubit-o foarte mult, spuse f`r` s` ridice ochii. La spital, am auzitspunându-se c` era o femeie.... mai degrab` frivol`...

– Radmer? S-o iubeasc` pe Helga? o \ntrerupse brusc soacra sa.Dar, draga mea copil`, \nc` din primele luni de via]` conjugal`, n-a maiavut nici cel mai mic sentiment pentru ea! Nu era f`cut` pentru a-i fiso]ie, de fapt pentru nici un b`rbat! Dar a[tepta deja na[terea lui Sibby.Din acest motiv, Radmer avea grij` de ea [i cel pu]in \n ochii lumii,p`reau doi so]i uni]i. Poate spera c` dup` na[tere, datorit`bebelu[ului, lucrurile se vor aranja. |n realitate, fu mai rù caniciodat`. Helga nu-[i dorea acest copil. Imediat ce s-a n`scut, Sibby afost \ncredin]at` unei doici, pentru ca ea s`-[i duc` via]a dup` bunulplac. Radmer n-o mai iubea, dar trebuia s` se gândeasc` la micu]`.Când Helga a murit – \i las lui Radmer grija de a-]i povesti accidentul– m-a asigurat c` nu va mai avea niciodat` sl`biciunea de a iubi dinnou o femeie. {i \n acel timp, o credea cu adev`rat. {i apoi, ai venit tu,draga mea copil` [i totul s-a schimbat...

|i zâmbi cu un aer radios Laviniei, care zâmbi la rândul sù, cuefort. De fapt, se gândi, nu se schimbase absolut nimic. Radmer trìa


\n universul s`u, mul]umit cu soarta sa, f`r` s`-i pese de persoana ei,nici de dragostea ce i-o purta. Tot ceea ce-i cerea, era s` se comporteca o femeie rezonabil`, ca o mam` cu Sibby [i s`-i ]in` corect casa.

– Este o poveste foarte trist`, spuse Lavinia. {i Sibby, ce crededespre toate acestea?

– I s-a povestit c` mama sa \[i g`sise moartea \ntr-un accident,mergând s`-[i vad` un prieten. Cum nu-[i aminte[te deloc de ea,chestiunea n-a preocupat-o prea mult niciodat`. |[i ador` tat`l, aiputut s-o consta]i singur`. Acesta a f`cut tot ce-a putut pentru a fi \nacela[i timp [i tat` [i mam`. N-a fost \ntotdeauna u[or. Dar cred c` tuvei fi pentru Sibby o mam` extraordinar`, Lavinia. S` [tii, te ador`deja... Cred c` micu]a drag` \ncepe mâine [coala?

Adorabila b`trân` doamn` o p`r`si pe Lavinia pentru a merge s`fac` unele cump`r`turi l`sându-[i nora cu treburile m`runte ale casei[i cu gândurile sale. Trebuia s` se obi[nuiasc` acum cu ideea, nou`pentru ea, c` Radmer n-o iubise pe Helga. |n ceea ce o privea, asta nuschimba mare lucru. Dar motivele pentru care o luase de so]ie \iap`rur` de aceast` dat` limpezi ca lumina zilei. Cu ea, se sim]ea \nsiguran]`, [tiind c` nu sim]ea nici cea mai mic` urm` de interes pentrutân`ra femeie. Ideea de a se \ndr`gosti de Lavinia trebuia s` fie atât dedeparte de mintea sa, \ncât era pur [i simplu ridicol`.

|[i f`cu cump`r`turile \ntr-o stare de complet` descurajare [ipentru prima dat`, flec`reala nep`s`toare a Petei [i a lui Sibby, la mas`,\i fu de nesuportat. Din fericire, plecar` imediat dup` prânz, mân` \nmân`, pentru a merge s` dispute o partid` de tenis. Lavinia putu \nsfâr[it s` fie singur` [i s` se gândeasc` \n lini[te. Din p`cate, de-abiadup` câteva minute observ` c` gândurile sale nu aveau un efect


benefic asupra moralului. Nu vedea deloc cum s`-l oblige pe Radmers-o iubeasc`... Renun]` la orice speran]` [i ie[i s` plimbe câinii.

La ora optsprezece, so]ul sù nu d`duse \nc` nici un semn de via]`.O or` mai târziu, se a[ez` la mas` cu fetele [i f`cu tot posibilul s`risipeasc` stânjeneala pe care sora [i fiica sa vitreg` o \mp`rt`[eau \ntain`. Dar poate pentru motive diferite... Lavinia \[i amintea foarte binede ceea ce spusese Radmer plecând. Amintise de posibilitatea de a fire]inut de ni[te prieteni vechi [i nici m`car nu contrazisese cuvintelelui Sibby, când aceasta \l \ntrebase tachinându-l dac` nu era vorba maidegrab` despre o femeie... Poate se \ntâlnea cu ea de mult timp.

Imagina]ia sa o luase la galop. Prin minte \i treceau imagini, maiales acea a unei femei de o frumuse]e fermec`toare, de o inteligen]ìmpresionant`, plin` de farmec. Exact tipul de femeie de care b`rba]iise \ndr`gosteau imediat...

Seara se lungea, interminabil... La ora dou`zeci [i unu, feteleurcar` s` se culce, la sfatul Laviniei.

– Eu voi mai a[tepta pu]in \n salon, le spuse cu o voce tainic` [ilini[titoare. Cu siguran]`, tat`l tù, Sibby, a \ntâlnit acei prieteni vechide care vorbea. |]i aminte[ti?

– Da, dar \n acest caz, de ce n-a telefonat?– Oh! Cu siguran]`, nu era un telefon \n apropiere, draga mea.Stupid` remarc`, \[i spuse Lavinia. Dac` ar fi vrut s` telefoneze,

evident Radmer ar fi g`sit un mijloc s-o fac`. Dar aceast` explica]iep`ru s-o nemul]umeasc` pe Sibby care o s`rut` cu afec]iune, \naintede a se duce \n camera sa \n compania Petei.

Pendula sun` ultima b`taie a orei unsprezece când Lavinia se duse\n buc`t`rie.


Bep plecase deja s` se culce, dar Pette tricota, a[ezat` la masa din

buc`t`rie. |ndat` ce intr` Lavinia, \n`l]` capul.

– Profesorul a \ntârziat mult, doamn`, constat` aceasta.

– Te po]i duce s` te culci Pette. |l voi a[tepta eu. Po]i face cafea

proasp`t` [i s-o ]in cald` pentru el?

Dup` ce-i ur` noapte bun`, Lavinia se duse s` se a[eze pe una din

canapelele mari din salonul lini[tit. Câinii venir` imediat s` se

ghemuiasc` al`turi. Acum, casa era complet t`cut`. F`r` s` se

gândeasc` la nimic, Lavinia urm`rea mersul acelor orologiului. Era

deja aproape ora dou` când adormi a[ezat`, cu capul câinilor

odihnindu-se pe genuchii s`i.

Fu de[teptat` din somnul lipsit de comoditate de zgomotul unei

chei care se \nvârtea \n broasca u[ii de la intrare. Radmer era \n cas`!

Ochii Laviniei privir` rapid cadranul orologiului. Acele fin cizelate

indicau ora trei f`r` dou`zeci! St`tea pe canapea de ore \ntregi! Furia,

u[urarea, dragostea, \ncepur` s` fiarb` \n inima Laviniei. Se ridic` de

pe divan [i acest aflux de sentimente contradictorii \i modific` vocea

când exclam` cu un aer de furie conjugal`, repezindu-se \n hol, cu fa]a

\nc` umflat` de lacrimi:

– De unde vii?

Radmer o privi cu un ochi p`trunz`tor, c`ruia nu-i sc`pa nimic. |i

v`zu fa]a palid`, tras` de \ngrijorare, percepu emo]ia din vocea gâtuit`,

remarc` buzele tremur`toare [i uscate [i urmele de lacrimi de pe

chip... Dac` Lavinia s-ar fi apropiat mai mult, dac` lumina ar fi fost mai

pu]in economic`, ar fi putut constata str`lucirea brusc` din ochii

so]ului s`u, mai semnificativ` decât fa]a sa mereu calm`.


– Am fost re]inut, draga mea prieten`, \i r`spunse cu o voce\nsp`imânt`toare, specific` tuturor so]ilor \n aceast` situa]ie.

Lavinia era atât de furioas`, \ncât nu-i l`s` timp s` continue.– Presupun c` ]i-ai petrecut seara cu vechii t`i prieteni... Nu te

condamn! M-ai luat de so]ie pentru c` sunt o femeie rezonabil` [i nupentru fermec`toarea mea companie!

Inspir` profund \nainte de a continua, incapabil` s` se st`pâneasc`,indiferent` la consecin]ele vorbelor sale.

– ... Ai petrecut o sear` pl`cut` cu ea, sau aceast` \ntrebare nu-mieste permis`? M` g`se[ti vulgar`, nu-i a[a? Ei bine, asta nu-mi displace.Astfel, vei [ti cu cine ai de-a face!

Se opri brusc, [ocat` de propriile cuvinte [i r`mase t`cut`,st`pânindu-[i suspinele care-i umflau pieptul. Relu` cu o voce totaldiferit`.

– |]i cer iertare, Radmer. Pari epuizat. N-ar fi fost a[a dac` te-ai fidistrat...

Dorea s` râd` [i s` plâng` \n acela[i timp. Trebui s` fac` un mareefort pentru a-i spune cu un calm aparent:

– Vrei o cea[c` de cafea? Am p`strat-o cald` pentru tine, \nbuc`t`rie.

Radmer scutur` din cap.– Nu, mul]umesc. Du-te [i te culc`, Lavinia.Vorbise cu o voce domoal`, dar tân`ra femeie [tia c` era furios. Se

\ntoarse f`r` s` mai spun` vreo vorb` [i urc` \n camera sa.


Capitolul 9

Lavinia \ntârzie la micul dejun, deoarece dup` ce se r`sucise \n patpân` \n zori, c`zuse \ntr-un somn greu, din care o treziser` râsetelePetei [i ale lui Sibby, care coborau scara.

Intr` \n sufragerie, unde Radmer citea ziarul. Acesta se ridic`pentru a-i spune bun` ziua [i sun` imediat s` i se aduc` ni[te cafeaproasp`t`, \nainte de a se a[eza din nou.

Fetele o \ntâmpinar` cu mai mult` c`ldur` [i, remarcându-i fa]alivid` [i pleoapele umflate, o \ntrebar` dac` se sim]ea bine.

– Nu sunt surprins` s` te v`d cu mutra asta, \i explic` Sibby.Probabil ai fost extrem de furioas` când tata ]i-a vorbit de accident.

– Accident? Ce accident? \ntreb` Lavinia, observând fe]elesurprinse ale celor dou` fete.

Radmer, invizibil \n spatele jurnalului, d`dea impresia c` nu seintereseaz` de conversa]ia lor.

– Dar... Lavinia, l-ai v`zut pe tata când s-a \ntors acas`?– Nu m-am culcat.... L-am a[teptat \n salon... Radmer? \l strig`.

– Drag` prieten`? r`spunse acesta cu un aer \ntreb`tor.Acest r`spuns politicos, f`cut s` mul]umeasc` orice so]ie, o scoase

evident din s`rite.– De ce oare nu mi-ai spus ce se \ntâmplase? \i arunc` aproape \n

fa]`. Erai \n stare de [oc?– Erai obosit`, Lavinia, \i r`spunse zâmbind cu amabilitate. N-ar fi

trebuit s` r`mâi s` m` a[tep]i, draga mea prieten`.Furioas`, tân`ra femeie \[i dori s` \nceteze s-o numeasc`

permanent "draga mea prieten`". Nu conta deloc \n ochii lui.– Probabil, r`spunse, st`pânindu-[i iritarea, dar acum, mi-ar pl`cea

s` [tiu despre ce este vorba.|nainte ca so]ul s`u s` aib` timp s` r`spund`, Sibendina [i Peta

spuser` \n cor:– A fost un carambolaj, pe autostrada spre Utrecht. A scris \n ziarul

de diminea]` [i noi am auzit la radio când ne \mbr`cam. Tata s-a opritpentru a ajuta r`ni]ii.

– Face]i amândou` o frumoas` pereche de co]ofene gure[e,interveni Radmer cu mali]iozitate. Dac` v-a]i duce s` v` preg`ti]ipentru [coal`?

Fetele se ridicar` de la mas` bomb`nind pu]in. Lavinia le auziurcând \n camera lor. Doar când nu le mai putu distinge sunetulvocilor, se \ntoarse spre Radmer, pentru a-l \ntreba cu agresivitate:

– De ce nu mi-ai spus nimic? M-ai l`sat s` debitez toate acelelucruri, referitoare... Ai fi putut s` m` opre[ti.

– {i s` nu [tiu niciodat` nimic? sublinie pe bun` dreptate so]ul s`u.Ai fi ]inut totul \n suflet. A[a, cel pu]in, ai fost sincer`.

– Gre[it! N-am fost.


|n ciuda eforturilor, vocea i se ridicase cu câteva tonuri.– M-ai l`sat inten]ionat s` cad \n capcan`! Ar fi trebuit s`-]i spun c`...Se \ntrerupse pentru a urm`ri privirea lui Radmer, \ndreptat` spre

u[`. |ntoarse capul pentru a vedea ce-i distr`sese aten]ia. |n u[`, celedou` fete tocmai \i observau t`cute. Lavinia se \ntreb` de cât timp erauacolo, ascultându-i.

Dar Radmer le zâmbi, foarte \n largul sù, ca [i cum tocmai se\ntrerupsese dintr-o conversa]ie \ncânt`toare.

– V` voi l`sa la col]ul str`zii, le spuse. De acolo, Peta va puteamerge pe jos la Juffrouw de Waal.

|i ur` Laviniei un c`lduros "Tot ziens" [i câteva clipe mai târziu,aceasta \i auzi pe to]i trei ie[ind din cas`, sporovìnd vesel. Probabilfetele nu auziser` nimic din cearta lor. Radmer trebuie s` le fi observatprezen]a imediat ce intraser` \n \nc`pere.

Profesorul se \ntoarse la ora ceaiului, \n compania fetelor, \n0detrimentul Laviniei, care \[i petrecuse toat` ziua plângându-[i demil`, dup` ce fusese frustrat` de o ceart` [i de o explica]ie. Nu putuface nimic altceva decât s` \ntind` obrazul cu indiferen]` la s`rutul sùglacial, s` se intereseze politicos despre cum se desf`[urase ziua sa [is` se al`ture cât mai bine posibil bunei dispozi]ii a Petei [i a lui Sibby.Cele dou` tinere fete o privir` de mai multe ori cu curiozitate,deoarece eforturile de a p`rea vesel` [i nep`s`toare, o f`cuser` s`vorbeasc` prea mult [i s` râd` cam prea des.

Nimeni nu f`cu aluzie la carambolajul din ajun. Lavinia se str`duise\n zadar s` citeasc` iarele [i-[i aminti c` Juffrouw de Waal \i va preda olec]ie Petei dup` ora ceaiului. Dar oare ce vor crede amândou`, dac`va ap`rea \n mijlocul cursului pentru a le cere am`nunte asupra unui


accident despre care, \n mod normal, orice so] ar fi trebuit s`-ivorbeasc` so]iei de cum deschidea u[a?

Fetele se retraser` \n micul salon de la etajul \ntâi [i, când Radmerse preg`ti s` plece la rândul s`u, Lavinia \i spuse ru[inat`:

– Am \ncercat s` citesc ziarele. Era gata s`-i cer lui Juffrouw de Waals` m` ajute, dar Peta are lec]ie cu ea. P`rin]ii t`i nu sunt acas`. Nu-i potcere nim`nui altcuiva decât ]ie s`-mi vorbeasc` despre ce s-a \ntâmplatasear`.

Vrei s` ai amabilitatea de a m` pune la curent?Radmer se \ntoarse imediat [i se a[ez` \n fa]a sa.– Uneori \mi este greu s`-mi amintesc c` olandeza ta este

elementar`, observ` cu o voce pu]in amuzat`. A avut loc uncarambolaj \ngrozitor. Un camion cistern` a ag`]at o ma[in`. Ma[iniledin spate n-au putut frâna la timp. Au fost deteriorate vreo treizeci deautomobile.

– Dar tu? }ie ce ]i s-a \ntâmplat?– Au fost destul de mul]i r`ni]i, \i atrase aten]ia cu r`bdare Radmer.– De ce n-ai telefonat?Profesorul râse, ca [i cum tocmai auzise o glum` bun`.– Am avut [i eu o mul]ime de lucruri de f`cut, destul de urgente.|nainte ca Lavinia s` fi avut timp s` replice, Radmer ajunsese deja

la u[`.– Iart`-m`, \i spuse. Chiar trebuie s` m` duc \n birou pentru a

redacta ni[te note.Lavinia urc` s` se \mbrace cu cea mai mare grij`, pentru a primi

invita]ii a[tepta]i pentru cin`. Mijneer de Witt [i so]ia sa, un chirurg pecare-l z`rise \n ziua nun]ii. Lavinia avusese precau]ia de a-i invita de


asemenea pe tân`rul student, prietenul lui Sibby [i pe un tân`r v`r allui Radmer, \nc` \n primul an la medicin`, la Leiden.

Tân`ra femeie cobor\ \n salon \naintea tuturor, r`t`ci prin \nc`pere\n rochia sa de organza roz, cu un [irag de perle \n jurul gâtului [ip`rul coafat cu grij`. Inspect` cu totul inutil masa aranjat`.

Radmer intr` brusc \n sufragerie.– Foarte frumos! coment`.Lavinia se \ntreb` dac` vorbea despre mas`, despre \nc`perea \n

ansamblu, sau despre propria sa persoan`. Nu-[i asum` nici un risc.– Fe]ele de mas` albe sunt \ntotdeauna perfecte [i consider c`

trandafirii roz se \mbin` foarte bine cu argint`ria [i cristalul.Radmer travers` rapid sufrageria, pentru a veni lâng` ea. |mbr`case

o hain` pentru cin` [i p`rea mai \nalt [i mai important ca niciodat`.– Trebuie s` admit, \i spuse zâmbind u[or, c` ]inând cont de

proasta, ce spun eu, de foarte proasta p`rere pe care o ai despre mine\n calitate de so], excelezi \n amenajarea c`minului nostru. {i pentruc` am dep`[it deja limitele, dac` \mi permi]i metafora, s` fiu mai binespânzurat c` am furat un bou, decât pentru un ou!

Lavinia se sim]i tras` de un bra] solid, \n timp ce cealalt` mân` \iridic` b`rbia. O s`rut` cu \nver[unare [i când tân`ra femeie deschisegura pentru a vorbi, o s`rut` din nou, de data aceasta cu tandre]e, f`r`s` sl`beasc` \mbr`]i[area.

– Acum c` am f`cut-o, m` simt mult mai bine, \i m`rturisi.– Ah? f`cu Lavinia cu o voce slab`. De ce?– Pentru o mul]ime de motive de ne\n]eles, \i r`spunse cu un

zâmbet ironic.Lavinia nu [tia ce s`-i r`spund`. Dar sperase altceva.


|i venir` lacrimi \n ochi. Radmer \[i sl`bi u[or strânsoarea. Tân`ra

femeie se \ndep`rt` de el [i se repezi spre u[`, lovindu-le \n trecere pe

Sibby [i pe Peta, care erau pe punctul de a intra \n sufragerie. |n

trecere, surprinse privirea lor stupefiat` [i urc` scara \n fug`.

Nu trebuia s` plâng`, \[i spuse cu hot`râre când ajunse \n camera

sa. |[i sp`l` ochii, \[i pudr` nasul, b`u un pahar cu ap` [i cu b`rbia

foarte sus, cobor\ din nou scara, pentru a merge s` se al`ture celorlal]i.

Ca [i când via]a sa depindea de asta, \[i f`cu o datorie de onoare din a

lua parte la conversa]ia u[oar`, f`r` s` priveasc` o singur` dat` spre

Radmer [i mai pu]in s`-i adreseze vreo vorb`.

Seara ar fi putut fi catastrofal`, dup` cum se temea. De fapt, cina fu

extraordinar`, iar conversa]iile u[oare [i uneori pasionante continuar`

\n salon. Invita]ii se declaraser` \ncânta]i de serata lor, \nainte de a se

retrage. Din u[`, Lavinia le f`cu cu mâna. |n ceea ce o privea, nu era

câtu[i de pu]in \ncântat`. Pentru ea, seara fusese interminabil`. Tot

ceea ce-[i dorise, de-a lungul cinei, fusese un loc lini[tit pentru a

plânge pe s`turate.

Fetele urcar` imediat s` se culce. Lavinia verific` buna orânduial`

din sufragerie [i b`tu cu palma câteva perne din salon, gr`bit` s` le

imite. Se apropie de Radmer pentru a-i ura noapte bun` cu supunere,

f`r` s` a[tepte s` afle dac` avea ceva s`-i spun`, \n afar` de lini[titul s`u

bun` seara, obi[nuit.

Timp de câteva zile \l evit`, coborând la micul dejun pu]in mai

târziu decât ceilal]i, scuzându-se c` p`r`sea masa la primul pretext

când Radmer se \ntorcea s` bea ceaiul. Prin simpla lor prezen]`, fetele

ridicau \n mod incon[tient o barier` \ntre ei.


Seara, dup` cin`, dac` so]ul s`u nu se ducea s` lucreze \n birou,Lavinia inventa o scrisoare de scris, o treab` de terminat, pentru a evitaorice conversa]ie. Pe ansamblu, era mai degrab` mul]umit` decomportamentul s`u. Credea c` era la fel de amabil` [i cooperant` cade obicei. Evident, avusese de câteva ori [i mici sl`biciuni pe careprefer` s` le uite. Dar nu [tia cât de palid` devenise [i ce aer trist [ilipsit de str`lucire avea. Nici nu b`nuia cât de fals \i suna veselia, niciduritatea sa fa]` de Radmer.

La o s`pt`mân` dup` cina organizat` la ea, Lavinia se \ntoarse laprânz dup` lec]ia de limba olandez`. O g`si pe Pette foarte \ngrijorat`.Avu nevoie de câteva minute pentru a \n]elege motivul acestei nelini[ti.

– Este vorba despre fete, \i explic` Pette. S-au \ntors acum ojum`tate de or`. Au urcat s` stea de vorb` \n camera Sibendinei. Mi-aucomandat cafea. Când le-am \ntrebat dac` nu puteau a[tepta s`m`nânce de prânz, mi-au r`spuns nu [i c` trebuie s` ias`. Le-am f`cutcafea. Sper c` am f`cut bine, doamn`, pentru c` pu]in mai târziu, cândm-am dus s` iau tava, ie[eau din cas`, fiecare cu o valiz` \n mân`. Num-au v`zut, dar am auzit-o pe Sibendina vorbind despre tren, despreZuidplein [i despre metrou.

Pette se \ntrerupse pentru a-i arunca Laviniei o privire contrariat`,\nainte de a continua:

– Exist` un centru comercial Zuidplein, dar este la Rotterdam...Este [i metrou acolo...

Lavinia deveni livid`. |i fu greu s` urm`reasc` explica]iile Pettei [itimp de câteva clipe, fu complet derutat`.

– E[ti sigur` de ceea ce spui? Exist` o mul]ime de magazine laAmsterdam. De ce s` fi plecat la Rotterdam? M` duc s` m` uit \n


camera lor. Poate au l`sat vreun bilet. Nu se poate altfel. Verific` jos,te rog.

Lavinia nu descoperi nici un bilet cu explica]ii. Dimpotriv`, dindulapul lor disp`ruser` unele haine: c`m`[i de noapte, obiectele detoalet`, lenjerie intim`... Lavinia alerg` s` telefoneze la [coal`, unde \nanumite zile mergeau \mpreun`. A[teptând s` i se r`spund`, Lavinia \[iaminti, cu o strângere de inim`, c` \n ajun chiar Peta o \ntrebase cu\ngrijorare dac` era fericit`. Se gr`bise s-o asigure c` totul era \nordine.

– Este ciudat, \i r`spunse sora sa, Sibby [i cu mine suntem convinsec` nu e[ti, [i nici Radmer.

Peta se retr`sese imediat \n camera sa. Lavinia considerase maiprudent s` nu continue aceast` conversa]ie. Cât regreta acum aceast`neglijen]`...

O voce autoritar` \i r`spunse la cel`lalt cap`t al firului \n leg`tur`cu ancheta sa despre cele dou` fete... Cum acestea nu aveau nici unmotiv \ntemeiat s` p`r`seasc` [coala \nainte de ora prânzului, nimenidin [coal` nu le observase absen]a. Persoana care \i r`spunse dorea s`[tie dac` erau bolnave.

– Nu, r`spunse Lavinia f`r` s` a[tepte. Dac` este posibil, v` voi dave[ti mai târziu.

Se duse s`-[i ia po[eta din camera sa, vâr\ \n ea ceva bani [i, f`r` s`se preocupe de ]inut`, cobor\ s-o vad` pe Pette la buc`t`rie.

– Plec \n c`utarea lor, \i explic` femeii cumsecade, chinuit` de\ngrijorare. M` duc la Rotterdam. Vrei s` chemi un taxi pentru mine?Sper c` n-au plecat \n alt` parte.

– Le-am auzit spunând c` merg la Rotterdam, insist` Pette.


Trebuie s`-i vorbesc profesorului despre asta?Lavinia scutur` din cap.– Nici m`car nu [tiu unde s`-l g`sesc. Ast`zi trebuia s` fac` o

autopsie foarte important`. |n plus, cu pu]in noroc, Peta [i Sibby sevor \ntoarce \naintea lui. Dac` sosesc \n lipsa mea, nu le mai l`sa sìas`, Pette! Voi face tot posibilul s` le g`sesc [i dac` nu voi reu[i, v` voitelefona mai târziu. S` sper`m c` este vorba despre o glum` proast`.Cum p`reau când au plecat? Erau bucuroase?

Pette scutur` cu triste]e din cap.– P`reau foarte serioase. Dar n-a]i mâncat de prânz... V ̀voi face o cafea.Lavinia consider` c` pierduse destul timp. N-avea nici o idee

despre orarul trenurilor pentru Rotterdam, nici despre timpul necesarpentru a str`bate cei [aptezeci [i cinci de kilometri, nici m`car dac` vafi \n stare s` g`seasc` amplasarea centrului comercial Zuidplein, o datàjuns` acolo.

Se instal` \n taxi, tremurând de ner`bdare. Pierdu câteva minutepre]ioase pentru a-[i lua bilet [i a g`si peronul corespunz`tor. Ajunseacolo doar pentru a vedea vagonul din coada trenului pentruRotterdam, disp`rând.

Din fericire, trenurile erau frecvente [i \l lu` pe urm`torul. Observ`cu o privire absent` periferia Amsterdamului defilând prin fa]ageamului compartimentului, \ncercând s`-[i ordoneze \n minteevenimentele, pentru a \n]elege situa]ia. Mintea sa, f`r` \ndoialòbosit`, refuza s` func]ioneze. Capul \i era complet gol.

La gara din Rotterdam, trebui s ̀fac ̀un efort pentru a-[i reveni. P`r`sisecasa de dou ̀ore pentru a porni \n cùtarea a dou ̀ra]e s l̀batice...

Se interes` de drumul sù, \n olandez`, dar f`r` mare succes.


Un controlor de tren, comp`timitor, \i ar`t` locul metroului [idirec]ia \n care s`-l ia pentru a ajunge la centrul comercial Zuidplein.Era suficient s` coboare la cap`t, magazinele erau acolo.

Dup` care, totul fu u[or. Urm`ri cu privirea toate siluetele careintrau sau ie[eau din centrul comercial. Dup` mai multe alarme false,trecu de u[ile grele [i se afl` \ntr-un hol de mari propor]ii, luminatstr`lucitor, frem`tând de vocile persoanelor care vorbeau toate \nacela[i timp. De fiecare parte se aliniau magazine de toate felurile [i detoate dimensiunile. Lavinia se \ndrept` spre centru, descurajat` laideea de a c`uta pe cineva \ntr-o asemenea aglomera]ie.

|ntoarse spatele marilor magazine "Vroom [i Dreesman" care seaflau toate \n fa]a acestui amplasament imens [i \ncepu s` \nainteze\ncet, scrutând chipurile din mul]ime. Se afla la dou` treimi din drum,când \l observ` pe Radmer. O privea, la distan]` de \mbulzeal`, laad`postul unui zid.

Lavinia nu [tia ce bucurie \i cuprinse chipul \ndat` ce-l v`zu. Alerg`la el f`r` o clip` de ezitare, lovindu-se de cump`r`torii care se d`deaula o parte la trecerea sa. Când ajunse \n sfâr[it, se ag`]` de haina saasemenea cuiva care este pe punctul de a se \neca [i se aga]` de untrunchi de copac providen]ial.

– Radmer! bâigui. Cum ai aflat? Cum ai ajuns aici atât de repede?Fetele sunt undeva aici... Pette le-a auzit c` vor veni aici. Nu reu[esc s`\n]eleg de ce au venit atât de departe pentru a face cump`r`turi! Ams`rit \n primul tren. Nu pot avea foarte mult avans fa]` de mine...

Se \ntrerupse brusc [i constat` cu voce \ngrijorat`:– Acum, sunt ore de când au plecat. Sunt nelini[tit`, Radmer.|[i st`pâni toate gândurile \ngrozitoare care-i treceau prin minte.


Radmer puse o mân` blând`, ferm` [i lini[titoare peste cea aLaviniei [i, \n ciuda gravit`]ii fe]ei sale, \i zâmbi.

– Nu m-am putut \ntoarce acas` mai devreme pentru a-]i vorbi,cum avusesem inten]ia. Pette mi-a povestit ce s-a \ntâmplat [i am s`rit\n ma[in`. De-abia am ajuns, când te-am z`rit. Nu te fr`mânta, Lavinia.Nu va fi greu s` le g`sim, dac` sunt aici.

Vocea \i era cald` [i \ncurajatoare. |[i trecu un bra] \n jurulumerilor Laviniei \nainte de a continua:

– Cel mai bun lucru de f`cut, este s` str`batem \n lung [i \n latlocul, mergând \ncet, \n speran]a de a le \ntâlni. Dac` n-avem noroc,vom lua o hot`râre dup` aceea.

Aceast` ocupa]ie le lu` aproape o or`, deoarece aleile plecând dincentru, duceau la alte galerii. Exista chiar [i o pia]` unde se aranjaser`vitrine [i un mare num`r de snack-baruri [i cafenele. |n alte\mprejur`ri, Lavinia ar fi g`sit mai degrab` amuzant s` cerceteze toateaceste pr`v`lii. Deocamdat`, ocupat` cu cercetarea sa, de-abia leremarc`.

Când se \ntoarser` la punctul de plecare, Radmer \i \mp`rt`[i calmdecizia sa, zâmbindu-i:

– Vom relua turul, dar de data aceasta, ne vom opri \n fiecaremagazin. Vom \ntreba dac` le-a v`zut cineva. Trebuie s`-mi spui cumerau \mbr`cate. Nu e[ti prea obosit`, Lavinia?

Era epuizat`, dar scutur` din cap.– Nu sunt obosit` deloc, r`spunse cu voce slab`. Cu ce \ncepem?Radmer \i lu` din nou mâna.– Ce-ai spune de magazinele Hema? Este exact genul de loc \n care

le-ar pl`cea s` mearg`.


Traversar` centrul, \nconjur` magazinele mici rotunde, magazineleelegante de mod` [i aproape ajunser` de cealalt` parte, când sim]iap`sarea degetelor lui Radmer peste ale sale.

– Iat`-le! f`cu acesta cu o voce lini[tit`, \n care Lavinia percepu oanumit` u[urare. Exact \n fa]`, \n salonul de ceai.

|n fa]a lor se ridica o construc]ie rotund` din sticl` [i lemn,\nconjurat` de o teras` minuscul`. |n interiorul luminat str`lucitor,Peta [i Sibby, de fiecare parte a unei mese, cu capetele apropiate, erauadâncite \n conversa]ie. Chiar de la acea distan]`, Lavinia putea vedeac` aceast` conversa]ie era animat` [i c` nu p`reau deprimate.

Radmer o duse rapid spre salonul de ceai.– S` mergem lâng` ele, \i spuse când ajunser` \n u[`. |]i voi

comanda o cea[c` de ceai.Privirile lor se \ntâlnir` rapid [i Radmer zâmbi v`zând-o cum \[i

croia drum, pentru a merge s` ia loc pe scaunul din fa]a lui Sibby.Lavinia nu fu deloc preg`tit` pentru primirea ce-i fusese rezervat`.– Oh! Dumnezeule! Ne-am rugat atât de mult cerului s` vii pân` la

urm`! declar` Sibby.– Radmer a venit cu tine, Lavinia? o \ntreb` Peta.Tân`ra femeie d`du din cap, sim]ind pericolul de a izbucni \n

lacrimi la cel mai mic cuvânt. Nu avea rost s`-[i strice imaginea demam` vitreg` [i sor` mai mare, rezonabil`... Din fericire, Radmer fuimediat lâng` ele [i se a[ez` al`turi de Sibby [i \n fa]a Laviniei.

– Sunt foarte mul]umit c` v-am g`sit, spuse cu o voce c`lduroas`.– {i noi de asemenea, tat`, r`spunse imediat Sibby. Tocmai ne

\ntrebam ce vom face. Speram s` porni]i \n c`utarea noastr`, m`carLavinia... iar dac` tu porneai pe urmele ei, câ[tigam.


– De ce a]i f`cut aceast` escapad`, dragele mele? le \ntreb` Radmercu voce domoal`, f`r` umbr` de mânie.

Peta fu cea care r`spunse.– Am considerat-o o idee bun`. Aten]ie! Nu este vorba de o fapt`

necugetat`! Sunt zile \ntregi de când vorbim despre asta. {i am avut unmotiv \ntemeiat, nu-i a[a Sibby?

F`r` s` se gr`beasc`, Peta puse zah`r, turn` lapte \n cea[ca Laviniei[i i-o \ntinse.

– Bea repede `sta, draga mea, o rug`.Ascult`toare, Lavinia \[i bù ceaiul cu lapte [i-[i st`pâni lacrimile,

f`r` s` \ndr`zneasc` totu[i s` rosteasc` vreo vorb`.– Poate ve]i crede c` ne amestec`m \n ce nu ne prive[te, \ncepu Peta.Observ` fa]a lui Radmer [i, \ncurajat` de zâmbetul sù u[or, continu`:– Sibby [i cu mine ne-am spus c` dac` vom face ceva cu adev`rat

dramatic, cum ar fi s` ne \nec`m pe jum`tate, s` ne r`sturn`m cu oma[in`, s` facem o escapad`, ve]i fi obliga]i s` v` ajuta]i unul pecel`lalt, ceea ce v-ar fi apropiat, pentru c` tu o iube[ti pe Sibby [iLavinia m` iube[te. A]i fi \n]eles amândoi c` \mp`rt`[i]i acelea[isentimente. Poate explica]ia mea nu este foarte clar`...

Peta \l privi nelini[tit` pe Radmer.– Dimpotriv`, este absolut clar`, Peta. |ntinse bra]ul f`r` s-o

priveasc` pe Lavinia [i \i acoperi cu mâna micul pumn strâns.– Ne-am hot`rât s` fugim, \[i continu` Peta povestea, pentru c`

\not`m prea bine amândou` pentru a ne l`sa atât de u[or. Cât despreaccident, am considerat c` riscam mai degrab` s` fim ucise, decât u[orr`nite [i am preferat s` renun]`m la el. A[a c` am fugit [i dac` n-a]i fivenit s` ne cùta]i, am fi avut dovada c` nu ne iubi]i, \ncheie cu un


zâmbet seduc`tor. Poate n-a fost foarte clar, dar trebuie s` fi]i de acordc` a fost o idee bun`.

Lavinia \[i drese glasul, g`sindu-[i vocea u[or tremur`toare.– Dar presupunând c` nu v-am fi g`sit \n aceast` mul]ime. Ce s-ar

fi ntâmplat cu mine, f`r` voi dou`?– Lucrurile s-ar fi aranjat bine. Ai fi depins de tata, hot`r\ Sibby...Lavinia \[i strânse mâinile \ncruci[ate atât de puternic una de

cealalt`, \ncât articula]iile degetelor devenir` complet albe. Timp decâteva secunde, uit` unde era, \[i uit` de asemenea educa]ia atât degreu primit` [i alc`tuit` [i mai ales c` nu trebuia niciodat` s`-[i aratesentimentele \n public [i s` discute cu voce ponderat`.

– Te \n[eli, strig` aproape. Nu depind de nimeni! Tat`l t`u, Sibby,depinde de munca sa [i de mama ta. Cel pu]in de memoria sa. El..... El.....

Se opri brusc din vorbit, stupefiat` de propriile cuvinte [i-[i priviinterlocutorii drept \n fa]`. Sibby [i Peta a[teptau urmarea, iar Radmer...Oare cum putea s` se simt` \n largul s`u pe scaun [i chiar s` râd`!

|l fulger` cu privirea, bomb`ni câteva cuvinte furioase, \[i lu`geanta, \mpinse cu putere \n spate taburetul pe care st`tea [i se repezispre u[a chio[cului. Nu [tia deloc unde mergea [i nici nu o preocupa.Se gr`bi \nainte, f`r` s`-[i dea seama c` Radmer era deja pe urmele sale.

Cele dou` fete observau urm`rirea cu interes.– Merge, Peta! De data asta, cred c` este bine! |n câteva minute,

vom avea ceea ce nume[ti tu o explica]ie, de[i dup` p`rerea mea, nueste locul ideal. Nu este destul de romantic, spuse Sibby ridicând dinumeri. Apoi se \ntoarse, dar nu imediat. Avem timp s` lu`m una dinacele \nghe]ate delicioase. Pentru mine va fi ciocolat` [i nuci.

Se duser` de mân` s` dea comanda la tejghea.


Lavinia \nainta repede, lovindu-se continuu de oamenii dinmul]ime, scuzându-se de fiecare dat` \n engleze[te. Dorea s` se piard`\n aceast` mul]ime cât mai repede posibil, dar bunul-sim] o sfida deja:unde va merge [i ce va face când va fi acolo? Ce se va \ntâmpla cufetele? Cât despre Radmer, refuza cu totul s` se gândeasc` la el. |nchiseo clip` ochii pentru a-[i aminti zâmbetul sù [i se izbi de o matroanènorm`, care ducea un co[. Acum era foarte aproape de "Vroom [iDreesman". Intr` \n fluxul de vizitatori care se \ndrepta spre u[a deie[ire [i se l`s` \mpins` de la o tejghea la alta, ochii sì recep]ionânddoar lumina str`lucitoare de pe rafturile cu bijuterii, cravate, m`nu[i...

|n cele din urm` se opri \n fa]a vitrinei unui bijutier [i r`maseacolo, aproape buimac`, privind br`]`rile, inelele [i colierele scânteindde pietre pre]ioase. Vânz`toarea o privi, intrigat`, iar tân`ra femeiesim]i c` era mai bine s` mearg` \n alt` parte, \ntr-un col], \n care dedata aceasta contempl` un stand circular unde erau ag`]ate un marenum`r de e[arfe. Deocamdat`, era singur` pentru a-[i rec`p`tarespira]ia [i a-[i veni \n fire. I se p`rea c` avea capul complet gol.

– Iubito! \i [opti Radmer la ureche, punându-i mâna pe um`r.– Oh! exclam` Lavinia, atât de tare, \ncât o femeie care tocmai

pusese mâna pe o e[arf`, [i-o retrase repede [i-i arunc` o privire uimit`\nainte de a se \ndep`rta.

– Sunt de acord c ̀nu este locul visat pentru a declara dragoste so]iei....Lavinia \[i \n`bu[i un suspin [i se adres` e[arfelor atârnate \n fa]a

nasului sù.– Dar nu m` iube[ti. Tu...Ni[te mâini mângâietoare o f`cur` s` se \ntoarc` atât de repede,

\ncât nu mai v`zu decât o parte din hain` [i c`ma[a sa alb` din m`tase.– Tu mi-ai spus-o. {tii bine c` mi-ai spus-o, murmur` tân`ra femeie

cu gura lâng` stofa hainei sale. Niciodat` nu m` voi putea interpune


\ntre tine [i Helga.Radmer \i ridic` b`rbia cu vârful degetului [i o oblig` s`-l priveasc`

\n ochi.– Desigur. Am spus-o [i, \n plus, este adev`rat! Deoarece cum vrei

s` te interpui \ntre mine [i cineva care nu mai este [i la care nu m` maigândesc de ani de zile? Helga nu reprezint` nimic pentru mine, dragamea. Mare parte din via]a noastr` \n comun, deja nu mai reprezentanimic. |]i voi vorbi despre asta \ntr-o zi, dar nu acum. Avem lucruri maiimportante s` ne spunem.

Lavinia privi chipul calm [i sigur pe sine al lui Radmer.– Dar când ne-am c`s`torit, ce spun, chiar \nainte de asta, când

m-ai cerut \n c`s`torie, mi-ai spus c` nu m` iubeai! Voiai s` accept s`tr`im \n rela]ii prietene[ti, doreai...

O s`rut` pentru a opri valul de cuvinte de pe buzele sale.– Este exact! Cât de prost poate fi uneori un b`rbat. Totu[i, ideea

de a te lua de so]ie \mi era absolut insuportabil`! |n zadar \ncercam s`cred c` m` c`s`toream cu tine dintr-o mul]ime de motive rezonabile.{i, inima mea, nu uita c` ai avut mare grij` s` m` faci s` \n]eleg cât dedes posibil, c` era de asemenea punctul t`u de vedere. Dar \n aceanoapte, la ferm`, când te-am v`zut jos lâng` scar`.... m` a[teptai \ntr-un nor de fum! A trebuit s` remarc c` te iubeam prea mult pentrua respecta \n]elegerea [i c` trebuia s` ]i-o spun, sau s` ies din via]a ta...

– M-ai obligat s` conduc Bentleyul! \i aminti Lavinia cu umor. Am f`cut-o! Totu[i, eram \ngrozit`! {i când ai venit lâng` mine, \n

acea cas`, m-ai tratat \ntr-un mod aproape brutal!Radmer o trase cu totul lâng` el pentru a l`sa s` treac` o femeie

tân`r` care \mpingea un c`rucior cu cump`r`turi.


– Draga mea! Doream s -̀]i sucesc gâtul [i s ̀te iau \n bra]e, \n acela[itimp. S -̀]i spun cât de minunat ̀erai, c ̀erai pe punctul s ̀m ̀\nnebune[ti.

Lavinia continu`, ca ame]it`:– {i când am cump`rat rochiile acelea, când m` dusesem la coafor...– N-aveam decât o dorin]`: s`-]i spun c` erai cea mai frumoas` fat`

din lume. Dar m-am ab]inut de team` s` nu te superi.Se aplec` peste fa]a sa pe care o prinse \n mâini pentru a o s`ruta.– N-a[ fi crezut niciodat` c` pot iubi \n asemenea m`sur`. Dac` nu

r`mâi cu mine, via]a mea nu va mai avea nici un sens.Se \ntrerupse pentru a-i zâmbi unei doamne grase \n costum

popular, care voia s` treac`.– |n acea sear`, când m-am \ntors acas` atât de târziu, am \n]eles

c` m` iubeai [i tu.– N-am spus o vorb`!– Te \n[eli. Ai spus foarte multe. Erai foarte furioas`, dragostea mea.– Eram furioas` pentru c` mi-a fost team` pentru tine.– {tiu, \i r`spunse \nainte de a-i acoperi Laviniei fa]a cu

nenum`rate s`rut`ri mici, sub privirile interesate ale unui b`ie]el [i aleunor feti]e, care-i observau cu gura cascat`. Lavinia \ntâlni privireafascinat` a copiilor [i ro[i pân` la urechi.

– S` nu crezi c` nu-mi place s` m` s`ru]i, Radmer, dragostea mea,dar am impresia c` suntem \ntr-un loc foarte public...

Radmer plimb` o privire absent` \n jur.– Cred c` ai dreptate, dragostea mea. S` mergem s` le \ntâlnim pe

fete. Probabil tocmai se felicit` [i se \mboln`vesc \ndopându-se cu\nghe]at`.

– S`rb`toresc o victorie, replic` Lavinia zâmbind. Aceast` escapad`ne-a permis s` ne reg`sim.


|ncepur` s` mearg` \ncet, mân` \n mân`, doar cu dragostea lor,indiferen]i de acum la mul]ime.

– De ce crezi c` m-am \ntors devreme acas`, Lavinia?– Nu [tiu, spune-mi, Radmer.– Pentru a-]i spune c` nu mai puteam. Lucrurile nu mai puteau

continua a[a. Venisem s` te rog s` m` ier]i pentru r`t`cirea mearidicol` [i s` accep]i s` iei totul de la zero cu mine.

Lavinia privi cu pasiune chipul so]ului sù, \nnebunit` de fericire.– Oh! da... te rog Radmer, s` lu`m totul de la \nceput! \l implor`

cu ardoare, cu ochii a]inti]i \n ai sì.– Nu te \ntoarce! \i [opti cu mali]iozitate Radmer la ureche,

aruncând o privire piezi[` spre salonul de ceai. Dou` fermec`toarepu[lamale ne observ`.

F`cur` \mpreun` un mic semn din mân` spre Sibby [i Peta. |n clipacând trecea de u[`, Radmer o mai re]inu o clip` pe Lavinia.

– Draga mea Lavinia, nu [tiu dac` \]i aminte[ti, dar ]i-am spus \ntr-o zi, c` nu erai femeia care s`-i cear` luna so]ului sù. }in s`-]ispun c` nu este deloc nevoie s` mi-o ceri. Deoarece am inten]ia s` m`duc singur s-o desprind pentru a ]i-o da... Voi adùga soarele [i stelele,pentru a fi cu b`taie la cântar...

Dac` \[i amintea! Oare n-o f`cuse aceast` fraz` s` sufere cumplit? Nu se gândise c` o

credea lipsit` de orice sensibilitate, de orice dorin]` de fericire?– Este foarte amabil din partea ta, Radmer, \i r`spunse cople[it` de

fericire. Dar la drept vorbind, ce \mi pas` de lun`, când am dragostea ta?

Sfâr[it


Sotie Sau Prietena

Documents

Transcript of Sotie Sau Prietena