Ш Vil Sil P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă rab No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E :

autorităţi şi instituţii 1000 lei de onoare 500 „ particulare 12 luni 360 „

6 luni 190 „

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 33

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 6 LEI

A N U L L I N r . 18

S Â M B Ă T A 2 M A I 1942

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

mm

GH. LEON Coşul cu fructe

P E N T R U C U N O A Ş T E R E A L U M I I Ţ Ă R Ă N E Ş T I

Afara de roman ş i propria observaţia titadtoiiior lei mai lămân© folklórul pontra înteuegeœo sufletului rural precum şi e-ventuale străvechi reminiscenţe nezăgă­zuite d e zgura civilizaţiei modeme. Сѳтсѳ-tărite folktoriloe deslanţulte în secolul tre-auit o u un rar entuziasm s u b influenţa ma­rilor fcflktorilşti geranani, cari au recunos­cui toată importanţa depozitelor de ore-

. авф, .satpeseé$î,"<XBbteœ- ce se găsiau- în straturile poporului a u d u s la noi la a d u -nairea unui imens material folkloric, ce a contribuit înttr'o largă măsură la cunoaş­terea lumii ţărăneşti. Revărsări de siufiet papul'aj cunoaşte şi poezia română delà Ienăchiftă Văcărescu până la lirica mo­dernă de az i , ісж producţiunile epice a u (

primit aceiaşi înviorătoare influenţă. Cu­legătorii de falklar Simian Florea Marian, Elena Niauliţă Voronca, Tudor PamËie ca să mu numesc decât .pe cei m a i însem­naţi;, n 'au d a t adevărata semnificaţie ma-teridiului adunat. Încercând să stabilea­scă: vechimea umor credinţi, dacă au la bază un substrat păgân s a u creştin, e tc . , şbau propus ідо orizont redus de cercetări, astfel că n 'au reuşit s ă d e a viaţă mate­rialului amorf, mu l-au încadrat într'o vi­ziune d e mai largă amploare, rămânând astfel obiect de disecţie pentru filologi şi încă nu material de prim ordin, nefiind c u f e s îh condiţilujnile cerute de aceste d is­cipline.

Din aceste motive a fost şi repede a-bandanat, filologii preferând s ă lucreze aur le vif, monografiile graiului românesc din diferite regiuni, stând dovadă. Totuşi prea mu/M potenţial de viaţă z^cea în taensul material adunat oa să nu por­nească din el însuşi sensiuri spre o m a i largă înţelegere, linii arhitectonice p e n ­tru zidirea acelui cosmos folkloric spre care ne îndrituiau să 'tindem toate pro-cjucţiumtile popula»».

SitoânidlUMse m mieaul acestui uriaş ză-aâmaâ^t d e suflet ţărănesc, literatul de se­rioasă formaţie intelectuală, d. Ovidiu Ecjpadilma nu s ' a lăsat copleşit de mate­rial, ci cu o metodă de adânc cunoscător a ordonat şi a olarii Jccrt sensuri pe se d e s ­prindeau organic d i n culegerile de fol­klór tipărite, cooveirgând spre o structură umiftara, s p r e o viziune românească a lu­mii.

Aparent, s'ar putea crede că aceasta deölegoxe din vrajă s 'a produs tardiv. Noi vedem în excelentul studiu „ O viziu­ne românească a lumii", o închegare ar­monică, o împlinire rodnică a unor stră­danii de cultură ce domnii prof. D. Cara-costea şi Nichifar Crainic l eau purtat de peste două decenii şi cari a u rodit în ез> tusiasmul tânăr al d-lui Ovidiu Papadi-ma, care lecc fast neostenit ucenic.

Dar acest studiu de folklór, asupra v a ­lorii căruia s'au pronunţat cronicarii 'lite­rari şi de specialitate, actualizează o în­delung discutată problemă, aceia'vc pri­mejduirii sufletului rural, au minunatele daruri de energie şi credinţă românească în faţa vadurilor tot mai' impetuoase ale civilizaţiei citadine.

Aici a fost închegată o viziune româ­nească a (lumii ou toată osârdia unui pre-ţuitar ou textelor folkücrice, convins. fiind oă e vorba mai mult de regăsirea unei huni oa şli pierdute, aceia a „vechilor pa­triarhalităţi", decât de lumea omului ru­ral din actualitate.

Orniull vechi care, în exemplare tot mai

rare, .poate fi identificat şi azi integrat in armonia cosmosuluii, avea ditmensiuni de erou. Credinţa în Dianoezeu îi deschidea tainele color văzute şi nevăzute, ştilndu-se în vecinătatea sfinţilor cari umblă pe pământ şi îngerilor ce se coboară din cer. Moartea nu-d înspăimânta; armă satului avea deplină încredere în forţa dumne­zeiască a muncii .şi de aici rezistenţa în străduinţele mcepufe^şi' sredirata kr-rezuî-' tataie de peste timp die sforţărilor de azi. Croit pe măsura acestor dimensiiuni, omul vechiu cunoştea mula, vilrtütecc cel ar pu­ternici. Milă de semenii căzuţi, milă de vieţuitoare, milă de făpturile lui Dumne­zeu. Respirând karg în armonia firii, tă­râmul şi-o simte prietenă acţiunilor lui bu­ne. Dragostea de viaţă, iubirea, poinirea pentru vitei ie şi aventură Izbucnesc vesel în cadrul sărbătoresc al naturii. Ni se re-con&trueşte această lume şi ne este înfă­ţişată 'în toată frumuseţea ei originară, E o (lume în oare mulţi intelectuali dintre cei porniţi' dlella sat îşi mai pot recunoaş­te copilăria. Se vede lămurit că numai într'o libertate, de basm şi de vis se pu­tea înfiinţa o atât de pură si cutezătoare imagine despre lume, despre Dumnezeu şi destto. Fiind într'o luptă de secole cu păgânul şi păgânitatea, credinţa creştină se înmuădie, pătrunde şi covârşeşte într'o lume -curată şi înaltă ca o biserică.

Câte biruinţi, cât zbucium, câte morţi şi mai ales câtă credinţă şi jertfă fără pri­hană au dus la mgenuncherea marţii, la echilibrull senin pentru a fi privită cu li­nişte. Din studiul ©ue citat se des­prinde profitul arhangelic cil amului ro­mân. Vitejie, sete <i& dreptate, o fun­ciară dorinţă de integrare în fire, îin cos­mos, sunt alte atribute ale acestui chip româneisc care şi-a ocrotit trăinicia pe acest pământ, pedepsitor, într'o luptă dlreaptă ou viăimaşii.

Oe-am făcut noi să păstrăm, dacă nu să isporim strălucirea acestei viziuni ro­mâneşti a lumii, singura oare justifică exstenţa noastră oarecum, pe acest pă­mânt? D. Ovidiu Popadimct a simţit fio­rul acestei întrebări şiba cutezat să-şi însemne gândul: <„Ce va deveni sufleteşte ţărănimea noastră, când străvechea vi­goare a disciplinei fdlkiorice de viaţă şi de gândire se va fi fărâmat cu totul?".

Suntem bucuraşi că nedumerirea acea­sta nedesminţind pe omul de studiu, a desvëlit un ,chip îndurerat ş' aceste în­trebări şi îndoeii şi tristeţi mărturisite fac să crească în seriozitate acest studiu, bogat în rezonanţe româneşti, fără să-şi piardă valoarea strict ştiinţifică, ц

Am vrea- să răspundem întrebării for­mulate mai ,sus că noi citadinii ne putem permite să fim optimişti sau pesimişti în ceèace priveşte rezistenţa spiritului ţără­nesc în faţa civilizaţiei cosmopolite, că putem considera o lume ce se pierde un nulmăr de indivizi ieşiţi din rigorile disci­plinei austere de viaţă, că ne putem pro­nunţa în mod llibex asupra nouilor forme de viaţă ce prind să mijească pentru veş­nicie; spiritelor ce freamătă în matca ace­stui pământ fecund, lucrul nu are impor­tanţă. Miturile aresc dintre noi .şi se înalţă spre lumi, unde credinţa creştină dogo­reşte şi Rull Omului aşteaptă întoarcerea oamenilor.

Noi am putea cel m á t să îngenunchem.

IULIAN VESPER

Din ..ILUMINĂRILE lui Aithur Rimbaud

JtN URMA POTOPULUI

De îndată ce ideea potopului se linişti, Un iepure se opri în troscot şi clopo­

ţei tremurători, şi-şi spuse curcubeului rugăciunea, prin pânza de păianjen.

O! pietrele nestemate ce s'ascundeau, — florile care-apucaseră să privească...

In băltoacele uliţei mari se ridicară stâlpi, şi bărcile fură trase spre largul mărei etajate sus, ca în g rauur i .

Şanse l e curse, în casa lui Barbă-Alba. stră, la abatoare, în circuri; unde pecetea lui Dumnezeu făcu să pălească ferestrele.

Castorii clădiră. Ceştile cu mazagram fumegară în cafenele.

In palatul de sticlă încă strălucitor, co­piii în doliu u r m ă r e a u m i n u n a t a prive­lişte.

O poartă clănţăni, şi în piaţa cătunului, copilul îşi roti braţele, înţeles de sfârle-zele şi cocoşii clopotniţelor de pretutin­deni, sub plesnetele repezi ale ploii.

Doamna X... aşeză un piano în Alpi. Li tu rgh ia şi p r imele î m p ă r t ă ş a n i i se ce­l eb ra ră la cele o su tă de mit de altare ale catedralei.

Caravanele plecară. Ş i splendid-Hotel fu zidit în haosul gheţurilor şi-al nopţilor de la pol.

De-atunci, Luna auzi şacalii scâncind pr in deserturi de cimbru^ — şi eglogele în saboţi mormăind prin livadă.

Pe urmă, în pădurea violetă, înmugu­rită, Eucharis îmi spuse că era primă­vară.

Tăcuţi, pe lac; — spumă, vârtej pe pod şi t r ece pes te bârne; — pânze negre şi orgi, fulgere şi tunete, creşteţi şi rosto-goliţi-vă; — a p e şi tristeţi, creşteţi şi is­caţi potoapele.

Căci de când s'au "împrăştiat, — oh! pietrele nestemate pitindu-se, şi florile

•^schisel^—m, Лл «*a4f -тШ* 9» <B#gma,: vră­jitoarea care-ş i pâ lpâ ia j e r o t e c u l . în oala de pământ, n'are să se 'nvoiască nicicând să ne spună ce ştie ea, şi ce nu ştim noi.

BARBARA

Cu mult după zile şi nopţi şt ano t impur i şi ; i m ţ e şi ţări,

Pavi l ionul d e c a r n e s â n g e r â n d e pe mă­tasea mărilor şi florilor arctice; (inexis­tente),

întremat de vechile fanfare de eroism, — care ne rod încă i n ima şi m in t ea , — departe de vechi i ucigaşi ,

— O! pavilionul de carne sângerândă pe mătasea mărilor şi a florilor arctice; (inexistente) —

Desfătări! — Jeratecul plouând cu vărteje de chi­

ciură, — Desfătări! — Focurile acelea pe ploaia

vântului de diamante, plânse de inima pământului pe veci tăciune pentru noi.

— O lume! (Departe de bătrânele adăposturi şi de

bătrânele flăcări pe care le auzi, le simţi). Jeratecul şi spuma. Muzică, vâ r t e ju l vo i ­

tori lor şi ciocnetele sloiurUor de astre. O, desfătări; o, lume; o, muzică. Şi aici formele, sudorile, pletele revăr­

sate. Şi lacrimile albe, fierbinţi, — o desfă­

tări! — şi vocea femeiuşcă ajunsă în fun­dul vulcanilor şi ai grotelor arctice...

— Pavilionul.. .

FLORI

Depe o treaptă de aur, — printre şnu­rul l de borangic, văluri sure, catifele verzi şt discuri de cristal — v ă d degeţelul des-

ALEX. CÄLINESCU Tors

chizăndu-se pe un covor de filigrane de. argint, de ochi şi de plete.

Bănuţi de aur galben semănaţi pe aga­tă, coloane de mahon susţinând un dom de smaralde, buchete de atlaz alb şi m lă -dife fine de rubin înconjură trandafirul de apă.

Ca un zeu cu ochi enormi albaştri şi cu forme de nea, marea şi cerul atrag pe te­rase de marmoră mulţime de tineri şi zdraveni trandafiri.

ZORI

Am îmbrăţişat zorile de vară. Nimic nu se mişca încă pe faţada pala­

telor. Apa murise. Câmpiile de umbră nu părăsiseră calea pădurii. Am mers, deş­teptând răsuflări vii şi căldicele; giuvaer-gicale se uitară lung, şi aripile se treziră fără sgomot.

Prima ispravă fu, în cărarea ce se şi umpluse de proaspete sclipiri ruginiit o floare care-mi destăinui numele.

Zâmbii spre Wasserfall c a r e s e desple­tea p r i n t r e b raz i : în piscul argintat re. cunoscui zeiţa.

Atunci ridicai unul câte unul vălurile. In alee, mişcând braţele. Pe câmpie, unde am părît-o cocoşului. In oraş, ea fugea printre clopotnifi ş i cupole; ş i a l e r g â n d ca un cerşetor pe cheiul de marmoră, o fu­găream.

In susul drumului, în apropierea unei păduri de dafini, am înfăşat-o în vălurile ei îngrămădite, şi i-am simţit un pic u-riăşul trup.

Copil şi dimineaţă se prăvăliră în adân­cul pădurii.

La deşteptare se făcuse amiază.

COPILĂRIE

Idolul acesta, ochi negri şi coamă gal­benă, fără rude nici palat, mai nobil decât fabula; mexican şi flamand; împărăţia lui, azur ş i v e r d e a ţ ă obraznică, aleargă pe nisipuri strigate pe nume, prin valuri fără luntri, cu denumiri fioros de greceşti, sla­ve, celtice.

In luminişul pădurii, florile de vis sună, lucesc, luminează, — fata cu buze de por­tocală, cu genunchii încrucişaţi în potopul senin ce ţâşneşte din câmpuri, goliciune pe care-o umbresc, străpung şi îmbracă toate: curcubeele, flora, marea.

Femei ce se rotesc pe .terasele vecine cu marea; copile şi uriaşe, superbe negre în muşchiul verde-sur, giuvaere, drepte pe pământul mustind de boschete şi gră­diniţe desgheţate, — mame tinere şi su­rori mari cu privirile pline de pelerinaje, rultane, prinţese cu purtări şi haine tira­nice, mici străine şi făpturi nefericite.

Ce plictiseală, ora „trupului drag" şi a „inimii dragi"!

III.

Flori magice roiau. Talazuri se legănau. Fiare de o eleganţă fabuloasă circulau. Innecaţi se 'nmănunchiau în larg, pe ma­rea adunată dintr'o vede de lacrimi calde.

IV.

în pădure este o pasăre, cântecul ei te opreşte şi-ţi împurpura faţa.

Este un ornic care nu sună. Este o surpătură cu un cuib de dobi­

toace albe. Este o catedrală care scoboară şi un lac

care urcă. Este o trăsurică părăsită 'n tufiş, sau

scoborănd pe potecă în goană, împangli-cită.

Este o^ trupă de comedieni costumată, ce se zăreşte pe drum, prin luminişul pă­durii.

Este, însfârşit, când ţi-e foame şi sete, cineva care te goneşte.

Eu sunt Sfântul, în rugăciune pe prispă, aşa cum dobitoacele pasc până la Marea Palestinei.

Eu sunt cărturarul pe jilţul s u m b r u . Crengile şi ploaia isbese în geamul bi­

bliotecii. Eu sunt drumeţul şoselelor din pădurea

pi t ică; vuetul zăgazurilor îmi acoperă paşii.

Văd îndelung leşia galeşă a aurului dm asfinţit.

Aş putea fi copilul pe digul înclinat spre larg, micul argat străbătând aleea a cărei frunte atinge cerurile.

Carările-s aspre. Colnicele se 'nvălue cu grozamă. Aerul nemişcat. Cât de departe-s păsările şi izvoarele! Nu poate fi decât sfârşitul l umi i aprop imdu«se .

(în tălmăcirea lui ION FRUNZETTÏ)

Peisaj urban I n u l t i m u l t i m p r a p o r t u r i l e d i n t r e OM şi

VIAŢA a u deven i t a t â t d e s t r ânse , încâ t de m u l t e or i a m fost t e n t a t s ă cred că oameni i a u s e t e m î n p r e a m a r e m ă s u r ă d e m o a r t e , cât d e v ia ţă . F ă r ă îndoia lă <că n e găs im în faţa u n o r aspec te u m a n e , c a r e n e amin te sc cu u ş u r i n ţ ă d e a c e a psihologie p r i m i t i v ă a decadenţ i i ş i a că re i jus t i f icare n 'o p u t e m găsi decâ t m însuş i med iu l is tor ic m o d e r n . Să s tea c ineva d i n zori şi p â n ă t â r z iu după miezul nopţ i i , e a m a r t o r a l în t regi i desfă­ş u r ă r i u r b a n e d e aici ş i - ş i v a d a s e a m a cu u ş u r i n ţ ă că t o a t ă l u m e a e s t e s t r ă b ă t u t ă de o m a r e f ie rbere a t ră i r i i , u n fel d e spa imă du re roasă o s t ăpâneş t e ş i - i impl ică aces t fel de v i a ţ ă t r e p i d a n t ă şi i luzorie . S e p a r e că m a i mult', jca o r i când , as tăz i , cameniţ î a u conşt i in ţa sau p r e s i m ţ i r e a u n u i apocal ips a -propia t . Neces i ta tea d e a se găsi în mij locul mul ţ imi i , fuga d in s ingură t a t e , a c e a s t ă î n ­colăcire î n g loa tă (fie că d o m i n ă alcoolul , a-meţea la e ro t ică s a u p u r ş i s imp lu inu t i l a p i e rde re d e t i m p p e s trăzi) t o a t e c a r ac t e r i ­zează ga lopaju l lor s p r e o zi oa reca re , de m â i n e s a u îndepă r t a t ă , c a r e p r e s u p u n e în să moar t e , p r ă b u ş i r e a p ă m â n t u l u i , s a u r u p t u r a constelaţ i i lor d e p e o rb i t a lo r n a t u r a l ă . A d e ­v ă r u l este că oameni i , de l à copilul cel m a i n e v inova t p â n ă l a b ă t r â n u l « a r e ş i - a p i e r d u t sen ină ta tea , toţ i s e t e m d e c e v a imprecis , to ţ i cau tă o od ihnă s a u d o a r o anes tez ie a vieţ i i .

A m crezut la î ncepu t c ă n u e d e v ină decâ t sosirea p r i m ă v e r i i şi a t u n c i e lemente le bio­logice ş i - a r găsi îns fâ rş i t o g rada ţ i e a efer ­vescenţei lor . D a r a m i n t i n d u - m i că luc ru r i l e aces tea se î n t â m p l ă de m u l t e ton i , n u m i - a r ă m a s decât să fixez î n fişele m e l e o n o u ă faţă a lumi i . Ca nic iodată oameni i ci tesc e x ­t r a o r d i n a r d e mul t , ci tesc or ice , c au t ă s ă s e confunde c u vieţ i s t r e ine , c a u t ă coresponden­ţ e î n t r e e i şi efemeri егоД d e r o m a n e , a v e n ­t u r a acelora s ' a r p ă r e a c ă - i ech i l ib rează p e u n p lan m a i fan tas t i c — şi rea l i tă ţ i le lor cor­pora le n ' a r a v e a d« sufe r i t aces te În to rsă tu r i a le v remi i împo t r i va lor . O a m e n i i s e d i s t r ea ­ză, indi ferent cum, d a r î n inconş t i en ţa jocu­lui aces t a şi î n n a t u r a lui v u l g a r ă m a i a les , poţ i ghic i uşor p a s i u n e a cu care e i v o r sa c a ş t b r r c e v a p i e r d u t î n an i i Oe a c a l m i e d e m a i îna in te . Oamen i i n u r ă m â n în case d e ­câ t p e n t r u somn , d a r n u m a i p e n t r u s o m n — cu toa te c ă a m impres i a c ă şi do rmind , spa i ­m a îi t u r b u r ă ş i - i ch inue . F i eca re încea rcă să î ng rămădească în cupr insu l une i zile, v ia ţa m a i m u l t o r zile v i i toare ; f iecare accep tă e v a ­d a r e a din el însuş i , n e m a i a p a r ţ i n â n d u - ş i nici m ă c a r p e n t r u r e s e m n a r e s a u o even tua l ă l u ­cidi ta te rel igioasă.

I n t r ' a d e v ă r n e ap rop iem d e o zi a s fâ rş i tu­lui? Sau n u es te d e v ină decâ t faza r ăzbo iu ­lu i? I n aces t s e n s îm i amin tesc d e lun i le p e ­t r ecu te p e front, când n« g â n d e a m to ţ i l a cei din in t e r io r cu s en t imen tu l că aceş t ia nici n u mai există , că î n t r e noi şi cei r ă m a ş i s 'a t r a s o 'bar ieră grea , de spă r ţ i t oa re n u n u m a i geo­grafic — d a r m a i a l e s suf le teş te . Dacă p â n ă în a n u l 1941 s 'ar p u t e a zice că is tor ia a t r ă i t o g r a n d o a r e ame ţ i toa re , a t u n c i p res imţ i rea a -cestei p r ăbuş i r i n u t r e b u e în ţe leasă decâ t p r i n efectele psihologice c rea te d e războiu . Nu n e găs im decâ t în fa ţa une i e t a p e o m e n e ­şti de decaden ţă superf icială , p e n t r u c ă m a s s a a m i n t i t ă m a i s u s n ' a r e nici conş t i in ţa n ic i s u ­fletul une i l umi m o d e r n e — c» eâfe ceva d in n a t u r a suf ic ientă a unei lumi mediocre . N i ­mic n u m e r g e îna in t e , n i m e n i n u doreş te s ă p a r c u r g ă zonele ca lme a l e an i lo r vi i tor i . Toa tă l u m e a v r e a s ă t r ă i a scă în p rezen t , l u ­m e a s e op re ş t e în loc şi « u vo in ţă îşi r ă s toa r ­nă ech i l ib re le in t e r ioa re — p e n t r u c ă să n u fie p r egă t i t ă î n n ic iun fel, ci d o a r g a t a să a d o a r m ă sau a t â t d e a m e ţ i t ă — încâ t s ă nu mai s i m t ă sfârş i tu l .

Deaceea cred că l u m e a a r t r e b u i i nv i t a t ă la luc id i ta te . N u s e ap rop ie n imic , n i m e n i niu v a m u r i , n u se v a produce nic io t u r b u r a r e în Cosmos. Mi -e t e a m ă însă că pes te faza a s t a de colectivă an imal iza re , sp i r i tu l pu r a l oa ­meni lor a d e v ă r a ţ i n u poa t e fi sa lva t . Astfel , pa ra le l cu vic tor ia eroică a t impu lu i nos t ru . I s tor ia v a în reg i s t r a şi aceas t ă mediocră î n ­toa rce re la p r imi t iv i sm.

L A U R E N Ţ I U F U L G A

VASTLIU-FALTI Bu«ţ

UNIVERSUL LITERAR 2 M A I 1942

Cronica dramatică E c r a n u l C r o n i c a m u z i c a l ă T E A T R U L N O S T R U : „ P Y G ­

MALION", comedie î n 5 ac te d e G. B E R N A R D SHAW.

U n t ea t ru despre a le că ru i r e ­prezenta ţ i i v o m vorbi în i tn i leau-n a cu p iácere este aees i „Xea t ru al no>i.ru'' a i cat ui director i a u dovedi t că s e m a l poa te p rezen ta p e o scenă româneasca , t ea t ru s e ­rios, t ă i a c a să s e a j ungă n e a p ă ­ra t la г а і алгп і .

P u j i i e u i ca re î n u l t imul t i m p s'a a ' i . a t a l a i de îngădui tor , a c -ccp . and t a r ă să c râcnească or ice LKV~aon.e i.iai m u l t m t u i c a l ă de ­çà i. t ea t ra la , a dovedi t in ace laş t i m p cá m a i şt ie sa aprec ieze şi piesele b u n e i n t e rp r e t a t e de a c ­tor i t iner i şi t a teu ia t i .

Şi ch iar d a c ă aceşti ac tor i — e vorba de „foştii" p a t r u di rector i ai Tea t ru lu i n o s t r u — n ' au pusu t r e n u n ţ a ia ce r tu r i l e şi ne în ţ e l e ­ger i le car i , d u p ă concepţ ia r o m â ­nească, t r ebue s ă exis te i n t r e „ca­maraz i i " dű t ea t ru , în sch imb dânşi i a u în ţe les să n u s e a b a t ă cu n ic i -un pas d in d r u m u l pe c a -r e - a u ho tă r î t sa-1 u rmeze .

„Deschiderea de s t a g i u n e " a Tea t ru lu i nos t ru a const i tu i t -o o comedioa ră ag reab i l ă „Scaden ţa dragoste i" , m u l t super ioa ră t u t u ­ror farse lor p r e z e n t a t e d e a l t e t ea t r e .

A u r m a t „I luzia fer icirei" , m u l t super ioa ră „Scadenţe i d ragos te i " şi p r e z e n t a t ă î n condi ţ i i exce len­te de d o m n u l Ion Sah igh ian .

Hotă r î ţ i să p rez in te t e a t r u d in ce în ce m a i serios, t iner i i d i r ec ­tor i — r ă m a ş i î n u l t i m u l t i m p doar doi — a u a les p e n t r u a t re ia p r e m i e r ă a ac tua le i s t ag iun i co­media lui George B e r n a r d S h a w : „Pygmal ion" .

P iesa a m a i fost p r ezen t a t ă acum vreo 10 a n i pe scena t ea ­t ru lu i Ven tu ra , s u b t i t lu l de „F lo ­r ă reasa" . P r e a p u ţ i n încreză tor i în c u l t u r a spec ta to ru lu i nos t ru , di rector i i de a t u n c i a l t e a t r u l u i a u găs i i de cuv i in ţ ă să dea p ie ­sei un t i t lu pe în ţe lesul t u t u r o r .

Direcţ ia T e a t r u l u i Nos t ru a gă ­sit n i m e r i t să p ă s t r e z e t i t lu l o r i ­ginal a l piesei. Să n u credeţ i c u m ­va că a făcut l uc ru l ăs ta , c r e ­zând că spec ta tor i i d e as tăz i îşi po t da s e a m a m a i uşor , decât cei d e a c u m zece a n i de sp re ce poa te fi v o r b a î n p iesa iu i B e r ­n a r d S h a w .

Şi ch iar d a c ă s 'au gând i t la a şa ceva, s 'au înşe la t a m a r n i c .

D o v a d ă a aces tor spuse es te candoa rea desăvâ r ş i t ă cu ca re u n cunoscu t m ă î n t r e b a a l a l t ăe r i c a r e e t r a d u c e r e a exac t ă a a c e s ­t u i cuvân t : Pygmal ion .

A d e v ă r u l es te că, as tăzi , „Pyg­ma l ion" es te u n t i t lu m u l t m a i comerc ia l decât „F loră reasa" .

Şi expl ica ţ ia este foar te s implă . A c u m doi a n i a fost p r ezen t a t pe ec rane le n o a s t r e c u m a r e s u c ­ces, u n film i n t e r p r e t a t d e Leslie H o w a r d ; „Pygmal ion" .

Şl ceeace e r a de d e m o n s t r a t , a fost demons t r a t .

Poves t ea scu lp toru lu i P y g m a ­lion, îndrăgos t i t d e p rop r i a lu i operă , d e s t a tu i a de ivor iu a G a -lateei , a insp i ra t m u l ţ i poe ţ i şi au to r i d rama t i c i .

R ă z b u n a r e a zeiţei Venus a s u ­p r a omulu i c a r e îndrăzn ise să se lepede de toa t e femeile d in Ju ­ru l lu i , a găsi t r ă s u n e t ch i a r şi î n suf le tu l l u i Vol ta i re , care- I amin t e ş t e p e P y g m a l i o n în n i ş t e ve r su r i ded ica te domnişoare i L e -couvreur .

D e a s e m e n e a găs im n u m e l e sculp toru lu i amin t i t în opera lu i Murger , a lui Souves t re , Oorme-nin, Monselot şi a t â ţ i a a l ţ i i .

B ine înţeles , ch ipu l î n care ge ­nia lul B e r n a r d S h a w a în ţ e l e s să p r ivească legenda lui Pygmal ion se deosebeşte сц desăvâr ş i r e de cel a l predecesor i lor lu i .

Profesoru l de fonetică se v a îndrăgost i p â n ă l a u r m ă de f lo­r ă r ea sa p e care el a î n v ă ţ a t - o să vorbească şi să se p o a r t e corect .

Poves tea es te des tu l de b a n a l ă şi, la p r i m a vedere , n u p r e a deo­sebi tă de a t â t e a ag reab i l e c o m e ­dii de salon.

Acolo u n d e i n t e r v i n e sp i r i tu l caust ic a l lui Shaw, es te în p r e ­zen ta rea t a t ă lu i f lorăresei , b ă t r â ­nu l Doolit t le, h a m a l u l be ţ iv ca re , cu câ t eva cuvinte , r ă s t o a r n ă toa tă concepţ ia d e v i a ţ ă a a ş a zisei bune socie tă ţ i engleze.

P r e z e n ţ a aces tu i pe rsona j în comedia „Pygmal ion" îl c a rac t e r i ­zează perfect pe p roaspă tu l ce tă ­ţean i r l andez Shaw, a că ru i î n ­t r eagă v ia ţă const i tue u n e t e rn pa r adox .

î n c ă oda tă : d i rec ţ ia Tea t ru lu i Nostru m e r i t ă toate felicitări le p e n t r u cura ju l de ca re - a da t d o ­v a d ă p r ezen t ân d o piesă d e S h a w in v r e m u r i l e aces tea când farse le au tor i lor anon imi s u n t la m o d ă .

Şi aceas ta , ch ia r în c iuda f ap ­tu lu i c ă d i r ec to ru l d e scena ţ i

ac tor i i n ' a u izbuti t î n în t r eg ime să r e d e a a tmosfe ra necesa ra unei piese d e B e r n a r d S h a w .

I n ac tu l I I I p r i m a exper ien ţă , făcu tă ,yîn pub l i c" cu mica flo­r ă r e a s a d o m n u l Sah igh ian n ' a r euş i t deloc s ă n e sugereze r ig i ­d i t a t ea ou ca re a r fi t r ebu i t să fie î n t â m p i n a t ă fa ta c u l imba j d in popor de doamne le în fumu­r a t e din „high-l i fe" .

Doi t iner i — u n bă ia t şi o fată — ou m a n i e r e foa r te bucu re ş t ene car i luau p a r t e şi ei la aces t

Domnul Marce l Anghe lescu în rohi i lui Doolit le, amin t indu -n i -1 adesea p e Timică, i n t e rp re tu l de a c u m 10 a n i a l aceluiaş ro l , a fost supe r io r celor la ţ i i n t e rp re ţ i a i piesei, e l câş t igând de altfel şi m a r e a s impa t i e a publ icului .

D o m n u l J e n i c ă Cons tan t inescu ni s 'a p ă r u t a fi i n t e rp re tu l c a r e - a în ţe les .cel m a i b ine ro lu l pe ca re - i a v e a de debi ta t . F ă r ă a-ş i s tân jen i cu n imic colegii, d o m ­nu l J e n i c ă Cons tan t inescu a r e u ­şit s ă fie ia înă l ţ imea roii ului ce i s 'a înc red in ţa t .

I n celelal te r o lu r i a u a p ă r u t câ ţ iva r o m â n i şi câ t eva românce , cu n u m e d e î m p r u m u t , englezeşti .

Da r , însfârşi t , mici le l a cune p e ca re l e - a m în tâ ln i t î n aces t spec ­tacol n u s cad p r e a m u l t din m e ­r i te le actor i lor ş i a le d i rec toru lu i d e scenă , c a r i a u dovedi t că in­tenţ i i b u n e a u a v u t c â t se poa te de mu l t e .

T R A I A N L A L E S CU

CINEMA C A P I T O L : P O V E S T E A greoaie oferă prea puţine mo-U N E I W E Ţ I A N N E L I E

Acum câţiva mü, calenda­rele format maire erau ibmtva-te cu o ,^cară a vieţii" — îm care erau matreate din patru în patru trepte ştiutele eveni­mente prin cari trec în cursul popasului pe pământ majori­tatea inidiwzfllor. (Spun mago-fitatea şi nu toţi indivizii, găndindu - mă la celibatarii, convinşi).

Ori filmul ..Aron-eflie" ne pre­zintă în multiple scene, ceeace stôriiç/aci'uil desenator fixase Ы ştiuta scară a vieţii.

Eroina, tipul femeii ideale, bwtă soţie şi mamă, este inter­pretată de talentata Luise Ulrich.

Carl Lwduriig DieM şi Wer­ner Krauiss sunt protagoniştii acestui film a cărui acţiune

mente de destindere.

C I N E M A SCALA: KARELENA

Filmul Kar elina pare şi él, scos delà natftailină cu scene „preţioase" cari trebuie să re­cunoaştem că prind foarte pu­ţin în zilele noastre.

Prezentarea tramispwverei pe ecran a romanului „L'em-preinte du Dieu" ar fi avut ponte succes acum patru cinci p r o s p ă t a t e aspecte , p e am. mäes t r i e j i n s t r u m e n t a l e

Cum aicum ne-am dezobiş- Cu Car lo Felioe Cil lar io, I t a l i a n u i t de ШегргеШх în geniu se poa t e l ă u d a n u n u m a i c u u n celei in care-a fost lucrat pre- t â n ă r v i r tuos a l v ioare i s igur d e zenitul film, ne permitem să-Я a sclipi p e o r ice e s t r a d a d e oon-recomaindăm cinematografelor cert , d a r u n t a l en t specific v io -odîe ioţ ionare de filme antice şi lonistic, u n t a l en t î n d r u m a t î n amoi to r i lo r de fotografii şterse sensul a d e v ă r a t e i sa le vocaţ i i . ce par a face parte ditntfim Cfflario es te î n e l e m e n t u l s ă u vechi aMmm. dea lungu i celor m a i p r ime jd ioase

Car lo Fei ice Cil lar io. A r t a i n s ­t r u m e n t a l ă i t a l i ană s t ră luceş te incontes tabi l d e v iu p r i n tar tara genera ţ ie . P i anu l , v ioara , v iolon­celul, şi d e s igur , n u n u m a i ele , judeca te n u m a i d i n d e m o n s t r a ­ţiile ce n i s a u făcu t l a n o i în ţ a ­ră , a u fiecare r e p r e z e n t a n ţ i ca-paoi l î n u n u m a i d e a c o n t i n u a o r ecunoscu tă t rad i ţ ie , d a r c h i a r de a c rea u n c u r e n t d e n o u ă v i ­goare , d e spor i te for ţe , d e r e î m -

t ă r â m u l i ta l iene.

m e c pa r t i cu l a r , p r i n t r ' o m l ă d i e r e a spontane i tă ţ i i , a fantas ie i .

To tuş i .a r t i s tu l ş t i e i n ice d i r ec ­ţ iune s ă - ş i î n d r e p t e oapriciosl-tă ţ i l e u n o r a d i n in t e rp re t ă r i , chipul Un c a r e să - ş i folosească l ibe r ta tea s p r e a n u p ă r ă s i c a ­d r u l s t i l i s t i c expres iv , o r izon tu­r i l e gus tu lu i b i n e or ien ta t .

A D R I A N A N I C O ARA

In zodia surogatelor N I C O L A E M A S S I M

Gene ra ţ i a t ână ră , ca re a făcut d e t e r m i n a că lă tor i i d e l u n i şi t â n ă r u l ş 1 t a l en t a tu l d i rec tor d e a t â t a sgomot î n j u r u - i , impusese ani de zile. P e a tunc i , p e r e g r i n a -scenă al T e i t r u l u i Naţ iona l d i n p â n ă d e cuirând a ten ţ ie i publ ice ju l e r a c e v a to t a t â t d e obişnui t

MARCEL A N G H E L E S C U

„ceaiu d e o ra 5" n e - a u adus şi ei a m i n t e că o raşu l î n c a r e p iesa este p r ezen t a t ă e s t r ă b ă t u t d e u n r â u , pe n u m e l e s ă u Dâmbovi ţ a , şi în or ice caz n u de Tamisa .

To t a ş a c u m domnu l Et ter lé , î n c iuda u n u i joc des tu l d e degaja t n ' a izbuti t , cu defectul său de d ic ţ iune şi cu desele bâlbâel i c ă a r fi p rofesor de fonetică. Şi o r i ­câ te si l inţi ş i - a dat d o a m n a Dina Cocea, or icât a c i r ipi t d â n s a în p r imele ac te , n ' a fost to tuş i f loră­reasa , r euş ind luc ru r i exce len te în u l t imu l ac t .

iaşi , a a v u t şi în ac . a s t ă s ta g iune o bogată ac t iv i t a te a r t i s ­tică l a aces t t ea t ru . D u p ă succe­sele d i n a n u l t r ecu t cu „Hoţi i" , •.Oraşul nos t ru" , „Meş te ru . M a ­nele" , a da t în aces t a n t eme i ­nice rea l izăr i cu „Femeia î n d ă ­r ă t n i c ă " de Shakespeare , „Cui ­bul coţofenelor" d e Kotzebue ,

câ teva m o d u r i spécifiée d e a t ră i , curagioase, «a re inv i t au la u n contact d i rec t cu v ia ţa , c e r â n d şi scr i i torului o e x p e r i e n ţ ă n e m i j ­locită a exis tenţe i , au ten t i c i t a t e în operă , etc. Teore t izăr i le ins i s ­t en te deno tă î n d e p ă r t a r e a pub l i ­cului de ceea ce se a f i rmă în ele. Se ştie că popoare le cu m a i pu -

„ M a m a " de C a p e k şi „Merele de ţ i n t a c t pedagogic s a u m a i p u ţ i n a u ? " d e Vladimir Tudor . A c u m repe t ă l a Ope ra Moldovei , ,,Va­gabonzi i" ş i „Bărb ie ru l d in S e ­vil la".

Succesul d-sa le î n „Fiecare c u m vede" , d e a c u m doi a n i la Bucureş t i , n e î n d r e p t ă ţ e ş t e s ă dor im s ă r e v e d e m şi aici , noul real izăr i a l e sa le .

Pe margini de program

gust es te t ic posedă o m u l t m a i vas tă l i t e r a t u r ă pedagogică ş l estet ică decâ t popoare le ca r e a u oa recum înăscu te aces te facul­tă ţ i . S tudi i le d e s p r e expe r i en ţă şi despre au ten t i c i t a t e î n v e d e r a u de fapt î n d e p ă r t a r e a o m u l u i de aceste s t i lur i de v i a ţ ă şi o r i en t a ­r e a lui s p r e u n începu t d e ar t i f i ­cial izare a vieţii , impusă d e a-vân tu l tehnifeei. S e p a r e c ă aces t proces e az i o e ca le d e a-şi a t i n ­ge apogeul . T r ă i m in pl in i m p e ­r i u a l s u r o g a t e l ţ t .

Nu n e gând im ac i l a s u r o g a t e -

ca o p l i m b a r e p e Ca lea Victoriei p e n t r u u n bucu re ş t ean de astăzi . L u m e a necunoscu tă , cu ţ i n u t u ­rile în ca re t r ăeş t e , n e e p rezen ­t a t ă azi p r i n j u r n a l e c inemato ­grafice, fi ind scut i ţ i astfel de orice dep lasa re , de or ice î n t r e ­p r indere , d e cur ioz i ta te chiar . Cândva , f iecare făcea to tu l p e cont p r o p r i u . A c u m , u n m i c g r u p face to tu l p e n t r u no i toţi , cu a" ju to ru l tehnicei .

Aceelaş i j u r n a l e n e p rez in tă col ţuri le a t r ă g ă t o a r e d i n ţ a ră , d a r fap tu l r ă m â n e inoperan t , n u se t r ans fo rmă î n imbold p e n t r u a le vizi ta . Şi c h i a r d a c ă a r f a ­ce-o p e n t r u un i i , condi ţ i i le v ie ­ţii de azi n u îngăduesc dep la să ­r i le . S u n t e m pr izonier i i o r izon­tu lu i s t râmt . î n c a r e n e f ixează o profes iune, ca şi pr izonier i i p r e -ocupär i ior aces te i ртчмеяітиіі. O -r izonturUe n o a s t r e suf leteşt i s e

încercăr i violonist ice. Tehn ica a-tâ t d e del icată , a t â t d e p u ţ i n c o ­moda, a aces te i ex igen t e „ reg ine" peste poporu l i n s t r u m e n t e l o r d e coarde , p a r e , s u b a rcuşu l lu i Cdlar io , u n gra i firesc, cea d in­tâi vorb i re , n u depr insă cu s â r -guin ţă , d a r absorb i t ă , de là sine, oa p e u n p r i m mij loc d e e x p r i ­m a r e , ca p e o l i m b ă m a t e r n ă .

L ipsa to t a l ă d e s t ân jen i r e , de a p r e h e n s i u n e , p e c a r e i-o îngă-d u e în joc aceas t ă to t a l ă des in -vo l tu ră în Tedarea v iolonis t ică a muzici i , s e t r a d u c e p r i n t r ' u n far-

I n composiţ i i le a d r e s a t e d i rec t vioarei , c h i a r c â n d aces t ea n u e r a u d e a m p l ă resp i ra ţ i e , C ă l ă ­r i e a p u t u t d e aceea să - ş i cuce ­rească aud i to ru l tot a t â t d e c a ­tegor ic p e câ t a făcut -o şi î n in tempes t iv i tă ţ i l e ş i t emer i t ă ţ i l e violonistice a l e lu i Pagan in i , de là b r a v u r ă p â n ă la gingăşie, de là a -croba ţ ie l a m â n g â i a t e f i lări d e tonur i , de l à t u m u l t o s a c o r d l a agilele s a l t u r i d e a rmon ice ş i sp r in t ene sp ica t te .

Vi r tuos i t a tea lui Ci l lar io r ă ­m â n e d e aceea p re ţ ioasă , n e r ă -m â n â n d n ic ioda tă o s i m p l ă se r i e de p e r f o r m a n ţ e mecan ice , d a r o fo rmă n a t u r a l ă d e r e d a r e i n s t ru ­menta lă , d e oare î n c â n t a r e a m u ­zicii nu s e în s t r ă inează nici o c l b ă .

R O M E O A L E X A N D R E S C U

GONG

„ IOHANNES P A S S I O N " L A S I B I U

F ă r ă îndoia lă : Bach e P ă r i n ­tele Muzicii. D a r n u a t â t p e n t r u ­că a consolidat formele lui Co-rel l i s a u Couper in şi a făcut d in ele t emel ia creaţ ie i u rmaş i lor . Ci p e n t r u c ă a an t i c ipa t a t â t ea a s ­pecte muzica le ce se socotesc a fi n ă s c u t e m a i tâ rz iu . (Să n e g â n ­d i m şi la î n d r ă z n e a l a a rmon ie i şi f razăr i i d i n F a n t a s i a Cromat ică s a u d in Toccata în Reminor ' .

In el clocoteşte Beethoven, v i ­sează Chopin, s t r ă luceş te Mozar t , v ibrează Debussy, gândeş te E -nesou...

E u n profe t a l muzici i v i i t o r u ­lui . Şi ^Pa t imi l e d u p ă Sf. l o a n " sun t poa t e cea m a i în t reagă m ă r ­tu r i e .

F ă r ă să se mi ş t e d in s t r ânsoa -rea d e oţel a legilor ce ş i l e -a i m ­pus, ia tă m o m e n t e d e a d e v ă r a t ă d r a m ă muzicală . (Dramă sacră , c a r e d in p u n c t d e v e d e r e muzical e şi m a i dificilă). Mai pl ină de a d e v ă r decâ t convenţ iona l i smul Operei , m a i ser ioasă decâ t l icen­ţe le şi l iber tă ţ i le deseor i inut i le , m a i sugest ivă chiar . P r i n t r ' u n ^fugato' coral , d ă mai m u l t ă i m ­pres ie de v iea ţă decâ t p r in d e ­zordinea „scenelor p o p u l a r e " d in Opere . I a r clipa mor ţ i i M â n t u i ­torului poa te n u ş b a r fi î nch i ­p u i t - o n i m e n i a t â t d e t ragică şi de solemnă, î n a i n t e d e B e e t h o ­ven... înfr icoşatul în tune r i c din ceasul a l nouă lea şi semnele ce s 'au a r ă t a t .

Aceas tă o p e r ă î n oare se vede a t â t de l impede — acum, când aces te t r e p t e a u fost u rca te — toa tă evolu ţ ia Muzicii , a m a u ­zi t -o s u b b a g h e t a d e m a r e şi pro.

in t e rp re ta re"? (Şi accentuez ,,le suferă") . E uşor to tuş i d e î n c h i ­p u i t că el, ca şi or ice a l t au tor , a a v u t o s ingură in t en ţ i e şi un s ingur fel d e a - ş i cân ta compo­ziţiile. Dar, pen t rucă e ^ r o m a n ­t i c " şi „ sen t imen ta l " şi t e x t u l Iul poa te lăsa m a i m u l t e l iber tă ţ i de execuţ ie , se cân tă an cele m a i fe lur i te modur i , d i n ca re cel m u l t unu l s ingur poa t e fi cel au ten t ic .

Sen t imen ta l i sme d e m o d a t e şi of ta tur i lăutăreştii î n N o c t u r n e şi b r u t a l i z ă r i a l e i n s t r u ­m e n t u l u i şi v i r tuoz i ta te ef t ină în Poloneze şi Balade , etc., I a tă ce i -a fost d a t Poe tu lu i să s u p o r t e ! Sau r ig idi tă ţ i m a ş i n a l e şi ia r o v i r t u o ­z i ta te (scrobită însă , acum) , la cei care p re t i nd că Chopin e d o a r a u t o r „de s t i l " ş i n u u n visă tor . A d e v ă r u l e l a mijloc, ca deob i -ceiu.

O ţ inu tă clasică ( e legantă , s e ­rioasă, d a r d in ca re să n u se ui te nici o c l ipă sensibi l i ta tea cea m a i ascu ţ i t ă .

După aprec ie r i l e şi ca rac te r i ­zări le con temporan i lo r lor, exis tă

o m a r e ap rop i e r e î n t r e Chopin şi Mozart , ca in t e rp re ţ i . T inere ţea , precizia , d a r ş i poezia sensibi lă şi mlădioasă , îi ca rac te r izau p e amândo i . I a tă deci o ind ica ţ ie de in t e rp re t a r e .

Apoi , se m a i s p u n e că Chopin n u a d m i t e a felul lui Liszt de a - i cân ta compoziţ i i le . F i indcă e ra p r e a ,Romant ic" , dec lamator , p r e a efusiv şi „br i l lan t" . El a r fi p r e ­ferat m a i m u l t ă pudoa re , o s t r ă ­luci re m a i pu ţ i n o rb i toa re şi cu n u a n ţ e m a i subt i le .

Poezia n u p i e r d e n imic , dacă e fă ră r e to r i sme şi ges tur i m a r i , dezordona tă şi sen t imenta lă . ,,Nu exis tă l i r i sm fă ră regul i , şi ele t r e b u e să fie s eve re" scr ia C. A Cingria .

I n t e rp re t ă r i l e lu i A l e x a n d r u Demet r i ad sun t d i n t r e pu ţ ine le ca re s t au în l inia c u a d e v ă r a t ,ychoipiniană". Poe t î n to tdeauna , serios şi sobru, clasic în sti l şi romant i c , poa te în sensibi l i ta te , cu o în ţe legere sub t i l ă a t ex tu lu i şi in tenţ i i lor ce se a scund în p o r ­ta t ive . Cân tă firesc, ne ted , pe f i ­ru l gândulu i . N u s p u n e nic iodată

le a l i m e n t a r e p e ca r e n i le d i e - s t râng , s e chircesc, d u p ă ca lapo-tează î n m o d fa ta l r ăzbo iu l m o n ­dial de astăzi . Ceea ce t r e b u e s ă ne cons te rneze în p r i m u l r â n d sun t t oa t e pa lea t ive le cu ca r e în locuim isvoare le d e înv io ra re , de fort i f icare şi îmbogă ţ i r e a vieţi i n o a s t r e s t t l e t e ş t i . Odin ioa­ră, s lu jba rel igioasă o ascu l tam, cucernici , s u b cupola bisericii , în a tmosfera mis t ică c r e a t ă d e o in­

dul perspec t ive lor ex i s ten ţe i co ­t idiene. Exo t i smu l a r fi azi o u -topie, i a r roman t i c i d e felul lu i Byron, Hugo, L a m a r t i n e , etc. a r tânj i d e d o r u l ţ inu tu r i lo r p i t o ­reş t i s a u s ' a r s inuc ide . Sensul a-venllurii e p e ca le d e a-ş i r e ­s t r ânge l imi te le l a domen iu l p u ­ru r i fă ră oprel iş t i a l erot icei .

D I L E T A N T I S M U L

es te un mic rob deosebi t d e pr imejd ios î n a r t ă . Se în ţe lege că moiirna aceas t a b â n t u e m a i cu seamă i n v r e m u r i d e nes igu­r a n ţ ă şi zbucium, a t u n c i când se nă rue sc une le a ş e z ă r i o m e ­neşti , ea să s e zămis lească a l ­tele.

A m fost ou to ţ i i m a r t o r i la ivirea şi la agonia u n o r c u r e n t e d e impor t , c ă r o r a a m fi b u c u ­roşi să l i se cân te , însfârişiit, p r o ­hodul .

Din păca te , confuzia d ă i n u e ş t e încă d in pr ic ina p r e a m a r e i în_ găd'uiniţi cu c a r e a r t i s t u l însuşi acceptă ames t ecu l o r i cu i într 'iun d o m e n i u ce s 'ar cuven i m a i b ine păzi t .

t r e a g ă convergen ţă d e e l e m e n t e S u n t e m fiii genera ţ i i lo r ce a u descoper i t î n t r eg globul p ă m â n ­tesc, p e ca re - l c u n o a ş t e m şi noi d in l ec tu ră , f ă r ă a n e p u t e a l ă u ­da to tuş i că a m t r ecu t d e m a r g i ­ni le u r b e i noas t re , s a u n e - a m a -bă tu t cel m u l t d i n d r u m u l d i n t r e ea şi « loca l i ta te de m u n t e s a u de m a r e . Şi câ t d e i m p o r t a n t e apor tu l suf le tesc a l c ă l ă t o r i e i ! P e d r u m u l î n j u r u l liuimii, K e y ­serling' n e ducea e p r e noi înş ine .

Va fi războiu l aces ta u n h o t a r n u n u m a i î n t r e două lumi pol i ­t ice, ci şi î n t r e d o u ă l u m i s p i r i -u u l e ? Dacă n u v a fi astfel , j e r t ­

fele lu i n u v o r fi p e depl in r ă s ­c u m p ă r a t e .

specifice, ca p r i v i r e a b l â n d ă a sfinţi lor d in icoanele cu în fă ţ i ­şa re b izant ină , mi rosu l d e t ă ­mâie , lumin i le svel te a le l u m â ­năr i lor , l icur ic i i candele lor , e l e ­m e n t e c e p r o d u c în noi pacea, recu legerea şl in te r ior izarea n e ­cesară, p e n t r u c ă t e x t u l d iv in să ne î n d r e p t e gându l î n t r e g s p r e Dumnezeu . Azi î n s ă „ a u d i e m " serviciul d iv in s t ând to lăn i ţ i c o ­mod î n t r ' u n fotoliu î n fa ţa a p a ­r a t u l u i d e radio , c a r e de si TUT că n u poa t e t rez i în noi s t a r ea d e contpmrv'atie e v l ^ o a s ă în ca­r e n e t r a n s p u n e mediu l bisericii . P e n t r u a n e în toarce la aces ta a u e necesară , f ireşte, d i s t ruge ­rea a p a r a t e l o r d e r ad io şi nici ch iar op r i r ea emis iuni lor de là P a t r i a r h i e , ci t r e b u e u n proces de a r m o n i z a r e a t radi ţ i i lor s t r ă ­vechi, a c ă r o r s t â rp i r e a r a v e a un pre judic iab i l efect sufletesc, cu invenţ i i l e tehnice nou i ce n u includ u n a p o r t i m p o r t a n t p e n ­t ru c reş te rea d imens iun i lo r n o a ­s t r e in te r ioare , ci u n su rp lus d e confort, c a r e s e ob ţ ine în d a u n a cal i tăţ i i c reş te r i i sufleteşt i .

Tehn ica a a t ro f ia t gus tu l e for ­tului . Esca l ada rea pe r sona lă a dif icultăţ i lor e f ăcu tă inut i lă d e tehnică . C ă u t a r e a e în locui tă c u aş t ep ta rea . D u p ă c u m a p a rece a i svoru lu i d e m u n t e e cap t a t ă şi a d u s ă cocli tă p e conduc te p â n ă î n a p a r t a m e n t e l e noas t r e , a co r ­dur i le p u r e a le u n u i concer t n e s u n t t r ansmi se î n asociaţ ie cu toa te sgomote le a tmosfer ice d e a p a r a t u l d e rad io , c a r e n e d ă global, subiectul , n u în să ş i t oa ­tă g a m a nuan ţe lo r , cu l impez i ­m e a lor, a l m o m e n t u l u i muzica l . Ne m u l ţ u m i m c u obiectul în s i ­ne , cu can t i t a t ea , f ă r ă a n e p r e ­ocupa d e ca l i t a te . .

U n Alecsandr i s 'a dep lasa t , în ciuda mij loacelor p r imi t ive d e

ă lă tor ie d i n t i m p u l războiu lu i

ION Ş T E F A N

lin a r t e l e p las t ice , în muzică , d a r m a i cu seamă în t ea t ru , a u n ă p ă d i t o s u m e d e n i e d e a s p i ­r a n ţ i la glorie, oari n u fac d e ­cât să s t ingherească p e s lu j i ­tori i au tor iza ţ i ai scenei — câţi se s t r ăduesc azi să afle d r u m u l a d e v ă r a t a l Teatruiliui R o m â ­nesc .

Şi m a i s u p ă r ă t o r este că, u n e ­ori, chiar d i n r â n d u l aces tora se ivasis „ re fo rma to r i " ga ta să î n ­locuiască p e aaborii aomsaioratţi cu actor i improviza ţ i s a u descope­r i ţ i d e dânşi i în cea ta d i l e t an ţ i ­lor.

I a t ă p e n t r u ce n e - a m b u c u r a t s incer cetind, deunăz i , p ro tes tu l unu i цоепііе sâriguitor a l m e ş t e ­şugulu i t ea t ra l , c a r e p r i n r ă s ­punsu l d a t d - lu i I o n Sava , sol i ­da r i zează t o a t ă genera ţ i a s a cu ideia c rea ţ iun i i t e a t r a l e c a r e o -b â r ş e ş t e d i n h a r ş i discipl ină profesională , ia r nu dán capr ic iu s a u improvizaţ ie .

S O L I D A R I T A T E A

profesională a actoritor/ar fi cea d in tâ i s tavi lă împotriva d i l e t an ­t i smului . * Cum s'ar putea înfăptui însă acest vechi deziderat, câtă vreme actorii — victime ale propriei lor u a n i t ă ţ i — se vor înfrunta unii pe alţii ?

Când vor putea înţelege aceşti prieitemi a i noş t r i c ă d u p ă cum în aceiaş specie de flori, unele îşi resfiră şi îşi î n a l ţ ă petalele spre soare, în vreme ce altele cresc p ipern ic i te , da r cu aceleaşi cu lo r i şi cu acelaş parfum — tot aşa , unii actori sunt hă răz i ţ i une i înalte mis iuni , a r a l ţ i i une i m i -.siuni m a i modeste, dar la fel de trebuitoare în armonia unui spec­tacol ?

Fiindcă nu este nimic umi l i to r î n această rânduială a n a t u r i i ; este numai un destin căruia tre­bue să ne supunem.

Din acceptarea acestui destin, s'ar cuveni să nască însă, s en t i ­m e n t u l so l idar i tă ţ i i u m a n e şi a l camarader ie i , to t a ş a cum din vocalele deosebite, naşte corul şi armonia muzicală.

S. D.

Scăldătoarea lui Vodă

fundă au to r i t a t e muzica lă з d- lui f ,as ta e ideea m e a şi a ş a - m i p lace Crmiel i , la Sevastopol , p e n t r u dr . A a v e r Dressler , a j u t a t d e d r a ­gostea d e muzică a în t rege i „Mu­s ikvere in" .

Şi cine ş t ie dacă , ,Pat imile d u p ă Sf. l o a n " n u ascund încă p romis iun i şl p e n t r u muzica ce va veni.. .

A L E X A N D R U DEMETRIAD-R E C I T A L C H O P I N

să c â n t " ci ,aşa e Chopin".

D O R I N SPERAM Ţ I A

Oare , dece C h o p i n e a u t o r u l c a r e suferă cele m a i m u l t e „genur i d e

t r ă i l a fa ţa locului e ro ismul l u p ­tei . Azi, m u l t o r a războiul n e e serv i t ca obiect de spectacol , i n m .ci f r agmente , c a O idilă d e dragos te , Ia cinematograf , c a r e n u poa te însă p r o d u c e î n noi a -cele sgudu i r i p rofunde p e ca re le p rovoacă contactul d i rec t eu r ea l i t a t ea n u d ă .

D o r i n ţ a o m u l u i d in veacur i le t r ecu te de a cunoaş te ţ i nu tu r i noui , o l u m e deosebi tă , se t r a d u ­cea î n faptă, ce «rice sacrificii,

Ce umblând Petru Maja care mai apoi s'au zis Fetou Rareş ia> peşte, la baltă, au răcit, prinzând mare umezeală ia oase. Iară ducâmdu-se el cu peaşte în sus, pe Seret, strigându peaşte, peaşte, iară oaime-náli, laidilcă norodu, ieşind pre la porţi şi cuirnipărâinid, iată că Pej.riu Maje încă au mai stal- în zloată şi şi mai rău s'au bol-năvire. Şi multe alţe au făcutu elu,, ce race tineiu. mu face în şubrezenia minţii sade, că până la urmă s 'au ales Măria Sa c u haallă de răceală la oase.

iCare murilndu Vodă aiu prins boiarii, veHiţi şi ou prea, >a căutare pre cine să-i ia

scaunul. Şi tot obMicinidu ei, iată şi-au a-mátotitu şi de Petru, de^i ziceam Maje că prindea peaşte, în baltă, ot Dunărea. Că 1-aiu înfcrebatu pe elu.

— Au fiu de Domniu eşti ? — Nu — zás-aiu elu — ci numai os- -, —• Bum eşti. .Să trăieşlli Măria Tai Şi 1-aiu făcutu pre elu Vodă în scaun ţă­

rii Moldavii. Oare chiar suindu-se elu în scauini, boala

tot mu l-au slăbirea, meosioinidu-se elu de loou. Şi avâmdu aicuim bani, galbeni mulţi, pungi, au trimis de-aru venit doftor den venetici, ,oa să Iu vadă-

— Măria Ta — au grăit acela — ai ră­ceală la oase.

— Ce spui (tu ? — Dirept grăescu. Răceală mare-— Au MU potu eu să mă fac om la loc? — Ba da. Numa să-тпіі dai pungi de bani

trei si m cal.

— Pre voia ta să fie, muma spune. — Să faci, Măria. Ta, scaldă icu foi de

nuic, iată. Şi-ţi va fi bine Măriei Taie. Şi mulltu s'au bucurat Petru Vodă şi

i-au dat .iui gafflbeni, trei pungi precum ara vorovit, şi .armăsar bun şi pe deasupra un şoim să aibă a se fălire şi afliu pomenire.

Iar cânidu s'au pregătise Măria Sa a fa­ce înrtâiaşi scaldă, s'au tâmplat de-.au nă­vălit tătarii- Ce pritrazânidu de veste, cu re-peztóunie s'au grăbit boer Golia de-au ve­nit a-i spume lui Vodă.

Măria Sa se disbrăciase şi cu năduşală hiàmd au stăi'.iut pre laviţă, alături, spre э se sbici Golia, boar, aiu bătutu la uşa sa-

— Au cime-i? — Eu, Măria Ta, Golia. — Ce-i Golie? — Măria Ta, Tătarii. — Grijajiia — au zicere Vodă — imtrá

Golie şi-mi spume. Şi irtfrându Golie, vel hatman, au în-

chisu uşa dfupre elu şi au raroasu proptitu de uşor-

— Zii boiairufle. — Măria Ta... — Ceii Golie? Grăieşte. — Măria Ta... — Ce-i omullu lui Dronninezeu ? Au nw

mai ai suflare ? — Nu, Măria Ta, da-ţi miros chişoarele

di parc'ai ave patru. DORIN П Л Е в С и

2 M A I 1942 UNIVERSUL UTERÄft

Note germane «ONORAŢI F E M E I L E , Cogliostro toţi i amin t e , căci c ine n u a ceti t

(1787). Ca - Krambambuli?

Opere le M a r i e : E b n e r 'Eschen­bach a u apă ru t , în 12 volume, în anu l 1928. O c a r t e foar te b u n ă i -a dedica t Be t te lhe im: Mar ie

DACA IN P R I M A J U M Ă T A T E

a secolului trecut apariţia în a-rena literară a femeii germane

nuit, în veacul nostru în schimb

van dea berühmtem Auf en tha i in M i t a u "

ele împletesc ş i ţ es t r anda f i r i c e - s te iană la Löbichau, Elisa von reşti în v i a ţ a p ă m â n t e a s c ă ' ' — de r R e c k e deschisese u n sa lon И-spunea Schil ler . t e ra r p e c a r e l - au f recventa t

„Ehret d ie F r a u e n , s ie f lechten scri i tor i d e f a imă şi s a v a n ţ i ca und w e b e n h imml i sche Rosen J e a n Pau l , Ch. G. Körne r , Bö t t i -in's i rd ische L e b e n " suria dis t ihul , ger, Anse lm von Feuerbach , von Ebners Wirken und Ver

Un parodis t mal i ţ ios a repl icat Theodor Körne r , şi a l ţ i i . Aces t mächtnis (1920). cu u r m ă t o a r e l e v e r s u r i n u de ,,salon" e cunoscu t s u b n u m e l e prea b u n gus t ; , E h r e t d ie F rauen , de Der Musenhof von Löbichau. sie w e b e n u n d f lechten fa lsche Contesa de Medem a fost însă, Zöpfe h ine in i n d ie echten" . i l U O T U n u p rea f recvent p e ace le (Traducerea o l ă s ă m în s eama v remur i , şi o pas iona tă că lă toare , celor p e car i îi in te resează „mi - A s t r ă b ă t u t Rusia, G e r m a n i a şi die m a r i neruşfmăr. ' ' - c u m I t a l i a ş i a ж г і з ş i ( Ш 1 Tagebuch c o n s t i t u i e un fapt puţin obici le-ar defini v r e u n pascoban) . ^ n e r R e i s e d w r c h e i n e m T e U

Totuşi la popoare le germanice , Deutschlands UND DWRCH Italien $i în specia l ia nemţ i , femela s'a (Ш5—1817, în p a t r u volume) , o bucurat, în toa te v remur i l e , de serie de î n semnăr i şi p a g n i de cea ma i m a r e s t m ă . j u r n a l ce a u fost pub l i ca te în

Friederioh Schi l ler formula, cu secolul nositru c u t i t l u r i de Auf-mijtoace l ir ice, o jus t i f icare a ZEICHNUNGEN Tagebücher und stimei p e n t r u f ernee şi n ic idecum Briefe şi JOURNAL. I n t e r e san t e sun t o galanter ie . Poe tu l Fecioarei d in scr isori le ce i - au fost ad re sa t e d e

m a r i i v z i t a tc r i la Löbichau şi f rumoasă pr ie tenia cu Tiedge. Despre Elisa von d e r Recke a u scris B rün i e r (1880) şi Mori tz Geyer (1882).

Dece n u in s i s t ăm a s u p r a o p e ­rei U r c e ? Fi indcă , ,Gedichte" (1806) şi „Geistliche Lieder, Ge­bete und religiöse Betrachtun­gen" (1833) sun t opere n e v a l o -roase .

Orleans repeta , în p l a n estetic, ceeace, î n p l a n e t ic şi etnic, r e ­marcase acu u n Taci t cu p r i v i r e la cul tul ge rman i lo r p e n t r u fe -mee.

Pen t ru n e m ţ i f emeea e î n t r u ­pare a ce lor m a i d e s e a m ă şi m a i nezdruncinate v i r t u ţ i famil ia le . Şi femeea g e r m a n ă este M A M Ă

cea m a i p u r ă şi m a i f rumoasă ipostazare a feminităţ i i î n d e ­obşte.:- Nu fă ră s e n s chinui tu l Doctor F a u s t u s d e v i n e Doctor Maranus şi n u fără no imă s fâ r -şj.tul mis te r ios a l t ragediei iui Goethe n e înd reap tă înspre m a ­me în t reaga vene ra ţ i e şi a tenţ ie .

Femeea m a m ă este e t e rna n ă s ­cătoare de viaţă , reîrunoitoarea şi păstrătoarea ei şi începutul t u t u ­ror nădejdi i lor bune .

CHARLOTTE VON DER RECKE

Acest inst inct m a t e r n a l fe ­meii g e r m a n e a ţ i n u t - o d e p a r t e de p reocupăr i l e şi f r ămân tă r i l e specific bărbă teş t i , d a r acelaşi instinct a f ăcu t -o p l ină de gri je ? : în ţe legere p e n t r u acele p r e o ­cupări. Logodnica, soţia sau p r i e ­tena poetului , a r t i s tu lu i , omulu i de şti inţă, s a u l up t ă to ru lu i ge r ­man, aşa c u m le -a p ă s t r a t le ­genda sau is tor ia , pot fi p l d ă d e abnegaţie şi zel. Se expl ică d e ce (1797—1848). in l i t e r a t u r a g e r m a n ă „femeea" e un mo t iv tot a ş a d e iub i t c a şi madonele în p i c tu ra r inosc imen-to-ului.

„CE M A I P A C EU, G O E T H E ?

J u m ă t a t e d in nopţ i le me le îmi t r ec sor i indu- ţ i ' ' . — (25 Iulie 1808).

Cine nu o cunoaşte pe Betti­na ? ! Şi cine nu a auzit de acea carte al cărei nume sună ca o poveste : „Goethes Briefwechsel mi t e inem Kinde" .

Elisabeth von Brentano, căsă­torită apoi cu poetul Ludwig jbachim von Amim, deci cunos­cută ca Bettina von Arnim (1785— 1859) a fost o apariţie ciudată în orice caz. Capricioasă, sentimen­tală, entuziastă la culme, dotată cu o extraordinară fantezie şi pururi în căutarea unui geniu pe care să-l adore, talentata Betti­na a suferit cel mai mult spre a ne exprima în termenii unei psihologii moderne, de , ,cornple-.rul Goethe". Major i ta tea scriso­rilor ei sunt curată invenţie. Dar ce invenţie ! Faimosul Goethes Briefwechsel este, deadreptul, de domeniul viselor Sărmanului Dio-nis eminescian. De altfel Bettina a dialógat şi cu fiinţe supranatu­rale (Gespräche mit Dëmonen) . Dintre opere cităm: Die G ü n d e -rode (1840), K l e m e n s B r e n t a n a s F r ü h l i n g s k r a n z (1844) şi b ineîn­ţeles, corespondenţa cu Goethe.

Rainer Maria Rilke i-a făcut un deosebit de nimerit şi fin por­tret Bettinei în romanul Malte Laurids Brigge,

B E T T I N A VON A R N I M

firmamentul scrisului nemţesc se bucură de luminile unor stele de prim ordin.

ANNA CROISSANT RUST

cu opere ca D e r Bua, Pfälzer Geschichten , Auis u n s e r e s H e r r ­gotts T ie rgar ten , Winke lqua r t e t t , U n k e b u n k şi Der Tod;

CLARA VIEBIG,

cu T a s t äg l iche Brot , Das Wei­berdorf, Die W a c h t a m Rhein , Das schlafende Heer , Das Eisen im Feuer , E i n e handvo l l E r d e Un te r dem F re ihe i t sbaum, etc.;

G A B R I E L E R E U T E R

cu El len von d e r Weiden, Das Träuentoaus, Lise lot te von R e c -kl ing, Bened ik ta , F r a u Büngel in u n d ih re Söhne, F rüh l ings t aumel . etc. :

HELENE B Ü H L A U ,

cu Recht der Mutter, lsebies, etc.

Halbt ier ,

O P E R S O N A L I T A T E

in l i t e r a t u r a g e r m a n ă a secolu­lui 19 a fost Dros t e -Hü l sko í i

DAR DACA

acesta a fost şi a rămas locul fe­meii în societatea şi concepţia germană, nu a existat totuşi nid un „femina taceat ' ' pentru celelalte domenii de manifestare a funcţiunilor şi calităţilor ei spirituale. Ba mai mult, la origi­nile literaturii nemţeşti figurea­ză, cu mare onoare, şi o persona­litate care se numeşte Chroswitta fl talentelor p u ţ i n obicinuite ale căreia scrisul nemţesc îi datorea­ză multe începuturi.

IN NOTELE

4e je i r ă s p u n z â n d une i ce t i toare pe care, deşi n u o cunoaş tem, ne-o imaginăm, diupă tonu l scr i ­sorii ţ i d u p ă exper t i za grafolo­gică a t ex tu lu i , d ă r u i t ă d i n be l ­i i ; cu gra ţ i i şi spir i t , v o m î n -eerca să a t r a g e m a t e n ţ i a a s u p r a unor femei c a r i a u d e ţ i n u t sau ietht un ro l l i t e ra r pes te care ni» poţi t rece cu vede rea î n c u p r i n ­sul scrisului g e r m a n . Dacă î n -iemnirile n o a s t r e n u pot fi, fi­reşte, m a i m u l t decât n iş te no te hoinare , v o m a v e a to tuş i sa­tisfacţia die a fi r ă s p u n s cât d e n>odest şi d e a fi i n t e rven i t în

Scrier i le ei sun t r emarcab i l e p r in î n r ădăc ina rea lor în etnic . Din acest punc t de v e d e r e abea epoca ac tua la a în ţe les s'o p r e -ţuiasică la jus tă va loare . Ane t te Droste Hülshoff se si tuiază însăşi dealtfel în r â n d u l celor m a i de s eamă proza to r i ge rman i . O-pere le ei s 'au tfucurat, în to tdea­una , de cea m a i îna l t ă conside­ra ţ ie . O bibl iografie cons idera­bilă s tă Ia dispoziţia acelor ce

ANETTE VON DROSTE

vor să se ocupe de aceas tă scri i­toare . Ju l i ana K a r w a t h i-a de­dicat ch i a r u n r o m a n .

Celor ce vor să se in fo rme/e le r e c o m a n d ă m , în a f a ră de o-pera in tegra lă , şi u rmă toa re l e monograf i i : H. Hüffer: Ane t te

discuţia de sp re ca re n e vorbeş te von Dros te u n d ih re Werke (1901), frumoasa şi deş t eap tă noas t ră K. Busse, A n e t t e von Droste necunoscută. (1923) şi c a r t ea cu acelaş t i t lu a

lui W. von Scholz. UTA, I N ORDINE CRONOLOGICA MARIA E B N E R -

ESCHENBACH cele câteva femei cari c redem că s'au remarca t în mod deosebit ca e a t e j a r цд n u m e o u r ezonan ţă scriitoare g e r m a n e : ы , s t o r i a l i t e r e ( l o r g e r m a n e ( Ш 0 -

Chartotfe EHsabeth Cons tan t i a ш б ) D a s G e m e i n d e f c i n d (1887) von de r Recke Gräf in von M e - . т т .., „„_„, . i dem (1756-1833) е n u m e l e com- ?» Vnsuhnbar (1893) sunt opere le plet al autoarei ce lebre i d e m a s - ei cale ma i de s eamă , i a r d e o cari a lui Cogliostro (. .Nachricht nuve lă n e a d u c e m a p r o a p e c u

LOU A N D R E A S SALOME

cu Zwischenland, Menschenkin­der, Stunde Ohne Gott Ma, Das Haus, etc. ;

R I C H A R D A H U C H

cu A u s der Tr iumphgasse , cu p o ­vest i r i le şi l ir ica ei, cu uriaşa ope­ră Dese Grosse K r i e g in Deu t sch ­land, cu scrieri ca L u t h e r s G l a u ­be, Vom Wesen des Menschen -N a t u r u n d Geist, etc.;

ISOLDE K U R Z ,

cu poemele ,şi nuve le le ei f loren­t ine .(Florentiner Novel len) , cu povest i r i le i ta l iene şi ou opere ca I m Zeichen des Ste inbocks, Schwer t a u s d e r Scheide, A u s m e i n e n J u g e n d l a n d , Die L ieben­den u n d d e r N a r r , etc. ;

HELENE V O I G T - D I E D R I C H S

cu r o m a n e ca Dre iu ie r te l s tund vor Tag, Abendrot, Luise, şi căr ţ i ca Aus Kinderland şi Auf Marienhof ;

S l I N S F Â R Ş I T

Ade le Gerha rd , cu Die Fami l i e Vanderbou ten , Sp rache der Erde, A m a l t en Graben , Torfstich, H ü ­ter des Lebens , etc.;

INA SEIDEL

cu opera ai şi

LULU VON S T R A U S S

UND TORNEY

cu Ba l l aden u n d Lieder« şi ou povest ir i , şi

A G N E S MIEGEL

baladis ta cea m a i d e s e a m ă a l i t e ra tur i i g e r m a n e mode rne , ia tă n u m e l e u n o r femei ipari, de* p a r t e de a se r e m a r c a p u r şi s implu in l i t e ra tură , i - au i m p r i ­m a t pecetea cea m a i pe rsona lă a suf le tului lor.

S t imaţ i femeile !

T R A I A N CHELARIU

JOC DE FLĂCĂRI CflpHuil adormind priveşte ftjouu : Sar veveriţe roşii pe podele, Alungă aur granguri prin perdele Şi lupii umbrei suri îşi mută locul.

Şi el, legându-şi dorul de norocul Luminii jucăuşe şi rebele, îşi vinde viaţa pe'nsorlri : rubiele Şi galbeni fără preţ de-ai pierdut jocul.

Se masă. pe grădini de ghiaţa Nu-1 încălzeşte scrumul vetrei sale Pe cel c u noaptea timpului pe faţă.

Dar cum pe geam ning iarăşi zodii vii, Ard aripi şi îl fură siderale închipuiri de jar prin veşnicii.

ION PILLAT

PERGAMENTE E'n tine un pustiu cât o Sahară... Pierdută'n vasta lui imensitate, O ! cât ai vrea în zare să^ţi apară Un chip din alte lumi, un sol, un frate...

Dar, inimă sărmană, solitară, -E prea târziu... Vezi, nimeni nu s'abate... Inchide-te în pacea ta amară, încremenită în singurătate...

Sau cere-i Poesiei, cu ardoare, Să-ţi dea magia ei consolatoare, învrednicidu-<te cu noui accente...

Ea singură-i amanta ce nu minte, — Cuvintele-i sânt veşnice cuvinte: Rămân deapururi vü, în pergamente.

DEM. BASSARABEANU

Note italiene

M a e s t r u l - schiţă -

E zi d e p r i m ă v a r ă . Bucur i a re învier i i c â n t ă an fie­

care frunză, în f iecare f loare în râsu l oameni lor . în c i r ip i tu l p a ­sărilor.

In lumina pl ină a soarelui , n u

Se aşează p e bancă l ângă o fa­tă t ână ră , cochet îmbrăca t ă .

Ţ inându - ş i cu m â n d r i e nasu l mic în vân t , ea a r u n c ă o p r i v i r i ascuţ i tă spre noul veni t . A t â t ! Acesta , fu ra t d e va lu l năde jd i -

e f igură care să n u zâmbească , lor, z âmbea blând, p r iv ind m a ş i -nu e suflet ca re să n u c readă în mile, t răsur i le , lumea,, c a r e se Împlinirea unei dor in ţ i . NadejpU p e r i n d a u p r i n f a ţ ă J . noui încolţesc în in imi ş i p e s t e t r u d a şl gri ja zilnică, p r e s e n t i ­m e n t u l zilelor f rumoase ţese m i -ragiul unu i p ă m â n t a l f ăgădu in ­ţei, l ă rgeş te or izontur i le .

P e şosea, sub f reamătu l teilor, t r ă su r i şi maş in i a lea rgă , i a r p e a leele la tera le , se d u c ş i v in n e ­sfârş i te ş i rur i d e oameni , ca r i gustă d in pl in p lăcerea cl ipei p e care o t răesc .

P u r t â n d pa rdes iu l svâr l i t p e umer i , cu e leganţa cu c a r e u n rege îşi poa r t ă man t i a , cu paşi' m ă s u r a ţ i d a r uşori , c ineva t rece pr in mu l ţ ime .

Dela o f lorăreasă c u m p ă r ă câ­teva buche te d e l ăc rămioa re ş i cu un gest de rege L e a r le oferi t i ­nere i fete. Un merc i sec fu r ă s ­punsul . Mâin i le - i mici îi smul ­se ră a p r o a p e flori le şi degetele»! ne rvoase p r inse ră să ch inu iască tu lp ine le f ine şi nev inova te .

Dornic să împăr t ă şească cuiva sen t imente le complexe care-1 f r ă m â n t a u i î ncepu să vorbească

copilei, s ă - i spu ie d e b u c u r i a şi fa rmecul soarelui nou, d e şoapta pomi lo r înzepeziţ i d e flori, ca r i m â i n e vo r s b u r a în vân t , a s e ­meni u n o r u i t a t e bi le ţe le d e d r a -

Sub pă lă r i a cu marg in i l a t e , goste, d e î ndemnu l ta in ic ca re t e chipul lui uscă ţ iv şi pal id p a r e o poar tă sp re o r izon tur i l e l impezl-maseă d e ceară. Cute le adânci t e d e b r u m a şi cenuşiul ie rne i , cari-1 b răzdează s u n t m ă r t u r i a de tot ce se ' na l ţ ă d in p ă m â n t u l pat imi lor , bucur i i lor ş i du re r i l o r p r o a s p ă t clocotind d e sevă, d e t recute . D a r în mi j locul acestei t o t œ coboară d i n cerul a lbas t ru , quas i - ru in i , ochii s t r ă luceau vioi . j ; spunea iar, c u m ceasur i în t regi p ă s t r â n d încă un u l t im şi î n t â r - & r l f i î n s t a p e s ă p r i v e a s c ă p â i c u _

MASSIMO B O N T E M P E L L I

semnează in „II Lîbro italiano" (anul II, Nr. 9), un judicios a r t i ­col intitidat: ,,Nobiltà delle con-dizioni del lo scr i t tore i ta l iano".

Plecând dela o afirmaţie care se face destul de des, aceea că— în general — scri i torul i ta l ian e superior creaţiilor sale, pe când cartea franceză e superioară au-

indreaptă mai curând spre alte literaturi (romanul galant fron, cez de alaltăeri, romanul de a-venturi anglo-saxon de cri)...

Cât e de comic să asculţi pe doamnele italiene din burghezia a n ^ j n t j r e a ~ bogată sau din aristocraţie (cla­sele care dau cei mai obtuji ci­titori) când vor să vorbească cu un scriitor, cum se încurcă şi se întrec în gesturi stângace, de fac

ziat ref lex d e t inere ţe . La iei , p e piscur i le mun ţ i lo r înalţ i , ch iar m u l t d u p ă apusu l soarelui , d u ­rează u r m e d e l umină !

O laval ieră n e a g r ă îi f l u tu ră la gât, i a r în m â n a d reap ta , cu g rav i t a tea cu care a r fi ţ inu t u n sceptru, ţ inea u n bas ton cu mâ­ne ru l d e a rg in t .

E un b ă t r â n actor , u n a d in glorii le t ea t ru lu i d e a l tăda tă . P r i n mij locul norodu lu i vesel şi n e ­păsă tor , el t rece calm, p i e r d u t în

p r imăve r i l o r d e od i ­n ioară .

Imagin i le in t e r ioa re a l e zilelor de a l tăda tă , e l le scoate r â n d p e r â n d d i n suflet, şi le aşqază în

torului ei, Bontempelli ajunge la să plângă şi pietrele; deasemeni, j u r u - i şi în a tmosfe ra sp lendidă e o dezolare când obişnuitul ci- a zilei d e Mai, îşi r e t r ă ieş te v ia ţa titor francez stă de vorbă cu un de sbuCium şi tr iumf, d e iub i r e autor italian şi plasează aşa de şi sacrificiu, v ia ţa complexă, i_ prost întrebările, care mergeau rea lă şi is tovitoare, pe t r ecu tă sub de minune când vorbea cu scrii. c e r u r i l e d e pânză vopsi tă în r o -torii compatrioţi. Când, acum m i t i c e castele d e ca r ton .

. - ^ r e z e c e ani, m'am dus p e n - R u y ^ ^ cestui punct nu ne vom mai opri, ігирггта data m Franţa misa Melancolia şi g r a n d o a -fiind prea bine cunoscuta-Şi ' la mtamplat de foarte multe ori să - J P1

noi puterea tradiţiei literare în &и Conjurat de cititorii care r e a avân tu r i lo r , sen t imente le s u . auzind că e vorba de un „éeri. bUme, g â n d u n l e şi a sp i r a ţ iun i l e vain italien", alergată să-şi facă supraomeneş t i , p r i n d să c â n t e în o idee de „type". Şi mă întrebau b i a t a - i fi inţă m ă c i n a t ă epopeea cu candoare dacă eram ,dannon- gloriilor c a r e se u i tă . Cortegii d e

interesante caracterizări a con­diţiilor de creaţie şi a mediu lu i , a celor două categorii de scriitori : cel francez şi cel i tal ian.

„Scriitorul francez scrie în co­laborare cu toată literatura fran­ceză care-l precede" şi asupra a

Franpa, nesecatul izvor de apă vie. din care poetul sau prozato­rul francez poate să ia oricât, fă­ră teama de a nu mai lăsa şi al­tora

Să ne oprim asupra scriitoru­lui din Italia şi să urmărim fra­zele lui Bontempelli: „Fiecare i-talian care scr ie — cu conşt i inţă şi cu simţul responsabi l i tă ţ i i — t rebue să creeze totul: limbă, stil, subiecte. Fiecare scriitor ita­lian care se respectă e, fatal, un izolat în timp. Şi chiar un izolat in spaţiu..

Scr i i torul i ta l ian n u vorbeşte unui public inteligent şi pregătit. Fiecare scriitor t r ebue să-ş i creeze un public al său.

Acest ultra - personalism al scriitorului explică multe feno­mene; acela} de exemplu, că în prima parte a secolului trecut au fost posibile — convieţuind — aspecte ale Unor lumi care nu aveau nimic comun între ele, a-dică opere ca ,1 promessi sposi", ,,Le grazié", „I canti".

Izolând astfel pe scriitorul ita. lian — câţe turburătoare asemă­nări cu a d e v ă r a t u l scriitor ro­mân de eri şi de azi ! — Bon­tempelli caracterizează publicul cititor din Italia, râzând amar de cei cari se miră de răspândirea enormă a cărţii în Franţa.

„Pentrucă o literatură să fie

cén". Nu. Atunci „futuriste"? Nici asta. Se mai gândesc şi . peu t -ê t re p i rande l i en"? Dar nu . Şi unul mai încăpăţânat, ş t i ind că scriu nuvele, m'a î n t r eba t da­că studiasem mult pe „le Bocca-ce".

Aşa se termină mărturisirea lui Massimo Bontempelli.

Totuşi într'o ţară unde scrii, torii clasici sunt reeditaţi aproa­pe în fiecare an, unde o carte poate ajunge la douăzeci de edi-

femei f rumoase , somptuozi tă ţ i d e m ă t ă s u r i şi b rocarde , cavaler i şi p r in ţ i legendar i , toate , în aeru l luminos îl în tovărăşesc , i se î n ­chină îi în t ind p u n t e a i sp i t i toa ­r e a rea l izăr i lor imag ina re . Şi s ă r m a n a lui f igură, is tovi tă de lup ta c u t impu l , începe d in t r ' o ­da t ă să se coloreze. In v ine , s â n -gele_i obosi t pulsează m a i cu p u ­t e re şi în f iecare celulă a n e r ­vi lor uzaţ i , găseşte, ecou r e î n v i e -

ţii în curs de cdţ iua an i şi unde r ea e x u b e r a n t ă a n a t u r i i , publ icaţ i i le de artă sunt făcute F i r e d e suscept ib i lă m a i cu o gnjă demnă de invidiat şi m u L t ^ o r i o a r e a l t 3 i ^ mta-de imitat, ne dăm seama că lu

r i le d e no r i , p lu t ind ca n i ş te c o ­răbi i a l be sp re ţ ă r m u r i l e cine ştie că ro r pa rad i se . I i s p u n e a d e şoaptele c u ca re v ine v â n t u l î n ­cărcat , d e p a r c ă toa te pădu r i l e lumii l - a r face p u r t ă t o r u l cân t e ­celor şi f r eamătu lu i lor.

F u r a t d e p ropr iu - i l i r ism, z â m ­b e a fer ic i t ( c ând un t â n ă r se o -pr i în fa ţa copilei. Capul gol, f i ­gu ră p l ină d e acel f e rmecă tor şi nev inova t d i sp re ţ p e n t r u toa t e ce-s în a fară de el , carac ter i s t ica t inere ţ i i neş t iu toa re . Corpu- i svel t d e a t le t şi spor t iv p u r t a nes t ingher i t ha inele , u l t i m a e x ­pres ie a modei . O ţ iga re tă în co l ­ţul guri i , o şuv i ţă de p ă r căzută pe f runte , p e buze u n cân tec în in imă o lume .

Şi_au d a t m â n a sgomotos, d u p ă pi lda celor d e dincolo d e Ocean ş., c â n d să plece, la p r i v i ­r e a î n t r e b ă t o a r e a t â n ă r u l u i , f ă ­r ă să v r e a or i p o a t e cu o n u a n ţ ă d e c r u z i m e d u p ă ce-ş i sa lu tă fostul t ova răş d e bancă , d i n v â r ­ful nasu lu i mic, fa ta zise: „O, chér i > u n imbecil b ă t r â n ! "

Şi u i tă tor i d e r ă u t a t e a lor ca şi de d u r e r e a p e ca re o l ă sau în u r ­mă , se d e p ă r t a r ă f redonând r o ­m a n ţ a cea mai» nouă .

C lă t inându-se , b ă t r â n u l se r i ­dică în picioare . N ' a r fi p u t u t s p u n e că auzise ceva, d a r s imţea în p iep t o d u r e r e grozavă, d e n e ­sufer i t . P a r c ă u n c leş te îi s t r â n ­gea in ima, p â n ă la sufocare. A r fi v r u t s ă fie s ingur , să n u m a i vadă p e n imeni , ca să-ş i poa tă s t r iga sufer in ţa .

S u b pă lă r i a c u m a r g i n i late, f igura Iu. luă i a r expres ia î m ­pie t r i tă a une i măş t i d e ceară. Sânge le - i î nghe ţ a se în v ine . A -vea impres ia d e - a fi d e m u l t

z iasm şi a v â n t u r i m o m e n t a n e , el m o r t чі totuşi sor t i t să r ä t ä c e a s -crur i le sunt mult diferite de cele . „ Ş W r a t a c e a s -dela noi. Ce-ar spune Bontem- f6 Sj^jf ^ <* î n nd j loçu : u n e , lumi n e p ă s ă -pelli când ar vedea, prin l ibrăr i i . n u m a i dubioase traduceri? Iar cărţile de succes, numai dintr'a. celea ,,trase în serie", dulc i şi seci ? (Pe Creangă şi Eminescu îl mai citesc doar şcolarii iar a -devăMiţii scriitori contemporani sunt dispreţuiţi suveran).

j a în t iner i r i i un iversa le , se lasă toare , fer ici tă şi rea. Mâlne le - i legănat d e şoaptele d e s i r enă a le uscate , cu v ine le p r o n u n ţ a t e s u b na tu r i i p r imăvă ra t ece . pielea ga lbenă ca o h â r t i e î n v e -

De ce n ' a r ma i încerca ? chită, îi a t â r n a u în jos i ne r t e , De ce l e -a r socoti p e toa te ire_ fă ră d e vlagă . Bas tonu l îi căzuse,

mediab i l p i e r d u t e ? Cineva îl r idică şi i-1 dete . El î l I a t ă - l e colo, de sp r inzându- se luă , u i t â n d să m u l ţ u m e a s c ă s t r ă i -

gra ţ ioase d in v ibra ţ i i l e lum'lnoa- nu lu i . Gârbovi t , d in t r ' oda tă sdm-se, p e Donna Sol, p e Desdemona, ţ ind pova ra an i lor p r e a mul ţ i , u -pe Ofelia, iubi te le lu i d e od in i - z u r a d e f i n i t í v a a b ietei lui fiinţe,

a căror publicaţie Ins t i tu tu l oară , chemându-1 cu glasul plin S e s t r ecu ră umil i t c u p a ş i ne s i ­guri , p r i n mul ţ imea sgomotoasă. Şi i a tă că bogate le cortegii d e f e ­mei f rumoase , de p r i n ţ i şi c a v a -

I G R A N D I C I C L I PTTTORICI,

italian de arte grafice îl anunţa, de frăgezimea amin t i r i lo r cari se ma i de mult, cuprinde o co- n u mor . Şoaptele lor, împ le t indu-lecţie rară de cărţi de artă, în- se cu f reamătu l teilor, îi p ă t r u n d

. cepând de la Giotto. S'au publ i - î n i n imă şi el le p r i m e ş t e cu b u -răspândită, prima condiţie nece. с о Л p â n ă î n p ^ e ^ t s tudi i nou i curia cu ca r e a r p r imi o b i n e -sară e ca aceasta să fie o litera- s e m n a t e д е cunoscuţi critici de cuvân ta re , t u r ă care să n u surprindă citito. a r t ă ? i c u т - е р т о ^ е г і д е 0 pet­rul mediocru, care — fireasca f e e ţ i U î l e nea t insă p â n ă astăzi, vanitate — n u citeşte numai d e s p r e : Raffaello,- Tintoretto. pentru a citi, ci şi pentru a spune p i e r o d e U a р ш п с е $ с а , L a viile câte ceva despre lectura făcută. á e i Misteri a Pompei şi I mo-Şi iată justificate tirajele reduse s a i c i d i ^ y j ^ j g a Rauenna . ale cărţii italiene... Mulţumile, a-vând nevoe de cărţi în serie, se SORACTES

CUIBUL Sub streaşiiia de aini plecată Surâde cuibul părăsit : Cânta în aripi altădată Dar mdlodia feiranecată S'a dus pe mări în asfinţit.

De flori siunt văile iar pline Şi murmurele die isvwr Au melodii de ѵіюііпе.... Dar rândunica nu mai vine Şi luna plânge 'n cuib de mor.

Aş vrea să smulg din depărtare Cântarea oare s'a pèerdut Şi airiipille duse 'n "zare... Şi gem la margine de mare Cu braţe'ntiinse sipre trecut.

Ce-i pasă că lumea_l p r iveş te mi ra t ă , văzându-1 vorbind s in­gur? Ce-i pasă d e p r iv i r i l e i ronice, când d in ochii lui, în ca r e s t r ă ­lucesc p romis iun i nebune , o la­cr imă d e fericire a a luneca t şi s'a opr i t în cutele chipului b ă ­t r â n ?

De ce n ' a r ma i încerca ?

Ieri, f an tome fără v ia ţă , t r eceau în j u r u - i m a c a b r u , du re ros , t â ­rând fâşiile s d r e n ţ u i t e a l e m ă t ă -sur i lor şi b rocarde lo r d e od in i ­oară .

P r i n t r e ş i rur i le nesfârş i te d e bărbaţ i , femei şi copii, el se d u ­se, se p ierdu , s e ş t e r s e î n învăL.

măşagu l sonor şi pi toresc, ca o melodie veche ş i ne în ţe leasă .

Un cuvân t d e t i ne r e ţ e sfâşiase Şi s imţea cum din p ă m â n t u l vă lu l fantas t icei vieţi , t r ă i t ă s u b '

pe care uşor şi voios îl călca, se cerul de pânză vopsi tă , în r o -înă l ţau spre el, îl s t r ă b ă t e a u e - man t i eè cas te le d e car ton, fluvi; d e energ ie ŞI d e v i a ţă Şi acum, îi e r a ruş ine d e l ac r i -nouă. Şi, în bucu r i a acestei n e - m a ca re ca o p i că tu ră d e p l u m b aş tep ta te regenerăr i , a r fi v r u t g rea şi a m a r ă , a runcând s u b să îngenunch ie şi s ă - l s ă ru t e , după cum eroi i a l to r t i m p u r i în-genuncn iau şi s ă r u t a u rel icvele făcătoare d e m i n u n i .

pleoapele_i înroşi te , se opr ise în cutele obrazu lu i b ă t r â n .

ION TOTU

CONST. G O R A N

2 M A I 19+2

C 0 rt J L C CL Boala domnişoarei Veturica îngrijora adânc su­

fletul părintesc al d-lui Năoaţă ;Dop, negustor cu eonărmutul pentru comerţul de băuturi spirtoase, statornicit şi cu vad în inima târgului.

— Papa, simt că înebunesc... Nu mai pot suferi să se prelungească boala asta care ml-a schimono­sit decolteul. Adu-mi un doctor care să-mi dea un tratament eficace... Sau, du-mă ia Bucureşti...

Domnul Năoaţă simţea şi dumnealui că înebu-neşte la gândul unei posibile deteriorări a deeol-teului Veturicăi. Ideea unui consult la Bucureşti i se lumină pentru prima oară în mod hotărît în minte.

Dar, chestia chieltuelii, criza financiară şi între­ruperea deverului îi înăbuşiră vrăjmaş măreaţă idee.

— Nu, la Bucureşti nu mă duc... Băiete, n'auzi ca sună la şambru... Să meargă patru „mici" şi-o fleică. Mai dă pâine la domnu !.. Dar, am o idee, o idee pe care nu ştiu cum dracu de n'am avut-o până acum !...

Vineeeee !... Băiete, nu auzi că sună la şam­bru ? !... Să facem consult cu amândoi doctorii din târg... Da, mă rog

Ghdţă, ia vezi, merge fleica?... Consult cu a-

mândoi odată... Şi cu Târlie şi cu Pârlea. Ia seama, băiete, la cáá... Amândoi or face ei cât unul dela Bucureşti... Un ţap speciali... Ii chem diseară pe amândoi pentru consult... Plata la domnu Chi-riae... Vă salutăm, poftă mare, să trăiţi...

— Papa, mă exasperează indiferenţa dumitale ! Vrei să înnebunesc '!.., Vai, cât sunt de neiericită !

Domnişoara Veturica isbucni într'un plâns în­nodat, cu sughiţuri, care zăpăci complect firea d-lui Năoaţă.

— Veturico, taică, mă loveşti în inimă cu plân­sul tău !... Ghiţă, fir-ai al dracu, n'auzi că sună la şambru ? Eu, vezi, mi-am făcut socoteala.... Facem un consult... Ia fleica, băiete, şi du-o la numărul 4... Diseară facem consult cu Pârlea şi ou Târlic... Uite că trimit după ei, să vină la ceasul nouă... Vine, mă rog... La nouă, după ce se mai potolesc muşteriu... Să trăiţi, poftă mare, să vă fie de bine.. Tu pregăteşte-te, că după cât îţi spusei, facem consult şi vezi tu că la consult lucrurile merg mai serios şi mai „special"...

In felul acesta, domnişoara Veturica părea mai împăcată. Un consult, un examen amănunţit, co­legial, al celor două somităţi locale, nu putea să nu însenineze sufletul plin de desnădejde al dom­nişoarei Veturica. Domnul Năoaţă avea dreptate... Amândoi la un loc or face cât unul dela Bucu­reşti....

Doctorul Târlic, specializat în poker la un pol miza, era un priceput internist : mânuia sarea a-mară şi chinina cu o îndrăzneală impresionantă. Pârlea, tip încrezut şi ipohondrie, susţinea că este maestru în toate ramurile medicinii : aar mai ales în boale de gât. In această privinţă, doctorul Pâr­lea făcea dese demonstraţii, de care târgoveţii nu puteau să nu ţină cont. După cum vedem, amân­doi erau indicaţi să se pronunţe asupra boaiei care şicana pe drăgălaşa domnişoară

La ora nouă fix când, după toate aranjamentele, cei doi mântuitori trebuiau să sosească, d-şoara Vetuirica începu să fie cuprinsă de nelinişte. Mai ridică fitilul deda lampă, îndreptă un colţ al tişlai-fămlui lucrat în mătase grena, înşiră la pian o romanţă banală, ou urechea la cel mai mic sgo-mot de afară. La nouă şi jumătate, apăru în „sa­lonaş" domnul Năoaţă, purtând cu sine acreala consumaţiilor de peste zi şi mirosul distinct ai chefteleuor prăjite, la care conlucrase cu ardoare.

— Nu mai veniră, taică? — Nu papa... Vai, ce nesuferiţi sunt şi doctorii

ăştia ! Nu le-ai spus că este caz grav ?... Domnişoara Veturiica considera erupţi unile

gâdilicioase ale pelei sale, ca find manifestările unei boale cât se poate de grave. Dar mai ales o înspăimânta tendinţa tot mai pronunţata de lăţire a acestor erupţiuni.

•— Trimite încă odată după ei, papa, că înne­bunesc !

Domnul Năoaţă fu de acord şi strigă din per­vazul uşii :

— Ghiţă, trage obloanele şi du-te iar dupe doc­tori. Şi să vii repede, băiatule, că mai avem de regulat la pivniţă.

Această măsură picură din nou un strop de li­nişte în sufletul chinuit al domnişoarei Veturica.

Se aşeză pe un fotoliu şi pomi să viseze, aşa după cum visa dumneaei regulat, în ceasurile de linişte. Se închipui în primul rând sănătoasă, cu pieliţă iarăş curată, de acel alb care nu se putea să nu ispitească. "

Lumea atât de cunoscută şi de scumpă a eroilor romanelor, pe care le citea cu pasiune, începu a o împresura cu desfătările ei.

Veturica se văzu într'o sală de bal, schim­bând în vecinătatea unui nobil încântător, paşi ritmici de menuet, admirată îndelung prin zeci de lorgnete. Sufletu-i, eliberat de grija mâncări-milor de piele,: plutea; neşiangherit prin lumi de care domnul Năoaţă habar n'avea, dar cu cari domnişoara Veturica Se identifica perfect. Vrăji­tă, transportată CU totul, nu auzi nici bătia în uşe şi nici intrarea. celor doi doctori care veneau să depună la altaror suferinţelor- dumneaei, florile

bMefăcătoare ale stiMţei irftedlöale. — Bonsoar domnişoară !... Domnişoara Veturica dădu drumul unui strigat

uşor. In visurile dumneaei tocmai fusese răpită de un cavaler în alb. Emoţionată, abia putu răs­punde :

— Bonosar... Vă rog staţi până chem pe màmàn şi pe papa...

Se duse glonţ la bucătărie, unde madam şi domnul Năoaţă asudâU, prăjind cheftele şi fier­bând caltaboşi pentru prăvălie.

— Papa, pentru Dumnezeu, haide mai repede că iau venit doctorii !

Fondatorii magazinului şi familiei Năoaţă se şterseră prompt cu şoarţeile pe teveie inunaa>te de sudoare, se scuturară de făină şi înaintară către salonaşul unde, cu nările gâdilate plăcut de mi­rosul bucatelor în curs de preparaţie, aşteptau cei doi doctori.

— Vă salut cu tot respectul... — Salutare domnule Năoaţă, te rog să ne scuzi

de întârziere. — Mă rog, mă rog, nu face mmic... —Vezi dumneata, mai du-te ia un client, mai

du-te la altul. In fond, cei doi colegi veneau dela o partidă

prelungită de table.

şurup... Şi vezi, păhărelele să fie bine spălate... Primind comanda, madam Năoaţă se strecură

afara, pentru executare. In acest timp, devenind de-o gravitate subită, doctorii Sè crezură datori să-şi intre în rol.

— Ce aveţi, domnişoară ? Desigur ceva uşor şi trecător !

—- Vai, domnule doctor, suspină sfâşietor dom­nişoara Veturica, dan nenorocire este ceva foar­te grav.

Pârlea se îngrijoră în chip sincer. — Da?... auzi colega, ceva foarte grav!... — Puterile noastre, colega, vor învinge, sper,

răul de care se teme atât de mult frumoasa şi de­licata domnişoară, răspunse curtenitor Târlic.

Domnişoara Veiurnca suspina dom nou, închi­zând ochii pe jumătate. In cuprinsul scurt la unei clipe, se văzu iarăşi furată de cavalerul în ailb şi dusă pe meleaguri cu flori de catifea, pe un cal cu coada de aur.

Consultul fu întrerupt de sosirea kilogramului de bordo, adus cu alai de clinchet de pauvre.

— A !... se minună Pârlea, tuiroându-işi un pă­hăruţ. Minunat, domnule Năoaţă... Ce culoare... ce buchet... ce tărie... şi cum merge pe gât!...

Specialitatea d-sale medicală începuse a se vădi, hotărît.

— Ei, sigur, trece vremea fără să simţi... Eu mă uit la mine, domnule doctor... Mai la pivniţă; mai la bucătărie, mai la tijghea, trece vremea ca nebună.

— Ce mai veste, poveste, domnule Năoaţă ? Cum merge negoţul, se crezu Târlic îndatorat să întrebe...

— Slavă Domnului, bine.... — Cu vinaţurile cum stai ? Se informa ou inte­

res Pârlea, ca unul ce era specialist în boli de gât. — Pe cinste, domnule doctor ! Am un bordo de

Drăgăşani ! !.. II dau numai la clienţii vechi ai prăvăliei...

— Nu mai spune ! — Pe onoarea mea !... Să vă aduc o probă... Ia

trimite, cucoană, să meargă un kilo bordo, deda

— Domnişoară, ne veţi face cinstea şi plăcerea să beţi şi D-v cu noi un păhăruţ de licoare rubi­nie ? propuse, cu aceeaş curtuoazie, Târlic.

— Bea cu taica şi tu, încuviinţă domnul Năoaţă. — Mersi, papa... Sorbindu-şi paharul, Pârlea plesni satisfăcut,

din limbă: asta fu o mare încurajare pentru gazdă. — Să vedeţi vinul ăsta după o gustărică de câr­

naţi prăjiţi ! — Nu mai spune !... — E o minune, domnule doctor ! Ia, cucoană,

să meargă la iuţeală trei porţii de cârnaţi, cu gar­nitură de gogoşari... S'aude ?

In aşteptare, doctorii îşi mai turnară câte un păhăruţ şi se aşezară mai cu temei pe scaune.

— Şi, ce spuneţi domnişoară că aveţi? reluă,

CONU PETRACHE Dupa părerea tuturor cetăţeni­

lor, conui Petrache Mlnaulescu, avocat de mai bine de şaizeci de ani, în vineţie căruia curge sân­gele unei vechi familii boiereşti, este oel mai cumsecade om din oraşul nostru.

Nu bea, nai joaca cărţi, nu fu­mează, nu-şi pierde nopţ.'le prin cafenele ori cluburi, -cum fac toţi intelectualii de vârsta sa, şi nu-şi pierde vremea cu lucruri de prea măruntă importanţă. In timpul іііЬѳт, când n'are procese la tri­bunal, stă în oasă şi citeşte. Are cea mai bogată bibliotecă din judeţ şi e la curent au tot ce a-pare în Vitrinelle librăriilor.

Deasemenea, casa îi este des­chisă în orice oră din zi şi dim noapte, pentru toată lumea. Ori­cine, găseşte la él un sfat, o mi­că îndrumare, b a chiar un aju­tor bănesc. Nimenli nu pleacă cu mâna ori cu mintea goală, din casa sa. Şi atâta vreme cât nu e zgândărit, pe faţa toi Canu Pe-trache n'apare nici o umbră' de supărare. ,

— Adică, d e ce te-aş supăra eu pe dumneata, dacă nu-mi faci nlimic rău şi dacă ie porţi frumos cu mine? Când dumneata mă respecţi, de ce să nu te respect şi eu ?

Dar şi când îl supară cineva, foarte rar dealtfel, apoi e vai şi amar. Se face iroşu la faţă oa pa­ra focudui, buza de jos începe să-i tremure, ochii îi scânteiază, în­cleştează pumraull drept, îl ridică oblic la înălţimea capullui şi sarâşoind, îi dă replica imediat.

Şi e atât de tăios şi de muca­lit, în revoltă, oă, oricât de tare ai vrea să fii, îţi este imposibil să nu râzi au lacrimi, ţinându-te cu mâinile de burtă...

Politică nu face. Pe vremuri era înscris în partidul liberal, dar-de când cu moartea „şefilor de is­pravă" şi mai ales de când cu „certurile astea nesfârşite, care macină vechea temelie a cinstei • şi; onoarea naţionale" şi-a dat de­misia fără părere de rău.

— Am luptat destul, domnule, cât am pu'tut, alături'de •răposaţii

- s c h i ţ a -Brătieni, singurii oameni demni de stima şi încrederea poporului.

Aauim nu mai vreau. Nu mai vreau pentrucă, drept să-ţi spun, nu mai am cu cine... Ou ăştia cari, doamne iartă-mă, să nu vorbesc într'un ceas rău, tot cer-tâniduHse între ei, or să ajungă la Văcăreşti, după ce vor da Ţa­ra de râpă? Gu ăştia -să lupt ? Lângă oameni d'ăstia să stau ? Hm!

Totuşi, pentru cinstea şi bună­tatea s a bătrânească, ca un oma­giu adus înaltelor sale calităţi şi sentimente, cetăţenii îl aleg în fiecare an primar, sub orice gu­vern.

Nu prea îi convine lui conti Petraahe această sarcină, dar vrând-nevrând, o acceptă.

Sântem în plină propagandă electorală. Oraşul e în friguri. Reprezentanţii tuturor partidelor politice mişuna pretutindeni ca târâtoarele, împărţ.rnd afişe cu promisiuni fantastice sau ţinând discursuri răsunătoare în plină stradă. Toţi îşi încep cuvântările prin cişi înjura adversarii cari spun numai minciuni şi sfârşesc prin a se lăuda pe ei, pe ei cari au făcut şi -au dres multe pentru Ţară şi Neam...

Sala mare a restaurantului „Pandurii", e plină de lume. Vor­beşte şeful suprem al partidului reacţionar, care se svoneşte că va veni mai mailt ca sigur la pu­tere.

Asudă, loveşte cu pumnul în masă, bea a p ă din paharul ce-i stă înainte, strigă nedreptăţile ce s'au comis până acum, deplânge mizeria ţării, în vreme ce lumea înfierbântată aplaudă nebuneşte.

Printre cei de faţă, pe .un scaun în fundul sălii, aonu Petrache Minculesau, venit mai mult din curiozitate, s ă vadă corn ştie să facă propagandă un „şef su­prem" de partid, ascultă atent conferinţa şi, din când în când, îşi ciugule mustăţile cu mâna dreaptă, în .semn de nerăbdare.

— Ce au făcut domnii ăştia de când guvernează, pentru această Naţiune de războinici ? — ţipă o-

ratanul Ce au făcut pentru în­dreptarea situaţiei financiare c dumneavoastră, domnilor, vă în­treb ?

Nimic ! Ba au făcut ceva : a u golit cu

îndemânare vistena statului şi au pus biruri noi şi grele pe spina­rea destul de încovoiată a bie­ţilor...

Vorbele îi sunt deodată înă­buşite de lătratul unui câine, ivit pe neaşteptate în mijlocul sălii.

Lumea râd© cu hohote. Oratorul se opreşte, se uită u-

rît la aacest musafir nepoftit şi scandalos, apoi îşi continuă dis­cursul.

Câinele însă, cu toată stăruin­ţa câtorva oameni de a-1 da a-fară, se retrage într'un colţ şi în­cepe acum eă urle.

Oratorul se face că null aude. Ridică glasul, gesticulează în­

fierbântat şi ponegreşte cu m a i multă furie pe adversari.

Lumea irâde, câinele urlă, o-ratorul răcneşte în culmea dis­perării.

Deodată, ca la un semn, se face linişte.

Din fundul sălii răsună vocea baritonată a unui cm, care, fă-cându-şi loc prin mullţime, se în­dreaptă cu paşi greoi spre uşă :

— Vei fi având dumneata dreptate, domnule viitor prim mi­nistru, Jcă j ă i a n'au făcut ni­mic „de când guvernează aceas­tă Naţiune de războinici", că au fost şi isunt nişte pungaşi, că nu fac nici cât o ceapă degerată, că partidul dumitale e cinstit, că ai un program frumos, că vei alina durerile Neamului, că... că... că... că !

Dar eu cred că în sala asta nu e nimeni care să poată sta pâ­nă mâine dimineaţă, ca să as­culte urletele supărătoare a două javre de câini.-

Şi făcând semn cu mâna ce­tăţenilor tăvăliţi de râs, conu Petrache adaogă :

— Haideţi, oameni buni! Că deom mai rămâne câteva clipe aici, turbăm şi noi ca ei...

LEONIDA SECREŢEANU

de P A U L C O N S T A N T

dulceag, Târlic. — Vă rugăm să ne toformaţi exact, domnişoa­

ră, asupra tuturor manifestărilor iboaîëi D^v, adăugă cu autoritate, Pârlea.

Domnişoara Vetuirica începu să povestească,, cu o uşoară tremurătură în glas :

— Răul l-am simţit încă de acum trei săptă­mâni.

— Trei săptămâni? exclamară nemulţumiţii ci­racii lui Aesculap. Aţi lăsat cam mult, domni­şoară !...

— Am simţit întâi ca o arsură pe piele... Apoi o îmbrobonare care mi-a stricat decolteul şi mă face să sufăr până la disperare, sfârşi domnişoara Veturica, cu ochii într'un lac de lacrămi.

Târlic părea foarte mişcat; Pârlea îşi mai turnă un păhăruţ, după care se rosti :

— Grav, foarte grav. Dumneata ce zici colega?... Târlic dădu din cap cu îngrijorare :

— Da, este într'adevăr grav, dar ştunţa nu este neputincioasă, colega!... O vom vindeca !...

Consultul trebui să fie întrerupt cin nou, întru­cât soseau carnaţia, gogoşarii şi încă o oca de bordo dela şurup.

— Bravo şefule! se entusiasmă Pârlea. îmi pla­ce că merge serviciul ca pe note !..

— Şcoala mea, domnule doctor!...

— Domnişoară, îmi permit să vă rog să- ne fa­ceţi marea plăcere de a gusta şi d-v cu noi !... propuse iarăş, dulceag, Târlic.

— Mersi, domnule doctor, să nu-mi facă rău ? — O nu ! vá asigur... Fu o răpăială scurtă, în care se topiră şi car­

naţii şi vinul... — Să mai meargă o oca !... — Până să vină şi această oca, noi să conti­

nuăm consultul, cemega... — Să-l continuăm, colega... Doctorul Târlic pipăi puţin pielea îmbrobona-

tâ a domnişoarei Veturica. Această plăcută atin­gere îi dădu suaerinaei senzaţia unei însănătoşiri...

— Vă supără, domnişoară ? — Da, cate odată. Târlic clătină iarăş din cap, cu îngrijorare. Pârlea făcu la fel, cu gândul la ocaua ce era să

sosească. Domnişoara veturica, pricepând că to­tul s'a sfârşit şi că nu mai avea de ce să trăiască, se şi hotărî in ganid să se sinucidă sau să se ducă la călugărie.

— Presupui cumva urme de „sarcoptes" co­lega ?..

— Vai, colega, făcu Târlic cu glas sugrumat de spaimă, ar fi într'adevăr nenorocire.

Atmosfera devenise cu totul apăsătoare; dom­nul Năoaţă avu impresia că i se înceţoşează min­tea şi că aripa morţii îi fâlfâie pe la nas. Dar, asta nu ţinu decât un moment. Se reculese şi ca'n cea­surile când avea gloată în prăvălie, iar băetii un>-blau încet, strigă cu putere :

— Veturico taică, vezi ce fac haimanalele alea cu ocaua de bordo, că-i ia mama diacului ! Acea­stă deşire fu într'adevăr înviorătoare.

— Bravo şefule, îmi place că eşti energic... Şi, mai ales, sesizezi lucrurne cu precizie şi ia timp... Vorbise iarăş Pârlea.

— Colega, eu cred că suntem în faţa unui caz de „eritem".

— Evident, un eritem, colega... — Poate vreţi să examinaţi mai de aproape... — Inutil colega, se scutură din fotoliul său Pâr­

lea ; am toată încrederea şi sunt de acord cu dum­neata.

— Să prescriem un purgativ şi un „flomes tiMaie" înainte de culcare...

— Eu cred, că este destul de bun şi „thea chi-nensis".

— Să nu fie amare, domnule doctor ! seninei domnişoara Veturica....

— Vai, nu domnişoară, medicamentul acesta se, ia în chip de ceai îndulcit, asigură Târlic...

— Şi o pomăda, colega... — Un Cadum... — De acord, colega... In timpul acestei consultaţii între doctori,

domnul Năoaţă, în oredinţa că este vorba de lu­cruri grave, se făcuse leoarcă de sudoare.

— Scapă, domnule doctor ?... — Sigur, domnule Năoaţă,... se rosti cu em­

fază Pârlea. — Ştiinţa medicală cu perfecţiunile ei actuale

nu permite pacientului să mai aibă ivreun fel de îndoială asupra lecuirii... Apoi, grav şi solemn, anunţă:

— Până în trei zile, domnişoara Veturica va fi vindecată... Eşti de acord colega?

— De sigur, colega !... Domnul Năoaţă părea trezit ca idintr'un vis urît. — Atunci mai luaţi loc, domnule doctor, să

mai prăjească un rând de cârnaţi şi să-i mai zi­cem cu nişte bordo... Că, vedeţi Dvs, din boirdoul ăsta numai la clienţi vechi şi la binefăcătorii fa­miliei servim !...

Adevărul este că din ziua aceea, de bordóul d-lui Năoaţă, afară de cei doi doctori locali, nici chiar clienţii cei vechi nu s'au mai putut atinge.

— Mi-au scăpat fata, domnule, dela moarte !... Ăştia doctori, domnule !... N'au plecat din casa mea, până nu au ales-o la un fel... Şi pe de-asu-pra, .populari. Dacă e vorba că au un cusur, e că stau în târgul ăsta păcătos...

2 M A I 1942 5

Cronica literară

„Catarge" (Cirçetarea-Georgescu Delafras, 1942) Sonată dobrogeană ( E d . Contemporană, 1 9 4 2 )

romane, de N. PAPATANASIU Traves t i rea d i sc re tă şi m a i m u l t

sau m a i p u ţ i n m ă g u l i t o a r e a sc r i i ­torului în u n u l d in persona je le sa le de ca r te e s t e u n gest d e o n a i v ă cochetărie a d m i s p r in t r ' o î n g ă ­duinţă t ac i t ă în dep r inde r i l e l i ­teraturi i . C r e d e m c ă n u greş im identificând p e d. P a p a t a n a s i u , autorul r o m a n e l o r t,Catarge" şi „Sonată Dobrogeană", a p ă r u t e înainte d e Paş t i , la u n r ă s t i m p d e câteva săptămâna u n u l d e a l tu l , cu acel Niki ta A r m a n u , el însuş i romancier, de sp re c a r e u n al t personaj, o fa tă d i n „Catarge", vorbeşte în aces t fel a d m i r a t i v : ^Nikita a a v u t î n to tdeauna d r e p ­tate. E un ce rce t ă to r înce rca t a l sufletelor m a i a les când e le n u se pot r ivesc t ipu r i lo r obişnui te , ia î n d e m â n a romanc ie r i l o r m e ­diocri. P e n t r u c ă e vo rba d e p l a s ­me ps 'ho logice înch ipu i t e d u p ă formule fantezis te , şi Niki ta e mai pasionat , ma i încorda t în o b ­servaţiile lui. î ş i s tudiază sub iec­tul, î nde lung t i m p — c u o r is ipă de mij loace şi me tode . Nik i ta e un colec ţ ionar d e suflete. U n co­lecţionar neobosit . De aceea, c ă r ­ţile lui ogl indesc figuri n e î n t â l ­nite în epica noas t ră , u r m ă r i t e în desfăşurarea d r a m e i r o m a n u l u i cu detal i i suges t ive şi v i i" .

Aluzia ni se p a r e des tu l de străvezie, ca să n u m a i poa tă fi posibilă v reo îndoială. S u n t e m dar îndemna ţ i să d ă m toa tă î n ­crederea colec ţ ionarului neobosit şi cerce tă toru lu i încerca t de su flete, a l e cărui căr ţ i oglindosr ..figuri ne în t â ln i t e î n epica n o a ­stră", — romanc ie ru lu i Niki ta Armanu, ad ică d - lu i N. P a p a t a ­nasiu. Să înce rcăm a c u m să p ă ­t rundem în u r z e a l a sufletească ai aces tor excepţ ionafe „p lasme psihologice -fncrtiipaite' ^ tapă ffor­mule fanteziste", a ş a cum sun t urmărite—vorba d - lu i N. P a p a t a ­nasiu — „în des făşu ra rea dra­mei romanu lu i , cu detal i i suges ­tive şi vii". Pe r sona ju l pr inc ipa l din ,,Catarge", Costa D imi t r iu e un tip seducător , d e aven tu r i e r , după care se dă în vân t (sau se aruncă în apă) , o sumeden i e de muieret dis t ins , sensibil izat de

muzică şi căr ţ i şi do rn ic de a v e n ­tură. Acest Costa, care este e v o ­cat şi în „Sona tă Dobrogeană" t rece p r in ex i s t en ţe le ce lor la l te personaje, cu pres t ig iu l u n u i zeu tu te lar , l u ân d uneor i p r o ­porţii de mi t . „Costa cäftatorul" e sinonim cu a v e n t u r a , — evaz iu­nea d in cons t rânger i le or icăror l imite concrete . U n personaj din ,,Sonată Dobrogeană" îi evocă prietenei sa le a m i n t ' r e a lui Costa Dimitriu, în acest fel l i r ic oare_i cel predi lec t p e n t r u a se e x p r i m a al celor ma i m u l t e d in p lasmele psihologice a le căr ţ i lor d - lu i N Papa tanas iu :

„Costa Dimi t r iu , Adr ia , n u a r e o biografie... Despre el n u a i cum să ştii p rea mul t , căci n u des lu ­şeşti u n d e începe — în exis tenţa lui — legenda.

Aproape că nic i n u m ă ascul ţ i , Adria. Nici n u se poa te altfel. Iţi stăpâneşte imagina ţ ia , încă de pe «cum. E u n cântec d i n Sud, Costa Călătorul... U n peisagiu sufletesc nemai întâlnit . . . S u n t s igur că ţi-am s t r ecura t în in imă o nos ­talgie fă ră leac".

Personaje le suferă ca de o b o a ­lă comună, d e aceeaş i e x a l t a r e contagioasă şi epa ta t ivă , făcân-du-şi uni i a l to ra o n em a i în t â ln i t ă reclamă de exeepţ iona l i t a te .

Uneori, epa ta t e l însuş i d e a t â ­tea p l a sme excepţ ionale , g ră ind care ma i de ca re m a i pe a ' es , se amestecă grijuCiu ş i i nopor tun , chiar au to ru l : ,,Nu, n u ascul ta ia Costa, A n n a - M a r i a . A r e o î n c h i ­puire avânta tă . . . "

Cum era de aş tep ta t , Costa e depăşit d e p ropr i a lu i excep ţ io ­nalitate fără să fie l ămur i t d e s ­pre ceiace n u m e ş t e el , ,adevărata mea ex i s ten ţă" . Când încearcă totuşi să descifreze sensul des t i ­nului p ropr iu , des tă inu i r i l e lui sunt de o p l a t i t ud ine ca re d e c e p ­ţionează :

„Nu şt iu încă unde se sudează realitatea cu v isu l — şi nici dacă s'au în tâ lni t cândva , despăr ţ i t e fiind de o a t re ia ex i s t en ţă : aceea pe care încă n u a m t ră i t_o ; ea se găseşte ascunsă în închipui re , ca o car te cu filele ne tă i a t e . E o vignetă p e copertă , a t â t a ş t iu ! O vignetă ce . înfăţişează pr ive l i ş tea simplă a unei s t răz i . U n a din acele străzi, p a v a t e p r imi t iv , cu pietre ro tun j i t e de ploi , î n t r e c a r e năpădeşte, în smocuri stufoase,

i a m a . S u n t a s e m e n e a s t răz i , care a m i n t e s c d e p i toreş t i u l i ţe p ro ­vinciale , păz i t e d e d o . stâlpi în­clinaţi , cu fe l inare le s t r â m b a t e de v â n t ca n i ş t e pălăr i i puse pe -o u reche . In lungu l t ro toare lor r ă ­tăcesc , în deosebi f laşnetar i m i ­zeri , ai că ro r papaga l i coloraţ i a u m u r i t , cu nostalgia jung le i în

> ochii lor cât u n n a s t u r e , — p a ­paga l i înlocuiţ i în s lujba h a z a r ­du lu i şi a des t inu lu i î n t â m p l ă t o ­r i lor clienţi, de o pe reche d e m i ­nuscul i şoricei a lbi" .

Decorul r o m a n u l u i „Catarge" es te ciel dobrogean. In „Sonată dobrogeană'' î n t â ln im m a i ale a tmosfe ra şi peisajul por tu r i lo r d u n ă r e n e . C l imatu l m o r a l n ă -zueşte să fie u n u l înf lăcăra t d e pas iunea dragoste i . S 'ar p ă r e a ch iar că e vo rba d e u n fel d e accen t sp i r i tua l m a j o r c a r a c t e ­r is t ic p e n t r u c l imatu l co re spun ­ză tor unu i a n u m e regional i sm sufletesc al celor , d e pes t e D u ­n ă r e " , — în felul celui geografic:

,,Noi, toţi , Ica, s u n t e m n e b u n i d e dragoste . . . Da, da... Asemeni robu lu i n e b u n de dragoste , d in poves tea celor o m i e şi u n a de nop ţ i ! Ha ! H a !..., Nebun i de dragoste . . . Şi eu... Mai a les e u !.. Şi tu... Da, Ica !... Şi Costa! N i ­ki ta , îţi m a i amin te ş t i d e Costa ? Nu c r ed să_l fi uitat. . . Nu... Aşa sun t em toţi cei d e acolo, d e pes te Dunăre . . . H a ! Ha ! Ha !... Nebun i d e dragoste. . . Da !"

E a d e v ă r a t că nic i n u e v o r b a d e s p r e a l t ceva decâ t d e s p r e d r a ­goste în a m â n d o u ă r o m a n e l e d- lu i N. Papa t anas iu , î n ca re un i i p e al ţ i i se caută , se p res imt , se aş teap tă , se împerechează şi se d e s p a r t ş i i a r ă ş s e cau tă , se p r e ­simt, etc., — ori s e ş i s inucid, sau ek ia r s e căsătoresc , — - p â n ă la l ehami te . Şi toţ i vorbesc î n t r ' un fel l i t e ra r şi d e un p re ten ţ ios f i -dicul ca re n u i sbuteş te să le a co ­p e r e bana l i t a t ea sufletească oricât l - a r invoca în conversa ţ i i l e lor pe , ,subtilul Marce l P r o u s t " şi oricât l e - a r împăna cu n u m e de i luş t r i compozitori .

S u n t une le pagini , d a r . p rea p u ţ i n e fa ţă d e cele v reo op t su te câ te cupr ind a m â n d o u ă romane le , în ca r e d e c o r u r i m a r i n e sau d u ­n ă r e n e sun t zugrăv i t e în tonur i vii şi l uminoase d e acuare lă , d a r ob i şnu i t s t i lu l descr ier i i e l ipsit d e că ldură şi t en s iune in te r ioară , năzu ind să fie a r t i s t i c d a r n e i s -b u t i n d m a i m u l t decâ t să a ibă curs ivi ta tea unu i r epor t a j în care f rumuse ţea p i torească a pe i sa ju ­lui e cupr insă î n expres i i con­venţ iona le s a u inexpres ive , os te­n i t e d e p r e a m u l t ă folosire. Ca în aces t aspec t d u n ă r e a n desp r ins la î n t â m p l a r e d in ySonată dobro­geană" :

,,In p lu t i r ea l ină p e u n d e l e d r u ­m u l u i d e ape , m i r a ju lu i decoru lu i i s e adaogă v r a j a vieţ i i neopr i t e o clipă în loc a f luviului , d i n f iecare por t , d in p r e a j m a f iecărei escale, d e pe ş l epur i s a u d i n o s ­t roave le ca re adăpos tesc m i n u s ­cule colibe d e pescar i , a scunse î n ­t r e t r unch iu r i l e sălcii lor p le toase , — de p e vapoare le mons t ruoase a l e m ă r i i — a b ă t u t e d in căile Levan tu lu i , — d i n că tune le r i v e ­r a n e a le Dobrogel , c u geamii — in c a r e muezini i psa lmodioză — î n a m u r g — nosta lgice implorăr i că t r e Allah". . . . C r e d că şi cel m a i p u ţ i n e x p e ­

r i m e n t a t c i t i tor se v a m a i fi. î n ­tâ ln i t cu a soc i a t a ve rba l e ca : „plut i rea l ină", ,,mirajul decora, lui", v r a j a vieţb.", e t c . . In fond. to t d o r u l d e p i to resc şi exotic, toa tă frenezia d ragos te i ş i a v e n ­t u r i i d e ca r e n e s p u n e a u t o r u l că s u n t însufleţ i ţ i e ro i . şi e ro ine le romane lo r sale, fă ră ca să n e poată convinge, n u s u n t decâ t a s ­p i r a ţ i e nesa t i s făcută că t re poezie, pe oare n e g ă s i n d - o în e i înşişi îş i î nch ipue că vor p u t e a - o d o b â n d : p r in al ţ i i . D a r p e n t r u a s t a e r a n e v o e de a t â t a vorbă r i e , înt insă p e câ teva su te d e pag in i ?

D o a m n e al l i te ra tur i i , a l m u ­zicii şi a l a r t e l o r f rumoase , za-darn ică- i poza, esenţ ia lă poezia !

M I H A I NICULESCU

S C O P . .

Nu-«ni socotesc n ă d e j d e a d r e p t m u l ţ u m i r e , d a r n ic i deşe r t ăc iune . O găsesc a şa d u p ă c u m um î n v ă ­ţ a t a spus -o , d r e p t o vo in ţ ă : n ă ­dă jduind , v re i ceva ş i v r â n d , î n ­depl ineşt i . .

Aşa fiind, u n scop a m şi e u cu năde jde în împl in i re .

A m d e gând s ă „ s c u t u r " déla­çât d a r m u s t r ă t o r p e a n u m i ţ i c r i ­t i c i a c ă r o r v inâ es te d e - a se a r ă t a ou tot d inad insu l „ ră i " fa ţă de orice începu t bun , n u m a i d i n ­t r ' o nejuBtificată lautopreţuire şi — ceeace e m a i r ă u — d in t r ' o necuge ta t ă porn i re .

S'a observat , c red , c u m delà o v reme , cr i t ici i a d e v ă r a ţ i cri t icii p r o m o v a ţ i d e m u n c ă şi mer i t , c r i ­ticii ca r i r eprez in tă n u n u m a i u n folositor î nd rep ta r , d a r ş l u n î n ­d e m n valoros , î n tot ce m u n c a p u n e încercare şi desăvâ r ş i r e , a u to l e ra t a l ă t u r a r e a u n o r a ca r i î n loc să u r m e z e u n d r u m d e j a t ras , de ja u şo r d e folosit, c a u t ă abaterii d in t r ' o m i n o r ă j udeca t ă s a u — dacă v re ţ i — dintr 'o ef t ină încl i ­na r e s p r e împot r iv i re .

A u a p ă r u t căr ţ i le u n o r t iner i d a r t a l en t a ţ i începător i . Ei, b ine , a m Observat că n u cr i t ica ,<bă-t r â n ă " d a r a d e v ă r a t ă a a r u n c a t cu p i a t r a , ci, d impot r ivă , „mi t i ­teii". „Mit i te i i" aceş t ia c u r â v n ă de dobor î re , c a la smee , a tot c e este .început (bun, deçà a tot ce naş te t e a m ă d e depăş i re .

Nefer ic i rea m a i e s t e şi i n faptul că aces t soi d e cr i t ic i s u n t t i n e ­rea a c ă r o r na ş t e r e n u s 'a r p u t e a n u m i „la ei acasă" , p e n t r u c ă e x ­t r ac tu l respec t iv ori că n u exis tă , ori c ă s e b izue p e u n ames tec „s t re in" , lou hâ r t i e d i n t r ' u n fel, ce rnea lă d m alita, ia r ş tampi le , aş işderea , c â t e vrei .

Aceşt ia , nevoiţ i când şi când — să precizeze or igina — e d rep t m a i r a r s a u deloc, i n f a ţ a au to r i ­tă ţ i lo r — d a r n u t o t aşa c â n d îi si lesc z iarele , u i t ă d e î n g ă d u i n ţ a a c o r d a t ă n u m a i d i n sp i r i t ospi­ta l ier şi mici decum din aprec .a re , ca s ă d e v i n ă dacă n u p r e a î n ­drăzne ţ i , că pnea a r ai d e tot, d a r cel p u ţ i n supără to r i .

I a t ă dece v r e a u ca de c r i s te l ­n i ţa adevă ra ţ i l o r crit ici , „mit i te i i" aceşt ia să n u at ingă nici m ă c a r toarta . .

RESPECT.. .

U n cr i t ic a căru i ac t iv i t a t e n u es te ap rec i a t ă decâ t d e cei cu ca re n ' a avu t de-aface , f i indcă

N o t e r o m â n e ş t i P R O F . A L E X A N D R U M A R C U :

VALOAREA A R T E I I N R E ­N A Ş T E R E

A p ă r a t ă în condiţ i i t ehn ice fă ră reproş , c a r t e a d-lui prof. A l e x a n ­dru M a r c u „VALOAREA A R T E I Ш R E N A Ş T E R E " , n e înfăţ işează, cu l u x u l d e a m ă n u n t a l cunoscă­to ru lu i desăvâ r ş i t a l p rob lemei ş i ou a tuu l co lora t şi c u r g ă t o r a l l i ­t e r a tu lu i dis t ins , d i fer i te a spec te din cele m a i i n t e r e san t e în legă­t u r ă ou concep tu l şi rea l izăr i le d e airtă î n epoca d e a u r a R e n a ş t e r i i

î n t i n d e r e a şi i m p o r t a n ţ a m a t e ­r ia lu lu i ut i l izat în aceas tă l u c r a r e a r fi const i tu i t p e n t r u a l tc ineva, desigur , t en t a ţ i i п ц uşor rea l iza­bile, d a r p e n t r u au to r , a t â t d e famil iar izat cu m ă r e a ţ a d a r cu a t â t m a i p re t en ţ ioasa p r o b l e m ă a a r t e i î n R e n a ş t e r e a deven i t o pas tă lesne d e m a n e v r a t . I n ca­r i e ra scr i i tor icească a d - lu i prof. Al. Marcu , aceas t ă c a r t e poa t e fi socoti tă c a u n popas reconfor tan t , ia r p e n t r u lec toru l deda noi u n agreabi l p r i le j de a se famil iar iza ou fundamenta le p r o b l e m e de cu l tu ră .

L u c r a r e a cupr inde şi u n impor ­t a n t n u m ă r de p l anşe i lus t ra t ive .

B I B L I O T E C A „ N A Ţ I O N A L A "

In d o r i n ţ a de a p u n e la î n d e ­m â n a t ine re tu t lu i o l ec tură s e ­r ioasă , v a r i a t ă şi a t r ăgă toa re , e -d i t u r a „Na ţ iona la -Gh . Meou" — d e s p r e a l e căre i rea l izăr i a m m a i a m i n t i t aci m a i d e m u l t — a lua t in i ţ ia t iva ed i t ă r i i une i pub l ica ţ i i pe r iod ice cu ca rac te r encic lope­dic, i n t i t u l a t ă Bibl ioteca ^Na ţ io ­na lă" , î n genu l celor c a r i în s t r ă i n ă t a t e sun t a ş a d e aprec ia te .

I n c a d r u l aces te i publ ica ţ i i , e -d i tu ra îşi p r o p u n e să scoată o se r ie d e v o l u m e c u subiec te de l a rg in te res d in domeni i d i fer i te : l i t e r a tu ră r o m â n ă , l i t e r a t u r ă s t ră ină , c r i t ică l i t e ra ră , ş t i in ţă , a r t ă , v ie ţ i i l u s t r e , e t c

nu p r e a es te ob işnui t s ä r i s ipeas ­că î n cronici p r e a m u l t e l aude , a fost î n t â ln i t p e s t r a d ă d e u n „cl ient" al său , c a r e nic i m a i mul t , nici m a l pu ţ in , s 'a făcut că nu-1 vede, t o c m a i c a să-ş i dove ­dească m e m o r i a .

— A i p r i cepu t ges tu l ?... A ţ i ­n u t să precizeze a s p r u l orii le. E veni i d in „Va iuvu lu" . Acolo r e s ­pectul ce s e c e r e a-1 a v e a fa ţă de super ior i , e c u to tu l al tfel ca pe l a noi . B u n ă o a r ă î n toa rce s p a ­tele. E ceeace face acum d r a m a ­turgul. . .

VOIAJ.. .

Călă tor ia c u t r enu l es te d e m u l ­te or i p r i le j d e înce rca rea r ă b ­dări i , oboselii, Iba 'Chiar al... ispi­tei.

Po rneş t i s p r e o des t ina ţ i e cu gri ja unei câ t m a i r e t r a se p r e ­zenţe î n f a ţ a celor la l ţ i că lă tor i , d a r da i pes te u n u l c a r e d e c u m ţ i -a i p u s capu l să dormi , t e şi

descoase c u în t rebă r i l e , ca apoi să- ţ i s p u n ă t o a t ă s t a r e a lu i civilă şi c â t e -o t ă r ă ş e n i e d e t e căpiază, n u a l tceva.

A s t a p e n t r u bă rba ţ i . P e n t r u femei, p a r t e a e m a i g ingaşe .

I n a t i t ud inea lo r e şi d e m n i t a t e şi ser iozi ta te , d a r to tuş i şi coche­tăr ie .

Se vor l ă sa t e în patoe şi n imic ma i deosebit n u l e măgu leş t e şi le face plăcere, decât ş t i indu-se u r ­măr i t e de ochi.

P e d i s t a n ţ a Bucureş t i—Pi teş t i , a m a v u t ocazia să „ver i f ic" a t i t u ­d inea une i t i ne re şi d r ă g u ţ e a r ­t is te de là u n t e a t r u pa r t i cu la r , pe ca re ş i - a „impuis-o" de cum a porni t t r enu l : l ec tura .

P ă r e a foa r te abso rb i t ă d e u n a din căr ţ i le lu i P e a r l e Buek. A lă ­tur i de ar t i s tă , u n t â n ă r a v i a t o r aliat , c ă u t a o... „convingere" . Mai în tâ i cu ochrli, p e u r m ă c u ţ igarea şi m a i t â r z iu c u vorba .

Dacă la î nce rca rea d in t â i c a şi la cea de-a doua , n ' a reuş i t dán cauza lui P e a r l Buek , apo i la a t re ia — d o a r oameni civilizaţi s u n t e m !... — ia t r e b u i t s ă lîn-vdngă p r i n t r ' o corec tă ş i cuce r i ­toare f ranţuzească , f rumoasă ch ia r şi c â n d s p u n e a bana l i t ă ţ i .

S ă cunosc p r e a b i n e s ta ţ i i le pe d i s tan ţa aceas t a Bucu re ş t i—Pi ­teşti, aşi s p u n e lUinde a începu t conversaţ ia , u n d e s 'a n ă s c u t z â m ­betu l şi u n d e s ' au s c h i m b a t ţ igă­rile. Ş t iu n u m a i că l a Ti tu , Pea r l Buek a fost î n l ă t u r a t ă i a r l a Găeşiti — s a u a şa c e v a — a m descoper i t -o p e jos.

Şi p e cope r t a căr ţ i i , c ăzu tă p e nesimţi te , e r a scr is tiiUiul a t â t de m u l t gând i t d e au to r : „ M â n ­drie".. .

A D E V Ă R A T A LOR VALOARE.. .

Cu ciudăţenia tmbrăcămin ţ i i de uzi a unor ,,lăstuni" oari s'au voi t luaţi în seamă şi discutaţi, s'a în­tâlnit ciudăţenia costumului de scurtă viaţă, din deceniul trecut, al cărui nume de dans exotic, fi. xase un bolnav gust de modă. făcut să răstoarne şi reguli şi tradiţii.

Aşa cum n'a reuşit flitunci, nu va reuşi nici acum, cu atât mai

.mult, cu cât diferenţa de trăire a anilor t recuţ i , face o separaţie habotnică de viaţa de azi, când a spune „război", nu e numai o noţiune de cuvânt, ci şi respect.

Numele ce li s'a împrumutat acestor „lăstuni" — şi care a în­ceput să c ircule cu viclenii de sectă —- popularizează şi pricop­seşte pe unul din cei mai medio, cri muzicanţi de tam-tam delà noi, necunoscut până mai eri şi devenit vedetă, datorită unui ga­zetar care , ,s 'a agăţat" de el din

cauza lipsei de material impor. tant.

De părul cu coamă Iu spate, de gulerele-cooostărce sau de ciucu­rii delà ciorapii albi sau roşii, nu se cade a se ocupa decât bunul lor simţ, dacă şi unde exjstă, nu lumea. Fiindcă o totală indife. rentă i-air face la un moment dat să întrebe:

— Ce suntem, de nu ne băgaţi în seamă?...

Şi vom răspunde miraţi: Sun­teţi ceva?!...

— Da. — Cam ce??... Şi ca toţi ,,copiii" cari se pă­

trund, vor spune şi ei ceeace cu adevărat sunt:

— NIMIC... Şi^am lichidat şi cu toanele

modei...

„CLOPOTARII" . . .

Se învestesc , de i» u n t imp , oameni i cu mer i t e , d e p a r c ă r ă s ­p la ta a r s t a la ba r i e r ă ş i n ' a r avea p e ce c a p s ă cadă.

I n a d e v ă r , modes t i a n u este o cheie oare s ă descue or ice b roas ­că, d a r n ic i spe rac lu ca să lase toate uşi le v raeş te , n u se poa te .

Este îm ex i s t en ţa ei m â n d r i a unei r ea l e valorii, ca re n u s e lasă descoper i tă decâ t d e cei ca r i o mer i tă .

A ş a fiind, m ă î n t r e b dece de câ teva zile, une le z ia re de d u p ă amiază, ţ i n s ă fixeze n e a p ă r a t în tâ ie ta tea ş i m e r i t u l t r ager i i unui „clopot d e a l a r m ă " , — încât mi -a î m p u i a t capul !!...

Aşi în ţe lege c a i sp r ava acea ­s ta să ves tească dacă n u o v ic­tor ie d a r cel p u ţ i n o să rbă toa re . Dar să s e to t t r a g ă aces t fel de „clopot de a l a r m ă " m a i b ine l i p ­să. P r e f e r s i rena , f i indcă ş t iu că în c â t e v a (minute, a n u n ţ ă ş i sfâr­şi tul .

D a r aşa ! . . .

ION M I N C U L E H L I U

P â n ă a c u m au apăimt două v o ­l u m e cupr inzând Poveştile şi Amin t i r i l e d in copilărrie a l e lui Ion Creangă, a m b e l e că r ţ i fiind îngr i j i t e de prof. A. P . Todor . U r m ă r i n d u - s e î ndeap roape r e s t a ­b i l i rea t e x t u l u i or ig inal , însoţ i te de u n a m p l u s t u d i u in t roduc t iv , aces te volume, înch ina te operei ma re lu i poves t i tor m o l d o v e a n sun t p r ime l e d in ciclul „ L i t e r a ­tu ra română''. Avionul, dei.lt. c-dor Andre i loan es te o ser ioasă ca r te

d e iniţierii) în domen iu l p rob le ­melor aviat ice , de là începu tu r i şi p â n ă astăzi c u o d o c u m e n ­t a r e bogată a s u p r a t ehn ice i a v i o ­n u l u i şi a s b o r u l u i

P r i n t ipă r i r ea u n o r as t fe l d e căr ţ i , ed i tu ra N. G. M. năzueş te să înfăţ işeze fo rme d e cu l tu ra d in toa t e domeni i l e şi s ă dea t i ­n e r e t u l u i pos ib i l i ta tea d e a avea la î n d e m â n ă o lec tură va r ia tă , ut i lă şi ins t ruc t ivă .

OONST. - VERGEL G H E O R G H I U . A M L U P T A T EV CRTMEEA

După , ,Ard m a l u r i l e N i s t ru lu i " ca r t ea cuprinzând unul din p r i ­me le r epor t a j e d e război „de lung metraj" tipărită cu câteva luni în urmă, poetul Const.-Vir-gil Gheorghiu a făcut să apară ăe curând în editura „Naţionala-Mecu" un nou volum, închizând în paginile lui un alt aspect al războiului nostru din răsărit, ce. va mai departe geograficeşte de unde se oprise în reportagiul precedent, şi anume în Crimeia.

Interesant prin descrierile vii în care oameni şi locuri se în­frăţesc la dogoarea e lanulu i iz. băvitor, volumul acesta trădează deopotrivă poetul şi omul de ac­ţiune care ştie să vadă esenţ ia lu l în vălmăşagul ameţitor al unei încleştări ca cea pe care o trăi/m de un an de zile.

P O E Z I A , .JOC DE F L Ă C Ă R I "

d e d. Ion Fi l la t , pub l i ca tă î n aces t n u m ă r a l revis te i noas t r e , face p a r t e d in vo lumul „ Î M P L I ­N I R I " ca r e v a a p a r e pes te câ t e ­v a zile î n e d i t u r a Funda ţ i i l o r Regale .

Gu luna oglindită n vin... Trist bate-un ceas, ca peinitr'um condamnait.... L-ascult şi sinnt ică am întârziat,

In vieaţă, ca^'tr'aicielastă. berărie... îmi umplu versuri, шпіта pustie...

Un ciob de lună, oglindit îm van, îmi spune staafe'nttregi din Esenin...

In cupe pline îşi dizolvă tana, Otrava, dulce icare-Л: ,^оШшаіш"...

Sub friumiţii se юіюопвдс gânduri, eo> pahare...

Se face ziua — şi-aidomm feUraaire...

Un tânăr îmi întinde rnMiusorise: Batiistc'n сатеча strâns — ea Іастіті — vise...

El e um (tânăr m o dimineaţă... Eu am înttâraiat prea mult în vieaţă...

NELLU CKLSTESCU

C Â N T E C E NOUI

Carne t de primăvară

sipire Din versul stârvs — d i n marea lui t ă c e r e — arareori alunecă vre-o stea, şi M mai rar o calîdă mâmgâere sie rătăceşte 'n suferinţa mea.

Cu .flrâmldmll prins de măr i i l e pustM luminile mi-au în\gheţat de ger — s i - a d o n m stelar — banchiză 'ntre făclii — sub nesfârşitele po&ni de cer.

Asud atunci vioara vum suspina şi mă ptrilueisic miraiteile o.gjlimxzi. dar nici mm. vis deplin — nu пш alină — caid marmite — putredéle-mi grinzi. •

Şi'n r i s ip i rea ! 'n care mă g r e / a c , fărâmă cu fărâmă spulberată — î n m ă r m u r i t e visurile itoc ş i lîi|ni|s>teai-i de versuri fermecată...

EMANOEL FLQRiENS

Vinul gândului Dacă versul curge, n u - i degeaba ; — Vinul unui gând mai greu îl ştim... Poate că şi'n grâu mai e s t e aur, Poafte că şi 'n vorbe noi murim.

Uneori n e 'nitoarcern ca bolnavii, Uneori ne 'întoarcem să vedem: Nu rae-aşteapită pe la poartă sclavii, Nu n e cântă ciurdele ' n poem.

LocaurJe goale unde-am pllâns, Casele prin care n 'a im mai fost Atu plecat die-acolo, hei! s ' au strâns, Nu-şi mai cată vântul adăpost.

Uifte: timpul ăsta nu e 'întâiul'. Uite: Teqiuiemiul nostnu-i soare. Poate că şi'n scrâşneşte's cuţite, Poate că si cântecul e-o floare...

I O N C A E A I O N

Ainjuil trecut, cam tot pe vre­mea asta, mi se pare că fă­ceam o graţioasă invitaţie „ i u b i t e i " , pe c a r e - o p o f t e a m să iasă cu. mime "m oraş, în lu­me, pentrucă (Іщргеипй să ciocTuitm u n paihiair de vin cu anotimpul care bătea va geam, pnoiaisjpăt şi alpraaipe neştiut. De aistâ-dutiă nu ştiu c e - a ş p u t e a să strig. Poeţii şi^au organizat mai zilele « r e m i t e ші liric fe­stival, la care au avut grije să vorbeasică іршріп, c â t mai pu­ţin, desţpre poesia anotimpu­lui, în tvm\P c e ipe tuiliţi s e u r l a d e s p r e i.mialîagaimbişti, ca des­pre um fenomen ditn celle m a i de seamă.

Nu ştiu prea bitne dece; dar rezultatul poştei de săptămâ­na aceasta s'a sióidat c u un bi­lanţ mai ne\gati/v decât o r i c â n d . Plicuri peste plicuri stau măr­turia •acestui fad cules de ver­suri, pe care nu ştim cum am putea să-il tălmăcim. Primă­vara nu ne-a aiduis d e aista d a ­t ă „cântec nou", mărgimindu-se isă ne bucure cu c â t e v a flu­turări de aripă pe care poate că nici mtu le. meiriiiatm. încrun­tări şi igfamiduiri i tă ia te ; n i m i c din aşa ztea zare albastră nu ne-a trecut peste frunte, ca un imbold aaiu c a o alinare.

Ce-or fi făcând oare cei ce nu ЩрШ? Pe unde vor rugini „preocupările" bor şi unde stau ascunse toate acele impetuoa­se eftanttori c a r e nu ştiu decât să dea cu tifla la соЦ de stradă?

Astăzi, mmi mult decât ori­când, aişiteţptăm poafruil caire s a vină cu o altă liră, c u o lAră pe care poate că a ţ in iu t -o да-cunsă îm sertar, din orgoliu dar şi dim. timiditbate — pem-tru ca să isibiutoneasca spre lu­mină, proaisţpăt şi neaşteptat...

Dar nopţii le v i n d i n c e în ce mai mu% c a o mitisifcwe. Nici­unul dintre noi nu are curar jul s ă i s i sfâşie m a s c a d e pe faţă, să-şi dreagă coaindeile гхюаііе si s ă se proptească viguros pe pământul acesta bun şi mur­dar, pentru a-i strbga prrnnă-verei, răspicat şi im jAacab i l : prezerut. '

Unul Hot a înidrăisrnit insă un pa\s înspre itomraa. Să-4 n u m i m din capul locuèuii: e vorba de poetul Leonida Secreţeanu, co­laboratorul nostru iprefios şi devotat. Cartea sa de poeme „Cneaz peste furturi" a ieşit d e sub teasc, înce i rcdnd p a r c ă o r e a b i l i t a r e a lenei. Nu dis­cutăm aici valoantea cărţii, pentrucă aceasta e în căderea

„cronicii literare". Leonida Secreţeanu este insă un poet oare n'a vrut n ic i idecum s ă ise dea băfluit. Un combatant, cum s'ar zice. Vdbumwl ши, plin de aispeniităţî, d a r şi de neibămuite frumuseţi, este dovada cea mai bună că tinereţea lirică niu trebue să dormiteze, ci să se caute mereu, pentru a se afla — odaffiă şii-odaiiiă.

V e n i t din războiu, Secreţea­nu nu s'a mu l l fumi t ou decora­ţiile cari îi acopăr pieptul, ci a vrut e l î n s u ş i să decoreze tinereţea cu rodul cel mai viu şi mai de preţ al i n i m e i saiîc. Jniaimte d e a fi propriu ziis o c a r t e , (ceeace imconitesiaibil că este), ciclul acesbd este un act de prezenţă în faţa vieţii, dar şi î n faţa poeisiet, pe care Se­creţeanu o slujeşte cu un ebam, (da,, acesta este termenul cel mai n i tmer i t ) cum rareori ne-a fost d a t s ă î n t â l n i m . Critica şi criticii pat să spună oricei, şi nu ne î n d o i m c ă o r să vină şt cuvinte de recunoaştere, de­stule, pe care itâruănul n o s t r u prieten %e merită cu prisosin­ţă. Da,r tmai presus de toate, noi ne scoatem pălăria în | a ţ a u-nui crez în poésie, pe care îna­inte de a-H fi verificat, l-am bămui t şi Inatm preţuit î n t o t -deiaiuna — nu aşa cum l-am. preţuit şi abţii, mai în măsură să o facă d e c â t n o i . Oricum, c a r t e a şi gestul iui Leonida Secreţeanu se cer subliniate şi poate că acea\sta e prima recu­noaştere, mai mult decât c a -maraidereaiscă , a unei cariere...

T e îimtrebi o a r e , оітгшііе deţpe s t ra idă, ce ţi^ar putea spune farmecul amar al a c e s t u i t d r -гіефдас a n o t i m p ? Nic i răgazul unei slove, nici rara odihnă a unei ore de biblioteci, nimic, nimtóc. ^fi-aioutma, c â n d î ţ i dat seama*, dincolo de ochi, că în­tâii c o p a c i a u p r i n s să înflo­rească, leipăidâirudu-isi ттшдитіі , să-ţi dai osteneaila de a ascul­ta un câtrvtec, care nu e nici al vântului şi niici măcar al ca­terincii oare îţi cântă sub geam scrâşnetul şi lentul vals al Re­ginei Draga. Un câmtec au ade­vărat noul

ŞTEFAN ВАСГО N. B . — Manuscr i se le se t r i ­

m i t la redacţ ie , m e n ţ i o n â n d u - s e p e pl ic : p e n t r u Ş tefan Baciu. Şi r ă spunsur i l e : Izlove: Indesc i ­frabile. Vsev. T.; Altele. 8. G r i -gor, N. Haica, Ş e r b a n Top. , Geor ­ge Pă t r . , Mircea Em., D a n D e -lacr., B i e TăT., C. G r t g w . , Af t e -n ie S., L. C . Ion l ţă S. B. , I l ea -n* T., N. Or lă ţeamr , A. G u r -Khianu; N u ! . я — —

6 UNIVERSUL LITERAR

KAZIMIERZ TETMAJER

î n a i n t e a m e a e r a iun codru , u n codru în­tins. I n m u n ţ i i u r iaş i , acoper i ţ i cu codri, cu văi adânci , c l ipoteau pâ ra i e , u r l a u cascade şi se căseau p răpăs t i i , în ca r e p ă r e a că să-

. lăş iueş te m o a r t e a . Oamen i i ş i maş in i le me le cons t ru i au p r i n

codrii aceş t ia o l inie f e ra t ă şi s f redeleau m u n ţ i i u r i a ş i . S u t e de t opoa re s e r id icau şi doborau copaci . T o a t e aces te t opoa re e r a u p u s e în m i ş c a r e de m â n a m e a . S u t e de oameni s imţeau , m u n c e a u ş i t r ă i a u da tor i t ă mie . Via ţa mea , v o i n ţ a m e a e r a u î n mine le explozive, care făceau să s a r ă î n aer %aci şi b locur i de p i a t r ă . Când ochii me i se op reau pe vâr fu l unu i molift , , c a r e n u cunoştea decât v â n t u l şi gfhiare de vu l tu r , copacul t r e m u r a şi cădea m â n d r u la p ă m â n t . Urcaşi fagi secu­lar i î ş i p lecau crengile, a ş t e p t â m d u ş i m o a r ­tea, î n a i n t e d e a cădea î n abisUi cu fundu l d e p ia t r ă , care se deschidea î n d r u m u l lor, pa ra le l e înce tau să m a i m u r m u r e , când m ă o p r e a m p e m a l u l l o a Vân tu l , că ru ia îi r ă -p iam copacii în cari , pân ' a lunc i , şue r a să l ­ba t ic şi s t r ident , p ros l ăv ind desişul codru lu i , sau se od ihnea , somnoros şi l inişt i t , c a u n r â s s ă t u r a t cu p r a d a lui, — m ă izbea, furios, în faţă, p e n t r u c ă î l je fu iam. Cerbi i c ă r o r a le l u a m pădu rea , văzânidu-mă, ap lecau coar ­nele şi m u g e a u cu r ă u t a t e . A m adus , în de ­sişul v i rg in ş i s ecu la r a l codrului , d i s t r a g e ­rea, nenoroc i rea , s p a i m a şi m o a r t e a .

D a r dincolo !... Duceam acolo v ia ţa ! Dincolo de m u n ţ i ,

oda tă cu şueratuil locomotivei ş i u ru i t u l v a ­goanelor, t r ebu i au s ă p ă t r u n d ă raze de l u ­mină , s ă începu o v ia ţă nouă , t â n ă r ă ş i mi ­nuna tă . Oda tă cu ş u e r a t u l locomotivei şi u ru i tu l vagoanelor , t r e b u i a să p ă t r u n d ă a-(oîo cul tura , o b u n ă s t a r e necunoscu tă p ă n ' a -tuinci, u r m a s ă v ină o epocă nouă , s ă r enască toa te câ te e r a u Pe cale d e a se mucega i şi a se prăbuşii. S t r igând t a r e : „via ţă! v ia ţă! ' - , m e r g e a m îna in te , t r e când p r i n desişul c o ­dri lor , pes te r âu r i , r â p e ş i p răpăs t i i , sper i ind vul tur i i , lupi i ş i ce r te i . M â n a rniea făcea să s e r idice s u t e de topoare , ia r î n maşini le , care s b â m â i a u şi d u d u i a u , s b â r n â i a şi d u ­duia vo in ţa şi i n i m a mea .

Astfel, m e r g e a m îna in te ! î n a i n t e ! î n a i n t e ! I n t r a s e m a d â n c î n des işu l codrului . Focu ­

ri le noas t r e a r d e a u , noap tea , cu f lacără roşie şi făceau cîăbuoi gre i de fum. Şt i r i vag i des ­p re noi a jungeau , p robab i l , dincolo de m u n ţ i şi p ă d u r i : o a m e n i u imi ţ i ş i spe r ia ţ i s e a p r o ­p iau uneor i , pe furiş şi p r i v e a u p r i n t r e co­paci la m u n c a noas t ră . Oameni i mei îi n u ­m e a u căpcăuni .

M ă s i m ţ e a m a t â t de b ine ! I n j u r u l m e u e ra o n a t u r ă să lbat ică , v i rg ină şi l iberă , i a r eu a v e a m u n ţel m i n u n a t , m a r e , s fânt!

D u c â n d a s e m e n e a v ia ţă încorda tă , n ' a v e a m t i m p să şovăi şi s ă - m i o t r ăvesc gândur i le cu cea m a i îngroz i toa re d in t r e î n t r e b ă r i : „pen t ru c e " ? A d e v ă r a t : p e n t r u c e m e r g e a m acolo, p e n t r u ce cons t ru iam l inia aceea? Fă ­ceam oa re u n bine? N ' a ş fi p r ic inu i t p r i n a-oesta u n n o u r ă u , m a i m a r e decâ t aceia de ралаиилюі? N u m ă î n t r e b a m . Sgomotul caden ţa t a l topoarelor şi ecoul lor pu t e rn i c

îmi a l u n g a u toa te gândur i l e sâcâ i toare . S im­ţ e a m că a m năzu in ţ i , creez, creez mereu , că m u n c a p r i n ea însăşi poa t e fi u n scop, fe­r ic i re , încân ta re , o p lăcere P e c a r e o cauţ i p e n t r u e a însăşi , ca p e o g imnast ică a min ţ i i în t i m p u l ,cit*tu.ui g reu ai une i c ă r ţ i d e n e ­înţeles . De altfel , o m u l s e a m ă n ă cu u n copil, care s a r e şi a lea rgă , f ă r ă să se gândească la ceeace face: e î m p i n s l a aceas t a d e t ine re le lui forţe . L a fel, a u nevoie de o ac t iv i t a te in tensă acei oamen i ca r i s u n t capabilii de ea , car i a u d e s t u Ă p u t e r e , c u r a j ş i sp i r i t î n t r e ­pr inză tor .

Când a m i sp răv i t p l a n u l lucrăr i i , m i se p ă r e a că n ' a m să m a i po t s t a î n b iurou l meu, l a masă , c u h ă r ţ i ş i compas . I n i m a g i ­na ţ i a m e a se înfă ţ işa ceeace văd a c u m . Mi se p ă r e a că p lecam l a p ă d u r e ş i m ă scu­fundam în t r ' o m a r « a lumi i v i rg ine . Nu odată , t r ă g â n d linii pe hâ r t i e , m ă sculam b iu sc delà m a s ă , cu mâin i l e r id ica te , cu r ă ­suf larea îng reu ia t ă ş i c u u n s t r igă t în funda t pe buze . Sufletul m e u , suf le tul o m u l u i p r i ­mi t iv , se cerea in ţ i nu tu l de baş t ină , se ce­r ea în casa Iui! Dar e u n u m e r g e a m îna in t e n u m a i sp re a t r ă i acolo: a v e a m u n scop, m ă c h e m a u gândi rea , voin ţa , năzu in ţ a ; zeci de mii d e an i , ere d e civi l izaţ ie m ă d e s p ă r ţ e a u de eul m e u pr imi t iv .

Desişul codru lu i s e desch idea î na in t ea noas t r ă încet , a p ă r â n d u - s e s t ă ru i to r . Uneor i , când m ă u i t a m la r â p e l e p l ine de p rund i ş , de t r u n c h i u r i de molif ţ i şi fagi sdrobi te , d e r ădăc in i scoase d in p ă m â n t , m i s e p ă r e a că codrul c h i a m ă a s u p r a m e a pedeapsa şi r ă z ­buna rea , p e n t r u c ă i - am că lca t d r ep tu r i l e . Crengile şi r ădăc in i l e î n toa r se în sus s e m ă ­n a u c u mălini d e t i t a n i şi u r iaş i r ăpuş i şi sdrobi ţ i de u n zeu mânios . I a r acolo, sus . t r ebu ia să fie o Nemes i s s a u F a t u m , oare sun t d e a s u p r a zeilor şi a oameni lor .

Uneori , e r a m cupr ins d e spa imă. Ce-i păsa aces tui desiş d e codru , aces tor

copaci secular i şi s t ânc i nemişca te , de oa ­m e n i şi d e scopul Pe oatre-1 u r m ă r e a u aceş ­t ia? Ce l egă tu ră exis tă î n t r e n a t u r a rece , nepăsă toa re ş i n e t u r b u r a t ă ş i v ia ţa omulu i? E ceva comun î n t r e ei? Ca şi s te le le din cer, copacii d e p e p ă m â n t n u ş t iu n imic de sp re om. D i n p u n c t de v e d e r e fizic, n u ex is tă d e ­cât o s i ngu ră m a t e r i e gene ra l ă nemărg in i t ă , un s ingu r p r inc ip iu p r imar , u n s ingu r e le ­m e n t gene ra l la ca re s 'ar p u t e a r e d u c e t o ­tul , da r , în ceeace p r iveş t e res tu l , noi to ţ i s u n t e m ea o b a r c ă p e va lur i l e m â n i o a s e a l e măr i i n e p ă s ă t o a r e a Na tur i i . Im aceas tă m a r e n u ex i s t ă d ragos te , n ic i iiură. D a r s inguru l s en t imen t ce a r p u t e a s ă ex i s t e î n t r e o m şi

na tu r ă , a r fi u r a . De acolo, d e sus , p r iveş te , cu ochii s telelor, veşnica şi î n spă imân tă toa -r ea n e p ă s a r e a exis tenţe i . I a r aici, jos, p e p ă m â n t , u n d e lup t a e i n toi, a r d o m n i u r a , duşmăn ia .

Sea ra , c ă d e a m ca o p i a t r ă d e oboseală. Diminea ţa insă, c â n d nor i i cup r indeau za ­rea , când i e rbu r i l e şi smeur i i sălbat ic i , l ipiţ i de pini , se t opeau t r iş t i in ceaţă , c â n d r o u a s e .prelingea p e t runch iu r i l e copacilor s a u când p loua (atunci g rămez i d e u r i a ş i dobo­r î ţi, gr inzi ş i s c â n d u r i s t r ă luceau î n ploaie ca sticla, r ă s p â n d i n d u n mi ros înecăcios), m ă c u p r i n d e a u n e o r i o frică n e l ă m u r t ă .

Atunci , îmi venea să deschid b r a ţ e l e şi să s t r ig codru lu i :

. . în ţe lege c ă s u n t o m şi c ă t r e b u e să p ro ­cedez astfel! î n ţ e l ege că m ă r id ic î m p o t r i v a la n u m a i c a să lupt, n u m a i ca să înv ing ; sun t condus de o forţă super ioa ră , acel sp i ­r i t p e ca r e nici eu, nici t u nu-1 p ă t r u n d e m , Pe care D u m n e z e u l - a insuflat î n om, r eze r -vându-ş i Sie d rep tu l de a-1 v e d e a ş i î n ţ e ­lege. Dumnezeu a h o t ă r î t d i n a i n t e ca tu să n e ţii calea, i a r noi s ă n e croim d r u m p r i n t ine. T u t r e b u e s ă t e supu i , pentrucă* evli o for ţă o a r b ă şi l ipsi tă d e voin ţă , c a o c i ­r e a d a de bivoli . T u itrebue să fii înv ins d e r a ţ i u n e a omenească . Deoe n u a runc i pes te noi b locur i de p i a t r ă d i n s tânc i le ta le . dece nu ne îneci:, dece n u laş i c a o m u l ţ i m e d e t r ăzne te mân ioase să n e r a d ă depe fa ţa p ă ­m â n t u l u i ? ! T u eş t i m o r t şi f ă r ă voinţă , eşti o c i reada de bivoli , c a r e m e r g e acolo u n d e o m â n ă c iobanul ' ' .

D a r uneo r i m i s e p ă r e a că d e acolo, d in desişul codrulu i , s e a u d e o vooe, că u n spi r i t al n a t u r i i , u r i a ş şi î n spă imân tă to r , se r id ică împot r iva m e a şi m ă p r iveş te î n faţă, iese de dincolo de p răpăs t i i şi s tânci , a ş a că- i v ă d p iep tu l . Spi r i tu l aces ta m ă îngrozea cu ochii lu i al că ro r a l ba s t ru s in is t ru s e a m ă n ă cu al nor i lor d e g r ind ină şi cu l ă rg imea umer i lo r să i car i s e a m ă n ă a s tânci . D a r n u r idica mâin i l e să lovească în mine . Nu

le vedeam din cauza tuf işur i lor depe s tânc i Şi m i se p ă r e a că sp i r i tu l ace la zâmbeş te cu o i ronie n e p ă s ă t o a r e de zeu u r iaş .

Va să zică, n ' a i să t r imi ţ i t r ă z n e t e a s u p r a mea, n ' a i s ă m ă a r u n c i în p răpas t i e . Ai să î ngădu i însă ca u n bie t ş a rpe , ca re se t â ­r ă ş t e p e p ă m â n t şi p e care pot să-l s t r ivesc cu tocul ghete i mele , s a u u n scorpion ca re fuge din fa ţa mea , să m ă m u ş t e ?

.Spiritul ace la î n spă imân tă to r zâmbea , a s c u n s ipână ia b r â u în dosul u n u i m u n t e . P e u r m ă , se a scundea d e to t şi se culca p e muşchi i d in p ă d u r e , în t inzân-du-ş i ba rba pes te i a r b ă şi s m i u r i sălbatici .

N u ş t iu câ t t i m p a m s ta t în codru, p e n t r u c ă p i e rdusem a-p o a p e cu desăvâ r ş i r e socoteala zilelor şi a nopţilon. Trecuse ră , probabi l , v reo două luni . L a î n ­ceput , î n t â lneam ciobani şi p ă ­du ra r i . P e u r m ă , n u m a i v e d e a m pe n imen i a fară d e oameni i de d inco 'o d e p ă d u r e car i a p ă r e a u din când în când p r i n t r e c rpac i .

Şi ia tă că, în t r ' o zi, când soa­re le era în apus , când i sprăv isem lucrul şi n e a d u n a m să m e r g e m Sjjre colibclele noas t r e , auz im lă ­t r a t de câ ine .

Z â m b i r ă m аргоарг toţi, f ă ră voia noas t r ă . Uni i d in noi făcură , bucuroşi , „ a ! a ! " Ne sălbăt ic i ­se răm în in ima aceea de codru Şi n e desobişnuiserăm de case şi de a n i m a l e domest ice. P o a t e p e n ­t ru p r i m a o a r ă d u p ă ma i m u l t e s ă p t ă m â n i n e p r i v i r ă m uni i p e alţ i i : e r a m neg r i de fum ca t ran , vân t şi soare , je rpel i ţ i , n e c r e s ­cuse b a r b a ; s e m ă n ă m m a i cu­r â n d cu o cea tă de tâ lhar i , decâ t cu oamen i civilizaţi .

L ă t r a u n câine. Cuncsoui d u p ă t ă t r a t că e r a u n câ ine de geană, c a r e descoperise u r m e l e noas t re . După pu ţ in t imp , se auz foşnet în tufiş, p e u r m ă an ima lu l scoase capul şi începu să la r e şi m a i ta re . D u p ă aceea , ca î n t r ' un basm romant ic , a p ă r u un cap de eápr .o r şi o p r in ţ e sa sau o n imfă cu u n şoim în m â n ă , u n a d in acele apa r i ţ i desp re ca re s e s p u n e : nu , nu , t u n u exiş t i aevea ; eşt i doa r o m i n u n a t ă a r ă t a r e . Şi codrul în ­cepu să f r eamă te în chip ciudat , n u ea d e obicei. O melodie du ioasă ş i du lce porn i d in

copac în copac, î n t m z â n d u - s e şi t op indu-se în în tuner i c .

„Sun t o p ă d u r e fe rmeca tă şi f ă r ă de ho­tar" , foşneau fagii Şi molifţ i i . „Sunt o p ă ­d u r e v i rg ină , î n care n ' a călcat î ncă picior de om, p ă d u r e ca r e î m p r ă ş t i e mi ros de r ă ­şină.

„Adânceş te - t e în mine , a fundă- te ca în ­tr 'o a p ă r e c e d e izvor, ca î n t r ' u n p â r â u p a r ­fumat ce t r ece p r i n t r ' o g răd ină .

„Ca î n t r ' u n p â r â u pa r fumat , pe a l e că ru i ma lu r i cresc cr in i ş i lalele roşii .

„Vino! L a s ă a p a să m u r m u r e în j u r u l g â ­tu lu i t ă u şi s t rop i să-ţ i i n t r e în ochi , ca niş te s te le" .

Aceas ta n u ţ inu, probabi l , decât o cl ipă Când m ă u i ta i din nou î n d i rec ţ ia aceea, n imfa d i spăruse .

Nu m ă m a i dusei, ca de obicei, cu luc ră ­torii , să m â n c ă m , în j u r u l u n u i foc. M ă î n ­chisei în coliba m e a şi m ă t r â n t i i p e pa t . Nu văzusem femeie de două luni, o u i t a sem, m ă desobişnuisem d e ea.

I n pus t i e t a t ea aceasta , î n aceas tă l u p t ă ş i t r u d ă d e f iecare clipă, n e t r ă i n d decâ t cu gându l ce r ă s u n a m e r e u în capul meu, n ' a -

Trad .de R. DON ICI

v a s e s e m t i m p să m ă gândesc la femei . N i ­mic n u - m i î n d r e p t a cugetul sp re ele şi n imic nu m ă făcea să m i le r e a m i n t e s c L u m e a pe c a r e o s t r ă b ă t e a m e ra a t â t de m ă r e a ţ ă , ia r m u n ^ a noas t ră , a t â t d e ser ioasă şi im­por tan tă , încâ t n i m e n i n u c â n t a cân tece v e ­sele, n imen i n u v o r b e a de sp re desfirâu s a u necuvi in ţă . O m u n c ă g rea şl o n a t u r ă m ă ­rea ţă n e t r a n s f o r m a s e r ă în sp i r i te c u muşch i şi vo in ţă de fier. Ins t inc te le şi pa t imi le o m e ­neş t i d o i m i t a u în noi . M ă s i m ţ e a m a t â t d e bine, a t â t d e l iber , m i n t e a m e a e r a a ş a de l impede , . sob ră ş i v iguroasă , a v e a m a t â t a în ­c rede re î n m i n e ş i o energie a t â t d e p r o ­duct ivă şi sănă toasă .

Cine e r a aceas tă femee ? C u m a a juns in aceas tă p ă d u r e ? P e n t r u ce?

Somnu l m e u l inişt i t ş i s ănă to s d i spă ru . Mă s imţeam p a r c ă o t răvi t . M ă svârooleam în p a t ş i n u p u t e a m să a d o r m . De altfel , nici n u vo iam s'o fac. Ins t inc te le a d o r m i t e se t rez i ră . Chipul p ie rdu t , ş te rs , î nce ţoşa t a i femeii devenea tot m a i clar, p r i n d e a v ia ţă . Ceeace văzusem o c l ipă şi ceeace ochii m e i pe rcepuse ră c a î n vis , Începea să p r i n d ă con­tu r . Şi vedeam t r u p d e femeie, î l s imţeam, îl ş t iam, mi-1 r e a m i n t e a m .

Aşa! Dacă e o fată d i n p ă d u r e , fiică d e o m r e t r a s s a u p ă d u r a r , dece s ă n ' o am, d e pildă, dece să n 'o i au de nevas t ă? Dacă a r vrea , f ireşte, s ă se m ă r i t e cu mine . Atunc i a m m u n c i î m p r e u n ă , ea m ' a r a j u t a să -mi isprăvesc mis iunea . A m cons t ru i î m p r e u n ă linia aceas ta , a m d u c e pâ ine ş i l u m i n ă în văile s i t ua t e dincolo de p ă d u r e . î m p r e u n ă , m â n ă de m â n ă , suf le t de suflet .

H a - h a - h a ! Rasei t a r e . Veşnica minc iună , p e c a r e femeia o c e r e b ă r b a t u l u i şi c a r e îl î n d e a m n ă p e aces ta să facă p e grozavul .

S u n t t â n ă r , a m douăzeci şi op t de an i , n ' am văzu t femee de două luni , m ă n â n c şi beau bine , sun t s ănă tos şi o v r e a u p e n t r u îmbră ţ i şă r i l e şi buze le ei, n u p e n t r u suflet şi m u n c ă î n comun . M u n c ă p e n t r u a t i nge ­r ea unu i ideal . H a - h a - h a ! Hohot i i d in nou . Ce g â n d r idicol! Dacă ea e r a l â n g ă m i n e şi dacă a v e a u n n e g la u m ă r , s u n t s igu r că m â i n e n u m ' a ş m a i gând i la î n f r ă ţ i r ea s u ­fletelor şi la m u n c a î n comun p e n t r u a t i n ­gerea u n u i ideal . Minciună! P ă r i n ţ i i sufle­te lor noas t r e ş t iu p r e a b ine ce s ă c r e a d ă despre aceas ta .

A doua zi d iminea ţă , m ă deş t ep ta i t â rz iu şi a v e a m capul greu. P e n t r u în t â i a o a r ă n u - m i sculai lucră tor i i . B ă t r â n u l Szymon, pr inc ipa lu l m e u ajutor , special is t î n aşeza­r ea mine lo r explozive, ven i s p r e m i n e , m ă pr iv i îngr i jo ra t şi m ă în t r ebă , sco ţându-ş i şapca :

— Nu sun te ţ i bo lnav , d o m n u l e i n g i n e r ? — Nu. D a r a m d o r m i t m a i m u l t decât de

obicei. — Şi a ţ i a v u t u n somn nel iniş t i t . A m s ta t

n i ţe l l ângă coliba dv . ş l a m t r a s cu u r e c h e a . De obicei, n e d ă d e a m b u n ă d iminea ţ a l a o r a p a t r u şi a c u m e a p r o a p e op t .

— M'am culcat tâ rz iu . D a r l uc ru l m e r g e ? — Merge . Aici, î n s t ânga , ceva m a i l a

vale , e o aşezare omenească . Tresăr i i , d a r cău ta i să n u - m i t r ă d e z t u r -

b u r a r e a . — Cine s t ă acolo. — Ing ine ru l ocolului silvic rega l . — S i n g u r ? — Nu. A r e o mică fermă, servi tor i , vaci,

cai. E o gospodăr ie în toată legea. — Şi c ine- i a c a s ă ? — Dânsul n u - i acasă. E p leca t î n Capi­

tală . A r ă m a s n u m a i nevas tă -sa . — D e u n d e le ştii toate a s t ea ? — Pân 'aco lo s u n t n u m a i doi k i lometr i .

O a m e n i de-a i noş t r i , d i n t r e ace i c a r e fac p lu­te, a u fost pe-acolo .

D ă d u i lu i Szymon o ţ i ga ră ş i vrueei sâ plec, d a r b ă t r â n u l îmi spuse :

— D o m n u l e inginer , a r fi b ine ca, m ă c a r cele câ teva zile cât v o m luc ra aici, s ă n u m a i s t a ţ i în colibă, ci î n t r ' o casă b u n ă . Să nu vă îmbolnăvi ţ i .

— D a r n o s ă m a i s t ă m m u l t t i m p aci . T r e b u e să t r e c e m r â u i 9i s ă n e a şezăm a-oolo.

— D a r p â n ' a t u n c i ? M ă depăr ta i . „E, probabi l , fa ta ingineru lu i" . Supravegheam lucră r i l e fără să v ă d nimic .

N u m a i da to r i t ă une i r u t i n e mecan ice n ' a m făcut pe luc ră to r i să b a g e d e s e a m ă că n u pr icep n imic .

P e u r m ă , m ă re t r a se i în col iba m e a , p r e -f ă cându m ă că t r e b u e s ă scr iu o scr i soare . In rea l i ta te , vo iam să p r i n d cu ra j ca s ă m ă duc la f e rmă . î ncepu i să m ă îmbrac . Găsi i ogl inda şi m ă î m b r ă c a i pe j u m ă t a t e . Apoi, îmi scosei hainele , m i l e smulse i aproape , cu furie. D u p ă aceea, începu i să m ă î m b r a c din nou, încet , s is temat ic , m u ş c â n d u - m i blu­zele, î m i legai c r ava t a cu mişcăr i încete , da r o s t r â n g e a m î n t r e deget cu a t â t a p u ­t e re ca şi cum vo iam să m ă s u g r u m . M ă îmbrăca i . Puse i un r evo lve r în buzunar , lua i o c ravaşa î n m â n ă , ce ru i u n cal şi porn i i in d i rec ţ ia opusă aceleia în ca re e r a aşeza tă ferma, v r â n d s ă fac u n ocol, apa i să în to rc calul sp re casa ing ineru lu i silvic.

D a r m e r g e a m m e r e u îna in t e p r i n tufiş, pes te l icheni , ferigi şi s m e u r i sălbat ic i . N u se ma i auzea nic i sgomotu l topoarelor , nici lovi tur i le baroase lor . O s ingu ră da t ă auzi i o b u b u i t u r ă : o m i n ă sp in tecase o s tâncă . Vom

D a r dacă e f rumoasă , dacă e f rumoasă ca Venus de F l o r e n ţ a ?

De fapt, ce-mi pasă d e aceş t i oamen i d in p ă d u r e ? Via ţa e s cu r t ă ş i o t răeş t i o s ingură da tă .

Sări i d in p a t ş i -mi t u r n a i în cap o gălea tă cu a p ă rece. P e u r m ă , u m p l u i u n l igb ian cu a p ă şi cu o s t ă r u i n ţ ă în f r igura tă începui să -mi s t ăpânesc r â su l : comicul funcţ iuni lor fizice, p rovoca te de exc i t a rea psihică, m i - a a p ă r u t deosebit de l impede. î m i ş terse i capul , îmi apr inse i o ţ igară de foi şi ieşii din co­l ibă î n p ă d u r e .

I n j u r u l m e u e r a l inişte şi noap te . Stelele s t r ă luceau deasup ra copacilor, p e u n cer cu­ra t , f ă ră n ic iun nor , de u n a lbas t ru închis . Când e r a m copil, a m pe t r ecu t m u l t e a seme­nea nop ţ i în a l t ţ i nu t m u n t o s .

E r a noapte , o n o a p t e cu s te le . „Vino!" şoptea desişul . „ S u n t o p ă d u r e

fe rmeca tă şi fără de ho ta r . „ P r i n m i n e t r e c e u n p â r â u p a r f u m a t p e

a le căru i m a l u r i cresc crini şi lalele r o ş i i „Vino! L a s ă a p a s ă m u r m u r e în j u r u l gâ­

tu lu i t ău , şi s t rop i s ă - ţ i i n t r e în ochi, ca n i ş te s tele , când ai să - ţ i uzi capul cu apă de izvor, c â n d ai s ă - ţ i scufunzi i n ima în a p u

pe a l e căre i m a l u r i c resc cr ini şi la le le cu pe ta le roşi i" .

— F r u m o a s o ! F r u m o a s o ţ Te doresc, te v reau , te caut începu i s ă s t r ig codrului , l i -niştei , î n tune r i cu lu i şi s te le lor î m p r ă ş t i a t e d e a s u p r a mun ţ i lo r .

face u n pod pes te apă, apoi v o m începe să facem u n tune l pe m a l u l d r ep t a l r âu lu i .

Mergeam înainte . P u r t a m o h a i n ă n o u ă şi e legantă b l euma­

rin, pan ta lon i d in piele de e lan , cizme de lac şi o c r a v a t ă foar te f rumoasă, décadence, p r in să cu u n ac cu per lă . Dece m ă găt isem p lecând î n t r ' u n desiş de codru, u n d e pân ' a ­tunci n u m ă v e d e a u decât vever i ţe , jder i , pisici să lbat ice ş i s tu rz i de m u n t e ? In torse i calul şi începu i să cobor în vale . U n d r u m de p ă d u r e , ve rde ş i moale , se deschise î na ­in tea mea . î n c e p u i să gonesc câ t p u t u i de repede la va le . Deodată , u n u rcuş uşor , pe u r m ă , la câ teva su te de paş i d e p ă r t a r e , o casă şi aca re tu r i .

F e r m a inginerulu i silvic. I n i m a începu s ă -mi b a t ă şi m ă fâstâcii

din oale a fa ră . C u m a m să -mi exp l ic v i ­zi ta? Că mine do r de o a m e n i ? D a r ce Ie pasă? Vreau s ă s t au câ teva zile în casa lor? Pot să m ă p r imească în aşa fel că o s ă - m i iasă p e nas .

A m să le s p u n că a m ven i t s ă - i a n u n ţ că, cu pr i le ju l a runcă r i i s tânci lor în aer , se vor auzi bubu i tu r i îngrozi toare şi, pen t rucă a m văzut o femeie...

D a r n u m ă m a i g â n d e a m la n imic ş i -mi v e d e a m d e d r u m .

Calul , care se plict isise d e r âpe l e şi gro­pile d in pădu re , gonea ca vân tu l pe u n d r u m drep t . Câini de goană începură să l a t r e d in­colo de gard . După p u ţ i n t i m p însă, c ineva

f lueră şi-1 potoli . Ajunse i la poa r t ă . Un Iu. c ră to r ven i s p r e mine .

— Cine sun t e ţ i dv.? — I n g i n e r rega l . L u c r ă t o r u l îşi scoase şapca . ~ Ce dor i ţ i ? — E c ineva acasă? — D o a m n a . „ D a r d o m n i ş o a r a ? " vrusel să în t reb . Mi

s imţ i i foar te p ros t . Soosel o c a r t e d e vizită, porunc i i să ni

a n u n ţ e şl in t r a i în cur te . U n m i n u t m a i târziu , l u c r a t o r u l s e întoarse,

s p u n â n d u - m i că d o a m n a e î n g r ă d i n ă şl ci m ă pofteşte acolo.

S u p ă r a t de ghin ionul meu , t r ecu i calul !»• ora toru lu i şi u r m a i l acheu l ca re ieşise în în­t â m p i n a r e a mea . A m să-i s p u n muie r i i că o să fie b u b u i t u r i şi n a i b a s'o i a !

S t a u u n m i n u t , i -o s p u n ş i plec. Nici n 'o î n t r e b d e fată. Dă-o 'ncolo ! T r e c u r ă m p r i n t i ndă î n g răd ină . Şi a fost

din nou, ca î n t r ' u n b a s m r o m a n t i c : u n şoim domest ic i t pe o c reangă , u n c ă p r i o r şi ш

câ ine d e t o a n ă l a picioarele ei. Ş i pe o bancă, ou o ca r te în m â n ă , aceea ca r e ш

exis tă aevea , c a r e n u - i decâ t o a r ă t a r e . — Sun te ţ i colegul blărbatudui m e u , peur

t ruca a m â n d o i se rv i ţ i p e rege , — spuse ea, riidicându-se ş i î n t i n z ă n d u - m j m â n a . De a-ceea, vă pr imesc , cu toate că soţul m e u nu-i acasă. Şedeţ i , v ă rog. Cons t ru i ţ i o cale fe* r a t ă aici, n u - i a ş a ?

Nici u n cuvân t de felul ace lora : „cu « vă pot serv i" , etc.

M ă aşezai şi î n c e p u r ă m să vorb im, n u mai ş t iu despre ce.

Când vorbea ea, a v e a m Impres ia că st deschide o f loare după a l ta . Ochi i e i mari, de un a lbas t ru închis , l unecau p e faţa mea şi vo rbeau o l imbă ce n ' a v e a n imic comun cu aceea p e c a r e o v o r b e a u buzele .

M ă î n t r e b a u desp re cele ce n u se pot spune , desp re cele m a i ta inice lucrur i . Mă î n t r e b a u cu s t ă ru in ţă , porunc i to r . T rebu i i sä dau u n fel d e e x a m e n c a r e m ă zăpăcea şi m ă supăra , dar , î n acelaş t i m p , îmi făcea o nespusă p lăcere .

„Am să- ţ i s p u n tot, tot", î i s p u n e a u ochii mei , „pen t rucă t e iubesc!.. ."

I a r ochii ei. d u p ă ce m ă încercară şi ispră­vi ră e x a m e n u l , î n c e p u r ă s ă cân t e :

„ I a t ă p ă d u r e a fe rmecată , î n ca r e n ' a călcat picior de om, p ă d u r e v i rg ină , c a r e împrăştie m i r o s de răşină. . .

„Haide , a f u n d ă - t e în ea, ca î n a p a unui izvor, ca î n t r ' u n p â r â u p a r f u m a t ce trece p r in mij locul u n e i grădini . . .

„Haide , lasă c a s t ropi i să - ţ i i n t r e în ochi, ca n iş te stele, s t rop i de apă , p r i n t r e cr ini şi la lele roşii. . ."

P e u r m ă , i n t r a r ă m în casă s ă b e m câte o cafea.

Acolo se găseau n u m e r o a s e a rme , pine, ca­pe te de mis t re ţ , b lăn i d e u r s ş i vu l t u r i îm-j păia ţ i , cu ar ip i le desfăcute .

P e pe re te a t â r n a p o r t r e t u l u n u i bă t r ân . — B ă r b a t u l m e u , s p u s e ea , a r ă t â n d cu

m â n a la po r t r e t . î m p o t r i v a voinţe i mele , izbucnii : — B ă r b a t u l dv.? *< Ea zâmbi şi r ă s p u n s e : , — Da, d o m n u l e inginer . P e când îmi l u a m r ă m a s bun , îm i strânse

cu p u t e r e m â n a şi-mi spuse : — Cred c ă a i să m ă vizitezi des . Soţul meu

a p leca t în Capi ta lă , p e n t r u maii m u l t timp şi m ă plictisesc grozav, s ingură . Vino mâine să p rânzeş t i eu mine .

— Mul ţumesc , d a r n u po t s ă v in l a prânz. Am t reabă .

— A t u n c i v ino la m a s ă m â i n e seară . P re fe ra i aceas tă d i n u r m ă p ropune re . l i s ă ru t a i m â n a . I - a ş i fi s ă r u t a t - o aşa, o

veşnicie. P e u r m ă , mcă leca i ş i po rn i i la deal. In torse i capul . E a s t ă tea în g răd ină .

î n a i n t e d e a fi a v u t t impu l s ă - m i scot pă lăr ia , în t inse s p r e t n l n e m â n a cu o batistă.

A p r o a p e fă ră s ă - m i d a u seama, îi făcui v bezea.

E a în toa r se r e p e d e capul . Dădui p in ten i ca lu lu i şi, s t r igând : „am

să-mi t r a g u n g lonte în cap!" , ca u n nebun, porn i i în galop acasă.

A d o u a zi d iminea ţă , la o r a p a t r u , lucram cu barosul , ca u n s implu luc ră to r . Spuse i că n u m ă simt b ine şi că v r e a u s ă scap d e ră­ceală. Veni seara , d a r eu to t l uc ram. Pro­pusei lucră tor i lor s ă lucreze şi noaptea , la l umina tor ţe lor , î n s c h i m b u l une i p lă ţ i su­p l imen ta re , p r e t e x t â n d că m i - e t e a m ă că ploaia air p u t e a s ă ne spele t e r a s a m e n t u i şi s'o a c o p e r e ou lut. Se găs i ră câţ iva doritori.

A d o u a zi d iminea ţă , is tovit , a p r o a p e sleit de pu te r i , căzui pe pa t , în coliba mea .

Când m ă deşteptai , bă i a tu l d e servic iu mă a n u n ţ ă că m ă a ş t eap t ă un om cu o scrisoare.

I n i m a începu să-mi ba t ă năva ln ic . „ îmi scr ie să n u m a i d a u pe la ea" , pre­

supusei eu. — Dă-mi scr i soarea şi d ă - i d r u m u l o m u l u i — Spune că a ş t e a p t ă r ă s p u n s . — Dă-mi scr i soarea . „Dece n 'a i veni t a sea ră? Sc r i e -mi c â n d vu.

Semeni c u oameni i că rora l e p lace crema. Şi a m a v u t c remă. Pen t rucă a i l ipsit , aiu m â n c a t - o Remus , Zagray şi Po le t te . D a r Pa­le t te a m â n c a t puţ in , b ă g â n d u - ş i ciocul şi gh ia re le în c remă. Aceas ta a fost foar te gus­toasă. Te rog să te milos t iveş t i şi să vii să guş t i a l t a . La revedere .

M y r t a X " Scrisei: „Mi-e frică", d ă d u i t r im i su lu i um

ducat , ia r Pe bă ia t a f a r ă d in colibă şi în­cepui să s ă r u t scr isoarea, f iecare cuvân t , fie­care l i teră. P e u r m ă , puse i d in nou m â n a pe baros . L a amiazi , p r i m i i o n o u ă scr isoare : „Clemenţa exis tă ca o a m e n i i s ă păcătuiască Te aş tept d iseară" .

Eu însumi aşezai o m i n ă explozivă, t r i ­mi ţând , sub u n p r e t e x t oa reca re , pe Szymon în a l tă p a r t e . O b u b u i t u r ă îngroziitoaire, care sgudui a e r u l , făcu ca oameni i să cadă , iar codrii să se c u t r e m u r e .

E r a s t r igă tu l m e u de triumf, m i n a ,,à la c rème de café".

— U r r r a ! Ţ a r a f e rmeca tă n e deschise d i n nou por­

ţile ei. Acelea l a oare poa te v isa u n tânăr, a l că ro r d o r duc mi l ioane ş i mi l ioane de bă rba ţ i , ace lea sp re c a r e năzuesc aceşt ia şi care n u le s u n t da te , se în făp tu i se ră .

(Uirmare şi s fârş i t î n m-irtuu vii tor)

TIPOGRAFIA ZIAEULUI „UNIVEBSUL" BUCUREŞTI, STB. BBEZOIAOT 23 Taxa poştală plititi în numerar conform aprobării dir. G-b P. TT.№724464-939