arpmtm.anpm.roarpmtm.anpm.ro/files/arpm timisoara/calitatea aerului/raportarea...

Raport privind Starea factorilor de mediu pentru Regiunea Vest în anul 2010

Cuprins

I ROFILUL REGIUNII ......................................................................................................................3 1.1.Date geografice şi climatice.......................................................................................................3 1.2. Resurse naturale ale Regiunii Vest...........................................................................................5 1.2.1. Resurse naturale neregenerabile...........................................................................................5 1.2.2. Resurse naturale regenerabile. .............................................................................................6 1.3. Date demografice şi organizare administrativ teritorială............................................................7 1.4 Tendinţe socio-economice în Regiunea Vest.............................................................................8 II.CALITATEA AERULUI ...............................................................................................................10 2.1. Emisii de poluanţi atmosferici .................................................................................................10 2.1.1. Emisii de gaze cu efect acidifiant.........................................................................................11 2.1.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici (NMVOC) .....................................................15 2.1.3. Emisii de metale grele .........................................................................................................16 2.2. Calitatea aerului .....................................................................................................................17 2.2.2.Dioxidul de sulf .....................................................................................................................18 2.2.3. Dioxidul de azot...................................................................................................................18 2.2.4. Pulberi în suspensie ............................................................................................................18 2.2.5. Monoxidul de carbon ...........................................................................................................19 2.2.6. Benzen................................................................................................................................19 2.2.7. Ozonul.................................................................................................................................19 2.3. Poluarea aerului – efecte locale .............................................................................................19 2.4. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu ....................................................................21 2.5. Presiuni asupra stării de calitate a aerului ..............................................................................22 2.6. Tendinţe .................................................................................................................................25 III APA (DULCE) ...........................................................................................................................27 3.1. Resursele de apă, cantităţi şi fluxuri .......................................................................................27 3.1.1 Resursele de apă de suprafaţă şi din subteran.....................................................................27 3.1.2. Cantităţi şi fluxuri .................................................................................................................28 3.2. Apele de suprafaţă .................................................................................................................29 3.2.1. Bazinul hidrografic Crişuri....................................................................................................29 3.2.2. Bazinul hidrografic Mureş ....................................................................................................29 3.2.3.Bazin Timiş – Bega - Caraş ..................................................................................................31 3.2.4. Subsistemul lacuri de acumulare ........................................................................................32 3.3 Calitatea apei dulci ..................................................................................................................32 3.3.1. Nitraţii şi fosfaţii în râuri şi lacuri ..........................................................................................32 3.3.2. Oxigenul dizolvat, materiile organice şi amoniul în apele râurilor .........................................33 3.4. Apele subterane .....................................................................................................................35 3.5. Apa potabilă şi apa de îmbăiere .............................................................................................37 3.5.1. Apa potabilă ........................................................................................................................37 3.5.2. Apa de îmbăiere ..................................................................................................................40 3.6. Apele uzate şi reţelele de canalizare. Tratarea apelor uzate...................................................42 3.7. Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice .........................................................46 3.8. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu ....................................................................48 3.9. Presiuni asupra stării de calitate a apelor din Regiunea Vest .................................................49 3.10. Tendinţe ...............................................................................................................................51 IV. UTILIZAREA TERENURILOR..................................................................................................53 4.1. Solul .......................................................................................................................................53 4.1.1. Repartiţia pe clase de folosinţă............................................................................................53 4.1.2. Clase de calitate ale solurilor – calitatea solurilor ................................................................54 4.1.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor..........................................................................55 4.1.4. Zonele critice sub aspectul degradării solurilor ....................................................................59 4.1.5. Managementul siturilor contaminate ....................................................................................60 4.1.6. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu. ................................................................61 4.2. Starea pădurilor. Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri. Păduri regenerate şi reîmpăduriri .61 4.2.1 Starea pădurilor....................................................................................................................61


4.2.2. Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri...............................................................................64 4.2.3. Păduri regenerate şi reîmpăduriri ........................................................................................65 4.3 Tendinţe ..................................................................................................................................66 V.PROTEC•IA NATURII •I BIODIVERSITATEA..........................................................................67 5.1 Biodiversitatea Regiunii Vest...................................................................................................67 5.1.1. Stare ...................................................................................................................................67 5.1.2.IMPACT................................................................................................................................77 5. 2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii ................................................................79 5.2.1. Creşterea acoperirii terenurilor ............................................................................................79 5.2.2. Creşterea populaţiei ............................................................................................................80 5.2.3. Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor...............................................................................80 5.3 Ariile naturale protejate............................................................................................................81 5.4. Mediul marin şi costier – nu e cazul........................................................................................96 5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier – nu e cazul...........................................96 5.6. Tendinţe .................................................................................................................................96 VI.MANAGEMENTUL DEŞEURILOR............................................................................................97 6.1.Consumul şi mediul înconjurător .............................................................................................97 6.2.Resursele materiale şi deşeurile..............................................................................................97 6.3.Gestionarea deşeurilor ............................................................................................................98 6.4.Impact (caracterizare)..............................................................................................................99 6.5.Presiuni .................................................................................................................................100 6.6.Tipuri de deşeuri....................................................................................................................100 6.6.1.Deşeuri municipale.............................................................................................................100 6.6.2. Deşeuri industriale.............................................................................................................111 6.6.3. Deşeuri generate de activităţi medicale .............................................................................115 6.6.4.Fluxuri de deşeuri...............................................................................................................116 6.6.5.Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor.......................................................................129 6.7.Planificare (răspuns) .............................................................................................................131 6.7.1.Directiva cadru privind deşeurile.........................................................................................131 6.8.Perspective ...........................................................................................................................132 6.8.1.Strategia naţională privind deşeurile...................................................................................132 7. SCHIMBĂRI CLIMATICE ........................................................................................................139 7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbările climatice.............................139 7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES ..................................................................141 7.3. Scenarii privind schimbarea regimului climatic în Romania...................................................144 7.3.1. Creşteri ale temperaturilor .................................................................................................145 7.3.2. Modificări ale modulelor de precipitaţii ...............................................................................146 7.3.3. Debit şi creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale legate de vreme..................146 7.4.Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice..............................................147 7.5. Tendinţe ...............................................................................................................................150 VIII MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII ......................................................................151 8.1.Poluarea aerului şi sănătatea ................................................................................................151 8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate ....................................................................151 8.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei ....................................152 8.4.Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu ..............................................................152 Importul şi exportul anumitor substanţe şi preparate periculoase (PIC) .......................................152 8.5. Mediul şi sănătatea ..............................................................................................................161 8.6. Radioactivitatea mediului......................................................................................................162 8.7. Poluarea fonică şi sănătatea ................................................................................................163 8.8. Tendinţe ...............................................................................................................................164


I ROFILUL REGIUNII

1.1.Date geografice şi climatice Regiunea cuprinde partea de vest a României, învecinându-se la sud-vest cu Republica Serbia şi la nord-vest cu Ungaria, şi este formată din patru judeţe: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Extremitatea estică o reprezintă localitatea Petroşani, judeţul Hunedoara - 23º longitudine estică, extremitatea vestică-localitatea Beba Veche, judeţul Timiş - 20°15' longitudine estică, extremitatea nordică se află în localitatea Berechiu, judeţul Arad - 46º38' latitudine nordică, iar extremitatea sudică a regiunii o reprezintă localitatea Berzasca, judeţul Caraş-Severin - 44º35'12" latitudine nordică,

Regiunii Vest are o suprafaţă de 32.034 km2, ce reprezintă 13,42% din suprafaţa României. Judeţul Timiş este, ca suprafaţă, cel mai mare din ţară (3,65% din teritoriul naţional), în timp ce judeţul Caraş-Severin ocupă locul trei (3,56% din teritoriul naţional), judeţul Arad, este al şaselea judeţ al României (3,25% din teritoriul naţional), iar judeţul Hunedoara, ocupă 2,96% din teritoriul naţional.

Relieful din Regiunea Vest este foarte variat, pornind de la câmpii, dealuri până la munţi.

În Regiunea Vest cele mai importante formaţiuni muntoase situate în marea majoritatea în judeţele Hunedoara, Caraş-Severin şi mai puţin în judeţele Arad şi Timiş sunt: Munţii Şureanu,Munţii Metaliferi, Minţii Poiana Ruscă, Munţii Ţarcului, Munţii Retezat, Munţii Parâng, Munţii Codru Moma, Munţii Zarand, Muntele Mic, Muntele Semenic, Munţii Cernei, Munţii Dognecei, Munţii Aninei

Zona dealurilor şi a podişurilor este frecventă în toate cele patru judeţe ale Regiunii Vest. Dintre acestea se pot aminti: Depresiunea Hălmagiu, Podişul Lipovei, Depresiunea Gurahonţ, Dealurile Lugojului, Depresiunea Zarand, Dealurile Pogănişului, Depresiunea Haţegului, Depresiunea Bradului, Culoarul Orăştiei.

Câmpia este caracteristica principală a judeţelor Arad şi Timiş, unde se găseşte: Câmpia Aradului, Câmpia Joasă a Crişurilor, Câmpia Cernei, Câmpia Vingăi, Câmpia Lovrinului, Câmpia Timişului,Lunca Mureşului ş.a..

Din punct de vedere hidrografic se remarcă existenţa unor importante cursuri de apă şi a unor rezerve subterane apreciabile.

Regiuniea Vest este străbătută de următoarele bazine hidrografice: Dunărea, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Bega, Nera, Cerna, Caraş, Timiş, Aranca, Strei, Jiul, Bistra, Bârzava.

În Regiunea Vest, mai ales în zonele montane, sunt situate foarte multe lacuri naturale, dintre care se pot remarca: Iezerul Ţarcu, Pietrele Albe (lacuri glaciare în Munţii Ţarcu); Ochiul Bei (în Munţii Aninei); Iezerul Mare şi Iezerul Mic (lacuri glaciare în Munţii Şurianu); Lacul Dracului (lac carstic în Cheile Nerei); Gâlcescu, Roşiile, Zăvoaiele, Mândra, Deneş, lacuri glaciare în Munţii Parâng; Iezerul Mare şi Iezerul Mic, Tău Mare, Tău Mic, Tău Porţii, Bucura, Zănoaga, Tău Negru, Slăveiul, Stănişoara, Ţapului, Galeşul, lacuri glaciare în Munţii Retezat; lacurile fluviale (cele de la Macedonia, Ionel, Niţchidorf, Cebza, Obad) formate în braţele părăsite şi parţial colmatate ale râurilor Bârzava, Bega, Timiş ; lacurile de tasare (cele de la Valcani, Deta, Izvin, Voiteg) alimentate din apa freatică, din ploi; lacurile relicte (cele de la Satchinez şi Becicherecu Mic) sunt resturi din mlaştinile care au acoperit o mare parte din câmpie ;

Lacurile artificiale s-au format în urma acţiunilor directe sau indirecte, în scopuri economice. Dintre lacurile antropice, formate în excavaţiile executate pentru extragerea argilei, amintin de cele de la Cărpiniş, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Deta, Timişoara. Mai pot fi incluse aici acumulări formate în urma construirii de baraje (Surduc, Giarmata, Satchinez, Mănăştur), sau eleştee piscicole: Diniaş, Urseni, Nădrag, Bazoşu Vechi,


Partoş, lacurile Văliug, Breazova si Secu formate în urma excavaţiilor terenurilor pentru extragerea argilei.

Apele subterane se caracterizează printr-un debit bogat şi prin situarea pânzei freatice, în general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m adâncime). După conţinutul chimic, apele din limitele judeţului Arad pot fi incluse în următoarele categorii: - izvoare termale bicarbonatate-sulfatate din zona aferentă bazinului Crişurilor, a căror geneză este legată de prezenţa unui sistem de falii (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa);

- izvoare carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei; - izvoare bicarbonatate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice din

zona Mureşului legate de prezenţa formaţiunilor vulcanice neogene din zonă. Clima Regiunea Vest prezintă câteva trăsături climatice care o diferenţiază între regiunile ţării. Aşezarea geografică a regiunii, precum şi diversitatea formelor de relief determină caracteristicile majore are climatului, dar şi nuanţele locale ale acestuia. Cea mai mare parte a climatului Regiunii Vest cade sub incidenţa climatului temperat continental de tranziţie cu influenţe submediteraneene. Limita influenţelor submediteraneene urmăreşte linia Nădlac şi continuă pe la Semlac, Periam, Giarmăta, Recaş, la sud de Lugoj, Caransebeş, traversează Muntele Mic, Ţarcu, Godeanu şi ajunge până la izvoarele Cernei. Toate unităţile fizico-geografice aflate la nord de limita descrisă aparţin climatului continental de tranziţie cu influenţe oceanice. Tabelul 1.1.1. Temperaturile medii, maxime şi minime anuale din Regiunea Vest în anul 2010 Judeţ Staţia

meteorologica Temp. medie anuală (0C)

Temp. maximă absolută (0C)

Temp. minimă absolută (0C)

Arad 11,0 35,2 -16,8 Vărădia 10,4 34,1 -19,8 Gurahonţ 10,9 35,7 -16,0 Chişineu Criş 10,9 35,7 -13,8

Arad

Şiria 10,6 32,0 -12,3 Reşiţa 11.1 40.0 ºC -2007 -19.2 ºC-1987 Oraviţa 11,9 42.0 ºC-1938 -23.6 ºC-1942 Caransebeş 11.1 40.3 ºC-2007 -32.2 ºC-1929 Bozovici 9,8 41.8 ºC-2007 -30.8 ºC-1985 Moldova Nouă 12.4 44.0 ºC-2007 -23.7 ºC-1963 Băile Herculane 11.0 43.0 ºC-2007 -23.0 ºC-1947 Semenic 3,9 29.4 ºC-2007 -24.5 ºC-1963 Cuntu 4,9 29.5 ºC-2007 -25.4 ºC-1963

Caraş-Severin

Vf. Ţarcu 0.0 22.5 ºC-2007 -34.4 ºC-1979 Deva 10,5 35,1 -16,6 Petroşani 8,7 32,5 -19,4 Hunedoara

Parâng 4,3 26,1 -17,8 Banloc 12,0 35,0 -19,2 Jimbolia 12,2 35,2 -21,0 Lugoj 12,0 35,2 -18,3 Sânnicolau Mare 12,3 36,7 -19,2

Timiş*

Timişoara 12,3 35,2 -21,4 *datele pentru judeţul Timiş sunt la nivelul anului 2009


Tabelul 1.1.2. Precipitaţii atmosferice - cantităţi anuale, mm/m2 Judeţ Staţia meteorologică Cantitate totală de precipitaţii

(l/m2) – 2010 Arad 799,1 Vărădia 979,3

Gurahonţ 976,0 Chişineu Criş 830,5

Arad

Şiria 1049,0 Reşiţa 881,5 Oraviţa 1084,4 Caransebeş 957,5 Bozovici 881,8 Moldova Nouă 795,6 Băile Herculane 1063,7 Semenic 1645,0 Cuntu 1102,2

Caraş-Severin

Vf. Ţarcu 1287,0 Deva 759,1 Petroşani 980,8 Hunedoara

Parâng 1,318,8 Banloc 742,5 Jimbolia 636,1 Lugoj 737,7 Sânnicolau Mare 538,5

Timiş*

Timişoara 624,1

*datele deţinute pentru Timiş sunt la nivelul anului 2009 Solurile Din punct de vedere pedeogeografic, Regiunea Vest se include în reginea carpatică şi în regiunea banato-crişană. La nivelul regiunii sunt bine reprezentate toate clasele de soluri. Astfel, Câmpei Banato-Crişene îi sunt specifice molisolurile, cele mai fertile soluri pentru cultura plantelor şi pe arii mai restrânse vertisolurile. În dealurile Banatului şi Crişanei se întâlnesc argivuliosuri şi cambisoluri. La altitudini e peste 1500 -1600 m se înâlnesc spodosolurile, iar la altitudini mai mari umbrisolurile.

1.2. Resurse naturale ale Regiunii Vest

1.2.1. Resurse naturale neregenerabile Natura formaţiunilor geologice explică marea varietate a resurselor naturale ale judeţului precum şi activităţile productive legate de valorificarea acestora. Resursele naturale neregenerabile ale Regiunii Vest sunt:

- rocile sedimentare, metamorfice şi magmatice, constituite din minerale diferite şi utilizate ca materiale de construcţii (consolidări drumuri, taluzări, lucrări de terasament feroviare,etc):

- calcarele - marnele calcaroase, gresiile şi conglomeratele cretacice din Munţii Zărandului; - granitele şi granodioritele; - zăcămintele de nisip cuarţifer, pietriş şi roci vulcanice rulate,. - zăcămintele de diabaze;


- andezitele, - izvoare termale şi minerale cunoscute şi captate din cele mai vechi

timpuri. - structuri petroliere (ţiţei şi gaz de sondă) - cărbunii: şist bituminos, huila energetică, şist cărbunos, cărbune brun,

huilă de cocs, lignit, piritele - minereurile: cele mai bogate minereuri sunt cele de cupru, apoi cele

de fier, fier-mangan, aur-argint, molibden, minereuri polimetalice - roci utile: calcar industrial şi de construcţii, marnă, granit şi andezit de

construcţie, granodiorit, nisip industrial, siderurgic şi metalurgic, nisip cu pietriş, argilă comună, argilă refractată, iar intr-o cantitate mai mică se gaesc şi rezerve de marmură, gnais, nisip pentru materiale de construcţii, feldspat, calcar ornamental, cuarţit, rocă cu talc şi intr-o măsură foarte mică cuarţ, granit ornamental, rocă de azbest şi pegmatit cu mică.

- travertinul; - bauxita; - marmura; - apele geotermale; - dioxidul de carbon - păcură - gaze naturale.

1.2.2. Resurse naturale regenerabile.

Principalele resurse naturale regenerabile ale Regiunii Vest sunt resursele de apă de suprafaţă şi subterană, pădurile, floră, faună, sol,energia solară şi eoliană. Apa este cea mai importantă resursa regenarabailă. Aici se regăsesc râurile, lacurile alpine, bălţi, precum şi zăcămintele subterane (acvifere). Resursa naturală de apă constă din apele de suprafaţă din următoarele bazine hidrografice: Mureş, Crişul Alb, Craş, Timiş, Nera, Cerna şi afluenţii lor, precum şi ai fluviului Dunărea, dar şi din apele subterane, cantonate, în principal, în conurile aluvionare ale Mureşului şi Crişului Alb.

O altă resursă naturală regenerabilă importantă sunt resursele forestiere (păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră) care ocupă 34,3% din totalul suprafeşei. Cele mai mari suprafeţe împădurite se găsesc judeşele Hunedoara şi Caraş – Severin.

Peisajul geografic al regiunii, prin formele de relief cu o structură geologică deosebită şi cu o climă cu nuanţe mediteraneene au determinat menţinerea şi dezvoltarea unei biodiversităţi variate şi bogate. Unele dintre păsările inventariate în judeţ sunt de interes comunitar sau sunt prevăzute în Convenţia zonelor umede şi în alte Convenţii internaţionale la care România a aderat. Multe specii de păsări şi animale sunt supuse regimului de protecţie şi conservare instituit la nivelul ariilor speciale de conservare avifaunistică.

La nivelul Regiunii Vest se întalnesc 20 de specii de plante rare, periclitate şi endemice, care necesită măsuri de conservare, conform directivelor păsări şi mamifere. Dintre acestea amintim: Trapa natans, Ruscus aculeatus, Galanthus nivalis, Pinus nigra, Pinus cembra,Taxus baccata, Leontopodium alpinum, Scrophularia grandiflora, Paeonia officinalis, Cerastium banaticum, Cypripedium calceolus, Centaurea pseudophrygia subsp. retezatensis, Hepatica transsilvanica, Stipa capillata, Agropyron cristatum, Narcissus stellaris, Fritillaria meleagris,etc.

Prin varietatea, bogăţia şi originalitatea ei, fauna acestei regiuni prezintă o importanţă deosebită şi reprezintă totodată pentru multe specii limita nordică a arealului de răspândire. Diversitatea mare de elemente se datorează în primul rând varietăţii biotopurilor, ceea ce a determinat existenţa a numeroase specii de câmpie joasă şi chiar de stepă, de zăvoaie, precum şi numeroase elemente caracteristice zonelor colinare, de


regiuni carstice şi montane. Această regiune este una dintre puţinele din ţară unde poate fi observată o diversitate specifică de elemente rare şi unde pe o suprafaţă restrânsă pot fi întâlnite un număr aşa de mare de specii de păsări ce pot fi: oaspeţi de iarnă, oaspeţi de vară, specii de pasaj şi specii sedentare.

1.3. Date demografice şi organizare administrativ teritorială

Populaţia constituie una dintre cele mai complexe colectivităţi statistice datorită diversităţii caracteristicilor ce fac obiectul observării, al modificărilor frecvente în structura şi dimensiunea sa, al multiplelor legături de interdependenţă între fenomenele demografice şi cele social-economice. Tabelul 1.3.1: Evoluţia populaţiei din Regiunea Vest Populaţie 2005 2006 2007 2008 2009

Loc/km2 59,2 59,1 59,0 59,0 -

urban 255083 254425 253437 252165 -

rural 204203 204062 204276 205092 -

Arad

Total 459286 458487 457713 457257 455952

Loc/km2 39,0 38,8 38,4 38,2 -

urban 187559 186943 184693 181832 181143

rural 144317 143574 142886 143437 141798

Caraş-Severin

Total 331876 330517 327579 325269 322941

Loc/km2 68,0 67,6 66,9 66,3 65,8

urban 369550 367106 362732 359023 356654

rural 110909 110153 109552 109295 108085

Hunedoara

Total 331876 330517 327579 325269 322941

Loc/km2 75,8 75,8 76,6 77,4 -

urban 415851 414680 419337 423323 -

rural 243482 244619 244619 249889 -

Timis

Total 659333 639299 663956 673212 678068 Total Regiune 1930954 1905562 1921532 1924054 1921700

1890000189500019000001905000191000019150001920000192500019300001935000

2005 2006 2007 2008 2009

Evolutia populatiei din Regiunea Vest

Figura1.3.1. Evoluţia populaţiei din Regiunea Vest

Figura 1.3.2. Natalitatea şi mortalitatea în Regiunea Vest


Tabelul 1.3.2. Organizarea administrativă Regiunii Vest

Judeţ Suprafaţa totală (km2)

Densitatea populaţie (loc/km2)

Nr. oraşe şi municipii

Nr. municipii

Nr. comune

Nr. sate

Arad 7754 59,0 10 1 68 270 Caraş-Severin 8520 37.90 8 2 69 287

Hunedoara 7062 65,8 14 7 55 457 Timiş 8697 77,4 10 2 89 313

1.4 Tendinţe socio-economice în Regiunea Vest

Dezvoltarea durabilă se referă la capacitatea unei societăţi de a funcţiona continuu,

într-un viitor nedefinit, fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie, dar cu o utilizare eficientă şi responsabilă a resurselor, o politică de mediu eficace şi tehnologii mai curate. Obiectivul general al strategiei este atingerea unei dezvoltări economice şi sociale durabile, care să ducă pe termen lung la creşterea nivelului de trai al populaţiei

Populaţia celor patru judeţe din Regiunea Vest a constituit un factor determinant în evoluţiile socio-economice şi este caracterizată de diversitate culturală, comunităţile române coabitând cu cele maghiare, sârbe, germane. slovace, bulgare rome şi germane

Tabel 1.4. Populaţia ocupată civilă pe activităţi ale economiei naţionale


Figura 1.4.1 Structura populaţiei ocupate pe activităti ale economiei

Figura 1.4.2 Numărul şomerilor înregistraţi


II. CALITATEA AERULUI

Aerul atmosferic natural, nepoluat, are o compoziţie diferită de cel pe care îl

inspirăm noi astăzi, mai ales cei care locuim în oraşe dotate cu diverse întreprinderi de produs fum, praf şi alte gaze nocive. Compoziţia chimică a aerului natural este următoarea: azot – 78,084%, oxigen – 20,946%, argon – 0,934%, bioxid de carbon – 0,0331%. Au mai fost detectate şi următoarele elemente: neon, hidrogen, krypton, heliu, ozon, xenon, precum şi metan, oxid de azot şi vapori de apă. Agenţii poluanţi evacuaţi în atmosferă pot fi transportaţi pe zone mai mari datorită acţiunii factorilor meteorologici. Principalii factori meteorologici care intervin în modificarea gradului de poluare sunt viteza vântului şi stabilitatea aerului. Datorită curenţilor de aer, poluanţii sunt răspândiţi pe o suprafaţă mare în zonele învecinate activităţii poluatoare. Evoluţia calităţii aerului este dependentă în principal de evoluţia populaţiei, de presiunea exercitată de sectorul industrial, de sectorul transporturi şi de sectorul energetic. La acestea se adaugă în mai mică măsură presiunea exercitată de sectorul agricol şi turistic.

2.1. Emisii de poluanţi atmosferici

Problemele cele mai importante privind calitatea aerului sunt generate de emisiile atmosferice. Ele produc acidifierea atmosferei, afectează producţia de ozon troposferic, măresc concentraţia în atmosferă a pulberilor în suspensie, a pulberilor cu metale grele şi a gazelor cu efect de seră, epuizează stratului de ozon, produc schimbări climatice. Indicatorii de calitatea aerului sunt determinaţi pe baza datelor din sistemul de monitorizare a calităţii aerului şi din inventarele de emisii şi au ca scop evaluarea situaţiilor concrete, comparativ cu ţintele de calitate stabilite de reglementările în vigoare. Inventarele de emisii aproximează în principal: emisiile de gaze cu efect acidifiant; emisiile de compuşi organici volatili nemetanici, emisiile de metale grele, emisiile de poluanţi organici persistenţi, emisiile de hidrocarburi aromatice policiclice, emisiile de bifenili policloruraţi, emisiile de hexaclorbenzen.

Emisiile de poluanţi atmosferici provin din majoritatea activităţilor industriale şi sociale, reprezentând un risc real pentru ecosisteme si şi sănătatea populaţiei. La nivel european, politicile şi acţiunile au dus la o reducere semnificativăa emisiilor antropice, dar anumiţi poluanţi atmosferici dăunează în continuare sănătăţii umane. Situaţia râurilor şi lacurilor din România s-a îmbunătăţit datorită reducerii emisiilor de poluanţi cu efect acidifiant, dar în acelaţi timp, surplusul de azot din atmosferă pune în pericol biodiversitatea. Deplasarea poluanţilor atmosferici între continente duce la creşterea atenţiei la nivel politic. De asemenea, marile corporaţii internaţionale acordă o atenţie deosebită legăturilor dintre climat şi politicile poluării aerului. În prezent, pulberile în suspensie, O3 şi NO2 sunt principalii poluanţi care pun probleme din punct de vedere al sănătăţii. Efectele acestora pot varia de la probleme respiratorii minore până la boli cardiovasculare şi decese premature. În mod strict vorbind, UE nu a atins obiectivele intermediare de mediu pentru a proteja ecosistemele sensibile la acidifiere. În orice caz, în ţările UE a scăzut considerabil numărul ecosistemelor afectate de poluanţii atmosferici cu efect acidifiant, între anii 1990-2010. Acest lucru a fost posibil în principal datorită măsurilor de reducere a emisiilor de SO2 luate în trecut. Componenţii azotului, emişi ca NOx şi NH3, sunt acum principalii compuşi cu efect acidifiant din aer. Pe lângă efectele acidifiante, azotul contribuie şi la introducerea în exces a nutrienţilor în ecosistemele terestre şi acvatice, lucru ce duce la schimbări ale biodiversităţii.


Sursele de poluare sunt diverse şi provin din arderea combustibililor fosili, silvicultura, transportul rutier, activităţi agricole, transportul gazului natural, fermentarea deşeurilor, procese industriale. 2.1.1. Emisii de gaze cu efect acidifiant

Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului şi se datorează prezenţei în atmosferă a unor compuşi chimici alogeni care determină o serie de reacţii chimice în atmosferă, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi chiar a solului, cu formarea acizilor corespunzători. Gazele cu efect acidifiant asupra atmosferei sunt: dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi amoniacul. Aceşti poluanţi provin în special din activităţile antropice: arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale), metalurgie, agricultură, trafic rutier.

Problematica acidifierii atmosferei este reglementată la nivel internaţional în Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi. Acesta impune reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic prin limitarea plafoanelor naţionale de emisii ale unora dintre poluanţi. Protocolul a fost adoptat la Gothenburg la 1.12. 1999 şi a fost ratificat de ţara noastră prin Legea nr.271/23.06.2003. Ulterior a fost emisă HG nr.1879/2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, privind plafoanele de emisie ale acestor poluanţi care transpune în legislaţia naţională Directiva 2001/81/CE privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici.

Emisiile de substanţe acidifiante in Regiunea Vest, provin în principal din următoarele surse, inventariate în anul 2010:

• arderea combustibililor fosili în scopul producerii energiei electrice şi termice, sursă semnificativă de oxizi de azot şi dioxid de sulf. Aceste surse sunt instalaţiile mari de ardere (instalaţii de ardere care au o putere termică mai mare de 50 MW termici), care intră sub incidenţa Directivei 2001/80/EEC,:

• arderea combustibililor fosili, a lemnului şi deşeurilor de lemn în centralele termice, care au o putere termică mai mică de 50 MW termici, de tip comercial, instituţional şi rezidenţial constituie de asemenea o sursă de emisii de oxizi de azot şi dioxid de sulf;

• managementul dejecţiilor şi fermentaţia enterică de la creşterea animalelor reprezintă surse semnificative de amoniac;

• utilizarea îngrăşămintelor cu azot în agricultură reprezintă o sursă importantă de amoniac;

• traficul rutier reprezintă o altă sursă semnificativă de gaze acidifiante. Menţionăm faptul că, la nivelul anului 2010, emisiile din traficul rutier nu au fost estimate până la data întocmirii prezentului raport, deoarece nu a fost posibilă obţinerea datelor referitoare la parcurile auto necesare întocmirii bazei de date aferente. Astfel, cantităţile totale de emisii, aferente fiecărui poluant inventariat, nu conţin şi emisiile provenite din sectorul transporturi pentru judeţele Hunedoara şi Timiş. La nivelul judeţelor din Regiunea Vest , emisiile de poluanţi atmosferici au fost calculate prin metoda Corinair. La recomandarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, s-au folosit şi instrucţiunile de calcul al emisiilor conform EMEP/EEA Air Pollutant Emission Inventory Guidebook – 2009 şi se prezintă astfel:

a) Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2 ) Dioxidul de sulf provine în mare măsură din sectorul energetic. Arderile

combustibililor fosili, industria metalurgică, în special cea neferoasă, cocseriile, (judeţul Hunedoara) industria alimentară, etc, contribuie la emisiile de SO2. O altă sursă importantă de poluare o constituie instalaţiile mici de ardere din zonele rezidenţiale, care folosesc combustibili fosili. La acest tip de poluare se adaugă arderile din industria de prelucrare.


Se observă o scădere a emisiilor de SO2 faţă de anul precedent, tendinţa generală fiind în ultimii ani descrescătoare, ca urmare a reducerii consumului de combustibili fosili în favoarea celor gazoşi şi lichizi. Din totalul emisiilor pe regiune, 61% provin din judeţul HD unde este concentrată industrie metalurgică şi de prelucrare, pe lângă cea energetică.

Tabelul 2.1.1.1. Emisii anuale de SO2 ( t/an) Judeţul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

AR 14109 13309 11833 11666 10988 8634 7 530 8624 CS 19972 19857 19832 19517 2933 874 648 323 HD 79900 54100 43400 41600 45600 39700 22900 16500 TM 4373 3973 3333 3900 3550 3686 1283 1488

Regiunea Vest 118354 91239 78398 76683 63071 52894 32361 26935

Emisii de dioxid de sulf

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

tone

/an

32%

1%

61%

6%

AR

CS

HD

TM

Fig. 2.1.1.1. Evoluţia emisiilor de SO2 Fig. 2.1.1.2.Contribuţia judeţelor la emisiile de SO2 pe anul 2010 Pe baza calculelor efectuate cu modelul CORINVENT, după realizarea inventarului de emisii pe anul 2010, s-au centralizat datele respective la nivelul regiunii. Activităţile sunt clasificate pe grupe pe baza codurilor SNAP.

Menţionăm că, în valoarea emisiilor de SO2 din anul 2010 nu sunt incluse şi emisiile din traficul rutier pentru judeţele Hunedoara si Timiş.

Tabelul 2.1.1.2. Emisii totale de SO2 în Regiunea Vest (mii t/ 2010)

Grupa Activitate SO2 GRUPA 1 Arderi în energii şi ind. de transformare 25784 GRUPA 2 Instalaţii de ardere neindustriale 384 GRUPA 3 Arderi in industria de prelucrare 529,62 GRUPA 4 Procese de producţie 47,39 GRUPA 5 Extracţia si distrib. combustib.fosili si a energ. geotermale - GRUPA 6 Utilizarea solvenţilor si a altor produse - GRUPA 7 Transport rutier 134 GRUPA 8 Alte surse mobile şi utilaje 54,31 GRUPA 9 Tratarea si depozitarea deşeurilor 1,17 GRUPA10 Agricultură şi silvicultură, modificarea suprafeţelor împăd. - GRUPA11 Alte surse - TOTAL 26934,49


b) Emisii anuale de dioxid de azot

Principalele surse de poluare cu oxizi de azot sunt reprezentate de arderile energetice, industriile de transformare şi traficul rutier. Dioxidul de azot este unul din cei mai periculoşi poluanţi. În afară de faptul că NO2 la anumite concentraţii este toxic, el contribuie nemijlocit la formarea smogului fotochimic, un produs complex alcătuit din diverşi compuşi chimici şi având ca substrat fizic mici suspensii solide sau lichide (aerosoli) din atmosferă. Tabelul 2.1.1.3. Emisii anuale de NOx (t/an)

Judeţul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

AR 7514 10013 4839 5806 1001 4811 4126 3460 CS 4336 3884 3951 3353 2663 2433 2930 2191 HD 91000 14800 14800 14200 15800 13500 13500 8800 TM 1291 1380 1320 2967 3820 4988 3594 1286 Regiuea Vest 104141 30077 24910 26326 23284 25732 24150 15737

Emisii de oxizi de azot

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

tone

/an

22%

14%

56%

8%

AR

CS

HD

TM

Fig. 2.1.1.3. Evoluţia emisiilor de NOx Fig.2.1.1.4.Contribuţia judeţelor la emisiile de NOx – 2010

Tabelul 2.1.1.4. Emisii totale de NOx în Regiunea Vest (t/2010)

Grupa Activitate NOx GRUPA 1 Arderi în energii şi ind. de transformare 8597 GRUPA 2 Instalaţii de ardere neindustriale 1489 GRUPA 3 Arderi in industria de prelucrare 1518 GRUPA 4 Procese de producţie 108

GRUPA 5 Extracţia si distrib. combustib.fosili si a energ. geotermale 0,19

GRUPA 6 Utilizarea solvenţilor si a altor produse 0,03 GRUPA 7 Transport rutier 3833 GRUPA 8 Alte surse mobile şi utilaje 163 GRUPA 9 Tratarea si depozitarea deşeurilor 4,27

GRUPA10 Agricultură şi silvicultură, modificarea suprafeţelor împăd. 23,17

GRUPA 11 Altele - TOTAL 15735,66


În anul 2010, faţă de anul 2009, se constată o scădere a cantităţilor de NOx emise în atmosferă cu aproximativ 35%, ponderea cea mai mare o reprezintă arderile in industria energetică 54,6% si traficul rutier (precizăm că în valoarea din 2010 nu sunt incluse şi emisiile din traficul rutier pentru judeţele Hunedoara si Timiş).

c) Emisii anuale de amoniac Principala sursă de poluare cu amoniac o constituie agricultura, ca de exemplu:

arderea biomasei rezultate din defrişări, fermentarea reziduurilor provenite de la animale. De asemenea, soiurile cultivate emit mari cantităţi de amoniac. Tabelul 2.1.1.5. Emisii anuale de NH3 (t/an)

Judeţul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Arad 4625 4953 5055 5260 4795 4798 4 427 4196 Caras

Severin 5236 5951 5805 5349 3891 3894 3174 2601

Hunedoara 500 900 1000 800 4400 4600 2700 2600

Timiş 4834 9295 5179 5238 5835 6408 7662 7187 Regiunea Vest 15195 21099 17039 16647 18921 19700 17963 16584

Emisii amoniac

0

5000

10000

15000

20000

25000

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

tone

/an

25%

16%

16%

43%AR

CS

HD

TM

Fig. 2.1.1.5. Evoluţia emisiilor de NH3 Fig. 2.1.1.6. Contribuţia judeţelor la emisiile de NH3 – 2010

Tabelul 2.1.1.6. Emisii totale de NH3 în Regiunea Vest (t/2010)

Grupa Activitate NH3 GRUPA 1 Arderi în energii şi ind. de transformare 27 GRUPA 2 Instalaţii de ardere neindustriale 19,19 GRUPA 3 Arderi in industria de prelucrare - GRUPA 4 Procese de producţie - GRUPA 5 Extracţia si distrib. combustib.fosili si a energ. geotermale - GRUPA 6 Utilizarea solvenţilor si a altor produse - GRUPA 7 Transport rutier 5,2 GRUPA 8 Alte surse mobile şi utilaje 0,02 GRUPA 9 Tratarea si depozitarea deşeurilor 1813,84 GRUPA10 Agricultură şi silvicultură, modificarea suprafeţelor împăd. 14715,2 GRUPA 11 Alte surse - TOTAL 16580,45


Emisiile de amoniac, aferente anului 2010, prezintă o mică scădere faţă de anul precedent. Cea mai mare cantitate de amoniac provine din agricultură, respectiv 88,75% şi din tratarea şi depozitarea deşeurilor 10,94%. 2.1.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici (NMVOC) NMVOC sunt precursori ai poluanţilor oxidanţi din atmosferă, în principal ai ozonului troposferic. Termenul „NMVOC” este o prescurtare provenită de la terminologia utilizată în engleză pentru o grupă de substanţe ce include compuşii organici volatili, cu excepţia metanului. Termenul „COV” este o prescurtare utilizată pentru grupa de substanţe ce include toţi compuşii organici volatili, inclusiv metanul.

Principalele surse de emisie a NMVOC sunt: - Instalaţiile care intră sub incidenţa Directivei 1999/13/CE (COV instalaţii),

transpusă prin H.G. nr. 699/2003, cu modificările şi completările ulterioare (degresarea metalelor, lăcuirea mobilei la fabricile de mobilă, impregnarea lemnului cu creozot, aplicarea adezivilor la fabricile de încălţăminte, curăţarea chimică uscată, etc.)

- Instalaţiile care intră sub incidenţa Directivei 94/63/CE (COV benzină) transpusă prin H.G. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare (terminalele şi depozitele de benzină şi instalaţiile aferente de încărcare-descărcare; containere mobile; staţiile de distribuţie a carburanţilor).

- Alte surse: fabricarea de băuturi alcoolice distilate; arderea combustibililor fosili şi a deşeurilor lemnoase pentru producerea energiei electrice şi termice; fabricarea berii, fabricarea pâinii; traficul rutier.

- Surse neindustriale: emisii foliare din agricultură, păşuni şi păduri.

Tabelul 2.1.2.1. Emisii anuale de COV nemetanici (t/an) Judeţul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Arad 14974 14419 7804 8157 5563 7562 8400 12733 Caras

Severin 7440 13720 23620 23690 15895 16559 17201 13574

Hunedoara 7000 5200 5100 10110 12400 7700 6600 5500

Timiş 4032 2076 2509 5175 4075 5489 5249 4350 Regiunea

Vest 33446 35415 39033 47132 37933 37310 37450 36157

Emisii compusi organici volatili nemetanici

0

10000

20000

30000

40000

50000

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

tone

/an

35%

38%

15%

12%

AR

CS

HD

TM

Fig. 2.1.2.1. Evoluţia emisiilor de COVNM Fig.2.1.2.2. Contribuţia judeţelor la

emisiile de COVNM – 2010


Tabelul 2.1.2.2. Emisii totale de COV nemetanici în Regiunea Vest (t/2010)

Grupa Activitate COVNM GRUPA 1 Arderi în energii şi ind. de transformare 6533,2 GRUPA 2 Instalaţii de ardere neindustriale 4743,5 GRUPA 3 Arderi in industria de prelucrare 88,76 GRUPA 4 Procese de producţie 450,83 GRUPA 5 Extracţia si distrib. combustib.fosili si a energ. geotermale 482 GRUPA 6 Utilizarea solvenţilor si a altor produse 1475,5 GRUPA 7 Transport rutier 1540 GRUPA 8 Alte surse mobile şi utilaje 24,9 GRUPA 9 Tratarea si depozitarea deşeurilor 36,9 GRUPA10 Agricultură şi silvicultură, modificarea suprafeţelor împăd. 5341 GRUPA 11 Alte surse 15439 TOTAL 36155,59

Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici au înregistrat în anul 2010 o scădere faţă de anul precedent de 3,5% (datorită şi faptului că în anul 2010 nu au fost inventariatele emisiile din transporturi pentru judeţele Hunedoara si Timiş). Un procent semnificativ (42,7%) fiind reprezentat de alte surse, respectiv sursele naturale (emisii foliare din păduri şi păşuni).

2.1.3. Emisii de metale grele

Metalele grele sunt compuşi care nu pot fi degradaţi pe cale naturală, având timp îndelungat de remanenţă în mediu, iar pe termen lung sunt periculoşi deoarece se pot acumula în lanţul trofic. Metalele grele pot proveni de la surse staţionare şi mobile: procese de ardere a combustibililor şi deşeurilor, procese tehnologice din metalurgia metalelor neferoase grele şi traficul rutier. Aceşti poluanţi pot provoca afecţiuni musculare, nervoase, digestive, stări generale de apatie; pot afecta procesul de dezvoltare al plantelor, împiedicând desfăşurarea normală a fotosintezei, respiraţiei sau transpiraţiei. Printre acestea, plumbul, cadmiul şi mercurul sunt cele mai toxice.

Mercurul se utilizează la fabricarea bateriilor, a echipamentelor de măsură şi control, a aparatelor electrice, a becurilor electrice, în industria farmaceutică, în domeniul dentar. Dintre procesele de recuperare, distrugere, reciclare, în urma incinerării ajung cele mai mari cantităţi de mercur în aerul ambiental.

Cadmiul rovine din activitatea :Instalaţii de ardere neindustriale si din arderi in industria de prelucrare. Evoluţia emisiilor de cadmiu şi mercur pe Regiune faţă de anul trecut este prezentată mai jos si se observă o reducere de 16%:

Tabelul 2.1.3.1 Evoluţia emisiilor de cadmiu şi mercur, kg/an Judeţul 2009 2010

Arad 58,91 40,33

Caraş Severin 45,81 45,5

Hunedoara 218,77 184 Timiş 15,0 15,52

Regiunea Vest 338,49 285,35

Activitate cu pondere în emisia de plumb în atmosferă o constituie arderi în energii şi industria de transfer.


Tabelul 2.1.3.2 Evoluţia emisiilor de plumb, kg/an Judeţul 2009 2010

Arad 252,28 364,7 Caraş Severin 478 1

Hunedoara 739,02 1841 Timiş 49 46,18

Regiunea Vest 1518,3 2252,88

Emisiile de plumb, în judeţul Hunedoara, a înregistrat o creştere faţă de anul precedent, această creştere fiind cauzată de faptul că, în anul 2010, un operator IPPC inventariat care are domeniu de activitate producţia plumbului, zincului şi cositorului şi-a crescut semnificativ producţia. Concluzie În 2010 emisiile totale de poluanţi atmosferici din Regiunea Vest au scăzut din cauza diminuării activităţilor economice poluatoare şi îndeplinirii măsurilor din planurile de conformare impuse de APM-urile din regiune în autorizaţiile de mediu. În prezent nu sunt modificări semnificative asupra stării de sănătate a populaţiei. 2.2. Calitatea aerului La nivelul Regiunii Vest s-a pus in funcţiune reteaua automată de monitorizare a calităţii aerului, parte componentă a Reţelei naţionale. Sunt instalate 20 staţii automate de monitorizare a calităţii aerului, care sunt localizate astfel:

-3 staţii in judeţul Arad, localitatea Arad: fond urban trafic/ industrie localitatea Nadlac:suburban/trafic - 5 staţii in judetul Caraş Severin: 2 staţii fond industrial la Reşiţa şi Oţelu Roşu 1 staţie fond urban/trafic la Moldova Nouă 1 staţie fond trafic la Buchin 1 staţie EMEP , pe muntele Semenic - 5 staţii in judeţul Hunedoara: 4 staţii fond industrial la Hunedoara,Călan,Vulcan si Deva 1 staţie fond urban la Deva - 7 staţii in judeţul Timiş: 2 staţii trafic in Timişoara 1 staţie fond urban in Timişoara 2 staţii fond industrial in Timişoara si Lugoj 2 staţii fond suburban la Carani şi Moraviţa

Echipamentele sunt integrate intr-o retea care furnizează date de calitatea aerului in concordanţă deplină cu cerinţele legislaţiei europene. Reţeaua este flexibilă, in special in ceea ce priveşte software-ul şi gestionarea datelor. Datele de calitatea aerului pe care le furnizează reţeaua trebuie să prezinte un grad mare de incredere şi să fie transmise la UE şi Agenţiei Europene de Mediu. Datele de calitatea aerului provenite de la staţii sunt transmise la Centrele de date ale APM-urilor. De asemenea, ele sunt prezentate publicului cu ajutorul unor panouri exterioare , amplasate in zone dens populate ale oraselor. Toate datele de calitatea aerului şi datele meteorologice vor fi transmise de la APM la Laboratorul Naţional de Referintă pentru Calitatea Aerului.

Poluanţii monitorizaţi în staţiile de fond urban sunt: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10 automat (nefelometric), PM 2,5, compuşi organici volatili (benzen, toluen, etilbenzen,o, m, p – xilen ) şi parametrii meteo.


Poluanţii monitorizaţi în staţiile industriale sunt: SO2, NO, NO2, NOx, CO,O3, PM10 automat (light scattering), compuşi organici volatili (benzen, toluen, etilbenzen, o,m, p – xilen),parametrii meteo. Poluanţii monitorizaţi în staţiile de trafic sunt: SO2, NO, NO2, NOx, CO, Pb (din PM10), PM10 automat (nefelometric), compuşi organici volatili ( benzen, toluen, etilbenzen, o,m,p– xilen).

Poluanţii monitorizaţi în staţiile de fond suburban sunt: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10 (nefelometric), compuşi organici volatili (benzen, toluen, etilbenzen, o,m, p – xilen) şi parametrii meteo. 2.2.1.Dioxidul de sulf

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Acesta este transportat la distanţe mari datorită faptului că se fixează uşor pe particulele de praf. În atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă caracterul acid al ploilor.

Oxizii de sulf (dioxidul si trioxidul de sulf) rezulta în principal din surse staţionare şi mobile, prin arderea combustibililor fosili.

Prezenţa dioxidului de sulf în atmosferă peste anumite limite are efecte negative asupra plantelor, animalelor şi omului.

Conform datelor înregistrate, se evidenţiază faptul ca valorile medii orare sunt mult mai mici decât valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane de 350 μg/m3, respectiv valorile medii orare înregistrate sunt mai mici decât pragul de alertă pentru SO2 de 500 μg/m3, cu excepţia situaţiei înregistrate la CS-3 s-a depăşit limita zilnică pentru protecţia sănătăţii umane de 125 μg/m3

(de 2 ori) si limita orară de 350 μg/m3 (de 2 ori),

posibil poluare transfrontieră. 2.2.2. Dioxidul de azot

Dioxidul de azot este un gaz de culoare brună, rezultat din oxidarea monoxidului de azot cu aerul. În atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă se formează acid azotic sau azotos, care conferă ploilor caracterul acid.

Dioxidul de azot este un gaz iritant pentru mucoasă ce afectează aparatul respirator şi diminuează capacitatea respiratorie (gradul de toxicitate al NO2 este de 4 ori mai mare decât cel al NO), este produs din surse naturale, ca urmare a acţiunii bacteriilor la nivelul solului, iar din surse antropice prin încălzirea rezidenţială şi trafic rutier.

În cursul anului 2010, analizoarele de NOx din staţiile de monitorizare din Regiunea Vest, nu au semnalat depăşiri ale valorii limită orare pentru protecţia sănătăţii umane, de 200 µg/mc, conform Ordinului 592/2002. 2.2.3. Pulberi în suspensie

Pulberile în suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici şi picături de lichid. Natura acestor pulberi este extrem de diversă. Astfel, ele pot conţine: particule de carbon (funingine), metale grele, oxizi de fier, sulfaţi, dar şi alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene (cum este cazul poluanţilor organicipersistenţi). În staţiile de monitorizare există câte un echipament de monitorizare a pulberilor în suspensie PM10. Analizorul furnizează medii orare ale concentraţiilor PM10 prin metoda nefelometrică. În paralel se realizează şi determinarea gravimetrică obţinându-se o valoare medie zilnică. Măsurătorile gravimetrice sunt măsurătorile de referinţă.

Analizând datele prezentate de judeţele din regiune, se poate constata faptul că pe parcursul anului 2010, s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită zilnice de 50 μg/mc/aer/24h prevăzută de Ordinul M.A.P.M. nr. 592/2002, in toate judeţele.


2.2.4. Monoxidul de carbon Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, care se formează în

principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili. Surse naturale: incendierea pădurilor, emisiile vulcanice şi descărcările electrice. Surse antropice: se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor

fosili. La toate staţii automate de monitorizare a calităţii aerului din regiune, nu au fost

înregistrate depăşiri ale valorii limită pentru sănătatea umană de 10 mg/mc (calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe opt ore), conform Ordinului M.A.P.M. nr. 592/2002. 2.2.5. Benzen

Benzenul este un compus aromatic cancerigen, puternic volatil şi solubil în apă. În anul 2010, la staţiile AR1 şi AR3 s-au efectuat măsurători de benzen şi precursori organici ai benzenului (toluen, etilbenzen, o–xilen, m-xilen şi p-xilen). Captura de date a fost corespunzătoare doar la staţia AR1 şi se constată faptul că valorile măsurate sunt sub valoarea limita anuală, conform Ordinului 592/2002.

Acest indicator a fost monitorizat în judeţul Hunedoara doar la staţia de fond urban din Municipiul Deva, iar valoarea medie anuală înregistrată a fost de 1,89 μg/mc/an şi nu a depăşit valoarea limită anuală de 5 μg/mc/an pentru sănătatea umană.

Nici in judeţul Caraş-Severin nu s-a depăşit valoarea limită anuală de 5 μg/mc/an pentru sănătatea umană, prevăzută în Ordinul 592/2002, benzenul fiind monitorizat la 3 staţii din regiune. In judeţul Timiş, monitorizarea benzenului s-a efectuat la toate cele 7 staţii automate de calitatea aerului nefiind înregistrate depăşiri ale valorii limită anuale. 2.2.6. Ozonul

Ozonul este forma alotropică a oxigenului, având molecula formată din trei atomi. Acesta este un puternic oxidant cu miros caracteristic, de culoare albăstruie şi foarte toxic. În atmosferă, se poate forma pe cale naturală în urma descărcărilor electrice şi sub acţiunea razelor solare, iar artificial ca urmare a reacţiilor unor substanţe nocive, provenite din sursele de poluare terestră. Ozonul format în partea inferioară a troposferei este principalul poluant în oraşele industrializate. Ozonul troposferic se formează din oxizii de azot (în special dioxidul de azot), compuşii organici volatili – COV, monoxidul de carbon în prezenţa razelor solare, ca sursă de energie a reacţiilor chimice.

Ozonul se monitorizează în staţiile: AR1 (staţie trafic/industrie) şi AR2 (staţie de fond urban), CS-1, CS-2 (staţii fond industrial), EMEP (muntele Semenic), HD-1 (staţie de fond urban), HD-2, HD-3, HD-4 (staţii fond industrial),TM-2 (staţie de fond urban), TM-3(staţie de fond suburban), TM-4 (staţie fond industrial) şi în nici o determinare nu s-a depăşit pragul de informare pentru protecţia sănătăţii umane.

Conform Ordinului 592/2002, pragul de informare pentru protecţia sănătăţii umane pentru măsurătorile orare este de 180 µg/mc. 2.3. Poluarea aerului – efecte locale În ciuda reducerilor recente ale emisiilor poluante în aer, există depăşiri ale valorilor limită de calitate a aerului la indicatorii - dioxid de sulf (SO2), pulberi în suspensie (PM10) si ozon (O3).

În Regiunea Vest, poluanţii monitorizaţi în staţiile automate de calitate a aerului sunt cei prevăzuţi în legislaţia română ce transpune legislaţia europeană, valorile limită fiind impuse prin Ordinul MAPM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător având


scopul de a evita, preveni şi reduce efectele nocive asupra sănătăţii umane şi a mediului în întregul său.

Metodele de referinţă şi normele pentru determinarea concentraţiilor poluanţilor monitorizaţi sunt următoarele:

• Pentru dioxid de azot (NO2) - Metoda de referinţă pentru analiza dioxidului de azot

şi a oxizilor de azot este cea prevăzută în ISO 7996/1985 "Aer înconjurător - determinarea concentraţiei masive de oxizi de azot" - metoda prin chemiluminiscenţă.

• Pentru dioxid de sulf (SO2) - Metoda de referinţă pentru analiza dioxidului de sulf

este cea prevăzută în ISO/FDIS 10498 (proiect de standard) "Aer înconjurător - determinarea dioxidului de sulf" - metoda fluorescenţei în UV.

• Pentru pulberi în suspensie (PM10 grv) - Metoda de referinţă pentru prelevarea și măsurarea PM10 este cea descrisă în EN 12341 "Calitatea aerului - procedura de testare pe teren pentru a demonstra echivalența de referinţă a metodelor de prelevare a fracţiunii PM10 din pulberile în suspensie". Principiul de măsurare se bazează pe colectarea pe filtre a fracţiunii PM10 a pulberilor în suspensie și determinarea masei acestora cu ajutorul metodei gravimetrice. Metoda de referinţă pentru prelevarea și măsurarea PM2,5 va fi stabilită potrivit art. 47 din normativ.

Tabel 2.3.1 Norme - ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 - Oxizi de azot - NOx

Prag de alertă

400 µg/m3 - măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafaţă de cel puţin 100 km2 sau pentru o întreagă zonă sau aglomerare

Valori limită 200 µg/m3 NO2 - valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane 40 µg/m3 NO2 - valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane 30 µg/m3 NOx - valoarea limită anuală pentru protecţia vegetaţiei

Valori depăşite

Judeţul Arad 2010 – Depăşiri 0 Judeţul Caraş-Severin 2010 – Depăşiri 0 Judeţul Hunedoara 2010 – Depăşiri 0 Judeţul Timiş 2010 – Depăşiri 0

Tabel 2.3.2 Norme - ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 - Dioxidul de sulf - SO2 Prag de alertă

500 µg/m3 - măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafaţa de cel puţin 100 km2 sau pentru o întreagă zonă sau aglomerare.

Valori limită 350 µg/m3 - valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane 125 µg/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane 20 µg/m3 - valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor (an calendaristic și iarnă 1 octombrie - 31 martie)

Valori depăşite

Judeţul Arad 2010 – Depăşiri 0 Judeţul Caraş-Severin 2010 la CS-3 s-a depăşit limita de 125 µg/m3 (de 2 ori) şi limita de 350 µg/m3 (de 2 ori) - posibil poluare transfrontieră. Judeţul Hunedoara 2010 – Depăşiri 0 Judeţul Timiş 2010 – Depăşiri 0


• Pentru ozon (O3) Metode de referinţă pentru analiza ozonului și de calibrare a

instrumentelor pentru ozon: - metoda de analiză : metoda fotometrică în UV (ISO 13964) - metoda de calibrare: fotometru de referinţă în UV (ISO 13964, VDI 2468, B1.6).

2.4. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu

În cursul anului 2010, în judeţul Arad nu s-au înregistrat poluări accidentale şi nu au fost accidente majore de mediu.

A fost semnalat doar un incident: în data de 30.04.2010 când a avut loc un incendiu în celulele de depozitare 6–7 ale SC ASA Servicii Ecologice SRL. Incendiul a fost accidental şi s-a produs datorită fenomenului de efect de lupă ce a determinat autoaprinderea deşeurilor din celula respectivă. Direcţia preponderentă a vântului a fost spre nord, faţă de municipiul Arad, deci nu au fost afectaţi locuitorii de fumul care s-a produs. S-a acţionat prin stropire cu apă şi acoperire cu pământ pentru înăbuşirea focarelor, de către echipajele ISU prezente la faţa locului. De la începutul incendiului, ora

Tabel 2.3.3. Norme - ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 - Pulberi în suspensie - PM10 Valori limită 50 µg/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane

40 µg/m3 - valoarea limita anuala pentru protecţia sănătăţii umane

Valori depăşite PM10grv

Judeţul Arad AR-1 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 7 ori ) AR-3 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 5 ori )

Judeţul Caraş-Severin CS-1 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 9 ori ) CS-2 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 5 ori ) CS-3 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 15 ori ) CS-4 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 1 ori )

Judeţul Hunedoara HD-1 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 9 ori ) HD-2 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 13 ori ) HD-3 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 2 ori ) HD-4 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 13 ori )

Judeţul Timiş TM-1 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 55 ori ) TM-3 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 5 ori ) TM-5 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 40 ori ) TM-6 s-a depăşit limita de 50 µg/m3 (de 4 ori )

Cauze posibile

activitatea industrială, centralele termoelectrice, sistemul de încălzire a populaţiei, traficul rutier, şantierele de construcţii, lucrări de reabilitare a drumurilor, condiţiile meteorologice defavorabile dispersiei emisiilor (calmul atmosferic, condiţiile de ceaţă), antrenarea sterilului de pe iazurile de decantare.

Tabel 2.3.4. Norme - ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002 - Ozon - O3 Prag de alertă 240 µg/m3 - media pe 1 h Valori ţintă 120 µg/m3 - valoare ţintă pentru protecţia sănătăţii umane Obiectiv pe termen lung

120 µg/m3 - obiectivul pe termen lung pentru protecţia sănătăţii umane

Valori depăşite Judeţul Caraş-Severin 2010 la CS-1 s-a depăşit valoarea ţintă de 120 µg/m3 (de 11 ori)

Cauze posibile Valori ridicate ale concentraţiei ozonului datorită creşterii radiaţiei solare


14.30 şi până la ora 16.00, în urma măsurilor luate, s-a diminuat semnificativ amploarea incendiului, nemaifiind foc deschis ci doar emisii reduse de fum.

În cursul anului 2010 pe teritoriul judeţului Caraș-Severin au avut loc două poluări accidentale (26.01.2010, 26.03.2010 ). Poluarea atmosferică cu pulberi în suspensie a avut ca sursă iazul de decantare al SC Moldomin SA Moldova Nouă. Ca urmare a programului special de monitorizare s-au constatat depășiri VL de 31 până la 66 ori (la prima poluare) şi respectiv de 2,1 ori. În urma constatării efectuate la faţa locului, având în vedere direcţia vântului, din sectorul estic, se apreciează că norul de praf s-a deplasat deasupra localității Moldova Veche aflată în vecinătatea iazului de decantare și parţial deasupra fluviului Dunărea. De precizat că, SC Moldomin SA Moldova Nouă se află, în prezent, în lichidare și dizolvare conform Legii 137/2002. În aceste condiții în anul 2010 nu a dispus de personal deservent pe iazuri și nu a mai avut contracte în derulare pentru întreținerea iazurilor.

În anul 2010, in judeţul Hunedoara nu s-au produs poluări accidentale sau accidente majore de mediu pe factorul de mediu aer. Au fost înregistrate două incidente de mediu la Depozitul de zgură şi cenuşă Bejan in data de 29.03.2010 şi in data de 10.04.2010. Agentul poluator S.C. Electrocentrale Deva S.A., iar cauza poluarii, sulberarea prafului de pe depozitul de zgură şi cenuşă din cauza vântului. Au fost luate masuri cu caracter permanent:

- menţinerea în permanenţă a suprafeţei depozitului de zgură şi cenuşă Bejan umectată pentru prevenirea eventualelor spulberări de cenuşă zburătoare de pe depozit ;

- notifcarea CJ Hunedoara al GNM atunci când se vor executa lucrări ce pot determina fenomene de deflaţie, cu menşionarea duratei executării lucrărilor.

A fost aplicată de către CJ Hunedoara a GNM o sancţiune în valoare de 5000 lei conf. OUG nr. 243/2000, art. 47, alin. (4).

În judeţul Timiş in cursul anului 2010 , nu s-au înregistrat poluări accidentale. 2.5. Presiuni asupra stării de calitate a aerului

Ca şi în anii anteriori, principalele surse de poluare ale atmosferei o constituie

industria energetică, transportul rutier, agricultura, industria minieră. Sectorul energetic

Sectorul energetic contribuie la emisiile atmosferice cu cantităţi semnificative de dioxid de sulf, monoxidul de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, particule mici, precum şi prin evacuare de ape reziduale.

Pulberile (cenuşa zburătoare) au efecte locale asupra mediului înconjurător, emisiile de SO2 şi NOx contribuie la formarea “ploilor acide”, cu acţiune regională, în timp ce emisiile de CO2 contribuie la creşterea “efectului de seră”. Emisiile de CO, CO2, N2O, NOX afectează stratul de ozon.

Depozitele de cărbune şi mai ales cele de zgură şi cenuşă constituie surse potenţiale de poluare a aerului (datorită spulberării de către vânt a particulelor).

Reducerea impactului sistemelor energetice asupra mediului şi punerea în aplicare a standardardelor UE se realizează prin: reabilitarea şi modernizarea centralelor, reconstrucţie ecologică a haldelor de zgură şi haldele de cenuşă, monitorizarea continuă a instalaţiilor mari de ardere, reabilitarea solurilor poluate şi întoarcerea lor la folosinţe agricole, reducerea emisiilor de poluanţi de la rafinării, reducerea de scurgeri şi împrăştieri în unele regiuni de petrol prin reducerea riscurilor de operare, şi restaurare ecologică.

Zonele critice sub aspectul poluării atmosferei in judeţul Arad sunt evidenţiate de cele două unităţi ale industriei energetice SC CET Arad pe lignit respectiv pe hidrocarburi şi traficul. Centrala electrotermică pe lignit este amplasată în exteriorul oraşului. Pentru reţinerea pulberilor centrala este dotată cu electrofiltre care au fost reabilitate la sfârşitul anului 2010, astfel încât emisiile de pulberi să se încadrează în prevederile VLE ale PNRE. La


sfârşitul anului 2009, conducerea SC CET Arad SA a luat măsuri de reducere a emisiilor de NOx şi încadrarea în VLE stabilite prin Autorizaţia integrată de mediu. Măsurile luate, respectiv. recircularea gazelor arse şi reducerea aerului de ardere în focar (sunt măsuri primare BAT), au dus la reducerea cu aproximativ 40% a emisiilor de NOx astfel încât, monitorizarea continuă de la SC CET Arad evidenţiază faptul că toate valorile măsurate sunt sub limita de 570 mg/mc impusă de PNRE.

SC CET Arad Hidrocarburi - această unitate este situată în zona centrală a oraşului. Foloseşte pentru producerea de energie electrică şi termică gaz şi păcură cu un conţinut de sulf sub 1%. Ea constituie o sursă principală de poluare cu SO2, NOx şi pulberi (când foloseşte păcură drept combustibil) mai ales că este amplasată într-o zonă centrală a oraşului şi nu deţine nici un fel de instalaţie de depoluare.

În judeţul Caraș-Severin, efectul sectorului energetic s-a redus foarte mult prin reducerea activităţii societăţii SC CET Energoterm Resita. Industria energetica in judeţul Hunedoara este reprezentata de S.C. Electrocentrale S.A. Deva şi S.C. Termoelectrica S.A. - S.E. Paroşeni.

Reabilitarea blocurilor energetice de la S.C. Electrocentrale S.A. Deva şi S.C. Termoelectrica S.A. - S.E. Paroşeni vor conduce la diminuarea emisiilor atmosferice de pulberi şi compuşi chimici. Lucrările de retehnologizare vor conduce la scăderea impactului asupra florei şi faunei.

S.C. Electrocentrale S.A. Deva şi S.C. Termoelectrica S.A. - S.E. Paroşeni au luat măsuri pentru respectarea programelor proprii întocmite în conformitate cu cerinţele directivei 2001/80/EC privind limitarea emisiilor anumitor poluanţi în atmosferă proveniţi din instalaţiile mari de ardere. S.C. Electrocentrale S.A. Deva şi S.C. Termoelectrica S.A. - S.E. Paroşeni vor promova un management durabil al protecţiei mediului prin:

- aplicarea standardelor privind automonitorizarea continuă a emisiilor; - identificarea fondurilor necesare, pentru realizarea investiţiilor de mediu prevăzute

în Planurile de Implementare ale Directivelor Europene; - asigurarea stabilităţii şi siguranţei depozitelor de zgură şi cenuşă, precum şi

protecţia mediului în acea zonă în conformitate cu cerinţele europene; - închiderea depozitelor conform calendarului de închidere; - monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea încadrării în cotele

distribuite prin Planul Naţional de Alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Industria energetica in judeţul Timiş este reprezentată de CET Timişoara Centru şi CET Timişoara Sud.

In perioada 2011-2013 pe cele două amplasamente se va realiza proiectul de investiţii “Retehnologizarea sistemului de termoficare din municipiul Timişoara, in vederea conformării la normele de protecţia mediului privind emisiile poluante in aer şi pentru cresterea eficienţei in alimentarea cu căldura urbană” in cadrul POS Mediu-Axa prioritară 3 ( proiectul a fost aprobat prin Decizia CE nr. 4768/08.07.2010 si Ord. nr. 1711/18.10.2010 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor iar Contractul de finanţare a fost semnat in 22.11.2010).

Principalele obiective ale proiectului sunt reducerea noxelor emise de cele două CET-uri şi scăderea preţului la gigacalorie pentru cele 90.000 de familii din Timişoara racordate la sistemul centralizat.

In cadrul proiectului se vor realiza următoarele lucrări: - retehnologizarea cazanelor de abur CA1, CA2, CA3 (100 t abur/oră/buc) ce

alcătuiesc IMA6 din CET Timişoara Sud; - montarea unei instalaţii de denoxare necatalitică selectivă (SNCR) şi montarea

unei instalaţii de desulfurare de tip semiuscat (DESOx) la IMA6 din CET Timişoara Sud; - retehnologizarea pompelor de transport agent termic pentru termoficare; - retehnologizarea CAF2 si CAF4 din CET Timişoara Centru.


Traficul auto Traficul auto are o pondere însemnată în poluarea atmosferei, producând o mare

parte din cantităţile de CO, NOx şi CO2 emise la nivelul judeţului. De asemenea traficul auto se face răspunzător în mod indirect de cantitatea mare

de pulberi în suspensie şi sedimentabile, înregistrată în aproape toate determinările efectuate. Principalele cauze ale acestei situaţii sunt:

- mijloacele de transport ridică praful de pe carosabilul ne-măturat; - mijloacele de transport “aduc” în oraş pe roţi cantităţi importante de pământ direct

de pe câmp, sau din şantierele de construcţii; - din mijloacele de transport neetanşe, care transportă materiale de construcţii,

moloz din demolări, cereale, “rămâne” pe carosabil o mare cantitate de praf. Creşterea continuă a numărului de autovehicule în general, duce la creşterea cantităţii de poluanţi emişi pe arterele de circulaţie.

Nu există momentan soluţii convenabile pentru înlăturarea acestei poluări, dar edilii locali ai primăriilor localităţilor din Regiunea Vest, trebuie să aibă în vedere o mai bună fluidizare a circulaţiei atât în zona centrală cât şi în cartiere. Sectorul agricol

În ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult sectorul zootehnic privat în zona bazinului Caraş şi bazinului Bârzavei în zona Bocşa - Berzovia. Complexele vechi zootehnice din aceste zone au fost modernizate după noile tehnologii, astfel încât s-au diminuat chiar eliminat problemele de poluare legate în principal de depozitarea deşeurilor şi incinerarea cadavrelor de animale moarte. Industria minieră

Capacităţile de producţie din exploatările miniere din cadrul unităţilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului, s-au redus treptat în ultimii 10 ani. In baza unor hotărâri de guvern si, ulterior, in baza unor proiecte tehnice s-a procedat la încetarea activităţilor în diferite unităţi si sectoare miniere, precum si la închiderea acestora prin lucrări specifice în subteran si la suprafaţa.

În judeţul Hunedoara există 2 mari companii miniere: C.N.C.A.F.MINVEST S.A. Deva şi C.N.H. Petroşani.

Impactul activităţilor miniere ( extragerea cărbunelui din subteran, depozite de materiale auxiliare, echipamente si utilaje, lemn de mina, ateliere mecanice, electrice, halde de steril active, depozite pentru alimentarea cu combustibili, centrale termice) asupra stării de calitate a aerului se manifesta prin emisiile de poluanţi. Exemple de posibile acţiuni ale autorităţilor locale, regionale şi naţionale în vederea reducerii poluării aerului în zonele urbane Transporturi:

- stabilirea zonelor cu emisii slabe ce restricţionează accesul vehiculelor mai poluante

- îmbunătăţirea planificării transporturilor, pentru a încuraja o schimbare de transport la moruri mai purin poluante, inlusiv mersul pe jos, cu bicicleta şi transportul public

- încurajarea utilizării combustibililor şi vehiculelor mai curate, inclusive utilizarea stimulentelor economice

- reînnoirea vehiculelor municipale prin introducerea unor vehicule noi, mai ecologice

- introducerea programelor de reabilitare pentru vehiculele rutiere (filter de particule pentru a reduce emisiile de pulberi în suspensie şi tehnologii moderne pentru NOx, trecerea la vehiculele ce utilizează gaz natural comprimat)

- introducerea de taxe pe oraş şi tarife diferenţiate pentru parcare - introducerea unor limite de viteză şi a unor măsuri de fluidizare a traficului, de

exemplu introducerea unor limite de viteză mai mici pe drumurile principale


- implementarea unor acţiuni pe termen scurt, cum ar fi interzicerea traficului în timpul episoadelor de poluare mare

- introducerea măsurilor de reducere a emisiilor de la vehiculele utilizate în construcţii de exemplu Gospodării, clădiri comerciale şi industriale:

- încurajarea trecerii de la combustibili mai poluanţi la combustibili mai curaţi, de exemplu de la cărbune la gaz sau energie electrică, inclusiv utilizarea de stimulente financiare pentru realizarea acestor lucruri

- stabilirea sistemelor de termoficare (cogenerare de putere şi energie termică) - implementarea sistemelor de rabat care îmbunătăţesc izolarea şi eficienţa

energetică a clădirilor - asigurarea surselor industriale şi comerciale de ardere (inclusive pentru biomasă)

cu echipamente de control al emisiilor sau înlocuirea acestor surse General:

- sensibilizarea cetăţenilor, furnizarea informaţiilor, în mod cât mai simplu, privind calitatea aerului şi efectele poluanţilor atmosferici asupra sănătăţii

- utilizarea previziunilor şi instrumentelor de scenario privind calitatea aerului pentru a avertiza publicul larg şi grupurile de populaţie sensibile despre episoadele de poluare mare a aerului. 2.6. Tendinţe

Calitatea aerului s-a îmbunătăţit în ultimul deceniu, dar evoluţia problemelor şi

provocărilor de mediu inpun implementarea mai multor programe de prevenire a poluării pe scară largă şi utilizarea abordărilor de precauţie

Evoluţia concentraţiilor poluanţilor monitorizaţi în staţiile automate de calitate a aerului din Regiunea Vest a fost prezentată în subcapitolul 2.2.

În urma interpretării acestor date se observă o îmbunătăţire a calităţii aerului, principala problemă existentă fiind cea a depăşirii valorii limită zilnice pentru pulberile în suspensie PM10 in toate cele 4 judeţe.

Aglomerarea Timişoara este una dintre zonele pentru care au fost raportate depăşiri ale valorilor de PM10 (pulberi în suspensie cu un diametru mai mic de10 microni), de aceea ARPM Timişoara a iniţiat la începutul anului 2010 elaborarea Programul Integrat de Gestionare a Calităţii aerului în judeţul Timiş, Program ce a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Timiş nr. 55/31.05.2010. Punerea în aplicare a „Programului integrat de gestionare a calităţii aerului pentru Aglomerarea Timişoara, Comuna Remetea Mare şi Comuna Şag din judeţul Timiş” a revenit şi revine instituţiilor care au atribuţii şi responsabilităţi în gestionarea calităţii aerului. Măsurile cuprinse în acest Program se referă la: fluidizarea traficului, încurajarea transportului în comun, mărirea suprafeţei spaţiului verde, utilizarea mijloacelor de transport nepoluante, măsuri care vizează emisiile produse de autovehicule, îmbunătăţirea activităţii de salubrizare a oraşului, controlul conformării cu prevederile documentelor urbanistice şi nu în ultimul rând utilizarea energiilor neconvenţionale. Prin măsurile cuprinse în Program se urmăreşte reducerea nivelului pulberilor în suspensie PM10 din atmosferă şi respectarea condiţiilor de calitate a aerului având în vedere angajamentele asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Dintre cele 28 de măsuri cu termen de realizare 2010, s-au realizat 20 (de ex. conectarea şi extinderea pistelor pentru biciclete pe raza municipiului Timisoara cu încă 10 km, fluidizarea circulaţiei rutiere prin crearea se sensuri unice in zona de nord a municipiului Timişoara şi instituirea sistemului de UNDA VERDE pe 3 tronsoane de circulatie (Bv. L. Rebreanu 3,5 km, Calea Circumvalatiunii 1,7 km, Str. Cluj 1 km),


instituirea restrictiilor de viteza la 30 km/h în municipiul Timişoara (instituţii de învăţământ, zone rezidenţiale, pieţe), amenajare str. Liege, amenajare str. Busuioc, varianta de ocolire a municipiului Timişoara Nord DN6 km 549+076 – DN 69 km 6+430 - 12,6 km, Reabilitare DN 6 Lugoj-Timişoara - 52,2 km, asigurarea spălării rigolelor, a parcarilor amenajate de-a lungul căilor publice şi stropirii carosabilului, conform unui program stabilit si transmis operatorului de salubrizare, celelalte 8 fiind în curs de realizare. Sunt măsuri referitoare la modernizarea drumurilor în minicipiul Timişoara (de ex. Amenajare str. Vânătorilor, Amenajare str. Edgar Quinet Amenajare str. Steaua., etc.).

Întrucât pe parcursul anului 2010, la nivelul judeţelor Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara, nu s-au înregistrat depăşiri ale pragurile de informare şi/sau de alertă la poluanţii monitorizaţi, nu au fost întocmite astfel de planuri de gestionare a calităţii aerului.


III APA (DULCE)

Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, de aceea este un patrimoniu natural care trebuie protejat şi apărat. Apa de la suprafaţa pământului joacă un rol important în evoluţia umană, râurile asigurând necesarul de apă pentru agricultură, industrie şi consum, fluviile, mările şi oceanele fiind căi de transport fluvial şi maritim şi sursă de hrană, în acelaşi timp.

Monitorizarea calităţii apelor reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung, pentru cunoaşterea şi evaluarea parametrilor caracteristici ai apelor în vederea gospodăririi şi a definirii stării şi tendinţei de evoluţie a calităţii acestora, precum şi evidenţierii permanente a stării resurselor de apă.

Administraţia Naţională Apele Române aplică strategia şi politica naţională în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă, scop în care acţionează pentru cunoaşterea, conservarea, folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă împotriva epuizării şi degradării, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, prevenirea efectelor distructive ale apelor, reconstrucţia ecologică a cursurilor de apă, asigurarea supravegherii hidrologice şi hidrogeologice, implementarea prevederilor legislaţiei armonizată cu Directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi durabile a resuselor de apă şi conservarea ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede.

Administraţia Naţională Apele Române are ca principal instrument de lucru Directiva Parlamentului şi a Consiliului European 2000/60/EEC – Directiva Cadru în domeniul apei, care stabileşte un cadru de acţiune pentru ţările din Uniunea Europeană în domeniul politicii apei, fundamentează o nouă strategie şi politică în domeniul gospodăririi apelor, având ca scop principal atingerea cel puţin a “unei stări bune“ a tuturor cursurilor de apă din Europa într-un interval de timp.

3.1. Resursele de apă, cantităţi şi fluxuri

3.1.1 Resursele de apă de suprafaţă şi din subteran Resursele de apă pot constitui un factor limitativ al dezvoltării economice regionale

mai ales dacă sunt în mare deficit faţă de cerinţele societăţii. Din punct de vedere hidrografic în judeţul Arad exisă importante cursuri de apă şi

rezerve subterane apreciabile. Teritoriul judeţului Arad aparţine următoarelor bazine hidrografice: Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Bega. Dintre suprafeţele lacustre amintim, în special, lacurile naturale de luncă, numeroase pe Valea Mureşului, lacurile antropice cum ar fi lacul de baraj de la Tauţ.

Apele subterane se caracterizează printr-un debit bogat şi prin situarea pânzei freatice, în general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m adâncime). Judeţul Arad, cu o suprafaţă de 7754 km2, dispune de unele dintre cele mai importante rezerve de apă din România. Cele două râuri, Mureşul şi Crişul Alb, care străbat judeţul de la est la vest aduc un important aport de debite cu mari rezerve de ape subterane. În judeţul Caraş - Severin, resursele de apă tehnic utilizabile totale ale Spaţiului Hidrografic Banat sunt de aproximativ 1,50×109 m3/an, din care de suprafaţă 392,2×106 m3/an şi 1,11×109 m3/an subterane, iar distribuţia spaţială a resurselor tehnic utilizabile de suprafaţă din Spaţiul Hidrografic Banat se prezintă astfel: în B.H. Bega 30,13×106 m3/an, în b.h. Timiş 30,9×106 m3/an, în b.h. Caraş 12,6×106 m3/an, B.H. Nera 30×106 m3/an şi de 17,4×106 m3/an în b.h. Cerna. Resursele tehnic utilizabile subterane sunt distribuite astfel: 64% în straturile freatice şi 36% în straturile de adâncime.

Prelevările de apă din judeţul Hunedoara, la nivelul B.H. Crişuri: - din subteran :


- alimentare cu apă de gospodărie comunală: 911,348 mii mc - alimentare cu apă în scop industrial: 484,224 mii mc

- din suprafaţă: - alimentare cu apă de gospodărie comunală: 165,817 mii mc - alimentare cu apă în scop industrial şi servicii: 96,329 mii mc - alimentare cu apă pentru piscicultură: 72,0 mii mc

Evacuări de apă la din judeţul Hunedoara, la nivelul B.H. Crişuri: - de gospodărie comunală: 800,77 mii mc; - unităţi industriale: 393,47 mii mc - ape de mină 56,269 mii mc; - piscicultură: 72,0 mii mc.

Resursele de apă tehnic utilizabile totale ale Spaţiului Hidrografic Banat din judeţul Timiş sunt de aproximativ 1,50×109 m3/an, din care de suprafaţă 392,2×106 m3/an şi 1,11×109 m3/an subterane. Distribuţia spaţială a resurselor tehnic utilizabile de suprafaţă din Spaţiul Hidrografic Banat se prezintă astfel: în B.H. Bega 30,13×106 m3/an, în B.H. Timiş 30,9×106 m3/an, în B.H. Caraş 12,6×106 m3/an, în b.h. Nera 30×106 m3/an şi de 17,4×106 m3/an în B.H. Cerna.

Resursele tehnic utilizabile subterane sunt distribuite astfel: 64% în straturile freatice şi 36% în straturile de adâncime

Tab. 3.1.1. Resurse de apă potenţiale şi tehnic utilizabile pentru Regiunea Vest Resursa de suprafaţă Resursa din subteran Judeţul

Teoretică Utilizabilă Teoretică Utilizabilă Arad - Mureş 187 mc/s 162 mc/s 11,4 mc/s 9,0 mc/s Arad- Crişul Alb 2937,4 mil. mc 397,7 mil. mc 788,4 mil. mc 350,0 mil. mc Caraş- Severin 177 mil. mc 98 mil. mc 10 mil. mc 7,5 mil. mc Timiş 215 mil. mc 400 mil. mc 375 mil. mc 500 mil. mc Hunedoara 41191,82 mil. mc 34133,372 mil mc 1637,9 mil mc 1287,31 mil. mc

3.1.2. Cantităţi şi fluxuri Pentru satisfacerea necesarului de apă a populaţiei şi a diverselor sectoare ale

economiei se utilizează resursele de apă subterane şi de suprafaţă. Tab. 3.1.2. Prelevări ape în judeţul Arad, mii mc

Categorii BH Crişuri BH Mureş Total judeţ Captări din surse directe 4 227,862 23 936,511 28 164,473 Captări din subteran 3 094,762 21 812,461 24 907,223 Total 53 071,696

Realizarea volumelor captate pe destinaţii în judeţul Hunedoara, la nivelul B.H.

Mureş, aferente anului 2010, se prezintă după cum urmează: Volume captate (mii mc) Volume de apă captate din surse directe 293.812,218 Râuri interioare 379.163,358 Gospodărie comunală pentru populaţie 18.315,773 Păstrăvării 4.950,000 Piscicultură 4.842,500 Termocentrale 243.131,773 Unităţi de construcţii montaj 570,384 Unităţi de gospodărie comunală pentru industrie 3.102,954 Unităţi industriale 18.899,163 Din subteran 2.328,129 Alte activităţi 128,059 Gospodărie comunală pentru populaţie 823,775 Transporturi 2,654 Unităţi agro zootehnice de tip industrial 195,332 Unităţi de construcţii montaj 18,740 Unităţi industriale 1.151,808 Servicii 7,761


3.2. Apele de suprafaţă

În conformitate cu Planul de Management Bazinal, începând cu anul 2010,

evaluarea stării de calitate a apelor s-a făcut pe corpuri de apă, ţinând cont de limitele atribuite pentru indicatorii de calitate pentru fiecare tip de apă. Corpurile de apă, conform legislaţiei în vigoare sunt: naturale, puternic modificate (CAPM) şi artificiale (CAA).

Pentru corpurile de apă naturale s-a determinat starea ecologică, împărţită în cinci clase de calitate (foarte bună, bună, moderată, slabă, proastă) respectiv starea chimică, împărţită în două clase de calitate (bună, proastă).

Pentru corpurile de apă puternic modificate şi corpurile de apă artificiale s-a determinat potenţialul ecologic, împărţit în trei clase de calitate (potenţial ecologic maxim, potenţial ecologic bun şi potenţial ecologic moderat) respectiv starea chimică, împărţită în două clase de calitate (bună, proastă). 3.2.1. Bazinul hidrografic Crişuri

Începând cu anul 2010, s-a trecut la abordarea calităţii apei pe corpuri de apă. În anul 2010, în judeţul Arad, au fost monitorizate 11 corpuri de apă naturale. Situaţia încadrării acestor corpuri în starea ecologică este următoarea:

- 8 corpuri în starea bună (B) cu o lungime de 175,765 km - 3 corpuri în stare moderată (M) cu o lungime de 126,172 km În ceea ce priveşte starea chimică a acestor corpuri, se poate spune faptul că toate

corpurile de apă naturale aferente judeţului Arad se încadrează în stare chimică bună (B) pe toată lungimea monitorizată de 301,937 km.

Numărul total de corpuri de apă monitorizate – CAPM şi CAA - la nivel de BH Crişuri aferent judeţului Arad este de 5. Numărul total de secţiuni de monitorizare pentru CAPM şi CAA este de 5.

Rezultatele încadrării corpurilor de apă CAPM şi CAA monitorizate în categoriile de potenţial ecologic şi stare chimică este următoarea:

- Potenţial ecologic maxim - 2 corpuri - Potenţial ecologic bun - 1 corp - Potenţial ecologic moderat - 2 corpuri

3.2.2. Bazinul hidrografic Mureş

Judeţul Hunedoara este situat pe cursul mijlociu al râului Mureş, care adună apele din partea centrală a judeţului, apele din partea de nord fiind colectate de bazinul Crişului Alb, iar cele din partea de sud de bazinul Jiului.

Crişul Alb, are o lungime de cca. 74 km, cu un bazin de peste 1000 kmp şi un debit mediu Q=13,9 mc/s.

Mureşul are cca. 109 km lungime; un bazin hidrografic de 6591 kmp în cuprinsul judeţului şi un debit cuprins între 93 mc/s la intrarea în judeţ şi 142 mc/s în restul judeţului. Afluenţii râului Mureş sunt: Geoagiu (41 km), Strei (93 km, cu afluenţii: Râu Bărbat, Râuşor, Serel, Râu Alb, Râu Mare, Cerna (73 km), Ardeu (25 km), Orăştie (51 km), Sibişel (28 km), Zlata (18 km), Galbena (34 km), Canal Cârlete (19 km), Breazova (29 km), Peştiş (22 km), Certej (18 km), Sârbi (24 km), Ritişoara (7 km), însumând la nivelul bazinului hidrografic Mureş un total de 591 km. Jiul drenează Depresiunea Petroşani formându-se prin unirea a doi afluenţi principali: Jiul de Vest şi Jiul de Est . Până la localitatea Târgu-Jiu, râul are un regim tipic de munte, caracterizat prin ape mari de primăvară de lungă durată.

După ce străbate pe o lungime de 51 km pe direcţia vest-est depresiunea Petroşani, Jiul de Vest culege apele din versantul sudic al Retezatului Mic şi din versantul nordic al munţilor Valcan, se uneşte cu Jiul de Est care izvorăşte din versantul sudic al munţilor Şurianu, la altitudini în jur de 1500 m.


Jiul de Est culege apele din munţii Şurianu, versantul nordic şi vestic al masivului Parâng, străbătând estul depresiunii Petroşani.

La nivelul judeţului Arad, în bazinul hidrografic al râului Mureş, au fost desemnate 43 de corpuri de apă, având lungimea totală de 871,837 km, din care:

- 32 corpuri de apă naturale, în lungime de 519,850 km; - 8 corpuri de apă puternic modificate din punct de vedere hidromorfologic, în

lungime totală de 212,020 km; - 3 corpuri de apă artificiale, în lungime de 139,784 km. Calitatea corpurilor de apă naturale monitorizate în cursul anului 2010 este

următoarea: - din punct de vedere al stării ecologice: din totalul de 32 corpuri de apă, un

număr de 19 (59,38%) se încadrează în clasa de calitate bună, iar un număr de 13 (40,62%) corpuri de apă se încadrează în clasa de calitate moderată.

- din punct de vedere al stării chimice: din totalul de 32 corpuri de apă, un număr de 26 (81,25%) de corpuri de apă se încadrează în clasa de calitate bună, iar un număr de 6 (18,75%) corpuri de apă se încadrează în clasa de calitate proastă.

Calitatea corpurilor de apă puternic modificate monitorizată în cursul anului 2010: - din punct de vedere al potenţialului ecologic: din totalul de 8 corpuri de apă,

un număr de 2 corpuri de apă (25%) se încadrează în clasa de calitate PEB (potenţial ecologic bun), iar un număr de 6 corpuri de apă (75%), se încadrează în clasa de calitate PEMo (potenţial ecologic moderat);

- din punct de vedere al stării chimice, toate cele 8 corpuri de apă (100%) se încadrează în clasa de calitate proastă.

Calitatea corpurilor de apă artificială (tabel 3.2.2.3.), monitorizată în cursul anului 2010:

- din punct de vedere al potenţialului ecologic, toate cele 3 corpuri de apă (100%), se încadrează în clasa de calitate PEMo (potenţial ecologic moderat);

- din punct de vedere al stării chimice, 1 corp de apă (33,3%), se încadrează în clasa de calitate bună, iar 2 corpuri de apă (66,7%), se încadrează în clasa de calitate proastă.

Tabel 3.2.2.1.Calitatea corpurilor de apă naturale Stare ecologică Stare chimică

Foarte bună Bună Moderată Slabă Proastă Bună Proastă

Caract. Cantit Nr.

Corp. % Nr. Corp. % Nr.



Corp. %

Nr. corp. 32 0 0 19 59,38 13 40,62 0 0 0 0 26 81,25 6 18,75

Lung. km 519,850 0 0 348,012 66,94 171,838 33,06 0 0 0 0 380,885 73,27 138,965 26,73

Tabel 3.2.2.2. Calitatea corpurilor de apă puternic modificate

Potenţial ecologic Stare chimică Pot.ec.maxim

(PEMx) Bun (PEB) Moderat (PEMo) Bună Proastă Caracteristici Cantitate Nr.



Corp. %

Nr. corp. 8 0 0 2 25 6 75 0 0 8 100Lungime, km 212,202 0 0 110,423 52,40 101,779 47,60 0 0 212,202 100

Tabel 3.2.2.3. Calitatea corpurilor de apă artificială

Potenţial ecologic Stare chimică Pot.ec.maxim

(PEMx) Bun (PEB) Moderat (PEMo) Bună Proastă Caracteristici Cantitate Nr.



Corp. %

Nr. corp. 3 0 0 0 0 3 100 1 33,3 2 66,7 Lungime, km 139,784 0 0 0 0 139,784 100 24,072 17,22 115,712 82,78


3.2.3.Bazin Timiş – Bega - Caraş

Spaţiul Hidrografic Banat este compus din şase bazine hidrografice şi din bazinele hidrografice ale afluenţilor de stânga ai fluviului Dunărea dintre bazinele Nerei şi Cernei. Reţeaua hidrografică din Spaţiul Hidrografic Banat are o lungime de 6245 km (exceptând lungimea tronsonului Fluviului Dunărea ce mărgineşte Spaţiul Hidrografic Banat şi care este de 145 km), densitatea reţelei hidrografice fiind de 0,34 km/km2, valoare foarte apropiată de densitatea reţelei hidrografice a României (0,33 km/km2). În Spaţiul Hidrografic Banat scurgerea medie multianuală are valori cuprinse între 1 l/s/km2 şi 40 l/s/km2.

Bega izvorăşte din Munţii Poiana Ruscă la altitudinea de 890 m de sub Vârful Padeş, iar suprafaţa bazinului de recepţie (4470 km2) are o orientare generală est-vest (lungimea cursului este de 170 km). Lungimea reţelei hidrografice din bazinul hidrografic Bega este de 1418 km, densitatea acesteia fiind de 0,32 km/km2. Bega se varsă pe teritoriul Serbiei în râul Tisa.

Bega Veche reprezintă de fapt un vechi traseu al râului Bega şi este practic o continuare a pârâului Beregsau, care pe o lungime de 107 km drenează o suprafaţă de 2108 km2. Scurgerea medie multianuală variază cu altitudinea, având valori cuprinse între 2 l/s/km2 şi 18 l/s/km2.

Timişul izvorăşte de pe versantul estic al Munţilor Semenic, de sub vârful Piatra Goznei (1145 m), de la altitudinea de 1135 m, şi pe o lungime de 244 km (pe teritoriul ţării noastre) colectează apele a 150 de râuri, cu o lungime a reţelei hidrografice de 2.434 km şi o densitate de 0,33 km/km2. Acest râu este un afluent direct al Dunării, confluenţa situându-se pe teritoriul Serbiei. Suprafaţa bazinului este de 7310 km2. În bazinul râului Timiş scurgerea medie multianuală are valori cuprinse între 2 l/s/km2 şi 40 l/s/km2. Principalii săi afluenţi sunt: Bistra, cu o lungime de 60 km şi o suprafaţă a bazinului colector de 919 km2, Bârzava, cu lungime de 154 km şi suprafaţă a bazinului de recepţie de 1202 km2 şi Moraviţa în lungime de 47 km şi cu o suprafaţă a bazinului de recepţie de 435 km2.

Caraşul izvorăşte de pe vesantul vestic al Munţilor Semenic de la altitudinea de 680 m, având o lungime de 79 km pe teritoriul românesc şi se varsă direct în Dunăre pe teritoriul Serbiei. De pe o suprafaţă de circa 1280 km2, Caraşul colectează apele unui număr de 31 de cursuri de apă, densitatea reţelei hidrografice fiind de 0,39 km/km2. Bazinul hidrografic al Caraşului este situat în partea de SV a ţării şi are o orientare NE-SV. În bazinul râului Caraş scurgerea medie multianuală are valori cuprinse între 8 l/s/km2 şi 45 l/s/km2.

Nera izvorăşte din Munţii Semenic şi se varsă în Dunăre, formând pe o porţiune de 15 km frontieră de stat cu Uniunea Statală Serbia-Muntenegru. Suprafaţa bazinului de recepţie este de 1380 km2, iar densitatea reţelei hidrografice este 0,42 km/km2. Scurgerea medie multianuală are valori cuprinse între 20 l/s/km2 în zona montană cu altitudini de 800-900 m, şi sub 8 l/s/km2 în zonele mai joase, sub 400 m altitudine.

Cerna are o lungime de 79 km, iar bazinul său de recepţie are o suprafaţă de 1360 km2. Cerna şi-a dezvoltat cea mai mare parte a cursului pe linia tectonică dintre grupele Munţilor Cernei-Gugu şi Vâlcan-Mehedinţi. Lungimea reţelei hidrografice din bazinul hidrografic Cerna este de 524 km, densitatea acesteia fiind de 0,39 km/km2. Scurgerea medie multianuală variază cu altitudinea. În zona superioară a bazinului hidrografic se întâlnesc debite specifice ce oscilează în jurul valorii de 50-55 l/s/km2 (zona izbucului Cernei).

Afluenţii direcţi ai Dunării de pe versanţii sudici ai Munţilor Locvei-Almăj au caracteristici similare în general: lungimi reduse, pante mari, eroziune liniară accentuată. Printre cei mai importanţi menţionăm: Radimna (L=24 km, F=81 km2), Boşneag (L=12 km, F=60 km2), Oraviţa (L=25 km, F=102 km2), Berzasca (L=46 km, F=229 km2), Mraconia


(L=19 km, F=113 km2) şi Eşelniţa (L=26 km, F=77 km2). Lungimea totală a acestor afluenţi este de 465 km, densitatea reţelei bazinelor hidrografice fiind de 0,30 km/km2. 3.2.4. Subsistemul lacuri de acumulare

În Spaţiul Hidrografic Banat, au fost delimitate un număr de 8 corpuri de apă, dintre care toate 8 au fost monitorizate (6 în judeţului Caraş Severin), cu un număr de 14 secţiuni de monitorizare. Bazinul hidrografic Timiş

- Ac. TREI APE, suprafaţa lacului la NNR este de 52,60 ha, adâncimea medie 8,60 m, lungime baraj 298 m, timp de retenţie 0,123 ani, folosinţă complexă, tipologia ROLA 13a, o secţiune de monitorizare, la baraj. - Ac. POIANA MĂRULUI, suprafaţa lacului la NNR este de 272 ha, adâncimea medie 22,80 m, lungime baraj 407 m, timp de retenţie 0,381 ani, folosinţă complexă, tipologia ROLA 08a, două secţiuni de monitorizare, baraj şi mijloc lac. - Ac. GOZNA, suprafaţa lacului la NNR este de 59,50 ha, adâncimea medie 16,30 m, lungime baraj 220 m, timp de retenţie 0,230 ani, folosinţă complexă, tipologia ROLA 08a, două secţiuni de monitorizare, baraj şi mijloc lac. - Ac. SECUL, suprafaţa lacului la NNR este de 73,40 ha, adâncimea medie 9,50 m, lungime baraj 136 m, timp de retenţie 0,184 ani, folosinţă complexă, tipologia ROLA 10a, două secţiuni de monitorizare, baraj şi mijloc lac. Bazinul hidrografic Cerna: Ac. VALEA LUI IOVAN, suprafaţa lacului la NNR este de 290, ha, adâncimea medie 27,30 m, lungime baraj 342 m, timp de retenţie 0,373 ani, folosinţă complexă, tipologia ROLA 08a, două secţiuni de monitorizare, baraj şi mijloc lac. Ac. HERCULANE, suprafaţa lacului la NNR este de 77,80 ha, adâncimea medie 13,60 m, lungime baraj 188 m, timp de retenţie 0,088 ani, folosinţă complexă, tipologia ROLA 08a, două secţiuni de monitorizare, baraj şi mijloc lac. Bazinul hidrografic Bega.

–Ac. MURANI, suprafaţa lacului la NNR este de 95 ha, adâncimea medie 1,55 m, lungime baraj 688 m, o secţiune de monitorizare, mijloc lac. Din zauza fitobentosului corpul de apă s-a încadrat în potenţialul ecologic moderat.

- Ac. SURDUC, suprafaţa lacului la NNR este de 357 ha, adâncimea medie 6,60 m, lungime baraj 130 m, două secţiuni de monitorizare, baraj şi mijloc lac. Din zauza fitobentosului corpul de apă s-a încadrat în potenţialul ecologic moderat 3.3 Calitatea apei dulci 3.3.1. Nitraţii şi fosfaţii în râuri şi lacuri

Conţinutul de nitraţi şi fosfaţi din corpurile de apă ale bazinului hidrografic Crişuri

din judeţul Arad, din punct de vedere al stării ecologice, se încadrează în clasele de calitate FB (Foarte bun), B (Bun) şi M ( Moderat). Tabel 3.3.1.1.Conţinutul de nitraţi şi fosfaţi din corpurilor de apă ale bazinului hidrografic Crişuri

P-PO4 N-NO3 Corp Apă Tipologie (mg P/l) (mg P/l)

Stare finală

0 1 2 3 4 Crisul Alb --> cnf. Chisindia - cnf. Cigher RO11 FB FB FB Crisul Alb --> cnf. Cigher - granita RO11 B FB B Tacasele --> izvor - vars. in Crisul Alb + Afluenti RO01 FB FB FB Gut --> out Ac.Rovina - vars. in Crisul Alb RO20 FB FB B Negrisoara --> izvor - vars. in Sebis RO18 FB FB B Cigher --> out Ac.Taut - vars. in Crisul Alb RO07 FB FB FB Sebis --> cnf. Valceaua - vars. in Crisul Alb RO05 FB FB FB Teuz --> cnf. Grosei - vars. in Crisul Negru RO06 B FB B


În bazinul hidrografic Mureş, conţinutul nutrienţilor încadrează corpurile de apă, monitorizate după aceşti poluanţi, astfel:

• corpul de apă naturală Bârzava se încadrează în clasa FB; corpul Mureş, sector conf. Dobra-Lipova, corpul Fiac, corpurile Petriş şi afluenţi, precum şi Pârâul Mare şi afluenţii se încadrează în clasa B;

• corpurile de apă puternic modificate Mureş, sector Arad-graniţa cu RU şi Mureş sector Lipova-Arad se încadrează în clasa PEB

§ corpurile de apă artificiale, Mureş Mort şi Cutaş-Mureş este de clasa PEMo Datele prezentate sunt furnizate de către AN „Apele Române” Administraţia Bazinală Mureş.

În judeţul judeţul Caraş Severin, concentraţia de nitraţi în cursurile de apă au scăzut. În ceea ce priveşte tendinţele evoluţiei concentraţiilor de nitraţi la staţiile de monitorizare pe râuri arată o tendinţă de scădere semnificativă. Succesul e parţial deoarece sunt încă un număr mare de staţii de epurare sunt necorespunzătoare. Tabel. 3.3.1.2 Conţinutul de nitraţi şi fosfaţi din râurile judeţului Hunedoara

Corp apă Tipologie P-PO4 (mg P/l)

P total (mg P/l)

N-NO2 (mg P/l)

N-NO3 (mg P/l)

N-NH4 (mg P/l)

Stare finală

Ribiţa-- izvor-vars. în Crisul Alb+afluenti

RO01 M B FB FB FB M

Znil-- izvor - vars. în Baldovin RO18 FB FB FB FB FB FB Crişul Alb izvor-- în Ac. Mihaileni+ afluenti

RO01 FB FB FB FB FB FB

Crişul Alb—out Ac. Mihăileni- cnf. Ţebea

RO05 FB FB FB FB FB FB

În Spaţiul Hidrografic Banat - Timiş, monitorizarea s-a efectuat în 25 secţiuni de

supraveghere, fiind monitorizaţi indicatorii din grupa nutrienţilor, iar cu frecvenţă mărită se monitorizează parametrul „nitraţi”. Monitorizarea s-a aplicat în acele zone, unde a existat suspiciunea că, corpurile de apă sunt vulnerabile sau sunt cu risc de a fi poluate cu nitraţi din surse agricole.

Din cele 25 secţiuni monitorizate toate secţiunile s-au încadrat în limitele admise ( azotaţi < 50 mg/l) conf. H.G.964/2000 cu completările ulterioare. 3.3.2. Oxigenul dizolvat, materiile organice şi amoniul în apele râurilor

În bazinul hidrografic Crişuri din judeţul Arad , din datele furnizate de către AN

„Apele Române” Administraţia Bazinală Crişuri, conţinutul de oxigen dizolvat încadrează corpurile de apă, din punct de vedere al stării ecologice, în clasele de calitate FB (Foarte bun), B (Bun) şi M (Moderat).

0 1 2 3 4 Banesti --> izvor - vars. in Crisul Alb + Afluenti RO01 FB FB FB Canalul Morilor --> izvor - vars. in Crisul Alb + Afluenti RO20 M B M Canalul Morilor c. --> capt. Crisul Alb - rest. in Canalul Morilor

RO06 B FB B

Beliu --> cnf. Mides - vars. in Crisul Negru RO07 FB FB FB Matca --> izvor - vars. in Cigher RO20 B M M Crisul Alb --> cnf. Tebea - cnf. Zimbru RO05 FB FB B Sartis --> izvor - cnf. Valea Mare + Afluent RO04 FB FB FB Crisul Negru --> cnf. Valea Noua - granita RO11 B FB B


Tabel 3.3.2.1. Conţinutul de oxigen dizolvat în corpurile de apă ale bazinului hidrografic Crişuri

OD concentratie Corp Apă (mgO2/l)

Stare finală

Crisul Alb --> cnf. Chisindia - cnf. Cigher B B Crisul Alb --> cnf. Cigher - granita B B

Tacasele --> izvor - vars. in Crisul Alb + Afluenti B B Gut --> out Ac.Rovina - vars. in Crisul Alb B B Negrisoara --> izvor - vars. in Sebis B B Cigher --> out Ac.Taut - vars. in Crisul Alb B B Sebis --> cnf. Valceaua - vars. in Crisul Alb FB FB Teuz --> cnf. Grosei - vars. in Crisul Negru B B Crisul Alb --> cnf. Tebea - cnf. Zimbru B B Sartis --> izvor - cnf. Valea Mare + Afluent B B Crisul Negru --> cnf. Valea Noua - granita B B Banesti --> izvor - vars. in Crisul Alb + Afluenti B B

Canalul Morilor --> izvor - vars. in Crisul Alb + Afluenti M M Canalul Morilor c. --> capt. Crisul Alb - rest. in Canalul Morilor B B Beliu --> cnf. Mides - vars. in Crisul Negru B B Matca --> izvor - vars. in Cigher M M

Lacurile, din BH Crişuri, aferente judeţului Arad şi monitorizate din punct de vedere

al calităţii lor sunt: Ac.Tauţ, Ac. Rovina şi Ghioroc. Tabel 3.3.2.2. Încadrarea lacurilor după conţinutul de oxigenul dizolvat

OD concentraţie Lac Tipologie (mgO2/l)

Potenţial

Cigher--Ac.Tauţ + Afluenţi ROLA02 FB FB Gut--Ac.Rovina ROLA02 FB FB Lac Ghioroc ROLA02 FB FB

În bazinul hidrografic Mureş, conţinutul de oxigen dizolvat, încadrează corpurile de

apă, monitorizate după acest poluant, astfel: - corpurile de apă naturale Fiac şi Bârzava se încadrează în clasa FB; corpul Mureş,

sector conf. Dobra-Lipova se încadrează în clasa B, iar corpurile Petriş şi afluenţi, precum şi Pârâul Mare şi afluenţii se încadrează în clasa Mo

- corpurile de apă puternic modificate Mureş, sector Arad-graniţa cu RU şi Mureş sector Lipova-Arad se încadrează în clasa PEB

- corpurile de apă artificiale, Mureş Mort este de categoria PEB iar corpul Cutaş-Mureş este de clasa PEMo. Datele prezentate sunt furnizate de către AN „Apele Române” Administraţia Bazinală Mureş. Tabel. 3.3.2.3. Concentraţiile de oxigen dizolvat din râurile judeţului Hunedoara Corp apă Tipologie OD concentraţie

(mg O2/l) Stare finală

Ribiţa-- izvor-vars. în Crişul Alb+afluenţi RO01 B B Znil—izvor - vars. în Baldovin RO18 B B Crişul Alb izvor-- în Ac. Mihăileni+ afluenţi RO01 FB FB Crişul Alb—out Ac. Mihaileni- cnf. Ţebea RO05 B B


Tabel 3.3.2.4. Centralizator privind starea trofică a apei principalelor lacuri din judeţul CS

În Spaţiul hidrografic Banat – Timiş există corpuri de apă de tip râuri şi de tip lacuri

care se încadrează în potenţialul ecologic moderat. Din punct de vedere al elementelor fizico-chimice, unele corpuri de apă s-au încadrat în potenţial ecologic moderat, din cauza indicatorilor aferenţi grupei:

Concentraţiile poluanţilor în râuri au scăzut, dar mai puţin semnificativ în lacuri. - scăderea poluanţilor în râuri se datorează măsurilor introduse de legislaţia

naţională şi europeană, în special cu referire la: epurarea apelor uzate urbane, reducerea poluării cu azot şi fosfor din agricultură.

- îmbunătăţirea calităţii apei în unele lacuri a fost, în general relativ lentă, în ciuda măsurilor luate de reducerea poluării. Acest lucru se datorează cel puţin parţial, încărcării cu fosfor intern stocat în sedimentele din lac. 3.4. Apele subterane

În judeţul Arad apele subterane, se caracterizează printr-un debit bogat şi prin

situarea pânzei freatice, în general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m adâncime). După conţinutul chimic, apele din limitele judeţului Arad pot fi incluse în următoarele categorii:

- izvoare termale bicarbonatate-sulfatate din zona aferentă bazinului Crişurilor, a căror geneză este legată de prezenţa unui sistem de falii (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa);

- izvoare carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei; - izvoare bicarbonatate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice din zona

Mureşului legate de prezenţa formaţiunilor vulcanice neogene din zonă. Conul aluvionar al Mureşului este cunoscut astăzi ca fiind cea mai mare

hidrostructură din România, care a permis construirea uneia din cele mai mari captări de ape subterane din ţară, cea a Aradului, care acoperă cca. 25 % din totalul rezervelor de apă. De asemenea conul de dejecţie al Crişului Alb are un bun potenţial şi rezolvă problemele apei potabile pentru o serie de localităţi.

Supravegherea calităţii apelor subterane freatice pe teritoriul judeţului Arad se face prin analiza calitativă a apelor dintr-o serie de foraje componente ale reţelei de supraveghere naţională. La acestea se adaugă forajele de supraveghere a fenomenelor

CRITERII (indicatori) PENTRU STABILIREA STĂRII TROFICE Substanţe biogene

Nr crt

Denumirea Acumulării

Cursul de apă Oxigen dizolvat

(mg/l) / saturaţia

oxigenului (%)

Ntot (mg/l)

Ptot (mg/l)

Biomasa fitoplanctonică

Încadrare globală

Bazinul hidrografic BEGA-TIMIŞ-CARAŞ 1 Trei Ape 7,5-10,8/

71,3-91 0,472 mezotrof

0,019 eutrof

mezotrof mezotrof

2 Gozna 6,9-11,4 64-92,5

0,485 mezotrof

0,020 mezotrof

oligotrof mezotrof

3 Poiana Mărului 5,5-11,6/ 65-93

0,598 mezotrof

0,020 mezotrof

oligotrof mezotrof

4 Secu 7,4-12,4/ 53,8-103

0,540 mezotrof

0,020 mezotrof

mezotrof mezotrof

Bazinul hidrografic NERA-CERNA 1 Valea lui Iovan 5,8-11,3/

57-86 01,451 mezotrof

0,018 mezotrof

oligotrof oligo-mezotrof

2 Herculane 5-11,4/ 58-88,5

0,471 mezotrof

0,018 mezotrof

oligotrof mezotrof


de poluare situate în raza surselor de poluare a mediului (S.C. ARCHIM S.A. şi C.E.T. pe lignit), precum şi unele fântâni situate în jurul depozitelor de deşeuri din municipiul Arad. Monitorizarea calităţii apelor freatice, cuprinse în reţeaua de supraveghere naţională şi situate în Bazinul hidrografic Mureş, se face de către filiala Arad a AN „Apele Române” Administraţia Bazinală Mureş. Monitorizarea forajelor de supraveghere a fenomenelor de poluare (respectiv forajele de pe platforma ARCHIM, CET şi fântânile din jurul depozitelor de deşeuri) se face de către A.P.M. Arad. Conform datelor primite de la AN „Apele Române” Administraţia Bazinală Mureş, în anul 2010 s-au recoltat şi analizat ape freatice dintr-un număr de 23 foraje a căror concentraţie medie în azotiţi, amoniu, fosfaţi şi mangan

Valoarea concentraţiilor de azotiţi, amoniu, fosfaţi şi mangan în forajele de control, din BH Mureş depăşesc în general limita admisă prin Ordin 137/2009 şi Lege 311/2004 şi aceasta mai ales în forajele amplasate în interfluvii în apropierea localităţilor sau a zonelor agricole unde se practică o agricultură intensivă.

În judeţul Arad aferent bazinului hidrografic Crişuri, s-au monitorizat un număr de 33 foraje şi 2 izvoare, din care 20 foraje sunt de ordinul I şi 13 foraje de ordinul II.

În judeţul Caraş-Severin, numărul total de corpuri de apă delimitate în spaţiul Hidrografic Banat au fost identificate, delimitate şi descrise un număr de 20 de corpuri de apă subterane, din care 19 corpuri pentru freatic şi un corp de apă pentru adâncime. În spaţiul Hidrografic Banat – judeţul Caraş Severin au fost identificate, delimitate şi descrise un număr de 13 de corpuri de apă subterane, din care 13 corpuri pentru freatic.

Din totalul de 20 de corpuri de apă delimitate 18 corpuri de apă se află stare bună şi 2 corpuri de apă se află în stare slabă. Toate corpurile de apă din judeţul Caraş-Severin se află în stare bună. Parametrii chimici analizaţi nu prezintă depăşiri. (Observaţie: În urma evaluării stării chimice corpul de apă GW-ROBA18-Banat se află în stare chimică bună. Punctele de monitorizare poluate considerate ca depăşiri locale ale valorilor prag în judeţul Caraş-Severin sunt următoarele: Foraj Răcăjdia F1AD – indicator depăşit –sulfaţi). Depăşiri ale indicatorului azotaţi sunt înregistrate în 15 foraje de observaţie din Spaţiul Hidrografic Banat. Aceste depăşiri se datorează în cea mai mare parte complexelor zootehnice din BH Bega-Timiş, precum şi de la substanţele folosite în agricultură. În judeţul Hunedoara, apele subterane constituie o sursă pentru alimentarea cu apă a populaţiei, în mod special în zonele rurale. Pentru că apele subterane asigură alimentarea cu apă potabilă la o parte din populaţie, calitatea acesteia este de importanţă capitală. În judeţul Hunedoara, aferent bazinului hidrografic Mureş s-au monitorizat un număr de 12 foraje hidrogeologice: 2 la Deva, 1 la Geoagiu, 1 la Şoimuş, 1 la Orăştie, 1 la Călan, Izvor Dumbrăviţa, Izvor Gorgan, Izvor Răchitova, Izvor Ghelari, Izvor Fizeşti, Izvor Bejan.

Astfel din analizele efectuate de laboratorul D.A. Mureş – Deva, se constată următoarele: s-au înregistrat depaşiri în forajul Baia de Criş F1, la indicatorul cloruri. În judeţul Timiş, apele freatice pe diferite unităţi morfologice sunt cantonate până la adâncimi de 40 – 50 m în depozite aluvio-proluviale, deluviale, fluvio-lacustre de vârstă pleistocenă - holocenă. Sensul general de curgere a fluxului subteran este de la Est la Vest urmând panta generală a reliefului. In partea de nord a câmpiei joase pe sectorul Mureş – Bega Veche, Mureş – Aranca, fluxul subteran are direcţia NE – SV, având o tendinţă uşoară de drenare spre Aranca – Bega Veche.

În spaţiul Hidrografic Banat – judeţul Timis au fost identificate, delimitate şi descrise un număr de 9 de corpuri de apă subterane, din care 8 corpuri pentru freatic şi un corp de adâncime Din totalul de 9 de corpuri de apă delimitate 7 corpuri de apă se află stare bună şi 2 corpuri de apă se află în stare slabă.


Cele mai grave situaţii de poluare - Zone critice - a stratului acvifer freatic, cu depăşirea limitei maxime admise la mai mulţi indicatori, conform prevederilor Legea 311/2004 (pentru modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile), se înregistrează la: sulfaţi, cloruri, amoniu, fosfaţi şi azotaţi. Depăşirile limitelor privind calitatea apei subterane conform Legii 311/2004 s-au înregistrat în cea mai mare parte datorită complexelor zootehnice din B.H. BEGA-TIMIŞ, precum şi datorită câmpurilor de aspersie ape fenolice de la S.C. Solventul din zona Margina – sector Margina care în prezent deşi şi-a încetat activitatea continuă să influenţeze calitatea apelor subterane. Modificările de calitate a apei din stratul freatic sunt produse de:

- evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate provenite de la localităţile arondate bazinului hidrografic

- lipsa sau insuficienta reţea de canalizare menajeră a localităţilor aflate în spaţiul bazinului hidrografic;

- infiltraţiile din canalele de desecare, canale folosite în mod accidental sau temporar pentru descărcarea apelor uzate de la vechiile bataluri ale unităţile zootehnice;

- depozitarea şi împrăştierea pe terenurile agricole a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor fără a ţine cont de perioadele optime de administrare a acestora;

- impurificării remanente datorată fostelor evacuări de dejecţii provenite de la complexele de creştere a suinelor precum şi a celor de creştere a păsărilor;

- depozitării gunoiului menajer pe suprafeţe neamenajate. 3.5. Apa potabilă şi apa de îmbăiere 3.5.1. Apa potabilă

Alimentarea cu apă a populaţiei judeţului Arad este asigurată în majoritate din

subteran. Apele de medie adâncime cantonate în conul aluvionar al Crişului şi al Mureşului constituie principala resursă de apă pentru populaţie. Există 3 captări din ape de suprafaţă pentru alimentarea populaţiei: la Hălmagiu, Căsoaia şi Moneasa care totalizează un volum de 117,04 mii mc/an.

Tabel 3.5.1.1. Calitatea apei potabile distribuite prin sistemul public de aprovizionare în localităţile urbane

Uzină/Localitate Tipul sursei Nr. probe

recoltate în 2010

Nr. zile monitorizate

în 2010

Nr. zile/2010 în care s-a

depăşit CMA Uzina II Arad Subterana 316 365 - Uzina Sântana Subterana 21 365 2 Uzina Lipova Subterana 27 365 - Uzina Nădlac Subterana 24 365 1 Uzina Pecica Subterana 27 365 2 Uzina Chişineu-Criş Subterana 18 365 -

Uzina Ineu Subterana 37 365 3 Uzina Pâncota Subterana 28 365 - Uzina Sebiş Subterana 33 365 1 Uzina Curtici Subterana 12 365 -

Din tabelul prezentat, se trage concluzia că la 50% din localităţile judeţulul Arad, respectiv Arad, Lipova, Chişineu-Criş, Pâncota şi Curtici nu au fost depăşite cantităţile maxim admise, iar în localităţile Sântana, Nădlac, Pecica, Ineu şi Sebiş în cursul anului 2010 s-au depăşit cantităţile maxime admise în 1 – 3 zile/an.

În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru 60/2000/EEC, începând cu anul 2002 se monitorizează de către A.B.A. Crişuri Oradea, apele de suprafaţă utilizate pentru


potabilizare conform HG 100/2002, respectiv NTPA 013/2002 – “Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare” modificată cu HG 567/2006. În judeţul Arad, aparţinând B.H. Crişuri, se monitorizează aceste ape în 2 secţiuni, amplasate în amonte de captările cu apă din suprafaţă şi cele în sistem mixt (suprafaţă + dren), şi anume:

– Sârbi, pe pârâul Hălmăgel pentru alimentarea cu apă a localităţilor Hălmagel, Hălmagiu, Vârfurile, jud. Arad;

– amonte Uzina de apă Prăjeşti, pe valea Sebiş, pentru alimentarea cu apă a microzonalului Sebiş, Hodiş, Chişindia, Bârsa, Sălăjeni, Buteni, Aldeşti, Voivodeni, Donceni, jud. Arad.

În funcţie de tipul staţiei de tratare existent, conform NTPA 013, apele utilizate pentru potabilizare trebuie să se încadreze în categoria A1, pentru o tratare fizică simplă şi dezinfecţie, în categoria A2, pentru o tratare fizică, chimică şi dezinfecţie şi în categoria A3, pentru o tratare fizică, chimică avansată, preclorare şi dezinfecţie. Din buletinele de analize transmise de DSP Bihor, se constată depăşiri ale indicatorilor coliformi totali, coliformi fecali şi streptococi fecali în cele 2 secţiuni.

Tabel 3.5.1.2. Date privind secţiunile de potabilizare monitorizat

Municipiul Arad dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă, în cadrul unui sistem microzonal de alimentare cu apă. Sistemul se află în operarea şi exploatarea S.C. Compania de Apă Arad SA.

Apa potabilă distribuită prin sistemul centralizat este corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi în cantitate suficientă.

În judeţul Caraş - Severin, aprovizionarea cu apă potabilă este asigurată prin sisteme centralizate, din una sau mai multe surse, în localităţile urbane (Reşiţa, Caransebeş, Oţelu - Roşu, Bocşa, Anina, Oraviţa, Moldova - Nouă, Băile-Herculane), precum şi prin sisteme centralizate de aprovizionare, fântâni publice sau fântâni individuale în localităţile rurale. Cea mai mare parte din instalaţii de tratare a apei sunt echipate cu tehnologii învechite şi ineficiente.

Tabel 3.5.1.3. Prize de apă din judeţul Caraş Severin

Nr. crt.

Secţiunea de prelevare Sursa de apă

Categoria cerută de tehnologia de tratare a apei în

conf. cu HG 100/2002 Anexa 1 a *

Categoria de calitate a apei A1, A2, A3 - pe baza valorilor limită

înscrise în Anexa 1b, HG 100/2002

Indicatori depăşiţii faţă de categoria

cerută de tehnologia de

tratare

0 1 2 3 4 5

1 Priza potabilizare Caransebeş Timiş ac. Zereşti A2 A2 suspensii

2 Priza potabilizare Oţelu Roşu Bistra Mărului A2 A2 suspensii

3 Priza potabilizare Reşiţa Bârzava ac. Secu A2 A2

4 Priza potabilizare Anina Buhui ac. Buhui A1 A2 CCO-Cr, amoniu,

fenoli

Nr crt

BH Secţiunea de prelevare/

priza

Sursa de apă

Debit mediu prelevat în anul

2010 (mc/zi)

Populaţia deservită

(Nr. de locuitori)

Categoria de calitate

Conform HG 100/2002

Indicatori depăşiţi

1 Crişuri Sîrbi AR

p. Hălmăgel 344,03 525 A2-I Coliformi totali Coliformi fecali

streptococi fecali 2 Crişuri Prăjeşti

AR v. Sebiş 1612,60 6.340 A2-I Coliformi totali

Coliformi fecali streptococi fecali


0 1 2 3 4 5

5 Priza potabilizare Bozovici Tăria ac. Tăria A1 A2 CCO-Cr, fenoli

6 Priza potabilizare Oraviţa Nera A2 A2 suspensii

7 Priza potabilizare Băile Herculane

Cerna ac. Herculane A2 A2

8 Priza potabilizare Mehadia Sverdinul Mare A1 A2 Suspensii, CCO-Cr,

fenoli

9 Priză potabilizare Orşova Valea Mare A1 A2 fenoli

Tabel 3.5.1.4. Monitorizarea apei potabile din judeţul Caraş Severin

Mai mult de jumătate din locuitorii judeţului beneficiază de apă potabilă (în sistem centralizat) şi canalizare. Monitorizarea apei distribuite, se face prin laboratoarele DSP Reşiţa şi Caransebeş. Cele mai frecvente abateri la parametrii indicatori, au fost la indicatorul turbiditate în perioada cu precipitaţii abundente, în special în localitatea Caransebeş unde sursa de apă este de suprafaţă.

În judeţul Hunedoara apa potabilă în sistem centralizat este furnizată populaţiei in 41 de localităţi, de către 29 staţii de tratare, gestionate de 5 societăţi comerciale şi 9 primării (ca producători şi distribuitori de apă potabilă). Populaţia judeţului care beneficiază de racord la reţeaua de apă potabilă în sistem centralizat este de 74,70% din populaţie (349871 locuitori). După sursa de apă captată, din cele 29 staţii de tratare a apei 14 (48,27%), prelucrează apa de suprafaţă, 13 (44,82%), apa de profunzime şi 2 (6,89%) sunt mixte.

Calitatea apei potabile este 100% corespunzătoare: a) pentru parametrii chimici analizaţi în zona Deva (2008, 2009), zona Hunedoara

(2007), zona Valea Jiului (2005-2007), zona Brad (2006-2007); b) pentru examenul microbiologic al probelor recoltate, rezultatele analizelor sunt

100% corespunzătoare în zona Hunedoara (2007) şi zona Brad (2006-2007). Procentele probelor de apă corespunzătoare (analizate de către personalul de

specialitate al Serviciului de Evaluare a Factorilor de Risc Deva) în judeţ sunt comparabile în perioada studiată atât pentru probele chimice (valorile încadrându-se între 98,87%-2008 şi 99,80%-2009) cât şi pentru cele microbiologice (valorile încadrându-se între 98,74%-

Localitate Tipul sursei Nr. probe recoltate 2010

Nr. zile monitorizare

Nr. zile/20 în care s-a

depăşit CMA Reşiţa Suprafaţă 340 206 3 zile Bocşa Subteran 27 17 0 Anina Buhui – suprafaţă

Kracsental – izvoare coastă

32 14 2 zile

Oraviţa Ciclova Simion – Subteran Valea Oraviţei -Subteran Zona Gării 3 foraje

105 şi 389 probe pentru

controlul clorului

rezidual liber

26 şi 249 pentru controlul clorului rezidual

liber

8 zile

Moldova-Nouă

Măceşti - foraje 23 15 0

Caransebeş Suprafaţă 293 246 18 zile Oţelu Roşu Suprafaţă 24 14 0 Băile Herculane

Suprafaţă 14 8 0


2008 şi 99,64%-2007). Probele sunt recoltaltate la ieşirea din staţiile de tratare şi din reţelele de distribuţie. La nivelul anilor 2007-2010 procentul de persoane, din diferite localităţi ale judeţului Hunedoara, care au beneficiat de serviciul de furnizare a apei potabile pe oraşe este prezentat în tabelul următor:

În judeţul Timiş, ca surse de alimentare cu apă sunt utilizate râurile: Bega, Timiş şi Aranca, precum şi apele subterane, captate prin foraje.

În spaţiul hidrografic Banat, 43,5% din totalul cerinţei de apă pentru nevoile populaţiei se asigură din foraje de medie şi mare adâncime.

În mediul urban al judeţului Timiş, o pondere de 99,71 % din populaţie are acces la apa potabilă, distribuită prin sisteme autorizate sanitar.

În Spaţiul Hidrografic Banat – judeţul Timiş au fost monitorizate 4 prize de apă: Tabelul 3.5.1.5. Prize de apă din judeţul Timiş

Nr. crt.

Secţiunea de prelevare

Sursa de apă

Categoria cerută de tehnologia de tratare a apei în

conf. cu HG100/2002 anexa 1 a

Categoria de calitate a apei A1, A2, A3 - pe baza

valorilor limită înscrise în anexa 1b, HG 100/2002

Indicatori depăşiţi faţă de categoria cerută de

tehnologia de tratare

1 Priza potabilizare Tomeşti

Bega A2 A2

2 Priza potabilizare Timişoara

Bega A3 A3 suspensii

3 Priza potabilizare Nădrag

Nădrag A2 A2

4 Priza potabilizare Lugoj

Timiş A2 A2 suspensii

Monitorizarea apei distribuite, se face prin laboratoarele DSP Timiş şi conform

Legii 458/2002 pentru monitorizarea de audit; monitorizarea de control fiind în competenţa producătorului şi distribuitorului de apă. Calitatea apei distribuite la consumatori prin uzinele de apă din mediul urban şi rural s-a încadrat la toţi parametrii chimici şi bacteriologici analizaţi. La fântânile publice din mun. Timişoara s-a constatat un procent de 7.7% din probe necorespunzătoare pentru indicatorul fier, si toate corespunzătoare bacteriologic.

S-au analizat un număr de 1638 probe de apă potabilă, din care s-au efectuat 6552 analize bacteriologice, 21294 analize chimice. Au fost supravegheate următoarele categorii de surse de apă: 15 instalaţii centrale din mediul urban şi 110 din mediul rural, reţeaua de distribuţie 203 probe de apă din reţeaua de distribuţie a municipiului Timişoara şi 60 probe din municipiul Lugoj,surse locale (93 fântâni publice în Timişoara, 43 în Lugoj, efectuându-se 604 probe). 3.5.2. Apa de îmbăiere

La nivel european au fost elaborate în domeniul apelor de îmbăiere o serie de

instrumente legislative reprezentate de Directiva 76/160/EEC privind calitatea apelor de îmbăiere şi Directiva 2006/7/EC privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere, având ca scop asigurarea unei calităţi corespunzătoare a apelor de îmbăiere în vederea conservării şi protecţiei mediului, precum şi protejarea sănătăţii publice în Statele Membre. Prevederile acestor directive au fost transpuse în legislaţia românească prin: - HG 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere; - HG 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;


- HG 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere. În judeţul Arad, apele de îmbăiere pentru sezonul estival 2010, monitorizate de

Direcţia de Sănătate Publică Arad au fost: - Lacul/balta Ghioroc, rezultat în urma extracţiei de balast, – Plaja Consiliului Local

Ghioroc este neamenajată, neautorizată, cu o lungime de 200 m, iar plaja administrată de SC Land Com SRL – neamenajată, neautorizată, are o lungime de 100 m. Luciul de apă este de aproximativ 54 ha şi se află în totalitate în proprietatea Consiliului Local Ghioroc. În sezonul de îmbăiere, acest loc este utilizat de circa 1000 de locuitori. S-au recoltat probe de apă şi de nisip de la lacul Ghioroc, probele corespund din punct de vedere microbiologic şi chimic.

În judeţul Arad sunt luate în evidenţă 7 ştranduri, din care 4 cu apă termală, ce sunt monitorizate doar în perioada de vară:

- ştranduri: ştrandul Neptun din municipiul Arad, ştrandul Moneasa şi ştrandul Lipova

- ştranduri cu apă termală: Ştrand Şofronea, Curtici, Dorobanţi, Băile termale CARP Arad,

- Bazinul Direcţiei Judeţene pentru Sport – „Delfinul” este acoperit şi funcţionează pe tot timpul anului,

- Bazinul Clubului Sportiv ASTRA Arad, este în lucrări de modernizare. În cursul anului 2010 s-au efectuat 24 prelevări de probe microbiologice cu 107

determinări cu 0 necorespunzătoare şi un număr de 52 probe fizico-chimice cu 272 determinări cu 26 necorespunzătoare.

În judeţul Caraş – Severin, conform Hotărârii nr. 459 din 16 mai 2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere - Directiva EEC 76/160 asupra calităţii apei de îmbăiere defineşte 19 parametri şi valori care trebuie să se aplice pentru evaluarea calităţii apei de îmbăiere. Hotărârea conţine informaţii despre 2 tipuri de valori pentru standardele de calitate: standarde obligatorii - 10 parametri, pe care statele sunt obligate să le respecte, şi valori ghid. Pe lângă acestea există mai multe zone naturale de îmbăiere, neamenajate, utilizate în mod tradiţional. Aceste zone au fost inspectate cel puţin o dată pe sezon, ele deservind sub 150 persoane zi/sezon. De asemenea au fost controlate bazinele de înot şi piscinele. Nu s-au semnalat îmbolnăviri prin apele de îmbăiere.

În 2010 au fost monitorizate 3 zone naturale de îmbăiere, care sunt folosite în mod tradiţional. Ele nu au autorizaţie sanitară de funcţionare. S-au prelevat un număr de 9 probe de apă cu 94 determinări, dintre care 3 probe necorespunzătoare.

În judeţul Hunedoara, supravegherea sănătaţii în relaţie cu calitatea apei de îmbăiere se face în baza HG 546/2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere, care transpune Directiva 2006/7/CE. În judeţul Hunedoara s-a identificat :

- zonă naturală de îmbăiere- lacul Cinciş - 2 bazine acoperite în localitatea Hunedoara - 4 ştranduri care au amenajate 12 bazine care funcţionează în cursul sezonului

cald. În judeţul Timiş se respectă, la fel, hotărârea nr. 459 din 16 mai privind aprobarea

Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere. Supravegherea calităţii apei de îmbăiere se face prin laboratoarele DSP Timiş în

cele 2 zone naturale de îmbăiere (Sag şi Albina) de pe malul drept al râului Timis, ştrandurile şi bazinele de înot, în total analizându-se un număr de 44 probe. Probele prelevate din răul Timiş au fost necorespunzătoare din punct de vedere bacteriologic şi chimic. Prin adrese la autorităţile locale şi comunicate de presă, s-a recomandat populaţiei interzicerea scăldatului în aceste zone.

Nu s-au înregistrat evenimente epidemiologice privind bolile cu transmitere hidrică. S-a înregistrat un caz de methemoglobinemie infantilă in localitatea Sculea.


3.6. Apele uzate şi reţelele de canalizare. Tratarea apelor uzate

Tabel 3.6.1. Situaţia reţelelor de canalizare şi tratare a apelor din zonele urbane ale jud. Arad

Nr. Staţie

epurare apă uzată

Nr. localităţi deservite

Lungime totală reţele canalizare

km Tratarea apelor

1 Arad 2 458,40 Epurare mecano biologică 2 Curtici 1 8,00 Epurare mecano biologică 3 Sântana 1 6,20 Epurare mecano biologică 4 Gurahonţ 1 3,40 Epurare mecano biologică 5 Pâncota 1 7,80 Epurare mecano biologică 6 Moneasa 2 19,98 Epurare mecano biologică 7 Lipova 1 14,80 Epurare mecano biologică 8 Pecica 1 8,30 Epurare mecano biologică 9 Nădlac 1 5,00 Epurare mecano biologică

10 Ineu 1 9,00 Epurare mecano biologică

Staţia de epurare a municipiului Arad este inclusă într-un proces de modernizare pe instrumentul de finanţare ISPA. Obiectivul principal al proiectului este atingerea unor indicatori de deversare satisfăcători aii efluentului staţiei de epurare în Arad în râul Mureş, care să fie conformi standardelor româneşti în vigoare, Directivei 91/271/EEC.

Tabel 3.6.2.Situaţia centralizată a cantităţilor de ape uzate evacuate în emisari

CATEGORII B.H. CRIŞURI

B.H. MUREŞ-ARANCA

TOTAL JUDEŢ

Nu necesită epurare 0,002 0,008 0,010 Neepurat 0 0,273 0,273 Ep. insufic. 0,621 0,398 1,019 Necesită

epurare Ep. coresp. 0,403 8,871 9,274

Volume restituite,

mil.mc TOTAL 1,026 9,550 10,576

Din analiza tabelului se poate observa că încă mai este o cantitate mare de ape

(mai ales în BH Crişuri) ce se evacuează fără a fi epurate corespunzător. În judeţul Caraş – Severin, principalele surse de apă uzată sunt gospodăriile

populaţiei, industria şi agricultura. Surse majore de poluare în judeţul Caraş Severin sunt prezentate în tabelul 3.6.4.

Tabel 3.6.3. Surse majore de poluare în judeţul Caraş Severin

Surse de poluare Domeniu de activitate

Emisar Volum ape

uzate evacuate (mil. mc)

Poluanţi specifici

Grad de epurare

-%-

0 1 2 3 4 5

Bazinul hidrografic BEGA-TIMIŞ-CARAŞ

SC AQUACARAŞ SA Exploatare Reşiţa

Gospodărire comunală Râul Bârzava. 13,781 Suspensii,

CBO5, Amoniu inificient epurate

SC TMK (C.S.R.) Reşiţa Industrie siderurgică

Râul Bârzava, Valea Mare şi

Ţerova 2,606 Suspensii,

CBO5 suficient epurate

SC AQUACARAŞ SA Exploatare Caransebeş

Gospodărire comunală Râul Timiş 1,605 Suspensii,

CBO5, Amoniu insuficient epurate


Bazinul hidrografic BEGA-TIMIŞ-CARAŞ a evacuat evacuat următoarele cantităţi de nocivităţi: suspensii - 865.27 t/an; CBO5 - 518.48 t/an; amoniu 164.85 t/an. Bazinul hidrografic NERA-CERNA a evacuat evacuat următoarele cantităţi de nocivităţi: suspensii 23.629 t/an; CBO5 - 15,33 t/an; amoniu 7,106 t/an. Bazinul hidrografic DUNĂRE a evacuat evacuat următoarele cantităţi de nocivităţi: suspensii - 46,57; CBO5 - 12,45 t/an; amoniu - 5,022 t/an. Raportat la lungimea totală a reţelei de distribuţie a apei, lungimea reţelei de canalizare acoperă doar 43,5%. Există numeroase străzi şi localităţi care deşi au reţele de distribuţie a apei, nu au reţele de canalizare.

Tabel 3.6.. Lungimea reţelelor de canalizare din judeţul Hunedoara Nr. crt.

Denumire localitate Reţele de canalizare (km)

1. Petrila 12,70 2. Petroşani 56,00 3. Aninoasa 5,00 4. Vulcan 46,60 5. Lupeni 46,90 6. Uricani 12,10 7. Brad 19,29 8. Haţeg 31,025 9. Geoagiu 21,86 10. Călan 25,43 11. Deva 93,24

Sistemul de canalizare, la nivelul B.H. Jiu, administrat de către S.C. Apa Serv Valea

Jiului S.A. este mixt şi se axează pe două colectoare principale amplasate în lungul văilor celor două braţe ale Jiului: - Colectorul de Est: Petrila şi Petroşani; - Colectorul de Vest: Lupeni, Vulcan şi Aninoasa;

Acestea se unesc în camera de intersecţie a Staţiei de Epurare Dănuţoni, care este situată la limita dintre Municipiul Petroşani şi oraşul Aninoasa, respectiv la confluenţa dintre Jiul de Est şi Jiul de Vest. Oraşul Uricani are propriul sistem de colectare şi epurare a apelor menajere.

S.C. Apa Serv S.A. Petroşani are două staţii de epurare şi o instalaţie de decantare.

0 1 2 3 4 5

Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa

Industrie constructoare de

maşini Râul Bârzava 0,655 Suspensii,

CBO5, Amoniu insuficient epurate

Bazinul hidrografic NERA-CERNA

SC AQUACARAŞ SA Exploatare Băile Herculane

Gospodărire comunală Râul Cerna 0,534 Suspensii,

CBO5, Amoniu Insuficient epurate

Primăria Bozovici Gospodărire comunală Pârâul Miniş 0,024 Suspensii,

CBO5, Amoniu Neepurate

Primăria Mehadia Gospodărire comunală

Râul Bela Reca 0,064 Suspensii,

CBO5, Amoniu Neepurate

Bazinul hidrografic DUNĂRE

SC MOLDOMIN SA Moldova Nouă mina Vărad mina Florimunda

Minerit pârâul Potoc pârâul Boşneag

0,132 0,375

Suspensii

insuficient epurat

SC AQUACARAŞ Exploatare Moldova Nouă

Gospodărire comunală fluviul Dunăre 0,306

Suspensii, CBO5,

Amoniu, Fenoli Neepurate

Total 20,082


Sursele majore de poluare (peste 1 mil.mc) din judeţul Hunedoara, în bazinul

hidrografic Mureş şi Jiu, sunt prezentate în tabelul 3.6.7. Tabelul. 3.6.5. Sursele majore de poluare în judeţul Hunedoara în B.H. Mureş şi Jiu

Surse de poluare Domeniu de activitate Emisar

Volum ape uzate

evacuate (mil. mc)

Poluanţi specifici Grad de epurare

BAZIN HIDROGRAFIC MUREŞ

S.C. APA PROD S.A. – CED Hunedoara-Buituri, Canal direct

Captare şi prelucrare apă pentru alimentare

Cerna 8,404 Suspensii, CBO5, CCO-Cr, NH4,

reziduu filtrabil, detergenţi sintetici, subst. extractibile

Nu se epurează

S.C. APA PROD S.A. – CED Hunedoara-staţia Buituri




Suficient epurată

S.C. APA PROD S.A. – CED Hunedoara-staţia Sântuhalm




Nu se epureaza

S.C. APA PROD S.A. Deva – Canal Colector


Mureş 7,130

Suspensii, CBO5, CCO-Cr, fosfor total, NH4, reziduu filtrabil, detergenţi sintetici, subst. extractibile, cadmiu

şi compuşi, mercur şi compuşi

Nu se epurează

S.C. ARCELOR MITTAL HUNEDOARA S.A. – canal P17

Ind. metalurgică + c-ţii de maşini Cerna 9,850 Suspensii, reziduu filtrabil Nu se

epurează

S.C. ARCELOR MITTAL HUNEDOARA S.A. – canal P18

Ind. metalurgică + c-ţii de maşini Cerna 7,186

Suspensii, reziduu filtrabil, magneziu, fier total, mangan total,

crom total

Nu se epurează

S.C. APA PROD S.A. – CED Haţeg- statie epurare


Galbena 2,941 Suspensii, CBO5, CCO-Cr, NH4,


Suficient epurată

S.C. Electrocentrale Deva S.A.-ape de răcire

Energie electrică şi termică Mureş 237,829 - Nu se epurează

Nu necesită epurare

S.C. Electrocentrale Deva S.A.-ape drenate depozit zgura V. Bejan

Energie electrică şi termică Valea Bejan 5,500

Suspensii, CBO5, CCO-Cr, NH4, reziduu filtrabil, fier total, mangan total, arsen şi compuşi, cadmiu şi

compuşi, plumb şi compuşi

Insuficient epurată

BAZIN HIDROGRAFIC JIU

SE Paroşeni Energie electrica şi termică Jiu de Vest 6.934 Suspensii, cloruri, sulfati

SC APASERV Petroşani-Danutoni

Captare şi prelucrare apă Jiu de Vest 10.911

Suspensii, CBO5, CCO-Cr, NH4, NO2,NO3, Fosfor total, Sulfaţi,

Detergenţi, Sub. extractibile

În anul 2010 au fost evacuate următoarele cantităti de substanţe poluante:

- 151.901 t/an Materii în suspensie - 60.341 t/an CBO5

- 129.283 t/an CCOCr - 7.624 t/an NH4

Situaţia volumelor de ape uzate evacuate, pe activităţi, în anul 2010, la nivelul judeţului Hunedoara, în b.h. Crişuri, Jiu şi Mureş sunt prezentate în tabelele următoare:


Tabel nr. 3.6.6. Situaţia volumelor de ape uzate evacuate în 2010 pe activităţi în bazinul hidrografic Mureş

Necesită epurare Nu se

epurează Suficient epurate

Insuficient epurate

Nr. crt.

Activitatea

mil. mc./an mil. mc./an mil. mc./an 1. Zootehnie - - 0,043 2. Industrie extractivă 0,564 0,318 0,288 3. Industrie alimentară - 0,021 0,051 4. Prelucrări chimice - 0,085 0,013 5. Industrie metalurgică+ construcţii de maşini 17,792 - - 6. Energie electrică şi termică - - 5,692 7. Captare şi prelucrare apă pentru alimentare 20,299 7,366 0,349 8. Construcţii 0,051 0,150 - 9. Comerţ şi servicii pentru populaţie - 0,007 - 10. Transporturi 0,051 0,008 0,035 11. Învăţământ şi sănătate - 0,041 0,146 12. Alte activităţi 0,028 - - Total 38,706 7,996 6,617

Tabel nr. 3.6.7. Situaţia volumelor de ape uzate evacuate în 2010 pe activităţi în bazinul hidrografic Jiu

Tabel nr. 3.6.8. Situaţia volumelor de ape uzate evacuate, în anul 2010, pe activităţi în b.h. Crişuri Volum de apă epurat evacuat (mil. mc/an) Activitatea în economie

Suficient Insuficient Industria extractivă - 0,056 Industria mijlocelor de transport 0,016 0,037 Energia electrică şi termică - - Captări şi preluări apă pentru alimentaţie 1,088 0,042 Construcţii - 0,006 Învăţământ şi sănătate - 0,005 TOTAL 1,104 0,146

În judeţul Timiş, din totalul surselor de impurificare din bazinul Bega-Timiş, funcţie

de debitul de ape uzate deversate şi a cantităţilor de nocivităţi evacuate, am selectat un număr de 3 surse de poluare: Raportat la lungimea totală a reţelei de distribuţie a apei, lungimea reţelei de canalizare acoperă doar 43,5%. Există numeroase străzi şi localităţi care deşi au reţele de distribuţie a apei, nu au reţele de canalizare sau au locuitori neracordaţi la reţeaua de canalizate din cauza creşterii preţului apei.

Necesită epurare Nu se

epurează Suficient epurate

Insuficient epurate

Nr. crt.

Activitatea

mil. mc./an mil. mc./an mil. mc./an 1. Industrie extractivă - 2865 - 2. Energie electrică şi termică - 0,007 - 3. Captare şi prelucrare apă pentru alimentare 11610 30 4. Transporturi - 0,002 - 5. Alte activităţi - - - Total 14484


3.7. Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice

Din datele furnizate de AN „Apele Române” Administraţia Bazinală Crişuri, în bazinul hidrografic al râului Crişul Alb, nu sunt Zone critice, din punct de vedere al poluării apelor de suprafaţă şi cele subterane.

Aportul de poluanţi evacuaţi în râul Mureş este semnificativ la suspensii, substanţe organice, proveniţi în special din gospodărirea comunală şi industria alimentară.

În bazinul hidrografic Mureş, din punct de vedere al zonelor critice pentru apele de suprafaţă, se pot aminti: Canalele Mureşel, Mureşul Mort şi Ier, care sunt poluate, toate fiind în administrarea Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare Arad.

• Apa din Canalul Mureşel provine din râul Mureş prin pompare amonte de Arad. Aici există evacuări de ape pluviale, ape de răcire de la CET şi o evacuare de ape menajere epurate corespunzător de la CET. Din cauza nămolului de fund necurăţat şi a depozitării de către cetăţeni a gunoaielor menajere pe malurile canalului, calitatea apei canalului se degradează pe parcursul trecerii prin oraş încărcându-se cu substanţe organice, detergenţi, amoniu.

• Canalul Mureş Mort este o derivaţie a canalului Mureşel şi îşi evacuează apele în râul Mureş la 30 km amonte de Arad. În canalul Mureş Mort evacuează apele uzate întreaga platformă industrială din zona de N-V a municipiului Arad respectiv, mecanică fină, industrie alimentară, hotelieră.

• Apa din Canalul Ier provine din râul Mureş prin pompare amonte de Arad la 30 km, traversează oraşul Arad prin partea de nord şi trece în Apa canalului Ier, aval de Arad până la frontieră, este degradată, din cauza nămolului de fund format în timp şi a unor evacuări de apă pluvială (uneori şi tehnologică).

Zonele critice din punct de vedere al poluării apelor subterane în bazinul hidrografic Mureş, sunt considerate următoarele:

• Platforma S.C. Arstate S.R.L. (fosta S.C. Archim S.A.), combinatul de îngrăşăminte chimice care nu mai funcţionează din anul 1990, în urma căruia a rămas o puternică poluare a apelor freatice cu ioni de amoniu şi azotaţi care se menţine şi în prezent.

• Zona CET pe lignit: În această zonă s-a produs poluarea apelor freatice, având următoarele cauze:

- halda de depozitare a zgurii şi cenuşii care a produs poluare cu sulfaţi, cloruri, sodiu şi calciu;

- staţia de tratare chimică a apelor care prin reactivii utilizaţi (sare, acid clorhidric, hidroxid de sodiu) depozitaţi în bazine sau rezervoare neetanşe, au produs poluare cu sodiu, cloruri şi modificare de pH.

- depozitul de cărbune prin infiltraţiile apelor pluviale au poluat freaticul cu ioni de sulfat şi calciu.

• Zona fostelor depozite de deşeuri ale municipiului Arad : Această zonă este în supravegherea A.P.M. Arad deoarece, fiind situată în intravilanul oraşului, creează probleme deosebite de poluare, astfel:

- este infestat întreg freaticul din zonă cu substanţe organice, amoniac şi azotat mult peste CMA pentru ape potabile;

- în perioada caldă a anului, se degajă mirosuri neplăcute, iar concentraţia amoniacului în aer depăşeşte de regulă CMA;

Analizele efectuate din apa freatică recoltată din fântânile din jurul depozitului de deşeuri, indică poluarea acestora cu substanţe organice, azotaţi şi amoniu.

În judeţul Caraş Severin au fost monitorizaţi indicatorii din grupa nutrienţilor, iar cu frecvenţă mărită se monitorizează parametrul „nitraţi”. Acest tip de monitoring s-a aplicat în acele zone, unde a existat suspiciunea că, corpurile de apă sunt vulnerabile sau sunt cu risc de a fi poluate cu nitraţi din surse agricole. Toate cele 6 secţiuni monitorizate s-au


încadrat în limitele admise (azotaţi < 50 mg/l) conform H.G.964/2000 cu completările ulterioare.

Evaluarea potenţialului ecologic a corpurilor de apă: - 16,6% din corpurile de apă au potenţial ecologic bun, iar restul de 83,4% moderat.

- din punct de vedere al elementelor biologice 5 corpuri de apă de tip lacuri de acumulare, s-au încadrat în potenţial ecologic moderat şi 1 lac s-a încadrat în potenţial ecologic bun (Ac. Trei Ape). Evaluarea biologică s-a făcut după fitoplancton. - din punct de vedere al elementelor fizico-chimice şi din punct de vedere al poluanţilor specifici, corpurile de apă s-au încadrat în potenţial ecologic bun.

La apele subterane din judeţul Caraş Severin nu sunt înregistrate depăşiri ale indicatorului azotaţi în forajele de observaţie din Spaţiul Hidrografic Banat.

La nivelul B.H. Crişuri din Judeţul Hunedoara, o zonă critică o constituie evacuarea apelor de mină din Galeria 1 Mai aparţinând fostei Exploatări Miniere Bârza- Brad. Din datele de monitorizare pe anul 2010, se constată depăşirea indicatorilor de calitate fată de limitele din NTPA 001/2005, astfel:

- sulfaţi 1130,825 mg/l faţa de 600 mh/l; - fier total 12,118 mg/l faţa de 5 mg/l; - mangan 43,942 mg/l faţa de 1 mg/l ; - cupru 0,083 mg/l faţa de 0,1 mg/l; - zinc 2,725 mg/l faţa de 0,5 mg/l

Cele mai grave situaţii de poluare - Zone critice - a stratului acvifer freatic din judeţul Timiş, cu depăşirea limitei maxime admise la mai mulţi indicatori, conform prevederilor Legea 311/2004 (pentru modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile), se înregistrează la: sulfaţi, cloruri, amoniu, fosfaţi şi azotaţi. Depăşirile limitelor privind calitatea apei subterane conform Legii 311/2004 s-au înregistrat în cea mai mare parte datorită complexelor zootehnice din B.H. BEGA-TIMIŞ, precum şi datorită câmpurilor de aspersie ape fenolice de la S.C. Solventul din zona Margina – sector Margina care în prezent deşi şi-a încetat activitatea continuă să influenţeze calitatea apelor subterane. Modificările de calitate a apei din stratul freatic sunt produse de:

- evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate provenite de la localităţile arondate bazinului hidrografic

- lipsa sau insuficienta reţea de canalizare menajeră a localităţilor aflate în spaţiul bazinului hidrografic;

- infiltraţiile din canalele de desecare, canale folosite în mod accidental sau temporar pentru descărcarea apelor uzate de la vechiile bataluri ale unităţile zootehnice;

- depozitarea şi împrăştierea pe terenurile agricole a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor fără a ţine cont de perioadele optime de administrare a acestora;

- impurificării remanente datorată fostelor evacuări de dejecţii provenite de la complexele de creştere a suinelor precum şi a celor de creştere a păsărilor;

- depozitării gunoiului menajer pe suprafeţe neamenajate; Concentraţia de nitraţi în cursurile de apă au scăzut.

Cursul de apă Bega navigabil (sector aval mun. Timişoara-frontieră) pe o lungime de 34 km suferă de o modificare majoră a calităţii apei comparativ cu sectorul amonte Timişoara (de clasa I a la clasa a III-a) fiind afectat de:

- evacuările de ape uzate de pe vatra municipiului Timişoara ; - prevederile HG 352/2005 anexa 3 NTPA 001 art.4 alin.11 conform căruia

utilizatorii care realizează capacităţi de epurare în conformitate cu programul de etapizare pot beneficia, pe o perioadă limitată de valori majorate ale indicatorilor admişi la evacuare ceea ce conduce la un procent teoretic mic de ape uzate insuficient epurate;

- procesul accentuat de mineralizare a substanţelor organice din nămolul depozitat pe patul albiei canalului Bega În perioadele calde ale anului, nămolul putrescibil este pus


în mişcare şi antrenat în apă, mineralizarea acestuia producându-se cu un consum mare de oxigen.

Cursul de apă Bega Veche (sector amonte confluenţă Apa Mare – frontieră) pe o lungime de 26 km este de clasa a III-a la indicatorii aferenţi grupelor regim de oxigen şi salinitate. Calitatea apei în această secţiune a fost influenţată de aportul afluentului Apa Mare cu afluenţii aferenţi (având clasa a III-a de caliatate).

Zone critice sub aspectul poluării apelor subterane Calitatea apelor subterane în majoritatea forajelor executate în stratul acvifer - freatic prezintă o îmbunătăţire faţă de anul anterior, înregistrându-se totuşi depăşiri ale limitei maxime admise (conform prevederilor legii 311/2004) la cel puţin un indicator de caracterizare a calităţii apei. Zonele critice de poluare, cu depăşirea de mai multe ori a limitei maxime admise conform prevederilor Legii 311/2004 (Legea privind apa potabilă) la substanţe organice, amoniu, mangan, fosfaţi sunt situate în bazinele hidrografice ale următoarelor cursuri de apă:

- pe canalul Bega sectorul Balinţ – datorită lipsei canalizării precum şi a administrării incorecte de îngrăşăminte chimice pe terenurile agricole;

- pe canalul Bega aval Timişoara – frontieră în special poluare difuză. - pe râul Timiş superior în zona oraşului Lugoj, pe râul Timiş aval Coştei - frontieră, cu provenienţă a poluării de la gospodării comunale datorită insuficentei reţele de canalizare şi a lipsei staţilor de epurare a apelor menajere precum şi poluare difuză. - pe râul Bârzava sectorul aval Bocşa - frontieră, cu provenienţă a poluării remanente de la complexele zootehnice şi a complexelor de creştere a păsărilor (Bocşa), gospodării comunale (Bocşa şi Deta) şi poluare difuză. - pe cursul superior al râului Bega Veche şi afluenţii situaţi în bh superior al acestuia, cu provenienţă a poluării de la activităţi agrozootehnice şi bazinele de stocare a dejecţiilor de la fostele ferme de creştere a suinelor, cât şi din poluarea difuză.

Se menţine ridicat nivelul poluării în stratul acvifer freatic şi în zonele în care anumite unităţi productive şi-au redus mult activitatea sau chiar au fost închise.

În Spaţiul hidrografic Banat prin sistemele centralizate de alimentare cu apă, 43,5% din totalul cerinţei de apă pentru nevoile populaţiei se asigură din foraje de medie şi mare adâncime.

3.8. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu În anul 2010, în Regiunea Vest (judeţul Hunedoara) s-au produs trei poluări

accidentale si un incident de mediu: În data de 01.10.2010 Mureşul a fost poluat de către SC SEPE INSTALCOM SRL Orăştie cu produse petroliere, fiind afectat cursul de apă Canalul Morii şi Orăştie. Poluarea s-a produs datorită unei manevre greşite/ utilizarea de rumeguş pentru absorbţia produsului petrolier şi curăţirea zonei. Agentul poluator a fost sancţionat În data de 06.12.2010 şi 25.12.2010 Mureşul a fost poluat cu ape cu dejecţii animaliere de către SC ALBALACT SA – Ferma Vaidei. Prima dată dejecţiile au fost antrenate în iazul piscicol al SC TURIST PREST S&P SRL provocând mortalitate piscicolă. Poluatorul a fost sancţionat cu o amenda contraventională. A doua oară au avut loc scurgeri de dejecţii animaliere în cursul de apa Valea Vaidei- loc. Romos, datorate fisurării unei vane ale conductei de evacuare a unui batal destinat depozitării şi uscării dejecţiilor animaliere/ blindarea conductei de evacuare şi amenajarea unui dig de protecţie din pamânt în vederea prevenirii unor scurgeri potenţiale În data de 31.12.2010 la Oraşul Petrila, din cauza neefectuarii lucrărilor de întreţinere şi protecţie a malurilor, a avut loc o alunecare de teren, (malul albiei pârâului Ludului). Măsura care s-a luat, a fost taluzarea porţiunii afectate.


3.9. Presiuni asupra stării de calitate a apelor din Regiunea Vest

Volumul apelor uzate din judeţul Caraş-Severin a scăzut considerabil după 1990 (exemplu între 2008 şi 2010 -30% BH Bega – Timiş - Caraş , 43% BH Nera – Cerna, 90% BH Dunăre). Principalele sursele de apă uzată sunt gospodăriile populaţiei, industria şi agricultura.

Din punct de vedere a cantităţilor de nocivităţi situaţia se prezintă astfel: Principalele substanţe poluante au scăzut de la 15226,94 tone în 2005 la 7439,91 tone în 2009, (cu mai mult de 50%). În 2010 cantitatea de poluanţi a scăzut la 6356 tone.

Cauzele reducerii presiunii asupra surselor de apă în perioada 1990-2010: - reducerea activităţii industriale şi agricole (apele uzate din agricultură sunt foarte

mici, iar ponderea sectorului industrial în totalul apelor uzate din bazine a scăzut foarte mult odată cu închiderea unui număr mare de agenţi economici);

- reducerea consumului de apă în procesele tehnologice; - reducerea pierderilor de apă, şi punerea în aplicare a unui mecanism economic

pentru managementul apei. În ceea ce priveşte calitatea apei furnizate de instalaţii de tratare a apei, există

indicatori depăşiţi faţă de categoria cerută de tehnologia de tratare. Cea mai mare parte din instalaţii de tratare a apei sunt echipate cu tehnologii învechite şi ineficiente. În Spaţiul Hidrografic Banat – judeţul Caraş Severin au fost monitorizate 9 prize de apă (din râuri şi lacuri). Reţeaua de alimentări cu apă şi canalizări:

- mai mult de jumătate din locuitorii judeţului beneficiază de apă potabilă (în sistem centralizat) şi canalizare.

- reţele de apă şi canalizare sunt majoritatea învechite şi de acea necesită înlocuirea lor.

- populaţia din mediul rural are încă probleme cu reţeaua de alimentare cu apă, cât şi cu canalizarea.

SC AQUACARAŞ Exploatare Reşiţa (PRESCOM Reşiţa) a obţinut în anul 2004 un aviz de gospodărire a apelor DAB -95/03.09.2004, modificat şi completat prin aviz DAB-176/17.08.2007 pentru accesare de fonduri ISPA care vor rezolva problemele de alimentare, canalizare şi epurare ale municipiului Reşiţa. Lucrările care se vor realiza în cadrul măsurii ISPA 2005/RO/16/P/PE/003 vor fi finanţate de UE în proporţie de 66,78 %, contribuţia autorităţilor locale, prin împrumut de la Banca Europeană de Investiţii, va fi de 25%, iar a Guvernului României de 8,22%. Memorandumul a fost semnat de Comisia Europeană în 14.09.2006 şi de Guvernul României în 25.10.2006, contractele incluse în proiect fiind următoarele:

- asistenţă tehnică, supervizarea contractelor de lucrări de publicitate, consultantul ales prin licitaţie, fiind firma Louis Berger Sas;

- reabilitarea şi modernizarea staţiei de epurare a apelor uzate Reşiţa; - reabilitarea staţiei de tratare a apei potabile Reşiţa ; - reabilitarea şi extensia reţelelor de apă potabilă şi de canalizare în Reşiţa; - reabilitarea şi extensia reţelelor de distribuiţie apă potabilă în Anina, Băile

Herculane, Bocşa, Caransebeş, Moldova Nouă, Oraviţa, Oţelu Roşu; - contract de achiziţie echipamente de investigare. Contractul pentru „Reabilitarea Staţiei de Epurare a Apelor Uzate din Reşiţa ” a fost

finalizat şi inaugurat cu succes în data de 4 noiembrie 2010, iar contractul pentru „Reabilitarea reţelelor de apă potabilă din oraşele Anina, Herculane, Bocşa, Caransebeş, Moldova Nouă, Oraviţa, Oţelu Roşu” este finalizat în proporţie de aproape 100%.

În judeţul Hunedoara există 2 mari companii miniere: C.N.C.A.F. – Minvest S.A. Deva şi C.N.H. Petroşani.


Toate subunităţile C.N.C.A.F. – Minvest S.A. Deva şi o bună parte dintre perimetrele de exploatare ale C.N.H. Petroşani şi-au încetat activitatea. În prezent doar 7 exploatări miniere de cărbune (aparţinând C.N.H. Petroşani) - E.M. LIVEZENI, E.M. LONEA, E.M. PETRILA, E.M. VULCAN, E.M. LUPENI, E.M. URICANI, E.M. PAROŞENI şi o preparaţie de carbune – E.P.C.V.J. COROIEŞTI - mai desfăşoară activităţi productive.

Datorită posibilităţilor de destabilizare a elementelor structurale constructive ale haldelor şi iazurilor de decantare, la depozitele de deşeuri extractive se pot produce unele incidente cu risc ecologic (la iazurile de decantare: sufozii, deficienţe geotehnice etc.) care pot genera viituri cu material conţinut în iazuri sau halde, însoţite de urmări distructive.

Ca urmare a activităţilor de extracţie şi preparare a minereurilor sau a carbunilor, se produce poluarea apei prin:

- evacuarea de ape uzate cu continut ridicat de poluanţi (materiale în suspensie, ioni de metale grele etc.) în cursurile naturale de apă;

- apariţia de defecţiuni/avarii pe conductele de hidrotransport ale tulburelii sterile de la uzinele de preparare, la iazurile de decantare;

Impactul activităţilor miniere ( extragerea cărbunelui din subteran, depozite de materiale auxiliare, echipamente şi utilaje, lemn de mină, ateliere mecanice, electrice, halde de steril active, depozite pentru alimentarea cu combustibili, centrale termice) se manifesta prin evacuarea apelor de mina şi a apelor menajere din incinte.

Volumul apelor uzate din judeţul Timiş a scăzut considerabil după 1990. Principalele sursele de apă uzată sunt gospodăriile populaţiei, industria şi agricultura. În 2010 cantitatea de poluanţi a scăzut. Principalele cauze ale reducerii presiunii asupra surselor de apă în perioada 1990-2010 au fost următoarele:

- reducerea activităţii industriale şi agricole (apele uzate din agricultură sunt foarte mici, iar ponderea sectorului industrial în totalul apelor uzate din bazine a scăzut foarte mult odată cu închiderea unui număr mare de agenţi economici);

- reducerea consumului de apă în procesele tehnologice; - reducerea pierderilor de apă, şi punerea în aplicare a unui mecanism economic

pentru managementul apei; - tratarea şi epurarea mai eficientă a apelor uzate. Apele de suprafaţă destinate potabilizării sunt clasificate, în funcţie de valorile limită,

în trei categorii: A1, A2 şi A3, în funcţie de caracteristicile fizice, chimice şi microbiologice, astfel fiecărei categorii de apă corespunzându-i o tehnologie standard adecvată de tratare. Cea mai mare parte din instalaţii de tratare a apei sunt echipate cu tehnologii învechite şi ineficiente.

Reţeaua de alimentări cu apă şi canalizări: - mai mult de jumătate din locuitorii judeţului beneficiază de apă potabilă (în sistem

centralizat) şi canalizare. - reţele de apă şi canalizare sunt majoritatea învechite şi de acea necesită

înlocuirea lor. - populaţia din mediul rural are încă probleme cu reţeaua de alimentare cu apă, cât

şi cu canalizarea. Concluzii

Presiunile asupra stării de calitate a apei a scăzut, dar nu suficient. Starea economică nu a permis efectuarea investiţilor propuse în domeniul

alimentărilor cu apă şi canalizărilor mai ales în mediul rural. Punerea în aplicare a Directivei cadru privind apa 60/2000/CEE şi cele din alte

directive europene în domeniul apei, pe întreg teritoriul judeţului necesită o perioadă de tranziţie mai lungă, din cauza posibilităţilor economice reduse ale judeţelor.

Planul de Management al BH Banat reprezintă principalul instrument de atingere a obiectivelor de implementare a Directivei Cadru privind Apa.


3.10. Tendinţe Resursele de apă dulce, atât cele de suprafaţă cât şi cele subterane, fac parte din

categoria resurselor cu un potenţial limitat. Aceste resurse, odată cu dezvoltarea economică, a diferitelor tipuri de industrii, sunt din ce în ce mai expuse la poluare; acest fapt se poate constata şi din acest capitol, deci aportul principal al poluării apelor o reprezintă industria, gospodărirea comunală şi locativă, urmată de agricultură şi alte ramuri ale economiei.

Pentru îmbunătăţirea calităţii apei este necesară retehnologizarea şi completarea staţiilor de epurare a unităţilor de gospodărire comunală, întrucât majoritatea prezintă depăşiri faţă de indicatorii reglementaţi şi cu obligaţia conformării cu Directiva privind epurarea apelor urbane 91/271/EEC.

În ceea ce priveşte calitatea apelor folosite în scopuri potabile, ar trebui extinsă reţeaua de apă potabilă, deoarece sunt o serie de zone care nu au rezolvată alimentarea cu apă în sistem centralizat.

Consumul de apă utilizată pentru populaţie şi activităţi economice a scăzut. Cerinţele specifice de gospodărire a apelor în vederea utilizării durabile sunt îndeplinite parţial. Calitatea resurselor de apă s-a îmbunătăţi în ultimii ani. Statele membre ale UE ar trebui să vizeze obţinerea unei stări bune în toate corpurile de apă de suprafaţă până în 2015 şi ape subterane cel târziu 2027. Punerea în aplicare a Directivei cadru privind apa 60/2000/CEE şi cele din alte directive europene în domeniul apei, pe întreg teritoriul judeţului necesită o perioadă de tranziţie mai lungă, din cauza posibilităţilor economice reduse ale judeţului. Planul de Management al BH Banat reprezintă principalul instrument de atingere a obiectivelor de implementare a Directivei Cadru privind Apa.

Tabel 3.10. Tabel sumar indicativ al progresului înregistrat în atingerea ţintelor sau obiectivelor de mediu

Probleme de mediu Obiectiv- Ţintă Tendinţă Exploatarea neraţională a apei

- asigurarea unei stări cantitative bune a corpurilor de apă

- stabilă

Calitatea apei (stare ecologică şi chimică)

- obţinerea unei stări bune ecologice şi chimice a corpurilor de apă

- stabilă

Poluarea apei (din surse punctiforme şi calitatea apei de scăldat )

- conformarea apelor pentru scăldat şi a apelor reziduale (tratarea apelor reziduale)

- obiectivul tinde să nu fie atins

În judeţul Hunedoara, SC APA PROD SA Deva este operator unic pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în aria administrativ- teritorială a municipiilor: Deva, Hunedoara, Brad, a oraşelor Haţeg, Călan, Simeria şi Geoagiu. Pentru reducerea poluării apelor, având în vedere Directiva 22-Mediu, pentru localităţile în care îşi desfăşoară activitatea SC APAPROD SA Deva, sunt în curs de execuţie următoarele lucrări:

Pentru localităţile Deva şi Hunedoara este în curs de execuţie Proiectul ISPA „Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în oraşele Deva şi Hunedoara”. Staţiile de epurare Deva şi Hunedoara fac obiectul Contractului de lucrări nr.III „Reconstrucţia Staţiilor de epurare a Apei Uzate în Deva şi Hunedoara”, contract în valoare de 20.393.256,54 EURO.

Proiectul “Extindere, reabilitare şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în Valea Jiului” aduce contribuţii substanţiale pentru conformarea cu standardele de mediu. Ca obiective SC APA SERV VALEA JIULUI SA privind reducerea poluării apei si-a propus:

- extinderea şi reabilitarea reţelelor de apă potabilă; - reabilitarea staţiilor de tratare; - extinderea şi reabilitarea retelelor de apă uzată;


În municipiul Timişoara se află află în derulare investiţia pentru reabilitarea canalizării şi a staţiei de epurare, cu fonduri ISPA (75% de la Comunitatea Europeană, 25% investiţie locală),. Acest proiect cuprinde , alaturi de reabilitarea statiei de epurare mecano-biologica si reabilitarea/extinderea unei parti a retelei de canalizare. Alt obiectiv al proiectului il constitue studiu de oportunitate pentru privatizare, participarea sectorului privat si tendinte de evolutie ale activitatii specificepe termen lung.

SC Aquatim SA a contractat si demarat o serie de lucrari care au termen de finalizare anul 2010 pentru imbunatatirea calitatii apei potabile din municipiul Timisoara: reabilitarea conductelor de apa si a bransamentelor, reabilitarea statiei de pompare treapta1 de la statia de tratare Bega, reabilitarea conductelor si caminelor de vane din incinta statiei de tratare a apei Urseni.

Raport privind Starea Factorilor de Mediu în Regiunea Vest în 2010

53

IV. UTILIZAREA TERENURILOR

4.1. Solul

Solul este cel mai complex factor de mediu datorită compoziţiei chimice şi fazice,

reprezentând o resursă importantă în susţinerea civilizaţiei umane, contribuind major la creşterea vegetaţiei, la reglarea curgerii apelor şi reducerea poluării aerului. În acelaşi timp funcţionează şi ca reciclator al materiei organice moarte şi a unor poluanţi.

Cu toată importanţa vitală pe care o reprezintă în asigurarea de alimente şi materii prime pentru omenire, cu toate că este cunoscut caracterul său de resursă limitată, nerecuperabilă, în condiţiile actuale de dezvoltare socio-economică accentuată, solul este supus unor solicitări crescânde din partea tuturor categoriilor de activităţi antropice, cauzând în finaldezafectareaunor suprafeţe însemnate.

4.1.1. Repartiţia pe clase de folosinţă

Tabelul 4.1.1. Repartiţia terenurilor agricole pe clase de folosinţă

Clase de folosinţă Nr

ccrt.

Judeţ Suprafaţă judeţ [ha]

Suprafaţă teren

agricol [ha]

Arabil [ha]

Păşuni [ha]

Fâneţe şi

pajişti naturale

[ha]

Vii [ha]

Livezi [ha]

Suprafaţă agricolă

neutilizată [ha]

1 Arad 775400 510770 349555 126505 25528 3577 5605 - 22. Caraş-

Severin 852000 397276 127226 183398 73269 768 11689 926

33 Hunedoara 706300 281605 79347 118525 82809 - 924 - 44 Timiş 869700 700477 531593 125684 29497 4457 9246 - 55 Regiunea

Vest 3203400 1890128 1087721 680617 211103 8802 27464 926

Suprafaţa arabilă însumează 1087721 ha, respectiv 57,55% din suprafaţa

agricolă a regiunii. Cea mai mare parte a acestor suprafeţe sunt comasate în judeţele Timiş şi Arad

Suprafaţa de păşuni ocupă 680617 ha şi reprezintă 36,01% din suprafaţa agricolă. Repartiţia geografică a păşunilor corespunde cu specificul formelor de relief. Cele mai mari suprafeţe se găsesc în zonele de gol alpin, însă scăderea efectivelor de animale întreţinute pe păşuni a favorizat dezvoltarea vegetaţiei ierboase, care nevalorificată prin păşunat este distrusă prin aprinderea acesteia, voită sau accidentală. În ultimii 15 ani se constată scăderea productivităţii şi calităţii păşunilor datorită nerespectării tehnologiilor de gestionare a suprafeţelor ocupate cu păşuni. Suprafeţe mari de păşuni sunt invadate cu plante ierboase de calitate inferioară, toxice, de arbuşti şi arbori. Lucrările de întreţinere, fertilizare, etc. sunt pe cale de dispariţie. Suprafeţele cu fâneţe şi pajişti naturale ocupă 211103 ha şi reprezintă 11,17% din suprafaţa agricolă a regiunii. Terenurile ocupate cu fâneţe se găsesc răspândite în zonele cu exces de umiditate freatică şi pluvială, în lunci sau văi de eroziune, dar şi pe versanţii dealurilor sau a munţilor mici şi mijlocii. La fel ca în cazul păşunilor datorită scăderii efectivelor de animale, suprafeţe importante de fâneţe rămân anual nerecoltate. Suprafeţele cu vii ocupă 8802 ha şi reprezintă 0,47% din suprafaţa agricolă. Aceste suprafeţe sunt grupate în zonele deluroase, fiind predominante în judeţele Arad şi Timiş. Suprafeţele cu livezi ocupă 27464 ha şi reprezintă 1,45% din suprafaţa agricolă a regiunii, ocupând o suprafaţă mai mare în judeţul Caraş-Severin comparativ cu celălalte judeţe.


54

Suprafeţe însemnate de vii şi pomi fructiferi sunt amplasate pe terenuri în pantă, iar pentru înfiinţarea lor s-au făcut lucrări antierozionale foarte costisitoare (terase continue şi terase individuale). O mare parte din aceste suprafeţe sunt abandonate.

4.1.2. Clase de calitate ale solurilor – calitatea solurilor

Calitatea solurilor reprezintă un indicator relevant pentru a evalua potenţialul natural

al terenurilor agricole în vederea folosirii lor raţionale. Solurile au fost împărţite în clase, tipuri şi subtipuri în funcţie de diferite criterii. După criteriul productivităţii terenurilor agricole, solurile se grupează în 5 clase de calitate, diferenţiate după nota medie de bonitare (clasa I 81-100 puncte, clasa a II-a 61-80 puncte, clasa a III-a 41-60 puncte, clasa a IV-a 21-40 puncte şi clasa a V-a 1-20 puncte).

După criteriul productivităţii, solurile s-au divizat în cinci clase de pretabilitate Clasa de pretabilitate repezintă aptitudinea terenului pentru o anumită folosinţă

agricolă cu randament optim. Încadrarea terenurilor într-una din cele cinci clase de pretabilitate se face în funcţie de potenţialul productiv al acestora

Evaluarea calităţilor pe clase constă în identificarea şi caracterizarea factorilor care limitează capacitatea productivă.

Tabelul 4.1.2.1. Repartiţia terenurilor pe clase de fertilitate în judeţul Arad

Tabelul 4.1.2.2. Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate în judeţele Caraş-

Severin, Hunedoara şi Timiş Clase de bonitare ale solurilor Nr.

crt Specif

I [ha] II [ha] III [ha] IV [ha] V [ha] Total [ha] JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 1. Arabil 1.232 14.081 43.022 40.720 28.169 127.251 2. Pajişti 8.509 32.559 102.207 61.279 52.113 256.667 3. Vii - - 240 326 202 768 4. Livezi - 958 3.857 3.867 3.007 11.689 Total 9.741 47.598 149.326 106.194 83.491 396.350 JUDEŢUL HUNEDOARA 1. Arabil 107.6 6381 23934 33175 15476 79073.6 2. Pajisti 668 6270 40866 80254 57420 185478 3. Vii - - - - - - 4. Livezi 9.28 285.44 372 157 100.28 924 Total 784.88 12936.44 65172 113586 72996.28 265475.6 JUDEŢUL TIMIŞ 1. Arabil 66669 147471 180959 104347 32147 531593 2. Păşune 12042 32420 46260 23230 11732 125684 3. Fâneţe 677 3473 8994 10369 5984 29497 4. Vii 367 964 1619 975 532 4457 5. Livezi 59 1738 2292 3949 1208 9246 Total 79814 186066 240124 142870 51603 700477

Principalele restricţii ale calităţii solurilor Calitatea solului este afectată într-o măsură mai mică sau mai mare de una sau mai

multe restricţii. Influenţele dăunătoare ale acestora se reflectă în deteriorarea caracteristicilor şi a funcţiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor bioproductivă, dar şi în afectarea calităţii produselor agricole şi a securităţii alimentare.

Clase de fertilitate ale solurilor Total teren agricol [ha] I [%] II [%] III [%] IV [%] V [%] Total [%]

510770 23,82 6,63 36,70 16,30 16,55 100


55

Aceste restricţii sunt determinate, fie de factori naturali (climă, formă de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acţiuni antropice agricole şi industriale. În multe cazuri, factorii menţionaţi pot acţiona împreună în sens negativ şi având ca efect scăderea calităţii solurilor şi chiar anularea funcţiilor acestora.

Cele mai importante procese de degradare ale solului, din punct de vedere al ireversibilităţii lor, sunt : eroziunea, acidifierea, poluarea cu metale grele, pesticide şi alţi contaminanţi, excesul de nitraţi şi fosfaţi, ş.a.

Tabelul 4.1.2.3. Situaţia terenurilor cu restricţii în judeţele Caraş-Severin şi Timiş

Nr. crt. Specificare Suprafaţă (ha) JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 1 Terenuri cu eroziune de suprafaţă, de adâncime şi alunecări 107.810 4 Terenuri cu exces permanent de umiditate 58.512

5 Terenuri ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale sau menajere, gropi de împrumut 980

6 Terenuri cu poluare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere la zi, balastiere, cariere etc.) 780

7 Terenuri cu alte degradări (compacte, litosoluri, vertisoluri) 202.273 8 Terenuri acide 245.304 JUDEŢUL TIMIŞ 1. Terenuri cu eroziune de suprafaţă, de adâncime şi alunecări 67080 2. Terenuri cu exces permanent de umiditate 53516

3. Terenuri ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale sau menajere 97

4. Terenuri cu poluare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere la zi, balastiere, cariere, gropi de împrumut etc.) 3320

5. Terenuri cu alte degradări (compactare, litosoluri, pelosoluri, vertosoluri) 338806

6. Terenuri acide 290700

4.1.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor Ø Îngrăşăminte Îngrăşămintele de orice tip, aplicate în mod raţional constituie premisa menţinerii şi

sporirii fertilităţii solurilor, în scopul creşterii producţiei agricole. Cercetările efectuate au demonstrat că îngrăşămintele pot provoca dereglarea echilibrului ecologic, în cazul în care sunt folosite fără a lua în considerare natura solurilor, condiţiile meteorologice concrete şi necesităţile plantelor. Utilizarea neraţională a îngrăşămintelor determină apariţia unui exces de azotaţi şi fosfaţi care au un efect toxic asupra microflorei din sol şi conduce la acumularea în vegetaţie a acestor elemente. Limita dintre deficitul şi excesul unui element este greu de sesizat, totul depinzând de natura plantelor şi de condiţiile de mediu.

În judeţul Caraş-Severin, în anul 2010 s-a administrat o cantitate de 2185 t îngrăşăminte chimice pe 29 816 ha suprafaţă arabilă, rezultând o cantitate medie de 73,28 kg/ha. Comparativ cu anii anteriori, cantitatea este aproximativ aceeaşi.

Tabelul 4.1.3.1

Îngrăşăminte chimice folosite (tone substanţă activă) N+P2O5+K2O (kg/ha) An

N P2O5 K2O Total

Supraf. (ha)

Arabil Agricol 0 1 2 3 4 5 6 7

JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 2006 2938 7 - 2945 37412 79 - 2007 1590 53 60 1703 24437 70 - 2008 1325 12 - 1337 18994 70 - 2009 2026 101 76 2203 29816 74 - 2010 2010 100 75 2185 29816 74 -


56

JUDEŢUL HUNEDOARA 2010 1369 458 133 1960 79347 193,53 193,36

0 1 2 3 4 5 6 7 JUDEŢUL TIMIŞ 2007 101 732 74 520 37 152 213 404 112 127 2008 8 384 1 839 438 10 661 9 781 880 2009 17 434 8 716 2 906 29 056 27 231 1 825 2010 42 405 21 557 21 556 85 518 1 745 000 83 773 000

Tabelul 4.1.3.2. Evoluţia consumului de îngrăşăminte în perioada 2006-2010 în

judeţul Hunedoara Consum îngrăşăminte

2006 2007 2008 2009 2010

Jud. Hunedoara 57.70 92.29 102.05 168.01 193.36 Ø Produse pentru protecţia plantelor Tabelul 4.1.3.3.Situaţia utilizării produselor fitosanitare în perioada 2007-2010

Supr

afaţ

a (h

a)

Can

titat

ea

(kg/

an)

Supr

afaţ

a (h

a)

Can

titat

ea

(kg/

an)

Supr

afaţ

a (h

a)

Can

titat

ea

(kg/

an)

Supr

afaţ

a (h

a)

Can

titat

ea

(kg/

an)

Tip produs

2007 2008 2009 2010 JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN Erbicide 23641 30164 23950 28648 26721 23783 26824 22940 Fungicide 6226 13997 6915 17251 7500 11250 7600 10820 Insecticide 8583 3890 7673 526 7500 1200 7600 785 TOTAL 38450 48051 38538 46425 41721 36233 42024 34545 JUDEŢUL HUNEDOARA Insecticide 9824 8200 9753 7900 10234 478 4508 1450 Fungicide 13064 15320 12984 14820 11778 13874 12948 8502 Erbicide total 24259 15950 24538 16010 24439 13870 17017 28460

-grâu 8479 3750 7321 3690 6577 3220 6022 6329 -porumb 7720 7180 9235 4870 9420 5963 9206 20322 TOTAL 63346 50400 63831 47290 62448 37405 49701 65063 JUDEŢUL TIMIŞ Ierbicide 244307 387910 280953 312268 271800 141357 371653 242384 Fungicide 99690 82905 114644 47671 87215 40990 166460 82311 Insecticide şi acaricide 90508 50482 104084 11611 47280 16548 168975 6165

TOTAL 434505 521297 499681 371550 406295 198895 707088 330860 Ø Soluri afectate de reziduuri zootehnice Poluarea solului cu reziduuri zootehnice este datorată modului de gestionare a

dejecţiilor rezultate din activităţiile de creşterea a animalelor, atât în ceea ce priveşte colectarea şi depozitarea, cât şi din punctul de vedere al modului şi cantităţilor utilizate la fertilizarea terenului agricol. În judeţul Caraş-Severin suprafaţa poluată cu reziduuri zootehnice este de 93 ha, în timp ce în judeţul Timiş s-a identificat o suprafaţă de 222 ha ca fiind afectată de reziduuri zootehnice (dejecţii).

Pentru prevenirea creşterii suprafeţelor afectate de reziduuri zootehnice se impune respectarea regulilor de bune practici agricole şi a planurilor de fertilizare elaborate de OSPA, în acord cu legislaţia în vigoare.


57

Ø Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare/agricole Prin amenajările de îmbunătăţiri funciare, agricultura luptă împotriva degradării

solului în scopul conservării capacităţii de producţie a terenurilor permiţând exploatarea lor durabilă.

Pe parcursul anului 2010 în judeţul Caraş-Severin au fost executate de către Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare R.A. lucrări de desecare pe 28.627 ha (831 ha prin drenaj), lucrări pentru combaterea eroziunii solului pe 43.944 ha, iar suprafeţele apărate prin îndiguire şi desecare sunt de 1.067 ha. Nu s-au făcut irigaţii. De asemenea s-au amenajat: 1218,177 km de canale, 1.116 podeţe, 6 stăvilare, 889 căderi, 111,774 km drenuri, 42 praguri, 30 vaduri, 110,9 km văi, 4,1 km diguri, 37 baraje din piatră, 8 baraje din pământ, 453,787 km drumuri exploatare, 5 clădiri (exploatare) , 40 metri liniari de cleionaje, 500 metri liniari de gărduleţe de coastă. S-au făcut plantări silvice pe 4 ha şi 2 captări de izvoare.

Reacţia solului se corectează cu ajutorul amendamentelor respectiv prin amendare cu calciu pentru solurile acide şi prin gipsare pentru solurile alcaline. Este important să se menţină procentul de humus dintr-un sol prin încorporare de materie organică deoarece humusul are şi o mare importanţă ecologică, prin diminuarea poluării mediului înconjurător cu substanţe xenobiotice.

Din complexul de măsuri antierozionale care trebuie aplicate pentru solurile supuse acestui proces, enumerăm: organizarea teritoriului, regularizări ale cursurilor de apă, amenajarea versanţilor, structura culturilor, asolamentele, aplicarea îngrăşămintelor, lucrările solului, sisteme de cultură antierozionale (înierbări, sistemul de cultură în fâşii), împăduriri.

Ameliorarea solurilor cu exces de umiditate cuprinde un ansamblu de metode hidro-ameliorative ( desecare, drenaj, îndiguire ) şi agro- pedo- ameliorative ( afânare adâncă, nivelare, modelare, drenaj ).

Referitor la situaţia amendării solurilor acide, în anul 2010 realizările au fost egale cu 0 ha, cu toate că prin programul de amendare a solurilor acide întocmit de OSPA Timişoara şi DADR Timiş au fost solicitate fonduri pentru o suprafaţă de 15000 ha.

Ø Poluarea solurilor în urma activităţii din sectorul industrial (energetic,

minier, siderurgic, etc) În judeţul Caraş-Severin, suprafaţa ocupată cu deşeuri industriale şi menajere

inventariată până în prezent este de 459,32 ha, din care: - 5,15 ha acoperite cu cenuşă provenită de la CTE Crivina Anina; - 31 ha acoperite cu deşeuri menajere, în mediul urban (cele din mediul rural au

fost închise la 16 iulie 2009, reabilitate și redate în circuitul natural) - 327,97 ha ocupate cu steril provenit din industria extractivă; - 56,2 ha acoperite cu zgură rezultată din procesele de prelucrare din industria

metalurgica feroasă. În judeţul Timiş solurile sunt afectate de diferite activităţi industriale şi agricole pe o

suprafaţă de 3654 ha, după cum urmează: - Cod. 01. Poluarea (degradarea) solurilor prin exploatări miniere la zi,

balastiere, cariere - 3320 ha afectate puternic şi excesiv de balastiere şi cariere; aceste activităţi determină adâncirea albiilor apelor producând scăderea nivelului apei freatice şi ca urmare, reducerea rezervelor de apă din zonele învecinate, dar şi deranjarea solului prin depunerile de materiale extrase.


58

- Cod 02. Poluarea cu deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc. - din datele inventarierii preliminare rezultă că acest tip de poluare afectează 85 ha puternic şi excesiv.

- Cod 06. Poluarea cu deşeuri şi reziduuri organice de la industria alimentară şi uşoară - se apreciază că acest tip de poluare afectează solul puternic şi excesiv pe o suprafaţă de 12 ha, mult mai mică decât cea determinată de alte activităţi industriale.

- Cod 07. Poluarea cu deşeuri şi reziduuri vegetale agricole şi forestiere - din datele statistice rezultă că acest tip de poluare afectează solul puternic şi excesiv pe o suprafaţă de 12 ha.

- Poluarea cu petrol de la extracţie, transport şi prelucrare - în judeţul Timiş sunt afectate de acest tip de poluare suprafeţe mici de sol, în special în parcurile de tiţei ale SC Petrom SA.

Ø Poluarea solurilor cu emisii de la termocentrale pe cărbune În judeţul Arad sectorul energetic este reprezentat de o centrală termică ce

funcţionează cu lignit şi o centrală ce funcţionează pe gaz metan şi păcură. Impactul major asupra mediului al funcţionării centralei pe lignit îl constituie emisiile de pulberi, SO2 şi NOx . Pulberile emise de Centrala Termică pe lignit provin de la arderea combustibilului, de la staţia de concasare şi măcinare a cărbunelui şi de la depozitul de zgură şi cenuşă. Suprafaţa afectată este de aproximativ 800 ha prin depunerea pe sol a pulberilor aeropurtate de la halda de steril a SC CET Arad SA pe lignit, afectând comuna Livada, sat Sânleani

În judeţul Hunedoara există şi termocentrale pe cărbune: SC Electrocentrale SA Mintia şi SC Termoelectrica SA-SE Paroşeni. Acestea sunt incluse instalaţiilor mari de ardere (instalaţii a căror putere termică nominală este egală sau mai mare decât 50 MW indiferent de tipul de combustibil utilizat). Funcţionarea acestor instalaţii a fost reglementată prin HG 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale unor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere. Această hotărâre reprezintă transpunerea în legislaţia română a Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanţi în aer proveniţi din instalaţiile mari de ardere.

La SC Termoelectrica SA-SE Paroşeni există două iazuri de decantare: unul numit Căprişoara cu suprafaţă de 46 ha, iar al doilea este un iaz nou (pentru situaţii de avarie) cu suprafaţă de 10 ha. La SC Electrocentrale SA Mintia există două iazuri de decantare: un iaz la Bejan cu o suprafaţă de 137 ha, iar al doilea pe malul drept al Mureşului (pentru situaţii de avarie) cu o suprafaţă de 50 ha.

La nivelul judeţului Timiş există centrala termică SC COLTERM S.A. Timişoara Sud cu un depozit de zgură şi cenuşă la Utvin, care ocupă o suprafaţă de 50 ha.

Depozitul se încadrează în clasa b – depozit de deşeuri nepericuloase, conform clasificării din HG nr. 349 / 2005 cu modificările şi completările ulterioare. În depozitul de zgură şi cenusă se poate depozita prin tehnologia şlamului dens autoîntăritor o cantitate ce corespunde unei perioade de funcţionare a centralei termice estimată la 80-90 ani. Extinderea acestei tehnologii s-a realizat la sfârşitul anului 2007 şi astfel depozitul Utvin devine un depozit de deşeuri solide.

Prin monitorizarea calităţii solului se urmăreşte: - depunerea controlată a deşeului de zgură şi cenusă; - colectarea şi evacuarea controlată a apelor tehnologice din depozit; - efectuarea anuală a unui set de analize; - monitorizarea stării de poluare a solurilor şi vegetaţiei din zonele afectate; - retehnologizarea unităţilor respective prin înlocuirea filtrelor uzate,

desulfurarea cărbunilor, mai ales în cazul utilizării celor bogaţi în sulf, recultivarea haldelor etc


59

4.1.4. Zonele critice sub aspectul degradării solurilor

Factorii fizici care pot produce deprecierea calităţii solului acţionează fie în

sensul transportului stratului superficial de sol, de regulă cel mai fertil (eroziunea solului), fie în sensul înrăutăţirii structurii acestuia.

Zonele critice sub aspectul degradării solurilor sunt arealele cu potenţial ridicat de alunecări de teren, zone cu potenţial ridicat de eroziune în adâncime, zone cu eroziuni de maluri. Dintre acestea se pot menţiona: alunecări de tip subsecvent în zonele Şistarovăţ, Cuvejdia, Dorgoş, Tauţ, Minişel, Şilindia şi alunecări de tip solifluxiune în zonele: Hălmagiu, Hălmăgel, Hăşmaş, Archiş-Nermiş, Crocna, Vârfuri.

Tabelul 4.1.4. Zonele critice sub aspectul degradării solurilor Pentru judeţele

Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş Suprafaţa (ha) şi gradul de afectare Cod Denumire

slab şi foarte slab

moderat puternic foarte puternic

excesiv Total

JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

12 Soluri acide 74832 105083 85132 40282 4807 314136

13a Exces de apă (grade de gleizare a solului) 19106 44518 64483 2388 398 130893

13b Exces de apă (grade de stagnogleizare a solului) 17912 85578 51348 3582 7963 166383

10 Eroziune de suprafaţă, de adâncime şi alunecări 20160 22120 29680 28450 27560 127970

15 Compactare primară şi secundară 74036 128966 165188 - - 368190

JUDEŢUL HUNEDOARA

Alunecări cu teren 8254,45 Inundaţii - - - - - 14120 Tasarea solului - - - - - 6320 12 Aciditate - - - - - 84560

Torenţi şi ravene - - - - - 4670 şiroiri şi rigole - - - - - 2680

Eroziune de adâncime

ogaşe - - - - - 3915

10

Eroziune de suprafaţă - 63495 28420 1167 5191 98273 13 Exces de apă - grade de stagnogleizare 50953 12806 6404 4022 188 74373 13 Exces de apă - grade de gleizare a solului 13338 5743 6008 3199 2225 56950 JUDEŢUL TIMIŞ

Grade de eroziune de suprafaţă (apă,vânt) 17850 16850 16120 15780 10580 77180

şiroiri şi rigole - - - - - 3370 eroziune în adâncime ogaşe şi

ravene - - - - - 1380

10

Ero

ziun

e de

su

praf

aţă,

de

adân

cim

e şi

al

unec

ări

alunecări semistabilizate - - - - - 8480


60

de teren active - - - - - 5570 15 Compactare primară şi secundară, inclusiv

formare de crustă 116279 197534 319418 - - 633231

12 Soluri acide (acidifiere) 182124 266182 14010 7005 3503 472824 Exces de apă - grade de gleizare a solului 132390 143598 125385 56038 43009 500420 13

Exces de apă - grade de stagnogleizare 112076 34057 35024 28019 10507 219683

4.1.5. Managementul siturilor contaminate Identificarea şi inventarierea siturilor contaminate, reprezintă o activitate începută în

baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului. Până în prezent s-a derulat prima etapă, respectiv cea de analiză şi interpretare a datelor existente prin analiza chestionarelor prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 prevăzute în HG 1408/2007, completate de către operatorii economici şi autorităţile locale, a documentaţiei pe baza căreia s-a emis actul de reglementare şi a rapoartelor anuale efectuate de Oficiul de Studii Pedologice si Agrochimice.

Gradul scăzut de completare a chestionarelor primite, precum şi nefurnizarea de către OSPA a rapoartelor anuale, a îngreunat semnificativ activitatea de inventariere a siturilor posibil contaminate.

În urma etapei de investigare preliminară a siturilor posibil contaminate, la nivelul Regiunii Vest a rezultat următoarea situaţie:

- judeţul Arad : 31 de situri dintre care 21 rezultate din activitatea de extracţie a hidrocarburilor, 8 depozite de deşeuri nepericuloase clasa b, 1 sit cu poluare chimică anorganică şi 1 sit generat de depozitarea zgurii din industria energetică

- judeţul Caraş-Severin: 41 de situri potenţial contaminate, dintre care 5 situri generate de industria siderurgică , 28 situri rezultate din exploatările miniere subterane şi de suprafaţă (iaz de decantare,halde de steril, cariere), 7 depozite de deşeuri nepericuloase clasa b, 1 platformă industrială

- judeţul Hunedoara: 40 de situri potential contaminate din diferite ramuri industriale (industria extractivă – 20 de situri, industria siderurgică – 4 situri , depozite de deşeuri municipale – 10 , industria energiei electrice si termice – 3, platforme industriale - 3).

- judeţul Timiş: 47 de amplasamente potenţial contaminate, din care 40 sunt parcuri, puncte de colectare şi sonde ce aparţin societăţii SC PETROM SA- Membru OMV GROUP, 4 situri rezultate din industria chimică, 1 haldă de zgură şi cenuşă din industria energetică şi 2 depozite de deşeuri nepericuloase clasa b

Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului reprezintă obligaţia şi responsabilitatea operatorului economic sau deţinătorului de teren care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare pentru mediul geologic.

La încetarea activităţii cu impact asupra mediului geologic, la schimbarea activităţii sau a destinaţiei terenului, operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze investigarea şi evaluarea poluării mediului geologic.

Pentru situri contaminate orfane şi abandonate aparţinând domeniului public al statului, lucrările de investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic sunt finanţate de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor care le administrează sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

Evaluarea intensităţii poluării într-un sit contaminat, se efectuează prin comparaţie cu fondul natural din zonele adiacente şi cu valorile de prag de alertă şi prag de intervenţie. Valorile de fond natural se stabilesc în funcţie de zona şi de formaţiunea geologică existentă. Valorile de prag de alertă şi de prag de intervenţie sunt prevăzute în reglementările specifice.


61

Scopul investigării şi evaluării detaliate este delimitarea spaţială a zonei poluate, clarificarea naturii şi intensităţii poluării identificate, relaţia poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic, căile de migrare şi transport al poluanţilor şi evaluarea riscului geologic, date necesare elaborării programelor sau proiectelor de refacere a mediului geologic.

În urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide dacă poluarea mediului geologic din amplasament are un impact semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi mediului şi solicită operatorului economic sau deţinătorului de teren elaborarea studiului evaluării de risc, conform legislaţiei specifice în vigoare.

Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului în urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi, după caz, a studiului evaluării de risc.

În cazul în care, ca urmare a refacerii mediului geologic, pe un amplasament sunt identificate noi situri contaminate, care nu au fost inventariate iniţial, pentru acestea se aplică prevederile legale privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului.

În ceea ce priveşte acţiunile de reconstrucţie, în anul 2010, în judeţul Hunedoara, s-a emis acordul de mediu pentru proiectul : "Reabilitarea sitului industrial de pe fosta platformă industrială Calan şi pregatirea lui pentru noi activităţi". În inventarul naţional situl contaminat este prezent sub denumirea de ,,Incinta nouă Sidermet S.A.Calan ’’, are o suprafaţă de 41.643 ha şi aparţine Primăriei Călan. Proiectul propus prevede 2 faze: lucrări de reabilitare a sitului poluat şi pregătirea terenului pentru noi activităţi de tip industrial.

4.1.6. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu.

În anul 2010, la nivelul judeţelor Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara nu s-au

înregistrat accidente majore de mediu. În judeţul Timiş, la data de 03.05.2010, în amonte de staţia de pompare Beregsău

Mare, a avut loc o evacuare accidentală din bazinul de stocare dejecţii în canalul de desecare limitrof, poluatorul fiind SC Smithfield Ferme SRL. Factorii de mediu afectaţi: apa din canal s-a colorat maron, pe malurile interioare s-a observat vegetaţia arsă, au fost observaţi peşti morţi la staţia de pompare Beregsău Mare, aparţinând de ANIF Timişoara. S-au luat următoarele măsuri: s-au stopat imediat scurgerile prin sudarea unui capac pe conducta de evacuare, s-au prelevat probe de apă din canalul de desecare limitrof batalului Smithfield-Beregsău Mare şi din canalul de desecare la staţia de pompare-Beregsău Mare. Promtitudinea măsurilor luate a determinat neafectarea calităţii apei râului Bega Veche.

4.2. Starea pădurilor. Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri. Păduri regenerate şi reîmpăduriri 4.2.1 Starea pădurilor

Starea de sănătate a pădurilor este evaluată prin sistemul de monitoring forestier.

Scopul activităţii de monitoring forestier este furnizarea continuă a informaţiilor privind starea vegetaţiei şi solurilor forestiere, efectele poluării asupra pădurilor, în vederea elaborării şi fundamentării măsurilor de gospodărire, redresare şi prevenire a stărilor negative în pădurile României.

Obiectivele principale urmărite prin funcţionarea sistemului de monitoring forestier sunt, pe de o parte, de înregistrare a informaţiilor privind evoluţia spaţială şi temporală a


62

stării pădurilor la scară naţională şi, pe de altă parte, de stabilire a principalelor cauze ale vătămării pădurilor şi de evidenţiere a sarcinilor si nivelurilor critice privind starea factorilor negativi declanşatori.

Principalii parametrii evaluaţi pentru supravegherea stării de sănătate a pădurilor sunt:

- defolierea; - decolorarea frunzişului coroanelor arborilor; - vătămările fizice, datorate acţiunii diferiţilor factori biotici şi abiotici asupra

arborilor. Tabelul 4.2.1.1. Suprafaţă fond forestier în Regiunea Vest

Nr. crt.

Suprafaţă totală fond

forestier/ judeţ [ha]

Direcţie Silvică sau Ocol Silvic privat Tipul de proprietate Supra. [ha]

JUDEŢUL ARAD 1. Direcţia Silvică Arad 126932 2. Ocolul Silvic Privat „Dumbrava” Beliu 11588 3. Ocolul Silvic Privat „Zărandul” Târnova 10013 4. Ocolul Silvic Privat „Codrii Iancului” Hălmagiu 10596 5. Ocolul Silvic Privat „Valea Mureşului” Bârzava 9402

6. Ocolul Silvic Privat „Lungu Bălănescu” s-a desfinţat

7. Ocolul Silvic Regal Săvârşin 7148 8. Ocolul Silvic Privat Codrii Zărandului loc.Sebiş 17820,1

9. S.C. Ocolul Silvic Privat Nadăş S.R.L. 5789,9

10.

199609

Ocolul Silvic Privat Stejarul R.A. 320 JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

1. Direcţia Silvică Caraş-Severin O.S.E.Caransebeş

proprietate publică a statului administrată de R. N. P.

342304

2. Ocolul Silvic Băuţar şi suprafeţe neadministrate

proprietate publică a unităţilor administrative teritoriale

11.979

3. Ocolul Silvic Bănia şi suprafeţe neadministrate proprietate privată a persoanelor juridice

40304

4.

408305

Alţi deţinători proprietate privată a persoanelor fizice

13594

JUDEŢUL HUNEDOARA proprietate publică a statului 156113 proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale 13765

proprietate privată a persoanelor juridice 38323 1. Direcţia Silvică Hunedoara

proprietate privată a persoanelor fizice 6759

proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale 1097

proprietate privată a persoanelor juridice 912 2. Ocolul Silvic Abrud R.A.


3. Ocolul Silvic Brâncuşi proprietate privată a persoanelor juridice 2930

4. Ocolul Silvic Băuţari proprietate privată a persoanelor juridice 271


5.

318289

Ocolul Silvic Carpatina proprietate privată a persoanelor juridice 12101


63

6. Ocolul Silvic Codrii Iancului proprietate privată a persoanelor juridice 2149

7. Ocolul Silvic Obârşia Lotrului proprietate privată a persoanelor juridice 2174


8. Ocolul Silvic Retezatul, Clopotiva, Râu de Mori proprietate privată a persoanelor juridice 12600

9. Ocolul Silvic Ţinutul Pădurenilor proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale 10571


proprietate privată a persoanelor juridice 1809 10. Ocolul Silvic Valea Haţegului



11. Ocolul Silvic Valea Orăştiei proprietate privată a persoanelor juridice 2562

12. Ocolul Silvic Săvârşin proprietate privată a persoanelor fizice 48

13. Neadministrat proprietate privată a persoanelor fizice 34484

proprietate publică a statului 156113 proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale 44378

proprietate privată a persoanelor juridice 75950 Total judeţul Hunedoara


JUDEŢUL TIMIŞ proprietate publică a statului 78490 proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale

2897 1. Direcţia Silvică Timişoara

proprietate privată 1580 proprietate publică a unităţilor administrative teritoriale

7931,54 2.

86256

Ocolul Silvic Privat Stejarul R.A.

proprietate privată 864,94 Total fond forestier /regiune = 1012459 ha

Tabelul 4.2.1.2. Starea de sănătate a pădurilor

Nr. crt.

Directie Silvica sau Ocol Silvic privat

Suprafete de paduri afectate

de uscare

[ha]

Suprafete de paduri afectate

datorita factorilor abiotici

[ha]

Suprafete de paduri afectate datorita factorilor biotici

[ha]

JUDEŢUL ARAD - nu s-au furnizat date JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

1. Direcţia Silvica Caraş-Severin 1974 9671 8678 JUDEŢUL HUNEDOARA

1. Direcţia silvică Hunedoara 10 - - 2. Ocolul Silvic Carpatina 19,5 58,5 19,5

3. Ocolul Silvic Retezatul Clopotiva Râul de Mori 7 24 7

4. Ocolul Silvic Ţinutul Pădurenilor - 33 - 5. Ocolul Silvic Valea Haţegului - 714 - 6. Ocolul Silvic Valea Orăştiei - 7 - 7. Ocolul Silvic Obârşia Lotrului 7,5 21,5 7,5


64

8. Ocolul Silvic Brâncuşi 2 4 2 9. Ocolul Silvic Abrud - 203 -

JUDEŢUL TIMIŞ

- doborâturi de vânt şi zăpadă 3063

în pepiniere şi solarii 11.71

în plantaţii, regenerări naturale şi

arborete 6792

1. Direcţia Silvică Timişoara

acţiuni de combatere a factorilor biotici 218

2. R.P.L. R.A. Ocolul Silvic Stejarul - doborâturi şi rupturi de vânt -

4.2.2. Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri

În 2010, zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire s-au

semnalat doar pe teritoriul judeţului Timiş, iar suprafeţele de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări (cariere de piatră, construcţii, infrastructură) au fost reduse la nivelul întregii regiuni.

Tabelul 4.2.2.1. Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri

Nr. crt.

Directie Silvica sau Ocol Silvic privat

Suprafete din fondul forestier parcurse de taieri [ha]

Zone cu deficit de vegetatie forestiera si disponibilitati de impadurire [ha]

Suprafete de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizari [ha]

JUDEŢUL ARAD - nu s-au furnizat date JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 1. D.S.Caraş-Severin 12159 - 3 2. O.S.E. Caransebeş 1868 - 1 3. O.S.Bănia 251 - 0 4. O.S.Băutar 461 - 0 JUDEŢUL HUNEDOARA 1. Ocolul Silvic Carpatina 343 - - 2. Ocolul Silvic Retezatul

Clopotiva Râul de Mori 93 - -

3. Ocolul Silvic Ţinutul Pădurenilor 194 - 3,7

4. Ocolul Silvic Valea Haţegului 866 - -

5. Ocolul Silvic Valea Orăştiei 397 - -

6. Ocolul Silvic Obârşia Lotrului 56 - -

7. Ocolul Silvic Brâncuşi 112 - - 8. Ocolul Silvic Abrud 244 - - 9. Direcţia Silvică

Hunedoara 12642 - -

JUDEŢUL TIMIŞ


65

1. Direcţia Silvică Timiş 1729 ha Beba Veche, Dudeştii Vechi, Cenad, Sânnicolau Mare, Teremia Mare, Comloşu Mare, Jimbolia, Sânpetru Mare, Periam, Variaş, Cărpiniş, Cenei, Giulvăz, Orţişoara, Moraviţa

cariere de piatră, 1.65 ha alimentaţia publică 0.143 ha cabana Căpriorul 0.45 ha

2. R.P.L. R.A. Ocolul Silvic Stejarul

tăieri de regenerare 228 ha tăieri de produse accidentale 595 ha tăieri de igienă 1161 ha tăieri de îngrijire 173 ha

- -

4.2.3. Păduri regenerate şi reîmpăduriri

În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în două grupe

funcţionale: 1. grupa I, care cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a

climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi a ecofondului, precum şi pădurile din ariile naturale protejate de interes naţional;

2. grupa a II-a, care cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie, în care se urmăresc realizarea masei lemnoase de calitate superioară şi a altor produse ale pădurii, precum şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu.

Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere implică măsuri de gestionare durabilă, prin aplicarea de tratamente intensive, care promovează regenerarea naturală a speciilor din tipul natural fundamental de pădure şi prin conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine.

Tabelul 4.2.3.. Păduri regenerate şi împăduriri

Nr. crt.

Direcţie Silvică sau Ocol Silvic privat

Suprafeţe de păduri regenerate [ha]

Suprafeţe parcurse cu împăduriri [ha]

JUDEŢUL ARAD - nu s-au furnizat date JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 1. D.S. Caraş-Severin 615 160 2. O.S.E. Caransebeş 57 26 3. O.S.Bănia 5 2 4. O.S.Băuţar 25 2 Total judeţ 702 190 JUDEŢUL HUNEDOARA 5 Ocolul Silvic Carpatina 11 11 6 Ocolul Silvic Ţinutul

Pădurenilor 38 8

7 Ocolul Silvic Valea Haţegului 36 - 8 Ocolul Silvic Valea Orăştiei 18 12 9 Ocolul Silvic Obârşia Lotrului 3 3


66

10 Ocolul Silvic Brâncuşi 52 - 11 Direcţia Silvică Hunedoara 83 175 12 Total judeţ 241 209 JUDEŢUL TIMIŞ 13 Direcţia Silvică Timiş 250 85 14 R.P.L. R.A. Ocolul Silvic

Stejarul 45 3

15 Total judeţ 295 88 Exceptând judeţul Arad pentru care nu s-au furnizat date la nivelul anului

2010, în restul judeţelor componente ale Regiunii Vest s-a constatat o creştere a suprafeţelor parcurse de reîmpăduriri, comparativ cu anul 2009.

4.3 Tendinţe

La nivelul Regiunii Vest impactul antropic asupra factorului de mediu sol este de

intensitate medie manifestându-se îndeosebi prin următoarele efecte : • accentuarea schimbării categoriei de folosinţă a terenului şi utilizarea

acestuia la diferite construcţii (industriale, civile, agricole, transporturi); • tendinţa de scoatere a terenurilor din circuitul agricol şi destinarea acestora

exploatării de resurse neregenerabile; • abandonarea terenurilor arabile şi transformarea lor în pârloagă; • intensificarea fenomenului de suprapăşunare în zonele de câmpie, în timp ce

în zonele de deal şi de munte se constată reducerea păşunatului având ca efect invadarea păşunilor de vegetaţie lemnoasă;

• în zona de câmpie există (în creştere) tendinţa de extindere a terenurilor agricole determinând reducerea vegetaţiei spontane, cu efecte nedorite asupra biodiversităţii şi a echilibrelor din agroecosisteme;

• abandonarea terenurilor degradate sau poluate fără luarea măsurilor de corectare a calităţii solului;

• inerţie în aplicarea măsurilor de decontaminare a siturilor rezultate din încetarea activităţilor industriale (metalurgie, industrie chimică, etc.)


67

V.PROTECȚIA NATURII ȘI BIODIVERSITATEA 5.1 Biodiversitatea Regiunii Vest

Biodiversitatea înseamnă diversitatea formelor de viaţă sub toate aspectele -

diversitatea speciilor, varietatea genetică în cadrul aceleiaşi specii şi a ecosistemelor. Pierderea continuă a biodiversităţii a fost unanim recunoscută ca fiind cea mai urgentă

problemă de mediu cu care societatea de azi se confruntă.

Bogăţia fondului natural şi a habitatelor reprezintă un element de mare valoare pentru calitatea vieţii noastre. Aceste zone joacă un rol critic în reglarea sistemelor naturale (circuitul apei, clima) şi unele resurse naturale de care societatea noastră depinde. Valoarea economică a acestor „servicii de ecosistem” este mai mare, comparativ cu costul necesar, protejării şi conservării lor. Ariile protejate din cadrul Regiunii Vest cuprind zone naturale delimitate geografic şi topografic,

destinate realizşării unor obiective specifice privind conservarea diversităţii biologice, a elementelor şi fenomenelor peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură prin instituirea unui regim special de ocrotire, conservare si utilizare durabilă.

Pe teritoriul Regiunii Vest exista 5 Parcuri Naţionale si 4 Parcuri Naturale, declarate prin Legea nr. 5/2000 si prin H.G. 2151/2005.

Pentru a putea realiza o conservare adecvata a biodiversităţii, beneficiază în prezent de statut legal de protecţie la nivel regional un numar de 138 de Rezervatii Naturale, Ştiintifice şi Monumente ale Naturii.

Reteaua Natura 2000 a fost înfiintata în 1992 prin adoptarea Directivei Habitate (92/43EEC). Împreuna cu Directiva Păsări (2009/147/CE), Directiva Habitate asigura un cadru comun pentru conservarea naturii şi a habitatelor în cadrul Uniunii Europene şi constituie cea mai importantă initiaţivă europeană pentru menţinerea biodiversităţii în Statele Membre. Natura 2000 este o reţea de arii de conservare la nivel european în scopul menţinerii şi refacerii habitatelor şi speciilor de interes comunitar.

Astfel pe baza informaţiilor ştiintifice cu privire la speciile de floră, faună şi habitate naturale, în Regiunea Vest au fost validate un numar de 49 situri Natura 2000 dintre care:

• 34 SCI (Arii de Conservare Speciala); • 15 SPA (Arii de Protectie Speciala Avifaunistica).

5.1.1. Stare Județul Arad În ceea ce priveşte vegetaţia aceasta se caracterizează prin predominarea

formaţiunilor zonale de silvostepă (asociate, pe suprafeţe mici, chiar de stepă şi forestiere), a celor azonale de luncă şi prin vegetaţia antropică; 44% din teritoriul judeţului

Parcul Natural Porţile de Fier


68

este ocupat de o vegetaţie naturală propriu-zisă, sau foarte puţin transformată (aici se include fondul forestier, păşunile şi fâneţele), restul 56% fiind înlocuită cu vegetaţie de cultură.

Vegetaţia forestieră (26% din suprafaţă judeţului) ocupă suprafeţe mari în zona montană şi în dealurile piemontane. Se recunosc următoarele grupe de formaţiuni: cărpineto-făgete, goruneto-cărpinete (care împreună ocupă cele mai mari suprafeţe forestiere), gorunete cu horşti, goruneto-cerete, gârniţeto-cerete, goruneto-făgete, precum şi asociaţii de pajişti secundare care vegetează pe locul fostelor păduri defrişate.

Vegetaţia de silvostepă din extremitatea vestică a Câmpiei Aradului se caracterizează prin predominarea formaţiunilor ierboase, întâlnindu-se rar pâlcuri de vegetaţie lemnoasă. Pajiştile stepice ruderalizate, xerofile, mezofile de sărături şi cele stepizate s-au restrâns în urma extinderii suprafeţelor arabile.

Vegetaţia azonală de luncă, cu caracter hidrofil şi mezofil este alcătuită dintr-o serie de specii ierboase şi lemnoase caracteristice (sălcii, plop, anin). Pe unele suprafeţe lacustre cresc nufărul alb şi galben.

În ceea ce priveşte fauna, în zona de stepă şi de silvostepă se remarcă prezenţa rozătoarelor şi a păsărilor: dropia şi prepeliţa; în pădurile subxerofile: chiţcanul de câmp, fazanul, şopârla cenuşie; în cele mezofile: lupul, vulpea, mistreţul, pisica sălbatică, sturzul, iar în pădurile de fag, stejar se întâlnesc: ursul, cerbul, jderul de pădure, veveriţa, ierunca, sitarul, broasca brună etc.

Ihtiofauna din zona sectoarelor de câmpie specifică râurilor mari, cuprinde zonele mrenei şi ale crapului, iar în cazul râurilor mici este caracterizată prin zona cleanului şi a bibanului.

În urma procesului de eutrofizare au fost afectate o serie de specii de pe teritoriul judeţului după cum urmează: Crinul de baltă - Butonus umbellatus; Mlaştiniţa - Epipactus palustris;Laptele câinelui -Euphorbia cyparissias;Rachitan - Lytbnum salicarnia;Nufărul alb - Nymphaea alba; Nufărul galben - Nuphar luteum; Stupiniţa - Platanthera bifolia; Broscăriţa - Potamogeton natans

Factor perturbator în cadrul ecosistemelor este seceta prelungită din ultimii ani, care favorizează secarea bălţilor, a râurilor cu cursuri temporare, dar şi uscarea vegetaţiei în special a coniferelor care au o rezistenţă mai scăzută la secetă.

Un alt factor cu rol destabilizator îl au zăpezile abundente, care duc la degradarea unor specii arbustive (laurul) aşa cum s-a întâmplat în cazul Rezervaţiei Botanice “Dosul Laurului“ din comuna Gurahonţ.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, s-au identificat pe raza judeţului Arad următoarele tipuri de habitate, de importanţă naţională:pajişti sărăturate continentale; pajişti uscate; grote neexploatate turistic; păşuni împădurite; păduri tip Asperulo-Făgetum; păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior; galerii cu Salix alba şi Populus alba;ş.a.

În conformitate cu directivele europene, la nivelul judeţului Arad, sunt: păduri de fag de tip Asperulo - Fagetum; păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli; păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno padion, Alnio incane, Silicion albae); păduri dacice de fag; păduri balcano panonice de cer şi gorun; ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/ sau Isoëto nanojuncetea; lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; lacuri distrofice şi iazuri; pajişti de altitudine joasă; păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus leaevis, Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri;ş.a.

Specii din flora sălbatică de importanţă internaţională, conform Directivei Habitate 92/43/CEE şi Directivei Păsări 79/403/CEE, identificate în judeţul Arad sunt: Cirsium brachycephalum, Galanthus nivalis, Lindernia procumbens, Salvinia natans, Trapa natans.

Pentru menţinerea unei stări favorabile de conservare, printr-o monitorizare mai adecvată şi eficientă, s-a parcurs procedura de dare în custodie a ariilor naturale


69

protejate/siturilor Natura 2000 în judeţul Arad, astfel, un număr de 15 arii natuale protejate şi 12 situri Natura 2000 au custode. Custozii au obligaţia de a monitoriza ariile naturale protejate/siturile Natura 2000, de a elabora planurile de acţiune şi planurile de management adecvate menţinerii în condiţii favorabile starea de conservare al speciilor şi habitatelor.

În judeţul Caraş Severin datorită existenţei unei variaţii mari de relief sunt inventariate până în prezent un număr de :

• 62 habitate de interes naţional • şi un număr de 51 habitate de interes comunitar din care 13 habitate

prioritare* la nivel european, identificate şi inventariate de către specialişti incluse în următoarele grupe: 1) 3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 2) 3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3) 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 4) 3220 Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 5) 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 6) 3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane, 7) 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion,8) 3280 Râuri mediteraneene cu scurgere permanentă cu specii din Paspalo-Agrostidion şi perdele de Salix şi Populus alba, 9) 4060 Tufărişuri alpine şi boreale, 10) 4070 *Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium, 11) 4080 Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix, 12) 40A0 *Tufărişuri subcontinentale peri-panonice, 13) 5130 Formaţiuni de Juniperus communis pe tufărişuri sau păşuni calcaroase, ş.a.

• Acţiunea de cartare a habitatelor în judeţul Caraş - Severin nu este finalizată, motiv pentru care nu sunt cunoscute suprafeţele decât pentru anumite habitate.

• În perimetrul Parcului Naţional Cheile Nerei Beuşniţa conform planului de management au fost identificate şi inventariate de specialişti următoarele habitate: 9070 Păşuni împădurite – 11,1 km; 5130 Formaţiuni cu Juniperus comunis în zone sau pajişti calcaroase - 5,3 km; 7220 *Izvoare petrifiante cu formare de travertin - 0,278415 km; 8210 Pante stâncoase calcaroase cu vegetaţie casmofitică - 54,27km; 8240 Grohotişuri şi lespezi calcaroase - 23,249 km; 8310 Grote nexploatate turistic - 27km.

• În cadrul Proiectul “Studiul şi protecţia habitatelor submediteraneene de şibleac aflate în pericol, în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului” având drept coordonator Asociaţia Speologică Exploratorii în perioada 2006 – 2007 a fost identificat habitatul: 8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmophitică cu suprafaţa 278,286 ha.

• În cadrul Proiectului LIFE04 NAT/RO/000225 – Pădurile cu Pinus nigra ssp. Banatica – parte a reţelei NATURA 2000 s-a realizat cartarea sitului pinului negru de Banat cu suprafaţa de 3263,81 ha: 9530 *Vegetaţie forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica.

• În cadrul Proiectului LIFE 07NATRO000680 Managementul conservativ al habitatului 8310 din situl Natura 2000 Semenic-Cheile Caraşulu, a fost realizat Planul de acţiune pentru conservarea habitatului 8310 si transmis tuturor factorilor interesaţi.

Flora - Conform propunerilor de planuri de management ale parcurilor naţionale şi parcului natural precum şi a Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 în judeţului Caraş -Severin flora este reprezentată până în prezent printr-un număr de 218 specii de plante de interes naţional şi 18 specii de plante de interes comunitar.

• În urma cercetărilor efectuate în perimetrul Parcului Naţional Cheile Nerei Beuşniţa s-au identificat 1086 specii de plante superioare, din care 108 specii rare şi 13 specii endemice.

• Datorită complexităţii aspectelor staţionare, fizico-geografice şi climatice, Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristică


70

remarcabilă, inventarul floristic bogat însumând circa 1110 specii, de plante vasculare (superioare) din care 66 specii (aparţinătoare la 23 familii) sunt taxoni periclitaţi, rari şi în parte endemici.

• În Parcul Naţional Semenic Cheile Caraşului plantele inferioare sunt reprezentate de un număr de 270 taxoni aparţinând micofitelor şi 18 taxoni aparţinând grupului lichenilor. Cel mai bine investigat este grupul Cormophyta reprezentat de un număr de 1277 de specii, răspândite în diferite biotopuri.

• În ansamblul ei, flora Parcului Natural Porţile de Fier este reprezentată prin toate cele cinci încrengături ale regnului vegetal, după cum urmează: Phycophyta, cu 71 familii, 171 genuri şi 549 specii; Lychenophyta, cu 34 familii, 67 genuri şi 375 specii; Fungi, cu 48 familii, 252 genuri şi 1077 specii; Bryophyta, cu 31 familii, 98 genuri şi 296 specii; Cormophyta, cu 67 de ordine cu 114 familii, 540 de genuri, 1395 de specii, 272 de subspecii şi 5 varietăţi.

Fauna - Conform propunerilor de planuri de management ale parcurilor naţionale şi parcului natural precum şi a Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964 /2007, fauna ce se regăseşte pe teritoriul judeţului Caraş- Severin constă într-un număr de 230 specii de interes naţional şi 70 de specii de interes comunitar identificate până în prezent.

• Din cercetările întreprinse până în prezent rezultă că fauna Parcului Natural Porţile de Fier se compune din 5205 taxoni, dintre care 4873 nevertebrate şi 332 vertebrate. Dintre vertebrate, o prezenţă ridicată înregistrează clasa Aves, cu 205 de reprezentanţi, urmată de clasa Pisces, cu 63 de reprezentanţi, cea mai slab reprezentată clasă fiind Amfibia, cu doar 12 taxoni.

• În Parcul Naţional Cheile Nerei Beuşniţei au fost identificate un număr de 1890 de taxoni de nevertebrate şi 124 de taxoni din cadrul vertebratelor.

• Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei reprezintă zona cu cea mai ridicată biodiversitate în ceea ce priveşte lepidopterele, întâlnindu-se aproape 1500 specii de fluturi (1463), 45% din fauna de lepidoptere a ţării fiind concentrată aici. Prin varietatea, bogăţia şi originalitatea ei, fauna acestui ţinut cu un climat aparte prezintă o importanţă deosebită şi reprezintă totodată pentru multe specii limita nordică a arealului de răspândire. Diversitatea mare de elemente se datorează în primul rând varietăţii biotopurilor ceea ce a determinat existenţa a numeroase specii de câmpie joasă şi chiar de stepă, de zăvoaie, precum şi numeroase elemente caracteristice zonelor colinare, de regiuni carstice şi montane.

• Din cercetările efectuate în Munţii Aninei a rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciaţiunilor care a permis supravieţuirea unor specii terţiare ca: Amphimellania holandri - dintre nevertebrate şi Cobitis elongata - dintre vertebrate.

• Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere şi opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ş.a. Unele gasteropode ca: Carpathica langi, Zenobiella umbrosa sunt endemice, iar dintre plecoptere unele sunt considerate endemisme carpatice: Nemoura carpathica, Chloroperla kisi. Dintre nevertebrate au fost identificate 17 specii de interes comunitar dintre care 9 prioritare cum ar fi: Rosalia alpina, Cerambix cerdo, Carabus variolus, Lucanus cervus, Oxyporus mannerheimii, Pilemia tigrina, Theodoxus transversalis, Buprestis splendens, Callimorpha quadripunctaria.

• Climatul continental cu pronunţate influenţe mediteraneene a favorizat cu deosebire în zonele umede de pe malul Dunării şi Zona Umedă Balta Nera, precum şi în Zonele Umede - Insulele Ostrov şi Calinovăţ, Divici Pojejena - vieţuirea multor specii de păsări cu numeroase elemente sudice şi vest asiatice. Această zonă este una dintre puţinele zone din ţară unde poate fi observată o diversitate specifică de elemente rare şi


71

unde pe o suprafaţă restrânsă pot fi întâlnite un număr aşa de mare de specii de păsări ce pot fi: oaspeţi de iarnă, oaspeţi de vară, specii de pasaj şi specii sedentare.

• Unele dintre păsările inventariate sunt de interes comunitar sau sunt prevăzute în Convenţia Zonelor Umede şi în alte Convenţii internaţionale la care România

a aderat. Dintre speciile protejate de păsări conform prevederilor Directivei 79/409/CCE privind conservarea păsărilor sălbatice, amintim: Anas querquedula, Ciconia ciconia, Egretta garzetta, Ardea purpurea, Falco naumanni, Phalacrocorax pygmaeus. Aceste specii de păsări sunt supuse regimului de protecţie şi conservare instituit la nivelul ariilor speciale de conservare avifaunistică: Zona Umedă Ostrov Moldova Veche, Zona Umedă Ostrov Calinovăţ, Zona Umedă Pojejena Divici şi Zona Umedă

Balta Nera. Aceste arii sunt incluse în propunerea de sit SPA Natura 2000. • Ihtiofauna este reprezentată de speciile: Zingel streber, Zingel zingel. Fauna

reptilelor - este reprezentată prin elemente termofile, multe dintre acestea fiind însă vulnerabile şi rare cum sunt: Lacerta muralis, Testudo hermanni, Vipera ammodytes ammodytes, Emys orbicularis.

• Mamiferele sunt reprezentate în principal de 10 specii comune, în general tuturor catenelor muntoase din ţara noastră, precum şi de multe alte specii ce habitează numai în partea de sud - vest a ţării. Specii de faună prezente pe teritoriul judeţului nostru şi protejate la nivel european: Canis lupus (lup), Ursus arctos (urs brun), Aquila chrysaetos (acvila de munte), Myotis capaccinii (liliacul cu picioare lungi) , Cobitis elongata (fâsa mare) , Callimorpha quadripunctaria.

Județul Hunedoara În anul 2010 s-a continuat urmărirea stării de conservare a habitatelor din ariile

naturale protejate de interes naţional şi european. În ariile naturale protejate din judeţul Hunedoara există o mare diversitate de

habitate. Cele 80 de habitate naturale de interes naţional au fost identificate prin corelarea datelor din lucrarea „Habitatele României” de N. Doniţă et al. (2005) cu informaţiile din teren.

În urma cercetărilor tipologice realizate de dr. ing Radu S. în situl Pădurea Bejan (2008) s-a ajuns la concluzia că cel mai răspândit tip de habitat de importanţă comunitară care se regăseşte aici este 91MO Păduri balcano-panonice de cer şi gorun, deşi situl respectiv a fost propus pentru habitatele 91IO *Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus ssp şi 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen (care se regăsesc pe suprafeţe mai puţin extinse).

Habitatele de interes european (50 tipuri) sunt cele pentru care au fost declarate siturile de importanţă comunitară de pe teritoriul judeţului Hunedoara, la care s-au adăugat încă 11 tipuri de habitate identificate de administratorii parcurilor sau custozii rezervaţiilor peste care se suprapun siturile respective.

Trebuie subliniat faptul că o parte din ariile naturale protejate depăşesc limitele judeţului (de exemplu, situl Parâng se desfăşoară pe suprafeţe, aproximativ la fel de largi, din 3 judeţe, situl Defileul Mureşului inferior – la fel, situl Cheile Glodului, Cibului şi Măzii – pe 2 judeţe), în timp ce altele ating judeţul Hunedoara doar pe o suprafaţă foarte mică (de exemplu siturile Frumoasa, Nordul Gorjului de Vest sau Defileul Jiului). Din această cauză, pe suprafaţa judeţului nostru nu se vor regăsi toate habitatele pentru care au fost declarate aceste arii protejate (de exemplu R4218 Păduri –rarişti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. Banatica) cu Genista radiata, respectiv 9530* Vegetaţie forestieră submediteraneeană cu endemitul Pinus nigra sp.banatica). De asemenea

Aquila chrysaetos


72

menţionăm faptul că ariile naturale protejate specificate ca fiind incluse în siturile Natura 2000 (sau invers), se referă doar la situaţia din judeţul Hunedoara, nefiind exclusă o situaţie similară în judeţele limitrofe pentru siturile care depăşesc limitele judeţului nostru.

De asemenea menţionăm că, în cazul unor arii naturale protejate de interes naţional peste care se suprapun situri de importanţă comunitară (de exemplu Muntele Vulcan, Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna), nu există studii concludente care să cuprindă explicit tipurile de habitate româneşti din zonele respective.

Tipurile de habitate de interes natural şi comunitar întâlnite în judeţul Hunedoara sunt: Tufărişuri sud-est carpatice de Salix hastate; Pajişti sud-est carpatice de păruşcă (Festuca supina) şi Potentilla ternate; Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium şi Cardamine amara; Tăieturi de pădure cu zmeur (Rubus idaeus); Tufărişuri dacice de cătină mică (Myricaria germanica); Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Quadrivalens şi poa nemoralis; Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; Tufărişuri alpine şi boreale; Fâneţe montane; Peşteri în care accesul publicului este interzi; Păduri tip Luzulo-Fagetum; Păduri medioeuropene tip Cephalanthero-Fagion; Păduri dacice de fag cu vegeta]ie caracteristică

Flora sălbatică a judeţului Hunedoara nu a suferit modificări semnificative în anul 2010, sub aspectul compoziţiei sau a arealului de dezvoltare. Nici influenţele negative observate în anii trecuţi - datorate fluctuaţiilor de temperatură şi ploilor abundente care s-au prelungit ca durată până în toamnă - nu au mai apărut în anul 2010.

În Depresiunea Haţegului s-au dezvoltat foarte bine pajiştile xerofile, mezofile, hidrofile şi mezohidrofile cu Festuca valesiaca, Botriochloa ishaemum, Koeleria cristata, Festuca sulcata etc. Am observat o dezvoltare foarte bună la toate speciile de plante prezente în habitatele naturale străbătute (talie peste medie a speciilor prezente în stratul ierbos, populaţii viguroase aparţinând unei palete foarte largi de specii), fapt ce se datorează zilelor însorite şi călduroase din această vară, care au urmat unei perioade cu precipitaţii bogate; lepidopterele şi odonatele apar în număr mare pe toate pajiştile umede din zona montană sau submontană cât şi la liziera pădurilor din zonele verificate (“Fâneţele cu narcise Nucşoara”, “Vârful Poieni”, “Pădurea Bejan”, „Rezervaţia ştiinţifică Gemenele”, “Măgura Uroiului”, „Codrii seculari de pe văile Dobrişoarei şi Prisloapei”, „Arboretumul Simeria”, „Muntele Vulcan”, „Pădurea Slivuţ”).

Fig.5.1.1.1. Vegetaţie alpină şi subalpină în Rezervaţia ştiinţifică „Gemenele”

În anul 2010 fructificaţia speciilor sălbatice de macromicete a fost relativ bună, fapt care a rezultat şi din studiile institutelor româneşti de cercetări biologice care au apreciat faptul că, datorită condiţiilor meteorologice favorabil din vara 2010, fructificaţia trebuie să fie bună la gălbiori (Cantharellus cibarius) şi la speciile arbustive şi subarbustive ale căror fructe sunt valorificate economic (afin negru – Vaccinium myrtillus,

afin roşu – Vaccinium vitis-idaea, mur – Rubus fructicosus, porumbe – Prunus spinosus). Numărul solicitărilor de autorizare a activităţilor de recoltare a ciupercilor/fructelor de pădure din judeţul Hunedoara a crescut uşor, recoltarea fiind destul de bună, comparativ cu anul 2009.

La poalele Munţilor Poiana Ruscă şi Şureanu s-au semnalat zone unde s-a produs împădurirea naturală prin extinderea suprafeţei ocupate de tufişuri şi seminţişuri în detrimentul păşunilor, motivul fiind lipsa lucrărilor de curăţire a acestora din timpul primăverii.


73

La liziera Pădurii Slivuţ (la liziera dinspre rezervaţia de zimbri), s-au identificat exemplare izolate de Hepatica transilvanica şi H. media; aceleaşi specii endemice au fost identificate într-un număr destul de mare de exemplare pe valea Jigureasa (lângă Dealul şi Peştera Bolii).

Speciile de floră sălbatică pentru care au fost desemnate siturile Natura 2000 din judeţul Hunedoara sunt Agrostis stolonifera; Cardamine glauca;Lycopus europaeus; Myricaria germanica; Pinus mugo; Ranunculus repens; Silene lerchenfeldiana; Symphytum cordatum; Aquilegia transsilvanica; Carex pauciflora; Centaurea pinnatifida Dactylorhiza cordigera; Dianthus henteri; Dianthus tenuifolius; Epilobium alsinifolium; Gentiana punctata; Juncus filiformis; Leontopodium alpinum; Gentiana cruciata; Sedum hispanicum ;Seseli elatum ssp. Austriacum ş.a.

Ariile naturale din reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care se desfăşoară pe teritoriul judeţului Hunedoara au fost declarate pentru 13 specii de plante din flora sălbatică şi 94 de specii de faună sălbatică, toate de interes comunitar. Pe lângă acestea, pe suprafeţele hunedorene ale ariilor naturale protejate se conservă 166 de specii din flora sălbatică şi 135 specii din fauna sălbatică de interes naţional.

Speciile de faună sălbatică pentru care au fost desemnate ariile naturale protejate din judeţul Hunedoara sunt: Rana temporaria; Boloria titania; Sciocoris umbrinus; Cervus elaphus; Neomys anomalus; Anguis fragilis; Bufo bufo; Hyla arborea ; Rana dalmatina Salamandra salamandra; Helix pomatia; Aglia tau; Agrilus cyanescens; Arctia caja; Arctia villica; Boloria euphrosyne Carcharodus floccifera ş.a.

Pe lângă speciile de animale sălbatice de interes naţional şi comunitar enumerate mai sus, ariile naturale protejate din judeţul Hunedoara mai adăpostesc şi alte specii de faună sălbatică, ocrotite prin convenţii şi reglementări internaţionale. De exemplu, în rezervaţia naturală „Pădurea Bejan” au fost semnalate 50 specii de păsări, care se regăsesc pe listele din Convenţia de la Berna.

În lunile februarie - mai 2010 reprezentanţii APM Hunedoara au participat la acţiunile de evaluare a efectivilor de carnivore mari, în urma cărora s-a remarcat buna reprezentare a acestora pe fondurile de vânătoare, alături de celelalte specii de interes vânătoresc. Până la termenele de evaluare a efectivelor de faună sălbatică nu s-au semnalat animale moarte sau rănite în fondurile de vânătoare parcurse de către reprezentanţii APM împreună cu gestionarii fondurilor de vânătoare.

Specialişti din cadrul Universităţii Bucureşti şi Muzeului Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa Bucureşti au identificat în Depresiunea Haţegului 145 de specii de lepidoptere, reprezentând peste 70% din totalul fluturilor de zi semnalaţi în România. Printre aceştia s-au observat şi specii care se află pe listele din Directiva Habitate: Maculinea alcon, Lychaena dispar, L. helle, Nymphalis vaualbum ş. a.

Specii de floră şi faună sălbatică valorificată economic, inclusiv ca resurse genetice.

Figura. 5.1.12. Recoltă de gălbiori Pentru sezonul de vânătoare 2010-2011,

încheiat în data de 14 mai 2011, numărul de exemplare vânate este mai mic decât cotele autorizate (aşa cum reiese din raportările gestionarilor Direcţia Silvică Hunedoara şi AJVPS Hunedoara).

Comparând numărul de exemplare vânate, cu cotele pentru fiecare specie înscrise în autorizaţiile de vânătoare, emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara, asociaţiilor

de vânătoare mai sus menţionate, care gestionează majoritatea fondurile cinegetice de pe


74

teritoriul judeţului, constatăm că nu au fost depăşiri la recoltă în nici o situaţie. Efectivele de vânat nu prezintă modificări de efectiv semnificative.

În anul 2010 nu s-au semnalat cazuri de îmbolnăviri la animalele de interes cinegetic din judeţul Hunedoara (până la această dată nu am primit raportul privind starea faunei sălbatice de pe suprafeţele gestionate de AVPS “Vulturul” Deva, AVPS “Căpriorul” Mărtineşti, AVPS „Zarandul” Brad şi de Asociaţia Vânătorilor Sportivi „Godeanu” Orăştie).

În ceea ce priveşte acţiunile de capturare ilegală a unor animale sălbatice, în anul 2010 nu s-a semnalat nici un astfel de caz.

Din datele furnizate de Direcţia Silvică Hunedoara, s-au valorificat, în anul 2010, 5,064 tone carne de vânat şi 15,117 tone păstrăv de consum. AJVPS Hunedoara nu a comercializat carne de vânat sau peşte.

Pe fondurile cinegetice gestionate de către Direcţia Silvică Hunedoara, efectivele de cerb comun, căprior, mistreţ sunt în creştere faţă de anul 2009, iar cele de capră neagră şi urs brun sunt constante, toate depăşind pe total direcţie efectivele optime.

Specii deţinute în captivitate. Pe teritoriul judeţului Hunedoara există o grădină zoologică înregistrată şi

monitorizată, ca serviciu în cadrul Primăriei municipiul Hunedoara – şi încă 1 centru de îngrijire şi vizitare a zimbrilor – în Pădurea Slivuţ, în administrarea Direcţiei Silvice Deva, prin Ocolul Silvic Retezat. În acest centru se aflau la finele anului 2010 doar 5 exemplare de zimbri deţinuţi pentru conservare (din care 3 exemplare adulţi şi 2 exemplare tineret).

Grădini zoologice, acvarii publice şi centre de reabilitare şi/sau îngrijire. În cursul anului 2010 s-au efectuat 2 controale la Grădina Zoologică din

municipiul Hunedoara pentru verificarea cerinţelor privind asigurarea bunăstării animalelor sălbatice aflate în captivitate (stabilite prin legislaţie specifică, conform standardelor internaţionale). Speciile şi efectivele de animale deţinute în această grădină zoologică la nivelul trimestrului IV 2010 sunt prezentate în tabelul 5.1.1.

Tabel 5.1.1. Specii deţinute în captivitate

Nr. crt.

Specie Nr. exemplare

Grădini zoologice

Acvarii publice

Centre de reabilitare şi/sau îngrijire

Urs brun carpatin – Ursus arctos

4 Hunedoara - -

Lup – Canis lupus 1 Hunedoara - - Vulpe – Vulpes vulpes 4 Hunedoara - - Leu – Panthera leo 2 Hunedoara - - Tigru – Felis tigris 2 Hunedoara - - Asin – Equus asinus 4 Hunedoara - - Nutrie – Myocastor coypus 4 Hunedoara - - Uliu şorecar – Circus

pygargus 2 Hunedoara - -

Vânturel – Falco tinnunculus 1 Hunedoara - - Găină domestică – Gallus

domestica 5 Hunedoara - -

Porumbei – Columba livia domestica

43 Hunedoara - -

Broască ţestoasă acvatică – Emys orbicularis

5 Hunedoara - -

Iepuri de casă – Oryctolagus cuniculus

14 Hunedoara - -

Cobai – Cavia porcellus 2 Hunedoara - - Corb - Corvus Corax 1 Hunedoara - - Caprior - Capreolus

Capreolus 1 Hunedoara - -

Ponei - Equus caballus 1 Hunedoara - - Pavian - Papio hydramas 2 Hunedoara


75

Momentan, situaţia Grădinii zoologice Hunedoara este următoarea: s-a

eliberat autorizaţie de funcţionare pentru un amplasament căprior, cu nr. 178/17.07.2009. La nivelul anului 2010 nu au existat/funcţionat în judeţul Hunedoara acvarii

publice sau centre de reabilitare a animalelor sălbatice. În judeţul Timiş vegetaţia naturală se caracterizează prin prezenţa pe scară

restrânsă a plantelor de silvostepă precum şi printr-o frecvenţă ridicată a speciilor hidro şi higrofile în câmpiile joase şi în luncile cu exces de umiditate.

Partea estică a judeţului, ocupată de masivul Poiana Ruscăi, este acoperită, din punct de vedere al vegetaţiei forestiere cu păduri de gorun, păduri de fag, în amestec cu carpen, iar pe pantele superioare ale muntelui păduri de molid, în amestec cu brad, sporadic întâlnidu-se şi exemplare de pin.

Teritoriul judeţului Timiş găzduieşte ultima mlaştină arhaică din vestul ţării - Rezervaţia Mlaştinile Satchinez, fapt ce a permis conservarea speciilor se păsări sălbatice, protejate de legislaţia europeană şi naţională. În rezervaţie există o colonie mixtă, în care cuibăresc specii protejate: Ardea purpurea – stârc roşu, Ardeola ralloides – stârc galbenNycticorax nycticorax – stârc de noapte, Botaurus stellaris – buhai de baltă, Ixobrychus minutus – stârc pitic, Egretta alba – egretă mare, Egretta garzetta – egreta mică.

Deasemenea, un rol important pentru conservarea speciilor de păsări sălbatice migratoare îl are şi - Rezervaţia Mlaştinile Murani. În aria naturală protejată au fost identificate un număr important de specii de păsări strict protejate prin convenţiile internationale. Aria naturală protejată este limitată în partea de est de pădurea Pişchia, a cărei protecţie este necesară deoarece multe din speciile de păsări răpitoare de zi care se hrănesc pe teritoriul rezervaţiei, au ca loc de refugiu sau/şi cuibărit pădurea. Dintre aceste specii amintim următoarele: Haliaetus albicilla - codalb, Pandion haliaetus – uligan pescar, Falco subbuteo – şoimul rândunelelor, Falco tinnunculus – vânturel roşu, Falco vespertinus – vânturel de seară, Falco columbarius – şoim de iarnă, Falco peregrinus – şoim călător, Pernis apivorus - viespar, Milvus migrans – gaie neagră, Milvus milvus – gaie roşie, Circaetus gallicus - şerpar, Aquila heliaca – acvilă de câmp, Aquila pomarina – acvilă ţipătoare mică, Buteo buteo – şorecar comun, Buteo lagopus – şorecar încălţat, Accipiter nisus – uliu păsărar, Accipiter gentilis - uliu porumbar.

Influenţele climatice, oceanice din partea vestică a ţării, precum şi diferenţele climatice între câmpie şi munte impuse de altitudinea reliefului, au determinat apariţia unui mare număr de habitate. Un alt factor care determină marea varietate de habitate este reprezentat de compoziţia chimică a rocilor din substrat (sol, subsol).

La nivelul judeţului Timiş au fost identificate un număr de 16 tipuri de habitate de interes comunitar, habitate descrise în formularele standard ale siturilor Natura 2000, după cum urmează: 4 habitate de ape dulci, 1 habitat de pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte seminaturale, 2 habitate de pajişti mezofile, 1 habitat de stepe continentale halofile şi gipsofile, 6 habitate caracteristice pădurilor temperate de foioase, 1 habitat caracteristic pădurilor mediteraneene de foioase cu frunze căzătoare şi 1 habitat caractersitic de tufărişuri temperate.

Deasemenea, la nivelul judeţului Timiş au fost identificate 36 tipuri de habitate de interes naţional (corespondente celor Natura 2000 descrise sau a căror prezenţă a fost specifictă în judeţ în „Habitatele din România” elaborată de Doniţă et al., 2005): 3 habitate corespunzătoare habitatelor de mlaştini, stepe tufărişuri şi păduri halofile, 6 habitate de ape stătătoare dulcicole, 1 habitat de ape stătătoare saline şi salmastre, 2 habitate de lande şi tufărişuri temperate, 2 habitate de pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte (buruienişuri), 1 habitat de pajişti mezofile, 10 habitate de păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare, 6 habitate de păduri şi tufărişuri de luncă şi de mlaştini şi 5 habitate caracteristice vegetaţie de margini de ape.


76

Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare “in situ” a biodiversităţii se constituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare prin desemnarea de arii naturale protejate de diferite categorii.

La nivelul judeţului Timiş există desemnate 14 arii naturale protejate de interes naţional, 1 arie naturală protejată de interes internaţional, 11 arii naturale proterjate de intetres comunitar, 4 arii naturale protejate de interes judeţean şi local.

La nivelul judeţul Timiş se întâlnesc un număr important de specii floristice şi faunistice caracteristice zonei de câmpie, zonelor umede, zonelor de pădure, pajiştilor naturale.

Speciile de floră sălbatică identificate şi cu importanţă ecologică deosebită, sunt: Ophioglosum vulgatum – limba şarpelui, Pteridium aquilinium – ferigă de câmp, Asplenium ruta-muraria - ruginiţă, Dryopteris filix-mas - ferigă, Salvinia natans - peştişoară, Alnus glutinosa – arin negru, Quercus cerris - cer, Quercus robur - stejar, Quercus virginiana, Populus alba – plop alb, Fraxinus angustifolia - frasin, Fraxinus excelsior – frasin, Galium aparine – turişă, lipicioasă, Galium mollugo – sânziene albe, Galium palustre, Sambucus ebulus - boz, Sambucus nigra - soc, Vallerianella locusta - fetică, Valeriana officinalis - odolean, Dipsacus laciniatus - scaete, Scabiosa ochroleuca - sipică, Bryonia alba - mutătoare, Bellis perennis – bănuţei ş.a.

Speciile de floră de interes naţional pentru care au fost declarate rezervaţiile botanice din judeţ: Frittilaria meleagris – bibilică sau lalea pestriţă, Narcissus poeticus ssp. stellaris – narcisă, Stipa capillata - năgară, bucsău, Agropyron cristatum – pir crestat.

Fritillaria meleagris – bibilică sau lalea pestriţă este protejată în Rezervaţia Naturală Lunca Pogănişului. Aceasta se găseşte pe teritoriul localităţiilor: Sacoşu Turcesc, Tormac, Niţchidorf. Specia face parte din Famila Liliaceae. Poate fi întâlnită din etajul pădurilor de stejar până în etajul bradului, în pajişti umede, adesea înmlăştinate, margini de păduri.

Narcissus poeticus ssp. stellaris - narcisă este protejată în Rezervaţia Naturală Pajiştea cu narcise de la Băteşti. Aceasta se găseşte pe teritoriul localităţii Făget. Specia face parte din Familia Amaryllidaceae. Vegetează atât pe terenuri bogate în substanţe nutritive cât şi pe terenuri cu troficitate scăzută. Poate fi întâlnită pe soluri bazice dar şi moderat acide. Specia indică în general soluri reavăne, cu umiditate mijlocie. Este o specie iubitoare de lumină.

Stipa capillata - năgară, bucsău alături de specia Agropyron cristatum – pir crestat este protejată în Rezervaţia Naturală Movila Şişitak situată pe teritoriul localităţii Sânpetru Mare. Specia face parte din Familia Poaceae. Poate fi întâlnită din zona de stepă până în etajul gorunului, în pajişti aride, adesea pe substrat pietros.

Agropyron cristatum – pir crestat face parte din Familia Poaceae. Este o specie oligotrofă, xerofilă, termofilă.

Speciile de floră de interes comunitar semnalate sunt: Salvinia natans – peştişoară şi Trapa natans – ciuline. Aceste specii au fost identificate în aria naturală protejată Mlaştile Satchinez.

Speciile sălbatice de floră şi faună valorificate economic în anul 2010 au fost reprezentate de:

- fructe de pădure (Mure – Rubus fruticosus, măceşe – Rosa canina, coacăze – Ribus nigrum, porumbe – Prumus spinosa, frăguţe – Fragaria vesca)

- ciuperci (gălbiori – Cantharellus cibarius, hribi – Boletus edulis, crăiţe – Amanita caesarea, ghebe – Armillaria mellea, zbârciogi – Morchella esculenta, râşcovi – Lactarius deliciosus, trâmbiţa piticului – Craterellus cornucopioides).

- specii de faună: melcul de livadă – Helix pomatia, viermi acvatici- Tubifex tubifex, specii de interes cinegetic pentru sezonul de vânătoare 2009 – 2010.

Avifauna la nivelul judeţului Timiş este reprezentată prin următoarele specii: Ardea cinerea- stârc cenuşiu, Ardeola ralloides – stârc galben, Nycticorax nycticorax –


77

stârc de noapte, Botaurus stellaris – buhai de baltă, Ardea purpurea – stârc roşu, Ixobrychus minutus – stârc pitic, Egretta alba – egreta mare, Egretta garzetta – egreta mică, Ardea purpurea – stârc roşu, Podiceps cristatus – corcodel mare, Podiceps nigricollis – corcodel cu gât negru, , Sterna hirundo – chiră de baltă, Asio flammeus – ciuf de câmp, Strix uralensis – huhurez mare, Alcedo atthis – pescăraş albastru, Coracis garrulus - dumbrăveancă, Dendrocopos medius – ciocănitoare de stejar, Dendrocopos syriacus – ciocănitoare de grădini, Dryocopus martius – ciocănitoare neagră, Picus canus – ghionoaie sură, Lullula arborea – ciocârlie de pădure, Lanius collurio – sfârcioc roşiatic, Ficedula albicollis – muscar gulerat ş.a.

Ihtiofauna judeţului Timiş este reprezentată de speciile: Aspius aspius (avat), Zingel zingel (pietrar), Gymnocephalus baloni (ghiborţ de râu), Gobio albipinnatus (porcuşor de nisip), Rhodeus sericeus amarus (boare), Misgurnus fossilis (ţipar), Sabajewia aurata (dunariţă), Cobitis taenia (zvârlugă), Zingel streber (fusar), Gobio Kessleri (petroc).

Specii de amfibieni şi reptile: Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie), Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă), Salamandra salamandra (salamandră), Triturus dobrogicus (triton cu creastă dobrogean).

Specii de nevertebrate: Carabus hungaricus, Lycaena dispar, Gortyna borelii lunata, Arytrura musculus.

Speciile de faună strict protejate prezente pe teritoriul judeţului Timiş sunt următoarele: Lynx lynx – râs, Ursus arctos – ursul brun, Lupus canis - lup şi Felis silvestris - pisică sălbatică

Pentru conservarea “ex situ” a componentelor biodiversităţii, judeţul Timiş are autorizate două grădini zoologice:

§ Grădina Zoologică Timişoara, în proprietate publică, administrată de Primăria Municipiului Timişoara – Compartimentul Grădina Zoologică. La sfârşitul anului 2010 Grădina Zoologică Timişoara deţinea 191 exemplare aparţinând la 30 specii.

§ Grădina Zoologică din cadrul S.C. Turism şi Tratament Aqva SRL Calacea, aflată în proprietate privată. La sfârşitul anului 2010 Grădina Zoologică deţinea 98 de exemplare aparţinând la 14 specii.

De asemenea la Grădina Botanică din Timişoara există o colecţie deosebită de specii, rolul acesteia fiind de conservare a speciilor şi a diversităţii genetice. Grădina botanică din Timişoara a fost proiectată să cuprindă specii de plante grupate în sectoare: Sectorul Flora Ornamentală cu subsectorul Colecţia de Trandafiri, Sectorul Flora şi Vegetaţia României cu Subsectorul Flora Banatuluii, Sectorul Flora Regiunii Mediteraneene, Sectorul Flora Americii, Flora Asiei cu Subsectorul Grădina Japoneză, Sectorul Sistematic al Plantelor, Sectorul Flora Medicinală şi Sectorul Flora tropicală.

În cadrul Grădinii Botanice Timişoara au fost identificate specii de colecţie, cum ar fi: Kalopanax pictus, Cercidiphyllum japonicum, Chionantus retusus, Diospyros lotus, Evodia daniellii, Kolkwitzia amabilis, Phyllostachys aurea, Quercus macrocarpa, Rhamnus rupestris, Viburnum carlesii, Zanthoxylum piperitum, Zizyphus jujuba, Xanthoceras sorbifolia.

În cursul anului 2010 Staţiunea I.C.A.S. Timişoara, staţiune ce are ca prioritate efectuarea unor lucrări de cercetare în silvicultură în partea de vest a României, a înregistrat 54 de cataloage de seminţe din Europa şi Japonia (unele cu solicitări de seminţe). De asemenea, în administrarea staţiunii este şi Arboretumul Bazoş, colecţie ştiinţifică cu peste 800 taxoni de pe toate continentele. Colecţia a fost îmbogăţită în anul 2010 cu 16 taxoni.

5.1.2.IMPACT


78

Evaluarea impactului asupra biodiversităţii se bazează pe criterii de evaluare care fac referire la :

• Gradul de afectarea a speciilor şi habitatelor naturale din teritoriul de impact • Modificarea parametrilor ecosistemici • Fragmentarea ecosistemică • Măsurile de reducere a impactului Diversitatea biologică este într-o continuă ameninţare datorită intensificării

activităţilor economice ce exercită presiuni puternice asupra mediului.: Presiunile antropice se manifestă prin creşterea gradului de ocupare a terenurilor, a

numărului populaţiei, dezvoltarea agriculturii şi economiei, modificarea peisajelor şi a ecosistemelor, distrugerea spaţiului natural, utilizarea neraţională a solului, supra-concentrarea activităţilor pe zone sensibile cu valoare ecologică ridicată.

Printre principalii factori antropici care au dus la diminuarea efectivelor speciilor de faună şi floră sălbatică se pot enumera:

- reducerea şi fragmentarea habitatelor din cauza urbanizării, - dezvoltarea intensă a activităţilor industriale şi de agrement, - crearea lacurilor de acumulare, - desecarea luncilor inundabile ale râurilor, - creşterea poluării apelor şi solului, - agricultura de tip industrial şi suprapăşunatul, - creşterea folosirii pesticidelor, vânătoarea. Supraexploatarea resurselor naturale, prin realizarea de cariere, sau păşunat

excesiv ce îngreunează regenerarea naturală a vegetaţiei arboricole, extragerea excesivă de masă lemnoasă din pădurile private şi de stat, reprezintă o permanentă ameninţare la adresa biodiversităţii, prin cantităţile exploatate, prin modul de extragere a arborilor din parchete pe cursul pâraielor de munte etc.

Braconajul piscicol a atins cote alarmante, ducând la diminuarea populaţiei piscicole (exemplu:practicarea necontrolată a vânătorii asupra păsărilor acvatice)

Turismul necontrolat practicat intens creează impact negativ de intensitate prin deteriorarea şi degradarea florei sălbatice, neliniştirea speciilor de animale, degradarea solurilor în pantă prin nerespectarea traseelor marcate, precum şi prin campări şi focuri deschise în locuri nepermise, aruncarea de deşeuri menajere oriunde şi oricum. Toate acestea au determinat o mare presiune asupra cadrului natural, ducând la degradarea acestuia, fiind necesară astfel implementarea conceptului de ecoturism, nu numai în ariile naturale protejate.

Activităţile care au parcurs procedura de reglementare din punct de vede al mediului s-au supus măsurilor de protecţie şi conservare impuse, astfel încât impactul să fie diminuat.

Creşterea şi menţinerea biodiversităţii – este considerat un proces de importanţă crucială în menţinerea vieţii pe pământ. Astfel, la nivelul regiunii au fost iniţiate propuneri de extindere a siturilor Natura 2000, validate la Comisia Europeană în 2007, dar şi propuneri de situri noi.

În Regiunea Vest, în perioada ianuarie – decembrie 2010 au fost efectuate 121 deplasări în teren pentru verificarea stării de conservare a habitatelor şi a speciilor protejate din cadrul ariilor naturale protejate şi verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contractul de administrare/custodie.

În această perioadă, în cadrul controalelor efectuate în teren s-au urmărit şi aspectele legate de starea de conservare a habitatelor şi speciilor de interes comunitar. În general, starea de conservare a siturilor este bună.

Figura 5.1.2.Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru


79

5. 2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii 5.2.1. Creşterea acoperirii terenurilor

În privinţa suprafeţei medii locuibile ce revine pe o persoană, judeţul Arad ocupă

locul I pe ţară (cu 16,9 mp/persoană). Tabelul 5.2.1.1.Suprafaţa totală după modul de folosinţă la 31 decembrie (hectare)

Anul Tipuri

2006 2007 2008 2009

SUPRAFAŢA TOTALĂ 775.409 775.409 775.409 775.409 SUPRAFAŢA AGRICOLĂ 511.258 511.224 510.770 510.624 din care:sectorul privat 482.479 478.713 476.182 467.670 DIN TOTAL SUPRAFAŢA AGRICOLĂ: Arabil 349.290 350.008 349.579 349.856 din care:sectorul privat 339.881 339.938 338.988 337.525 Păşuni 127.123 126.553 126.505 126.109 Din care:sectorul privat 110.615 106.812 105.603 98.622 Fâneţe 25.664 25.502 25.528 25.495 din care:sectorul privat 23.199 23.175 22.951 22.865 Vii şi pepiniere viticole 3.603 3.603 3.577 3.577 din care:sectorul privat 3.282 3.286 3.135 3.147 Livezi şi pepiniere pomicole 5.578 5.578 5.581 5.587 din care:sectorul privat 5.502 5.502 5.505 5.511 PĂDURI ŞI ALTE TERENURI CU VEGETAŢIE FORESTIERĂ 212.037 212.014 211.979 211.979

APE ŞI BĂLŢI 13.691 13.691 13.691 13.691 ALTE SUPRAFEŢE 38.423 38.480 38.969 39.115

În judeţul Caraş Severin se constată tendinţa de extindere a intravilanului, chiar şi

în ariile protejate. Extinderea intravilanului - în zonele din imediata vecinătate a ariilor naturale protejate sau chiar în interiorul acestora - cu scopul de realizare ulterioara a unor zone rezidenţiale sau chiar staţiuni turistice - vor genera o presiune puternică asupra ariilor naturale protejate. Astfel de cazuri sunt prezente în Parcul Natural Porţile de Fier.

De asemenea se intensifică şi fenomenul de schimbare a categoriei de folosinţă a terenurilor în vederea exploatării resurselor neregenerabile (ex. centalele eoliene , microcentralele pe cursurile de ape etc).


80

În judeţul Hunedoara faţă de anul 2009 suprafaţa ocupată de terenuri agricole ,în 2010, a crescut cu 1273 ha aşa cum reiese din datele furnizate de Direcţia Agricolă a judeţului Hunedoara, dar în perioada 2000 - 2010 s-a constatat o scădere a suprafeţei ocupate de terenul arabil, aceasta fiind un proces continuu, descendent . În schimb în acest an se observă, faţă de 2009, o creştere a suprafeţei ocupate cu păşuni, fâneţe şi livezi.

Tabelul 5.2.1.2. Repartiţia terenurilor judeţului Hunedoara pe categorii de folosinţe

Suprafaţa (ha) Nr. crt. Categoria de folosinţă

2006 2007 2008 2009 2010 1 Arabil 79660 79629 79629 79629 79347 2 Păşuni 116972 117008 117510 117510 118525 3 Fâneţe 82704 82791 82282 82278 82809 4 Vii 13 7 - - - 5 Hameişti - - - - - 6 Livezi 994 911 911 915 924 TOTAL AGRICOL 280343 280346 280332 280332 281605

La nivelul judeţului Timiş se înregistrează o creştere a planurilor urbanistice zonale pentru extinderea intravilanului localităţilor, pentru viitoare zone rezidenţiale şi funcţiuni complementare, amplasamente ce se găsesc şi în vecinătatea ariilor naturale protejate.

De asemenea se constătă schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor în vederea exploatării agregatelor minerale (balastiere, cariere).

5.2.2. Creşterea populaţiei

Creşterea populaţiei determină creşterea acoperirii terenurilor şi mai ales prin crearea zonelor rezidenţiale, a activităţilor econimice sau chiar staţiuni turistice în apropierea ariilor naturale protejate. Presiunea asupra ariilor naturale protejate creată prin creşterea populaţiei nu reprezintă o problemă majoră atâta timp cât se poate aplica un sistem controlat de management al deşeurilor şi practicarea unui turism în sistem organizat bazat pe o strategie.

Conform recensământului din anul 2002, Regiunea Vest avea o populaţie de 1958648 locuitori şi o densitate de 61,1 locuitori pe km.

În anul 2009 numărul de locuitori ai regiunii a scăzut la cifra de 1921700 locuitori.

5.2.3. Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor Valorificarea resurselor naturale are ca efect transformarea profundă a peisajului. O

viziune clară şi multilaterală asupra mediului şi o intervenţie şfiinţifică a societăţii omeneşti constituie premisele unei valorificări capabile să asigure meţinerea echilibrului componentelor mediului, atât de necesar vieţii şi activităţii omului.

Regiunea Vest, nu a cunoscut o schimbare majoră a peisajului, totuşi se pot observa modificări date de existenţa: carierelor, balastirelor din terasă, haldelor de steril rezultate în urma extracţiilor existente. În aceste zone locul ecosistemelor naturale este preluat de ecosistemele cu grad mai mare sau mai mic de antropizare. Efectele acestor modificări de peisaj şi ecosistem nu sunt vizibile imediat, ele apar uneori chiar după câteva decenii. Astfel, practicarea unei agriculturi intensive în perioada anilor 1970-1980 a dus la dispariţia dropiei (Otis tarda) din zona de nord-vest a judeţului Arad.

Influenţele negative datorate omului sunt mult mai vizibile şi mai de durată în ariile naturale protejate; astfel, cele mai frecvente rămân deşeurile menajere pe care turiştii ocazionali le lasă peste tot în urma trecerii lor prin

S-a constatat prezenţa depozitelor necontrolate de deşeuri menajere în rezervaţiile naturalecum ar fi Vârful Poieni, Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru, Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna şi Pădurea Bejan,]n judeţul Hunedoara.


81

Cursurile de apă care traversează rezervaţii naturale au devenit „calea de acces“ în zonă a resturilor menajere evacuate din aşezările umane din amonte.

Urmele trecerii turiştilor ocazionali s-au remarcat şi prin deteriorarea panourilor de informare, înmulţirea potecilor şi vetrelor de foc ilegale din ariile protejate

În Pădurea Chizid, judeţul Hunedoara, datorită lucrărilor de mobilizare a solului executate în anii cu fructificaţie la gorun şi cer, s-a reuşit stimularea instalării regenerării naturale.

Colectarea de către turişti a unor specii protejate de floră sălbatică cum ar fi: flori de Rhododendron, muguri de jneapăn, floare de colţ, fire de Ruscus aculeatus, etc. Zonele cele mai afectate sunt: Parcul Naţional Retezat, Fânaţele cu narcise Nucşoara.

O altă presiune antropică o constituie construirea drumului DN 66A în Parcul Naţional Retezat, care afectează negativ zona prin fragmentarea unor habitate, dar şi prin facilitarea accesului unor persoane nedorite în zona parcului: braconieri, hoţi de lemne şi de brazi de Crăciun, pasionaţi de off-road, turişti necivilizaţi. În acest sens echipa de pază din zona de sud a Parcului Naţional Retezat efectuează patrulări săptămânale în zona drumului pentru a observa efectele fragmentării habitatelor, dacă sunt folosite pasajele de trecere de către animalele sălbatice şi pentru supravegherea respectării legislaţiei în vigoare şi a Regulamentului Parcului Naţional Retezat.

Influenţe negative prezintă şi turismul necontrolat. Spre exemplu în Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, zona cea mai afectată este valea Grădiştei unde turismul de weekend are o amploare mai mare. În acest sens Administraţia Parcului a propus un regulament de vizitare a zonei cetăţii Sarmizegetusa Regia cu scopul de a reduce presiunea antropică asupra mediului natural. Acesta va fi cuprins în Planul de management al parcului.

Prin respectarea prevederilor legislaţiei specifice privind protecţia habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, a regimului ariilor naturale protejate se poate reglementa dezvoltare economică şi socială în concordanţă cu măsurile de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor naturale

5.3 Ariile naturale protejate

Ariile naturale protejate din regiunea Vest cuprind zone naturale delimitate geografic şi topografic destinate realizării unor obiective specifice privind conservarea diversităţii biologice a elementelor şi fenomenelor peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură prin instituirea unui regim special de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă.

Arii de interes naţional

Tabelul 5.3.1. Parcuri naturale şi naţionale la nivelul Regiunii Vest Nr. crt.

Denumirea ariei naturale protejate

Tipul ariei protejate

Suprafaţa (ha)

Custode sau altă arie protejată în care este inclusă

Judeţul Arad 1. Dosul Laurului Botanică 32,2

2. Poiana cu Narcise de la Rovina Botanică 0,1

3. Baltele Gurahonţ Botanică 2,0 4. Rezervaţia Păliurul Botanică 5,0 5. Balta Rovina Zoologică 120,0 6. Balta Şoimoş Zoologică 1,0 7. Stîrcii cenuşii de la Sîc Zoologică 17,8 8. Peştera Valea Morii Speologică 5,0 Asociaţia Speologică Speowest 9. Peştera lui Duţu Speologică 0,1 10. Peştera Sinesie Speologică 0,1


82

11. Locul fosilifer Zăbalţ Paleontologică 5,0 Clubul De Turism Condor Club Arad 12. Locul fosilifer Monoroştia Paleontologică 0,1 - 13. Rezervaţia Runcu -Groşi Forestieră 261,8

14. Arboretele de la Fag de la Râul Mic Forestieră 165,5

15. Pădurea de Fag de la Archişel Forestieră 144,8

16. Pădurea de Stejar Pufos de la Cărand Forestieră 2,1

17. Rezervaţia Dealul Mocrea mixtă 107.2

18. Rezervaţia Bezdin-Prundu Mare mixtă 654,9

19. Rezervaţia naturală mixtă Moneasa mixtă 6273,2

20. Rezervaţia de soluri sărăturate de la Socodor mixtă 95, 0

21. Măgura cu ghimpi de la Patârş mixtă 111,7

22. Pădurea cu ghimpi de la Groşi şi Peştiş mixtă 470,9

23. Dealul Pleşa mixtă 290,6 24. Arboretul Macea Ştiinţifică 20,5 Judeţul Caraş-Severin 25. Iardaştiţa Forestieră 501,60 - 26. Fâneaţa cu narcise Zerveşti Botanică 40,00 - 27. Locul fosilifer Soceni Fosiliferă 0,40 Asociaţia Speologică Exploratorii 28. Cheile Globului Mixtă 225,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 29. Cheile Rudăriei Mixtă 250,00 - 30. ‘’Sfinxul Bănăţean’’ Geologică 0,50 Asociaţia Speologică Exploratorii 31. ‘’Râpa Neagră’’ Geologică 5,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 32. Dealul Petrolea – Cuptoare Geologică 5,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 33. Valea Greaţca Geologică 9,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 34. Ravena Crouri Geologică 7,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 35. Pădurea Ezerişel Forestieră 120,00 36. Locul fosilifer de la Apadia Paleontologică 1,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 37. Locul fosilifer de la Delineşti Paleontologică 4,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 38. Locul fosilifer de la Ezeriş Paleontologică 2,00 Asociaţia Speologică Exploratorii

39. Locul fosilifer de la Globu Craiovei Paleontologică 2,00 Asociaţia Speologică Exploratorii

40. Locul fosilifer de la Petroşniţa Paleontologică 3,00 Asociaţia Speologică Exploratorii

41. Locul fosilifer de la Târnova Paleontologică 2,00 Asociaţia Speologică Exploratorii 42. Locul fosilifer de la Tirol Paleontologică 0,50 Asociaţia Speologică Exploratorii 43. Locul fosilifer de la Valea Pai Paleontologică 2,00 Asociaţia Speologică Exploratorii

44. Locul fosilifer de la Zorlenţu Mare Paleontologică 3,00 Asociaţia Speologică Exploratorii

45. Dăncioanea Mixtă 337,00 - 46. Pădurea Pleşu Forestieră 1 980,00 - 47. Rusca Montană Forestieră 604,00 - 48. Dealul Cărăula Mixtă 123,00 -

49. Domogled-Valea Cernei Mixtă 2382,80 Inclusă în Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei

50. Coronini – Bedina Mixtă 3 864,80 Inclusă în Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei

51. Iauna – Craiova Mixtă 1 545,10 Inclusă în Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei

52. Belareca Forestieră 1 665,70 Inclusă în Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei

53. Peştera Bârzoni Geologică 0,10 Inclusă în Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei

54. Cheile Nerei – Beuşniţa Mixtă 3 081 ,30 Inclusă în Parcul Naţional Cheile


83

Nerei - Beuşniţa

55. Valea Ciclovei – Ilidia Mixtă 1 865,60 Inclusă în Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

56. Cheile Şuşarei Mixtă 246,00 Inclusă în Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

57. Izvorul Bigăr Mixtă 176,60 Inclusă în Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

58. Lisovacea Mixtă 33,00 Inclusă în Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

59. Ducin Forestieră 260,70 Inclusă în Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

60. Izvoarele Caraşului Mixtă 578,00 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

61. Cheile Caraşului Mixtă 3028,30 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

62. Izvoarele Nerei Mixtă 5028,00 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

63. Cheile Gârliştei Mixtă 517,00 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

64. Buhui Mixtă 218,10 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

65. Peştera Comarnic Speologică 0,10 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

66. Peştera Popovăţ Speologică 0,10 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

67. Peştera Buhui Speologică 0,10 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

68. Peştera Exploratorii Speologică 15,00 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

69. Peştera Răsuflătoarei Speologică 1,10 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

70. Groposu mixtă 883,60 Inclusă în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

71. Balta Nera - Dunăre Zonă Umedă 10,00 Inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier

72. Râpa cu lăstuni din Valea Divici Zoologică 5,00 Inclusă în Parcul Natural Porţile de

Fier

73. Baziaş Mixtă 170,90 Inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier

74. Valea Mare mixtă 1 179,00 Inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier

75. Peştera cu apă din Valea Polevii Speologică 3,20 Inclusă în Parcul Natural Porţile de

Fier

76. Zona Umedă Calinovăţ SPA 24 Inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier

77. Zona Umedă Ostrov-Moldova Veche SPA 1627 Inclusă în Parcul Natural Porţile de

Fier

78. Zona Umedă Divici - Pojejena SPA 498 Inclusă în Parcul Natural Porţile de

Fier 79. Bârzăviţa Mixtă 3406,9 Judeţul Hunedoara

80. Rezervaţia ştiinţifică Gemenele Ştiinţifică 1800,0

81. Peştera cu Corali Speologică 0,50

82. Peştera Zeicului Monument al naturii 1,00

83. Complexul carstic Ponorâci –Ciclovina Mixtă 1,50 Inclusă Parcul Natural Grădiştea

Muncelului - Cioclovina 84. Peştera Şura Mare Speologică 5,00 85. Peştera Tecuri Speologică 2,00 86. Depozitulul fosilifer Lăpugiu Paleontologică 5,00


84

de Sus

87. Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru Paleontologică 5,00 Inclusă în Geoparcul dinozaurilor –

Ţara Haţegului

88. Peştera Cizmei Monument al naturii 1,00

89. Dealul Colţ şi Dealul Zănoaga Botanică 78,40

90. Piatra Crinului Botanică 0,50

91. Fâneţele cu narcise Nucşoara Botanică 20,00 Inclusă în Geoparcul dinozaurilor –

Ţara Haţegului

92. Mlaştina Peşteana Botanică 2,00 Inclusă în Geoparcul dinozaurilor – Ţara Haţegului

93. Calcarele de la Faţa Fetii Botanică 3,00 Inclusă în Geoparcul dinozaurilor – Ţara Haţegului

94. Vârful Poienii Botanică 0,80

95. Pădurea Slivuţ Botanică 40,00 Inclusă în Geoparcul dinozaurilor – Ţara Haţegului

96. Pădurea Pojoga Botanică 20,00 97. Pădurea Chizid Botanică 50,00 - 98. Măgurile Săcărâmbului Mixtă 13,00

99. Pădurea Bejan Forestieră 70,00 Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara

100. Punctul fosilifer Ohaba-Ponor Paleontologică 10,00

101. Muntele Vulcan Mixtă 5,00 -

102. Podul Natura de la Grohot Monument al naturii 1,00 -

103. Calcarele din Dealul Măgura Mixtă 120,00 Clubul Alpin Roman- Sectia Deva 104. Dealul Cetăţii Deva Mixtă 30,00 -

105. Măgura Uroiului Geologică 10,00

106. Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna Geologică 12,50

107. Cheile Madei Mixtă 10,00 AsocIaţia de Turism şi Ecologie Trascău Corp

108. Cheile Crivadiei Mixtă 10,00 109. Dealul şi Peştera Bolii Mixtă 10,00

110. Arboretumul Simeria Peisagistică 70,00 Institutul De Cercetări Şi Amenajări Silvice- Staţiunea de Cercetări Silvice

111. Codrii seculari de pe Valea Dobrişoarei şi Prisloapei Forestieră 139,30

112. Calcarele de la Godineşti Mixtă 6,00 113. Cheile Jieţului Mixtă 10,00

114. Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor

Mixtă 20,00 -

115. Cheile Cernei Mixtă 2,00 116. Cheile Taia Mixtă 2,00

117. Apele mezotermale Geoagiu-Băi Mixtă 2,00 -

118. Rezervaţia Boholt Mixtă 1,00 - 119. Calcarele de la Boiu de Sus Mixtă 50,00

120. Depozitele continentale cu ouă de dinozauri Tuştea Paleontologică 0,50 Inclusă în Geoparcul dinozaurilor –

Ţara Haţegului Judeţul Timiş 121. Pajiştea cu narcise Băteşti Botanică 20,00 122. Arboretumul Bazoş Forestieră 60,00 I.C.A.S. Timişoara 123. Pădurea Bistra Forestieră 19,9 124. Pădurea Cenad Forestieră 279 125. Pădurea Dumbrava Forestieră 310 126. Pădurea-parc Buziaş Mixtă 25,16


85

127. Parcul Banloc Mixtă 8,00 128. Sărăturile Diniaş Pedologică 4,00 129. Mlaştinile Murani Ornitologică 200,00 130. Lunca Pogănişului Botanică 75,5 131. Locul fosilifer Rădmăneşti Paleontologică 4,00 132. Mlaştinile Satchinez Ornitologică 236,00 Muzeul Banatului Timişoara 133. Movila Şişitak Botanică 0,5 - 134. Lacul Surduc Mixtă 362,00 135. Beba Veche Ornitologică 2187,00 - 136. Insulele Igriş Mixtă 3,00

137. Insula Mare Cenad Mixtă 3,00

138 Stejarii seculari din Lovrin Forestiera 6,00


86

Tabelul 5.3.2. Rezervatii Naturale, Ştiintifice si Monumente ale Naturii declarate conform Legii 5/2000 si a Hotararii nr. 2151/2004

Arii de interes internaţional

Nr. crt.

Denumire Rezervaţii componente Localizare Suprafata ariei

Administrator

1. Parcul Natural Porţile de Fier

Rez. Nat. Valea Mare, Zona umedă Balta Nera – Dunăre, Zona umedă Moldova Veche - Ostrov (SPA), Zona umedă Calinovăţ (SPA), Zona umedă Divici Pojejena (SPA), Rîpa cu lăstuni din Valea Divici, Baziaş, Peştera cu apă din Valea Polevii

Jud. Caraş-Severin, Mehedinţi

115655, 80 ha

Adm Parcului – D.S. Reşiţa

2. Geoparcul Dinozaurilor – Ţara Haţegului

Calcarele de la Faţa feţii, Pădurea Slivuţ, Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru, Fîneţele cu narcise Nucşoara, Mlaştina Peşteana, Paleofauna reptiliană Ţuştea (Depozitele continentale cu ouă de dinozaur Ţuştea)

Jud. Hunedoara

102392 ha

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Geologie - Geofizica

3. Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Ciclovina

Rez. Mixtă Complexul carstic Ponorâci –Ciclovina

Jud. Hunedoara

10000 ha

Adm Parcului – D.S. Deva

4. Parcul Natural Lunca Mureşului

ariile protejate Păd. Cenad, Insula mare Cenad, Insulele Igriş,

Jud. Arad, jud. Timiş

17166 ha

Administratia Parcului - Direcţia Silvică Arad

5. Parcul Naţional Retezat

Jud. Hunedoara

38047 ha

Adm Parcului – D.S. Deva

6. Parcul Naţional Domogled -Valea Cernei

Rez. Nat. Domogled -Valea Cernei, rez. Nat. Coronini – Bedina, Rez Nat. Iauna – Craiova, Rez. Forest. Belareca, Peştera Bârzoni

Jud. Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj

60100 ha


7. Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

Rez. Nat. Cheile Nerei – Beuşniţa, Cheile Şuşarei, Valea Ciclovei- Ilidia, Izvorul Bigăr, Lisovacea, Rez. Forest. Ducin

Jud. Caraş-Severin,

37100 ha


8. Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului

Rez. Nat. Cheile Caraşului, Rez. Nat. Cheile Gîrliştei, Izvoarele Caraşului, Izvoarele Nerei, Rez. Forest. Bîrzăviţa, Buhui – Mărghitaş, Groposu, Peştera Comarnic, Peştera Popovăţ, Peştera Buhui, Peştera Exploratorii, Peştera Răsuflătoarei

Jud. Caraş-Severin,

36664, 80 ha


9. Parcul Naţional Defileul Jiului

Rez. Geol. Sfinxul Lainicilor, Rez. Geol. Stîncile Rafaila, Rez. Forestieră Pădurea Chitu Bratcu

Jud. Hunedoara, Gorj

11127 ha

Adm Parcului – D.S. Tîrgu Jiu


87

Rezervaţiile biosferei În Regiunea Vest există o singură rezervaţie a biosferei - Parcul Naţional Retezat,

în suprafaţă de 38138 ha. Parcul a fost desemnat în 1979 de către Comitetul MAB Unesco la cea de a VI-a sesiune a Consiliului Internaţional de Coordonare a Programului Om-Biosferă de la Paris.

Parcul Naţional Retezat -Rezervaţie a Biosferei se află în partea de vest a Carpaţilor Meridionali, cuprinzând o parte din Masivul Retezat-Godeanu. Cea mai mare parte a parcului se află în judeţul Hunedoara, fiind delimitat de Depresiunea Haţegului, Munţii Tulişa, Valea Streiului, Depresiunea Petroşani, Valea Jiului de Vest şi Valea Râului Mare. Parte din suprafaţa parcului se află pe teritoriul administrativ al judeţelor Caraş-Severin şi Gorj.

În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m şi peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din ţară. Parcul este renumit pentru diversitatea floristică şi faunistică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni.

Începând din anul 1999, Parcul Naţional Retezat are administraţie proprie, din luna septembrie 2004 a devenit membru al fundaţiei PAN Parks, iar din anul 2007 este protejat ca sit pentru reţeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice de interes comunitar.

Situri Ramsar În Regiunea Vest a fost desemnat ca sit Ramsar - Parcul Natural Lunca

Mureşului, judeţul Arad. Parcul Natural Lunca Muresului este situat în vestul României, în judeţele Arad şi Timiş, limitrof zonei fiind chiar oraşul Arad. Parcul Natural Lunca Mureşului se întinde de la Arad pâna la graniţa maghiară, de-a lungul râului Mureş. Are o suprafaţă de 17.455 ha şi include zona îndiguită a Mureşului; este o zonă inundabilă (o inundaţie la fiecare trei ani) situată între digurile construite pe fiecare parte a râului şi între terasele înalte ale aceluiaşi râu. Lunca Mureşului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional.

Arii de interes comunitar Natura 2000 este o reţea de arii de conservare la nivel european în scopul

menţinerii şi refacerii habitatelor şi speciilor de interes comunitar. Pentru constituirea reţelei Natura 2000, Uniunea Europeană a fost împărţită în

şapte regiuni Bio-geografice. În România se regăsesc 5, din cele 7 bioregiuni şi anume: Panonică, Alpină, Continentală, Stepică şi Pontică.

În anul 2007 România a declarat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 un număr de 273 de Situri de Importanță Comunitară (SCI) și prin Hotărârea de Guvern nr. 1284/2007 un număr de 108 arii de protecție specială avifaunistică (SPA) ce vor face parte din Rețeaua Europeană Natura 2000.


88

Tabelul 5.3.3 Situri Natura 2000 în Regiunea Vest Nr crt

Denumirea ariei de interes comunitar/ bioregiune

Rezervaţii componente Localizare ha Organismul responsabil ptr. Managementul sitului

SITURI DE IMPORTANŢĂ COMUNITARĂ 1.

ROSCI 0028 Cheile Cernei; Bioreg. alpină

Rezervaţiile naturale Cheile Cernei

Jud. Hunedoara 100% (com. Lunca Cernii de Jos 2%, Topliţa 3%) 53

5

-

2.

ROSCI0029 Cheile Glodului, Cibului şi Măzii; Bioreg. continentală

Rezervaţiile naturale Cheile Glodului, Rez. Nat Cibului şi Rez. Nat Măzii

Jud. Hunedoara 52% (com. Balşa 2%) jud. Alba 48% (com. Almăşul Mare 4%)

712

AsocIaţia de Turism şi Ecologie Trascău Corp

3.

ROSCI0031 Cheile Nerei – Beuşniţa; Bioreg. continentală

Rezervaţiile ştiinţifice.: Cheile Nerei – Beuşniţa, Cheile Şuşarei, Valea Ciclovei- Ilidia, Izvorul Bigăr, Lisovacea, Ducin, Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

Jud. Caraş-Severin 100% (com. Sasca Montană 37%, oras Anina 41%, com. Bozovici 22%, Cărbunari 42%, Ciclova Română 39%, Lăpuşnicul Mare 74%, oraşul Oraviţa 20%, com. Şopotul Nou 22%)

3729

0

Administraţia Parc naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

4.

ROSCI0032 Cheile Rudăriei; Bioreg. continentală

Rezervaţia naturală Cheile Rudăriei

Jud. Caraş-Severin 100% (com. Eftimie Murgu 3%)

299

Universitatea Eftimie Murgu- Arad

5.

ROSCI0042 Codru Moma; Bioreg. continentală

Jud. Arad 19% (com. Archiş 6%, Dezna 6%, Hăşmaă 4%, Igneşti 4%, Moneasa 43%), jud Bihor 81% (com. Finiş 63%, Lazu de Beiuş 53%, Lunca 29%, Rieni 40%, Şoim 3%, Tărcaia 63%)

2424

5

Fundația Carpați

6.

ROSCI0048 Crişul Alb; Bioreg. panonică

Jud. Arad 100% (Chişinău Criş 2%, Pilu 5%, Socodor 6%)

826

Asociaţia pentru Promovarea Valorilor Naturale şi Culturale ale Banatului şi Crişanei " Excelsior"

7.

ROSCI0049 Crişul Negru, Bioreg. Panonică şi continentală

Jud. Arad 17%(mişca 2%, Zerind 3%) jud. Bihor 83% (Avram Iancu 5%, Batăr 5%, Căpîlna 7%, Ciumeghiu 2%, Cociuba Mare 2%, Şoim 1%, Tinca 5%)

1895

Asociaţia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius

8.

ROSCI0052 Dăncioanea; Bioreg. alpină

Jud. Caraş-Severin 100% (Băuţari 2%)

340

-

9.

RO SCI 0054 Dealul Cetăţii Deva; Bioreg. Continental- panonică

Rez. Nat. Dealul Cetăţii, Dealul Colţi, Dealul Zănoaga

Jud. Hunedoara 100% (Deva 2%)

109

-


89

10.

ROSCI0063 Defileul Jiului; Bioreg. alpină

Parcul Naţional Defileul Jiului, monumentul naturii Sfinxul Lainicilor, Stîncile Rafaila, Rez. Forestieră Pădurea Chitu Bratcu

Jud. Hunedoara 8% (Aninoasa 21%, Petroşani 2%, Vulcan 1%), Gorj 92% (Bumbeşti-Jiu 51%, Schela 12%)

1115

6

Administratia Parcul Naţional Defileul Jiului

11.

ROSCI0064 Defileul Mureşului Inferior; Bioreg. continentală

Rez. Nat. Pădurea Pojoga Jud. Arad 36 % (Bîrzava 19%, Bata >99%, Bircheş >99%, Conop 6% , Petriş 20%, Săvârşin 46%, Ususău 11%, Vărădia de Mureş 62%) , Hunedoara 64% (Burjuc 64%, Gurasada 24%, Lăpugiu de Jos 14%, Zam 31%), Timiş (Făget 25%, Mănăştur 16%, Margina 61%, Ohaba Lungă 52%)

3200

3

Universitatea de Vest"Vasile Goldiş" Arad, Facultatea de Stiinte ale Naturii

12.

ROSCI 0069 Domogled- Valea Cernei; Bioreg. Alpină- continentală

Rez. Şt. Domogled, Rez. Şt. Coronini – Bedina, Rez. Şt. Iauna Craiova, Rez. Şt. Iardaştiţa, Rez. Şt. Belareca, Rez. Şt. Piatra Cloşanilor, Rez. Şt. Ciucevele Cernei, Parc Naţional Domogled - Valea Cernei, MN Peştera Bârzoni MN Peştera Martel, MN Izvorul şi stâncăriile de la Câmana, Rez. Nat.Cheile Corcoaiei, Rez. Nat. Vârful lui Stan, Rez. Nat. Valea Ţesna

Jud. Caraş-Severin 39% ( Băile Herculane 80%, Cornereva (55%), Mehadia (27%), Teregova (<1%), Topleţ (<1%), Zăvoi (<1%), Jud. Gorj 48% (Padeş (71%), Tismana (10%), Jud. Hunedoara (Râu de Mori (<1%), Jud. Mehedinti 13% (Balta (16%), Isverna (19%), Obârşia-Cloşani (56%), Podeni (2%)

62.0

14

Adm. Parc Naţional Domogled - Valea Cernei

13

ROSCI0070 Drocea; Bioreg. Continentală

Rez. Nat Runcu Groşi, Rez. Nat. Locul fosilifer Monoroştia

Jud. Arad 100% (Almaş(33%), Bârzava (35%), Brazii (24%), Buteni (11%), Chisindia (47%), Gurahonţ (3%), Săvârşin (17%), Varadia de Mureş (1%) )

25.6

41

Direcţia Silvică Arad

14

ROSCI0085 Frumoasa; Bioreg. Alpină

Mon. nat. Masa Jidovului, Mon. Nat. Stânca Grunzii, Mon. Nat. La Grumaji, Mon. Nat. Masa Jidovului,Rez. Nat. Iezerul Şurianu, Rez. Nat. Luncile Prigoanei, Rez. Nat. Şuvara Saşilor, Rez. Nat. Iezerele Cindrelului, Rez. Nat. Cindrel, Rez. Nat. Jnepenişul Stricatul, Rez. Nat. Sterpu-Dealul Negru, Rez. Nat. Cristeşti

Jud. Hd. 2% (Beriu (<1%), Orăştioara de Sus (10%), Petrila (<1%), Petroşani (<1%), Jud. Alba, jud. Sibiu, jud. Valcea).

137.

115

Consiliul Județean Alba


90

15

ROSCI0087 Grădiştea Muncelului – Ciclovina; Bioreg. Alpină - Continentală

Rez. Nat. Cheile şi Peştera Şura Mare Rez. Nat. Peştera Tecuri (Complexul carstic) Rez. Nat. Complex.carstic Călianu-Ponorici Rez. Nat. Punctul fosilifer Ohaba - Ponor Rez. Nat. Cheile Crivadiei Rez. Nat. Dealul şi Peştera Bolii Rez. Nat. Cheile Taia Parc Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina

Jud. Hd.100% (Băniţa (62%), Baru (41%), Beriu (<1%), Boşorod (42%), Orăştioara de Sus (59%), Petrila (2%), Petroşani (5%), Pui (38%), jud. Alba- Cugir (1%)

40.0

09

Adm. Parc Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina

16

ROSCI0108 Lunca Mureşului Inferior; Bioreg.Panonică

Rez. Nat. Pădurea Cenad Rez. Nat. Insula Mare Cenad Rez. Nat. Insula Igriş Parc Natural Lunca Mureşului

Jud. Timiş 17% (Cenad (12%), Periam (2%), Sânnicolau Mare (1%), Sânpetru Mare (9%), Saravale (3%)) jud. Arad 83% (Arad (7%), Felnac (30%), Nădlac (3%), Pecica (16%), Secusigiu (38%), Şeitin (11%), Şemlac (9%), Zădăreni (17%)

17.4

28

Adm. Parc Natural Lunca Mureşului

17

ROSCI0109 Lunca Timişului; Bioreg. Continentala, Panonică

Jud. Timiş 100% (Buziaş (3%), Chevereşu Mare (17%), Ciacova (5%), Foeni (2%), Ghilad (3%), Giera (1%), Giroc (11%), Giulvăz (4%), Moşniţa Nouă (13%), Pădureni (29%), Parţa (4%), Peciu Nou (1%), Racoviţa (13%), Recaş (1%), Remetea Mare (<1%), Sacoşu Turcesc (5%), Şag (9%), Topolovăţu Mare (<1%)

9.76

8

Agenţia Regionala pentru Protecția Mediului Timişoara în parteneriat cu USAB Timişoara

18

ROSCI0110 Măgurile Băiţei; Bioreg. Continentală

Rez. Nat. Calcarele din Dealul Măgura

Jud. Hd. 100%: Băiţa (2%)

257

Clubul Alpin Roman- Sectia Deva

19

ROSCI0115 Mlaştina Satchinez; Bioreg. Panonică

Rez. Nat. Mlaştinile Satchinez

Judeţul Arad 14%: Vinga (2%) Judeţul Timiş 86%: Biled (1%), Orţişoara (1%), Satchinez (14%), Variaş (2%)

2315

Muzeul Banatului Timişoara

20

ROSCI0121 Muntele Vulcan; Bioreg. Alpină

Rez. Nat Muntele Vulcan Judeţul Alba 13%: Ciuruleasa (<1%) Judeţul Hd 87%: Blăjeni (<1%), Buceş (<1%

95

-

21

ROSCI0126 Munţii Ţarcu; Bioreg. Alpină Continentală

Judeţul Caraş-Severin 100%: Armeniş (34%), Băuţar (<1%), Bolvaşniţa (63%), Cornereva (1%), Marga (1%), Slatina- Timiş (25%), Teregova (43%), Turnu Ruieni (40%), Zăvoi (60%)

58.8

40

Asociaţia Altitudine


91

22

ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest; Bioreg. Alpină Continentală

Rez. ştiinţ. Peştera cu Corali, Mon. al nat. Piatra Andreaua, Mon. Nat. Izvoarele Izvernei,Mon. Nat. Izbucul Jaleşului, Mon. Nat. - Peştera Gura Plaiului, Mon. Nat. - Dealul Gornăcelu, Rez. Nat. - Cotul cu Aluni, Rez. Nat. Cioclovina, Rez. Nat. - Pădurea Tismana-Pocruia, Rez. Nat. - Cheile Sohodolului, Rez. Nat.- Muntele Oslea, Rez. Nat.- Cornetul Pocruiei, Rez. Nat.- Piatra Boroştenilor

Judeţul Gorj: Bumbeşti-Jiu (4%), Godineşti (8%), Padeş (23%), Peştişani (69%), Runcu (86%), Schela (73%), Stăneşti (67%), Tismana (82%), Turcineşti (2%) Judeţul Hunedoara: Uricani (3%), Vulcan (<1%)

49.1

14

Camera de Comerț și Industrie România Japonia

23

ROSCI0136 Pădurea Bejan; Bioreg. Continentală

Rez. Nat Pădurea Bejan Judeţul Hunedoara 100%: Cârjiţi (<1%), Deva (1%) 99

APM Hunedoara

24

ROSCI0188 Parâng; Bioreg . Alpină

Rez. Nat Piatra Crinului Rez. Nat Cheile Jieţului Rez. Nat Căldarea Gâlcescu Rez. Nat Miru-Bora Rez. Nat Iezerul Latoriţa

Judeţul Gorj 31%: Baia de Fier (<1%), Bumbeşti-Jiu (5%), Crasna (13%), Novaci (29%) Judeţul Hunedoara 36%: Petrila (18%), Petroşani (26%) Judeţul Vâlcea 33%: Malaia (11%), Voineasa (12%).

29.9

07

Fundația Guard Forest

25

ROSCI0198 Platoul Mehedinţi; Bioreg. Continentală

Rez. ştiinţ. - Peştera Epuran Mon. Nat.- Peştera Lazului, Mon. nat.- Izvorul şi stâncăriile de la Câmana, Rez. Nat. - Pădurea Gorganu, Rez. Nat.- Păd. de liliac Ponoarele, Rez. Nat.- Tufărişurile mediteraneene de la Isverna, Rez. Nat.- Pădurea Borovăţ, Rez. Nat.- Pădurea Drăghiceanu, Rez. Nat. - Complex. carstic de la Ponoarele, Rez.nat.- Pereţii calcaroşi zvoarele Coşuştei, Rez. Nat.- Cheile Coşuştei, Rez. Nat.- Cornetul Babelor şi Cerboaniei, Rez. Nat.- Cornetul Piatra Încălecată, Rez. Nat. - Cheile şi Peştera Topolniţei, Rez. Nat.- Cornetul Bălţii, Rez. Nat.- Cornetul Băii şi Valea Mănăstirii, Parc natural - Geoparcul Platoul Mehedinţi

Judţul Caraş-Severin: Băile Herculane (<1%), Topleţ (1%) Judeţul Gorj: Padeş (5%) Judeţul Mehedinţi: Baia de Aramă (74%), Băla (3%), Balta (74%), Bâlvăneşti (<1%), Cireşu (>99%), Godeanu (71%), Iloviţa (35%), Isverna (77%), Izvoru Bârzii (12%), Obârşia-Cloşani (44%), Podeni (98%), Ponoarele (65%)

53.8

92

Consiliul Județean Mehedinți - Administratie Parc natural - Geoparcul Platoul Mehedinţi


92

26

ROSCI0206 Porţile de Fier; Bioreg. Continentală

Rez. Nat Valea Mare, Rez. Nat Balta Nera – Dunăre, Rez. Nat. Râpa cu lăstuni din Valea Divici, Rez. Nat Baziaş, Rez. Nat. Gura Văii – Vârciorova, Rez. Nat. Valea Oglănicului, Rez. Nat. Dealul Duhovnei, Rez. Nat. Dealul Vărănic, Rez. Nat. Cazanele Mari şi Cazanele Mici, Rez. Nat. Locul fosilifer Şviniţa, Rez. Nat. Locul fosilifer Bahna, Rez. Nat. Cracul Găioara, Rez. Nat. Cracul Crucii, Rez. Nat. Faţa Virului Parcul Natural Porţile de Fier

Judeţul Caraş-Severin 59%: Bănia (<1%), Berzasca (93%), Cărbunari (36%), Gârnic (>99%), Moldova Nouă (86%), Naidăş (<1%), Pojejena (98%), Sfânta Elena (98%), Sicheviţa (84%), Socol (19%), Şopotu Nou (28%), Topleţ (9%) Judeţul Mehedinţi 41%: Brezniţa-Ocol (22%), Drobeta-Turnu Severin (51%), Dubova (93%), Eşelniţa (58%), Iloviţa (65%), Orşova (82%), Şviniţa (99%)

124.

293

Administratia Parcului Natural Portile de Fier

27

ROSCI0217 Retezat; Bioreg . Alpină

Rez.Şt. Gemenele Parc Naţional Retezat Mon.Nat. Peştera Zeicului Rez.Nat. Calcarele de la Faţa Fetii

Judeţul Hunedoara 80%: Pui (1%), Râu de Mori (54%), Sălaşu de Sus (40%), Uricani (17%) Judeţul Caraş-Severin 20%: Teregova (<1%), Zăvoi (22%) Judeţul Gorj: Padeş (<1%), Tismana (2%)

43.1

98

Administratia Parcul National Retezat

28

ROSCI0218 Rovina-Ineu; Bioreg. Continentala, Panonică

Rez.Nat. Poiana cu narcise Rovina Rez.Nat. Balta Rovina

Judeţul Arad 100%: Ineu (7%) 87

4

Asociația Tera Nobilis

29

ROSCI0219 Rusca Montană; Bioreg . Alpină

Rez.Nat. Rusca Montană Rez.Nat. Pădurea Pleşu

Judeţul Caraş-Severin 100%: Marga (<1%), Rusca Montană (82%)

12.7

20 -

30

ROSCI0226 Semenic - Cheile Caraşului; Bioreg. Continentala

Rez.Şt.Cheile Caraşului Rez.Şt.Izvoarele Caraşului Rez.Şt Izvoarele Nerei Rez.Şt Cheile Gârliştei Rez.Şt. Buhui Parc Naţional Semenic - Cheile Caraşului Mon.Nat.Peştera Comarnic Mon.Nat. Peştera Popovăţ Mon.Nat. Peştera Buhui

Judeţul Caraş-Severin 100%: Anina (34%), Bozovici (23%), Caraşova (68%), Goruia (4%), Mehadica (<1%), Prigor (24%), Reşiţa (8%), Teregova (8%), Văliug (59%)

37.7

30

Administratia Parcul National Semenic - Cheile Caraşului

31

ROSCI0231 Solurile sărăturate Socodor; Bioreg.Panonică

Judeţul Arad 100%: Socodor (1%)

102



93

32

ROSCI0236 Strei – Haţeg; Bioreg. Alpină, Continentală

Rez.Nat. Fânaţele Pui Rez.Nat. Fânaţele cu narcise de la Sălaşu de Sus Rez.Nat. Pădurea Silvuţ Parc natural Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului

Judeţul Hunedoara 100%: Baru (46%), Bretea Română (<1%), Haţeg (33%), Lupeni (<1%), Pui (33%), Sălaşu de Sus (32%), Sântămăria-Orlea (4%), Unirea (9%)

23.9

41

Universitatea din București Facultatea de Geologie-Geofizică Lab. Paleontologie și Statigrafie

33

ROSCI0250 Ţinutul Pădurenilor; Bioreg. Alpină

Rez.Nat. Codrii seculari din Valea Dobrişoarei şi Prisloapei

Judeţul Hunedoara: Bătrâna (10%), Bunila (4%), Cerbăl (6%), Lăpugiu de Jos (<1%), Lunca Cernii de Jos (14%) Judeţul Timiş: Pietroasa (5%), Tomeşti (1%)

4.31

8

-

34

ROSCI0254 Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna; Bioreg. Continentala

Rez.Nat. Tufurile calcaroase din valea Bobâlna

Judeţul Hunedoara 100%: Rapoltu Mare (<1%)

15 h

a

-

SITU

RI

DE

PRO

TEC

ŢIE

AVI

FAU

NIS

TIC

Ă

1 ROSPA0014 Câmpia Cermeiului; Bioreg. Continentală Panonică

Rez.Nat. Pădurea Sâc Rez.Nat. Balta Rovina Rez.Nat. Poiana cu narcise Rovina

Judeţul Arad 100%: Apateu (12%), Beliu (34%), Bocsig (65%), Cărand (26%), Cermei (42%), Ineu (40%)

19 9

77 -

2 ROSPA0015 Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru; Bioreg. Panonică

Rezervaţia de soluri sărăturate Socodor

Judeţul Arad 98%: Chişineu Criş (45%), Mişca (58%), Sintea Mare (42%), Socodor (33%), Şepreuş (20%), Zerind (35%) Judeţul Bihor 2%: Avram Iancu (8%)

32 1

97


3 ROSPA0020 Cheile Nerei – Beuşniţa; Bioreg. Continentală

Judeţul Caraş-Severin 100%: Anina (41%), Bozovici (22%), Cărbunari (42%), Ciclova Română (39%), Lăpuşnicu Mare (74%), Oraviţa (20%), Sasca Montană (37%), Şopotu Nou (22%)

37 1

90

Administratia Parcului National Cheile Nerei Beusnita

4 ROSPA0026 Cursul Dunării - Baziaş - Porţile de Fier; Bioreg. Continentală

Judeţul Mehedinţi 57%: Drobeta-Turnu Severin (10%), Dubova (5%), Eşelniţa (3%), Orşova (21%), Şviniţa (11%) Judeţul Caraş-Severin 43%: Berzasca (3%), Moldova Nouă (15%), Pojejena (8%), Sfânta Elena (27%), Sicheviţa (4%), Socol (6%)

10 1

20,4

Administratia Parcului Natural Portile de Fier


94

5 ROSPA0029 Defileul Mureşului Inferior - Dealurile Lipovei; Bioreg. Continentală

În cadrul sitului sunt patru rezervaţii naturale desemnate la nivel naţional din care una in Judeţul Hunedoara: Pădurea Pojoga – 22,77 ha, Judeţul Arad: Peştera lui Duţu - 0,1 ha, Peştera lui Sinesie -0,06 ha, Locul fosilifer Zăbalţ – 4,9 ha, rezervaţiile naturale Măgura cu Ghimpi de la Pătârş şi Măgura cu Ghimpi de la Groşi şi Peştiş.

Judeţul Arad 54%: Bârzava (3%), Bata (11%), Birchiş (7%), Petriş (5%), Săvârşin (9%), Vărădia de Mureş (9%), Conop, Petriş, Judeţul Hunedoara 11%: Zam (2%), Ohaba Lungă, Burjuc, Lăpugiu de Jos Judetul Timis: Făget, Margina, Mănăştiur, 55

660

Universitatea de Vest"Vasile Goldiş" Arad, Facultatea de Științe ale naturii

6 ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei; Bioreg. Alpină Continentală

Judeţul Caraş-Severin 38%: Băile Herculane (74%), Cornereva (55%), Mehadia (25%), Zăvoi (<1%) Judeţul Mehedinţi 13.3%: Balta (16%), Isverna (19%), Obârşia-Cloşani (56%), Podeni (2%) Judeţul Hunedoara: Râu de Mori (<1%) Judeţul Gorj 48%: Padeş (71%), Tismana (10%)

6119

2

Administratia Parcului National Domogled Valea Cernei

7 ROSPA0045 Grădiştea Muncelului – Cioclovina; Bireg Alpină Continentală

Judeţul Hunedoara 99 %: Baru (41%), Băniţa (58%), Beriu (<1%), Boşorod (42%), Orăştioara de Sus (59%), Petroşani (<1%), Pui (38%) Judetul Alba 1%

3811

6,4

Administratia Parcului Natural Gradistea Muncelui Ciclovina

8 ROSPA0047 Hunedoara Timişană; Bioreg. Panonică

Judeţul Timiş 22,9%: Orţişoara (3%) Judeţul Arad 77,1%: Şagu (5%), Vinga (5%)

1 53

7

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara

9 ROSPA0069 Lunca Mureşului Inferior; Bioreg. Panonică

Rez.Nat. Insula Igriş Rez.Nat. Insula Mare Cenad Rez.Nat. Pădurea Cenad

Judeţul Arad 83%: Arad (7%), Felnac (30%), Nădlac (3%), Pecica (16%), Secusigiu (38%), Şeitin (11%), Şemlac (9%), Zădăreni (17%) Judeţul Timiş 17%: Cenad (12%), Periam (2%), Sânnicolau Mare (1%), Sânpetru Mare (9%), Saravale (3%)

17 4

28

Administratia Parcului Natural Lunca Muresului

10

ROSPA0079 Mlaştina Satchinez; Bioreg. Panonica

Rez.Nat.Mlaştinile Satchinez

Judeţul Timiş 100%: Satchinez (2%)

269

Muzeului Banatului Timisoara

11

ROSPA0079 Mlaştinile Murani; Bioreg. Panonica

Rez.Nat. Acumularea Murani

Judeţul Timiş 100%: Orţişoara (1%), Pişchia (1%)

294


95

12

ROSPA0080 Munţii Almăjului – Locvei; Bioreg. Continentala

Parcul Natural Porţile de Fier

Judeţul Mehedinţi 40.7%: Brezniţa-Ocol (22%), Drobeta-Turnu Severin (41%), Dubova (89%), Eşelniţa (55%), Iloviţa (65%), Orşova (78%), Şviniţa (87%) Judeţul Caraş-Severin 59.3%: Bănia (<1%), Berzasca (90%), Cărbunari (36%), Gârnic (>99%), Moldova Nouă (85%), Naidăş (<1%), Pojejena (91%), Sfânta Elena (72%), Sicheviţa (81%), Socol (13%), Şopotu Nou (28%), Topleţ(9%)

118

141,

6

Administratia Parcul Natural Porţile de Fier

13

ROSPA0084 Munţii Retezat; Bioreg. Alpina

Parcul National Retezat Judeţul Caraş-Severin 11%: Zăvoi (11%) Judeţul Gorj 1%: Padeş (<1%), Tismana (2%) Judeţul Hunedoara 88%: Pui (1%), Râu de Mori (52%), Sălaşu de Sus (40%), Uricani (17%)

38 0

09

Administratia Parcul National Retezat

14

ROSPA0086 Munţii Semenic - Cheile Caraşului; Bioreg. Continentala

Parcul National Semenic - Cheile Caraşului

Judeţul Caraş-Severin 100%: Anina (34%), Bozovici (23%), Caraşova (68%), Goruia (4%), Prigor (22%), Reşiţa (8%), Teregova (8%), Văliug (59%)

36 1

96,9

Administratia Parcul National Semenic - Cheile Caraşului

15

ROSPA0095 Pădurea Macedonia; Bioreg. Panonica

Judeţul Timiş 100%: Banloc (<1%), Ciacova (12%), Ghilad (23%), Giulvăz (3%)

4625

,3

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara în parteneriat cu USAB Timişoara

Raport privind Starea Factorilor de Mediu în Regiunea Vest

96

5.4. Mediul marin şi costier – nu e cazul

5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier – nu e cazul.

5.6. Tendinţe Conceptul actual de “mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care caută

să cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor.

Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate a supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problemă de interes major şi certă actualitate pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.

Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De asemenea, se accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor, spaţiul ocupat, parcurs şi utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această evoluţie îşi pune amprenta în mod nefavorabil asupra mediului şi a componentelor sale.

Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în proporţii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.

Evoluţia stării de conservare a ariilor naturale protejate la nivelul Regiunii Vest este influenţată de afectarea factorilor care determină menţinerea stării favorabile de conservare, de schimbarea destinaţiei terenurilor, de exploaterea resurselor naturale fără a avea în vedere starea resurselor care se exploatează, potenţialulu biologic de regenerare şi riscul supraexploatării, de lipsa asigurării unui management corespunzător ariilor naturale protejate, etc.


97

VI.MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

6.1.Consumul şi mediul înconjurător

Toate produsele si serviciile au impact asupra mediului, de la extracţia de materii

prime pentru producerea lor până la producţia, distribuţia, utilizarea şi eliminarea lor. Factorii de mediu afectaţi de acestea includ de la energie, utilizarea resurselor, a solului, a aerului şi până la poluarea apei şi generarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Bunăstarea societăţii şi standarde mai ridicate de trai se concretizează prin cumpărarea de mai multe produse. Consumul s-a schimbat dramatic. Astăzi, consumatorii au de ales din mult mai multe produse care sunt concepute pentru a avea durata de viaţă mai scurtă. Există, de asemenea, mult mai multe produse de unică folosinţă. Progresele în tehnologie înseamnă că oamenii dispun şi utilizează mai multe bunuri personale şi le reînnoiesc mai des. Chiar dacă aceste modificări ale stilului de viaţă conduc la creşterea calităţii vieţii ele sunt generatoare de deşeuri mai mult decât oricând înainte.

Proiectarea şi consumul de bunuri şi servicii sunt, în egală măsură, generatoare de deşeuri care deseori nu sunt recuperate sau nu sunt recuperabile/ valorificabile şi tratarea lor contribuie la presiunile asupra mediului (transport, instalaţii de depozitare, incineratoare, etc). O gestionare mai raţională a resurselor şi a deşeurilor şi un control mai bun al consumului intern de materiale au devenit probleme critice. Aceasta implică punerea în aplicare a unui set de acţiuni privind producţia şi consumul: îmbunătăţirea productivităţii resurselor utilizate, scăderea toxicităţii şi ecotoxicităţii substanţelor şi a materialelor utilizate, produse şi eliberate de sectorul economic, dezvoltarea de produse ecologice, prevenirea producerii de deşeuri, îmbunătăţirea colectării şi recuperării acestora, dezvoltarea sectorului care utilizeazăi materiile prime secundare generate, etc.

Noua Directivă-cadru privind deşeurile a introdus conceptul de ciclu de viaţă în politicile de deşeuri. Această abordare oferă o perspectivă mai largă a tuturor aspectelor legate de mediu şi dă asigurarea că orice acţiune are un beneficiu global în comparaţie cu alte opţiuni. Aceasta înseamnă, de asemenea că acţiunile din domeniul de gestiune a deşeurilor trebuie să fie compatibile cu alte iniţiative de mediu.

Ciclul de viaţă al produsului implică studiul în toate etapele de viaţă pentru a afla de unde pot fi aduse îmbunătăţiri pentru a se reduce impactul asupra mediului şi utilizarea resurselor. Un obiectiv cheie este de a evita şi elimina acţiunile care au impact negativ de la o etapă la alta. Analiza ciclului de viaţă a demonstrat, de exemplu, că este de multe ori mai bine pentru mediu să se înlocuiască o maşină de spălat veche, în ciuda deşeurilor generate, decât să se continue utilizarea ei, fiind mai puţin eficientă energetic. Acest lucru se datorează faptului că o maşină de spălat are cel mai mare impact asupra mediului în perioada de utilizare. Cumpărarea unei maşini cu consum redus de energie şi utilizarea de detergent pentru temperaturi scăzute reduce impactul asupra mediului care ar contribui nefavorabil la schimbările climatice sau la accentuarea proceselor de acidifiere, eutrofiere sau/ şi producere de ozon troposferic.

6.2.Resursele materiale şi deşeurile Pentru a funcţiona, orice economie are nevoie de resurse uriaşe. Politicile Uniunii

Europene pun un accent din ce în ce mai pronunţat pe utilizarea resurselor şi a deşeurilor. Strategia de dezvoltare durabilă (SDD) a UE şi cel de al şaselea program de

acţiune pentru mediu (PAM 6). prevăd în mod expres “ruperea legăturii dintre creşterea economică şi utilizarea resurselor”, scop pentru care, încă din 2007, prin înfiinţarea Comisiei internaţionale pentru gestionarea durabilă a resurselor se tinde către o abordare comună, sectorială a problematicilor de mediu. Este urmărită reducerea utilizării în ansamblu a resurselor naturale neregenerabile şi a impactului asupra mediului aferent


98

utilizării de diferite materii prime prin utilizarea de resurse naturale regenerabile la o rată care să nu depăşească capacitatea de regenerare a acestora.

Răspunderea extinsă a producătorului îl face pe acesta responsabil din punct de vedere financiar pe produsele care devin deşeuri, oferindu-le producătorilor un stimulent de a dezvolta produse care să evite deşeurile inutile şi care pot fi utilizate în operaţiuni de reciclare sau de recuperare. În unele State Membre, reciclarea şi recuperarea sunt opţiunile predominante de gestionare a deşeurilor, astfel încât utilizarea de depozite de deşeuri să fie doar ultima soluţie aleasă, în timp ce alte State Membre încă mai folosesc depozitele de deşeuri pentru majoritatea deşeurilor lor. În viitor va fi o sarcină esenţială pentru a facilita situarea acestor State membre mai sus în ierarhia deşeurilor pentru a atinge obiectivul UE de a deveni o societate a reciclării.

O perspectivă a ciclului de viaţă asupra resurselor naturale se referă la mai multe aspecte de mediu legate de producţie şi consum, şi legăturile acestora cu utilizarea resurselor şi generarea de deşeuri. În timp ce atât utilizarea resurselor, cât şi generarea deşeurilor au un impact de mediu distinct, două aspecte împărtăşesc multe din aceleaşi forţe motrice – în mare parte legate de cum şi unde ne producem şi consumăm mărfurile, precum şi modul în care vom folosi capitalul natural pentru a susţine dezvoltarea economică şi structura consumului.

În Regiunea Vest utilizarea resurselor şi generarea de deşeuri continuă să crească. Oricum, există diferenţe considerabile între cele 4 judeţe ale Regiunii în utilizarea resurselor pe persoană şi generarea deşeurilor, determinată în principal de diferite condiţii sociale şi economice, precum şi de diferite niveluri de conştientizare a aspectelor de mediu. În timp ce extracţia resurselor a fost stabilizată în ultimul deceniu, dependenţa de importuri este în creştere.

6.3.Gestionarea deşeurilor

Politicile UE privind resursele sunt încă în curs de realizare, dar în ceea ce priveşte

deşeurile aceste politici au fost puse în aplicare progresiv încă din anii 70. Integrarea ţării noastre în UE a presupus implementarea acestor politici, cu unele perioade de tranziţie acceptate în aşa fel încât şi România să dispună de o strategie intersectorială de mediu care să abordeze utilizarea durabilă şi gestionarea resurselor, inclusiv strategii privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor.

Politica actuală a UE privind deşeurile se bazează pe „ierahia deşeurilor”. În primul rând, aceasta are drept obiectiv prevenirea deşeurilor, apoi reducerea eliminării deşeurilor prin reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de recuperare a deşeurilor. Este posibil ca această ierarhie să fie consolidată prin Directiva-cadru privind deşeurile modificată şi prin strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor. Deoarece beneficiile eficienţei tehnice sunt deseori compensate prin consumul la scară mai largă, este puţin probabil ca utilizarea resurselor şi producerea deşeurilor să poată fi reduse numai din îmbunătăţiri tehnologice. Este posibil ca durabilitatea stilurilor de viaţă actuale şi modelele de consum să necesite să fie revizuite în mod critic, iar tehnologia trebuie combinată cu alte instrumente politice.

În Regiunea Vest se observă o preocupare pentru implementarea unui sistem integrat de gestiune a deşeurilor, prin realizarea de proiecte complexe în toate cele patru judeţe ale Regiunii.

Gestionarea deşeurilor reprezintă una din problemele cu care se confruntă atât România cât şi judeţele Regiunii Vest. Abordarea integrată în gestionarea deşeurilor se referă la activităţile de colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor şi include construcţia instalaţiilor de eliminare a deşeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii lor şi de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producerii de deşeuri şi a impactului negativ al acesteia, recuperarea deşeurilor prin reciclare, refolosire şi depozitare finală sigură a deşeurilor, acolo unde nu mai există posibilitatea recuperării.


99

Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul plăteşte”, sau, după caz, producătorilor, conform principiului „responsabilitatea producătorului”.

Autorităţile administraţiei publice locale joacă un rol important în asigurarea implementării la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate de România prin tratatul de Aderare la Uniunea Europeană. Sunt necesare eforturi considerabile în vederea conformării cu standardele europene, cu respectarea standardelor europene privind managementul deşeurilor. Reţeau integrată asigură eliminarea deşeurilor în instalaţiile conforme cele mai apropiate, prin intermediul celor mai adecvate metode şi tehnologii, care să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului, tinând seama de cele mai bune tehnologii disponibile, care nu implică costurii excesive.

Pentru îndeplinirea obiectivelor privind gestionarea deşeurilor au fost elaborate planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional şi judeţean. Prin sistemele de management integrat al deşeurilor unităţile administrativ-teritoriale au format asociaţii de dezvoltare intercomunitare (ADI) în vederea înfiinţării, organizării şi exploatării în interes comun a serviciilor de salubrizare sau pentru rewalizarea unor obiective de investiţii comune, specifice infrastructurii acestui serviciu.

Sistemul de management integrat al deşeurilor, la nivelul fiecărui judeţ din Regiunea Vest este format în principal din următoarele componente: colectarea separată a deşeurilor menajere atât în zona urbană cât şi în cea rurală, staţii de transfer, de sortare, instalaţii de compostare, compostare individuală, tratare mecano-biologică, depozite neconforme care urmează asă fie închise, depozite conforme. Punctual, această situaţie va fi prezentată în continuare.

6.4.Impact (caracterizare) Se generează deşeuri în toate etapele ciclului material: în timpul extracţiei apar,

spre exemplu, deşeurile miniere, producţia şi distribuţia generează de deşeuri industriale, deşeuri periculoase, deşeurile de ambalaje, etc, consumul de produse şi serviciile generează, de exemplu, deşeuri municipale, deşeuri de echipamente electrice şi electronice. Chiar şi în timpul tratării deşeurilor apar noi deşeuri, cum ar fi reziduurile după sortare de la instalaţiile de reciclare sau zgura de la incinerare.

Prin reciclare sau generare de energie din deşeuri, impactul asupra mediului poate fi redus semnificativ în comparaţie cu utilizarea de materiale virgine. Valoarea economică a unor deşeuri care pot fi recilate (plastic, hârtie, sticlă...) este sensibil favorabilă pentru a înlocui cărbunele, minereurile de fier sau grânele.

Eliminarea deşeurilor produce impact asupra sănătăţii şi a mediului, inclusiv emisiile în aer, apa de suprafaţă şi pânza freatică, în funcţie de modul în care acestea sunt gestionate. Deşeurile reprezintă de asemenea, o pierdere de resurse naturale – cum ar fi metalele sau alte materiale reciclabile pe care le conţin sau potenţialul acestora ca sursă de energie. Prin urmare, buna gestionare adeşeurilor poate proteja sănătatea publică şi calitatea mediului, în acelaşi timp susţinând conservarea resurselor naturale.

Cele mai mari fluxuri de deşeuri în Regiunea Vest provin din activităţile de producţie şi în mai mică măsură din construcţii - demolări. Majoritatea deşeurilor municipale se mai trimit încă la depozitele de deşeuri, peste 95%. Încet-încet, apar sisteme de reciclare sau compostare, dar este doar un început în gestionarea integrată a deşeurilor din regiune.

Deşeurile pot genera dezechilibre în mediul natural şi implicit asupra sănătăţii umane, acesta fiind impactul lor negativ asupra mediului. Majoritatea facilităţilor create în vedere tratării deşeurilor sunt supuse evaluării impactului asupra mediului


100

6.5.Presiuni Gestionarea şi eliminarea deşeurilor pune presiuni atât asupra mediului, de

exemplu prin emisiile de poluanţi şi a cererii de energie sau terenuri, precum şi asupra sănătăţii umane, în special în cazul slabei gestionări a deşeurilor. Deşeurile sunt o resursă potenţială deoarece, în mai multe fluxuri de deşeuri, reprezintă materiale care pot fi refolosite, reciclate sau recuperate.

Consumul ridicat de resurse creează în general presiuni asupra mediului. Aceste presiuni includ epuizarea resurselor neregenerabile, utilizarea intensivă a resurselor regenerabile, transporturile, emisii mari în apă, aer şi sol provenite din activităţi miniere, precum şi producţia, consumul şi producerea de deşeuri. Se acceptă că există limite fizice pentru creşterea continuă a utilizării resurselor. Locuinţele, alimentele şi mobilitatea justifică cea mai mare cotă de utilizare a resurselor şi de exercitare a presiunii asupra mediului.

În gestiunea deşeurilor sunt necesare schimbări radicale prin adoptarea de măsuri specifice şi adecvate fiecărei forme de eliminare a deşeurilor în mediu, în aşa fel încât presiunea exercitată de acestea asupra mediului şi impactul negativ să scadă prin realizarea de facilităţi sub toate aspectele. O schimbare radicală a actualelor practici necorespunzătoare de gestionare a deşeurilor se va produce prin implementarea în judeţele Regiunii Vest a proiectelor de „Sisteme integrate de gestiune a deşeurilor” aflate, fiecare într-un anumit stadiu care va fi prezentat în cadrul acestui anuar.

6.6.Tipuri de deşeuri

6.6.1.Deşeuri municipale

Deşeuri municipale şi asimilabile sunt totalitatea deşeurilor generate, în mediul

urban şi în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti.

Cantităţi şi compoziţie Anual, Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului inventariază operatorii

economici care produc, depozitează, reciclează şi incinerează deşeuri, precum şi cantităţile de deşeuri aferente activităţilor acestora. Această inventariere se desfăşoară conform Hotărârii de Guvern nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor.

În cursul anului 2009 ANPM a decis înlocuirea aplicaţiei RENVSTAT cu o nouă baze de date, MEDIUS, o aplicaţie web care are ca scop eficientizarea activităţii de colectare, validare şi prelucrare a datelor şi informaţiilor referitoare la generarea şi gestionarea deşeurilor. Faptul că datele introduse de către Agenţiile Judeţene prin acest program sunt validate şi de către ARPM va permite o mai bună şi rapidă evaluare a gestionării deşeurilor. În acest moment s-au introdus datele aferente anului 2009 colectate în cursul anului 2009. Până la finalizarea acestui material datele introduse nu au fost validate în totalitate la nivel regional şi naţional.

Cantităţile de deşeuri municipale înregistrate cuprind deşeuri menajere provenite de la populaţie, deşeuri menajere de la agenţii economici şi deşeuri rezultate din alte servicii municipale (stradale, din pieţe, din grădini şi spaţii verzi). În general datele prezentate în tabelul de mai jos (rezultate din raportările agenţilor de salubritate din oraşe şi municipii) nu includ deşeurile menajere generate în zonele rurale.


101

Tabelul 6.6.1.1. Evoluţia cantităţilor de deşeuri generate în perioada 2004 – 2008 Nr. crt. Tipuri principale de deşeuri 2005

t 2006

t 2007

t 2008

t 2009

t

1 Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, din care :

720315,9 697216,3 738984 725370,77 677103,35

1.1 Deşeuri menajere colectate în amestec de la populaţie 391936,5 377799,0 411323 460114.29 403703.5

1.2 Deşeuri asimilabile colectate în amestec din comerţ, industrie, instituţii

196470,4 194418,0 184613 224302.25 230928.71

1.3 Deşeuri menajere colectate separat, din care 1484,0 1657,1 1206 7750.23 8140.14

-hârtie şi carton 304,1 1254,0 680 2222.01 4260.54 -sticlă 0,6 3,2 0 180.01 88.78 -plastic 502,4 260,8 489 549.79 3385.94 -metal 586,3 10,1 10 4.3 84.29 -biodegradabile 0 42,0 0 0 0 -altele 90,6 87,0 10 111,97 1.4 Deşeuri voluminoase 62,0 118,2 20467 110 0 1.5 Deşeuri generate şi necolectate 140056,0 123224,0 121392 64801 56431 2 Deşeuri din servicii municipale 71698,0 71796,0 88178 94550,42 106248,6 2.1 Deşeuri din grădini şi parcuri 14204,0 16041,0 19189 6989,8 5411,7 2.2 Deşeuri din piete 10689,0 8380,0 6691 5381,22 5000,06 2.3 Deşeuri stradale 46805,0 47375,0 62298 77861,5 95196,88

3 Deşeuri din construcţii şi demolari 13355,0 27249,5 40997 90911,4 49705,42

4 Alte deşeuri 3826,7 2933,7 2347,4 TOTAL deşeuri generate 809195,6 799195,5 870506,4 942539,6 854302,4

Cantităţile de deşeuri generate şi necolectate s-au calculat luându-se în

considerare coeficienţii de generare a deşeurilor de 0,9 kg/loc/zi în mediu urban şi 0,4 kg/loc/zi în mediu rural.

Comparând situaţia pe judeţe, rezultă că generarea deşeurilor este direct proporţională cu numărul populaţiei. Cantităţile raportate de operatori sunt influenţate atât de modul de înregistrare la eliminare cât şi de facilităţile de cântărire existente.

Tabelul 6.6.1.2.Cantităţile de deşeuri generate în anii 2007-2009, pe judeţe Judeţul Arad Caraş-

Severin Hunedoara Timiş Regiunea Vest

210841 155967,4 189748 313950 870506,4

224785 141036 219496 357222.7 942539.69 Cantitatea de deşeuri generată, tone

213612 139067 213386 288237.41 854302.41 24,24 17,91 21,79 36,06 100 15,82 25,61 22,36 36,21 100 % din totalul pe

Regiunea Vest 25 16,27 24,97 33,74 100


102

700000

750000

800000

850000

900000

950000

1000000

2005 2006 2007 2008 2009

Evoluţia cantităţilor de deşeuri generate în perioada 2005 - 2009

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

Arad Caraş-Severin Hunedoara Timiş

Figura 6.6.1.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri generate în Regiunea Vest în perioada 2005 – 2009

Figura 6.6.1.2.Grafic comparativ 2007 /2009 privind cantităţile de deşeuri generate în judeţele Regiunii Vest

Comparând situaţia deşeurilor generate în fiecare judeţ al Regiunii rezultă că în anii

2007 - 2009 cele mai mari cantităţi de deşeuri de tip municipal au fost generate în judeţul Timiş. Cântărirea deşeurilor colectate/ transportate şi depozitate nu se realizează decât în municipiul Timişoara, cantităţile raportate la nivelul judeţului fiind estimate. Se remarcă scăderea cantităţii de deşeuri generate în 2009, în special pentru deşeurile generate din construcţii demolări, ca rezultat a căderii pieţei imobiliare în contextul crizei economice.

În judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara, deoarece nu există nici un depozit ecologic de deşeuri municipale, nu există staţii de cântărire a deşeurilor colectate, cantitatea este estimată fie în funcţie de numărul şi volumul recipientelor precum şi de frecvenţa cu care se face colectarea, fie aprecierea cantităţilor raportate a fost făcută aplicând factori de transformare de la metri cubi la tone.

Singura situaţie certă şi unde se constată o îmbunătăţire este în judeţul Arad care deţine singurul depozit ecologic din Regiune dat în funcţiune din anul 2003 şi care se încadrează în clasa b - depozit de deşeuri nepericuloase, conform clasificării din HG nr. 349/2005 (art. 4). Aici a crescut siguranţa în ceea ce priveşte monitorizarea cantităţilor de deşeuri colectate (de altfel se observă o scădere cantitativă a acestora) datorată extinderii activităţii serviciilor de salubritate şi în mediul rural ca urmare a închiderii spaţiilor de depozitare din mediul rural ce a avut loc la 16 iulie 2009.

În anul 2010 cantitatea de deşeuri de tip municipal raportată de operatorii de salubritate a scăzut şi mai mult ajungând la nivelul Regiunii la 632276 tone. Din acestea s-au stocat tempora 193500 tone, s-au valorificat 27022 tone, eliminându-se efectiv pe depozite 506188 tone.

Faptul că începând cu anul 2008 s-a realizat o monitorizare a implementării planurilor Regional şi respectiv Judeţene arată o mai atentă implicare a tuturor factorilor responsabili în gestionarea deşeurilor, o mai corectă măsurare a cantităţilor de deşeuri gestionate. S-a sesizat o încercare de atingere a ţintelor şi obiectivelor în ceea ce priveşte realizarea unei colectări selective (şi datorită realizării unora dintre facilităţile care au fost finanţate prin fonduri europene sau naţionale: Phare-CES, ISPA, Fondul de Mediu).

Tabelul 6.6.1.3.Evoluţia indicatorului de generare deşeuri, tone/locuitor/an Anul UM 2005 2006 2007 2008 2009 Populaţia* locuitori 1930458 1927229 1923442 1925377 1921700 Cantitatea de deşeuri municipale generată tone 720315 697216,3 738984 725370,77 677103,35

Indicatorul de generare tone/loc 0,373 0,361 0,384 0.376 0.352 *Breviar DRS Regiunea Vest 2011 Nu s-a efectuat nici un fel de studiu de specialitate privind compoziţia deşeurilor

menajere, astfel că datele prezentate sunt în general estimate de operatorii de salubritate şi se referă la anul 2009:

Tabelul 6.6.1.4. Compoziţia medie a deşeurilor menajere în Regiunea Vest, %


103

TIPUL DEŞEULUI JUDEŢUL

Hârtie carton %

Sticlă %

Metale %

Plastice %

Textile/ lemn %

Deşeuri biodegradabile %

Altele/ inerte %

Total %

Arad 9 6 3 7 2 50 23 100 Caraş-Severin 9 8 3 11 4 55 10 100 Hunedoara 11,1 3,4 2,5 17,5 7,2 43,8 14,5 100 Timiş 10,5 6,7 4,2 15,5 3,9 59,2 - 100 REGIUNEA VEST 10,03 3,65 3,27 13,14 4,26 52,36 13,29 100

0,32

0,34

0,36

0,38

0,4

0,42

2004 2005 2006 2007 2008 2009

IG

Hârtie/ carton

Sticlă

Metale

Plastice

Textile/ lemn

Deşeuribiodegradabile

Figura 6.6.1.3. Evoluţia indicatorului de generare deşeuri, tone/locuitor/an

Figura 6.6.1.4.Compoziţia deşeurilor municipale în 2009

S-a sesizat o mai bună acoperire în teritoriu cu servicii de salubritate care au

deservit mai bine Regiunea. Numărul populaţiei care nu a beneficiat de servicii de salubritate a scăzut şi tendinţa în anul 2010 este în continuare de scădere deoarece odată cu închiderea depozitelor rurale la 16 iulie 2009 colectarea şi depozitarea deşeurilor din mediul rural se face pe depozitele conforme sau care mai au perioadă de tranziţie/ închidere până în anul 2017. Trebuie menţionat faptul că doar un număr mic de primării rurale realizează colectarea şi transportul deşeurilor prin servicii proprii, majoritatea având concesionat acest serviciu unor agenţi specializaţi şi acreditaţi de salubritate.

Tabelul 6.6.1.5 Populaţia deservită, număr, localităţi deservite

POPULAŢIA TOTALA POPULAŢIA URBANĂ

LOCALITĂŢI URBANE

DESERVITE POPULAŢIA

RURALĂ LOCALITĂŢI

RURALE DESERVITE

2008 2009 2008 2009 2008 2009 2008 2009 2008 2009 AR 254200 328565 241433 238611 11 10 12767 89954 9 36

CS 174836 279144 136887 175663 8 8 37949 103481 23 53

HD 341211 329518 307762 271764 16 18 33449 57745 33 38 TM 450148 562580 380364 406504 8 10 69784 156076 23 64 Reg Vest 1220395 1499807 1066446 1092542 43 46 153949 407256 88 191

Aria de acoperire a serviciilor de salubritate diferă de la mediul urban la mediul

rural. În mediul urban aria de acoperire cuprinde aproape 90% din populaţie (87,46 % în 2007, 87,39 % în 2008 respectiv 89,98 în 2009), în timp ce în mediul rural a crescut de la 19% în 2006 la 21,79 % în 2008 respectiv 57,33 % în 2009.

În anul 2009 gradul de acoperire cu servicii municipale în Regiunea Vest a crescut la 77,93% faţă de 63,34 % în 2008.

Deşeuri biodegradabile

Deşeurile biodegradabile din deşeurile municipale solide provin din diferite surse, cum sunt:

• deşeuri biodegradabile şi similare din gospodării, • fracţii colectate separat de hârtie şi carton, lemn, unele textile şi


104

• alte fluxuri de deşeuri provenite din: pieţe, curăţatul străzilor şi din parcuri şi grădini

Tratarea mecanică şi biologică (compostarea) a deşeurilor este condiţionată de tipul deşeurilor şi modul de colectare.

Colectarea selectivă este un proces de gestionare a deşeurilor municipale prin care materialele de origine casnică care au un potenţial de reciclare (hârtie, carton, sticlă, plastic şi metal) sunt recuperate şi dirijate spre filierele de reciclare.

Deşeurile de hârtie şi carton sunt biodegradabile şi contribuie la atingerea ţintei de reducere a biodegradabilului. Este însă indicată reciclarea deşeurilor de hârtie şi carton şi nu introducerea acestora în materialul de compostat.

Pentru compostare sunt utilizate acele fracţii biodegradabile care sunt uşor de colectat separat, adică deşeuri din grădini şi parcuri, deşeuri din pieţe şi nămolurile de la staţiile de epurare. Partea organică compostabilă din deşeurile menajere este reprezentată de deşeurile verzi (din grădină, livadă, grădina de legume,) deşeuri alimentare precum şi alte deşeuri de hârtie de calitate foarte proastă.

Colectarea selectivă a deşeurilor biodegradabile (în sistem „U-U” sau „AP”) permite obţinerea unui material valorificabil prin compostare şi producerea unui material de calitate (compost).

Şi alte deşeuri pot fi colectate şi compostate, de exemplu deşeuri rezultate de la cantine, restaurante şi complexe comerciale.

Prin extindere şi nămolurile rezultate din staţiile de epurare care corespund unor criterii de calitate stabilite, pot fi asimilate ca „biodeşeuri” şi valorificate după compostare.

Scopul compostării este: • reducerea fluxurilor de deşeuri spre depozitare; • obţinerea unui material valorificabil, în funcţie de caracteristici, în agricultură sau

lucrări de îmbunătăţiri funciare (ameliorarea solului); În Regiunea Vest deşeurile biodegradabile nu sunt colectate separat, sunt

depozitate în depozitele de deşeuri municipale iar deţinătorii de depozite le evidenţiază prin estimare (volumetric acolo unde nu există staţii de cântărire a deşeurilor colectate sau masic acolo unde există sisteme de cântărire) deoarece majoritatea operatorilor nu au efectuat studii privind compoziţia deşeurilor. Totodată nu există staţii de compostare sau instalaţii de producere a biogazului şi nu s-a dezvoltat o piaţă de desfacere pentru compost.

Prima ţinta de reducere a deşeurilor biodegradabile depozitate era în anul 2010, când cantitatea depozitată trebuia să fie cel mult 75% faţă de cantitatea depozitată în anul 1995.

Ţinta de reducere a deşeurilor biodegradabile depozitate este calculată în funcţie de raportul populaţiei din Regiunea Vest faţă de populaţia României în 1995 ( 9,2 % ). Acest raport este aplicat apoi la cantitatea naţională de biodegradabil generat în 1995 şi anume – 4800000 t. Pentru Regiunea Vest cifra de bază pentru biodegradabile în 1995 s-a stabilit la 442 mii tone.

Pentru atingerea acestei ţinte (2010) este necesar ca administraţile publice locale să se implice în:

- introducerea colectării separate a deşeurilor biodegradabile în mediile urbane mai puţin dense (în mediile urbane dense, deşeurile biodegradabile pot fi contaminate cu metale grele - eventual se pot colecta aceste deşeuri, din zonele verzi );

- realizarea staţiilor de compostare şi dezvoltarea unei pieţe de desfacere pentru compost;

- în mediul rural conştientizarea populaţiei asupra compostării deşeurilor biodegradabile în cadrul gospodăriilor proprii, acest fapt conducând atât la reducerea costurilor de gestiune a deşeurilor pentru beneficiari cât şi la reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate.


105

Aceste soluţii au fost prevăzute a se realiza prin proiectele de “Sistem de Management integrat al Deşeurilor” din fiecare din cele 4 judeţe ale Regiunii Vest şi acest fapt va conduce la reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate şi respectarea obligaţiilor pe care România şi le-a asumat odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Una din măsurile de reducere a biodegradabilului depozitat este colectarea separată şi valorificarea deşeurilor din hârtie şi carton. În perioada 2006 -2009 au fost reţinute de la depozitare şi valorificate anual, în medie, 27000 tone de deşeuri de hârtie şi carton.

Deşeuri periculoase din deşeurile municipale Numeroase produse ce se găsesc în locuinţele noastre, sunt potenţiale deşeuri

menajere periculoase. Datorită naturii lor chimice sunt adesea otrăvitoare, pot să corodeze metalele, să ia foc sau să explodeze la o manevrare incorectă.

Tabelul. 6.6.1.6.Deşeuri menajere periculoase conform Catalogului European de Deşeuri Referinţa CED Categorie

20 01 13* Solvenţi 20 01 14* Acizi 20 01 15* Baze 20 01 17* Substanţe chimice fotografice 20 01 19* Pesticide 20 01 21* Tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur 20 01 23* Echipamente cu conţinut de clorofluorocarbonaţi 20 01 26* Uleiuri şi grăsimi, altele decât cele specificate în 20 01 25 20 01 27* Vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini conţinând substanţe periculoase 20 01 29* Detergenţi cu conţinut de substanţe periculoase 20 01 31* Medicamente citotoxice şi citostatice

20 01 33* Baterii şi acumulatori incluşi în 16 06 02 sau 16 06 03 şi baterii şi acumulatori nesortaţi ce conţin aceste baterii

20 01 35* Echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele menţionate în 20 0121 şi 20 01 23, ce conţin componente periculoase

20 01 37* Lemn cu conţinut de substanţe periculoase La nivel regional, până la acest moment, administraţiile publice locale nu au

organizat sisteme de colectare separată a deşeurilor periculoase din deşeurile menajere, majoritatea acestora ajung la gropile de gunoi sau în sistemul de canalizare a localităţilor, contaminând mediul înconjurător.

În urma apariţiei legislaţiei specifice, pentru anumite tipuri de deşeuri există anumite soluţii:

• pentru uleiuri uzate există posibilitatea ca populaţia care deţine uleiuri de motor uzate să le predea comercianţilor de uleiuri, aceştia având obligaţia colectării acestor deşeuri - cu titlu gratuit - în limita cantităţii cumpărate de client;

• în cazul bateriilor şi/sau acumulatorilor auto funcţionează sistemul “depozit”, sistem prin care cumpărătorul, la cumpărarea unei baterii şi/sau acumulator auto, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când bateria şi/sau acumulatorul uzat cu electrolitul în el, este returnat persoanelor juridice care comercializează aceste produse;

• pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice cu conţinut de componenţi periculoşi, se organizează lunar sau trimestrial la nivelul administraţiilor publice locale, campanii de colectare, în fiecare judeţ din Regiune fiind organizate puncte


106

de colectare a acestor deşeuri în cadrul activităţilor desfaşurate de operatorii de salubritate.

Sistemele de colectare a deşeurilor periculoase din deşeurile menajere pot fi organizate ca:

• puncte fixe de colectare, prin amenajarea unor spaţii pentru colectare, populaţia trebuind să sorteze în cadrul gospodăriei proprii aceste deşeuri şi să le transporte până la punctul de colectare,

• sisteme de colectare mobilă cu ajutorul unor autovehicule speciale ce colectează intr-o anumită zi din lună aceste deşeuri, acest sistem fiind indicat şi pentru zonele rurale

La nivel local administraţiile publice trebuie să hotărască care dintre cele două variante de colectare este indicat a fi implementată.

La ora actuală nu se colectează separat deşeurile menajere periculoase, acestea fiind amestecate cu deşeurile solide municipale şi eliminate împreună cu acestea, prin depozitare în depozite municipale neconforme sau spaţii de depozitare din mediul rural.

Se poate aprecia însă, că mici cantităţi de deşeuri menajere periculoase sunt colectate: în majoritate uleiuri uzate şi acumulatori auto uzaţi (în staţiile service sau direct de către populaţie).

Regiunea Vest beneficiază de facilităţi pentru tratarea deşeurilor periculoase prin incinerare la SC PRO AIR CLEAN SRL Timişoara, unde funcţionează un incinerator pentru deşeuri periculoase cu o capacitate de 9,8 tone/zi.

Legislaţia naţională specifică, armonizată cu cea comunitară, prevede înlocuirea sau reducerea de pe piaţă a substanţelor periculoase. Exemple privind aceste restricţii sunt:

• reducerea/ eliminarea plumbului din combustibil şi vopsele, eliminarea plumbului din ţevi;

• eliminarea benzenului şi reducerea cantităţilor de alte substanţe aromatice din vopsele;

• soluţii de lipit; • reducerea mercurului în bateriile zinc-carbon, alcaline; • reducerea cadmiului şi a altor metale grele în masele plastice; • reducerea solvenţilor clorinaţi; • eliminarea compuşilor cu fluor din lichidele de răcire; • reducerea metalelor grele din tonerele pentru copiatoare şi imprimante; • interzicerea folosirii de insecticide cu DDT, POPs şi altele; • înlocuirea materialelor ce conţin azbest, PCB–uri (din transformatoare,

condensatori etc.). Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale Deşeurile municipale colectate sunt depozitate fără tratare prealabilă.

Singura fracţiune care este supusă tratării şi valorificării ulterioare este cea a deşeurilor de ambalaje colectate separat de operatorii de salubritate sau de către agenţii economici autorizaţi pentru preluarea deşeurilor reciclabile de la populaţie.

Deşeurile municipale reciclabile colectate selectiv de către operatorii de salubritate, sunt transportate la punctul de selectare, unde se realizează trierea materialelor iar apoi materialele valorificabile sunt livrate la diverşi agenţi economici valorificatori.

Cantităţile de deşeuri colectate selectiv au fost predate agenţilor economici autorizaţi pentru valorificare.

Tabelul 6.6.1.7. Cantităţi de deşeuri municipale valorificate, mii tone

Cantităţi de deşeuri municipale, mii tone Judeţul Anul Colectate Valorificate Eliminate 2006 138.48 0.41 138.07 Arad 2007 175.35 0.18 175.17


107

2008 193,08 1,865 191,213 2009 192,37 0,658 191,7 2006 133.45 0.01 133.44 2007 136.65 0.180 136.46 2008 142,07 142,07

Caraş-Severin

2009 139,07 139,07 2006 143,90 0,05 143,84 2007 156,21 0,14 156,07 2008 171,12 0,772 171,04 Hunedoara

2009 149,9 0,1 149,8 2006 247,92 0,28 247,64 2007 278,57 0,73 277,84 2008 254,83 254,83 Timiş

2009 306,3 9,55 202,4 2006 663,75 0,77 662,99 2007 746,77 1,24 745,53 2008 717,69 0,115 717,575

Regiunea Vest

2009 787,64 10,3 682,97 În tabelul de mai sus datele din 2006 şi 2007 sunt preluate din Raportul statistic

privind gestionarea deşeurilor, iar cele din 2008 - 2009 au fost raportate lunar la APM-uri de către operatorii de salubritate.

Cantităţile de deşeuri colectate selectiv de către operatori au fost predate agenţilor economici autorizaţi pentru valorificare.

Prin agenţii economici autorizaţi pentru colectare-valorificare deşeuri reciclabile au fost valorificate cantităţi semnificative de deşeuri. Aceste deşeuri provin atât de la populaţie cât şi de la agenţii economici.

Se observă o preocupare pentru valorificarea anumitor deşeuri datorată în primul rând preocupării autorităţilor locale pentru o colectare selectivă a deşeurilor şi concesionarea activităţii de colectare / transport unor firme autorizate. Tabelul 6.6.1.8. Deşeuri reciclabile colectate-valorificate în cursul anilor 2007 2010:

Tipul de deşeu Cantitatea colectată {tone}

Cantitatea valorificată {tone}

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 Hârtie / carton 25089 28670 27160 33755 25066 27610 27015 33499 Ambalaje PET 1692 1952 2110 2041 1752 1895 2130 2015 Deşeuri polietilenă 3285 4087 4098 4830 3619 3610 4398 4550 Eliminarea deşeurilor municipale

Eliminarea deşeurilor în Regiunea Vest se face prin depozitare. Nici pentru urmatoarea perioadă nu sunt prevăzute în PRGD alte opţiuni pentru eliminare. Cantităţile de deşeuri

eliminate în anii 2006 - 2008 sunt evidenţiate în tabelul 6.6.1.7. Depozitarea deşeurilor municipale se realizează în continuare pe vechile amplasamente, care nu îndeplinesc condiţiile de protecţie a factorilor de mediu şi care sistează depozitarea în perioada 2004 - 2017, în conformitate cu angajamentele asumate în Tratatul de aderare la UE. Singurul judeţ care face exceptie de la această situaţie este judeţul Arad, în care funcţionează un depozit conform (ecologic).


108

Fig.6.6.1.5.Depozitul ecologic ASA Arad Progresul realizat în atingerea obiectivelor privind depozitarea controlată a

deşeurilor este evidenţiat cu ajutorul unui indicator care se calculează ca raport între numărul de depozite conforme şi numărul total de depozite de deşeuri în funcţiune. Cu toate acestea, acest indicator nu este cel mai potrivit, el indicând doar faptul că, pe măsură ce scade numărul de depozite neconforme (care se închid conform graficului) creşte indicele aceluiaşi „unic” depozit conform din Regiune care trebuie să preia cantitatea de deşeuri care se elimină din întreaga zonă deservită. Până nu vor începe să fie funcţionale toate facilităţile unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor care să cuprindă pe lângă depozitele conforme şi staţiile de transfer, de sortare, de compostare etc nu se va putea vorbi despre o îmbunătăţire şi din păcate încă primează eliminarea finală prin depozitare în defavoarea unui sistem selectiv care să aducă pe depozite o cantitate din ce în ce mai mică de deşeuri municipale.

Tabelul6.6.1.9. Depozite de deşeuri conforme, %

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Numărul de depozite urbane în funcţiune 34 33 33 30 30 26 18 14

Numărul de depozite conforme 1 1 1 1 1 1 1 1

Procentul depozitelor conforme, % 2,9 3,0 3,0 3,3 3,3 3,8 5,6 7,14 Tabelul 6.6.1.10. Situaţia depozitelor urbane neconforme

Denumirea depozitului Anul închiderii cf. HG 349/2005 Situaţia funcţionării

Judeţul Arad Depozit Câmpul Liniştii Arad Nu a fost inclus în HG 349 Depozitare sistată Depozit Poetului Arad Nu a fost inclus în HG 349 Depozitare sistată Pecica 2009 Depozitare sistată Sântana 2009 Depozitare sistată Curtici 2012 Depozitare sistată Nădlac 2012 În funcţiune Sebiş 2014 În funcţiune Pâncota 2016 În funcţiune Ineu 2016 În funcţiune Chişineu-Criş 2016 În funcţiune Lipova În funcţiune Judeţul Caraş-Severin Depozit orăşenesc Reşiţa 2009 Depozitare sistată Depozit orăşenesc Caransebeş 2009 Depozitare sistată Depozit orăşenesc Băile Herculane 2009 Depozitare sistată Depozit orăşenesc Oţelu Roşu 2011 în funcţiune Depozit mixt de deşeuri industriale şi menajere Anina 2011 în funcţiune Depozit orăşenesc Bocşa 2011 în funcţiune Depozit orăşenesc Oraviţa 2012 în funcţiune Depozit orăşenesc Moldova Nouă 2012 în funcţiune Judeţul Hunedoara Depozit deşeuri Municipiul Brad 2004 Depozitare sistată Depozit deşeuri Municipiul Hunedoara 2006 Depozitare sistată Depozit deşeuri Oraş Petrila 2008 Depozitare sistată Depozit deşeuri Oraş Haţeg 2008 Depozitare sistată Depozit deşeuri Oraş Geoagiu 2009 Depozitare sistată Depozit deşeuri Oraş Călan 2009 Depozitare sistată Depozit deşeuri Oraş Uricani 2009 În funcţiune


109

Depozit deşeuri Municipiul Lupeni 2009 În funcţiune Depozit deşeuri Rapolt/ Simeria 2010 În funcţiune Depozit deşeuri Municipiul Orăştie 2015 În funcţiune Depozit deşeuri Municipiul Deva 2015 În funcţiune Depozit deşeuri Oraş Aninoasa 2016 În funcţiune Depozit deşeuri Municipiul Vulcan 2016 În funcţiune Judeţul Timiş Parţa-Sag 2008 Depozitare sistată Jimbolia 2008 Depozitare sistată Deta 2009 Depozitare sistată Buziaş 2010 în funcţiune Sânnicolau Mare 2010 în funcţiune Lugoj 2010 în funcţiune Făget 2015 în funcţiune

Pentru cele 34 de depozite municipale neconforme inventariate în Regiune în anul 2004, există bilanţuri de mediu depuse la APM-urile judeţene, în vederea obţinerii avizului de închidere sau a autorizaţiei de funcţionare până la data prevazută pentru închidere.

Din aceste 34 depozite de deşeuri urbane neconforme din Regiune, 8 au sistat depozitarea în perioada 2006 - 2008 (Timişoara, Jimbolia, Petrila si Haţeg au sistat depozitarea la 31 dec 2008), 8 au sistat depozitarea în 16 iulie 2009 (Băile Herculane, Caransebeş, Reşiţa, Homorod – Geoagiu, Călan, Uricani, Lupeni, Deta) şi 4 au sistat depozitarea în 16 iulie 2010 (Simeria-Rapolt, Buziaş, Sânnicolaul Mare şi Lugoj).

În 2011 vor sista depozitarea depozitele din Bocşa, Oţelul Roşu şi Anina. Au rămas 14 depozite care închid eşalonat până în 2017. Singurul depozit ecologic existent şi funcţional în Regiunea Vest este depozitul ASA

Arad. Depozitul ecologic Arad se desfăşoară pe o suprafaţă de 96300 m2 şi este format

din 15 sectoare de depozitare deşeuri solide nepericuloase; sectoarele limitrofe vor fi de 37 m lăţime, iar celelalte de 30 m, capacitatea totală a sectoarelor este de 1500000 m3, iar perioada de exploatare este de cca. 30 de ani. Depozitul dispune de celule de depozitare cu sistem de drenare a levigatului, sistem de colectare şi pompare a biogazului, depozit colectare levigat, staţie de pre-epurare, drumuri de acces şi platforme, cântar, hală deşeuri reciclabile, rampă spălare, clădire administrativă. In primele 3 sectoare au fost montate un număr de 13 puţuri verticale de degazeificare şi în sectorul 4 au fost montate 5 puţuri. Deoarece încă nu s-a colectat cantitatea de necesară biogaz, nu s-a achiziţionat instalaţia de biogaz. Sectoarele 1 – 3 sunt în funcţiune din 2003, şi sunt în fază de recultivare, sectorul 4 este în exploatare curentă, reprezentând zona activă a depozitului. Sectorul 5 urmeaza să fie construit şi pus în funcţiune. Recultivarea a constat în impermeabilizarea suprafeţei (taluzurilor şi coronamentului) depozitului prin strat de nivelare portant - construit din deşeuri corespunzătoare sau din sol; strat de drenare a gazului – geocompozit de drenare (GSE fabriNet S t - E, geotextil cu două fete 200g/mp+plasa/armatura/retea) - acoperire totală/completă pe vârful dealului, pe pante, în benzi cu strat de etanşare din pat de bentonită; strat de drenare a apei - geocompozit-acoperire completă; strat de sol, grosimea de 850 mm; strat de humus grosimea 150 mm.

În judeţul Arad s-a emis Fişa tehnică nr. 112 / 23. 04. 2009 pentru investiţia: "Sistem integrat de gestionare a deşeurilor - judeţul Arad", titular Consiliul Judeţean Arad (proiect acceptat de AM POS Mediu prin adresa 86622 / DF / 18. 12. 2009 şi transmis la CE).

In acest proiect sunt prevăzute: - 2 staţii de compostare la Arad şi Mocrea-Ineu, - 4 staţii de transfer: la Chişineu Criş, Mocrea-Ineu, Sebiş şi Bârzava, - 1 staţie de sortare la Mocrea La proiectarea SIGD s-a ţinut cont de Proiectele Phare aflate în derulare sau

finalizate, si anume:


110

- 1 staţie de sortare în funcţiune la Ineu (cu platformă de compostare nefinalizată) şi în derulare un sistem de colectare selectivă în N-V judeţului (Socodor) şi 1 platformă de transfer în zona turistică Lipova. În municipiul Arad funcţionează totodata si 1 staţie de sortare cu finanţare privată.

În judeţul Caraş-Severin proiectul „Sistem de gestionare integrată a deşeurilor” este în procedură de reglementare. Prin acesta se vor realiza un nou depozit judeţean de deşeuri, 4 staţii de transfer la Bozovici, Pojejena, Oţelu-Roşu şi Oraviţa, 2 instalaţii de sortare la locaţia depozitului (Lupac) şi Oraviţa. De asemenea la locaţia depozitului este prevăzută şi o instalaţie de compostare.

Proiectele Phare-CES finalizate: 2 staţii de transfer în zona turistică Semenic şi Băile Herculane, 2 instalaţii de sortare la Băile Herculane şi Oraviţa, au fost avute în vedere la proiectarea SIGD

În judeţul Hunedoara în 19 ianuarie 2010 s-a lansat proiectul „Sprijin pentru AM POS Mediu în vederea pregătirii portofoliului de proiecte finanţate prin Axa 2 din POS Mediu” care va fi finalizat până în 25 ianuarie 2011 şi vizează aprobarea de către Comisia Europeană a aplicaţiei de finanţare pentru proiectul „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Hunedoara”.

În Valea Jiului s-a abandonat pentru moment realizarea proiectului pentru Depozitul ecologic Petrila, prin parteneriat public-privat. La proiectarea SIGD trebuie ţinut cont de proiectele Phare 2004 aflate în derulare sau chiar finalizate. Acestea sunt: 1 staţiei de transfer în Haţeg şi 1 instalaţie de sortare în Vulcan deja în funcţiune şi proiectul ECO BRAD prevăzut cu Staţie de sortare, transfer şi compostare aflat în derulare.

În judeţul Timiş este prevăzută realizarea unui depozit zonal conform de la Ghizela. Pentru acest proiect ARPM Timişoara a emis acordul de mediu nr. 27/11.12.2007 revizuit in 26.08.2010. Acesta presupune 3 centre de colectare la Făget, Deta şi Jimbolia şi o staţie de transfer la Timişoara. Totodată, Proiectul Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Timiş prevede închiderea depozitelor urbane neconforme din judeţul Timiş (Parţa-Şag, Lugoj, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Buziaş, Făget, cu excepţia depozitului Deta).

Din Proiectele Phare 2004 - 2006 s-a finalizat 1 staţie de sortare pentru deşeuri reciclabile la Satchinez în cadrul proiectului „Colectarea selectivă a deşeurilor în comunele Satchinez, Variaş, Şandra, Becicherecul Mic, Biled, Dudeştii Noi, Orţişoara”.

În prezent există în funcţiune o staţie de sortare deşeuri municipale reciclabile, colectate de pe raza municipiului Timişoara. Proiectul a fost finalizat în mai 2010 şi realizat prin finanţare proprie şi prin finanţare nerambursabilă de la AFM.

În mediul rural depozitarea deşeurilor s-a realizat pe amplasamente dispersate, aflate în general la marginea localităţilor.

Numeroase administraţii rurale au înfiinţat sisteme de colectare cu operatori autorizaţi, având în vedere că depozitele rurale sunt interzise începând din luna iulie 2009.

Ca alternativă pentru depozitele rurale, consiliile locale se organizează în asociaţii pentru gestionarea deşeurilor, care au şansa de a realiza sisteme de colectare, colectare selectivă, sortare-valorificare şi compostare prin proiecte finanţate din fonduri comunitare, (în cadrul Programului PHARE – CES) sau structurale (POS, FEDR, fond de coeziune).

De asemenea, proiectele de gestionare integrată a deşeurilor în judeţele Arad, Caraş-Severin şi Timiş includ realizarea de sisteme de colectare a deşeurilor în mediul rural.

Conform PRGD în Regiunea Vest 465 locaţii de depozitare neamenajate din mediul rural trebuiau să sisteze depozitarea în 16 iulie 2009. În urma inventarierii din anul 2009 (realizate de reprezentanţii Agenţiilor de Mediu, Consiliilor Judeţene şi Gărzii de Mediu) s-au găsit 417 amplasamente în 260 de localităţi (care ocupau în total o suprafaţă de peste 240 hectare). La 16 iulie 2009 toate acestea au raportat sistarea depozitării, iar GNM a


111

efectuat controale comune cu APM şi CJ pe amplasamente după această dată. şi a aplicat sancţiuni acolo unde s-au găsit nereguli. Tabelul 6.6.1.11.Situaţia depozitelor din mediul rural Nr. Dep inchise

Nr. depozite care au sistat depozitarea Alternativa pentru depozitarea deşeurilor

Judeţul Arad

113

Cele 113 amplasamente se află în 70 de localităţi (68 comune inventariate şi 2 oraşe)

Colectarea şi depozitarea deşeurilor se face: La depozitul conform din Arad • de către SC ASA SERVICII ECOLOGICE SRL - 20 comune • prin SC PANIPROD H&R SRL - 1 comună • de către SC SERVICII DE SALUBRIZARE SRL - 14 comune • de către SC CENTRUM SOC SRL - 1 comună • de către SC G&E Invest 2003 SRL - 4 comune La depozitul Sebiş • prin SC PANIPROD H&R SRL: - 3 comune • prin serviciul propriu al primariilor: 8 comune La depozitul din Chişineu Criş • de către SC RER SERVICII ECOLOGICE SA - 2 comune • prin serviciul propriu al primăriilor: 2 comune • de către SC ADIASAL SRL - 2 comune • de către SC G&E Invest 2003 SRL: 3 comune La depozitul din Ineu • de către Serviciul Public de Salubrizare Ineu: - 9 comune La depozitul Lipova - 2 comune

Judeţul Caraş-Severin

99 Cele 99 amplasamente se află în 69 localităţi

5 depozite municipale în funcţiune: Depozit Anina - 11 comune Depozit Bocşa - 18 comune Depozit Oraviţa - 18 comune Depozit Oţelu-Roşu - 14 comune Depozit Moldova Nouă - 6 comune Colectarea deşeurilor se realizează de 14 firme

Judeţul Hunedoara

50

Cele 50 de depozite rurale care au fost inchise s-au aflat pe teritoriul a 29 de comune

Sunt arondate depozitelor în funcţiune: Depozit Deva – 11 Depozit Simeria (Rapoltu Mare) - 6 comune Depozit Orăştie - 2 comune Depozit Vulcan - 5 comune 5 comune deşi au organizat licitaţii pentru concesionarea serviciilor nu au reuşit să le atribuie unui agent autorizat

Judeţul Timiş

212

Cele 216 amplasamente care au sistat depozitarea se află pe teritoriul a 89 comune şi 3 oraşe

Sunt arondate depozitelor în funcţiune: Depozit Buziaş - două oraşe şi 27 Depozit Lugoj - 13 comune Depozit Sânnicolaul Mare - 14 comune Depozit Făget - 12 comune Depozit Bocşa Caraş - Severin - un oraş şi 5 comune CL Timiş a concesionat serviciul de salubritate către SC Retim Ecologic Service SA –stocare temporară sub forma de baloţi la CET Sud Timişoara si locaţia str. Oituz nr. 3: -13 comune Deşeurile sunt colectate de operatorul de salubritate SC ASA Servicii Ecologice SA Arad fiind apoi tansportate la depozitul localităţii Arad - 5 comune Concesionarea serviciilor: colectarea deşeurilor se realizează de 11 firme

REGVest

417 amplasamente rurale / 260 localităţi

18 depozite municipale în funcţiune 24 Operatori de salubritate Servicii Publice de Salubrizare circa 27 Primării

6.6.2. Deşeuri industriale


112

Generarea deşeurilor de producţie (periculoase şi nepericuloase) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri de producţie au obligaţia să asigure prevenirea

producerii la sursă, manipularea, stocarea, colectarea, transportul, tratarea si eliminarea in siguranţă a deşeurilor, fără să fie afectate negativ sănătatea populaţiei şi mediul inconjurător.

Conform prevederilor OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor cu completările şi modificările ulterioare, producătorii de deşeuri au obligaţia întocmirii planurilor proprii de gestionare a deşeurilor, care cuprind măsuri pentru diminuarea sau limitarea generării de deşeuri, reutilizarea şi/sau valorificarea acestora şi eliminarea deşeurilor ce nu pot fi valorificate prin procedee şi instalaţii autorizate. De asemenea, au obligaţia de a ţine evidenţa gestiunii deşeurilor.

Cantităţile de deşeuri de producţie generate anual sunt înregistrate şi raportate pe baza chestionarelor de anchetă statistică. Deoarece Ancheta statistică privind gestiunea deşeurilor în anul 2009 este în curs de validare, datele privind generarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor au fost colectate de la un eşantion de operatori economici reprezentativ la nivel de regiune. Nu se dispune de date referitoare la evoluţia cantităţilor de deşeuri de producţie generate, valorificate sau eliminate de operatorii economici din agricultură, preparare şi procesarea alimentelor precum şi din industria textilă, categorii care nu au fost cuprinse în ancheta statistică. Pentru aceste categorii vor fi considerate datele existente la nivelul anilor anteriori. La acest capitol vor fi prezentate doar concluziile corespunzătoare anului 2008 care rezultă din bazele de date proprii Agenţiilor pentru Protecţia Mediului şi totodată, acolo unde nu am deţinut date am considerat valori similare anului 2007 (deşi probabil nu sunt conforme realităţii).

Tabelul 6.6.2.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri de producţie generate, în tone

Judeţul 2005 2006 2007 2008 2009 Arad 274219 365015 281420 667241 *281400 Caraş-Severin 2232267 1554528 144371 166515 172348 Hunedoara 2937236 2424933 2363066 2323011 2149575 Timiş 352528 104722 95050 140809 209529 Regiunea Vest 5796250 4449198 2883907 3297576 2812852

Se constată o evoluţie descendentă a cantităţilor de deşeuri de producţie generate

în Regiune în perioada 2005 – 2009, cauzele principale putând fi considerate: • scăderea ponderii activităţilor industriale generatoare de cantităţi mari de deşeuri

de producţie (sistarea activităţilor miniere în judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara, în special);

• minimizarea cantităţilor de deşeuri generate datorată retehnologizărilor. O influenţă de loc neglijabilă o are şi modul de alegere a lotului statistic de raportori.

5796250

4449198

2883907 32975762812852

0100000020000003000000400000050000006000000

2005 2006 2007 2008 2009

Cantitatile de deseuri de productie din Regiunea Vest în perioada20 05 - 2009


113

Figura 6.6.2.1 EvoluţIa cantităţilor de deşeuri de producţie generate 2005-2009

Judeţul cu cele mai mari cantităţi de deşeuri generate este Hunedoara unde există

industrie minieră şi energetică. Cu toate acestea, se observă o tendinţa de scădere a cantităţilor generate în ultimii ani explicabilă prin faptul că au fost închise unităţi din industria extractivă generatoare de mari cantităţi de deşeuri

Cantităţile de deşeuri de producţie periculoase generate sunt dependente de dezvoltarea industriilor prelucrătoare, iar cele raportate la APM-uri sunt în mare masură influenţate de lotul statistic ales. Din păcate nu au fost inventariate toate unităţile care produc deşeuri periculoase iar cantitatea de deşeuri periculoase este mai mică decât cea reală. Totodată cantitatea de deşeuri industriale periculoase generatǎ a scăzut în ultimii ani datoritǎ încetării activităţii unor unităţi economice.

Conform principiului “poluatorul plăteşte” producătorii de deşeuri periculoase sunt responsabili pentru gestionarea deşeurilor periculoase generate.

Din totalul deşeurilor de producţie generate la nivelul regiunii Vest în anul 2007, aproximativ 0,1 % reprezintă deşeuri periculoase.

Gestionarea deşeurilor de producţie (periculoase şi nepericuloase)

- Deşeurile de producţie nepericuloase provin din: - explorare minieră şi alte tratamente ale mineralelor din cariere; - agricultură, preparare şi procesarea alimentelor; - prelucrarea lemnului, plăcilor şi a mobilei; - industria textilă şi a pielăriei; - modelarea şi tratamentele de suprafaţă ale metalelor şi materialelor plastice; - procese termice; - construcţii şi demolări; - dezmembrari de vehicule uzate; - tratarea reziduurilor, apelor reziduale si potabilizarea apei; - ambalaje.

Tabelul 6.6.2.2. Situaţia gestionării deşeurilor de producţie nepericuloase în 2009

Cantităţi (tone/an) Nr. Crt. Judeţ produse valorificate Eliminate/stocate 1 Arad 662175,9 53451,9 203546/ 535331 2 Caraş - Severin 172348 112762 50025/ 9561 3 Hunedoara 2123579 422871 1871304/ 97300 4 Timiş 138273,47 76472,58 59799,27/ TOTAL REGIUNEA VEST 3096376 665557 2184674/ 642192

Din datele prezentate de APM-uri rezultă că aproximativ 21,5 % din deşeurile de

producţie generate sau aflate în stoc în Regiunea Vest în cursul anului 2009 au fost valorificate (faţă de 17 % în anul precedent), restul fiind eliminate. Cele mai mari cantităţi de deşeuri au rezultat din activităţi de extracţie a mineralelor, procese termice, din agricultură, prepararea şi procesarea alimentelor, din prelucrarea lemnului. Analizând datele prezentate în tabel, rezultă că peste 90 % din deşeurile de producţie generate în Regiune provin din activitatea minieră si din procese termice, deşeuri care în mare parte sunt eliminate, rata de valorificare fiind foarte scăzută. Deşi există deja firme care au inceput exploatarea haldelor de zgură din siderurgie, semnificativă este doar utilizarea cenuşei de termocentrală în industria cimentului.

Cea mai mare rată de valorificare se înregistrează la deşeurile feroase provenite din prelucrarea suprafeţelor şi din dezmembrări de utilaje şi vehicule uzate.


114

De asemenea, 96% din deşeurile rezultate din prelucrarea lemnului sunt valorificate energetic.

Alte domenii de valorificare sunt utilizarea deşeurilor din agricultură ca fertilizanţi pentru soluri, a celor din industria alimentară ca hrană pentru animale, reciclarea deşeurilor de ambalare.

Principalele tipuri de depozite de deşeuri industriale sunt depozitele de steril minier, haldele de zgură şi cenuşă şi iazurile de decantare care afectează 4% din suprafaţa Regiunii. Cele mai întinse suprafeţe ocupate de deşeuri industriale se află în judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara.

În judeţul Hunedoara o mare parte a haldelor de steril din industria minereurilor complexe şi industria extractivă a cărbunelui sunt în conservare, parţial stabilizate, împădurite, ecologizate sau în curs de ecologizare. Depozitele de zgură de la Călan şi Hunedoara au fost concesionate unor societăţi care exploatează şi valorifică zgura.

În judeţul Caraş-Severin lucrările de reconstrucţie ecologică sunt în curs de finalizare pentru iazurile de decantare aflate în conservare. Începând din ianuarie 2007 depozitarea sterilului în iazul Tăuşani al SC Moldomin SA este sistată iar APM Caraş Severin a eliberat recent avizul de încetare a activităţii.

Din cele 3 depozite de deşeuri industriale nepericuloase din Regiune care intră sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) 2 au sistat depozitarea deşeurilor lichide (Electrocentrale Deva – Bejan în 2009 şi Electrocentrale Deva Paroşeni – Căprişoara în 2010 ) CET ARAD urmând să sisteze în 2013.. Planurile de acţiune anexate autorizaţiilor integrate de mediu prevăd şi măsuri pentru conformarea depozitării deşeurilor.

Deşeurile de producţie periculoase provin din: - explorare minieră şi alte tratamente ale mineralelor din cariere - agricultură, preparare şi procesarea alimentelor - prelucrarea lemnului, plăcilor şi a mobilei - industria textilă şi a pielăriei - procese termice - modelarea şi tratamentele de suprafaţă ale metalelor şi materialelor plastice - ambalaje - construcţii şi demolări - dezmembrari de vehicule uzate

Tabelul 6.6.2.3. Situaţia gestionării deşeurilor de producţie periculoase în anul 2009

Cantităţi (tone/an) Nr. Crt. Judeţ produse valorificate Eliminate/stocate 1 Arad 223,8 65 116/ 65 2 Caraş - Severin 19,9 183,96/ 71,68 3 Hunedoara 25996 122 17683/ 8652 4 Timiş 2535,78 1805,8 777,1/ TOTAL REGIUNEA VEST 28552 1928 18664/ 8723

Procedeele de valorificare utilizate pentru deşeurile periculoase au fost regenerarea

solvenţilor, recuperarea uleiurilor uzate pentru rerafinarea şi reutilizarea lor, recuperarea bateriilor şi acumulatorilor cu plumb şi a fierului vechi rezultat din demolări şi dezmembrări.

Singurul depozit de deşeuri de producţie periculoase din Regiune, depozitul Turnu din judeţul Arad pentru deşeuri petroliere, a sistat depozitarea la sfârşitul anului 2006, iar celulele ecologice sunt utilizate doar pentru depozitarea temporară a deşeurilor petroliere înaintea valorificării sau eliminării prin incinerare.

O parte din deşeurile periculoase au fost eliminate prin incinerare sau stocare temporară în vederea incinerării (zaţuri de vopsele, filtre, deşeuri de la regenerarea solvenţilor, ambalaje contaminate, deşeuri uleioase).


115

În municipiul Timişoara funcţionează incineratorul de deşeuri medicale şi alte deşeuri periculoase al SC Pro Air Clean SA Timişoara, aici fiind incinerate deşeuri periculoase incinerate preluate atât din judeţul Timiş cât şi din alte judeţe ale ţării. Cele mai mari cantităţi de deşeuri incinerate au fost deşeurile de vopsele şi lacuri cu conţinut de substanţe periculoase, nămoluri de la vopsele şi lacuri cu conţinut de substanţe periculoase, ambalaje contaminate, deşeuri uleioase, deşeuri medicale.

Deasemenea o mare cantitate de deşeuri rezultată din industria de preparare, furnizare şi utilizare a materialelor plastice şi a cauciucului sintetic a fost transportată la SC Lafarge Ciment Romania Saîn judeţul Hunedoara în vederea coincinerării.

Există fluxuri speciale de deşeuri periculoase al căror regim este reglementat prin prevederi legislative, cum sunt uleiurile uzate si acumulatorii uzaţi cu conţinut de plumb. Aceste fluxuri sunt monitorizate în mod special şi există informatii atât la nivelul APM - urilor cât şi la ARPM privind cantităţile colectate şi valorificate şi vor fi tratate la capitolul Fluxuri speciale de deşeuri. Tabelul 6.6.2.4. Fluxuri speciale de deşeuri periculoase în anii 2008 - 2010, tone

Categoria de deşeu

Cantitatea colectată în anul 2008,

tone

Cantitatea valorificată

în anul 2008, tone


tone


în anul 2009, tone


tone


în anul 2010, tone

Uleiuri uzate 478,808 440,84 677,12 803,58 997,44 942,14 Baterii şi acumulatori uzaţi

1402,2 1334,9 2118,23 1927,85 3586,4 2784,6

6.6.3. Deşeuri generate de activităţi medicale Deşeurile rezultate din activităţile medicale reprezintă totalitatea deşeurilor

periculoase şi nepericuloase, care se generează în unităţile sanitare. Deşeurile nepericuloase medicale sunt în general deşeurile asimilabile celor

menajere rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare, etc.; aceste deşeuri au fost colectate şi îndepărtate la fel ca deşeurile menajere fiind preluate de operatorii de salubritate.

Deşeurile periculoase clasificate în: deşeuri anatomo-patologice, infecţioase, înţepătoare tăietoare, chimice şi farmaceutice au fost colectate separat şi au fost tratate termic înaintea eliminării sau eliminate prin incinerare la unităţi autorizate sau la crematoriile rămase încă în funcţiune ale unităţilor sanitare din Regiune.

Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, România, în vederea implementării Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor, şi-a asumat angajamente în privinţa închiderii instalaţiilor neconforme de tratare a deşeurilor periculoase medicale (crematoriile spitaliceşti).

Ca urmare, în Regiunea Vest în perioada 2004 - 2008 s-au închis toate cele 38 de instalaţii prevăzute a se închide conform Calendarului de închidere a instalaţiilor existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activităţi medicale anexat la HG 268/2005 şi încă 8 necuprinse în calendar.

Tabelul 6.6.3. Gestionarea deşeurilor medicale în anii 2008 – 2010

Regiunea Vest

Cantitatea de deşeuri medicale generată,

tone

Cantitatea de deşeuri medicale eliminată în instalaţii autorizate,

tone 2008 768,4035 768,4035 2009 665,4955 665,4955 2010 587,921 1015,44

Conform datelor deţinute de Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului cantitatea de deşeuri medicale periculoase generate în Regiunea Vest în cursul anului 2010 este de


116

587,921 tone. Cantităţile eliminate în Regiune sunt mai mari decât cele generate întrucât instalaţiile autorizate pentru eliminarea deşeurilor medicale au contracte şi cu unităţi medicale din alte Regiuni.

Unităţile sanitare generatoare de deşeuri medicale periculoase au încheiat contracte de prestări-servicii de tratare şi eliminare finală, fie direct cu operatorii ce desfăşoară activităţi de neutralizare/incinerare a deşeurilor, fie prin intermediul operatorilor de transport. Eliminarea finală a deşeurilor medicale periculoase generate la nivelul Regiunii Vest se realizează prin instalaţiile autorizate de tratare şi eliminare finală.

În Regiunea Vest sunt autorizate următoarele instalaţii pentru gestionarea deşeurilor medicale:

• ALVI SERV SRL Arad care deţine o instalaţie de sterilizare termică autorizată LOGMED I tip LM 200 cu o capacitate maximă 300 kg/h, prevăzută cu un tocător încorporat al deşeurilor periculoase înainte de sterilizare. Deşeurile medicale măcinate şi sterilizate devin astfel deşeuri nepericuloase şi pot fi acceptate la depozitare în depozitul de deşeuri municipale iar cele care nu pot fi acceptate la depozitare se trimit către societăţi economice care deţin instalaţii de incinerare

autorizate. • PRO AIR CLEAN SA Timişoara care deţine o instalaţie autorizată pentru

incinerarea deşeurilor medicale şi a altor deşeuri periculoase. Incineratorul are o capacitate de incinerare de 9,8 tone/zi.

6.6.4.Fluxuri de deşeuri

Noua Directivă-cadru privind deşeurile impune obligativitatea introducerii colectării

selective. În condiţiile în care se urmăreşte micşorarea cantităţii de deşeuri depozitate şi devin primordiale activităţile care vizează reciclarea, reutilizarea, valorificarea deşeurilor o prezentare în continuare a obiectivelor strategice în domeniul gestionării deşeurilor cu materializarea ţintelor urmărite pe fluxuri specifice este binevenită având în vedere termenele şi obligaţiile prevăzute în legislaţia europeană şi naţională.

Ambalaje şi deşeuri de ambalaje În deşeurile municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, etc, colectate selectiv se

regăsesc într-un procent semnificativ deşeurile de ambalaje. Cantităţile de deşeuri de ambalaje sunt calculate în conformitate cu Directiva Parlamentului European şi Consiliului 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE transpusă la nivel naţional prin HG 621/ 2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, modificată şi completată de HG 1872/ 2006.

Responsabilitatea implementării acestui document revine operatorilor economici care produc/ importă şi introduc pe piaţă ambalaje şi/ sau produse ambalate, cât şi Consiliilor Locale.

Principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje, în conformitate cu legislaţia privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje sunt:

• prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje; • reutilizarea ambalajelor; • reciclarea deşeurilor de ambalaje; • alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la reducerea

cantităţilor eliminate prin depozitare finală.

Incineratorul Pro Air Clean


117

Legislaţia în vigoare a creat în România o balanţă între responsabilitatea producătorului şi competenţele/ responsabilităţile autorităţilor publice locale, de aceea există o strânsă legătură între aceştia cu beneficii de ambele părţi (atingerea ţintelor de reciclare şi valorificare), practic managementul deşeurilor de ambalaje trebuind să fie integrat în managementul deşeurilor municipale.

Operatorii economici sunt obligaţi să organizeze recuperarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje, conform obiectivelor naţionale. Astfel în perioada 2008 - 2010 procentul minim de reciclare din deşeurile de ambalaje introduse pe piaţă, este:

• 60% din greutatea hârtiei-cartonului • 50% din greutatea metalului • 16 % pentru deşeurile de plastic • 48% pentru sticlă • 15% pentru lemn Operatorii economici care introduc pe piaţa naţională ambalaje odată cu produsele

puse pe piaţă, sau ambalaje de desfacere sunt responsabili de impactul pe care aceste ambalaje le pot avea la sfârşitul ciclului de viaţă, atunci când devin deşeuri.

În urma analizei datelor la nivel naţional pentru anul 2009 deşeurile de ambalaje au următoarea compoziţie:

• sticlă: 18% • plastic: 29,42% • hârtie/carton: 27,19% • metal: 6,35% • lemn: 18,86% În baza Ordinului MMGA nr. 927/2005 cu privire la procedura de raportare a

datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, până la data de 25 martie 2011 au fost raportate datele privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje gestionate în anul 2010.

Analiza şi interpretarea datelor este efectuată în baza datelor raportate în 2011 după ce numărul de raportori identificaţi în Regiunea Vest a evoluat astfel:

Anul Raportori 2005 278 2006 282 2007 268 2008 240 2009 297 2010 327

A fost luată în considerare o rată de identificare globală de 95%, calculată în raport cu informaţiile statistice privind numărul agenţilor economici înregistraţi în Regiunea Vest care prin natura activităţii lor introduc pe piaţă ambalaje şi produse ambalate. Totodată trebuie menţionat faptul că, dacă în 2009 pentru 86 de agenţi economici din Regiunea Vest SC Ecorom Ambalaje a preluat responsabilitatea în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor respectiv ţintelor anuale de valorificare şi reciclare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, în anul 2010 numărul acestora a fost de 187. Principalele firme care au preluat responsabilitatea au fost: SC ECOLOGIC 3R SRL, SC INTERSEMAT SRL, SC ECO ROM AMBALAJE SA şi SOTA GROUP 21 SRL Pitesti

Datele înregistrate la nivel regional privind gestionarea ambalajelor nu permit o evaluare reală a cantităţilor puse pe piaţă şi recuperate din Regiunea Vest, întrucât baza de date la nivel regional nu include cantităţile raportate de agenţii economici care au transferat responsabilitatea gestionării deşeurilor de ambalaje.

Tabelul 6.6.4.1. Cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă în anii 2008-2010, tone

Materialul Ambalaje corespunzătoare produselor ambalate introduse pe piaţă de către

producători şi importatori

Deşeuri de ambalaje preluate în vederea valorificării de la persoane fizice sau juridice de către agenţii economici


118

autorizaţi 2008 2009 2010 2008 2009 2010

Sticlă 820,37 243,20 283,9 11,23 88,78 1628,75 Plastic 6810,8 5695,188 9118,2 6748,96 6049,226 9060,31 Hârtie şi carton 10463,51 5256,185 6881,88 18605,61 17791,89 29338,24

Metale 732,39 3459,001 3506,6 4437,77 629,12 2859,57 Lemn 3677,88 2970,05 9023,6 0 413,93 1771,63 Altele 90,98 31,735 120 0 0 277,98 Total 22595,93 17655,359 29019,05 27796,28 24972,946 44936,48

Cea mai mare cantitate de ambalaje este colectată şi valorificată prin agenţi economici autorizaţi de tip REMAT.

Există progrese evidente în gestionarea deşeurilor de ambalaje şi la nivelul administraţiilor locale:

• la nivelul Regiunii este implementat sistemul de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje în 60 localităţi ce deservesc 711521 locuitori.

• capacităţile de sortare pentru deşeurile de ambalaje prevăzute a se construi pentru atingerea ţintelor din 2010 nu sunt încă finalizate; până în prezent la nivelul Regiunii funcţionează o staţie de sortare cu o capacitate de aprox. 9,5 tone/oră la Arad si una in Timişoara cu o capactate de aprox. 20 - 25 tone/oră.

• în acest moment nu se poate face un bilanţ al capacităţilor de sortare proiectate la nivel regional întrucât nu sunt finalizate proiectele judeţene privind gestionarea integrată a deşeurilor.

La capitolul privind „Colectarea selectivă a deşeurilor” sunt prezentate aspecte care vizează gestionarea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de producătorii şi importatorii de produse ambalate, cât şi deşeurile de ambalaje colectae şi tratate de agenţi economici autorizaţi.

Deşeuri din echipamente electrice şi electronice În România Directivele UE care reglementează gestionarea deşeurilor de

echipamente electrice şi electronice 2002/96/EC şi respectiv 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice îşi găsesc transpunerea prin HG 448/ 2005 privind deşeurile din echipamente electrice şi electronice abrogată de HG 1037/ 2010 şi HG 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice intrată în vigoare după aderarea României la UE. Aspectul legal este întregit şi de o serie de 10 ordine care au intrat în vigoare în perioada 2005 – 2007.

HG 1037/ 2010 a stabilit obligativitatea de a exista un punct de colectare a DEEE în fiecare localitate, iar în oraşe şi municipii un centru la fiecare 50000 de locuitori. Totodat- s-a stabilit rata medie anuală de colectare selectivă la nivel naţional de cel puţin 4 kg/ locuitor/ an.

În Regiunea Vest colectarea DEEE a început în anul 2005 prin stabilirea locaţiilor unor puncte de colectare DEEE şi pentru distribuirea ulterioară către reciclatori şi producători. Primele activităţi de implementare a punctelor de colectare DEEE au fost iniţiate de agenţi privaţi de salubritate. Punctele de colectare din Regiunea Vest au fost organizate în 2 dintre oraşele cu mai mult de 100000 de locuitori (Arad şi Timişoara) şi în 10 oraşe cu populaţia între 20000 şi 100000 de locuitori (Reşiţa, Caransebeş, Deva, Petrila,Vulcan, Hunedoara, Orăştie, Petroşani, Lupeni şi Lugoj). Aceste locaţii, puse la dispoziţie de către Administraţiile Locale în variantele Punct Judeţean / oraş peste 100.000 de locuitori / oraş peste 20.000 de locuitori au devenit funcţionale şi majoritatea firmelor au obţinut autorizaţii de colectare DEEE. La finele anului 2010 în Regiunea Vest existau 38 de astfel de puncte de colectare DEEE autorizate. Tabelul 6.6.4.2. Situaţia firmelor de colectare autorizate


119

JUD OPERATOR ECONOMIC /SEDIU SOCIAL /PUNCT DE LUCRU AUTORIZAŢIA DE MEDIU PUNCT DE LUCRU

SC REMAT MG SA / Arad, Campul Linistii, n r.1 / Arad, Campul Linistii, nr.1

Nr. 7438/04.08.2006, revizuită în 27.07.2007, transferată de pe REMAT SA în 11.06.2009, revizuită în 16.10.2009, valabilă până la 4.08.2011

SC REMAT MG SA / Arad, Campul Linistii, nr.1 / Şimand, FN

Nr. 7431/31.07.2006, transferată de pe REMAT SA în 11.06.2009, valabilă până la 31.07.2011

SC REMAT MG SA / Arad, Campul Linistii, nr.1 / Ineu, Calea Aradului

Nr.7793/19.06.2007, transferată de pe REMAT SA în 11.06.2009, valabilă până la 18.06.2012

SC REMAT MG SA / Arad, Campul Linistii, nr.1 / Lipova, Calea Timisorii nr. 111

Nr. 7422/27.07.2006, transferată de pe REMAT SA în 11.06.2009 valabilă până la 27.07.2011

SC ALPIN RECYCLING SRL / Satu Mare, str. Oaşului nr.23 / Arad, str. Ştefan cel Mare 36 A

Nr. 8773/16.03.2009, valabilă până la 16.03.2014

SC GINSAMOLDA SRL / Arad, str. Eftimie Murgu 82b / Arad, str. Eftimie Murgu nr.82b

Nr. 8896/20.07.2009 valabilă până la 19.07.2019

SC EFICIENT SERV SRL / Com. Păuliş, Sat Cladova nr. 67 / Vladimirescu, str. Garii FN

Nr. 8904/24.07.2009, valabilă până la 23.07.2014

SC METALCOMP INTERNAŢIONAL SRL / Arad, str. Câmpul Liniştii nr. 1 / Arad, str. Câmpul Liniştii nr. 1

Nr. 8333 din 22.04.08, revizuită 17.09.2008 şi 19.04.2010, valabilă până la 22.04.2013

AR

SC MAG COMPANY SRL / Arad, str. M. Lermontov, nr. 16 / Chişineu Criş, str. Înfrăţirii FN

Nr. 9167/30.07.2010 valabilă până la 26.07.2020

SC PRESCOM SA / Reşiţa, (punct de colectare judetean), str. Fântânilor nr. 1,/ Reşiţa, str. Fântânilor nr. 1

Nr. 159 din 26.11.2010 valabila pana la 16.07.2011

SC TRANSAL URBIS SRL / Caransebeş, str. Gen. Moise Groza nr. 4 / Nr. 146 din 29.10.2010 valabilitate 16.07.2011

SC REMAT BANAT RECYCLING SRL/ Caransebeş, strada Şesu Roşu nr. 9/ Reşiţa, str. Calea Timişorii nr.16

, Nr. 219 din 21.08.2009, Revizuită în 14.12.2009, valabila 21.08.2019

S.C. C.N.D.P.I. ROMSOFT S.A./ BUCUREŞTI, str. Mareşal Averescu nr. 8-10, sector 1/ Reşiţa, str. I.L.Caragiale nr. 5, SPAŢIU COMERCIAL

, Nr. 290 din 13.11.2007, valabila 13.11.2012

S.C. GRUBER INTERNATIONAL TRANSPORT S.R.L. / RESITA, str. Bârzăviţei nr.3/1 / RESITA, str. Bârzăviţei nr. 3/1

Nr. 267/02.12.2009, valabila 02.12.2019

CS

SC DIFEX COM SRL / RESITA, Calea Caransebeşului nr. 1, sc.2, boxă gunoi / RESITA, Calea Caransebeşului nr. 1, sc.2, ap.31

Nr. 66/28.04.2010 valabila 28.04.2020

HD SC SALUBRITATE SA / Deva, str. Calea Zarandului, nr. 59 A / Deva, str.1 Decembrie nr. 2

Nr.163/25.06.2009 valabila 25.06.2014


120

Consiliul Local Hunedoara / Hunedoara, str.Libertatii, nr.17 / Hunedoara, str. Rotarilor, nr. 70 (incinta fostei unităţi militare)

Nr. 598/06.12.2007, valabila 06.12.2012

Consiliul Local Orăştie şi Serviciul Public de Gospodărie Comunală/ Orăştie, .P-ţa Aurel Vlaicu nr. 3 / Orăştie, str. Plantelor nr. 2

Nr.150/19.03.2008, valabila 19.03.2013

Consiliul Local Petroşani si operatorul de salubritate SC Prest Com SA / Petroşani, str. Stadionului, nr. 4 / Petroşani, str. Stadionului, nr. 4

Nr.553/12.11.2007, valabila 12.11.2012

Consiliul Local Petrila şi operatorul de salubritate SC Edil Urban Serv. SA / Petrila, str. Republicii, nr.196 / Petrila, str. Tudor Vladimirescu CT, nr. 8

Nr.78/15.02.2007, valabila 15.02.2012

SC Pregoterm SA / Î Vulcan, str.B-dul Mihai Viteazul, nr.31, cam.19 / Vulcan, str.M.Viteazu, PT 7

Nr. 166/21.09.2010, valabila 21.09.2020

Consiliul Local Lupeni / Lupeni,str.Revolutiei, nr.2 / Lupeni, str.Stadionului, nr.42

Nr.219/22.04.2008,valabila pana la 22.04.2013

SC RECHORALEX SRL / comuna Vata de Jos, sat.Ociu, nr.18 / comuna Criscior, str. Uzinei, nr.2

Nr.399/10.08.2007, valabila pana la 10.08.2012,revizuita la 04.09.2009

SC RECHORALEX SRL / comuna Vata de Jos, sat.Ociu, nr.18 / comuna:Baia de Cris, str. Calea Motilor, nr.17

Nr.142/30.07.2010, valabila pana la 30.07.2020

SC CASTECO INVEST SRL / Deva, str.Muresului,nr.18 / Deva, str.Muresului, nr.18

Nr.354/14.08.2008 revizuita la data de 05.03.2010, valabila pana la 14.08.2013

SC.MULLER GUTTENBRUNN RECYCLING SRL / Chişoda, comuna Giroc / Chişoda, comuna Giroc

nr. 9631/27.04.2009, valabila 27.04.2019

SC SALPREST SA / Lugoj, str. Plopilor nr. 22 / Lugoj, str. T. Vuia, colţ cu str. Salcâmilor

nr.9546/15.01.2009, valabila 15.01.2014

SC CUZMAN COMPANY SRL / Lugoj, str. Ceahlăului, nr. 25 / Lugoj, str. Bobâlna nr. 11

nr.8316./31.05.2006, revizuita la data de 05.06.2007, valabila 31.05.2011

SC FUORISTRADA SRL / Timisoara, Str. Drobeta, nr. 85/A / Timisoara, Str. Drobeta, nr. 85/A

nr. 9163/12.12.2007, valabila 12.12.2012

SC VIELE 2005 SRL / Timisoara, Aleea N. Boboc, nr. 16, sc C / Sannicolau Mare, Str. Garii, nr. 10

nr. 8686/12.02.2007, revizuita la data de 18.01.2008, valabila 12.02.2012

SC TABINET SRL / Lugoj, str. Closca, nr. 105 / Buzias, Str. C. Brediceanu, nr. 54

nr. 9062/19.09.2007, valabila19.09.2012

SC ELECTROCOLECT SRL / Timisoara, Str. Oedip nr. 20 / str. Sever Bocu km 1 nr. 9057/17.09.2007, valabila 17.09.2012

SC ERINA COMPANY SRL / Lugoj, str. Ceahlăului nr. 25 / Lugoj, str. Herendeşti FN

9914/17.03.2010, val. 17.03.2020

TM

SC BPB Plast SRL / Timisoara, str. Revolutiei, nr. 13, apt.19 / Timisoara, str. Dr. Aurel Podeanu, nr. 146

9968/13.05.2010, val. 13.05.2020


121

SC RO ECOLOGIC SRL / Slobozia, str. Tarlaua 327/4, parcela 11, Ialomita Timisoara, str. Sulina, nr. 6b

10059/11.06.2010, val. 11.06.2020

SC VIELE 2005 SRL / Timisoara, Aleea N. Boboc, nr. 16, sc C / Timisoara, B-dul Constructorilor, nr. 2

10109/06.08.2010,val. 06.08.2020

SC FLEXTRONICS SRL / Timisoara, Calea Torontalului, DN 6, km 5,7 / Calea Torontalului DN 6, km 5,7

9688/29.06.2009, val. 29.06.2014, rev. la data de 19.07.2010

SC RETIM ECOLOGIC SERVICE SA / Timişoara, str. Oituz, nr. 3A / Timisoara, Calea Moşniţei nr. 2

nr. 8113/27.09.2005, valabila 27.09.2010

Tabelul 6.6.4.3. Situaţia colectării / tratării deşeurilor EEE în Regiunea Vest

Anul Cantitate totală colectată, [tone]

Cantitate totală valorificată, [tone]

2006 259,452 - 2007 276,85 153,018 2008 699,681 650,317 2009 1290,307 1157,469 2010 856,228 827,187

Se constată că în anul 2006 cantităţile de DEEE colectate au fost stocate, în timp

ce în perioada 2007 - 2010 din cantitatea de DEEE colectată s-a valorificat o cantitate din ce în ce mai mare de DEEE. Procentul de valorificare a a fost crescător de la 55,3% la 66,78%, 89,7 % şi respectiv la 96,6 %. Stocul de DEEE la nivelul Regiunii Vest a scăzut în fiecare an: de la 383,284 tone în 2007, 193,006 tone în 2008, 163,171 tone în 2009 şi respectiv 192,212 tone în 2010.

Parţial în Regiunea Vest Administraţiile Publice Locale au transferat operatorilor de servicii de salubritate activitatea privind colectarea DEEE.

În anul 2008, ca urmare a iniţiativelor Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile în Regiunea Vest s-au desfăşurat 4 campanii de colectare DEEE, în anul 2009 s-au realizat 10 campanii de colectare DEEE, iar in anul 2010 s-au desfăşurat 4 campanii de colectare DEEE, campanii ce au avut un efect pozitiv în ceea ce priveşte conştientizarea necesităţii colectării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. Tabelul 6.6.4.4. Situaţia campaniilor de colectare din Regiunea Vest, tone Nr. crt. Campania Cantitate DEEE

colectată în tone Observaţii

1 31.03.-13.04.2008 32,92 Campania de Curăţenie Generală de Primavară ” în municipiul Timişoara

2 19. 04. 2008 34,85 35 localităţi participante 3 4. 10. 2008 56,23 44 localităţi participante 4 1. 11. 2008 36,43 34 localităţi participante 5 6. 12. 2008 37,33 36 localităţi participante TOTAL 2008 197,76

1 14.03.2009 11,583 19 primării din care18 sunt primării urbane, iar 1 este primărie rurală


122

2 04.04.2009 46,314 31 primării din care28 sunt primării urbane, iar 3 sunt primării rurale

3 02.05.2009 3,088 24 primării urbane

4 06.06.2009 11,950 28 primării din care 27 sunt primării urbane, iar 1 este primărie rurală

5 04.07.2009 4,120 23 primării urbane 6 01.08.2009 5,050 21 primării urbane 7 05.09.2009 13,642 22 primării urbane 8 03.10.2009 8,337 23 primării urbane 9 07.11.2009 12,235 25 primării urbane 10 05.12.2009 7,329 20 primării urbane TOTAL 2009 123,648 1 09.01.2010 6,930 20 primării urbane 2 26 – 27.03.2010 20,5 26 primării urbane

3 25 – 26.06.2010 16,575 40 primării din care 23 sunt localităţi urbane, iar 17 sunt localităţi rurale

4 03 – 04.12.2010 17,105 52 primării din care 27 sunt localităţi urbane, iar 25 sunt localităţi rurale

TOTAL 2010 61,11 La finele lui 2010 existau 6 organizaţii colective ale producătorilor de EEE: Asociaţia

ECO TIC, Asociaţia Română pentru Reciclare RoRec, Asociaţia RECOLAMP, Asociaţia ENVIRON şi CCR LOGISTICS SYSTEMS RO S.R.L. şi ECOSYS RECYCLING S.R.L.

Ţintele naţionale care au fost stabilite pentru anul 2006, 2007, 2008 de 2, 3, respectiv 4kg / locuitor nu au fost realizate. Pot fi enumerate mai multe cauze care au determinat acest rezultat:

• neimplicarea producătorilor aşa cum este prevăzut în legislaţie; • o demarare anevoioasă a informării cetăţenilor cu privire la înfiinţarea punctelor

de colectare; • colectarea acestor deşeuri prin aport voluntar este anevoioasă atîta timp cât

consumatorii folosesc de regulă aparatele mult peste perioada de viaţă estimată de producători;

• nu s-a efectuat campanii de conştientizare suficiente în ceea ce priveşte obligativitatea atingerii ţintelor de colectare şi valorificare a DEEE;

• nu s-a creat încă infrastructura necesară tratării / valorificării / reciclării DEEE.

Tabelul 6.6.4.5. Realizarea ţintei naţionale de colectare/valorificare DEEE Anul Populaţia,

[locuitori] Cantitate DEEE colectată

[kg] Cantitate colectată /

locuitor 2006 1930458 259452 0,1343 2007 1927229 276850 0,1436 2008 1926700 699681 0,363 2009 1926700 1290307 0,669 2010 1927229 856228 0,444

Sursa: Breviarul statistic al Regiunii Vest pe anul 2010 – Direcţia Regională de Statistică Timiş 2011

Vehicule scoase din uz România a transpus Directiva 2000/53/CE cu privire la vehiculele scoase din uz în

anul 2004 prin HG nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz. În anii 2005 – 2007 s-au adus completări şi prin alte 11 acte normative emise la nivelul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerului Transporturilor sau Ministerului de Interne şi Administraţiei Publice care reglementează regimul de gestionare al vehiculelor scoase din uz şi o serie de acte normative colaterale pentru implementarea Directivei Europene 2000/53 privind VSU. Aici trebuie menţionată Hotărârea 1313/2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz.


123

Regiunea Vest are o reţea de societăţi comerciale dispersate pe tot teritoriul, care şi-au dezvoltat activităţile de colectare, dezmembrare şi valorificare de vehicule scoase din uz în scopul comercializării.

Pentru ca un operator economic să poată desfăşura activităţi de colectare şi tratare vehicule scoase din uz, acesta trebuie să deţină 3 autorizaţii: autorizaţia de mediu în care sunt incluse condiţiile din Anexa 1 a HG 2406/2004, autorizaţia tehnică emisă de RAR şi Avizul Poliţiei conform Ordinului 82/ 2000 cu modificările şi completările ulterioare.

La nivelul Regiunii Vest în anul 2010 au funcţionat în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare 30 de operatori economici care au colectat şi dezmembrat VSU, fără a le procesa. Societatea SC Rematinvest SRL din Săcălaz -Timiş deţine o instalaţie de tip shredder cu o capacitate e prelucrare de 18 tone/ oră.

Din cauza costurilor de transport vehiculele scoase din uz se tratează prin dezmembrarea elementelor importante şi apoi balotarea în vederea valorificării materialului feros. Instalaţiile de dezmembrare şi reciclare au în general un nivel tehnic scăzut şi nu respectă condiţiile minime din Anexa I a Directivei VSU, tratarea VSU fiind de fapt o valorificare a componentelor reciclabile.

Eliminarea vehiculelor scoase din uz este o activitate economică profitabilă din cauza faptului că, în principal se valorifică componentele metalice (aproximativ 70% din masa vehiculului), restul fiind predate spre valorificare altor agenţi autorizaţi, stocate sau eliminate prin depozitare. Un număr semnificativ de vehicule scoase din uz încă nu au intrat în mod oficial în sistemul vehiculelor scoase din uz.

Ca urmare a „Programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional” se constată în anul 2010 o creştere semnificativă a numărului de vehicule uzate colectate şi dezmembrate.

Tabelul 6.6.4.6. Vehicule procesate în Regiunea Vest

Anul Vehicule colectate Vehicule tratate / dezmembrate 2005 1808 1307 2006 2236 970 2007 4376 4376 2008 6564 6201 2009 6311 6176 2010* 12979 13063

* (fără Caraş-Severin) Baterii şi acumulatori şi deşeuri de baterii şi acumulatori Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind bateriile şi

acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori a fost transpusă în legislaţia naţională prin HG nr. 1132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori. Bateriile şi acumulatorii sunt clasificaţi în mod unitar pe tipuri, în funcţie de utilizatori, tehnologie şi utilizare. Printre altele se vizează introducerea unor rate minime de colectare pentru bateriile şi acumulatorii portabili - inclusiv baterii şi acumulatori integraţi în aparate (25% începând cu anul 2012, 45% începând cu anul 2016).

Rata de colectare se calculează ca procent din media vânzărilor calculată pe 3 ani anteriori anului considerat.

Persoanele fizice şi juridice nu pot introduce pe piaţă, după data de 26 septembrie 2008, decât baterii sau acumulatori care îndeplinesc cerinţele HG nr.1132/2008. Introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor se realizează numai de către producătorii înregistraţi. Ordinul 669/ 1304/ 2009 aprobă Procedura de înregistrare a producătorilor de baterii si acumulatori şi prezintă în Anexa 2 o clasificare a tipurilor de baterii şi acumulatori introduşi pe piaţă.

Bateriile sau acumulatorii încorporaţi în echipamentele electrice şi electronice colectaţi împreună cu deşeurile de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 448/2005 sunt îndepărtaţi din respectivele deşeuri şi colectaţi


124

separat pentru a fi predaţi operatorilor economici care execută activităţi de tratare şi/sau reciclare a acestora.

Producătorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi să organizeze colectarea de deşeuri de baterii şi acumulatori în una dintre următoarele modalităţi: individual sau prin transferarea responsabilitătilor, pe bază de contract, către un operator economic legal constituit.

Orice baterie sau acumulator, baterie tip pastilă, ansamblu de baterii care este sigilat, poate fi transportat manual şi nu este nici baterie industrială sau acumulator industrial, nici baterie ori acumulator auto, poartă denumirea de baterie sau acumulator portabil.

Aproximativ 30% din totalul bateriilor portabile sunt conţinute în echipamentele electrice şi electronice (EEE) şi 75% din totalul bateriilor portabile vândute sunt nereîncărcabile.

O medie de 20% din bateriile uzate disponibile pentru colectare sunt conţinute în DEEE. Producătorii de baterii şi acumulatori portabili, sau organizaţiile colective care acţionează în numele lor sunt obligaţi:

• să realizeze o evidenţă care să cuprindă informaţii privind tipul, numărul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor portabili introduşi pe piată, ale deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili colectate, precum şi a punctelor de colectare organizate;

• să stabilească sisteme de colectare adecvate pentru deşeurile de baterii şi acumulatori portabili, în vederea îndeplinirii ratelor de colectare.

Sistemele de colectare trebuie: • să permită utilizatorilor finali să se debaraseze de deşeurile de baterii sau

acumulatori portabili la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, ţinând seama de densitatea populaţiei;

• să impună distribuitorilor să primească gratuit înapoi deşeurile de baterii sau acumulatori portabili, atunci când aceştia furnizează baterii sau acumulatori portabili noi;

• să nu implice nici un cost pentru utilizatorii finali care se debarasează de deşeurile de baterii sau acumulatori portabili şi nici o obligaţie de a cumpăra o baterie nouă sau un acumulator nou;

• să poată fi utilizate prin corelare cu sistemele de colectare prevazute la art. 5 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 448/2005.

Dificultăţile de implementare a sistemului de gestionare a bateriilor portabile uzate în România sunt:

• lipsa infrastructurii de colectare (mai ales în mediul rural), • cantitatea mare de baterii contrafăcute, • cantitatea mare de baterii cu compoziţie chimică necorespunzătoare (Hg, Cd,

Pb peste limitele admisibile), • lipsa instalaţiilor de reciclare, • costurile ridicate de gestionare ale sistemului. În prezent pentru colectarea bateriilor la nivelul municipiului Timişoara au fost

amplasate în colaborare cu Asociatia Română pentru Reciclare-ROREC recipiente speciale în anumite magazine şi supermarketuri, la diverşi agenţi economici, operatori de telefonie mobilă, în cadrul Primăriei Municipiului Timişoara.

Orice baterie sau acumulator, proiectat exclusiv pentru utilizare industrială ori profesională ori folosit în orice tip de vehicul electric poartă denumirea de baterie sau acumulator industrial.

Exista două categorii de baterii industriale: • - baterii NiCd, • - baterii Pb Acid. Prin natura şi domeniul de utilizare, colectarea şi reciclarea bateriilor industriale

este reglementată de practicile industriale şi de relaţiile furnizor-beneficiar.


125

Pentru bateriile şi acumulatorii auto funcţionează în Regiune sistemul depozit şi există un număr de 55 operatori economici autorizaţi să le colecteze. Aceşti colectori valorifică deşeurile b & a prin intermediul SC NEFERAL SA Bucureşti şi SC ROMBAT Bistriţa SA. Totodată, aceste „deşeuri” sunt colectate şi de către distribuitori, toate magazinele care comercializează astfel de produse acţionând în spiritul HG 1132/ 2008 colectând şi predând b & a uzaţi producătorilor sau unor operatori autorizaţi să execute colectarea în numele producătorului.

Tabelul 6.6.4.7. Cantităţile de baterii şi acumulatori auto colectaţi/valorificaţi, tone

REGIUNEA VEST

Cantitatea colectată, tone

Cantitatea valorificată, tone

2008 1736,42 1878,13 2009 2118,23 1927,85 2010 3585,9 3562,3

Uleiuri uzate Principala opţiune privind valorificarea uleiurilor uzate este regenerarea, iar dacă

regenerarea nu este viabilă din punct de vedere tehnic şi economic, valorificarea acestora se realizează prin coincinerare sau prin alte operaţii de valorificare. In cazul în care valorificarea nu este aplicabilă, se va opta pentru eliminarea prin incinerare.

În anul 2010 în Regiunea Vest există: - 9 operatori economici autorizaţi să desfăşoare numai activităţi de colectare a

uleiurilor uzate, - 7 operatori economici valorificatori prin combustie de uleiuri uzate în

centrale termice, - 125 operatori economici generatori de uleiuri uzate exclusiv service-urile şi

persoanele fizice autorizate să facă schimbul de ulei, - 70 operatori economici generatori de uleiuri uzate numai service-urile şi

persoanele fizice autorizate să facă schimbul de ulei, - 132 staţii de distribuţie a produselor petroliere care au colectat uleiuri uzate, - 11 operatori economici importatori care a introdus pe piaţă uleiuri.

În localitatea Apateu, judeţul Arad, funcţionează SC Petrotour SRL, societate autorizată pentru producerea de combustibili tip S1 pentru focare industriale şi agent termic pentru staţiile de asfalt, în compoziţia cărora se pot folosi uleiuri uzate.

SC Carpatcement Holding SA, punct de lucru Deva este autorizat pentru valorificarea energetică a uleiurilor uzate prin co-incinerare în cuptorul de clincher, dar în cursul anului 2010 nu a folosit acest combustibil alternativ.

SC Pro AIR Clean Timişoara este autorizat să elimine prin incinerare şi uleiuri uzate.

Tabelul 6.6.4.8. Uleiuri uzate colectate/valorificate în anii 2008 - 2010, tone Regiunea Vest Cantitatea colectată Cantitatea valorificată

2008 478,81 440,84 2009 677,12 803,58 2010 825,7 656,8

Deşeuri cu conţinut de bifenili policloruraţi şi alţi compuşi similari

În subcapitolul VIII. „Poluanţii organici persistenţi” se prezintă cadrul legal privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari denumiţi generic şi compuşi desemnaţi.

În anul 2005 s-a intocmit Planul Regional de eliminare a materialelor şi echipamentelor cu conţinut de PCB / PCT şi s-a făcut inventarierea agenţilor economici care deţin echipamente cu compuşi desemnaţi (PCB). Aceşti agenţi se monitorizează


126

continuu, urmărindu-se respectarea planurilor de eliminare aprobate de către APM-urile judeţene.

Tabelul 6.6.4.9. Situaţia transformatoarelor cu PCB

Anul N

r. to

tal

tran

sfor

mat

oare

cu

PCB

Volu

m d

e ul

ei c

u PC

B, e

stim

at, l

Nr.

tota

l tr

ansf

orm

atoa

re c

u PC

B, s

coas

e di

n uz

Volu

m d

e ul

ei c

u PC

B, e

stim

at, l

Nr.

tota

l tr

ansf

orm

atoa

re c

u PC

B, i

n fu

ncţiu

ne

Volu

m d

e ul

ei c

u PC

B, e

stim

at, l

2005 283 279340 50 51040 233 228300 2006 338 584339 52 56160 286 528179 2007 141 143329 28 54890 113 88439 2008 159 134629 31 54890 118 79739 2009 137 63465 29 4520 108 58945 2010 79 55325 7 3890 72 51435

Tabelul 6.6.4.10. Situaţia condensatorilor cu PCB

Anul

Nr.

tota

l co

nden

sato

ri cu

PC

B

Volu

m d

e ul

ei c

u PC

B, e

stim

at, l

Nr.

tota

l co

nden

sato

ri cu

PC

B, s

cosi

din

uz

Volu

m d

e ul

ei c

u PC

B, e

stim

at, l

Nr.

tota

l co

nden

sato

ri cu

PC

B, i

n fu

ncţiu

ne

Volu

m d

e ul

ei c

u PC

B, e

stim

at, l

2005 14268 116901 7189 47055 7079 69846 2006 14898 80353 9597 43316 5301 37037 2007 13453 75139 8878 44990 4575 30149 2008 12414 64643,5 8478 35310 3936 29333,5 2009 8434 12114 5351 6015 3083 6099 2010 7943 14867 2863 2756 5080 12111

Pe parcursul anilor se constată o modificare a numărului total de echipamente cu PCB la nivelul Regiunii Vest, ca urmare a reinventarierii acestora, a introducerii de noi agenţi economici deţinători de echipamente cu compuşi desemnaţi, a clarificării situaţiei juridice a unor deţinători şi refacerii planurilor de eliminare. Din totalul echipamentelor cu PCB inventariate se estimează că unele este posibil să conţină PCB in cantităţi mai mici decât cele minimale (50 ppm la un volum de 5 dm3). Acestea vor putea fi scoase din Planurile de eliminare aprobate de Agenţiile Judeţene de Protecţia Mediului doar pe baza buletinelor de analiză doveditoare.

În urma reactualizărilor anuale ale Planurilor de eliminare se constată că: • in anul 2006 a crescut procentul echipamentelor cu PCB scoase din uz, raportat

la totalul echipamentelor cu PCB existente. Ponderea majoritară a echipamentelor cu PCB scoase din uz o reprezintă condensatorii. Numărul transformatorilor scoşi din uz a scăzut in anul 2006 datorită faptului că majoritatea celor inscrişi in această categorie sunt de fapt rezerve funcţionale.

• in anul 2007 se constată o scădere a numărului total de echipamente cu PCB ca urmare a conformării agenţilor economici deţinători la determinarea concentraţiei de PCB din echipamente prin analize de laborator care au infirmat prezenţa acestuia peste catitatea minimă de 500 ppm.

• în anii 2008 - 2010 se menţine trendul descendent, agenţii economici respectând planurile de eliminare a echipamentelor cu PCB şi chiar recuperând faţă de anii anteriori.


127

In contextul reactualizărilor anuale agenţii economici au modificat calendarele de eliminare prevăzute in anexa 7 a HG 173 / 2000 şi s-au reeşalonat termenele finale de eliminare.

Tabelul 6.6.4.11. Calendarul eliminării echipamentelor cu PCB

Transformatoare eliminate Condensatoare eliminate Planificate Planificate

Anul Plan Regional 2005

reactualiz 2006

reactualiz 2007

Realizate 2010

Planul Regional 2005

reactualiz2006

reactualiz 2007

Realizate 2010

2005 0 3 0 363 456 8 20

2006 0 12 5 s-a inlocuit

parţial uleiul

1627 1696 752 733

2007 0 0 0 1369 1026 1575 2008 0 0 0 0 1431 1748 2009 0 0 1 1 439 195 2010 24 1977

Ca urmare, în Regiunea Vest situaţia echipamentelor cu PCB la 31. 12. 2010 se prezintă astfel:

Transformatori existenţi 79 bucăţi, din care: • 7 bucăţi scoşi din uz cu plan de eliminare realizat pentru 18 bucăţi în 2010

deoarece un transformator în funcţiune a fost scos şi propus spre eliminare împreună cu cele 28 deja planificate;

• 72 bucăţi în funcţiune care se vor elimina la sfârşitul existenţei lor utile. Condensatori existenţi 7943 bucăţi, din care: • 2863 bucăţi scoşi din uz cu 1902 bucăţi eliminate în 2010. • 5080 bucăţi în funcţiune Din 5453 bucăţi planificate a fi eliminate în 2010 s-au

eliminat 1977 bucăţi, rămânând a se elimina 2547 bucăţi până la sfârşitul existenţei lor utile.

Deţinătorii de echipamente cu PCB scoase din uz au încheiat incă din anul 2006 contracte de prestări servicii de eliminare prin incinerare sau distrugere chimică cu operatori autorizaţi: SC PRO AIR CLEAN SA Timişoara, SC SETCAR SA Brăila, SC IF TEHNOLOGII SRL Cluj Napoca.

Nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti Cantitatea de nămol provenit de la epurarea apelor reziduale orăşeneşti generată la

nivelul Regiunii în anul 2007 a fost de 6678,76 t, în 2008 s-au generat 4700,775 tone iar în 2009 s-au generat 13664,5 tone. Evoluţia cantităţilor de nămol generate este însă neconcludentă pentru a trage o concluzie. Numeroase proiecte de extindere sau modernizare a staţiilor de epurare orăşăneşti sunt în derulare, în diferite etape în toată Regiunea Vest.

La majoritatea staţiilor de epurare orăşeneşti nămolul este supus doar procesului de deshidratare pe paturi de uscare, după care aceste nămoluri sunt evacuate de cele mai multe ori în depozitele de deşeuri menajere.

Deoarece localităţile urbane au sisteme de canalizare unitare, apele uzate industriale fiind evacuate, după preepurare, în staţiile de epurare orăşeneşti, nămolurile rezultate sunt improprii pentru compostare şi utilizare ulterioară pentru fertilizarea terenurilor.

Conform reglementărilor privind nămolurile de epurare, deţinătorii staţiilor de epurare sunt obligaţi să retehnologizeze staţiile de epurare, să amelioreze calitatea nămolului, să asigure tratarea acestuia pentru stabilizare şi să găsească utilizatori în agricultură sau în alte domenii. În cazul în care compoziţia nămolului nu permite împrăştierea acestuia pe terenuri, se va asigura eliminarea prin incinerare sau


128

coincinerare. În anii 2008 – 2010 nu a fost solicitat şi nu s-a fost eliberat nici un permis de împrăştiere a nămolului în scopul utilizării acestuia ca fertilizant în agricultură.

În vederea realizării obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate, pe viitor nu va mai fi permisă eliminarea nămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deşeuri.

Conform raportărilor statistice ale agenţilor economici, în Regiunea Vest în anul 2007 au fost generate 1115168,45 t nămoluri din activităţi industriale.

În Regiunea Vest sunt în funcţiune atât staţii de epurare cât şi preepurare ape uzate de tip industrial. Acestea produc nămol chimic şi nămol mixt (primar + secundar) în cantităţi funcţie de producţia industrială. După domeniile de activitate, staţiile de epurare deservesc:

• Industria de extracţie şi procesare metale feroase şi neferoase: SC MOLDOMIN SA Moldova Nouă a depozitat în 2007în iazul de decantare Tăuşani o cantitate de 1051830 tone nămol;

• industria siderurgică şi cea minieră: în judeţul Hunedoara s-au generat în anul 2007 circa 58736 tone nămol umed. În anul 2008 s-au generat 58273 tone nămol umed de către industria minieră, (care a fost depozitat pe iazul de decantare al Exploatării de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului) iar nămolul produs în industria siderurgică în anul 2008 nu a fost scos din decantoare.

• Industria materialelor de construcţii: SC Mondial SA Lugoj a generat 1147 t. • Agricultura şi industria alimentară: în total în 2009 în judeţul Timiş au rezultat

698,646 tone, principalii generatori fiind: SC Coca Cola Romania HBC Timişoara, SC Smithfield Prod SA, SC Ursus Breweries SA, SC Lactitalia, SC Fornetti Romania SRL, SC Simultan SA.

• Industria electrotehnică şi construcţii metalice, întreprinderile de galvanizare; SC Solectron SA Timişoara, SC Feroneria Arad respectiv SC AEM SA Timişoara.

• Industria chimică şi textilă: SC Eco Sistem Grup SRL Arad, SC Azur SA Timişoara.

În urma procesului de epurare a apelor uzate industriale rezultă nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase sau/şi nămoluri cu conţinut de substanţe nepericuloase. Aceste nămoluri sunt depozitate în stoc, în incintă închisă, pe platformă betonată, în depozitele proprii (iazuri de decantare) sau sunt predate spre eliminare în condiţii ecologice unor societăţi autorizate. Responsabilitatea gestionării acestor nămoluri revine generatorilor.

Deşeuri din construcţii şi desfiinţări În prezent, deşi cantitatea colectată separat de deşeuri din construcţii şi demolări a

crescut de la an la an, doar o parte din deşeurile provenite din construcţii şi demolări este şi raportată deoarece în Regiunea Vest nu este organizat un sistem de gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări şi nu există nici facilităţi de colectare / tratare / valorificare.

Odată cu sistarea depozitării deşeurilor pe depozitele de deşeuri neconforme, deşeurile din construcţii şi demolări se pot folosi la realizarea stratului de susţinere pentru închiderea depozitelor, o parte din ele putând fi astfel reciclate.

Spre exemplu, la nivelul anului 2008 în judeţul Timiş s-a colectat/ transportat şi depozitat de către operatorii de salubritate o cantitate de 78860,40 tone deşeuri din construcţii şi demolări, iar în 2009 o cantitate de 25686,42 tone. Odată cu sistarea depozitării deşeurilor pe depozitele de deşeuri de la Timişoara (Parţa-Şag) şi Jimbolia, deşeurile inerte din construcţii şi demolări, cu anumite caracteristici, generate pe raza celor două localităţi, au fost dirijate de către administraţiile publice locale la aceste depozite, în vederea realizării stratului de susţinere pentru închiderea depozitelor.


129

În Timişoara operatorul de salubritate are organizate puncte de colectare a deşeurilor din construcţii şi demolări rezultate din activităţi de renovări domestice, prin care se preiau cu titlu gratuit cantităţi sub un etru cub. Deasemenea, Planul local de gestiune a deşeurilor pentru oraşul Timişoara prevede realizarea unui centru de reciclare deşeuri din construcţii şi demolări de către administraţia locală.

O firmă din judeţul Hunedoara a investit şi realizat printr-un proiect Phare 2005 CES o staţie mobilă de reciclare a deşeurilor provenite din demolări din municipiul Hunedoara şi alte localităţi.

Conform Master Planului judeţului Arad, lângă Arad se va construi un centru de reciclare deşeuri din construcţii şi demolări, finanţat din fonduri structurale.

6.6.5.Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor

Noua Directivă-cadru privind deşeurile impune obligativitatea introducerii colectării selective. Tabelul 6.6.5.1 Implementarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor în anii 2007, 2008 şi 2009

Jud

Localităţi care au implementat sistemul de colectare selectivă a deşeurilor

Nr. locuitori arondaţi

sistemului de colectare selectivă / localitate

Fracţii de deşeuri

colectate selectiv / localitate

Cantităţi de deşeuri de ambalaje colectate selectiv,

[tone] Chişineu Criş, Nădab Chişineu Criş, Nădab, Sintea Mare, sat Ţipari, Şimand (deservite de SC RER ECOLOGIC SERVICE ORADEA SA)

1359 11816 (total

2008) 8097

PET, hârtie/carto

n

- 17,231 21,028

carton/hârtie

0,737 15,530 Curtici, Frumuşeni, Fântânele

(deservite de SC ASA Servicii Ecologice SRL) Vărădia de Mureş

10200 13337 16336 folie/PET 0,104

Pecica, Turnu (deservite de SC G&E Invest 2003 SRL)

12690 12690

PET, hârtie/carto

n

0 2,71

ARAD, unităţi de învăţământ (se realizează de către operatorul de salubrizare SC POLARIS M HOLDING SRL)

9000 11500

PET, plastic, hârtie carton

282,490 264,420

AR

Sebiş 5000 0,100 Re•i•a (Contract încheiat cu SC LINEO DESIGN SRL, în vederea reciclării •i valorificării)

62000 PET 103,1

-

Caransebe• (De•eurile sunt transportate cu o autogunoieră compactoare de către operatorul de salubritate SC TRANSAL URBIS SRL)

28000 28000

PET, hârtie - carton

0,8 26,620

Oravi•a (de•eurile sunt transportate cu o autogunoieră de către operatorul de salubritate SC ECOLOGICA ORAVI•A SRL)

13365 30000

” PET 2,7

3,2

Băile Herculane

În curs de implementare Sistemul de management integrat pentru deşeuri, sistem care va fi aplicat pentru 1 oraş şi 7 comune

Dezvoltarea unui sistem de colectare selectivă multiplă şi transport a deşeurilor s-

a finalizat în 23 noiembrie 2009

CS

Moldova Nouă (de•eurile sunt transportate cu un autocamion de operatorul de salubritate SC IONELA SRL)

10000 1000

PET, hârtie - carton

0,8 1,6


130

O•elu Ro•u (de•eurile sunt depozitate temporar până când operatorul de salubritate va încheia un contract cu o firmă specializată)

11000 PET 17

Zona turistică SEMENIC Văliug, Brebu Nou,

În curs de implementare Sistem de gestionare a deşeurilor în zona turistică Semenic (dezvoltarea unui sistem de

colectare şi transport de deşeuri) Proiect finalizat la 23 iulie 2009

Hunedoara 72200 68000 68000

plastic + PET,

hârtie/carton

85,386

+191,644 300,7

Vulcan 29420

- 27500

PET, hârtie/carto

n

22,2

32,16

HD

Deva 16000 16000 PET 9,2

32,62

Timişoara (294036) Moşniţa Nouă (4404) Ghiroda (4209)

302649 215646 / 330.898 281603

hârtie-carton,

PET, PE, metale, sticlă

386,47 177,584 3840,860 din care

3814,140 valorificate energetic şi

26,720 reciclate

Municipiul Lugoj + comuna Criciova cu satele arondate: Jdioara, Criciova, Cireşul, Balinţ, Barna, Bara

48500 + 1716 45716 54639

PET, hârtie şi carton

96,411 21,094 23,75

Făget şi comuna Margina 3200

3200 la data de 30.11.2008

Hârtie + PET

1 7,64

Jimbolia 1280 49,780 Sânnicolaul Mare 2515 2,070

TM

Satchinez şi Variaş, Orţişoara, Becicherecul Mic ,Biled, Dudeştii Noi, Şandra 25751

Proiect Phare-CES 2004 aflat în implementare, cu

staţie de sortare Tabelul 6.6.5.2 Proiecte Phare –CES 2004 – 2006 în Regiunea Vest Judeţul Nr. proiecte Nr. localităţi implicate Valoare totală

(euro) Arad 4 16 2.152.214

Caraş-Severin 6 29 3.043.628 Hunedoara 9 23 5.457.420

Timiş 7 27 2.715.622 Total Regiune 26 95 13.368.884

În anul 2009 cantităţile de deşeuri colectate selectiv de la populaţie prin operatorii

de salubritate au crescut, însă pentru atingerea ţintelor naţionale stabilite prin aderarea României la Uniunea Europeană este necesară implicarea autorităţilor publice locale în funcţionarea adecvată şi dezvoltarea sistemelor de colectare selectivă, crearea şi dezvoltarea unor instalaţii de sortare şi procesare a deşeurilor în vederea reciclării.

Prin implementarea acestor sisteme de colectare selectivă cantităţile de deşeuri eliminate prin depozitare se reduc. Tendinţa este de a se generaliza acest sistem în întreaga Regiune Vest prin facilităţi şi dotări corespunzătoare şi în acelaşi timp se impune crearea şi dezvoltarea unor sisteme de sortare şi procesare a deşeurilor de ambalaje în vederea reciclării.


131

În decursul anilor 2007 - 2008 în Regiunea Vest s-au derulat proiecte – pilot de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje care s-au desfăşurat pe perioade limitate de timp (6 – 10 luni), au vizat diferite segmente ale populaţiei ( gospodăriile populaţiei, unităţi de învăţământ, instituţii,etc) şi au permis tragerea unor concluzii şi apoi realizarea începând din 2009 a unui sistem generalizat de colectare selectivă a deşeurilor.

Tabelul 6.6.5.3 Operatori economici implicaţi în colectarea/ reciclarea/ valorificarea energetică a deşeurilor de ambalaje, 2010 Jud/ regiune

Nr. operatecon. colect

Categorii colectate Nr. operatecon. recicl

Categorii reciclate

Nr. operatecon. valorif

Categorii valorificate energetic

AR 12

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS), hartie/ carton, metale (otel, aluminiu), lemn, sticlă albă

1

plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS)

0 -

CS 13

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS), hartie/ carton, metale (otel, aluminiu)

0 - 0 -

HD 17

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS), hartie/ carton, metale (otel, aluminiu), lemn, sticlă albă şi colorată

4

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS)

1

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS), hârtie/ carton, lemn, materiale textile (bumbac, iuta)

TM 32


7

plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS)

1

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS), hartie/ carton, metale (otel, aluminiu), lemn, materiale textile (bumbac, iuta)

RegVest 74


12

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP, PS),

2

PET, plastic (HDPE, PVC, LDPE, PP PS), hârtie/ carton, metale (otel, aluminiu), lemn, materiale textile (bumbac, iuta)

6.7.Planificare (răspuns) 6.7.1.Directiva cadru privind deşeurile

Directiva Cadru privind deşeurile (75/442/CEE) adoptată iniţial în 1975 pentru a

furniza cadrul pentru o gestionare eficientă a deşeurilor în UE a fost amendată prin Directiva 91/156/CEE. Datorită complexităţii la care se ajunsese în ultimii ani Comisia Europeană a luat hotărârea de a „codifica” Directiva Cadru privind deşeurile. Codificarea este procesul prin care texte legale revizuite de mai multe ori sunt transpuse într-unul singur, înlocuind toate versiunile precedente. Astfel, a apărut Directiva 2006/12/CE privind deşeurile. În noiembrie 2008 a fost aprobată de către Comisia Europeană şi Parlamentul European Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (Directiva 2006/12/CE împreună cu Directivele 75/439/EEC referitoare la eliminarea uleiurilor uzate şi 91/689/EEC referitoare la deşeuri periculoase). Directiva 2008/98/CE va intra în vigoare la 12.12.2010.

Principalul obiectiv al Directivei Cadru 2008/98/CE privind deşeurile este reducerea la minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului. Politica privind deşeurile ar trebui să urmărească


132

reducerea consumului de resurse şi să favorizeze aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor (prevenirea apariţiei deşeurilor – pregătirea reutilizării - reciclare – alte operaţiuni de valorificare , ex. energetică - eliminarea deşeurilor (în principal prin depozitare).

Directiva 2008/98/CE simplifică cadrul legislativ existent în domeniul gestionării deşeurilor prin:

• abrogarea Directivei 91/689/CEE privind deşeurile periculoase şi includerea de prevederi referitoare la aceste tipuri de deşeuri ca o consecinţă a necesităţii îndepărtării unor dispoziţii învechite, modificării anumitor dispoziţii referitoare la manipularea/deţinerea deşeurilor periculoase stabilite în Directiva 91/689/CEE în vederea unei mai mari clarităţi a textului; cât şi pentru clarificarea modului de aplicare al interdicţiei de amestecare a deşeurilor stabilite în Directiva 91/689/EEC şi a derogărilor de la această interdicţie care în plus ar trebui să satisfacă condiţia cu cele mai bune tehnici disponibile, în consecinţă

• abrogarea Directivei 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate dispoziţiile relevante fiind incluse în noua directivă. Gestionarea uleiurilor uzate trebuie să fie efectuată în conformitate cu ordinea de priorităţi a ierarhiei deşeurilor şi trebuie acordată prioritate opţiunilor care oferă cele mai bune rezultate globale din punct de vedere al protecţiei mediului.

Această Directivă impune adoptarea de măsuri energice în sensul favorizării opţiunilor aflate pe treptele superioare ale ierarhiei deşeurilor, în condiţiile în care opţiunea folosită aproape exclusiv în ţara noastră este depozitarea deşeurilor. Aceasta presupune prevederi în domeniul prevenirii (adoptarea de indicatori pentru monitorizarea prevenirii, adoptarea unei politici de ecodesign, stabilirea de obiective de prevenire prin aplicarea celor mai bune practici, etc.) şi în domeniul reciclării deşeurilor.

Din păcate, proiectul de lege-cadru a deşeurilor care transpune Directiva 2008 / 98/ CE, care simplifică mult prin abordare cadrul legislativ existent şi, totodată are o structură mai închegată, furnizând direcţii clare în gestionarea durabilă a deşeurilor a fost aprobat doar la nivel guvernamental în aprilie 2011, fără a fi încă promulgată legea.

6.8.Perspective

6.8.1.Strategia naţională privind deşeurile Actualele practici de gestionare a deşeurilor municipale sunt necorespunzătoare,

generând un impact negativ asupra factorilor de mediu şi facilitând înmulţirea şi diseminarea agenţilor patogeni şi a vectorilor acestora.

Deşeurile, mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate şi mediu datorită conţinutului lor în substanţe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuri uzate.

Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic şi recuperarea lor este dificilă.

Ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică. Majoritatea depozitelor existente sunt neconforme. Principalele problemele ridicate de depozitarea deşeurilor sunt următoarele:

• depozitele existente, neautorizate, sunt uneori amplasate în zone vulnerabile (în apropierea locuinţelor, a apelor de suprafaţă, a zonelor de agrement);

• depozitele de deşeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru protecţia mediului, conducând la poluarea apelor şi solului din zonele respective;

• depozitele actuale de deşeuri, în special cele orăşeneşti, nu sunt operate corespunzător: nu se compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute; drumurile principale şi


133

secundare pe care circulă utilajele de transport deşeuri nu sunt întreţinute, mijloacele de transport nu sunt spălate la ieşirea de pe depozite;

• multe depozite nu sunt prevăzute cu împrejmuire, cu zone de intrare amenajate corespunzător şi panouri de avertizare;

• nu există un control strict al calităţii şi cantităţii de deşeuri care intră pe depozit; • nu există facilităţi pentru controlul biogazului produs; • terenurile ocupate de depozitele de deşeuri sunt considerate terenuri degradate,

care nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole; • prin depozitare se pierde o mare parte a potenţialului util din deşeuri datorită

faptului că acestea sunt colectate şi eliminate în mod neselectiv. Toate aceste considerente conduc la concluzia că în gestiunea deşeurilor sunt

necesare schimbări radicale constând în adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei forme de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitorizare a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.

În ceea ce priveşte depozitele industriale, pe lângă faptul că ocupă suprafeţe mari de teren, pot apărea pericole în caz de calamităţi naturale, cum ar fi inundaţiile şi/sau alunecările de teren. De pe suprafaţă, dacă straturile de deşeuri sunt uscate, vântul antrenează particulele mici, formând nori de praf care se depun apoi sub formă de pulberi. Poluarea cu metale grele a solului se datorează în mare parte compoziţiei deşeurilor industriale. Nici apele nu scapă de poluare, levigatul şi apele meteorice antrenând materiale şi substanţele din depozit cu care poluează apele de suprafaţă şi cele freatice.

De asemenea factorii de mediu mai pot fi afectaţi în cazul unor accidente care pot interveni în cursul transporturilor de deşeuri.

În Regiunea Vest se află în implementare proiecte privind gestionarea deşeurilor care au ca surse de finanţare fonduri ISPA, Phare – CES, AFM, private, etc. care stau la baza creerii unui sistem integrat de gestiune a deşeurilor, care va permite implementarea politicii europene de management a deşeurilor. Proiectele vizează înfiinţarea de sisteme de colectare şi colectare selectivă în localităţile rurale, realizarea unor instalaţii pentru tratarea deşeurilor (sortare, compostare), realizarea unor staţii de transfer. Pe lângă aceste investiţii importante, proiectele au şi o componentă educativă, prin care asigură popularizarea noilor metode de gestionare a deşeurilor în rândul populaţiei.

Actuala Strategie Naţională de Gestionare a deşeurilor elaborată în anul 2004 (alături de Planul Naţional de Gestionare a deşeurilor) şi aprobată prin HG 1470/ 2004, ţinând cont de schimbările apărute în domeniu este în proces de revizuire, primul proiect supus dezbaterii publice apărând în 2010. Se impune accelerarea paşilor pentru atingerea ţintelor propuse şi realizarea infrastructurii necesare unui management integrat al deşeurilor în întreaga Regiune Vest.

Tabelul 6.8.1.Situaţia proiectelor de gestiunea deşeurilor în Regiunea Vest A. Proiecte prin POS – FEDR

Denumirea proiectului

Nr. localităţi

implicate / populaţie arondată

Stadiul implementării


134

Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Arad

municipiul Arad, 9

oraşe şi 66 comune /

- S-a realizat Master Planul Judeţului Arad ( s-au asociat 76 CL) - S-a emis Fişa tehnică nr. 112 / 23. 04. 2009 pentru investiţia: "Sistem integrat de gestionare a deşeurilor - judeţul Arad", titular Consiliul Judeţean Arad (proiect acceptat de AM POS Mediu prin adresa 86622 / DF / 18. 12. 2009 şi transmis la CE). Data de începere: 22. 02. 2010, finalizare 30. 06. 2013 - Facilităţi propuse: • Construirea a 4 staţii de transfer în Mocrea, Sebiş, Bârzava, Chişineu Criş şi o platformă de transfer în Lipova. • Construirea de staţii de sortare de dimensiuni mai mici (Mocrea) - extinderea staţiei actuale de sortare de la Arad • Construirea a 2 staţii de compostare la Mocrea şi Arad • 1 staţie de tratare mecano-biologică la Arad, din 2013 • Construirea unui depozit de clasa c pentru eliminarea deşeurilor din construcţii şi demolări la Arad • Închiderea depozitelor urbane şi rurale - Achiziţia de echipamente de colectare şi transport deşeuri estev în grafic.

Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Caraş-Severin

2 municipii, 6 oraşe, 69 comune / 331876 locuitori

- Master Planul „Sistem integrat de gestiune a deşeurilor din jud. CS” /aplicaţie ISPA: a fost aprobat prin HCJ CS nr.175/ 29.10.2008 - Acord de mediu pentru SIGD emis de ARPM Timişoara nr. 2 / 29.12.2010 - s-a finalizat documentaţia şi se pregăteşte în vederea depunerii la FEDR pentru finanţare Proiectul prevede realizarea: - 1 depozit zonal cu staţie de sortare şi staţie de compostare la Lupac - 3 staţii de transfer la Bozovici, Pojejena şi Oţelu Roşu - 3 Proiectul Phare au fost avute în vedere când a fost proiectat Sistemul integrat de management al deşeurilor la nivel judeţean (Oraviţa, Băile Herculane şi zona Semenic) - inchiderea depozitelor urbane neconforme din judeţ

Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Timiş

2 municipii, 5 oraşe comunele judeţului Timiş / 666866 locuitori

ARPM Timişoara a eliberat acordul de mediu nr. 27/11. 12. 2007 apoi nr. 6/ 18. 09. 2009 revizuit la data de 26.08.2010 şi revizuit la 19. 04. 2011care prevede realizarea depozitului de deşeuri nepericuloase de la Ghizela. CJ Timiş a finalizat crearea ADI. Proiectul prevede realizarea: - 1 staţie de transfer la Timişoara - 3 centre de colectare la Jimbolia, Deta şi Făget - inchiderea depozitelor urbane neconforme din judeţul Timiş (cu excepţia depozitului Deta) - s-au realizat SF, PT pt depozitul Ghizela, s-a licitat pentru execuţia lucrărilor şi s-a făcut atribuirea acestora, a început organizarea de şantier Fondurile necesare realizării lucrărilor de la depozitul Ghizela au fost avansate de CJ Timiş şi recepţia lucrărilor s-a realizat în 9 iunie 2011

B. Proiecte prin Phare – CES

Denumirea proiectului/ amplasament

Localităţi implicate / populaţie arondată

Stadiul implementării

ECO-Ineu/ Ineu, DN 79A km 36+400M FN

Ineu, Apateu, Craiva, Beliu, Cermei, Şicula, Târnova şi Seleuş / 32639 locuitori

Proiectul face obiectul procedurii de autorizare şi s-a emis fişa tehnică nr. 97/24.06.2008 şi autorizaţia de mediu nr. 9204/ 29. 10. 2010 Proiectul presupune: • construirea unei platforme de compostare şi achiziţionarea echipamentului tehnologic necesar pentru procesarea deşeurilor biodegradabile, • construirea unei staţii de sortare şi transfer de 350 mp cu presă compactare/balotare deşeuri care este în funcţiune.

Gestionarea deşeurilor pentru zona turistică Lipova

Lipova, Ghioroc, Păuliş şi Zăbrani / 24678 locuitori

S-a emis fişa tehnică nr.139/15.08.2008 şi se află în procedură de autorizare Proiectul s-a finalizat în data de 23.11.2009 şi presupune: • platformă de transfer, • 142 de platforme de colectare fiecare de 40,88 m2, • achiziţionarea unei autogunoiere de 18 m3, a unui


135

transportor de 24 m3 şi a unui vehicul de transport pentru containere de 1100 l, • achiziţionarea a 304 containere de 1100 l

Colectarea selectivă a deşeurilor în partea de Nord-Vest a judeţului Arad/ extravilan comuna Socodor pe partea stanga a DN 79A

Socodor, Grăniceri şi Pilu / 6840 locuitori

Proiectul face obiectul procedurii de mediu fără acord de mediu şi s-a emis fişa tehnică pentru acord unic cu ştampila B Proiectul s-a finalizat în data de 31.07.2009 şi presupune: • amenajarea unui punct de valorificare deşeuri reciclabile, • achiziţionarea unei prese verticale pentru balotarea deşeurilor şi a unor autogunoiere compactoare

Optimizarea reciclării deşeurilor - Serviciu pentru viitor - A.S.A. Servicii Ecologice SRL

Arad Contract de grant acordat în luna noiembrie 2007 prin Phare CES 2005 pe termen de 5 luni

Sistem de gestionare a deşeurilor în zona Oraviţa

Naidaş, Berlişte, Vărădia, Vrani, Răcăşdia, Sasca Montană, Ciuchici, Ciclova Română, Cărbunari, Gradinari, Ticvaniu Mare, Ciudanoviţa şi oraşul Oraviţa / 33557 locuitori

Proiectul s-a finalizat şi presupune: • un sistem dual de colectare şi transport deşeuri pe două fracţiuni: umed (organic) şi uscat (reciclabil) şi este organizată prin intermediul punctelor de pre-colectare dotate cu câte 2 containere de 1,1 mc care deservesc grupuri de locuinţe. • o staţie de transfer de la Oraviţa, dotată cu facilităţi minime pentru transferul deşeurilor şi o instalaţie de sortare semiautomată.

Sistem de gestionare a deşeurilor în zona Băile Herculane

Topleţ, Iablaniţa, Mehadia, Mehadica, Cornea, Cornereva, Luncaviţa şi oraşul Băile Herculane / 25757 locuitori

Proiectul s-a finalizat în 23 noiembrie 2009 şi presupune: • Colectarea în sistem dual, pe două fracţiuni: umedă (organic) şi uscată (reciclabil) organizată prin intermediul punctelor de precolectare • o staţie de transfer de la Băile Herculane, dotată cu facilităţi minime pentru transferul deşeurilor şi o instalaţie de sortare semiautomată

Sistem de gestionare a deşeurilor în zona turistică Semenic

Văliug, zona Bolnovăţ (Crivaia), Semenic, Gărâna, Brebu Nou / 2729 locuitori

Proiectul s-a finalizat în 23 iulie 2009 şi presupune: • un sistem de colectare selectivă multiplă pe 5 fracţiuni şi transport deşeuri la nivelul zonei turistice Semenic • recipienţi achiziţionaţi pentru punctele de pre-colectare dotate cu câte 2 containere de 1,1 m3 (deşeuri biodegradabile şi reciclabile din plastic) şi 3 europubele de 360 l (hârtie+carton, metal, sticlă) • un punct de colectare centralizată la Văliug

Gestionarea deşeurilor în municipiul Caransebeş

Caransebeş / 28000 locuitori

• Realizarea unui sistem de colectare selectivă multiplă pe patru fracţiuni la nivelul municipiului Caransebeş • Achiziţie utilaje pentru colectare şi transport • Achiziţie recipienţi pentru colectare selectivă • presă pentru compactare şi ambalare materiale reciclabile • facilităţi pentru stocare temporară Proiectul este finalizat

ECO BRAD-Staţie de sortare, transfer şi platforma de compostare deşeuri municipale

Municipiul Brad şi comunele partenere Crişcior şi Ribiţa/ 22586 locuitori din 11 localităţi

• Acord de mediu HD-7/20.03.2008; autorizaţia de mediu HD-82/ 28.04.2011 • Proiectul s-a finalizat prin realizarea unei staţii de transfer, staţii de sortare cu capacitatea de 5000 t/an şi de compostare cu capacitatea de 7500 t/an deşeuri biodegradabile


136

Modernizarea sistemului de colectare a deşeurilor pe raza Municipiului Vulcan-staţie de sortare

Municipiul Vulcan/ 29897 locuitori

• staţie sortare cu capacitatea 30000 m3 / an; • autocompactoare de 7 m3 şi 9 m3 • s-au achiziţionat containere de 1,1 m3 pentru colectare Proiectul este finalizat în noiembrie 2009 şi deţine autorizaţia de mediu HD-61/ 26.03.2010

Modernizarea sistemului de colectare a deşeurilor de pe raza municipiului Petroşani

Municipiul Petroşani / 479551 locuitori

Phare –CES 2006 ( anul contractării 2008) parţial finalizat şi aflat în probe tehnologice - Au fost achiziţionate 4743 de pubele pentru colectarea selectivă, 643 de containere, 2 autogunoiere compartimentate pentru transportul deşeurilor. - vor fi construite 10 platforme de colectare selectivă a deşeurilor, un punct de colectare a deşeurilor din hârtie/carton şi materiale plastice, în care deşeurile vor fi balotate pentru a fi reciclate

Imbunatăţirea sistemului de gesrtionare a deşeurilor urbane solide in oraşul Petrila

Oraş Petrila/ 25808 locuitori

Achiziţii utilaje şi echipamente pentru modernizarea sistemului de colectare a deşeurilor municipale şi realizarea unei staţii de sortare ambalaje Proiectul este finalizat şi deţine autorizaţia de mediu HD-101/ 19.05.2010

Sistem de colectare selectiva şi depozitare deşeuri in Ţara Haţegului-staţie de transfer in Oraşul Haţeg

Oraş Haţeg/ 39468 locuitori din 11 localităţi

• achiziţii mijloace de transport: autocompactor, masina transport deşeuri reciclabile, cap tractor cu carlig de remorcare • containere de colectare si de transport si presa container • execuţie platforma stocare temporara 50% Proiectul este finalizat şi staţia de transfer deţine autorizaţia de mediu HD-48/ 08.03.2010

Ecologizarea zonelor montane din Valea Jiului Straja-Lupeni şi Parâng-Petroşani

Zonele turistice: Straja-Lupeni şi Parâng-Petroşani

Proiectul este finalizat • S-a încheiat contract pentru: achizitionarea de europubele (495 buc de 0.12 m3 şi 55 buc de 0,24 m3) şi 112 buc containere de 1.1 m3, pentru deşeuri; • s-au executat platforme precolectare; Este în curs de incheiere contractul pentru achiziţionarea de autogunoiere compactoare

Implementarea sistemului de colectarea a deşeurilor de sticlă şi procesarea primară în vederea reintroducerii în circuitul economic

Municipiul Hunedoara SC Proserv SA

Face parte din proiectele Phare CES 2005 IMM • Proiectul este finalizat

Staţie mobilă de reciclare a deşeurilor provenite din demolări

Municipiul Hunedoara SC Casito Trans Impex SRL

Face parte din proiectele Phare CES 2005 IMM Proiectul este finalizat – (capacitate prelucrare 1 tonă/oră)

Reabilitatea sistemului de colectare şi transport al deşeurilor in comunele Băiţa,Luncoiul de Jos şi Vălişoara

Consiliul Local Băiţa/ 5262 locuitori din 15 localităţi

Face parte din proiectele Phare CES 2006 Proiectul este finalizat – (capacitate prelucrare 25 tone/oră)

Colectarea selectivă a deşeurilor în comunele Satchinez, Variaş, Şandra, Becicherecul Mic, Biled, Dudeştii Noi, Orţişoara. Staţie de sortare a deşeurilor în localitatea

Satchinez, Variaş, Şandra, Becicherecul Mic, Biled, Dudeştii Noi, Orţişoara / 25751 locuitori

• achizitie utilaje si echipamente pentru colectarea deşeurilor in doua fractiuni • staţie de sortare pentru deşeuri reciclabile la Satchinez, cu capacitatea de 1,5 t/ora S-au finalizat lucrările la staţia de sortare a deşeurilor (staţia a fost dotată cu utilaje şi echipamente). Urmează recepţia lucrărilor şi punerea în funcţiune a acesteia


137

Satchinez

Lugojul - un oraş mai curat, mai european, reabilitarea sistemului de gestionare a deşeurilor în municipiul Lugoj

Lugoj / 48000 locuitori

• achiziţionare de europubele si utilaje de colectare-transport deşeuri de pe raza municipiului: 6000 buc de 120 l si 1125 l si 2 autocompactoare de mare capacitate • achiziţionarea a 3 containere open top de 20 m3. • autospecială cu macara pentru transport containere de 20 m3. • achizitionarea unui container autocompactor de 20 m3. Proiectul a fost finalizat în 14. 01. 2009

Eco Ciacova - platformă de compostare, staţie de compactare şi transfer a deşeurilor reziduale

Ciacova, Ghilad, Jebel, Pădureni, Liebling, Giera / 14237 locuitori

Proiectul se află in intârziere: Nu s-au realizat investiţiile • staţie de compostare a deşeurilor biodegradabile cu capacitate de 2500 tone / an • staţie de compactare şi transfer a deşeurilor reziduale. S-au achiziţionat 2 autogunoiere compactoare cu capacitatea de 14 m3, respectiv 3398- europubele cu capacitate de 0,12 m3, 382europubele de 0,24 m3, 4 containere de 1,1 m3 şi 1421 recipiente pentru compost Autoritatea de Management M.D.R.T. a reziliat contractul de grant, obligând beneficiarul la restituirea sumelor primite.

Sistem de colectare şi transport deşeuri în localităţile Giarmata şi Pişchia

Giarmata, Pişchia/ 7670 locuitori

Contract de grant acordat la data de 30 noiembrie 2007 prin Phare CES Proiectul s-a finalizat în 2009 • s-au achiziţionat trei utilaje performante de colectare şi transport a deşeurilor • s-au achiziţionat 3000 de europubele de plastic şi 100 de containere zincate

Colectarea şi transportul deşeurilor in comunele Găvojdia, Criciova, Nădrag şi Ştiuca

Găvojdia, Criciova, Nădrag, Ştiuca/ 9446 locuitori

Contract de grant acordat in 2008 prin Phare CES 2006 Proiectul s-a finalizat • Au fost achiziţionate 2 autogunoiere compactoare cu capacitate de 15 m3, respectiv 3520 europubele cu capacitate de 120 l.

Sistem de colectare şi transport deşeuri in comuna Cărpiniş A. Modernizarea sistemului de transport şi colectare a deşeurilor B. Înfiinţarea a 25 puncte de colectare selectivă a deşeurilor

Cărpiniş , Iecea Mică/ 4950 locuitori

Contract de grant aflat pe lista de aşteptare / Phare CES 2006 Proiectul s-a finalizat S-au achiziţionat 2000 europubele cu capacitate de 120 litri, pentru a fi distribuite populaţiei, respectiv 60 de europubele cu capacitate de 140 litri pentru a fi distribuite agenţilor economici. Totodată s-au achiziţionat 2 autogunoiere cu capacitate de 14 m3. S-au achiziţionat şi au fost amplasate pe rampe special construite şi amenajate, 75 de eurocontainere cu capacitatea de 1100 litri. Fiecare rampă dispune de 3 eurocontainere pentru preluarea selectivă a deşeurilor din hârtie, plastic şi deşeuri metalice.

C. Proiecte ISPA

Denumire proiect Locaţia Termen Valoare proiect (mii Euro)

Beneficiar Fonduri europene (granturi)

Asistenţă tehnică în scopul pregătirii proiectului Managementul integrat al deşeurilor solide în judeţul Timiş.

Judeţul Timis

2008 31000 Consiliul Judeţean Timis

ISPA


138

Asistenţă tehnică în scopul pregătirii proiectului pentru extinderea sistemului de management integrat al deşeurilor în judeţul Arad

Judeţul Arad

2008 Nu este estimata

Consiliul Judeţean Arad

PHARE CES

Asistenţă tehnică pentru pregatirea proiectului Sistem integrat de management al deşeurilor solide in judeţul Caraş - Severin

Judeţul Caraş-Severin

2008 24000 Consiliul judeţean Caraş- Severin

ISPA

D. Proiecte prin AFM

Beneficiar Judeţul Localitatea Denumire proiect / Stadiu implementare

Consiliul Local al Municipiului Deva

Hunedoara Deva Lăsaţi generaţiilor viitoare un oraş mai curat Proiect finalizat

Consiliul Local al oraşului Petrila

Hunedoara Petrila Centrul de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice/ Proiect finalizat

Consiliul Local al Municipiului Timişoara*

Timiş Timişoara Staţie de sortare deşeuri municipale reciclabile, colectate de pe raza municipiului Timişoara Proiectul s-a finalizat în mai 2010

* finanţare: 58% SC Retim Ecologic Service SA şi 42% AFM


139

7. SCHIMBĂRI CLIMATICE Schimbările climatice reprezintă una din provocările majore ale omenirii în ultimii

zeci de ani. Domeniul fiind deosebit de complex prin diversitatea aspectelor şi implicaţiilor, motiv pentru care măsurile luate trebuie să fie imediate şi eficiente.

În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8oC în general şi cu aproximativ 1°C în Europa, ultimii ani fiind cei mai călduroşi de când au început să se urmărească fenomenele meteorologice, din anul 1860. Fără o acţiune globală de limitare a emisiilor, Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC) se aşteaptă ca temperaturile globale să mai crească cu 1,8opână la 4,0oC până în anul 2100. Evenimente climatice extreme, ca valuri de călduri, inundaţii, perioade de secetă prelungită au fost înregistrate în întreaga lume. Astfel de fenomene au fost observate şi în Regiunea Vest, cu precădere în ultimii ani. În plus trecerea de la anotimpul rece la cel cald nu se mai face treptat, ci brusc cu variaţii mari de temperatură.

7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbările climatice

În anul 1992, comunitatea internaţională a adoptat Convenţia Cadru a Naţiunilor

Unite (UNFCCC) asupra schimbărilor climatice, iar în 1997 s-a adoptat Protocolul de la Kyoto care limitează şi reduce emisiile de gaze cu efect de seră în statele membre ale UE şi semnatare ale protocolului, începând cu emisiile de CO2.

România a ratificat Protocolul de la Kyoto prin Legea nr. 3/2001, luându-şi angajamentul la o reducere a emisiilor de CO2 cu 8% faţă de 1989 – an de referinţă, în perioada 2008 – 2012.

Protocolul de la Kyoto este un prim pas în realizarea obiectivului pe termen lung al UNFCC (Secretariatul Na•iunilor Unite pentru Schimbări Climatice).

Cele 15 state membre mai vechi ale UE au un obiectiv comun de reducere a emisiilor de 8%, sub nivelurile din 1990, până în 2008-2012. Printr-un acord intern al UE, unora dintre statele membre ale UE le este permisă creşterea emisiilor, în timp ce altora li se recomandă reducerea acestora.

Majoritatea statelor membre noi au obiective de 6-8% faţă de anii lor de bază (în general 1990).

Se preconizează ca ţările să-şi realizeze obiectivul, în principal prin intermediul politicilor şi măsurilor interne. Acestora li se permite să îşi realizeze parţial obiectivele de reducere a emisiilor prin realizarea de investiţii în proiecte de reducere a emisiilor în ţările în curs de dezvoltare (Mecanismul de dezvoltare curată - MDC) sau în cele dezvoltate (Aplicarea Comună). De asemenea, MCD este prevăzut a sprijini dezvoltarea durabilă, de exemplu prin finanţarea de proiecte de energie regenerabilă.

IPCC (Grupul interguvernamental de exper•i în evolu•ia climei) solicită reducerea emisiilor la nivel global cu aproximativ 50% până la jumătatea secolului 21. Aceasta implică o reducere a emisiilor cu 60-80% în ţările dezvoltate. În cadrul UNFCCC, se negociază un acord internaţional pentru perioada de după 2012. Obiectivul era să se ajungă la un acord în cadrul conferinţei privind clima, planificată la Copenhaga pentru decembrie 2009

Multe ţări europene au adoptat programele naţionale destinate reducerii emisiilor. Diverse politici şi măsuri au fost, de asemenea, adoptate la nivelul UE prin Programul european privind schimbările climatice, de exemplu:

- creşterea utilizării energiei regenerabile (eoliană, solară, de biomasă) şi a instalaţiilor de generare combinată a căldurii şi electricităţii;


140

- îmbunătăţiri în eficienţa energiei, de exemplu în construcţii, industrie, aparate electrocasnice;

- reducerea emisiilor de dioxid de carbon generate de autoturismele noi; - măsuri de reducere în industria producătoare; - măsuri de reducere a emisiilor provenite din depozitele de deşeuri.

Schema UE de comercializare a emisiilor de dioxid de carbon constituie esenţa eforturilor UE de reducere a emisiilor din punct de vedere costuri-eficacitate.

- În 2007, conducătorii UE au aprobat un plan privind energia şi schimbările climatice pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră în UE cu cel puţin 20% până în 2020 (din nivelurile din 1990) şi pentru a realiza, până în 2020, un obiectiv de 20% din consumul total de energie primară a UE prin energie regenerabilă.

- În 2008, Comisia Europeană a propus un nou pachet privind energia şi clima pentru atingerea obiectivului de reducere a emisiilor. Diferite sectoare precum agricultura, transportul şi construcţiile şi toate statele membre vor trebui să-şi joace rolul şi să contribuie la obiectivele Europei în funcţie de capacităţile financiare respective ale acestora. Pentru sectoarele mari consumatoare de energie, precum oţelul şi produsele chimice, Comisia propune să îmbunătăţească Sistemul UE de comercializare a emisiilor pentru a ajuta la realizarea obiectivului de 20%. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră va necesita un consum crescut de energii regenerabile, care presupune şi o rezervă de energie electrică mai diversificată pentru Europa.

- Noile domenii ale politicii, pentru care se dezvoltă măsuri suplimentare de reducere a emisiilor, includ aviaţia, CO2 şi autovehiculele şi captarea şi stocarea carbonului .

Unele ţări membre ale AEM au elaborat Strategii naţionale de adaptare la schimbările climatice sau au început elaborarea acestora. Cartea verde a Comisiei Europene din 2007 privind „Adaptarea la schimbările climatice din Europa – opţiuni pentru luarea de măsuri la nivel UE” se află în prezent sub consultarea părţilor interesate

La nivelul Regiunii Vest sunt invetariate 29 de instalaţii GES din care 25 sunt autorizate, iar 4 sunt scoase de sub incidenţa Directivei 2003/87/CE

Tabelul 7.1. Instalaţii autorizate din punct de vedere al emisiilor de GES în Regiunea Vest

Nr.crt. Agent economic 1 SC CET ENERGOTERM RESITA SA 2 SC. TMK RESITA SA- OTEL 3 SC REFRACERAM BARU SRL-pct de lucru Baru- HD 4 SC DUCTIL STEEL SA- punct de lucru Otelul Rosu 5 UCM Resita- Platforma Mociur 6 SC CARPATCEMENT HOLDING SA 7 SC CARMEUSE HOLDING SRL 8 SC ARCELOR Mittal HUNEDOARA SA- otel 9 SC TERMOELECTRICA SA-SE PAROSENI 10 SC ELECTROCENTRALE DEVA SA 11 SC CET ARAD- lignit 12 SC CET ARAD- hidrocarburi 13 SC FOREVER PIPE LUGOJ 14 SC COLTERM SA -CT TIMISOARA SUD 15 SC COLTERM SA -CET TIMISOARA CENTRU 16 SC URSUS BREWERIES SA Bucuresti – Sucursala Timisoara 17 SC UCM RESITA – Platforma ABC 18 SC UCM RESITA – Platforma ind. Calnicel 19 SC ACVACALOR SA – BRAD 20 SC MONDIAL 21 SC CONTINENTAL AUTOMOTIVE 22 SC PETROM -CALACEA 23 SC HAMMERER Aluminium Industries Santana 24 SC KERACHIT JIMBOLIA


141

25 SC Uranus Junior 2003 SRL În cursul anului 2010, au fost implementate o serie de acţiuni având ca scop:

îmbunătăţirea inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră şi a capacităţii de raportare a României sub Protocolul de la Kyoto şi UNFCCC, implementarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, operarea Registrului Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea cadrului legislativ privind adaptarea la schimbările climatice, participarea la implementarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto respectiv Comercializarea Internaţională a Emisiilor (International Emissions Trading), intensificarea activităţilor de conştientizare a publicului cu privire la impactul şi adaptarea la schimbările climatice.

7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES

Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCC,

inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, realizat conform metodologiei IPCC, utilizând formatul de raportare comun tuturor ţărilor (CRF). Inventarul este elaborat pe baza documentului „Liniile directoare revizuite în anul 1996, privind elaborarea inventarelor naţionale de gaze cu efect de serǎ, elaborate de cǎtre IPCC", completat de Ghidul de Bune Practici şi managementul incertitudinilor elaborat de IPCC (IPCC GPG 2000) şi pe baza Ghidului de Bune Practici, în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultură (LULUCF GPG), elaborat de IPCC în anul 2003, în acord cu prevederile naţionale privind SNEEGHG.

Emisiile totale de gaze cu efect de seră (excluzând contribuţia sectorului Folosinţa Terenurilor, Schimbarea Folosinţei Terenurilor şi Silvicultură) au scăzut în anul 2007 cu 44,83%, comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1989. Bazându-ne pe aceste date, există o mare probabilitate ca România să-şi îndeplinească obligaţiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serǎ în perioada de angajament, 2008 - 2012, fără adoptarea unor măsuri adiţionale de reducere a emisiilor. Declinul activităţilor economice şi a consumului de energie din perioada 1989 -1992, au determinat scăderea emisiilor totale. Unele industrii energo - intensive şi-au redus semnificativ activităţile, iar acest lucru s-a reflectat în reducerea emisiilor de gaze cu efect de serǎ. Emisiile au început să crească până în anul 1996, datorită revitalizării economiei. După punerea în funcţiune a primului reactor al Centralei Nucleare Cernavodă (1996) şi în urma reformelor structurale necesare la nivel naţional, emisiile au început să scadă din nou, până în anul 1999. După anul 1999, tendinţa de creştere a emisiilor reflectă dezvoltarea economică, înregistrată în perioada 1999 - 2007.

Emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră reprezintă un indicator care arată tendinţele emisiilor antropogene de gaze cu efect de seră exprimate în echivalent CO2, transformare realizată pe baza coeficienţilor de încălzire globală.

Evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră exprimate în echivalent CO2 este realizată prin procedee de estimare bazate pe factori de emisie şi date statistice privind sursele de emisie.

Coeficienţii de încălzire globală se referă la capacitatea diverselor gaze de a contribui la încălzirea globală într-un interval de timp de 100 de ani. Aceştia sunt stabiliţi de grupul de lucru al Comitetului Inter-guvernamental pentru Schimbări Climatice (I.P.C.C.). Coeficienţii de încălzire globală, pe baza cărora s-au calculat emisiile totale de gaze cu efect de seră, sunt următorii: dioxid de carbon = 1, metan = 21, protoxid de azot = 310.

Serviciul Monitorizare din cadrul agentiilor pentru Protecţia Mediului elaborează inventarul anual de emisii al poluanţilor atmosferici conform metodologiei în vigoare (anexă la Ordinul 524/2000 şi metoda Corinair). Din categoria gazelor cu efect de seră, au fost inventariate următoarele emisii: CO2, N2O, CH4. Activităţile economice inventariate, la


142

nivelul Regiunii Vest au fost cele aparţinând grupelor SNAP. Inventarele anuale au fost din ce în ce mai perfecţionate şi mai extinse, pe măsură ce s-a dobândit experienţă în aplicarea metodologiei şi s-au obţinut datele necesare calculului emisiilor.

Tabelul 7.2.1.. Evoluţia emisiilor anuale de gaze cu efect de seră (mii t/an CO2 Eq.) 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 AR 3823 4081 3737 3691 3334 3916 2846 2105 CS 3173,7 3204,6 3630 4260 3013,1 3213,8 2215,1 2301,25 HD 6042,8 8039,4 7434,8 9060,6 11070 8993,7 6.754,70 5151,5 TM 697,8 1417,3 1300,5 1519,3 1618,7 1803,9 1199,6 836,665 Regiunea Vest 13737 16742 16102 18531 19036 17927 13015,4 10394,17

Din datele prezentate se constată o creştere a emisiilor începând cu anul 2003. Creşterea din anul 2006 este cauzată de introducerea datelor din activitatea de transport rutier, creşterea emisiilor de metan din extracţia şi distribuţia combustibililor fosili şi introducerea emisiilor de protoxid de azot din agricultura (387,81 tone de pe o suprafaţă de 155124 ha de fâneţe şi păşuni). În ultimii doi ani (2009 şi 2010) se observă o scădere a emisiilor totale de gaze cu efect de seră (exprimate în echivalent CO2 mii tone - Gg). În anul 2010 nu s-au mai introdus în inventar datele din activitatea de transport rutier.

Tabelul 7.2.2. Situaţia emisiilor de gaze cu efect de seră pe categorii de surse în 2010

Nr. Crt

Categorii de surse % CO2 echivalent

1 Arderi in energetica si industrii de tranformare 38,2 2 Instalatii de ardere neindustriale 22,86 3 Arderi in industria de prelucrare 2,83 4 Procese de productie 0,23 5 Extractia si distributia combustibililor fosili 9,24 6 Alte surse mobile si utilaje 0,51 7 Tratarea si depozitarea deseurilor 11,4 8 Agricultura 6,08 9 Alte surse 6,8

Analizând cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră în func•ie de principalele

sectoare de activitate, se observă că cele mai mari procente le de•ine sectorul industrial.

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

20000

mii

tone

CO

2 ec

hiva

lent

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

anul

Emisii totale anuale

emis ii totale

Situatia emisiilor GEs pe categorii de surse in Regiunea Vest in anul 2010

6,86,0779

11,4

9,2353

0,5125

0,22592,83

22,86

38,2

Arderi in energetica si industriide tranformareInstalatii de ardere neindustriale

Arderi in industria de prelucrare

Procese de productie

Extractia si distributiacombustibililor fosiliAlte surse mobile si utilaje

Tratarea si depozitareadeseurilorAgricultura

Alte surse

Figura 7.2.1. Evoluţia emisiilor anuale de gaze cu efect de seră în perioada 2003 – 2010

Figura 7.2.2. Situaţia emisiilor GES pe categorii de surse în 2010

Un alt indicator relevant în analiza gradului de poluare •i a efectelor acestuia îl reprezintă cantitatea de emisii totale anuale de gaze cu efect de seră raportată la numărul total de locuitori, indicator ce se regăseşte în "Anchetetele statistice de mediu". Astfel, prin metode matematice se poate determina cantitatea de emisii totale de gaze cu efect de seră pe cap de locuitori, cantitate exprimată în mii tone/locuitor.


143

Tabelul 7.2.3. Emisii totale de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii 13737,3 16742,3 16102,3 18530,9 19036,2 17927,4 13015,4 10394,165

Populatie 1946647 1939514 1930458 1927229 1924442 1925377 1921700 -*

Indicator 0,007 0,0086 0,0083 0,0096 0,0098 0,0093 0,0067 -*

* Pentru anul 2010 nu avem date de la Institutul Regional de Statistică

În tabelul şi figura 7.2.4 este prezentată evoluţia emisiilor principalelor gaze cu efect de seră la nivelul Regiunii Vest, în perioada 2003 – 2010. Din datele prezentate se poate constata că din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, ponderea cea mai mare o are CO2, după cum se ilustrează în tabelul următor. Această situaţie persistă de mulţi ani şi astfel se explică şi faptul că deocamdată se acordă atenţie deosebită acestor emisii.

Tabelul 7.2.4. Emisiile principalelor gaze cu efect de seră – CO2, CH4, N2O - în

perioada 2003-2010 (mii tone/an) Regiunea Vest Anul CO2

mii tone/an CH4

miitone/an N2O

mii tone/an 2003 11370,6 87,8206 2,7458 2004 12289,3 362,8039 3,6059 2005 11498,4 162,3865 2,6406 2006 13011 237,2095 2,1329 2007 12544,6 253,2066 4,0003 2008 12424,2 274,3788 4,1816 2009 8823,17 167,1544 2,623 2010 6957,17 2404,572 1043,4

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

S10

0,001

0,002

0,003

0,004

0,005

0,006

0,007

0,008

0,009

0,01

mii

tone

GE

S/c

ap d

e lo

cuito

r

anul

Emisii totale de gaze cu efect de sera pe cap de locuitor in Regiunea Vest

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

miit

one/

an

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

anul

Evolutia emisiilor GES in Regiunea Vest 2003-2010

CO2, mii tone/anCH4, miitone/anN2O,mii tone/an

Figura 7.2.3.. Emisii totale de gaze u efect de seră pe cap de locuitor

Figura 7.2.4. Evoluţia principalelor gaze cu efect de seră pentru perioada 2003 – 2010 în Regiunea Vest

Dintre gazele cu efect de seră emanate în atmosferă în perioada 2003 - 2010 la nivelul Regiunii, cele mai mari procente sunt de•inute de dioxidul de carbon (CO2) –

66,86%, protoxidul de azot (N2O) – 23,1% •i metan (CH4) – 10,02%.

Figura 7.2.5 Ponderea principalelor gaze cu

efect de sera în 2010 în Regiunea Vest

Ponderea principalelor gaze cu efect de sera in 2010

CH4

N2O

CO 2

co2

ch4

n20


144

Din grafic se observă că cea mai mare pondere de emisii de gaze cu efect de seră o reprezintă CO2. Acest fapt este cauzat de arderile din sectorul energetic, instala•iile de ardere neindustrială, arderile din industria de prelucrare. Emisiile de metan cele mai însemnate rezultă din extracţia şi distribuţia combustibililor fosili şi agricultură; iar protoxidul de azot provine în cea mai mare parte din arderile din energetică şi transport rutier.

7.3. Scenarii privind schimbarea regimului climatic în Romania

Clima este definită ca o mediere a stărilor de vreme pe o periodă de timp de ordinul a câtorva luni până la mii sau milioane de ani. Această mediere este realizată pentru anumite variabile relevante cum ar fi: temperatura, precipitatiile, vantul. Perioada clasică de mediere, definită de Organizatia Meteorologică Mondială (OMM), este de 30 de ani, iar perioada 1961-1990 este denumită perioadă de referinţă care defineşte norma climatică (climatul normal) pentru perioada actuală. Pentru dezvoltarea teoriei despre climă, la începutul anilor '70, s-a introdus noţiunea de sistem climatic. Sistemul climatic cuprinde atmosfera, oceanul, suprafaţa uscatului, biosfera şi criosfera, considerate ca subsisteme.

Având în vedere schimbările evidente observate în climatul global din ultimele decenii, se pune problema majoră de a evalua schimbarea climei în deceniile viitoare. Complexitatea sistemului climatic, natura diferită a subsistemelor care îl compun precum şi interacţiunea dintre acestea, impun utilizarea unor modele numerice extrem de complexe care au la bază legi fizice, dinamice şi chimice care simulează comportamentul acestor subsisteme. În plus, influenţa factorului antropogen introduce o incertitudine legată de evoluţia emisiilor gazelor cu efect de seră în viitor. Sunt elaborate anumite scenarii privind aceste emisii pe baza cărora se elaborează scenariile de schimbare a climei. Scenariile de emisie trebuie să ţină seama de caracteristicile de dezvoltare ale societăţii umane în viitor, caracteristici ce includ anumite decizii de ordin politic. Cu cât aceste scenarii de emisii a gazelor cu efect de seră sunt mai realiste, cu atât şi scenariile de schimbare a climei în deceniile viitoare sunt mai realiste. În plus se adaugă incertitudini legate de imperfecţiunile modelelor climatice utilizate. Prin urmare, informaţiile furnizate de aceste scenarii climatice trebuie considerate împreună cu incertitudinile asociate, deoarece nu constituie prognoze ci sunt folosite de factorii de decizie politică pentru fundamentarea unor planificări pe termen lung şi luarea măsurilor de reducere a efectului schimbărilor climei ca urmare a creşterii concentraţiei gazelor cu efect de seră. Astfel, scenariile climatice ar trebui interpretate ca fiind schimbările aşteptate în regimul parametrilor climatici, în ipoteza că emisia gazelor cu efect de seră ar avea o anumită evoluţie în viitor. Simulările realizate cu diferite modele arată diferenţe între diferite scenarii, însă semnalul comun este de încălzire a climei. Chiar dacă concentraţia gazelor cu efect de seră se va stabiliza, datorită inerţiei sistemului climatic, clima va continua să se încălzească. (http://www.meteoromania.ro/index.php?id=494)

Pentru simularea caracteristicilor sistemului climatic global şi pentru proiectarea răspunsului sistemului la scenarii ale influenţei unor factori externi (naturali sau antropogeni) se utilizează modelele de circulaţie generală atmosfera-ocean (AOGCM). Modelele furnizează informaţii referitoare la climatul regional şi schimbarea climei la nivel regional.

Gradul de împrăştiere a estimărilor obţinute în cadrul unui ansamblu de mai multe AOGCMuri este utilizat pentru caracterizarea incertitudinilor în proiectarea schimbărilor climatice. O împrăştiere mai mare (atât din punct de vedere al intensităţii schimbării, cât şi al semnului creştere sau descreştere) arată o incertitudine mai mare. Media schimbărilor pe un ansamblu de multi-modele este considerată valoarea optimă (conform Raportului IPCC-2007).

http://www.meteoromania.ro/index.php?id=494


145

Pentru a obtine informaţii la o scară mai fină (downscaling), comparativ cu modelarea AOGCM, există 2 metode care se utilizează, menţionate inclusiv în ultimul Raport IPCC în anul 2007:

- metoda dinamică, reprezentată de modelele climatice regionale (RegCM) care sunt cuplate la condiţiile laterale cu modelele climatice globale;

- metoda statistică, care se bazează pe relaţii statistice stabilite pe baza datelor de observaţie între variabile climatice la scară locală/regională şi variabile atmosferice la scară mare; în ambele cazuri, calitatea produselor obţinute prin downscaling depinde de calitatea modelelor globale;

Ambele metode prezintă avantaje şi dezavantaje şi de aceea pentru o anumita regiune, se consideră că este ideal să se utilizeze cele două metode, în vederea unei mai bune estimări a incertitudinilor.

Proiecţiile privind schimbările în regimul climatic din România (temperatura aerului şi precipitaţii atmosferice), pentru perioada 2001 - 2030, faţă de perioada 1961 - 1990, au fost realizate de două metode de downscaling aplicate unor modele climatice globale (AOGCM) sau regionale (RegCM), în condiţiile scenariului IPCC de emisie A1B care presupune o rată ponderată de creştere a concentraţiei gazelor cu efect de seră pentru secolul 21.

Scenariul A1B presupune un viitor în care creşterea economică va fi rapidă, populaţia globului va creşte până la sfârşitul secolului, după care se va înregistra o scădere şi vor fi puse în aplicare noi tehnologii într-un mod rapid. Acest scenariu prevede un echilibru în ceea ce priveşte utilizarea sursei de energie (combustibili fosili şi energie alternativă), în sensul că nu se va folosi o anumită sursă de energie, întreg lanţul de aprovizionare cu energie beneficiind de niveluri de creştere tehnologică similară. Scenariile climatice prezentate în cadrul acestui material reprezintă o sinteză a unui studiu de cercetare realizat de Administraţia Naţională de Meteorologie şi finanţat de Ministerul Mediului.

Potrivit celui de-al 4-lea Raport de Evaluare al IPCC publicat în anul 2007, diferenţele între scenariile climatice pentru începutul secolului 21, bazate pe diferite scenarii de emisie a gazelor cu efect de seră sunt nesemnificative. Aceste diferenţe cresc pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul secolului 21. Schimbările parametrilor climatici menţionaţi, pentru perioada 2001 - 2030, sunt calculate ca diferenţe între media acestora pe intervalul 2001-2030 şi media pe intervalul 1961 - 1990. 7.3.1. Creşteri ale temperaturilor

Pe teritoriul Regiunii Vest sunt amplasate 22 de staţii meteorologice (5 staţii în

judeţul Arad, 9 staţii în Caraş – Severin, 3 staţii în Hunedoara şi 5 în Timiş).

Figura 7.3.1.1 Situaţia temperaturii

înregistrate la staţiile meteorlogice din judeţele Arad şi Hunedoara în 2010 Tabelul 7.3.1.1 Temperaturile medii, maxime şi minime anuale de la staţiile meteorologice din – 2010, în judeţul Caraş-Severin

Nr. crt. Staţia meteo Temperatura medie

anuală (ºC) Temperatura maximă

absolută (ºC) Temperatura minimă

absolută (ºC)

-20

-10

0

10

20

30

40

1 2 3 4 5 6 7 8

Temperatura medie, maxima si minima la statiile meteorologige din jud. AR si HD in 2010

Temperatura medie anuală

Temperatura minimă absolută (oC)Temperatura maximă absolută (oC)


146

Din tabel se observă că în judeţul CS, temperatura maximă absolută (ºC) în toate staţiile meteo din judeţ sunt înregistrate în 2007.

Datele deţinute pentru judeţul Timiş se referă la anul 2009. Pentru această perioadă temperatura maximă anuală a aerului a fost înregistrată în data de 23 iulie 2009, respectiv 36.70C, la Sânnicolau Mare, în timp ce minima absolută la nivelul judeţului Timiş a fost înregistrată în data de 21 decembrie 2009, respectiv -21,40C, la Timişoara.

Rezultatele experimentelor numerice, realizate cu generaţia actualǎ de modele climatice, sugereazǎ cǎ pentru orizontul de timp 2021-2050, comparativ cu intervalul de referinţǎ 1961-1990, temperaturile medii sezoniere, în regiunea Vest, ar putea creşte iarna cu valori cuprinse între 1,6˚C şi 1,7˚C, vara cu valori cuprinse între 1,6˚C - 1,8˚C, toamna cu valori cuprinse între 1,4˚C -1,5˚C, iar primǎvara cu valori cuprinse între 1,1˚C -1,2˚C. Aceste experimente numerice au fost realizate în condiţiile scenariului A1B (creşteri moderate ale emisiilor gazelor cu efect de serǎ în secoul XXI).

7.3.2. Modificări ale modulelor de precipitaţii

În figura prezentată mai jos se observă o uşoară creştere a cantităţilor de precipitaţii

în anul 2010. Figura 7.3.2.1 Evoluţia cantităţii de

precipitaţii pe staţii în Regiunea Vest

Pentru judeţul Timiş nu se deţine situaţia precipitţiilor la nivelul anului 2010

În cazul precipitaţiilor, proiecţiile schimbării sunt mult mai puţin coerente şi gradul de incertitudine asociat este mai mare. Se poate estima o scădere a cantităţii de precipitaţii pentru orizontul de timp 2021-2050, comparativ cu intervalul de referinţǎ 1961-1990 între -4 % şi –10 %, pentru

anotimpul de vară. Aceste experimente numerice au fost realizate în condiţiile scenariului A1B (creşteri moderate ale emisiilor gazelor cu efect de serǎ în secoul XXI).

7.3.3. Debit şi creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale legate de vreme

Impactul schimbărilor climatice depinde de vulnerabilitatea diferitelor sectoare

economice, sociale şi de mediu. Sectoarele afectate de creşterea temperaturii şi modificarea regimului de

precipitaţii, precum şi de manifestarea fenomenelor meteorologice extreme sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apă, silvicultura, infrastructura, reprezentată prin clădiri şi construcţii, turismul, energia, industria, transportul, sănătatea şi activităţile recreative. De asemenea, sunt afectate în mod indirect sectoare economice precum:

1 Reşiţa 11.1ºC 40.0 ºC -2007 -19.2 ºC-1987 2 Oraviţa 11,9ºC 42.0 ºC-1938 -23.6 ºC-1942 3 Caransebeş 11.1ºC 40.3 ºC-2007 -32.2 ºC-1929 4 Bozovici 9,8ºC 41.8 ºC-2007 -30.8 ºC-1985 5 Moldova Nouă 12.4ºC 44.0 ºC-2007 -23.7 ºC-1963 6 Băile Herculane 11.0ºC 43.0 ºC-2007 -23.0 ºC-1947 7 Semenic 3,9ºC 29.4 ºC-2007 -24.5 ºC-1963 8 Cuntu 4,9ºC 29.5 ºC-2007 -25.4 ºC-1963 9 Vf. Ţarcu 0.0ºC 22.5 ºC-2007 -34.4 ºC-1979

Evolutia cantitatii de precipitatii pe statii

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

Arad

Bozovic

i

Semen

icCuntu Deva

Parâng

Banloc

Jimbo

liaLu

goj

Sânnic

olau M

are

Cantitate totală deprecipitaţii – 2009 Cantitate totală de precipitaţii -2010


147

industria alimentară, prelucrarea lemnului, industria textilă, producţia de biomasă şi de energie regenerabilă.

De exemplu, în sectorul energetic ar putea apărea probleme mai ales la producerea de energie în hidrocentrale, ţinând cont de faptul că sudul şi sud-estul Europei şi, implicit, România este mult mai expusă riscului de apariţie a secetei. Creşterea temperaturilor de iarnă va duce la o scădere cu 6%-8% a cererii de energie pentru încălzire, în perioada 2021-2050. În schimb, până în 2030, consumul de energie pe perioada verii ar putea creşte cu 28%, din cauza temperaturilor ridicate.

În ultima perioadă, ca urmare a perturbaţiilor climatice teritoriul regiunii a fost afectat de o serie de fenome meteorologice extreme, cum ar fi: furtuni violente, de regulă pentru perioade scurte de timp, ploi torenţiale de scurtă durată pe suprafeţe reduse, caniculă urmată de secetă pedologică. Precipitaţiile abudente au provocat inundaţii rapide.

7.4.Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice Protec•ia climei este marea provocare a timpurilor noastre. Modul în care

gestionăm amenin•ările reale asupra stabilită•ii climei va defini viitorul nostru, economia •i lumea în care trăim.

Un studiu recent al schimbărilor climatice prezice că încălzirea globală va continua în următoarele decenii cu cel puţin 0,3 - 0,6 grade Celsius. Chiar o puternică politică globală pe problematica schimbărilor climatice doar va încetini încălzirea globală şi va stabiliza temperaturile medii globale la sfârşitul secolului XXI.

Inevitabila încălzire globală va duce la condiţii meteorologice extreme şi va afecta şi regiunea nostră

În lupta privind combaterea Schimbărilor Climatice, trebuie adoptate măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră •i anumite măsuri de adaptare la condi•iile actuale. Strategiile de adaptare, cât •i cele de reducere sunt nu doar necesare, ci •i complementare. Cele mai multe solu•ii de reducere a încălzirii globale sunt legate de:

- folosirea cu eficienţă maximă a resurselor energetice •i a energiei de orice fel, în general, de exemplu în construc•ii, industrie, aparate electrocasnice

- cre•terea utilizării energiei regenerabile (eoliană, solară, de biomasă) •i a instala•iilor de generare combinată a căldurii •i electricită•ii

- îmbunătă•irea transportului public, a infrastructurii •i promovarea mijloacelor de transport nemotorizate

- reducerea emisiilor de dioxid de carbon generate de autoturismele noi - reducerea emisiilor industriale - imbunătă•irea tehnologiilor utilizate - reducerea emisiilor din agricultura - achizitii verzi (green procurement) - reducerea defri•ărilor, promovarea managementului durabil al pădurilor - plantarea de spa•ii verzi - plantarea de noi păduri - reducerea emisiilor provenite din depozitele de deşeuri - reciclarea de•eurilor - reducerea consumului de apă pentru uz casnic •i industrial Adaptarea este un proces prin care •ările, regiunile, municipalită•ile, societă•ile

înva•ă să reac•ioneze la riscurile asociate schimbărilor climatice. Aceste riscuri sunt reale, acţionând deja în multe sisteme •i sectoare esen•iale ale existen•ei umane - resursele hidrologice, securitatea alimentară •i sănătatea. Op•iunile de adaptare sunt multiple •i variază de la cele tehnice până la schimbări de tip comportamental la nivel individual sau de grup.


148

Dezvoltarea durabilă poate reduce vulnerabilitatea. Pentru a avea efecte pozitive, adaptarea trebuie direcţionată către priorităţile dezvoltării durabile la nivel local, na•ional •i interna•ional prin programele sectoriale

Strategiile locale sau na•ionale de adaptare pot include: - metode •i instrumente pentru evaluarea adaptării - educarea, formarea •i conştientizarea publicului, incluzând publicul de toate

vârstele - promovarea strategiilor de adaptare locale - cadru legislativ •i norme care promovează ac•iuni uşor adaptative - promovarea producerii de energie din surse regenerabile - elaborarea de strategii proprii ale autorită•ilor administraţiei publice locale în

vederea utilizării de surse de energie care să respecte normele europene de mediu •i eficien•a, în vederea producerii de energie electrică •i termică, în sisteme centralizate

- dezvoltare urbană planificată - dezvoltarea standardelor de construc•ie pentru clădiri verzi - dezvoltarea standardelor •i solu•iilor constructive pentru îmbunătă•irea

performan•elor de izolare termică a construc•iilor, în vederea eficientizării consumului de energie

- promovarea de materiale •i solu•ii constructive adecvate poten•ialelor efecte ale schimbărilor climatice

- încurajarea transporturilor alternative cu impact cât mai redus asupra mediului

- limitarea masei mijloacelor de transport de mărfuri pe anumite tronsoane cu expunere ridicată a popula•iei

- promovarea capacită•ii de gândire individuală •i institu•ională - transferul de tehnologie •i dezvoltarea - adaptarea infrastructurilor de sport •i amenajarea spa•iilor de desfă•urare

a activită•ilor în aer liber •inând cont de impactul schimbărilor climatice Protocolul de la Kyoto prevede utilizarea de către Părţile semnatare, a trei

mecanisme flexibile de cooperare internaţională având ca obiectiv reducerea costurilor acţiunilor de limitare şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră:

- Implementarea în comun (JI); - Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM); - Comercializarea Internaţională a Emisiilor (IET).

1. Implementarea in comun (Joint Implementation) Mecanismele Protocolului de la Kyoto sunt „voluntare”, ceea ce înseamnă că

fiecare ţară îşi formulează şi aplică propria politică privind utilizarea, sau nu, a acestora. Mecanismele JI şi CDM asigură reducerea de emisii, prin dezvoltarea unor proiecte de investiţii specifice în ţările eligibile în care condiţiile de realizare a proiectelor sunt mai avantajoase.

România s-a implicat cu succes în realizarea proiectelor de investiţii de tip „Implementare în Comun”, prin colaborarea cu diferite state, în vederea realizării transferului de tehnologie pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creşterea eficienţei energetice a obiectivelor unde se realizează aceste investiţii şi îmbunătăţirea calităţii mediului. Astfel, au fost încheiate 10 Memorandumuri de Înţelegere (MoU) care reprezintă cadrul legal pentru realizarea proiectelor JI cu: Elveţia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Austria, Suedia şi Franţa, Italia, Finlanda şi Banca Mondială (în cadrul Fondului Prototip al Carbonului - Prototype Carbon Fund). Lista proiectelor JI şi procedura naţională privind utilizarea mecanismului JI respectiv pentru aprobarea proiectelor de către autorităţile pentru protecţia mediului sunt disponibile pe adresa de internet a Ministerului Mediului (www.mmediu.ro).

http://www.mmediu.ro


149

Pentru România, proiectele JI constau în acţiuni de modernizare, reabilitare, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi implementarea tehnologiilor „prietenoase cu mediul”, pentru:

- construcţia instalaţiilor de cogenerare sau transformarea unor centrale termice în centrale de cogenerare;

- schimbarea combustibilului în instalaţiile de producere a energiei sau în instalaţiile industriale, şi utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de carbon;

- reabilitarea sistemelor de încǎlzire centralizată; - promovarea energiei neconvenţionale şi construcţia instalaţiilor de producere

a energiei de tip „energie curatǎ”; - recuperarea metanului de la depozitele de deşeuri urbane; - reabilitarea şi eficientizara unor grupuri de termocentrale; - împădurirea şi/sau reîmpădurirea unor suprafeţe de terenuri.

2. Comercializarea internaţională a emisiilor (IET) Fiecare stat inclus în Anexa B a Protocolului de la Kyoto are dreptul să emită o

anumită cantitate de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2008 - 2012, în conformitate cu Cantitatea Atribuită stabilită prin Protocolul de la Kyoto. Unităţile cantităţii atribuite - numite AAU-ri2 („assigned amount units”), aşa sum sunt definite de Protocol, sunt înregistrate şi tranzacţionate prin intermediul Registrului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră. Conform datelor din Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră transmis Secretariatului UNFCCC în anul 2010, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră în anul 2008 (145 milioane tone CO2 echivalent) este cu circa 42,99 % mai scăzut decât valoarea ţintă medie prevăzută de Protocolul de la Kyoto în perioada 2008 - 2012. În baza acestor date, România va fi în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada de angajament 2008 - 2012, fără adoptarea unor măsuri adiţionale de reducere a emisiilor.

În anul 2009 au început demersurile pentru stabilirea cadrului legal privind comercializarea internaţională a emisiilor de gaze cu efect de seră (IET) conform art.17 al Protocolului de la Kyoto (surplusul de AAU-uri). Conform O.U.G. nr. 29/2010 şi H.G. nr. 432/2010, valorificarea surplusului de unităţi ale cantităţii atribuite României prin Protocolul de la Kyoto se va face în cadrul „schemelor de investiţii verzi”, instrumente de asigurare a unor beneficii pentru mediu, întrucât prin acestea se va realiza finanţarea proiectelor care generează reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

În perioada 2008 - 2010, România are un disponibil minim de 50.000.000 t CO2 echivalent, anual.

Pentru prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, 2008 - 2012, surplusul de AAU-uri care se comercializează de către Guvernul României este de maximum 300.000.000 de AAU-uri, iar veniturile rezultate din comercializare se constituie în cea mai mare parte în sursă de finanţare pentru investiţiile verzi, precum şi într-un procent de cel mult 2% pentru campanii de informare şi conştientizare şi studii de cercetare în domeniul schimbărilor climatice. Sumele rezultate din comercializarea surplusului de unităţi ale cantităţii atribuite se fac venit la Fondul pentru Mediu şi sunt gestionate de Administraţia Fondului pentru Mediu.

Sumele prevăzute pentru „investiţiile verzi” sunt utilizate pentru următoarele categorii de proiecte:

- „tehnologii curate”, incluzând gazeificarea cărbunelui şi cogenerare de înaltă eficienţă, fără a se limita la acestea;

- modernizarea şi reabilitatea grupurilor energetice; - creşterea producţiei de energie din surse regenerabile; - îmbunătăţirea utilizării eficiente a energiei în clădiri;


150

- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în agricultură; - reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin stimularea

utilizării autovehiculelor hibrid şi a celor electrice; - împădurirea unor suprafeţe de terenuri, inclusiv a terenurilor agricole

degradate; - managementul deşeurilor cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

În prezent în Regiunea Vest, în judeţul Timiş se desfăşoară două proiecte JI - Reabilitarea CET Timişoara Sud şi CET Timişoara Centru.

Deasemenea la nivelul municipiului Timişoara există o strategie locală privind schimbările climatice în municipiu, proiect realizat de către Primăria Municipiului Timi•oara •i alte Institu•ii din afara Primăriei, care au conlucrat cu exper•i externi. •inta globală propusă la nivelul municipiului Timi•oara este de reducere a emisiilor de CO2 cu 20% până în anul 2020. Pentru atingerea •intei globale de 20% reducere a emisiilor de CO2 până în anul 2020 pentru municipiul Timi•oara, s-au alocat •inte individuale pe fiecare sector, în func•ie de poten•ialul acestora de contribu•ie la reducerea emisiilor de CO2.

7.5. Tendinţe

În România, schimbările climatice, se fac deja resimţite cu efecte asupra dezvoltării economice (agricultură, transporturi, turism, sevicil), asupra regimului şi calităţii vieţii locuitorilor (distrugeri cauzate de inudaţli, alunecări de teren, furtuni violente, valuri de căldură sau de frig, etc). Din păcate aceste fenomene au provocat şi pierderi materiale însemnate şi chiar decese în rândul populaţiei. Conform experţilor din cadrul ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), schimbarea climei se va accentua prin creşterea frecvenţei şi intensităţii valurilor de căldură şi a secetelor, dar se vor înregistra mai multe precipitaţii abundente într-o perioadă scurtă de timp, fenomen care va duce la producerea de inundaţii. Efectele schimbărilor climatice, se resimt diferit de la o regiune la alta, depinzând şi de condiţii locale de relief, vegetaţie, aşezarea localităţilor pe cursuri de apă sau versanţi, zone cu defrişări masive etc. Zonele cele mai afectate de schimbările climatice vor fi în primul rând cele situate la altitudini sub 500 m (adică circa 68% din teritoriul ţării). Astfel, prin creşterea cu 3°C a temperaturii medii a aerului pe teritoriul României se prognozează că Dobrogea, sudul Moldovei, vestul Ardealului, Banatul, sudul Olteniei şi o bună parte din sudul Câmpiei Române, adică peste 30% din ţară, vor fi supuse unui proces de deşertiftcare şi restul de circa 38% unui proces de aridizare accentuată. Acest proces va cuprinde în continuare toate câmpiile României, până la 85% din suprafaţa dealurilor şi aproape 20% din munţii de la altitudini mai joase. Pe baza modelelor climatice globale/regionale s-au realizat proiecţii ale schimbărilor climatice pentru secolul 21, în funcţie de scenariul de emisie a gazelor cu efect de seră. În România, faţă de perioada 1980-1990, se asteaptă o creştere a temperaturii medii anuale a aerului între 0.5 - 1.5°C pentru perioada 2020-2029 şi între 2.0 - 5°C pentru sfârşitul secolului (2090-2099). Sub aspectul precipitaţiilor, pentru perioada 2090-2099, peste 90% din modelele climatice proiectează cantităţi de precipitaţii mai reduse îndeosebi în timpul verii în sudul şi sud-estul ţării, abaterile negative faţă de perioada actuală fiind mai mari de 20 - 25%. Frecvenţa anilor deficitari sub aspectul cantităţilor anuale de precipitaţii (sub 600 mm/an), la nivelul fiecărei regiuni agricole, în ordine descrescătoare, este: Dobrogea – 91.2%, Muntenia – 58.4%, Moldova – 58.3%, Oltenia – 41.6%, Transilvania-Maramureş – 45.8% şi Banat-Crişana – 37.4%


151

VIII MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII

8.1.Poluarea aerului şi sănătatea

Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe care în

funcţie de concentraţie sau acţiune, produc modificări ale sănătăţii sau alterează mediul. Poluarea atmosferei reprezintă o problemă gravă pentru omenire, ce stă în

permanenţă în atenţia Organizaţiei Meteorologice Mondiale şi este datorată în principal industrializării şi urbanizării accentuate.

Atmosfera este poluată dacă substanţele prezente în aer exercită un efect nociv asupra omului sau a mediului. Particulele în suspensie au diferite acţiuni asupra organismului uman Gazele şi vaporii iritanţi pătrund în organism pe cale respiratorie, dar şi pe cale cutanată şi digestivă. Toxinele pot afecta toate ţesuturile sau anumite organe sau ţesuturi. Se disting gaze cu acţiune asfixiantă care au efect toxic hipoxia sau anoxia (exemplu oxidul de carbon), gaze cu acţiune narcotică şi gaze cu acţiune sistemică, toxicitatea acestora se manifestă selectiv asupra anumitelor organe sau sisteme. Evaluând riscul pentru sănătatea umană, poluarea produsă de procesele de combustie prezintă în primul rând riscul iritant ( suspensii, SO2, NO2, aldehide) şi cel cancerigen prin hidrocarburile policiclice aromatice. Riscul asfixiant prin CO2 şi CO este redus, CO2 nu atinge niciodată concentraţii toxice, iar CO eliminat prin coş la anumită înălţime nu ajunge a fi inhalat. Poluarea produsă de gazele de eşapament ale autovehiculelor prezintă riscul iritant (NO2, aldehide), asfixiant, toxic, specific (halogenurile de plumb) şi cancerigen (hidrocarburi policiclice aromatice). Industriile contribuie la poluarea aerului cu o diversitate de produşi poluanţi eliminaţi sub formă de suspensii sau gaze, exemplu: industria siderurgică, metalurgia neferoasă (suspensii sub formă de oxizi metalici: Pb, Zn, Cd, şi gaze toxice SO2), industria de aluminiu (fluor), industria materialelor de construcţii (fabrici de ciment), pulberi de azbest, industria chimică, de îngrăşăminte.

Riscul pentru sănătatea umană produs de poluarea industrială este foarte variabil în funcţie de profilul industrial şi de procesul tehnologic. Populaţia expusă la acest tip de poluare este mai redusă decât în cazul poluării produse de arderea de combustibil, de autovehicule

8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate

Apa poate influenţa sănătatea populaţiei fie în mod direct prin calităţile sale

biologice, chimice şi fizice, fie indirect. Astfel cantitatea insuficientă de apă duce la menţinerea unei stări insalubre, a deficienţelor de igienă corporală, a locuinţei şi a localităţilor, rezultând răspândirea unor afecţiuni digestive (dezinteria si hepatita endemică) a unor boli de piele, etc.

O mai bună tratare a apelor uzate din regiune a dus la îmbunătăţirea calităţii apei, dar abordări complementare pot fi necesare pentru viitor (trebuiesc făcute eforturi continue pentru a îmbunătăţi în continuare calitatea resurselor de apă).

Directiva Apei Potabile (DAP) stabileşte standarde de calitate pentru apă “la robinet” Cea mai mare parte a populaţiei europene primeşte apă potabilă tratată prin sistemele de alimentare municipale. Astfel, ameninţările la adresa sănătăţii sunt rare şi apar în primul rând, dacă contaminarea sursei de apă coincide cu un eşec în procesul de tratare.

Implementarea Directivei de Tratare a Apelor Reziduale Urbane rămâne incompletă în mai multe zone. Cu toate acestea, ele beneficiază de perioade eşalonate de tranziţie pentru punerea completă în aplicare până în 2018. DTARU se adresează aglomerărilor cu


152

o populaţie de 2 000 sau mai mult; astfel, riscurile potenţiale de sănătate publică legate de salubritatea publică există în unele zone rurale din Europa. Pentru aceste zone, sunt disponibile soluţii complementare, de “joasă-tehnologie”.

Înţelegerea contribuţiei relative a diferitelor căi de expunere este, totuşi, incompletă. Povara bolilor cauzate de apă în Europa este dificil de estimat şi cel mai probabil subestimată. Dimensiunea poluării apei şi efectul acesteia asupra mediului depinde de mai mulţi factori, de nivelulul de poluare al apei şi de cantitatea apei. Poluările au impact asupra mediului, sănătăţii umane şi asupra calităţii vieţii.

• Staţii epurare şi sisteme de canalizare în mediul urban - Impactul asupra sănătăţii umane – include boli hidrice, boli infecţioase în cazul consumului accidental de apă din surse de suprafaţă sau subterane infestate cu ape uzate menajere neepurate sau insuficient epurate.

• Lipsa staţii epurare şi sisteme de canalizare în mediul rural - Impactul asupra sănătăţii umane – include boli hidrice, boli infecţioase provocate de consumul de apă din surse de suprafaţă sau subterane infestate cu ape uzate menajere neepurate. Se apreciază că efectele asupra sănătăţii umane sunt semnificative.

• Obiective agricole abandonate - Riscurile induse de acestea sunt cauzate de depozitele de îngrăşăminte chimice degradate care pot provoca grave poluări accidentale şi de „poluările istorice” care afectează solul, subsolul şi pânza freatică din zona fostelor ferme zootehnice. Impactul asupra sănătăţii umane – este considerabil şi include boli hidrice, intoxicaţii în cazul consumului de apă preluată din pânza freatică cu încărcare organică, nitriţi, nitraţi sau contaminată microbiologic din zona fostelor ferme zootehnice. 8.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei

Principalele forme de impact şi risc identificate în bilanţurile de mediu determinate

de depozitele neconforme de deşeuri sunt: - poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt. - participarea la generarea efectului de seră prin descompunerea deşeurilor

biodegradabile, urmată de degajarea gazului de depozit compus în special din metan si bioxid de carbon (45-60% CH4 si 40-55% CO2), compuşi care ocupă locul II si III în ierarhia substanţelor care au capacitatea de a modifica proprietăţile fizice şi chimice ale stratului de ozon.

- poluarea apelor subterane şi de suprafaţă prin levigat şi apele meteorice care spală suprafaţa depozitelor;

- modificări de peisaj şi disconfort vizual - scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri - modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile

invecinate - modificarea biocenozelor din vecinătatea depozitului în sensul că în asociaţiile

vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate iar unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care îşi găsesc hrana în gunoaie (şobolani, ciori).

8.4.Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu

Importul şi exportul anumitor substanţe şi preparate periculoase (PIC)

Regulamentul 304/2003/CE privind exportul şi importul de produse chimice periculoase a fost înlocuit de Regulamentul CE 689/2008.

Substanţele şi preparatele chimice periculoase aflate sub incidenţa HG nr. 697/2004 fac parte din următoarele categorii:

- anumite preparate chimice periculoase care sunt subiect al Procedurii PIC, prevăzute prin Convenţia de la Rotterdam;


153

- toate preparatele chimice care se exportă şi pentru care se aplică prevederile referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;

- anumite preparate chimice periculoase care sunt interzise sau sever restricţionate şi care sunt enumerate în Anexa 1 a actului normativ.

În perioada anilor 2005-2009 în Regiunea Vest au fost verificaţi o serie de agenţi economici importatori şi exportatori de substanţe chimice (periculoase) şi au fost solicitate date referitoare la aceştia de la: Autoritatea Naţională a Vămilor- Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, Direcţiile Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, Biroul Vamal Zona Liberă Curtici, Garda Naţională de Mediu - Comisariatele Judeţene, instituţii desemnate ca autorităţi de control al exportului şi importului de produşi chimici înscrişi în anexa I a Regulamentului.

În judeţele Arad, Caraş – Severin şi Hunedoara nu au fost identificaţi agenţi economici importatori sau exportatori de preparate chimice periculoase aflate sub incidenţa prevederilor Procedurii PIC.

În judeţul Timiş în anul 2007 o serie de agenţi economici au importat o cantitate de substanţe şi preparate chimice periculoase. Substanţele chimice importate au fost utilizate cu precădere la fabricarea de compuşi chimici de sinteză în industria de lacuri şi vopsele, spume poliuretanice flexibile, materialelor de construcţii din plastic, în industria textilă şi de pielărie etc. Se constată o scădere a cantităţii importate de la circa 485 tone în 2006 la 98,64 tone substanţe chimice periculoase.

În anii 2008 - 2010 nu s-a realizat import sau export de substanţe şi preparate chimice periculoase. Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS)

Pentru anii 2007 - 2010 s-a efectuat pentru Regiunea Vest inventarierea agenţilor care desfăşoară activităţi cu substanţele reglementate prin Regulamentul Parlamentului European şi Consiliului (CE) nr. 2037/2000 respectiv 1005/2009 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea anumitor substaţe care distrug stratul de ozon.

Se constată o scădere a cantităţilor totale de ODS-uri utilizate în 2010 faţă de anii precedenţi şi că nu există societăţi comerciale autorizate în vederea importului şi exportului de ODS-uri în stare pură sau în amestec.

În anii 2007, 2008 şi 2009 în Regiunea Vest nu s-au utilizat substanţele din grupele: (II) Alte clorofluorcarburi complet halogenate : alţi CFC (III) haloni: CF2BrCl (halon 1211), CF3Br (halon 1301) respectiv C2F4Br2 (halon

2202) (V) 1,1,1-tricloretan (metilcloroform) C2H3Cl3 (VI) bromură de metil CH3Br (VII) hidrobromofluorocarburi HBFC

Din anul 2010 nu se mai comercializează pe teritoriul României nici substanţe din grupul VIII, tendinţa fiind de înlocuire a stocurilor existente cu compuşi non-ODS conform cadrului legal pentru eliminarea ODS-urilor - Hotărârea de Guvern nr. 58/2004 pentru aprobarea Programului Naţional de eliminare treptată substanţelor care epuizează stratul de ozon. Scopul acestui program era actualizarea pe termen scurt a unei strategii de eliminare eşalonate şi fezabile a ODS rămase în utilizare în România şi până în anul 2007, ţinta de reducere a consumului de CFC era de 85%. In acest sens, a fost necesară îmbunătăţirea sistemului de reglementare a importului şi a utilizării agenţilor frigorifici în sectorul service (prin reducerea treptată a importurilor, cu 20% anual, până la atingerea nivelului 0), măsură realizată prin încurajarea sectorului frigorific pentru activităţile de recuperare şi reciclare a agenţilor frigorifici. Este permisă utilizarea HCFC-urilor (R22) până în anul 2010, iar pentru perioada 2010-2015, se mai poate efectua service cu R22 provenit din activităţi de recuperare/reciclare.


154

Dacă în anul 2007 s-au identificat 52 agenţi economici care au vehiculat agenţi frigorifici, progresiv, numărul acestora a scăzut: în anul 2008 au vehiculat agenţi frigorifici 54 agenţi economici, în anul 2009 doar 37 de agenţi economici au vehiculat agenţi frigorifici iar. în anul 2010 s-au identificat 35 agenţi economici care au vehiculat agenţi frigorifici Dintre aceştia 29 au vehiculat agenţi ODS în 2007, 21 în 2008, 24 în 2009 şi în anul 2010 din cantitatea totală de 273684,4 kg agenţi frigorifici doar 16 agenţi economici au vehiculat 132,3 kg R22. restul înlocuindu-i cu agenţi non-ODS.

În toate activităţile industriale au fost luate măsuri de înlocuire treptată a acestor substanţe cu altele nepoluante (spre exemplu: înlocuirea HCFC 141b cu alt agent de expandare nepoluat tip Solkane 365 / 227, înlocuirea CFC 12 cu HFC 134a prin promovarea instalaţiilor cu freon ecologic R 407c şi R 401a). În domeniul service, deşi s-au folosit cantităţi foarte mici, treptat se vor folosi numai agenţi ecologici.

Tendinţa generală este de eliminare la utilizare a agenţilor frigorifici ODS, practic cantitatea vehiculată în anii 2007 şi 2008 menţinându-se constantă (aprox. 7000 kg) iar în 2009 aproximativ 12350 kg. Dacă în 2007 s-au vehiculat 84,38 % agenţi non-ODS, în 2008 aceştia au atins 89,29 % din cantitatea vehiculată. Cantitativ, însă, agenţii frigorifici non-ODS vehiculaţi în 2008 faţă de 2007 au crescut de 1,56 ori. ( de la 37,730 tone la 58,960 tone ). Tabelul 8.4.. Agenţi frigorifici vehiculaţi în 2007 - 2010 în Regiunea Vest

2007 2008 2009 2010 Agenţi economici 52 / 29 54 / 21 37 / 24 35 / 16 Stoc la început an [kg] agenţi ODS

10639,195 1837,76

29083,443 2275.747

6441,2 5325,9

17724 275,4

Agent vehiculat în 2007 [kg] agenţi ODS

44710,074 6981,61

66022,654 7065.02

14811,63 12353,6

273684,4 132,3

Stoc la sfârşit an [kg] agenţi ODS

25404,895 2312

49419,3 6962.09

671,48 235,4

27016 230,5

Recuperat [kg] agenţi ODS

1664,88 260,4

833,22 0

114,4 7

0 0

Dacă la 1. 01. 2010 la nivelul Regiunii Vest R22 reprezenta 35% din stocul total de agenţi frigorifici la 1. 01. 2011 acesta reprezintă doar 0,6%. În general în anii 2007 - 2008 în Regiunea Vest s-au utilizat substanţe din grupul I [ Clorofluorocarburi (CFC): R 11, R 12, R 13, 113, 114, 115 ] şi VIII [ Hidroclorofluorocarburi HCFC: R 22, R 123, R 124, R 141 b, R 142 b, R 500, R 502 ] care s-au înlocuit cu substanţe de tip non-ODS [HFC*, alţi HFC** (amestecuri), agenţi frigorifici fără halogeni***]. * HFC 23, HFC 32, HFC 134 a, HFC 125, HFC 143 a, HFC 152 a ** R 404 a, R 507 A, R 407 A, R 407 B, R 407 C, R 410A, R 508 A, R 508 B *** R 717 (amoniac), R 600 a (izobutan), R 290 (propan) Este de menţionat că începând din anul 2009 nu s-au mai utilizat în Regiunea Vest substanţe din Grupul I. În ceea ce priveşte utilizarea ODS-urilor din Grupul IV ca solvenţi începând cu anul 2003 s-a înlocuit tetraclorura de carbon cu tricloretilenă sau percloretilenă, care sunt compuşi non-ODS.

Încă din 2006 în Regiunea Vest 2 agenţi economici au avut pe stoc 273,5 kg CCl4, fără a utiliza tetraclorură de carbon. Cantitatea de 203,8 kg aflată pe stoc în judeţul Caraş-Severin (UCM Reşiţa) s-a distrus prin incinerare la Pro Air Clean Timişoara iar în procesul tehnologic solventul s-a înlocuit cu tricloretilenă. Restul de 70 kg CCl4 este stoc de solvent recuperat din 2006 aflat in recipiente metalice sigilate, depozitate în magazie la SC ARCELORMITTAL HUNEDOARA SA. În acest context în 2009 şi 2010 doar 3 agenţi economici din judeţul Caraş-Severin au raportat vehicularea de solvenţi cloruraţi înlocuind tetraclorura de carbon cu tricloretilenă în procese de degresare ( piese metalice şi instalaţii de producere oxigen). În anul 2009 s-


155

au utilizat în total 561,51 kg tricloretilenă, rămânând pe stoc 361,85 kg. 2 agenţi economici din judeţul Arad au vehiculat 9310 kg de percloretilenă, deţinând pe stoc la începutul anului 2010 o cantitate de 4890 kg percloretilenă. În anul 2010 s-au utilizat 1034,62 tone de tricloetilenă, rămânând pe stoc 230,23 tone Substanţe reglementate de Regulamentul 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră

Pentru a reduce emisiile acestor gaze F în vederea îndeplinirii obiectivelor şi obligaţiilor UE referitoare la schimbările climatice în baza Protocolului de la Kyoto, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat, la data de 17 mai 2006, Regulamentul (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră (Regulamentul privind gazele F). Acest regulament care se aplică de la data de 4 iulie 2007 stabileşte cerinţele specifice pentru diferitele faze ale întregului ciclu de viaţă al gazelor F, de la producere până la sfârşitul duratei de viaţă.

Gazele fluorurate cu efect de seră (HFC, PFC şi SF6) sunt substanţe chimice artificiale utilizate în mai multe sectoare şi aplicaţii diferite. Acestea au devenit populare începând cu anii ’90 ca substituenţi pentru anumite substanţe care diminuau stratul de ozon utilizate la acea vreme în majoritatea aplicaţiilor respective, precum clorofluorocarburile (CFC) şi hidroclorofluorocarburile (HCFC), şi care au fost scoase treptat din uz în baza Protocolului de la Montreal. Deşi gazele fluorurate nu au proprietăţi de diminuare a stratului de ozon, majoritatea acestora au un înalt potenţial de încălzire globală (GWP). GWP (utilizat în contextul Regulamentului privind gazele F) este calculat în termeni de potenţial de încălzire pentru 100 de ani al unui kilogram de gaz fluorurat comparativ cu un kilogram de CO2.

Obiectivul general al Regulamentului privind gazele F este de a reduce emisiile de gaze fluorurate printr-o serie de măsuri sau acţiuni adoptate pe toată durata ciclului de viaţă al acestora. Gazele fluorurate sunt utilizate în mai multe domenii. În cadrul Regulamentului privind gazele F, sunt definite obligaţii specifice pentru operatorii următoarelor tipuri de echipamente:

- Echipamente staţionare de refrigerare, de climatizare şi pompe de căldură; - Sisteme staţionare de protecţie împotriva incendiilor şi extinctoare; - Instalaţii de distribuţie de înaltă tensiune; - Echipamente care conţin solvenţi; - Alte produse şi echipamente, inclusiv echipamente mobile, care conţin gaze

fluorurate sunt, de asemenea, vizate de Regulamentul privind gazele F. Alţi agenţi frigorifici utilizaţi sunt R 134 A (HFC 134a), R 404 A (reprezintă un amestec de R 125, R 143 A si R 134 A), R 407C (un amestec de R32, R 125 si R 134a) si R 507 A (amestec de R125 si R143 A), substanţe care fac parte din clasa HFC (hidrofluorocarburile) care intră în categoria gazelor cu efect de seră. Rămânia are obligaţia, ca stat membru UE să promoveze introducerea pe piaţă a produselor şi echipamentelor care utilizează alternative la gazele cu un potenţial ridicat de incălzire globală şi care sunt eficiente, inovatoare şi reduc şi mai mult impactul asupra climei. La prelucrarea magneziului prin turnare sub presiune în anul 2008 SC TRW Automotive Safety Systems SRL Timişoara a utilizat 52 kg de hexafluorură de sulf SF6 iar SC Takata Petri SRL Arad a utilizat 982 kg de hexafluorură de sulf SF6. După această dată s-a procedat la înlocuirea acesteia cu R134a. Evaluarea riscului asupra mediului reprezentat de produsele biocide şi pentru protecţia plantelor Biocide


156

Prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 98 / 8 / CE modificată de Directiva 2008 / 31 / CE doar prin adaptări de natură tehnică (referitoare numai la procedura Comitetului şi care nu trebuie să fie transpuse de statele membre) sunt transpuse în HG 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide. Această Hotărâre a fost modificată şi completată succesiv de HG 584 / 2006 şi HG 545 / 2008.

Pentru autorizarea şi înregistrarea produselor biocide pe teritoriul României funcţionează Comisia Naţională pentru Produse Biocide şi un grup de experţi care participă la evaluarea dosarelor, pentru eficacitatea, chimia, toxicologia şi ecotoxicologia produselor biocide (Ordinele 1182/2005 respectiv 697/2006). Până la parcurgerea tuturor etapelor prevăzute pentru implementarea legislaţiei nu se poate prezenta o informare corectă asupra situaţiei existente. Până la sfarşitul anului 2005, conform legislaţiei agenţii producatori şi importatori au avut obligaţia notificării la Comisia Naţională pentru Produse Biocide a produselor biocide pe care le produc şi le comercializează, în vederea întocmirii Registrului Naţional al produselor biocide. Autoritatea competentă realizează inventarierea la nivel naţional a tuturor produselor biocide care sunt plasate deja pe piaţă. Inventarierea produselor biocide s-a finalizat până la data de 31 iulie 2006.

Produsele biocide sunt clasificate în 23 de tipuri din următoarele grupe principale: a) grupa 1: Dezinfectante şi produse biocide în general; b) grupa 2: Conservanţi; c) grupa 3: Pesticide nonagricole; d) grupa 4: Alte produse biocide.

Listele cu substanţele active existente sunt prevăzute în cuprinsul anexelor HG 956/2005. Produse pentru protecţia plantelor Directiva 91/414/EC cu privire la plasarea pe piaţă a produselor de uz fitosanitar a fost transpusă în legislaţia românească prin HG 1559/2004, completată şi modificată de HG 628/2006 care reglementează procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României. Din iulie 2007 există propunerea de înlocuire a Directivei cu un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare (fungicide, insecticide, erbicide şi altele, destinate agriculturii şi horticulturii) în vederea simplificării şi armonizării crescute a legislaţiilor statelor membre UE. Ca un aspect important trebuie menţionat faptul că „Lista pozitivă a substanţelor active” se stabileşte la nivel comunitar de către Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală. Autorizarea substanţelor active se efectuează pe baza unei serii de criterii clare, menite să asigure un nivel sporit de protecţie a omului, a animalului şi a mediului.

Autoritatea naţională desemnată pentru omologarea produselor de protecţie a plantelor pe teritoriul României este Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor. Se omologhează produsele de protecţie a plantelor care conţin substanţele active prevăzute în lista substanţelor active autorizate în Uniunea Europeană.

Produsele fitosanitare utilizate nu conţin substanţe chimice reglementate prin Convenţia de la Stockholm, Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional. Substanţele şi produsele folosite în protecţia plantelor sunt cunoscute în general sub denumirea de pesticide şi sunt substanţe minerale, organice sau organo-minerale cu efecte preventive sau curative asupra bolilor, dăunătorilor, buruienilor şi altor agenţi ce pot afecta culturile agricole, se incadrează ca metode ale chimioterapiei la plante care alături de metodele fizico-mecanice, biologice şi agrotehnice alcătuiesc sistemul "luptei integrate", păstreazã intactă cantitatea şi calitatea producţiei agricole. După acţiunea


157

fiziologică sau grupa de organisme pe care le combat, pesticidele se împart în: Fungicide;Insecticide;Erbicide;Acaricide;Redenticide;Moluscocide;Regulatori de creştere;Cu acţiune mixtă;Nesatocide şi sterilizaţi de sol

În Regiunea Vest pentru protecţia fitosanitară şi combaterea buruienilor s-au aplicat tratamente conform tehnologiilor de cultură. Din datele primite de la Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţene se poate concluziona că erbicidarea a fost utilizată preponderent pentru culturile de grâu şi porumb şi, ca o remarcă generală se observă reducerea consumului produselor fitosanitare în anul 2008 faţă de 2007, mai ales că suprafaţa pe care s-au utilizat aceste produse a crescut. Evaluarea riscului asupra mediului reprezentat de produsele biocide şi pentru protecţia plantelor

Riscul poate fi generat de un eveniment, o acţiune sau absenţa unei acţiuni, consecinţele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale. Riscul de mediu se poate manifesta sub forma factorilor stresanţi generaţi de activitatea (sau inactivitatea) umană şi poate genera efecte adverse asupra mediului, precum şi degradarea sau pierderea durabilităţii.

Principala metodă de prevenire a efectelor negative asupra mediului ale biocidelor şi a produselor pentru protecţia plantelor constă în omologarea lor care are drept scop autorizarea producerii şi /sau comercializării diverselor produse din această categorie numai dacă sunt conforme unor norme şi standarde stricte.

Evaluarea riscului pentru mediu include evaluarea pericolelor şi a expunerii, respectiv caracterizarea riscului pentru mediu asociat substanţei active, ca atare şi în preparat - produs biocid sau produs pentru protecţia plantelor şi se efectuează în scopul protejării mediului, prin aplicarea de măsuri de reducere a riscului, măsuri de interzicere sau restricţionare a plasării pe piaţă şi a utilizării lor, după caz.

Trebuie însă luat în considerare faptul că prevederile Regulamentului REACH au intrat în vigoare şi în România de la 1 iunie 2007 şi că acesta reprezintă noul instrument de evaluare a riscurilor substanţelor chimice, unic la nivel european, având stabilite cerinţele specifice pentru evaluarea riscurilor. Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor funcţionează în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Durabile, iar pe site-ul acestui minister se regăseşte lista produselor pentru protecţia plantelor omologate până la data de 18. 12. 2008.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor privind autorizarea şi înregistrarea produselor biocide s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Produse Biocide (CNPB), care funcţionează pe lângă Ministerul Sănătăţii. Pe site-ul Ministerul Sănătăţii este afişată lista cu produse biocide permise plasării pe piaţă în România, actualizată până la data de 30. 07. 2008. Poluanţii organici persistenţi Poluanţii Organici Persistenţi (POPs) sunt substanţe chimice, ca atare sau prezente în preparate, care au proprietăţi toxice, sunt rezistente la degradare, se acumulează în organismele vii şi se transportă pe calea aerului, apei şi prin speciile migratoare dincolo de frontierele internaţionale şi sunt depozitate departe de locul lor de emisie, unde se acumulează în ecosisteme terestre şi acvatice. Datorită persistenţei şi bioacumulării POPs prezintă un real pericol pentru mediu şi sănătatea umană.

Principalele surse de emisie ale POPs se găsesc în 4 sectoare economice de bază: agricultură, industrie, transport şi energie, alături de care trebuie menţionate şi depozitele de deşeuri, crematoriile şi incineratoarele de deşeuri. Convenţia privind poluanţii organici persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001 şi ratificată de România prin Legea nr. 261 din 16 iunie 2004, stabileşte un set de măsuri


158

pentru reducerea şi/sau eliminarea emisiilor şi evacuărilor de anumiţi poluanţi organici persistenţi din producţia şi utilizarea internaţională, precum şi din evacuările accidentale.

Începând cu 1 ianuarie 2007, România devenind Stat Membru al UE aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanţii organici persistenţi şi de modificare a Directivei 79/117/CEE, acesta devenind instrumentul legal al implementării Convenţiei de la Stockholm şi al Protocolul Convenţiei din 1979 (UNECE Protocol on POPs in the EU). Modificările aduse sunt:

- Regulamentul Consiliului (EC) No 1195/2006 din 18 iulie 2006; - Regulamentul Consiliului (EC) No 172/2007 din 16 februarie 2007; - Regulamentul Comisiei(EC) No 323/2007 din 26 martie 2007.

Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 prevede că statele membre trebuie să furnizeze Comisiei cu regularitate diverse date şi informaţii şi acest fapt se concretizează prin Decizia Comisiei nr. 639/2007 din 2 octombrie 2007 de stabilire a unui format comun pentru comunicarea datelor şi a informaţiilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la poluanţii organici persistenţi.

La nivel naţional cadrul legal de implementare al Regulamentului este dat de HG 561/2008. Ca urmare a obligaţiilor care revin în temeiul Convenţiei de la Stockholm şi în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Regulament Planul naţional de implementare aferent perioadei 2008-2029,a fost adoptat în HG 1497 / 2008.

În perioada 1975 – 1980 în agricultura românească s-au aplicat toate tipurile de pesticide care apar în lista POP a Convenţiei de la Stockholm. În perioada imediat următoare, în intervalul 1980 – 1995 s-a renunţat în bună parte la utilizarea acestora (fiind aplicate doar cantităţi din ce în ce mici de HCB, heptaclor şi Toxafen).

La nivelul anului 2004 s-a realizat Inventarul depozitelor de deşeuri de pesticide care a evidenţiat existenţa în Regiunea Vest a 24 de depozite de pesticide expirate (166 tone respectiv 92650 litri). Această cantitate de pesticide a fost eliminată în perioda decembrie 2004 – decembrie 2006 conform programului de eliminare a pesticidelor istorice din România al Ministerului Agriculturii, în cadrul unui proiect Phare. (“Disposal of pesticides (re-packing, collection and elimination of pesticide residues on the Romanian territory)–obsolete pesticides”), Întreaga cantitate s-a transportat în Germania în scopul incinerării. Comitetul de Examinare a Poluanţilor Organici Persistenţi a decis, la A Cincea Reuniune care a avut la loc la Geneva în perioada 12-16 octombrie 2009, să solicite părţilor la Convenţia de la Stockholm privind poluanţii Organici Persistenţi, completarea unor chestionare cu informaţii despre producţia, utilizarea, emisiile, pierderile şi alternativele la substanţele noi incluse în anexele A, B sau C ale Convenţiei: endosulfan, hexabromociclododecan, alcani cloruraţi cu catenă scurtă C10-C13

În Regiunea 5 Vest Timişoara nu au fost identificaţi agenţi economici care să se încadreze în ultimele 2 categorii menţionate mai sus şi nu au fost raportate cantităţi de hexabromociclododecan sau alcani cloruraţi cu catenă scurtă (C10 – C13 ), pentru anul 2009. Substanţa Endosulfan a fost raportată în cantitatea de 1200 litri – regăsindu-se în Thionex 35 EC (35 % endosulfan), comercializată în cursul anului 2009, de către SC TRIPLET SRL Timişoara, respectiv SC COREMANS ZOOTEHNIA SRL Arad.

În Regiunea Vest bifenilii şi trifenilii policloruraţi şi similari - PCB / PCT sunt prezenţi în echipamente electrice capsulate (condensatori) şi necapsulate (transformatori), precum şi ca ulei cu PCB extras din echipamentele electrice. Aceşti compuşi şi echipamentele ce îi conţin se supun unei legislaţii specifice. Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi a fost transpusă în legislaţia naţională prin HG nr.173/2000, modificată prin HG nr. 291/2005, modificată şi completată prin HG 975/2007 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi


159

controlul bifenililor policlorurati şi a altor compuşi similari. Potrivit acestor reglementări operatorii economici deţinători de echipamente sau materiale cu PCB trebuie să-şi eşaloneze la eliminare aceste echipamente, conform Planurilor de eliminare aprobate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului. Termenele limită de eliminare reglementate sunt: 31. 12. 2010 pentru echipamentele scoase din uz (care nu mai pot fi folosite, fiind depăşite fizic şi moral) la sfârşitul existenţei utile, însă nu mai târziu de anul 2025- conform prevederilor Convenţiei de la Stockholm pentru echipamentele în funcţiune Datele referitoare la compuşii PCB din Regiunea Vest sunt prezentate în capitolul VI. Din informaţiile despre utilizarea substanţelor noi incluse în Anexele A, B sau C ale Convenţiei de la Stockholm deţinute în Regiunea Vest nu există situri poluate cu POP-s.

Reducerea emisiilor de POP este prezentată în capitolul II. Singurele trasee importante de emisie sunt aerul şi reziduurile, (în special cenuşa zburătoare). Totodată număr aproape infinit de procese pot să transforme POP în deşeuri sau reziduuri.

Emisiile POP au scăzut foarte mult începând cu anul 1990 din cauza reducerii activităţilor economice, pe de o parte, şi a dezvoltării tehnologiei mai curate, pe de altă parte. Astfel, se pot evidenţia ca surse de emisii neintenţionate asupra cărora s-a acţionat la nivel naţional/ regional/ local: emisiile vehiculelor care utilizează benzină cu plumb (de la 1 ianuarie 2005 nu s-a mai comercializat benzină cu plumb), emisiile din industria metalelor neferoase, de la incinerarea deşeurilor (inclusiv deşeuri spitaliceşti), de la arderea deşeurilor din sectorul agricol (nepermisă).

Spre exemplu, în judeţul Hunedoara principalele activităţi care generează emisii de POPs sunt:

- instalaţiile de ardere care produc energie, respectiv SC Electrocentrale SA Deva, SC Termoelectrica SA – SE Paroşeni

- incinerarea deşeurilor, inclusiv coincinerarea, respectiv SC Carpatcement Holding SA- sucursala Deva

- procesele metalurgice termice, de exemplu producerea aluminiului şi a altor produse neferoase, producerea fierului şi oţelului, respectiv SC Arcelor Mittal Hunedoara. Metalele grele: mercur, nichel Impactul negativ asupra sănătăţii populaţiei şi mediului al anumitor produşi chimici periculoşi care fac obiectul comerţului internaţional, între care şi cei ai mercurului, a impus necesitatea luării unui set de măsuri pentru gestionarea ecologică raţională a acestora, inclusiv prevenirea traficului internaţional ilegal cu acestea, măsuri adoptate prin Convenţia de la Rotterdam din 10 septembrie 1998.

Având în vedere că mercurul şi compuşii săi sunt pe lista substanţelor prioritar periculoase este necesară realizarea unei situaţii cât mai clare asupra cantităţilor de mercur existente (materii prime, deşeuri etc.) şi a modului de gestionare a acestora. În întâmpinarea acestor deziderate vine şi REGULAMENTUL (CE) 552/2009 al COMISIEI din 22 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) în ceea ce priveşte anexa XVII.

În Regiunea Vest nu s-au importat /exportat mercur şi compuşi ai acestuia, utilizările limitându-se la termometrele medicale din dotarea spitalelor, AMC-urile industriale, lămpile cu vapori de mercur.

În Regiunea Vest există agenţi economici care desfăşoară activităţi ce implică gestionarea mercurului ca materie primă sau auxiliară, produs principal sau secundar şi/sau deşeuri rezultate din procesul tehnologic în special în industria extractivă, la procesarea minereurilor metalifere (specific judeţului Hunedoara).

Cantităţile de mercur existente la nivelul Regiunii reprezintă însă, în general stocuri cumulate, de-a lungul anilor, din aparatele de măsură scoase din uz, ale unor agenţi


160

economici, laboratoarele chimice ale agenţilor economici sau provin din spargerile accidentale ale instrumentelor de laborator. Cantităţi de mercur tehnic aflate în custodia unor agenţi economici au fost predate Inspectoratelor Judeţene de Poliţie.

Deşeurile de mercur deţinute de unii agenţi economici s-au eliminat prin incinerare. Spre exemplu, 120 kg mercur metalic din judeţul Timiş, stocat în decursul anilor şi rezultat din aparate de măsură şi control scoase din uz s-a livrat la SC SETCAR Brăila. Metalele grele sunt compuşi naturali ai scoarţei terestre. Ajung în corpul uman într-o cantitate foarte mică, odată cu mâncarea, apa potabilă şi aerul. Ca şi elemente esenţiale, unele metale grele (ex. cupru, seleniu, zinc) sunt vitale în menţinerea metabolismului corpului uman. Cu toate acestea, în concentraţii mari ele pot fi toxice. Efectul negativ al metalelor grele poate rezulta, de exemplu, prin intermediul apei de băut contaminate (ex. ţevi de plumb), niveluri ridicate în concentraţia aerului din jurul surselor emiţătoare, sau asimilarea prin intermediul lanţului trofic. Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind să se bioacumuleze

Plumbul, cromul, cobaltul, nichelul şi seleniul sunt recunoscuţi ca şi poluanţi cancerigeni. Sunt întâlniţi frecvent în mediul industrial dar prezenţa lor în aer a fost semnalată şi în zonele din apropierea centrelor industriale. În atmosferă plumbul ajunge în special odată cu gazele de eşapament ale automobilelor dotate cu motoare cu benzină. Din atmosferă plumbul ajunge în sol şi ape. Plumbul din sol este absorbit de plante, in special de rădăcini. Plumbul din atmosferă poate ajunge in frunze, de unde consumat de animale poate ajunge la concentraţii destul de importante. Mamiferele erbivore reţin 1% din plumbul consumat. În apa de ploaie nu s-au determinat concentraţii de Pb Omul preia plumbul atât prin respiraţie, dar mai ales prin alimente.(330 m g/zi). O parte importantă a plumbului reţinut în organism este acumulată în oase şi păr, iar o altă parte se acumulează în ficat.

Cadmiul are o puternică acţiune toxică asupra organismelor vii. Ell pătrunde în organism prin hrana şi prin suprafaţa corpului şi se acumulează selectiv in diferite ţesuturi, unde se leagă parţial de moleculele proteice.

Cobaltul se găseşte în ciment, cărămizi şi în pigmenţii albaştri din porţelan, sticlă şi ceramică. Nichelul este un compus care se găseşte în natură numai la niveluri joase. Oamenii folosesc nichelul în aplicaţii diverse. Cea mai comună utilizare a nichelului este folosirea lui ca ingredient la obţinerea oţelului şi a altor produse metalice. Poate fi găsit în produse obişnuite din metale cum ar fi bijuteriile. Oamenii pot fi expuşi la nichel prin respirarea aerului, băutul apei, alimentaţie sau fumatul ţigărilor. Contactul pielii cu solul sau apa contaminate cu nichel poate, de asemenea, să conducă la expunerea cu nichel. În cantităţi mici nichelul este esenţial, dar când asimilarea este prea mare poate produce afecţiuni ale sănătăţii.

În anii 2008 - 2010 s-a întocmit inventarul operatorilor economici care desfăşoară activităţi cu metale restricţionate (Cd, Cr, Ni, Pb, Co, As) şi compuşi ai acestora. Prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest Regimul azbestului în Uniunea Europeană este reglementat prin Directiva 87/217/CEE. Transpunerea acestei directive în legislaţia naţională s-a realizat prin HG 124 / 2003, modificată prin HG 734 / 2006 şi completată apoi de art. XI al HG 210/2007. În scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluării mediului cu azbest aceste Hotărâri de Guvern reglementează activităţile privind comercializarea şi utilizarea azbestului, prevederile referindu-se la:

- prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest; - restricţii la comercializarea şi utilizarea azbestului şi a produselor care conţin

azbest;


161

- etichetarea produselor care conţin azbest. Deşi în prezent utilizarea azbestului este practic interzisă în Uniunea Europeană, acesta se mai găseşte încă răspândit în diverse locuri. Din această cauză, expunerea la azbest este încă posibilă. Inhalarea fibrelor de azbest poate avea efecte grave asupra sănătăţii, incluzând azbestoza, cancerul pulmonar şi mezoteliomul. Nu se cunoaşte un nivel de expunere la azbest care să poatã fi considerat inofensiv. Cu cât expunerea este mai de durată cu atât riscul de apariţie a unei maladii legate de azbest este mai mare. Intervalul de timp dintre expunerea la azbest şi primele semne de boală poate ajunge pânã la 30 de ani.

În ceea ce priveşte prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest titularii activităţilor care implică prezenţa azbestului sunt obligaţi să ia măsuri pentru a se asigura că:

- activităţile care implică lucrări cu produse ce conţin azbest nu reprezintă o sursă semnificativă de poluare a mediului cu fibre sau praf de azbest;

- demolarea clădirilor, a structurilor şi instalaţiilor ce conţin azbest şi indepărtarea azbestului sau a materialelor care conţin azbest nu conduc la o poluare a mediului cu azbest;

- depozitarea deşeurilor care conţin praf şi/sau fibre de azbest se face cu tratarea, ambalarea sau acoperirea corespunzătoare a acestora, avându-se în vedere condiţiile locale, asfel încat să prevină poluarea mediului cu azbest;

În scopul protecţiei sănătăţii populaţiei şi a mediului de la 1 ianuarie 2007 se interzic toate activităţile de comercializare a azbestului şi a produselor care conţin azbest. Produsele care conţin azbest şi se află în funcţiune pot fi utilizate până la încheierea ciclului lor de viaţă.

Din anul 2006 au fost inventariaţi agenţii economici care desfăşoară activităţi cu azbest (producători, utilizatori finali şi deţinători de produse cu conţinut de azbest, inclusiv azbest conţinut în construcţia clădirilor sau a halelor industriale) în legătură cu prevederile legislative menţionate, precum şi cu necesitatea stabilirii următoarelor aspecte: modalitatea de înlocuire a azbestului şi a produselor cu azbest cu produse non-azbest; modul de gestionare a deşeurilor cu conţinut de azbest.

În Regiunea Vest nu sunt producători de produse cu azbest. La nivelul Regiunii Vest s-au evidenţiat următoarele aspecte:

- Azbestul s-a regăsit în articole într-o cantitate de aproximativ 1320 tone, cu preponderenţă în tuburi de azbociment, care în prezent sunt funcţionale. Stocul de deşeuri din acest sector s-a ridicat în anul 2010 la 3,83 tone.

- Azbestul s-a regăsit în construcţii în cantitate de aproximativ 810000 tone, cu preponderenţă în acoperişuri de azbest, pereţi şi în mai puţină măsură în materiale de izolaţie termică. Deşeurile cu conţinut de azbest s-au depozitat controlat şi au fost în anul 2010 în jur de 3250 tone, provenite în general din plăci de azbociment sparte.

- Deşeurile de azbest deţinute de agenţii economici sunt depozitate controlat până vor fi preluate în vederea valorificării/ eliminării. Eliminarea deşeurilor cu conţinut de azbest se face cu firme autorizate în activităţi de colectare, transport, depozitare în spaţii special amenajate pentru deşeuri periculoase. Depozitul autorizat pentru acest tip de deşeu cel mai apropiat de Regiunea Vest este cel de la S.C. Fibrocim S.A. Aleşd În conformitate cu H.G 82/2010, Administraţia Fondului de Mediu (AFM) va finanţa înlocuirea acoperişurilor din azbest, dăunătoare sănătăţii, şi refacerea siturilor poluate de-a lungul timpului din bugetul public de cheltuieli

8.5. Mediul şi sănătatea

Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Cele mai cunoscute impacuri asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult mai puţine


162

despre impacturile substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii. Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de mediu. Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de asemenea, sănătatea umană. Impacturile aferente asupra sănătăţii cuprind afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare, cancerul, astmul şi alergiile, precum şi afecţiunile sistemului de reproducere şi tulburările de dezvoltare neurologică.

Uniunea Europeană pune în prezent în aplicare Planul de acţiune european pentru mediu şi sănătate 2004-2010. Obiectivul acestui plan este să ofere guvernelor statelor membre informaţii corecte din punct de vedere ştiinţific, care sunt necesare pentru a reduce efectele negative ale unor factori de mediu asupra sănătăţii.

În acest domeniu, scopul final al UE este eliminarea lacunelor în cunoaştere, prin consolidarea cercetării şi abordarea noilor probleme legate de mediu şi sănătate, precum şi difuzarea de informaţii pertinente către public.

La nivelul Regiunii Vest se constată o creştere a speranţei de viaţă de la 71,46 în perioada 2004 – 2006, la 72,96 în perioada 2007 – 2009. 8.6. Radioactivitatea mediului

Radiaţia ionizantă poate determina modificări chimice la nivelul celulelor vii. Dacă doza de radiaţie este mică sau persoana o primeşte de-a lungul unei perioade îndelungate de timp, organismul poate în general să repare sau să înlocuiască celulele afectate, fără a se înregistra efecte negative asupra sănătăţii.

Organismul uman este iradiat extern de aerul din jurul său, de depunerile radioactive de pe suprafaţa solului şi a obiectelor din jur, dar şi intern prin inhalarea aerului, ingerarea apei şi a alimentelor contaminate radioactiv. Expunerea la nivele ridicate de radiaţii poate provoca efecte biologice asupra sănătăţii.

Efectele dăunătoare ale radiaţiilor pot fi clasificate în două categorii: efecte stocastice care sunt efecte biologice întârziate şi sunt caracterizate de o relaţie probabilistă doză-efect şi efecte non-stocastice care sunt efecte biologice pe termen scurt şi sunt caracterizate de o relaţie de cauzalitate deterministă între doză şi efect.

La nivelul anului 2010, cele patru staţii de radioactivitate a mediului din Regiunea Vest (Statia de Radioactivitatea Mediului Arad, Statia de Radioactivitatea Mediului Reşiţa, Statia de Radioactivitatea Mediului Deva, Statia de Radioactivitatea Mediului Timişoara) au derulat un program standard de supraveghere a radioactivităţii mediului de 11 ore/zi Programul Standard asigură supravegherea la nivelul teritoriului naţional, în scopul detectării eventualelor creşteri a nivelurilor de radioactivitate a mediului. În cadrul Staţiilor de Radioactivitatea Mediului de pe teritoriul Regiunii Vest se efectuează măsurători la probe de: vegetaţie, sol, aerosoli, depuneri uscate şi precipitaţii atmosferice, apă brută, apă potabilă.

În cursul anului 2010 nivelul mediu anual al radioactivităţii factorilor de mediu este similar celui din 2009, nefiind înregistrate depăşiri ale limitelor de atenţionare/ avertizare/ alarmare stabilite prin legislaţia în vigoare (Ordinul 338/2002). Se constată o continuuă scădere a radioactivităţii factorilor de mediu faţă de nivelul din perioada accidentului de la Cernobâl În cadrul staţiilor RA Arad şi RA Caraş-Severin, în cursul anului 2010, s-a desfăşurat şi programul special de supraveghere a radioctivităţii mediului.

În cadrul Staţiei RA Arad, programul specific de monitorizare a radioactivităţii mediului a cuprins:

- recoltări de probe de apă de suprafaţă din Bazinul Mureşului şi a Crişului Alb. - recoltări anuale de probe din zone cu radioactivitate naturală modificată din

judeţul Arad:(recoltări anuale de probe de apă de suprafaţă; recoltări anuale de probe de


163

sol; recoltări anuale de probe de vegetaţie), din următoarele puncte: Valea Mureşului – Bârzava şi Valea Crişului Alb – Rănuşa şi Valea Leucii

în urma analizarii probelor recoltate nu s-au sesizat modificări semnificative ale concentraţiilor radioizotopilor naturali în probele de ape şi vegetaţie, raportate la valorile de referinţă (cele din probele recoltate la Staţia RA Arad, respectiv râul Mureş) sau la valorile medii multianuale pe Pământ. Concentraţii ridicate ale 226Ra si 238U au fost măsurate în probele recoltate din haldele de steril de pe Valea Mureşului (Bârzava, Odvoş, Milova), ceea ce era de aşteptat având în vedere materialul din haldă (roca este deşeu doar din punctul de vedere al conţinutului de uraniu, restul elementelor radioactive din seria uraniului sunt încă prezente). Nu au fost determinate modificări ale concentraţiei 226Ra, 238U, precum şi a celorlalţi izotopi naturali (232Th si 40K) în solul recoltat din localităţile respective, raportate la valorile medii multianuale pentru sol (UNSCEAR).

În cadrul staţiei RA Caraş-Severin, programul special de supraveghere a radioactivităţii mediului a cuprins recoltări de probe din zona minieră Banat-Oraviţa.

Sursele de contaminare în cazul Exploatării Miniere Banat-Oraviţa sunt atât minele propriu-zise cât şi obiectivele de la suprafaţă care le însoţeau . Contaminarea apelor de suprafaţă se produce prin aportul diverşilor afluenţi constituiţi din apele rezultate din galeriile subterane ale minelor, precum şi din apele de şiroire care spală haldele cu steril din perimetrele afectate exploatării. Contaminarea solului şi a vegetaţiei se datorează unor activităţi preexistente intense şi îndelungate de extracţie şi s-a realizat atât prin depozitarea materialului steril în halde, cât şi prin transportul acestuia din zona de extracţie de la haldele de depozitare, la staţiile de recepţie-expediţie. Contaminarea atmosferei este dată de concentraţia de radon care poate fi influenţată de unii factori meteo. Aproape tot timpul anului în această zonă bate Coşava.

În situaţia unor depăşiri ale limitelor operaţionale din cadrul Reţelei Naţionale de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului se aplică procedurile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Reţelei Naţionale de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului. 8.7. Poluarea fonică şi sănătatea

Zgomotul reprezintă expunerea oamenilor sau animalelor la sunete ale căror intensităţi sunt stresante sau afectează sistemul auditiv. Deşi sunetele puternice sau înspăimântătoare fac parte din natură, în ultimele două secole zonele urbane şi industriale au devenit extrem de zgomotoase. Avioanele aduc prejudicii sonore faunei şi florei regiunilor pe care le survolează, datorită undelor de şoc, fenomenului de reflexie şi de difracţie produs de denivelările terenului. Echipamentele de construcţie şi echipamentele din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare, unele aparate casnice, instrumente muzicale şi jucării pot fi la fel de zgomotoase ca şi pocnitorile şi armele de foc. Muzica ascultată la volum ridicat în căşti poate afecta urechea internă. Zgomotele de peste 65 db implică modificări psihice manifestate mai ales prin oboseală şi slăbirea atenţiei. La peste 90 db, se adaugă leziuni ale organului auditiv extern (leziuni ale timpanului), creşterea tensiunii arteriale intracraniene, diminuarea reflexelor, tulburări ale sistemului cardiovascular cu instalarea hipertensiunii cronice, tulburări fiziologice ale aparatului digestiv, tulburări ale glandelor endocrine, accelerarea pulsului şi ritmului respiraţiei.

Efectele depind de natura persoanei, de complexitatea, natura şi intensitatea zgomotelor. Zgomote de intensitate foarte mare pot provoca deteriorări ale clădirilor, aparatelor, instrumentelor. Nivelele de zgomot s-au limitat în toate ţările, prin standarde. În România sunt valabile STAS 10009-88 pentru zgomotele din trafic şi STAS 6161-82 pentru zgomotele exterioare clădirilor


164

Zgomotul determină asupra omului manifestări specifice (asupra analizatorului auditiv) şi manifestări nespecifice (asupra întregului organism).

Acţiunea asupra urechii include: tulburări acute determinate de zgomotul foarte puternic şi de scurtă durată: traumatisme ale timpanului, urechii medii şi interne ducând până la surditate; tulburări cronice care apar în mediul industrial cu scăderea acuităţii auditive a populaţiei din zone sau oraşe foarte zgomotoase. În timp apare oboseală auditivă. Surditatea (nu se întâlneşte în mediul comunal) constă în leziuni degenerative atrofice la nivelul urechii interne.

Acţiunea asupra întregului organism este mai complexă, pătrunderea zgomotului se realizează nu numai pe calea nervului auditiv ci şi prin piele, muschi, oase, articulaţii. La baza acestei acţiuni stă influenţa zgomotului asupra sistemului nervos central. Apar modificări ale sistemului hipotalamo-hipofizar. Răspunsul aparatului cardio-vascular constă în accelerarea pulsului şi creşterea tensiunii arteriale. Aparatul respirator se manifestă prin creşterea frecvenţei şi aptitudinii respiratorii şi a consumului de oxigen. Suferă şi aparatul digestiv şi sistemul endocrin: prioritar glandele tiroidă şi suprarenală. Apar insomnie, oboseală rapidă, scăderea atenţiei. Influenţa îndelungată a zgomotului produce: nevroza, HTA, gastrita, ulcer gastric şi duodenal, colita, diabet zaharat si hipertiroidism. Prevenirea şi combaterea zgomotului se realizează prin: măsuri urbanistice (amplasarea industriilor în afara zonelor de locuit), măsuri tehnice, administrative, educative (cultura sanitară a populaţiei). Nivelul de 20 – 30 dB este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Zgomotul este dăunător sau deranjant în următoarele situaţii:

- expuneri la peste 45 dB duc la perturbarea somnului; - expuneri la peste 55 dB pertubă comunicarea; - expuneri la peste 65 dB prezintă risc de sănătate; - expuneri la peste 120 dB provoacă senzaţia de durere; - expunerea la 150 dB este insuportabilă.

Pragul cel mai de jos care poate fi perceptat este de 0 dB, iar pragul de durere este de 120dB. Dacă zgomotul este, în general, neplăcut, tot aşa absenţa sa totală este de nedorit. Astfel, liniştea desăvârşită poate avea - paradoxal - urmări nedorite, perturbări ale activităţii cerebrale normale. 8.8. Tendinţe

În cadrul interrelaţiilor intre om şi mediul său ambiant, acesta din urma exercită asupra omului influenţe multiple, dintre care una din cele mai importante este acţiunea asupra sănătăţii. Din acest punct de vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii, cunoscuţi sub numele de factori sanogeni.

Mediul conţine însă şi factori care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii, determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia, denumiti factori patogeni. Acţiunea mediului poluant asupra organismului este foarte variată şi complexă. Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, aşa-zisul disconfort, până la perturbări puternice ale stării de sănătate. Aceste efectele au fost sesizate de multa vreme, însa omul a rămas tot iresponsabil faţă de natură. Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au facut observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. Ele se datorează unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu, care au repercusiuni puternice asupra organismului uman. Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului asupra sănătăţii. Acestea se datorează faptului că în mod obişnuit diverşi poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor,


165

continuă chiar la concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de consecinţe nedorite. Efectele cronice au însă o deosebită importanţă şi sub aspect economic şi social.

Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii. Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de mediu. Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de asemenea, sănătatea umană.

Unul dintre obiectivele UE este de a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor prin promovarea unei stări bune a sănătăţii. Astfel, Programul de sănătate al Uniunii Europene (2008-2013) are drept scop:

- să îmbunătăţească siguranţa cetăţenilor în materie de sănătate; - să promoveze sănătatea şi să reducă inegalităţile în domeniu; - să genereze şi să difuzeze informaţii şi cunoştinţe medicale.

Preocupările majore privind sănătatea în legătură cu mediul sunt legate de poluarea aerului în interior şi în exterior, calitatea inferioară a apei, igiena precară şi produsele chimice periculoase..

Pulberile fine în suspensie şi ozonul la nivelul solului sunt principalele ameninţări asupra sănătăţii de pe urma poluării aerului. Conform programului UE, CAFE un total de 348 000 de decese premature/an sunt provocate de expunerea la PM2,5. La acest nivel de expunere, speranţa de viaţă medie se reduce cu aproximativ un an.

Cartea verde a UE privind expunerea la zgomot menţionează că aproape 20% din populaţia UE suferă de pe urma nivelurilor de zgomot pe care experţii în sănătate le consideră a fi inacceptabile, adică dintre cele care pot duce la enervare, perturbarea somnului şi efecte adverse asupra sănătăţii.

Transportul, în special în zonele urbane, este unul dintre factorii cheie care contribuie la expunerea umană la poluarea aerului şi la zgomot.

Există o preocupare crescută pentru efectele expunerii la amestecuri de produse chimice la niveluri scăzute şi pe perioade îndelungate pe parcursul vieţii noastre, în special în perioada preşcolară şi în timpul sarcinii.

Substanţele chimice persistente cu efecte pe termen lung, precum bifenilii policloruraţi (PCB-uri) şi clorofluorocarburile (CFC) şi cele utilizate în structurile de viaţă îndelungată - de exemplu materialele de construcţie - pot prezenta riscuri chiar şi după ce producţia a fost finalizată.

Mulţi poluanţi cunoscuţi ca având efecte asupra sănătăţii umane intră treptat sub control reglementat.

Mediul inconjurator ne asigura conditiile necesare vietii, insa depinde de noi daca dorim sa folosim aceste elemente esentiale cat mai util sau daca vrem sa ocolim acest aspect al vietii noastre. Poluarea planetei se agraveaza pe zi ce trece si se pare ca populatia nu acorda interes acestui proces nociv. Convingerea ca aceasta problema este doar a specialistilor si a forurilor internationale, este tot atat de eronata, pe cat este si de grava. Ocrotirea planetei este o problema mondiala, si, tocmai de aceea, fiecare om trebuie sa-si asume aceasta responsabilitate.

arpmtm.anpm.roarpmtm.anpm.ro/files/arpm timisoara/calitatea aerului/raportarea...

Documents

Transcript of arpmtm.anpm.roarpmtm.anpm.ro/files/arpm timisoara/calitatea aerului/raportarea...