Implicațiile societății informaționale în contextul globalizării

Adelina Liliana Cucu studentă

Universitatea Constantin Brâncuși, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor

e-mail: adelina_liliana@yahoo.com

Rezumat:

Pentru cei mai mulţi, termenul “comerţ electronic” reprezintă efectuarea cumpărăturilor online, în World Wide Web. Totuşi, comerţul electronic (Electronic Commerce sau E-Commerce) este mai mult decât procesul de cumpărare/vânzare de produse şi servicii. Acesta poate să cuprindă multe alte activităţi, cum ar fi: schimburi şi negocieri efectuate între companii, procese interne ale companiilor pe care acestea le desfăşoară ca suport pentru activităţile de cumpărare/aprovizionare, vânzare, angajări, planificare. De asemenea comerţului electronic implică transferul de documente - de la contracte sau comenzi, până la imagini sau înregistrări vocale. Comerţul electronic poate fi definit și ca un demers de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanţă. Acest demers este specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii şi schimb de mărfuri între ofertant şi viitorul cumparător.

1. Globalizarea şi procesul de creare a Societăţii Informaţionale

Secolul XXI trebuie să fie un secol al tuturor locuitorilor acestei planete, al manifestării depline, neîngrădite şi ocrotite a personalităţii umane, a potenţialului de muncă şi inteligenţă a fiecărui cetăţean. El va fi secolul Societăţii Informaţionale şi al Cunoaşterii, în care informaţia şi cunoştinţele vor juca un rol decisiv în dezvoltarea economică a statelor lumii, în modelarea, construirea şi afirmarea personalităţii fiecărui individ. Acesta va fi secolul celor care vor şti să se adapteze noilor cerinţe ale Societăţii Informaţionale, în care statele şi guvernele lor vor trebui să aibă grijă ca cetăţenii lor să fie pregătiţi şi să accepte să trăiască într-o astfel de societate.

De peste un deceniu şi jumătate am păşit oficial într-o nouă eră: Era Societăţii Informaţionale1. Două sunt evenimentele care au marcat şi prefigurat apariţia şi evoluţia Societăţii Informaţionale. Primul este datat de anul 1992, când vice-preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii, Al Gore, a lansat conceptul de „Autostradă Informaţională” („information highway”)2. Conceptul a avut un pronunţat caracter tehnic şi tehnologic şi s-a bazat în principal pe progresul tehnologic al Statelor Unite în domeniul industriei electronice şi al comunicaţiilor. A fost un moment în care Statele Unite dispuneau de resurse tehnice, tehnologice şi financiare pentru crearea de echipamente şi sisteme care să ofere căi mai rapide şi mai eficiente de transmitere a informaţiilor. Europa, ameninţată de această provocare americană, a reacţionat prompt prin realizarea raportului intitulat „Europa şi Societatea Informaţională globală. Recomandări pentru Consiliul Europei”. Cunoscut şi sub numele de „Raportul Bangemann”, raportul reunea concluziile şi recomandările unui grup de 20 de experţi şi a fost prezentat Reuniunii Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc la Corfu (Creta). Este momentul în care Consiliul Europei, la acea dată, a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informaţională, organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a recomandărilor din „Raportul Bangemann”, iar pe 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acţiune pentru Societatea Informaţională, intitulat „Drumul Europei către Societatea Informaţională”3.

1Drăgănescu M., Societatea Informaţională şi a Cunoaşterii. Vectorii Societăţii Cunoaşterii, studiu pentru Proiectul SI-SC (Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii) al Academiei Române, Bucureşti, 9 iulie 2001. Publicat, p.43 – 112, în vol. coord. Florin Gh. Filip, Societatea informaţională – Societatea cunoaşterii. Concepte, soluţii şi strategii pentru România, Academia Română, 20022 Departamentul American Special pentru Comerţul Electronic, www.ipolicy.gsa.gov3 Raportul Bangemman, Europa și Societatea Informaţională Globală. Recomandări pentru consiliul europei, corfu (creta), 24-25 iunie 1994

Este evident că acest moment a luat prin surprindere multe din ţările Europei. Unele dispuneau de o infrastructură mai bună de comunicaţii, altele dispuneau de o industrie electronică mai puternică, iar altele nici nu se gândeau la aşa ceva, fiind mai mult preocupate şi angrenate în găsirea de soluţii şi rezolvarea unor probleme economice şi sociale interne, cum ar fi scăderea economică, creşterea ratei şomajului şi a inflaţiei etc. Dar foarte curând aceste ţări, membre ale Uniunii Europene, au descoperit că noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor şi planurile actualizate ale Uniunii Europene pentru construirea unei Societăţi Informaţionale Globale reprezentau un răspuns cu un mare potenţial de soluţionare a problemelor cu care se confruntau.

În noul context, toate guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europei au evaluat rapid care sunt câştigurile şi, mai ales, care sunt pierderile pricinuite de construirea, amânarea construirii sau neconstruirea Societăţii Informaţionale atât în planul creării de noi locuri de muncă, al creşterii calităţii serviciilor publice în condiţiile unor costuri reduse, al reducerii poluării, al descongestionării traficului în marile oraşe şi pe autostrăzi, cât şi în cel al creşterii nivelului de educaţie şi de cunoaştere, îndeosebi a tinerilor, al dezvoltării economice susţinute în ansamblu.

În consecinţă, toate guvernele europene au declanşat la nivel naţional un amplu proces de analiză a căilor şi mijloacelor prin care pot demara procesul de construire a Societăţii Informaţionale. Precizăm că, în acest moment, nu mai există ţară europeană care să nu dispună de o strategie proprie pentru Societatea Informaţională, mai mult sau mai puţin racordată cu cea a Uniunii Europene, dar desigur există mari diferenţe între acestea datorită, în special, condiţiilor tehnice, tehnologice şi economice iniţiale de pornire ale fiecărei ţări, precum şi de potenţialul lor uman, economic şi financiar.4

S-a discutat şi încă se discută foarte mult despre calculatoare, programe, comunicaţii, informatică. Dar, în acelaşi timp, aceste aspecte sunt subiecte din ce în ce mai des discutate la reuniunile nespecialiştilor, în familie, pe stradă, îndeosebi în rândul tinerilor. Este un semn că subiectele au coborât din înaltele sfere ale cercetării ştiinţifice şi laboratoarelor de experimentare şi s-au instalat încet, dar sigur, alături de fiecare dintre noi, influenţându-ne modul de viaţă, condiţiile de muncă, modul de a gândi, de a ne recrea, de a ne împlini ca fiinţă umană. Este un semn că mişcarea declanşată de producerea primului microprocesor a devenit un proces de masă, a devenit un fenomen universal.

În acest context, apreciem că aproape nimic nu mai poate fi conceput a funcţiona în viitor fără a nu se ţine seama de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor. Întregul nostru mod de a ne organiza şi desfăşura activităţile cotidiene, fie ele casnice, profesionale sau de divertisment, va fi fundamental afectat de noile tehnologii.

2. Internetul, societatea şi globalizarea În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic şi social, în acelaşi timp, a fost apariţia Internetului care a

devenit o prioritate semnificativă a mediului economic actual, oportunitate esenţială de dezvoltare internaţională cu costuri relativ scăzute din partea persoanelor fizice şi a întreprinderilor5. În domeniul Ştiinţei şi Tehnologiei Informaţiei, mari evenimente tehnologice cu importante consecinţe sociale au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat şi a calculatorului electronic. Internetul nu este numai un fenomen tehnologic, ci şi unul social, prin participarea utilizatorilor, din ce în ce mai numeroşi, la structurarea lui actuală. Dezvoltarea Internetului a depins, evident, de tehnologie, dar în egală măsură şi de factori sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca Internetul să ajungă ceea ce a devenit astăzi. Odată instaurat în fibrele societăţii, Internetul a produs şi produce consecinţe noi pentru societate. Cel mai important dintre acestea este procesul de globalizare despre care se afirma: „În esenţă, societatea informaţională este societatea care se bazează pe Internet. De asemenea, globalizarea este, […], o consecinţă, cu prioritate a Internetului. Atunci se poate spune că globalizarea este un fenomen specific societăţii informaţionale.[…] Datorită legăturii dintre societatea informaţională şi globalizare, ceea ce îndreptăţeşte afirmaţia globalizarea este o consecinţă firească a societăţii informaţionale, întrucât societatea informaţională se dovedeşte a fi un proces care nu mai poate fi oprit, globalizarea este şi ea un proces inevitabil.”6

Deoarece Internetul a fost şi rezultatul unei interacţiuni sociale dintre specialişti, instituţii, state şi un mare număr de utilizatori din întreaga lume, numai în acest context el a fost posibil, ca o invenţie tehnologică şi socială, numai în acest context el a căpătat forma sa de astăzi; este normal să gândim că şi globalizarea, ca efect al Internetului, să ia forma la care să participe toţi cei care au contribuit la globalizare. Aceasta este lecţia Internetului, care s-a dovedit un mare succes în istoria tehnologică şi socială a omenirii, arătând şi calea pe care trebuie s-o urmeze procesul de globalizare , aceea a participării tuturor în moduri care urmează a fi generate în mare măsură de utilizatorii globalizării 7. Ca şi Internetul, globalizarea nu va putea fi strict ierarhică pentru a fi o reuşită a omenirii. Dacă Internetul nu este ierarhic, nici globalizarea, în mod firesc, nu va putea fi ierarhică, asigurându-se, ca şi în cazul Internetului, forme de coordonare

4, Drăgănescu M., Economia Naţională şi Societatea Informaţională, Academia Română, studiu pentru grupul de reflecţie evaluarea stării economiei naţionale (esen i), noiembrie 1999; Pambuccian V., expunere la lansarea programului societatea informaţională – societatea cunoaşterii (si-sc), Academia Română, 10 aprilie 2001.5 Ion Roşu Hamzescu, Comerţul electronic în contextul globalizării, Editura Mondo-Ec, Craiova, 20026 Mittelman, J., Globalization. Critical reflection, Baudler, London, 19967 Johnson, J.N., Internet Puts Encyclopedia a Click Away, Dallas Morning News, 1999

generală care să stabilească reguli de comportament acceptate de toţi, ceea ce ar putea fi posibil numai într-o societate a cunoaşterii şi poate a conştiinţei. Faptul că au apărut două forme de atitudini politice intelectuale, Davos şi Porto Alegre, dar şi o a treia formă prin proteste de stradă faţă de globalizare, arată că procesul de globalizare nu şi-a găsit echilibrul şi drumul firesc, deşi el este propulsat de creşterea Internetului şi a utilizării sale în viaţa economică, culturală şi socială a globului.

Istoria Internetului, în lumina consideraţiilor de mai înainte, este una dintre cele mai interesante şi instructive. Janet Abbate în SUA a susţinut în 1994 un doctorat8 privind istoria Internetului şi a publicat în anii 1999-2000 o carte despre inventarea şi istoria Internetului9.

3. Comerțul electronic

În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară, a făcut popular şi termenul echivalent Electronic Business. Termenul de "e-business" a fost folosit pentru a defini utilizarea tehnologiilor Internet pentru îmbunătăţirea şi transformarea proceselor cheie dintr-o afacere. In definiţia dată de IBM, e-business reprezintă o modalitate de "acces securizat, flexibil şi integrat pentru desfăşurarea diferitelor afaceri prin combinarea proceselor şi sistemelor care execută operaţii de bază ale afacerilor cu cele ce fac posibilă găsirea informaţiilor pe Internet". Este foarte important să se inteleagă că afacerile online nu se limiteaza doar la vânzarea produselor prin intermediul Internetului. Afacerile electronice presupun menținerea contactelor cu furnizorii, cu posibilii parteneri de afaceri, dar și cu clienții, promovarea produselor si/sau serviciilor oferite folosind mijloace electronice.

Comerţul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi. În tranzacţiile comerciale clasice sunt patru etape diferite: cercetarea de marketing, încheierea contractului comercial, vânzarea produsului sau a serviciului și plata produsului sau a serviciului.

Tabel nr. 1. Comerț Clasic vs. Comerț ElectronicComerț Electronic Clasic Comerţ electroniccercetarea de marketing site webcontract de vânzare site web interactivlivrare livrare digitalăplată plată electronică

Fig. nr 1. Categorii de Comerț Electronic

8 Abbate J., From ARPANET to Internet: A History of ARPA-Sponsored Computer Networks, 1966-1988. Ph.D. thesis, University of Pennsylvania, 1994.9 Abbate J., Inventing the Internet, MIT Press, e-book MSReader edition, 2000 (hardcover, July 1999, paperback, August 2000)

business-to-consumer - companiile vând produse şi

servicii consumatorilor individuali

business-to-business - companiile vând produse şi servicii altor

companii

consumer-to-consumer - participanţii de pe o piaţă online pot să îşi vândă/cumpere reciproc bunuri

procese de business - companiile menţin şi folosesc informaţii pentru a identifica şi

evalua clienţii, furnizorii şi angajaţii

business-to-government - companiile pot vinde bunuri şi servicii agenţiilor

guvernamentale

Categorii de Comerț Electronic

4. Concluzii Avataje şi dezavantaje în comerțul electronic În cazul comerţului electronic există avantaje atât pentru vânzator cât şi pentru cumpărător. Avantajele pentru

vânzător sunt următoarele: dispariţia limitelor geografice de vânzare; publicitatea online poate atinge publicul ţintă mai uşor; dezvoltarea de noi produse se poate realiza mai uşor în concordanţa cu cerinţele consumatorului; adaptarea la schimbări este mai rapidă; disponibilitatea informaţiilor despre clienţi; economii la vânzarea produsului; îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii; reducerea erorilor prin automatizarea proceselor de plată; operabilitate 24 ore / zi, 7 zile pe saptamană.

Pentru cumpărător, comerţul electronic aduce următoarele avantaje: timpul redus de acces la produs; identificarea mult mai uşoară de furnizori şi parteneri de afaceri; economii la cumpărarea prosusului; negocierea preţurilor se face mai uşor; scăderea costurilor tranzacţiilor prin creşterea vitezei de transfer a informaţiei; distribuirea online pentru produse digitale; lucrul la distanţă; accesul la produse/servicii din zone aflate la distanţă(exemplu: învăţământ la distanţă).

5. Bibliografie:1. Abbate J., From ARPANET to Internet: A History of ARPA-Sponsored Computer Networks, 1966-1988. Ph.D. thesis, University of Pennsylvania, 1994.2. Abbate J., Inventing the Internet, MIT Press, e-book MSReader edition, 2000 (hardcover, July 1999, paperback, August 2000)3. Duduială- Popescu Lorena, Implicațiile comerțului electronic asupra tranzacțiilor internaționale, Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 20084. Drăgănescu M., Economia Naţională şi Societatea Informaţională, Academia Română, studiu pentru grupul de reflecţie evaluarea stării economiei naţionale (esen i), noiembrie 1999; Pambuccian V., expunere la lansarea programului societatea informaţională – societatea cunoaşterii (si-sc), Academia Română, 10 aprilie 2001.5. Drăgănescu M., Societatea Informaţională şi a Cunoaşterii. Vectorii Societăţii Cunoaşterii, studiu pentru Proiectul SI-SC (Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii) al Academiei Române, Bucureşti, 9 iulie 2001. Publicat, p.43 – 112, în vol. coord. Florin Gh. Filip, Societatea informaţională – Societatea cunoaşterii. Concepte, soluţii şi strategii pentru România, Academia Română, 20026. Ion Roşu Hamzescu, Comerţul electronic în contextul globalizării, Editura Mondo-Ec, Craiova, 20027. Johnson, J.N., Internet Puts Encyclopedia a Click Away, Dallas Morning News, 19998. Mittelman, J., Globalization. Critical reflection, Baudler, London, 19969. Raportul Bangemman, Europa și Societatea Informaţională Globală. Recomandări pentru consiliul europei, corfu (creta), 24-25 iunie 1994***Departamentul American Special pentru Comerţul Electronic, www.ipolicy.gsa.gov*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B_electronic*** http://www.aut.upt.ro/staff/diercan/data/PIPPS/curs-06.pdf