in format digital/Descarcare carti/Ion...

Ion

NU SUNT CE PAR A FI

MINULESCU

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuConcepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

Pe copertã: Portret de Lucia Dem. Bãlãcescu (detaliu)

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu,Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, George Cãlinescu,

ªerban Cioculescu, Tudor Vianu,Nicolae Manolescu, Mircea Tomuº,

Gabriela Omãt

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 292932, 294110, fax 294061;e-mail: [email protected]

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax +(01) 3206009

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea

Tehnoredactare: Irina Platon

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 11333

CZU 821.135.1-3M 75

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiMinulescu, Ion

Nu sunt ce par a fi/ Ion Minulescu; col. iniþ. ºi coord./ Anatol ºi DanVidraºcu; conc. gr. col. ºi cop./ Vladimir Zmeev; µ Ch.: Litera, 2001 (Com-binatul Poligrafic). µ 304 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 206)ISBN 973-8358-21-9821.135.1-3

ISBN 973-8358-21-9 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

R O M A N | E P E N T R U M A I T Â R Z I U(1908)

Roman\a noului-venit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12La poarta celor care dorm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Roman\a noastr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Spre Insula enigm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Roman\a marilor disp[ru\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Roman\a celor trei roman\e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Roman\a cheii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Roman\a zilelor de ieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Roman\a mortului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Roman\a mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Roman\a corbului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Roman\a celor ce se v`nd . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Roman\a pelerinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Sonet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Pelerinii mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34}n templul lini=tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Nocturn[ (}n noaptea-aceea luna p[rea un cap de mort...) . . . . . 36Pe Dun[re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Crepuscul la Tomis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Sosesc cor[biile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Roman\a celor trie cor[bii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Roamn\a celor trei galere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Octombrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Roman\a celui ce s-a-ntors . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Roman\[ f[r[ muzic[ (Ca s-ajung p`n[ la tine, i-am zis calului...) . . 46Multa=teptatei... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Acelei care va veni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Roman\[ f[r[ muzic[ (}n tine-mi pun toat[ speran\a...) . . . . . . . 49Odelet[ (}n cinstea ta) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Roman\[ f[r[ muzic[ (Nu-i nimeni... nimeni s[ ne vad[ =i s[ ne-auz[...) . . 51

Celei mai aproape . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Roman\[ f[r[ muzic[ (C[ ne iubim — =i-o =tie lumea toat[...) . . . 54Celei care trece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Celei care pleac[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Trei lacrimi reci de c[l[toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Celei ]nvinse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Roman\a amantelor de ieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Celei care minte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Roman\[ f[r[ muzic[ (}n seara c`nd ne-om ]nt`lni...) . . . . . . . . . 62Mar= funebru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

L I T U R G H I I P R O FA N E(1908)

Clopotele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66În ora=ul cu trei sute de biserici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Göttderdämmerung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68La umbra crucilor de lemn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70O, nu te-apropia de m[n[stire! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

D E V O R B { C U M I N E } N S U M I(1913)

De vorb[ cu mine ]nsumi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Ecce homo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Alea jacta est . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Trec vagabonzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Nocturn[ (Ce cap de Rege-Saltimbanc p[rea azi-noapte luna!) . . . 79Spre soare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Roman\a soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Glasul morilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Roman\a iahturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Roman\a nordic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Prin g[rile cu firme-albastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Pastel de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Pastel bolnav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Pastel mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92C`nt[ un matelot... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

C`ntec de leag[n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Roman\[ apocrif[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96Roman\a necunoscutei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Odeleta (Tu pari a fi venit[ dintr-un regat pustiu...) . . . . . . . . . . 99}ntr-un bazar sentimental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Va fi... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Roman\a ultimei seri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Roman\a unui rege asiatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Celei din urm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Roman\a Rozinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Roman\a policrom[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Litanii pentru miezul nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Triptic banal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

S T R O F E P E N T R U E L E M E N T E L E N A T U R I I(1930)

Strofe pentru lumin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Strofe pentru foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Strofe pentru v`nt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Strofe pentru ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Strofe pentru z[pad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Strofe pentru ]ntuneric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

S T R O F E P E N T R U C E L E P A T R UA N O T I M P U R I

(1930)

Prim[var[ inutil[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Vara ]n capital[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Cu Toamn[ ]n odaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126De vorb[ cu Iarna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

S T R O F E P E N T R U F A P T E L E D I V E R S E(1930)

Ultima or[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130Moartea pasagerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Pastel profan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Amiaz[ rural[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Sear[ rural[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Ploaie urban[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135Acuarel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Marin[ estival[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Pastel banal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Elegie domestic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Vesperal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141R`nduri pentru Sulamita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Roman\a ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143C`ntec mediocru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144Nihil (Ascult[!) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144}mp[care postum[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Echinox de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Plastic[ medieval[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Pianissimo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Roamn\[ f[r[ ecou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

S T R O F E P E N T R U M I N E S I N G U R(1930)

Reg[sire postum[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152Pe harta Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Spovedanie (Nu beau) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Solilocul nebunului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Partenza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

S T R O F E P E N T R U C E L D E S U S(1930)

Rug[ pentru Duminica Floriilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Ruga pentru ziua schimb[rii la fa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161Rug[ pentru ziua mea onomastic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Rug[ pentru iertarea p[catelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Rug[ pentru ultima rug[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

N U S U N T C E P A R A F I . . .(1936)

}n loc de prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Povestea mea =i a lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167R`nduri pentru carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168Olandezul zbur[tor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170R`nduri pentru ]ntregirea mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171Spovedanie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172R`nduri pentru credin\a mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174R`nduri pentru un necredincios . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176}n a=teptare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Roman\[ negativ[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Roman\[ meschin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Epilog sentimental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Poveste scurt[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Quiproquo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Sinuciderea lui Don Juan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182R`nduri pentru cuvintele „Nu“ =i „Da“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183}n cinstea celei care a plecat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185C`nt[rea\a anonim[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Fapt divers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Roman\[ retrospectiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190Roman\a tinere\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192R`nduri pentru Brigitta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195R`nduri pentru Mi-Tzu-Ko . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197Roman\a ultimului s[rut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198De ce-ai plecat? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

Prim[var[ rural[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201Roman\a r[spunsului mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203Isprava toamnei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205Da capo al fine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207R`nduri pentru p[s[rile c[l[toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209R`nduri pentru plopii ]n ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Specific rom`nesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213Solilocul m[sc[riciului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215Moartea dresorului de sticle\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Itinerar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218C`ntecul nebunului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Strofe pentru El . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222A XI-a porunc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Roman\a inimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Retrospectiv[ sentimental[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Turism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225Pe malul Oltului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227Apari\ie nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229R`nduri pentru Mo= Cr[ciun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230Nu sunt ce par a fi... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Drum crucial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232Epilog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Ita est... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234

P A T R U S P R E Z E C E I N E D I T E(1943)

De vorb[ cu diavolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Povestea unui „cineva“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237Hodie mihi, cras tibi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239C`ntecul unui om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239Rug[ profan[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240R`nduri pentru nechemata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241Vasul fantom[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241Roman\a z[d[rniciei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Roman\a zilelor de ieri (Ce veche) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244Roman\a tahitian[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

Roman\[ oriental[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246Roman\a nebunului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247Jalea paznicului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248Undeva... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249

C I N C I G R O T E + T I(1943)

Ploaia Sf`ntului Ilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252Peisaj umed . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254P[pu=a automat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255Feti\a din F[g[d[u . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258Sinuciderea unui anonim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260

D I N P E R I O D I C E

Pl`ns . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264La Monastire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264Sonet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265C`ntec de drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266C`ntece de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266}n pribegie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267Unui c`nt[re\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268C`ntec (}n ochii t[i ca-n dou[ oglinzi ]nsufle\ite) . . . . . . . . . . . . 269Nihil (Din Orientul plin de soare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269Roman\a oului de ciocolat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270Moartea aman\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276

7

TABEL CRONOLOGIC

1881 1 ianuarie }n Bucure=ti moare ]n urma unui atac de apoplexiesurvenit chiar ]n timpul petrecerii de revelion, Tudor Minulescu,tat[l viitorului poet.Tot ]n ianuarie, ]n noaptea de 6 spre 7 se na=te Ion Minulescu,strada Covaci nr. 15 din capital[. El va copil[ri la Slatina, la ba=tinamamei sale, Alexandrina Ciuc[, fiic[ a unui coval. Foarte t`n[r[,dup[ ce r[m`ne v[duv[, se va rec[s[tori, nu peste mult timp de ladecesul so\ului, cu Ion Constantinescu, c[pitan de cavalerie.

1887 }ncepe cursul primar ]n ora=ul Pite=ti.1891 }ncepe liceul ]n aceea=i urbe.1897 Apar primele produc\ii poetice ale lui Ion Minulescu, ]nc[ elev la

Pite=ti, ]n revista Povestea vorbei sub pseudominul (I. M.) Nirvan.1898 Sub aceea=i semn[tur[, t`n[rul poet I. Minulescu-Nirvan public[

]n Foaia pentru to\i.1899 O dat[ cu ]ncheierea studiilor liceale (clasa a VI-a =i a VII-a le trece

]ntr-un an, la pensionul particular Br`nz[ =i Arghirescu dinBucure=ti), Ion Minulescu ]=i ia bacalaureatul.

1900 Pleac[ la Paris spre a urma dreptul. Poetul va renun\a ]ns[ cur`ndla studiile juridice, fascinat fiind de via\a boemei artistice pariziene.Acum Minulescu ia cuno=tin\[ de literatura simbolist[, citindu-i cupasiune pe Baudelaire, Nerval, Lautréamont, Verlaine, Rimbaud,Laforque etc.

1904 Ion Minulescu revine ]n \ar[. }l afl[m printre scriitorii carefrecventeaz[ cafeneaua Kübler (D. Anghel, +t. O. Iosif, Ilarie Chendi,P. Cerna etc.).

1905 Autorul public[ versuri =i fragmente de proz[ (Din jurnalul unuipribeag) ]n revista Via\a nou[ a lui Ovid Densusianu, unul dinorganele cele mai distinse ale mi=c[rii simboliste rom`ne=ti ale vremii.

1906 Ion Minulescu ]ncepe s[ dea publicit[\ii ]n revista Via\a literar[ =iartistic[ a lui Ilarie Chendi parte dintre versurile ce vor constituiRoman\ele pentru mai t`rziu.

CUPRINS

Ion Minulescu

8

Tot ]n acest an ]ncepe prietenia literar[ cu Dimitrie Anghel, cu careva traduce ]n colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin,H. Bataille, H. de Régnier, publicate pe parcurs ]n S[m[n[torul.Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constan\a. De relevatc[ ecourile acestei =ederi pe \[rmurile M[rii Negre se reg[sesc ]nminulescianele Roman\e pentru mai t`rziu (1908) =i ]n Fantaziileangheliene (1909).

1907 Ion Minulescu particip[ la „s`mbetele literare“ organizate deConvorbirile critice ale lui Mihail Dragomirescu (din cercul acestoramai fac parte, ]n aceast[ perioad[, Liviu Rebreanu, Emil G`rleanu,Mihail Sorbul, Dim. Nanu etc.).}n ora=ul cu trei sute de biserici al lui Minulescu, publicat ]nConvorbiri critice ]i atrage aten\ia lui I. L. Caragiale. Acesta, de laBerlin, ]i scrie lui Mihail Dragomirescu spre a-=i ar[ta pre\uirea =iinteresul pentru t`n[rul poet.

1908 Sub direc\ia lui Ion Minulescu apare la 20 martie Revista celorlal\i,de orientare simbolist[. Dintre colaboratorii ei fac parte MihailCruceanu, Eugeniu +tef[nescu-Est, N. Davidescu, EugeniuSperan\ia. Articolul-program Aprinde\i tor\ele reprezint[ o reac\ieviolent[, ]n numele artei ]nnoitoare, ]mpotriva tradi\ionalismului.Revista ]ns[ ]=i ]nceteaz[ apari\ia o dat[ cu tip[rirea celui de-altreilea num[r (10 aprilie 1908).Vede lumina tiparului primul volum de versuri semnat de I. Minulescu,Roman\e pentru mai t`rziu, cu o copert[ desenat[ de Iser, prietende o via\[ al poetului. Apare volumul de povestiri de factur[ simbolist[Casa cu geamuri portocalii.

1909 Succesul de public (dac[ nu =i de critic[) al Roman\elor pentrumai t`rziu determin[ publicitatea celei de-a doua edi\ii a volumu-lui, la Biblioteca rom`neasc[ enciclopedic[ Socec, conform opinieicriticului literar Matei C[linescu.

1910 }n cadrul redac\iei Viitorului poetul cunoa=te pe Claudia Millian,viitoarea so\ie.

1912Ion Minulescu scoate a doua sa revist[, Insula. }n jurul ei segrupeaz[ G. Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu +tef[nescu-Est,Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D. Iacobescu, M. S[ulescu,N. Davidescu. Revista, din p[cate, ]=i ]nceteaz[ apari\ia ca =iprecedenta tot dup[ al treilea num[r (5 aprilie 1912).

1913 Public[ volumul de versuri De vorb[ cu mine ]nsumi (copert[ =iilustra\ii de Iser).

Nu sunt ce par a fi

9

1914 La 11 aprilie se celebreaz[ c[s[toria lui Ion Minulescu cu ClaudiaMillian (1887-1961), poet[ simbolist[, autoarea volumelor deversuri Garoafe ro=ii (1914), C`nt[ri pentru pas[rea albastr[(1923), }ntregire (1936), precum =i a unor piese de teatru, ]ntrecare drama Vreau s[ tr[iesc (1937), dup[ acela=i M. C[linescu. MioaraMinulescu, fiica lor, devine artist[ plastic[ ]nzestrat[, care s-a consacratcu devo\iune filial[ p[str[rii memoriei p[rin\ilor ei (M. C.).

1916 —1918 }n timpul r[zboiului, familia Minulescu se refugiaz[ la Ia=i.1920 Apare un nou volum de proz[ al lui Minulescu M[=ti de bronz =i

lampioane de por\elan.1921 Ion Minulescu debuteaz[ ca autor dramatic. Pe scena Na\ionalului

se reprezint[ piesa Pleac[ berzele =i comedia ]ntr-un act LuluPopescu (10 ianuarie).

1922 Reapar Roman\ele pentru mai t`rziu, cea de-a treia edi\ie, laCultura na\ional[.Poetul este numit Director General al Artelor ]n Ministerul Artelor=i Cultelor, func\ie pe care o va de\ine p`n[ ]n 1940.

1924 Este tip[rit romanul Ro=u, galben =i albastru, unul din marilesuccese literare ale vremii, dup[ ce fusese ]n prealabil publicat ]npaginile Vie\ii rom`ne=ti.Se reprezint[ Omul care trebuie s[ moar[ — „grotesc[ tragic[ ]ntrei acte“, publicat[ mai t`rziu, ]n 1939, sub titlul Ciracul luiHegesias.

1926 Se joac[ o pies[ caracteristic minulescian[: Manechinul sentimental.1927 Minulescu reapare, dup[ o lung[ ]ntrerupere, cu un nou volum de

versuri, Spovedanii, publicat ]n colec\ia Manuscriptum (textele, ]ntranscrip\ie autograf[, sunt litografiate). Poemele din aceast[culegere ]n tiraj limitat (1500 exemplare) vor fi incluse, ]mpreun[cu altele, ]n volumul din 1930, Strofe pentru toat[ lumea.Se reprezint[ piesa Allegro ma non troppo.

1928 Minulescu editeaz[ romanul autobiografic Corigent la limbarom`n[.O nou[ pies[, relu`nd ]ntr-o manier[ fantezist[ motivul lui DonJuan: Amantul anonim.Se acord[ lui Ion Minulescu Premiul na\ional de poezie.

1930 D[ publicit[\ii volumul Strofe pentru toat[ lumea.Vede lumina tiparului culegerea de nuvele fantastice Citi\i-lenoaptea.

Ion Minulescu

10

1931 Autorul este prezent cu un roman cu inten\ii satirice: B[rbierulregelui Midas sau Voluptatea adev[rului.I se reprezint[ piesa intitulat[ Porumbi\a f[r[ aripi.

1933 Ion Minulescu public[ un nou roman 3 =i cu Rezeda 4.1935 Poetul adun[ ]ntr-o plachet[ traducerile mai vechi realizate ]n

colaborare cu Dimitrie Anghel (Victor Hugo, Albert Samain, CharlesGuérin, Henri Bataille, Henri de Régnier).

1936 Apare un volum de Poezii ]n seria Bibliotecii pentru to\i, editat[ deAlcalay, ea reunind culegerile anterioare de versuri ale autorului.Sub titlul Nu sunt ce par a fi Minulescu ]=i adun[ poeziile sale dinultimii ani.

1937 Piesa de teatru Nevasta lui Mo= Zaharia.1939 La Funda\ia pentru literatur[ =i art[ ]n seria edi\iilor „definitive“,

apare — sub ]ngrijirea autorului — volumul Versuri.1943 Public[ o culegere de nuvele (unele reluate din culegerea Citi\i-le

noaptea) sub titlul: Cine-i autorul acestui roman senza\ional?Se tip[re=te cea de-a doua edi\ie definitiv[, cu ad[ug[ri, a Versurilor(Funda\ia pentru literatur[ =i art[).

1944 La 11 aprilie, ]n urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu ]ncetea-z[ din via\[ „]n Bucure=tii r[v[=i\i de bombardamentele americane“.Poetul este ]nmorm`ntat la Cimitirul Bellu.

1945 Ia fiin\[ asocia\ia Prietenii lui Ion Minulescu. }ntre 1945-1947 eava acorda premii anuale de poezie (premia\ii: Alexandru Lungu,George Dan, Barbu Cioculescu).

1947 Gra\ie ini\iativei Claudiei Millian-Minulescu, casa ]n care a locuitpoetul ]n ultima parte a vie\ii sale de creator (Bulevardul Dr. Ma-rinescu nr. 19) devine cas[ memorial[ sub numele Colec\ia IonMinulescu.

Nu sunt ce par a fi

11

R O M A N Þ E P E N T R UM A I T Â R Z I U

( 1 9 0 8 )

Lui Tilicã Burillianu

Je hais le mouvement qui déplace les lignesEt jamais je ne pleure et jamais je ne ris.

CHARLES BAUDELAIRE

(Urãsc tot ce e zbucium tulburãtor de linii,ªi nu râd niciodatã ºi nu plâng niciodatã.

Trad. de Al. Philippide)

Ion Minulescu

12

ROMANÞA NOULUI-VENIT

Strãinule ce baþi la poartã,De unde viiªi cine eºti?...Strãinule de lumea noastrã,Rãspunde-ne de unde vii,Prin care lumi trãiºi coºmarul nepovestitelor poveºtiªi-n care stea gãsiºi coloarea decoloratei nebunii?...

De unde vin?...De unde pot veni, când ochii-mi,Plini de regrete ºi tristeþi,Par douã candele aprinse în cripta morþilor poeþi?Priviþi...Sandalele-mi sunt rupte,Iar toga ce mi-o dete-ApolloÎn noaprea când pornii spre voiAbia-ºi mai fluturã albastrul de-a lungul umerilor goi.

Sunt gol µCãci calea-mi fuse lungãªi-n calea mea-întâlnii pe rândPe toþi câþi vrurã sã vã vândãPodoabe noi ce nu se vând,Pe cei ce vrurã sã vã cânte romanþe noi,Pe cei ce vrurãSã vã-ndrumeze spre mai bine µ

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

13

Spre-acel frumos întrezãritÎn armoniile eterneDintr-un sfârºitªi-un infinit,Pe cei ce v-au adus lumina,Pe cei ce i-aþi primit cu urãªi i-aþi gonit cu pietre µPietre ce s-or preface-n piedestaleÎn clipa când vã va cuprinde beþia altor ideale!...

De unde vin?Eu vin din lumea creatã dincolo de zare µDin lumea-n care n-a fost nimeni din voi,Eu vin din lumea-n careNu-i ceru-albastru,ªi copacii nu-s verzi, aºa cum sunt la voi,Din lumea Nimfelor ce-aºteaptã sosirea Faunilor goi,Din lumea cupelor deºarte ºi totuºi pline-n orice clipã,Din lumea ultimului cântec,Purtat pe-a berzelor aripãDin þãrm în þãrm,Din þarã-n þarã,Din om în om,Din gurã-n gurã, µDin lumea celor patru vânturiªi patru puncte cardinale!...

Deschideþi poarta dar,ªi-n caleIeºiþi-mi toþi cu foi de laur,Iar voi, ce mãsuraþi cu versul gândurile ce n-au mãsurã,Veniþi în jurul meu degrabã,

Ion Minulescu

14

ªi-n cântul lirelor de aur,Porniþi cu mine împreunã

Spre lumea-n care nu-s castele cu punþiªi ºanþuri feodale,Nici ruginite porþi de-aramã, la care bat cei noi sosiþi...Veniþi cu toþii cât mai e vreme,ªi mai puteþi cânta µVeniþi!...Veniþi, sã vã aprind în suflet lumina stinselor fãcliiªi-n versuri fantasmagoria ºi vraja noilor magii!Iar cânturile voastre µCânturi cu care azi cerºiþi o pâine µSã le-ncunun cu strãlucire aureolelor de mâine!...Dar poarta a rãmas închisã la glasul artei viitoare.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Era prin anul una mie ºi nouã sute opt µ îmi pare.

LA POARTA CELOR CARE DORM

lui Dimitrie AnghelHei, cântãreþ!...Opreºte-þi truditul pas...Nu ºtiiCã-aci-i sfârºitul celor ce-au început cei vii?...ªi nu ºtii cã-n grãdina din dosu-acestei porþiÎncepe, nouã, lumea sfârºitã de cei morþi?.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Eºti obosit µ se vedeCe drumuri prãfuiteBãtãtoriºi, sãrmane cercetãtor prin stele

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

15

De frumuseþi bizare ºi armonii smintite?Tu, ce-þi târãºti scheletul prin faþa porþii mele,Ce nu gãsiºi în viaþã aºteaptã sã-þi dau eu.

Vezi poarta-aceasta verde?E poarta mea...De vreiSã-nveþi ºi tu povestea aleilor de teiSub care zac tãcute pãrerile de rãu,De vrei sã-i ºtii pe nume toþi morþii ce-mi hrãnescCu trupul lor pãmântul grãdinii,ªi de porþiªi tu ca alþii-n suflet respectul pentru morþi,Opreºte-te la poartã ºi bate de trei ori.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Bine-ai venit!Priveºte ce tei bãtrâni umbrescPe cei culcaþi sub stratul de iarbã ºi de flori!...ªi ce miros de viaþã!...ªi teii, ce parfumDe sânuri decoltate împrãºtie pe-alee µOr, tu cunoºti parfumuri de carne de femeie.Nu?Parc-ai fi în parcul vreunui castel regescÎn care se serbeazã orgiile de searã µCei morþi sunt înãuntru, iar vii sunt pe-afarã!...

Pe câþi grãbiþi ca tine nu i-a oprit din drumGrãdina mea!...Priveºte-i aleile de-aproape µNisipu-i praf de aur, ºi-n frunzele de teiVerzi stofe de mãtase s-ascund ca ºi sub pleoape,

Ion Minulescu

16

Nu flori, ci ochi...Priveºte-i...Nu sunt ºi ochii Ei?.... . . . . . . . . . . .ªi-acum mai pleci?Rãspunde-mi, sãrman cercetãtorDe frumuseþi bizare ºi armonii smintite µTu, ce bãtuºi în viaþã la poarta tuturorªi nu-ntâlniºi în cale decât porþi zãvorâte!...

Iar cântãreþul care plângea, strângând la sânChitara cu trei strune, rãspunde: µ Nu...Rãmân!...

ROMANÞA NOASTRÃ

Sur ton beau tapis de pussière rose,De poussière grise, de poussière blonde,O! route, rois ou pauvres, fous ou fiancès,Cueilleurs de baisers ou cueilleurs de roses,Sur ton beau tapis de poussière blonde,Tout le monde, tout le monde, tout le monde,Y a passé.1

KLINGSOR

1 Pe frumosul tãu covor de pulbere trandafirie,De pulbere cenuºie, de pulbere bãlaie,O, drum! regi sau sãrmani, nebuni sau logodnici,Culegãtori de sãruturi sau culegãtori de trandafiri,Pe frumosul tãu covor de pulbere bãlaie,Toatã lumea, toatã lumea, toatã lumeaA trecut (fr.).

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

17

Pe-acelaºi drum,Mânaþi de-acelaºi îndemn nefast al nãzuinþii,De-aceleaºi neînþelese-avânturi spre tot mai sus,Pe-acelaºi drumPe unde ieri trecurã poate,Strãbunii noºtriªi parinþii,Pe unde, unii dupã alþii, drumeþii trec de mii de ani,

Noi µCãrora ni-i dat sã ducem enigma vieþii mai departeªi doliul vremilor apuse,ªi-al idealurilor scrum µPe-acelaºi drumVom trece mâine cerºind din þiterele sparteLa umbra zidurilor muteªi-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...ªi-n calea noastrã întâlni-vomPe cei bãtrâni rãmaºi în urmã µPe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrãmiCum le luãm-nainte.Iar noiLe vom citi-n figurã cum suferinþele le curmãÎn suflet sfintele avânturiªi-n gurã caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...ªi-n calarea noastrã întâlni-vom µO!... câte nu poþi sã-ntâlneºtiCând drumu-i lung

Ion Minulescu

18

ªi nesfârºitã e nãzuinþa ce te mânãTot mai departeªi te poartã,Ca pe un orb þinut de mânã,Spre-ntrezãrite-Aureole µNimicuri scumpe pãmânteºti!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...ªi mândri poate ca seninul albastru-al sângeluiregesc.

Dar va veni o zi în careNe vom opri deodatã-n drum,Înspãimântaþi cã-n urma noastrãZãri-vom pe-alþii cum sosesc,Cum ne ajung,Ne trec-nainteªi râd cã nu-i putem opri...

Da...Va veni ºi ziua-n care vom obosi,ªi va veniUn timp în care-al nãzuinþii ºi-al aiurãrilor parfumNe va pãrea miros de smirnã,Iar cântul þiterelor sparteUn Psalm cântat de-un preot gângavLa cãpãtâiul unei moartePe care numeni n-o cunoaºte...

ªi-atunci, privind un urma lor µCa cei ce n-au nimic sã-ºi spunãCând nu-ºi pot spune tot ce vor µ

Nu sunt ce par a fi

19

La umbra zidurilor muteªi-a secularilor castani,Vom adormi ca ºi drumeþiiCe dorm uitaþi de mii de ani!...

SPRE INSULA ENIGMÃ

lui N. M. Condiescu

Un ºuierat prelung salutã ivirea zorilor...În larg,Un strop de purpurã pãteazã-albastrul violet almãrii,Pe bric,Lumina roºie se stinge în vârful primuluicatarg,ªi-n locul ei, pe sfori, se-nalþã pavilioanele...E ziuã!...

ªi mateloþii se deºteaptã pe bord,ªi ancorele greleApar cu ghearele-ncleºtate,Ca niºte fiare-nfometate...ªi bricul alb se miºcã-aleneCu graþia unei sireneCe se rãsfaþã-n plasa de ineleªi de brãþari lichide,Ce disparPe poarta larg deschisã lângã far!...

Adio, port...Adio, cuib de veselie trecãtoare...

CUPRINS

Ion Minulescu

20

Adio, cabareturi...Adio, dansatoare...Adio, ciocnet de pahare...Adio, tot ce-a fost...Adio!...

De-acum, pornim...Pornim din nou...Pornim!...ªi-n urma noastrã, mareaÎºi împleteºte respirareaCu al sirenelor ecou µEternul nostru semn de întrebare!...Iar mai târziuSãrmnul portAbia-ºi mai lãmureºte-n zareConturul alb,Ca ºi-un cavouDin care morþii-ncep sã-nvie!...ªi bricul nostru-i primul mortCare-a-nviat,ÎnveºmântatÎn alb,De sus ºi pânã jos,Ca ºi Cristos!...Suntem departe µDa... departe!...ªi vântul mãrii ne sãrutãPe frunte,Pe obraji,Pe gurã...ªi parcã ne cunoaºte, vântul µ

Nu sunt ce par a fi

21

Cu nevãzutele lui braþe ne-aratã drumulªi ne-nvaþãSã ne ferim de sfatul zãrii,Cãci zarea-i veºnic prefãcutã...ªi-apoi ne lasã când pricepeCã noi i-am tãlmãcit cuvântul!...

Plutim spre rãsãritul lumii,Plutim spre prima dimineaþã!...ªi bricul albSfâºie-n douã covorul apelor albastre,Lãsând în urma lui o dârã de spumã creaþã,Ce se-ntindeCa ºi o punte nesfârºitã,Pe care sufletele noastreSe vor întoarce-acasã-n ziuaCând uraganele ne-or vinde!...ªi-aºa, pluti-vom toatã ziua...ªi-aºa, pluti-vom noaptea toatã...ªi-aºa, pluti-vom vreme multã µCãci „prea multã“ nu e niciodatã,Când ne-ndreptãm spre „Insula enigmã“,În care nu ºtim nimeni încã, ce va fi µDar ºtim cu toþii cã-ntr-o bunã zi,Noi, cei nãscuþi din tatã-n fiu navigatori,Vom acosta la rândul nostru-nvingãtori...

ªi-atunci µStãpânii Mãrii Negre noi vom fi!...

Ion Minulescu

22

ROMANÞA MARILOR DISPÃRUÞI

lui ªtefan Peticã ºi Iuliu Sãvescu

Noi suntem morþi de mult...Voi ne-aþi uitat µªi ne-aþi uitat cã nu ne mai vedeþi.Dar noi din umbra negrilor pereþiAdeseori ieºim sã vã-întâlnim,ªi-n visurile noastre retrãim,Ca ºi-n viaþã,Câte-un vers ciudatDin marele Poem, pe care voiNi l-aþi plãtit cu bulgãri de noroi“...

Noi suntem morþi...ªi totuºi, când pornimSpre lumea voastrã µ lumea celor vii µÎn negrul gol al craniilor reci,Noi,Ca ºi voi,La fel simþimVibraþiile-acelor armoniiCe-nsufleþesc tãcutele pustiiÎn care voi ne-aþi îngropat pe veci!

NoiMulþilor ce nu ne-au înþelesLe vom ierta µ cãci suntem morþi acum.Iar celor ce pãºesc pe-al nostru drumLe vom fi fraþi!...O! fraþilor, cântaþi µCãci noi de-aci din groapã v-ascultãm!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

23

Cântaþi frumosul îngropat de-aceiCe n-au putut sã-l re’nvieze-n vers,Cutreieraþi întregul Univers,ªi-n cântecele voastre îngropaþiToþi vechii Zei!

Iar mâine-n zori, de-o fi sã ne întâlnimPe-albastrele cãrãri, de unde aziNoi vã privim µO!... Mâine-n zori, de-o fi sã ne-ntâlnim,Vã vom primi cu braþele deschise,ªi-oblajii voºtri,-adeseori scuipaþi,I-om sãruta µCãci voi ne sunteþi fraþi!...

ROMANÞA CELOR TREI ROMANÞE

lui Dumitru Cuclin

Mi-am zis:Voi scrie trei romanþe...ªi-n trei romanþe-mi voi închide,Ca-n trei sicriuri de aramã, trei morþi iubiþi µTrei clipe reci µCe-mi stau în suflet împietrite,Ca trei luceferi stinºi pe veciUitaþi în haos,Ca pe-o cracã de chiparos trei crisalide...Mi-am zis apoi:Romanþa primãVoi scri-o-n gustul florentin µAºa cum ar fi scris-o Dante când a zãrit pe Beatrice µ

CUPRINS

Ion Minulescu

24

ªi-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se ziceCã-ngrãmãdirã credincioºiiPe groapa primului creºtin...

Pe-a douaVoi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,Cu care-n Lesbos cântãreþii ºi legendele nebuneSãrbãtoreau pe blonda Venus.ªi-n fiecare vers voi puneCarmin din buzele acelor neasemânate curtezane...

Iar pentru-a treiaVoi alege tot ce-i mai trist µVoi scri-o aºaCa-n versul ei sã plângã glasulTristeþii nopþilor polareªi-n versul ei voi pune verde µUn verde-mocirlos, în careªi-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Mi-am zis:Voi scrie trei romanþe...Dar azi, din aurul de-alt’datãªi din carminul de pe buzeNu mi-a rãmas decât o patã µO patã verde, ce m-apasã ca ºi o piatrã funerarãSub care dorm, ca-n trei sicriuri,Trei stinse-acorduri de chitarã!...

Nu sunt ce par a fi

25

ROMANÞA CHEII

Cheia ce mi-ai dat asearã µCheia de la poarta verde µAm pierdut-o chiar asearã!...Dar ce cheie nu se pierde?Cheia ce mi-ai dat asearãMi-a cãzut din turn,Pe scarã,ªi cãzând, mi-a stins lumina.

Cheia ce-am pierdut asearãAm cãtat-o ;Dar pe scarãEra noapte ca ºi-afarã µNoapte ca sub boltuitaCupolã de mãnãstire,Când s-au stins pe la icoaneLumânãrile de cearã.

ªi-am rãmas în turnul gotic µTurnul celor trei blazoane:Al Iubirii,Al Speranþei,ªi-al Credinþei viitoare...ªi-am rãmas în turnul goticDomn pe-ntinsele imperiiAle negrului haotic.

ªi-au trecut de-asearã clipe,ªi-au trecut de-asearã ore,ªi-ale zorilor aripeFluturatu-mi-au grãbite,

CUPRINS

Ion Minulescu

26

Ca ºi clipele trãitePe-albul treptelor sonore.

ªi m-am coborât pe scarã...Dar pe cea din urmã treaptãCheia ce mi-ai dat asearãAm gãsit-o prefãcutãÎntr-o cupã albã, plinãCu vin verde de cucutã.

ªi pe cea din urmã treaptãAm îngenuncheatªi-am plâns µCãci pe cea din urmã treaptã,Ca-ntr-o carte înþeleaptã,Am citit în fundul cupeiNaufragiul ce m-aºteaptã!...

ROMANÞA ZILELOR DE IERI

Taci,Sã nu-mi deºtepþi tristeþea amintirilor culcateÎn sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...Taci,Sã nu-mi deºtepþi în suflet tragediile jucateÎn aplauzele mute ale-ntâielor dureri!Treci tãcut ca beduinul ce cutreierã nisipul,Treci tãcut ca cel ce-ºi pune mâinile-n cruciº pe piept,ªi sã nu mã chemi pe nume µSã-mi deºtepþi din piatrã chipulSfinxului,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

27

Ce-ar vrea sã-mi spunã cã e timpul sã-l deºtept...Ocoleºte-mã cu groazã, ca pe-un stârv de om ucis µNu de oameni,Ci de mâna ne’ntrupatelor dorinþi µªi pe piatra-mi funerarã nu citi poemul scrisDe nebunul din cetatea plinã numai de cumunþi!...Ocoleºte-mã cu groazã...Dar opreºte-te deoparte,Sã mã poþi privi de-a-ntregulªi sã-mi spui ce vezi...Eu suntStropul vinului ce scade prin paharele deºarteªi romanþa nesfârºitã, cãci arcuºele s-au frânt!

ROMANÞA MORTULUI

Paznucul mi-a-nchis cavoulªi-am rãmas afarã-n ploaie...Paznicul mi-a-nchis cavoulªi-am rãmas sã-mi plimb scheletulPe sub sãlciile ude,Ce mã cheamãªi se-ndoaieSã-mi sãrute golul negru ce-mi pluteºte în orbite,Sã-mi sãrute alba frunte µFruntea ce-mi ºtia secretulAiurãrilor trãite µªi sã-mi ºteargã de pe oase picãturile de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul ºi-am rãmas în ploaie-afarã.ªi-am rãmas sã-mi plimb scheletul printre albele cavouri

CUPRINS

Ion Minulescu

28

Unde-ai noºtri dorm în paza lumânãrilor de cearã µªi-am rãmas sã-mi plimb scheletul pe potecile pustiiªi pe crucile de piatrã sã citesc ce-au scris cei vii.

ªi-am citit...Din depãrtare, vântul mi-aducea ecouriNe’nþelese, de orchestrãªi de voci ce cântã-n cor µCei ce-aveau sã moarã mâineBeau în cinstea morþilor!...

Vântul mi-aducea ecoul bucuriilor din lumeIar „regretele eterne“ scrise-n josul unui numeLãcrimau.Ducând în albul picãturilor de ploaieAurul lipit pe cruce!...

Printre albele cavouriDe sub sãlciile ude,Ce mã cheamã ºi se-ndoaieSã-mi sãrute alba frunte,Rãtãcesc de-atâta vreme µPaznicul mi-a-nchis cavoulªi-am rãmas de-atunci afarã!...

Unde-i paznicul?Sã vinã,Sã mã vadã,Sã mã cheme,Sã-mi deschidã iar cavoulªi s-adorm din nou în paza lumânãrilor de cearã!...

Nu sunt ce par a fi

29

ROMANÞA MORÞII

Rãsunã-n poarta veche trei lovituriCe parTrei ne’nþelese vorbe desprinse dintr-un vers...Rãsunã-n poarta veche trei lovituriCe parTrei ne’nþelese versuri din noul calendar!...

Pe verdea balustradã a-naltului balconTe pleci spre cãlãtorul necunoscut ce bate,În timp ce douã braþe se-nalþã spre balconCa douã negre umbre de turnuri crenelate.

Spre verdea balustradã a-naltului balconSe-nalþã douã braþe ;Iar umbra lor pe zidSe leagãnã ca douã chei negre, descântate,Cu care Vrãjitoriiªi ParceleDeschidZãvoarele-ncleºtate în porþile-ncuiate...

Pe verdea balustradã a-naltului balconTe pleci spre cãlãtorul necunoscut ce bate

ªi-ntrebi: µ Cine-i acolo?De unde vii?Ce vrei?Dar vocea-þi la vederea demonicelor cheiSe stinge cu sfiala luminii pe-nnoptate... µ Cine-i acolo?

CUPRINS

Ion Minulescu

30

µ Nimeni... µ De unde vii? µ Nu ºtiu... µ Ce vrei? µ Nimic...

ªi vocea ce-þi rãspunde timidã, deºi-þi pareCã-i vocea ta,Simþi totuºi cã nu areNici zborul,Nici cãldura din vocea de om viu.

E vocea ta µE vocea tãcerii ce cuprindeÎntreaga balustradã a naltului balcon,Ca ºi o funerarã fãclie ce s-aprindeÎn mâna unui Regeªi-n preajma unui Tron.

ªi-n timp ce-n poarta veche trei lovituri te cheamãCa trei refrenuri triste de cântece uitate µÎn timp ce-ai vrea sã afli în poartã cine-þi bate µAdormi, proptindu-þi fruntea pe cheile de-aramãPãstrate-n negre turnuri de piatrã, crenelate...

ROMANÞA CORBULUI

Pe þãrmul nalt ºi drept µHotarul, de unde-ncepe necuprinsulImperiu-al apelor albastreCu-atâtea felurimi de pete,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

31

Al apelor ce dimineaþa sunt verzi,Iar seara violete µUn corb a poposit spre searã,ªi-aºa, cum stã pe malul mãrii,Orbit de-albastrele noianuri,Muiate-n purpura-nserãrii,Parcã-i sositul care-aºteaptã sã vinã ºi-alþi întârziaþi...

ªi-n seara-aceea-n care-apusulPãrea mai trist ca-n alte seri,Iar soarele pãrea cã pleacã sã nu mai vinã niciodatã,M-am dus sã-mi plimb pe þãrm urâtulªi biata-mi inimã,-mbibatãDe-amaru-otrãvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...Dar corbul mi-a ieºit în cale. . . . . . . . . .Pe þãrmul mãrii nalt ºi drept,Ca ºi pe-o margine de groapã,Veghea un cioclu-naripat,ªi cioclul m-a privit o clipã,A dat din aripiªi-a zburat...ªi parcã mi-a ºoptit în treacãt: µ Bine-ai venit... De când te-aºtept!

ROMANÞA CELOR CE SE VÂND

lui Alexandru Zamfirescu-Aliz

Se-ngroapã soarele-ntr-un nor µO, negrul nor ca ºi mormântulÎnºelãtoarelor ce morNeplânse de amanþii lor!

CUPRINS

Ion Minulescu

32

Pe la ferestre-ºi plimbã vântulTristeþile sfârºitului de varã,În timp ce-n cârciuma murdarã,Din strunele de-aramã µ cântulChitarelorÎºi ia avântul...

Iar pe la mese,Rând pe rând,O ceatã de amanþi artiºti µToþi ne’nþeleºi ºi mari,Toþi Criºti...Îºi beau iubirea, fredonândRomanþa celor ce se vând.

ROMANÞA PELERINULUI

Sunt obosit de drum ºi-aº vreaSã dorm trei nopþi,Trei vieþi în ºir,Culcat pe-un aºternut,AºaCum dorm culcaþi în cimitirToþi sfinþii palizi din altare,Cu pumnii-ncruciºaþi pe piept.Din somnul fãrã deºteptareAº vrea sã nu mã mai deºtept...

Cei ce-au pornit ’naintea mea,Bãtãtorind poteca lungã,ªi-au nãzuit ce nu eraÎn rostul vieþii scris s-ajungã,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

33

Cei ce-au pornit, cu mii de aniNaintea mea, pe-acelaºi drum,Au adormit pe sub castaniDemult,ªi dorm uitaþi ºi-acum.ªi dintre cei porniþi cândva,Mânaþi µ spre-aceleaºi înnorateªi mute zãri µ de-aceeaºi stea.Un singur pelerin mai bateLa poarta liniºtii...El pareCã,-ndurerat ca Prometeu,E mort de mult ºi... tot nu moare µ

ªi-acest biet pelerin sunt eu!...

SONET

În þara mea, tot cerul pare-o patãDe sânge, scurs din rana unui soare,Ce-abia-ºi deschide ochii-n zãri; ºi moareCa cei muºcaþi de-o gurã-nveninatã!

În þara mea, pe marea frãmântatãÎn aiurãri de vânturi funerare,Nu vezi plutind corãbii albe-n zarePurtând pe bord plecaþii de-altãdatã!...

În þara mea nu-s flori ca-n altã þarãªi cântece de dragoste nu sunt ;ªi-n þara mea µ tãcuþi ca-ntr-un mormânt µ

CUPRINS

Ion Minulescu

34

Cei vii ºi-aºteaptã rândul ca sã moarã ;Pe câtã vreme morþii... Cine ºtie?...Aºteaptã-o zi ca-n alte þãri sã-nvie!...

PELERINII MORÞII

E cârciuma plinã de oameni strãini µDe oameni tãcuþi ce vin de departe,De unde ei singuri sã spunã nu ºtiu...

De unde veniþi, pelerini?Din care cetate cu porþile sparteDin care pustiu?...De unde veniþi, pelerini?

De unde veniþi cu sandalele rupte,Cu hainele zdrenþe ºi feþele supte,ªi albe, de parcãVã temeþi ca pumnul de care fugiþiSã nu vã ajungã ºi iar sã vã-ntoarcãÎn þara în care n-aþi vrut sã trãiþi?...Cu ochii albaºtri, ca-albastrul senini,De unde veniþi, pelerini?...

Ei tac...Sã rãspundã nici unul nu vrea ;Iar cârciuma pare o criptã,ªi-n eaTãcuþii strãini, cu sandalele rupte,Cu hainele zdrenþe ºi feþele supte,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

35

Cu braþele goale ºi umerii goi,Îºi trec de la unul la altul paharul,ªi-n flacãra scurtã ce-o scapãrã-amnarulPar niºte strigoi...

µ Hei!... Mute fiinþe,Bizari pelerini,Cu ochii albaºtri, ca-albastrul senini,Spre care cetate pornirãþi µ armatãDe oameni cu cranii ºi mâini de schelete,Cu feþele albe ca albul pereteªi gura-ncleºtatã?

Ei tac...Sã rãspundã nici unul nu vrea...Pe cer o luminã s-aprinde, ºi-o steaCoboarã ºi-n sute de stele se-mparte...

ªi-n clipa aceea, tãcuþii strigoiSe scoalã grãmadã, ca-n ziua de-apoi,ªi pleacã cu toþi mai departe...

ÎN TEMPLUL LINIªTII

lui Al. Gherghel

În sfeºnicele vechi de-aramãDescresc trei lumânãri de cearã µDescresc ca nopþile spre varã.ªi-n sfeºnicele vechi de-aramãTrei flãcãri parcã se destramã

CUPRINS

Ion Minulescu

36

În fire lungi de foc ce crescDin lumânãri pânã-n tavanªi scriu verseturi din CoranDe-a lungul templului turcesc...

Trei credincioºi desculþi se-nclinãProptindu-ºi frunþile-n covor µªi parcã-s trei bolnavi ce mor...Trei credincioºi desculþi se-nclinã,ªi-n simfonia de luminãCe-ºi plimbã petele pe geamuri µCând verzi, când purpure, când blonde µPar trei corãbii vagabondeCe-adorm în legãnãri de valuri...

ªi-n templul liniºtii ce pareUn sarcofag pãgân, enorm,Toþi Muezinii parcã dorm...ªi-n templul liniºtii, în careGreoiul fum de lumânareMiroase-a cranii dezgropate µDin sfeºnicele vechi de-aramãTrei flãcãri pâlpâind te cheamãS-adormi sub ele-ntins pe spate!...

NOCTURNÃ

În noaptea-aceea luna pãrea un cap de mortTãiat de ghilotinã ºi aruncat în Mare µUn cap purtat de valuri ºi-n marºuri funerareRostogolit spre farul ce scânteia în port.

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

37

În noapte-aceea luna pãrea un ghem de sfoarãScãpat din mâna dreaptã a celui care-n viaþãTe leagã, te dezleagã, te iartã ºi te-nvaþãCum poþi ieºi din iarnã, intrând în primãvarã.

ªi-n noaptea-aceea luna pãrea un chihlimbarDesprins din cingãtoarea lui Crist, care muriseCa sã-nvieze iarãºi din somnul fãrã vise,Sanctificîndu-ºi crucea rãmasã pe Calvar!...

PE DUNÃRE

...emportant vers tes havresTes cargaisons de bois,de houille et de cadavres1

PAUL VERLAINE

Se duc pe Dunãre la valeCaiace-n roz ºi-n alb vopsite...Se duc pe Dunãre la valeCoºciuguri albe, plutitoarePe negrul apelor murdare...Departe-n zare, neclintite,Pãdurile de sãlcii parCastele negre feudaleCe-ºi spalã-n apele murdareTristeþea zidului murdar.

1 ...ducând spre porturile talePovara ta de lemne, huilã ºi cadavre (fr.).

CUPRINS

Ion Minulescu

38

Se duc pe Dunãre la vale,Grãbiþi ºi fãrã de popas,Pescarii triºti ce poartã-n glasTãcerea albelor spitale...

Se duc pe Dunãre la vale µCa ºirul de cocori pribegiPe-ntinsul fãrã de hotare µSe duc pe Dunãre la valeCoºciuguri albe plutitoarePe negrul apelor murdare...ªi tot pe apa care poartãNoroiul omenirii-ntregi,Sub sãrutãrile solare,Pluteºte ºi-o... chitarã spartã.

CREPUSCUL LA TOMIS

Pe mare-n asfinþit...ªi vântulÎmi poartã barca pe cãrareaPe care soarele ºi mareaSe-mbrãþiºeazã cu pãmântul!...Din larg,Ca niºte mici fragmenteDesprinse din albastrul infinit,Înamoratele sireneApar cu gesturi indecenteªi-n cinstea mea încep sã-noatePe spate,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

39

Cu câte-un far aprins sub gene,Ce-mi lumineazã-n asfinþitTemutul semn de întrebareCu care marea m-a-nfrãþit...

Iar eu µPornit în cãutareaFrumosului din sufletªi din rime µUn vagabond pe care mareaM-a scos de pãr, din adâncimeM-avânt din nou în infinit...ªi convertitDe dragul unei simple jucãrii,M-agãþ cu mâinile de astrulCe ca un pescãruº rãnitÎºi moaie aripa-n albastrulCrepuscularei agonii!...

SOSESC CORÃBIILE

lui Krikor Zambaccian

Sosesc corãbiile,Vino,Sã le vedem cum intrã-n port µSã le vedem cum, obosite de-atâta luptã cu furtuna,Îºi lasã ancorele grele sã cadã una câte una,Aºa cum fiecare parcã ºi-ar îngropa câte un mort!...

Sosesc cu pânzele umflate,Ca niºte sânuri de femeie

CUPRINS

Ion Minulescu

40

Pe care-o buzã pãtimaºã le-a-nvineþit de sãrutãri,ªi parcã-aduc cu ele toatã splendoarea vechilor serbãriÎn cinstea lui Neptun µTemutul stãpân al Mãrilor Egee.

Sosesc din larg, misterioase,Ca niºte semne de-ntrebare...Nu ºtim din care fund de lume µDin rãsãrit,Sau din apus µDar ºtim cã ori de unde pleacãNe-aduc veºti noi ºi-ndestulare...Sosesc corãbiile...Vino,Sã le-ntrebãm ce ne-au adus!...

ROMANÞA CELOR TREI CORÃBII

Pornirã cele trei corãbii...Spre care þãrm le-o duce vântul?...Ce porturi tainice,Ascunse cercetãtoarelor priviri,Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?...Ce valuri nemiloase,Mâine,Le vor deschide-n drum mormântul?...

Pornirã cele trei corãbii, purtând în pântecele lorGrãmezi de aur,Chihlimbare,Smaralde verzi

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

41

ªi-opale blonde;Iar sus, pe bord,Tristeþea-acelor romanþe veºnic vagabonde,Cântate,Azi, în drum spre Poluri,Iar mâine-n drum spre-Ecuator!...

Pornirã cele trei corãbii...ªi-abia se mai zãresc µSe-ngroapãÎn golul zãrilor pãtate de violetul înserãrii ;Iar albul pânzelor întinse,În cenuºiul depãrtãrii,Zideºte trei mausoleuri în care dorm cei duºi pe apã.

Pornirã cele trei corãbii...ªi-n urma lor rãmase portul,Mai trist ca muntele Golgotei însângerat de-un asfinþit,ªi-n urma lor,Pe cheiul umed,Un singur albatros rãnitMai stã de pazã,Ca Maria,Venitã sã-ºi vegheze mortul!...

ROMANÞA CELOR TREI GALERE

lui Horia Oprescu

În rada portului,La cheiul pe care astãzi cresc castanii,În rada portului, ce pare o lacrimã-a Mediteranei,

CUPRINS

Ion Minulescu

42

Dorm trei galere ancorate de zeci de ani,Dorm trei galere,Ce poartã-n pupe încrustateTrei nume spaniole:Xeres,Estremaduraªi-Alicante...

Dorm tristele galere...AniiLe-au putrezit pe jumãtate,ªi lanþul ancorelor greleLe-a ruginit de mult în apã.Furtunile fãrã de numãrLe-au înecat rãzbunãtoareMatrozii, unii dupã alþii,Iar cãpitaniiDorm fiecare-n câte-o groapãSãpatã-n câte-un fund de mare!...ªi-aºa cum dorm, nedespãrþite µCa trei tovarãºe de luptã,Ca niºte suveniruri smulse îndepãrtatului trecut µPar trei sicriuri profanateDin care morþii-au dispãrutCu-ntregile comori de aurªi pietre scumpe µAdunateDe cei ce le mânau pe-Atlantic,Din þãrm în þãrm,Din val în val,De cei ce le-ancorau cu grijã pe coasta-Antilelor bogateªi-n urmã le-ndreptau cu grabã µ

Nu sunt ce par a fi

43

Ca niºte pãsãri albe-n zbor µDin insula San-SalvadorSpre Spania µSpre taciturnul ºi lacomul Escurial!

OCTOMBRE

În parcul presãrat cu statuiDe Nimfe,Fauniªi Silvani,De-a lungul celor trei aleiDe plopi,De teiªi de castani,Pe bãncile vopsite-n verdeªi pe nisipul galben-ºters,Multicolorele covoare de frunze veºtede s-aºternÎn ritmul vântului de toamnã,Ca-n ritmul unui ultim vers µUn vers cu care se sfârºeºte un cântDintr-un Poem etern.Octombre µ curtizana palã, cu-obraji fardaþiªi buze supte µOctombre µ amanta celor care pornescSã nu se mai întoarcã µOctombre-a poposit în parcul cu-alei cotiteªi-ntrerupteDe visãtoarele bazinuri,Pe-albastrul cãrora µ o barcã µO frunzã veºtedã ºi-aºteaptã întârziatele surori...

CUPRINS

Ion Minulescu

44

O!... Ne’ntrerupta disonanþã de schingiuiriCe-þi dã fiori!...O!... Nesfârºitele regrete abia ºoptite!...Cine trecePrin parcul presãrat cu statui,De-a lungul celor trei alei,Se-nduioºeazã ca de plânsul idolatratelor femei!...

ªi-n parcul unde altãdatã veneau Boemii sã-ºi aºtepteNecredincioasele Boeme µAcelaºi parc ce-þi pare ºi-astãziO filã ruptã din romanul nemuritorului Murger µÎºi pleacã braþele uscate,Precum prin albele spitaleÎºi pleacã braþele bolnavii ce plâng µªi nu ºtiu pentru ce...

ªi-n timp ce vântu-i smulge fardulªi-l spulberã în largi spirale,Octombre µ curtizana palã µCoboarã ultimele trepte!...

ROMANÞA CELUI CE S-A-NTORS

Tãceþi, voi toþi din jurul meu,Vã rog tãceþi µCã-s obosit,ªi-aº vrea sã dorm,ªi-aº vrea sã mor,De-ar fi sã pot muri curând ºi mai uºorCa cei ce-s morþi de mult!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

45

Tãceþi,Vã rog tãceþi...

Abia sosit,Voi mã-ntrebaþi pe unde-am fost!...O, de-aþi ºti voi ce drumuri lungi,M-adãpostea, pribeag mereu tot pe-alte mãri!...Ce fund de zãriO, de-aþi putea porni ºi voiPe unde-am fost!...

O, de-aþi putea ºi voi cândva,Pornind grãbiþi pe urma mea,Sã rãtãciþi ne’ntrebãtoriªi ne’ntrebaþi!...Sã vânturaþi pãmântul tot µÎn lungªi-n lat µªi fund de vãi,ªi vârf de munþi, necercetat,Sã cercetaþiNe’ntrebãtoriªi ne’ntrebaþi!...O, de-aþi putea-ntâlni ºi voi ce-am întâlnit µFemei cu ochi frumoºi de bronzªi guri de-argint,Ce le-am iubit,ªi le-am iertat µCãci toate mint,Cum i-au minþitPe toþi pe câþi i-au întâlnit!

Ion Minulescu

46

O, de-aº putea sã vã spun tot...Dar nu µPlecaþi...Cã-s obosit µªi-aº vrea sã dorm,ªi-aº vrea sã mor,De-ar fi sã pot muri curând ºi mai uºor!...M-aþi ascultat µVã mulþumesc...Acum plecaþi.

ROMANÞÃ FÃRÃ MUZICÃ

Ca sã-ajung la tine, i-am zis calului: µ Grãbeºte...Pune-þi aripi ca în basmeªi te-nalþã pânã-n nori...Tot mai sus,Tot mai departe µCa ºiragul de cocoriCe pluteºte colo-n zare!...Haide, calule, grãbeºte!...Ca sã-ajung pânã la tine, i-am zis vântului: µ Dã-mi mânaªi târãºte-mã cu tine pânã unde poþi pãtrunde µPânã-n zarea-nsângeratã unde soarele s-ascunde...Ca s-ajung cât mai degrabã,Haide, vântule, dã-mi mâna!...

Ca sã-ajung pânã la tine, i-am zis morþii: µ Mergi-nainte

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

47

ªi coseºte-mi fãrã milã tot ce-i viuªi-mi þine calea...Netezeºte-mi munþii-n zareªi-umple-mi de cadavre valeaDintre ea ºi mine µHaide!... Haide, moarte, mergi-nainte!...Ca sã-ajung pânã la tine,Pentru tine-au obositCalul,Vântul,Moartea µToate mi-au fãcut pe voie ;Dar...Dintre cutele perdelei, ochii-þi verzi nu-mi mai rãsar,Strunele chitarei-s rupteªi... romanþa s-a sfârºit!

MULTAªTEPTATEI . . .

De când te-aºtept!...Sunt ani...ªi anii, ce lungi îþi par când n-ai cu cineS-asculþi ciudatele romanþe ce plâng viorile-n surdine...ªi violetele apusuri ce triste-þi par când n-ai cui spuneCe-nfiorãri plutesc în zareªi-n plânsul celor patru strune!.... . . . . . . . . . . . . . . . .Te-am aºteptat la-ncruciºarea potecilor pe care-alt’datãMultaºteptatele amante soseau grãbite sã-ºi sãruteAmanþii,Ce-aºteptau în umbrã, tãcuþi ca niºte statui mute...

CUPRINS

Ion Minulescu

48

ªi câte primãveri, de-a rândul, castanii roºii nu-mi vestirãCã nimeni n-a trecut pe-acoloªi-n zare nimeni nu s-aratã!...

Te-am aºteptat pe þãrmul mãrii µPe þãrmul nalt ca ºi terasaCastelului regesc, pe care un prinþ ºi-ar aºtepta mireasa...Dar valurile, ºtiutoare de soarta celor ce pornirãSpre þãrmul unde stam de strajã,Când le-ntrebai ce ºtiu de tine,Îmi spuserã c-aºtept zadarnic...ªi azi viorile-n surdine...Ce-mi plâng ciudatele romanþeMai trist de cum le plânse ieri,Par lacrimi picurate-n cupa netãlmãcitelor dureri...

ACELEI CARE VA VENI

De unde vii,ªi-n care preafericitã þarãVãzuºi lumina zilei µ tu, albã ca ºi-o zi?...ªi ce nebune vânturi spre mine te purtarã,Ce barcã rãtãcitã te-aduse pân-aci?...

De ce plecaºi din þara, în care palmieriiTremurãtoare umbre îºi culcã pe nisip?Nu-þi fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,ªi nu gãsiºi pe-aiurea sã-þi plimbi frumosul chip?

Or nu ºtiuºi cã-n þarã la mineNu-s nici cânturi,Nici flori de lãmâiþã?...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

49

Amanþii ºi-au vândutOrgiilor,ªi corpul,ªi sfintele avânturi,ªi-azi totu-i mort ºi putred în carcera de lut!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cu mâini subþiri ºi albe, ca mâinile de sfântãPictatã pe-un perete de templu bizantinªi ochi pãtaþi de-otrava privirii ce-nspãimântã µOchi verzi ca apa moartãªi morþi ca negrul spleen µVeniºi, aducãtoareo de cântec ºi luminã,Sã-mi uºurezi povara fatalului Calvar,Sã-mi reclãdeºti o lume cu-o boltã mai seninãªi sã mã smulg din gheara supremului coºmar...Dã-mi mâna dar ºi du-mã cu tine,Du-mã-n þaraÎn care palmierii µ stãpâni peste pustiu µCu braþele deschise ne vor primi-n SaharaIubirilor nãscute din goluri de sicriu!...


Que la mort ne nous ait qu’ivresmorts de nous-mêmes.

JULES LAFORGUE

În tine-mi pun toatã speranþaªi-þi zic: µ De-acum pentru mine fii totul,Iar euVoi fi pentru tine acelaºi ateu,Ce-afarã de tine nu crede-n nimic.

CUPRINS

Ion Minulescu

50

Fii totul µTrecutul, cu morþii de ieriCe dorm la rãspântii, de sãlcii umbriþi,ªi ziua de mâine, cu noii-veniþiCe râd pe mormântul defunctei Dureri...Spre norii de-aramã, pe-naltele scãriUrca-vom µDin goluri în goluri pribegi,S-ajungem în þara în care sunt regi:Nimicul,Eternul,ªi-Albastrul din zãri...ªi-acolo,-n grãdina în care nu crescDecât mãtrãgune,Cucuteªi laur,Sorbi-vom cu sete din cupe de aurIubirea topitã-n Albastrul ceresc!...

ODELETÃ

În cinstea ta, µCea mai frumoasã ºi mai nebunã dintre fete, µVoi scri trei ode,Trei romanþe,Trei elegiiªi trei sonete.ªi-n cinstea ta, µCea mai cântatã din câte-n lume-au fost cântate, µDin fiecare vers voi faceCâte-un breloc de-argint, în careGândirile-mi vor sta alãturi, ca niºte pietre nestemate

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

51

De-a pururi încrustate-n bronzulUnei coroane princiare!...

Din þara-n care dorm de veacuri vestiþii Faraoni,Din þaraÎn care Sfincºii stau de vorbã cu Nilul sfântªi cu Sahara,Din þara-n care palmieriiVestesc arabilor furtunaªi caravanelor pierduteCã nu se mai întorc nici una,Din þara asta minunatã,Tãcutã,Tristãªi bizarã,Îþi voi aduce trei smaralde nemaivãzute-n altã þarã,Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,ªi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refrenDe Triolet,Pe care nimeni nu-l va înþelege, fiindcã nu-iPe lume nimeni sã-nþeleagã simbolul Trioletului!...


Nu-i nimeni... nimeni sã ne vadã ºi sã ne-auzã µNu pleca!Dã-mi degetele-þi inelate sã le sãrut ca ºi-altãdatã,Dã-mi degetele-þi inelate µPoeme-n pietre nestemate µVreau sã le-nvãþ pe dinafarã ºi sã le cânt,Dã-mi mâna toatã,Cãci nu-i în tot salonul alta, aºa, la fel cu mâna ta.

CUPRINS

Ion Minulescu

52

Rãmâi cu mine toatã seara...Ce-þi pasã dac-o sã sfârºeascãOrchestra valsul?...Tu nu ºtiiCã nu-i în tot salonul altul la fel ca mine sã iubeascã?

Deschide-þi braþele µAltarul în care mã-nchinam alt’datã µDeschide-mi braþele ºi prinde-mi în ele braþele-obosite,Apleacã-þi gura-nsângeratã,ªi sãrutãrile-þi aprinse înseamnã-le pe-obrazu-mi pal.Înseamnã-le la rând, sã-mi steie pe veci de pazã,Neclintite,Ca pãsãrile legendare pe malul lacului Stymfal!...

CELEI MAI APROAPE

De ce-þi sunt ochii verzi µColoarea wagnerianelor motive µªi pãrul negru ca greºeala imaculatelor fecioare?De ce-þi sunt buzele pãtate de violete trecãtoare?ªi mâinile de ce-þi sunt albe ca albul tristelor altareDin Babilon,ªi din Ninive?

De ce, când plângi,În plânsu-þi moare o-ntreagã lume de petaleDe trandafiri,De chiparoase,De nuferi albiªi crizanteme?...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

53

De ce, când plângi,Cu tine plânge tristeþea blondelor opale,Iar torþele aprinse-n umbra castelelor medievaleSe sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...De ce, când cânþi,Cu tine cântã un infinit de armoniiCe nãvãlesc tumultoaseDin golul zãrilor,Din astre,Din zborul pãsãrilor albe,Din fundul mãrilor albastre,Din lumea morþilor,Din lumea pãrerilor de rãu târzii?

ªi când stai ochi în ochi cu-amanþii µ poeþiCe-þi cântã ochii,Pãrulªi buzele µCând te-nfioarã cuvintele ce n-au fost spuse,Când in penumbra violetã a trioletelor apusePui într-o cumpãnã Minciunaªi-ntr-altã cumpãnã-Adevãrul,De ce te pleci spre cel mai tânãr dintre poeþi,ªi-i strângi cu seteÎn palme capul,Ca-ntr-o ghearã de vultur însetat de sânge,ªi dinþii tãiDe ce-i picteazã, în rozu-obrajilor, motiveAsiriene,Din poemul trãit de sfintele poeteÎn noaptea-altarelor pãgâneDin Babilonªi din Ninive?...

Ion Minulescu

54


Cã ne iubim µ ºi-o ºtie lumea toatã µE-adevãrat ;Dar cât ne vom iubiNici noi nu ºtim,Nici lumea nu va ºti...ªi nu va ºti-o, poate, niciodatã.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Ne-am cunoscut în þara-n care-alt’datãManon Lescaut iubi pe Des Grieux,Într-un amurg de toamnã, orchestratãÎn violet,În alb,În rozªi-n bleu.

ªi ne-am iubit întâia oarã-n parculÎn care Nimfele de marmurã privesc,Cu ochii-ntrebãtori, cãtre peluzaPe care-un Zeu îºi pregãteºte arcul,Sã-ºi batã joc de cei ce-l ocolesc...

ªi ne-am iubit!...Þi-aduci aminte?...Bluza µAh!... Bluza ta pe sânu-þi decoltatPãrea un peplum de mãtase, sfâºiatPe sânul unei Venere ce moare!...

ªi ne-am iubit cu-atâta nebunie,Cã statuile albe ne-au privitCu ochi geloºi,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

55

Iar zeul a-mpietritÎn mânã cu-o sãgeatã-otrãvitoare!...ªi ne-am iubit,ªi-azi toatã lumea ºtieCã ne iubim...Dar cât ne vom iubiNici noi nu ºtim,Nici lumea nu va ºti!...

CELEI CARE TRECE

Tu pari o statuie turnatã nu-n bronz etern,Ci-ntr-un metal,Ce pânã astãzi n-are încãNici preþ,Nici nume,Nici coloare µMetal bizar, din care-artistulCreã-n suprema inspirareIcoana ultimei religiiªi-a ultimului ideal!

Tu pari o statuie furatã de-amantul tãu dintr-un muzeuÎn care-n vremile de-alt’datãVeneau bãtrâni sã þi sã-nchine,Ca pajii µCe mureau sub ochii rãutãcioaselor RegineSau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!

ªi-aºa cum treci îngânduratã de-a lungul strãzilor pustii,De-a lungul strãzilor pãtate de-nsângerãri crepusculare,Tu pari o Venus de la MilloCe-ºi catã braþele,

CUPRINS

Ion Minulescu

56

Pe careCei morþi le-au luat cu ei în groapã,Sã nu le lase celor vii...

CELEI CARE PLEACÃ

Tu crezi c-a fost iubire-adevãratã...Eu cred c-a fost o scurtã nebunie...Dar ce anume-a fost,Ce-am vrut sã fieNoi nu vom ºti-o poate niciodatã...

A fost un vis trãit pe-un þãrm de mare.Un cântec trist, adus din alte þãriDe niºte pasãri albe µ cãlãtoarePe-albastrul rãzvrãtit al altor mãriUn cântec trist, adus de marinariiSosiþi din Boston,Norfolkªi New York,Un cântec trist, ce-l cântã-ades pescariiCând pleacã-n larg ºi nu se mai întorc.ªi-a fost refrenul unor trioleteCu care-alt’datã un poet din Nord,Pe marginile albului fiord,Cerºea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,Un vers,O melodie,Ce n-am cântat-o, poate, niciodatã.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

57

Tu crezi c-a fost iubire-adevãratã?...Eu cred c-a fost o scurtã nebunie!

TREI LACRIMI RECI DE CÃLÃTOARE

ªi-ai sã mã uiþi µCã prea departeªi prea pentru mult timp porneºti!ªi-am sã te uit µCã ºi uitarea e scrisã-n legile-omeneºti.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cu ochii urmãri-vei þãrmul, topindu-se ca noru-n zare,ªi ochii-þi lãcrima-vor poateTrei lacrimi reci de cãlãtoare ;Iar eu pe þãrmMâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,ªi-nþelegând cã mi-eºti pierdutã,Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

ªi versul meuL-o duce poate vreun cântãreþ pânã la tine,Iar tu µCântându-l ca ºi dânsul,Plângându-l, poate, ca ºi mine µTe vei gândi la adorata în cinstea cãreia fu scris,ªi-uitând cã m-ai uitat,Vei smulge din cadrul palidului visÎntunecatu-mi chip,Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zareªi când din ochi lãsai sã-þi piceTrei lacrimi reci de cãlãtoare!

CUPRINS

Ion Minulescu

58

CELEI ÎNVINSE

Ce glas de clopot µO!... Ce glas de clopot spart ºi rãguºit!...Nu-l mai cunoºti?E-acelaºi glas ce þi-a urat µ sunt ani de-atunci µ„Bine-ai venit!

Þi-aduci aminte cum sunaCa-ntr-un ajun de sãrbãtoare?Suna ca-n zilele când moareCineva!...Suna ca ºi-azi ne’ncrezãtorÎn viitorul morþilor!...

Ascultã-l bine µTu, ce porþi în pãr cununi de flori crescutePe þãrmul mãrilor strãine,Ascultã-l bine µTu, ce porþi în ochi opalele-ntristãriiTopite-n lacrimi verzi de Mare,Ascultã-l bine µTu, ce porþi pe buze purpura-nserãriiªi-n glas cântãri crepusculare,Ascultã-l bine...Ascultã-i notele de-aramã ce-þi par acum necunoscuteªi aminteºte-þi seara-n care µSunt ani de-atunci µCa ºi-astã-searã,Veneam tãcuþi ca primii oameniPe drumul celor daþi afarãDin raiul primei fericiri...E-acelaºi clopot de-altãdatã,E-acelaºi grav proroc ce-mparteDrumeþilor

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

59

Netãlmãciteªi cobitoare prorociri!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ªi-acum dã-mi mâinile,Dã-mi ochii,Dã-mi gura,Dã-mi viaþa toatã,Sãrmanã-nvinsã, dã-mi trofeul victoriei,Iar mâine-n zoriFii liberã din nouªi-ntoarce din drum pe noii-nvingãtori!...

ROMANÞA AMANTELOR DE IERIOù sont nos amoureuses?...Elles sont au tombeau.

GÉRARD DE NERVALAmante cu ochi verzi,Amante cu ochi adânci ca fundul zãriiªi buzele calde-nsângerateCa-albastru-n ceasul înserãrii ;Voi, ce-aþi murit demultªi totuºi nu v-aþi gãsit încã mormântul,Sub ce ferestre-n veci închise ºi cu perdelele lãsateMi-aþi îngropat de-a pururi cântul?

Amante cu ochi verzi,Amante cu ochi adânci ca fundul zãrii!...

Pe vatra sufletelor voastre, sãrmanã vatrã funerarãMormânt de patimi potolite µÎn lungi acorduri de chitarãV-am presãrat garoafe roºii ca niºte buze-nsângerateCe-ar vrea sã re’nvieze morþiiDin vechi coºciuguri putrezitePrin cimitirele uitate.

CUPRINS

Ion Minulescu

60

Pe vatra sufletului vostru, sãrmanã vatrã funerarã,Jertfitu-mi-am credinþa-n stele ºi-n ochii voºtri verzi!

EramDuhovnicul ce v-ascultasemªi de trecut vã dezlegam µEram un Crist-copil ce moare negându-ºi biblia barbarãÎn spasmurile-nfiorãrii ºi-n caldul vis ce-l întrupasemPe ºase strune de chitarã...

Amante cu ochi verzi,Amante cu ochi adânci ca fundul zãriiSub ce ferestre-n veci închiseMi-aþi îngropat de-a pururi cântul?...Voi, moartelor nemuritoare,Veniþi, cãci v-am gãsit mormântul...Veniþi cu toate-n cimitirulCe-n biata-mi inimã-ºi deschideLargi porþile sã vã primeascã...Veniþi, schelete cãlãtoare,Veniþi, sãrmane Danaide,Cu buze calde-nsângerate ca-albastru-n ceasul înserãrii!

CELEI CARE MINTE

Et fais µ moi des serments1

que tu rompras demain.PAUL VERLAINE

Eu ºtiu c-ai sã mã-nºeli chiar mâine...Dar fiindcã azi mi te dai toatã,

1 ªi fã-mi jurãminte pe care le vei cãlca mâine (fr.).

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

61

Am sã te iert µE vechi pãcatulªi nu eºti prima vinovatã!...

În cinstea ta,Cea mai frumoasã din toate fetele ce mint,Am ars miresme-otrãvitoare în trepieduri de argint,În pat þi-am presãrat garoafeªi maci µTot flori însângerate µªi cu parfum de brad pãtat-am dantela pernelor curate,Iar în covorul din perete ca ºi-ntr-o glastrã am înfiptTrei ramuri verzi de lãmâiþãªi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iatã,Bate miezul nopþii...E ora când amanþii,-alt’datã,Sorbeau cu-amantele-mpreunã otrava binecuvântatã...Deci vino,Vino ºi desprinde-þi din pieptenul de fildeº pãrul,Înfinge-þi în priviri Minciunaªi-n caldul buzei Adevãrulªi spune-mi:Dintre câþi avurã norocul sã te aibã-aºaCâþi au muritªi câþi blesteamã de-a nu te fi putut uita?...

Eu ºtiu c-ai sã mã-nºeli chiar mâine...Dar fiindcã azi mi te dai toatã.Am sã te iert µE vechi pãcatulªi nu eºti prima vinovatã!...

Ion Minulescu

62

Deci nu-þi cer vorbe-mperecheate de sãrutãri,Nu-þi cer sã-mi spuiNimic din tot ce-ai spus la alþii,Ci tot ce n-ai spus nimãnui.ªi nu-þi cer patima nebunã ºi fãrã de sfârºit,Nu-þi cerNimic din ce poetul palidCerºeºte-n veci de veci, stingher,Voi doar sã-mi schimbi de poþi o clipãDin ºirul clipelor la fel,Sã-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,În pãr sã-mi împleteºti cununa de laur verdeªi în priviriSã-mi împietreºti pe veci minciuna neprihãnitelor iubiri.ªi-aºa tãcuþi µCa douã umbre, trântiþi pe maldãrul de flori µSã-ncepem slujba-n miez de noapteªi mâine s-o sfârºim în zori!


În seara când ne-om întâlni µCãci va veni ºi seara-aceea µÎn seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argintªi-þi voi citiCapitole din epopeeaAmantelor din Siracuza,Citera,Lesbosªi Corint...ªi-n seara când ne-om întâlniTe-oi întreba,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

63

Ca ºi pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta: µ Voieºti sau nu sã fii a mea?

În seara când ne vom iubi µCãci va veni ºi seara-aceea µÎn pat vom presãra buchete de trandafiri ºi chiparoasãNe vom închide-apoi în casãªi vom zvârli în stradã cheia...ªi-n seaca când ne vom iubiTe-oi întreba,Ca ºi pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta: µ Voieºti sã nu mai fii a mea?...

ªi-n seara când ne-om despãrþi µCãci va veni ºi seara-aceea µVom stinge flãcãrile-albastre din candelabrele de argint,Iar florile de chiparoasã ºi trandafirii-i vom presaÎn cartea rozã-a epopeiiAmantelor din Siracuza,Citera,Lesbosªi Corint...ªi-n seara când ne-om despãrþiTe voi ruga,Ca ºi pe multele pe care le-am sfãtuit ’naintea ta: µ Sã-þi aminteºti c-ai fost ºi-a mea!...

MARª FUNEBRU

Vouã ºi lor

Voi, care le-aþi iubi t,Voi, care le-aþi cântat,Voi, care le-aþi pierdut,

CUPRINS

Ion Minulescu

64

ªi-aþi plâns,ªi le-aþi uitat...ªi totuºi le pãstraþi, ca-ntr-un breloc de argint,ªi astãzi, fãrã voie, în suflet încrustatã,Icoana lor µIcoana amantelor ce mint µCernitã-n resemnarea regretelor de-alt’datã ;Voi, care le-aþi pierdut,ªi-aþi plâns,ªi le-aþi iertat ;De ziua lor,Cãci mâine e ziua tuturor,Din cântecele voastre cu care-alt’datã voiÎmprumutaþi eternul sclipirilor astraleFemeii ce-ntâmplarea v-o trimisese-n cale ;Din cântecele voastre, cu care-alt’datã voiÎnsufleþeaþi nimicul eternului noroi,Fãceþi un rug pe care drept jertfã s-aruncaþiTot ce pãstraþi în suflet, ca-ntr-un breloc de-argint;ªi-n cinstea lor µÎn cinstea amantelor ce mint µDaþi foc minciunii-n care alt’datã vã-ncredeaþi,Toþi care le-aþi iubit,Toþi care le-aþi cântat,Toþi care le-aþi pierdut,ªi-aþi plâns,ªi le-aþi iertat!...

Nu sunt ce par a fi

65

L I T U R G H I I P R O F A N E

( 1 9 0 8 )

Lui Zenovie Picliºanu

Ion Minulescu

66

CLOPOTELE

Sunã clopotele...Sunã clopotele-n depãrtare.Clopotele!... Clopotele!...Câte clopote sã fie?Câte voci nedesluºite mor în zori, iar noaptea-nvie?Câte voci blestemã foamea zilelor din postul mare?...Clopotele, Clopotele...Tac ºi-n urmã sunã iarã.Sunt trei clopote de-aramã, sau trei clopote de-argint?ªi ce Crist vorbeºte-n glasul clopotelor ce nu mintDe atâþia ani de-a rândulªi la fel ca-n prima searã?...Ce nebun profet mai vine sã ne spunã cã-i trimisulCelui ce fãcu pãmântul din nimic?ªi ce minciunãIar schimba-va faþa lumii?...Sunã clopote,Sunã,Ca ºi-n noaptea când surâse pentru prima oarã Sfinxul!...

Sunaþi, clopote de-aramã!Sunaþi, clopote de-argint...Vântul sã vã-nalþe cântul tot mai sus,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

67

Tot mai departe µSã vã spulbere-n albastrul mângâierilor deºarteªi sã vã sugrume glasul profeþiilor ce mint.

ÎN ORAªUL CU TREI SUTEDE BISERICI

În oraºul cu trei sute de biserici,De trei ani,Sunã clopotele-ntruna...ªi oraºu-i plin de lumeCe se-ntreabã:µ Unde-i sfântul?Unde-i sfânta fãrã nume?...Pentru cine sunã-ntruna clopotele de trei ani?...

Preoþii-mbrãcaþi în negru, ca ºi cioclii,De trei ani,Încruntaþi privesc mulþimea albã adunatã-n stradã,Preoþii-mbrãcaþi în negru pãsãrilor mari de pradãTremurã când vãd mulþimea rãzvrãtitã de trei ani!...

µ Unde-i sfântul?Unde-i sfânta fãrã nume?Sã ne spunã,Pentru cine sunã-ntruna clopotele de trei ani?Cui trimitem noi atâtea lumânãriªi-atâþia bani?Unde-i sfânta iertãtoare de pãcate?...Sã ne spunã...ªi-ntrebãrile mulþimii rãzvrãtite

CUPRINS

Ion Minulescu

68

Se ridicãCa ºi valurile mãrii frãmântate de furtunã,ªi-n oraºul cu trei sute de bisericiParcã picãDin vãzduh ameninþarea:µ Sã ne spunã... sã ne spunã.... . . . . . . . . . . . . . . . . . .În oraºul cu trei sute de biserici,De trei zile,Nu mai sunã nici un clopot µ nici un clopot de aramã;ªi oraºul cu trei sute de biserici,De trei zile,Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramã!...

GÖTTERDÄMMERUNG1

Or,În ziua-aceea cerul, înnegrit de fum,PãreaUn tavan de catedralã ce se nãruie;Iar fumulDin clopotniþele-aprinseDeschidea-n albastru drumulAltui fum mai greu, mai negru...ªi albastrul se-nnegrea...

Ard bisericile toate...Ard Credinþele bãtrâne...

1 Crepusculul zeilor (germ.).

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

69

Ard Cristoºiiªi Trecutul µArde parcã lumea-ntreagã...Ce Nebun venit de-aiurea nu putu sã ne-nþeleagã?Ce-ndrãzneþ aprinse focul ereziilor pãgâne?ªi ce nou Profet veni-va sã clãdeascã-n noi cuvinte,Casa celui care n-are nici sfârºit,Nici început?...Cine-o sã ne-nveþe iarã ce-am uitat µTot ce-am crezut?...Cine-o sã ne ierte nouã ce-om greºi de-aci-nainte?...Cine-o sã ne-ndrepte paºii spre mai bine?În rãzboi,Cine-o sã ne poarte-armata spre victorii?ªi pe MareCine-o sã le-arate calea iahturilor cãlãtoare?...Cine-o sã ne-adoarmã-n inimi teama zilelor de-apoi?.... . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .ªi mulþimea-nspãimântatãSpre clopotniþele aprinseSe-ndrumeazã grupuri-grupuri...Cei Cuminþi privesc plângând µPlâng ca resturile unei colosale-armate-nvinse µIar Nebunul stã deoparte ºi zâmbeºte fredonând:µ Götterdämmerung!...

Ion Minulescu

70

LA UMBRA CRUCILOR DE LEMN

Trei cruci de lemn,Trei cruci enorme de lemn, vopsit cu trei culori,Pãzesc pe marginea ºoselei fântâna celor credincioºi...Trei cruci, pe marginea ºoselei,Cu gesturi largi de mâini bolnave,Opresc din drum pe cãlãtoriªi parcã-s trei spânzurãtoriDe care-atârnã trei Cristoºi!...

Or, într-o zi,Împinºi de-acelaºi fatal ºi funerar îndemn µCa douã-armate, puse una în faþa alteia µ CuminþiiSe întâlnirã cu Nebunii µCopiii morþilor de mâine se întâlnirã cu pãrinþii,ªi-armatele-ncepurã lupta la umbra crucilor de lemn.Deoparte, flutura stindardul Credinþei µAlb,Curat,Ca albul curat al florilor de nufãr µIar tricolorul Nebuniei, închis cu grijã-n câte-un cufãrDe craniu omenesc,Sta gata sã-ºi desfãºoare tricromiaLa cea dintâi îngenuncheare a albului imaculat.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ªi-ntr-un târziu µTârziu detot, când luna-þi pare o caravanã-ntr-un pustiu µÎn locul crucilor ce-alt’datã opreau din drum pe cãlãtoriSe deschideau trei gropi enorme.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ªi tricolorul Nebuniei adãpostea pe-nvingãtori!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

71

O, NU TE-APROPIADE MÃNÃSTIRE!

Ascultaþi cum sunã clopotele-n turlã µÎn turla albã-a negrei Mãnãstiri ?...Ascultaþi cum sunã clopotele-n turlã,Ca haitele de lupi flãmânzi ce urlã ?...

O, nu te-apropia de Mãnãstire,Cãci crucea eiªi negrele-i zidiriN-adãpostesc nici pace,Nici iubire!O, nu te-apropia de Mãnãstireªi nu te-ncrede glasului din turlã!

Ascunde-þi ochii-n palmeªi te-ndreaptãSpre alt Profet decât spre cel de ieri µCe-þi pasã dacã nu ºtii ce te-aºteaptãCând ce te-aºteaptã nu-i scris nicãieri?

De vrei, ridicã-þi braþele spre soareªi, dacã poþi, învaþã de la elCe-i fericirea vieþii viitoare...De vrei, ridicã-þi braþele spre soare,ªi, dacã poþi, prefã-te-n Ariel!...O, nu te-apropia de Mãnãstire,Cãci crucea eiªi negrele-i zidiri

CUPRINS

Ion Minulescu

72

N-adãpostesc nici pace,Nici iubire!O, nu te-apropia de Mãnãstire,Cãci clopotele care sunã-n turlãSunt haitele de lupi flãmânzi ce urlã!...

Nu sunt ce par a fi

73

D E V O R B ÃC U M I N E Î N S U M I

( 1 9 1 3 )

Lui Tilicã Ioanid

Ion Minulescu

74

DE VORBÃ CU MINE ÎNSUMI

Vorbesc cu mine însumi, cum aº vorbi c-un frateÎntors rãnit din lupta cu zilele de ieri,ªi parcã tot nu-mi vine sã cred cã n-am dreptate µCã El ºi Eu nu suntem decât acelaºi frate,ªi-aceeaºi ranã-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt’datã pãtate de ruginãAzi par mai sclipitoare decât oricând,Iar spada,Încruciºatã-n luptã de-atãtea ori,E plinãDe sângele netrebnic al celor ce cad pradaAceluiaºi proteic ºi veºnic Torquemada.

Vorbesc cu mine însumi ºi-mi zic: µ De ce mã minþiDe-atâþia ani de-a rândul cã tu eºti cel mai mareDin toþi îmblânzitorii cohortelor barbare,Cã-n gestul tãu palpitã strãvechile altare,Iar vasta catedralã, ziditã de pãrinþi,Cu-ntreaga-i melodramã de Dumnezeu ºi sfinþi,O poþi schimba-ntr-o clipã,De nu þi-ar fi ruºineDe bãrbile lor albe,De mineªi de tine?

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

75

Vorbesc cu mine însumi ºi-mi zic: µ De-atâþia ani,De când mã porþi spre-acelaºi sublim necunoscut,De ce mã minþi cu-aceleaºi îndemnuri de temutªi-mi profanezi credinþa cu-acelaºi prefãcutSurâs µCitit pe buze de josnici curtezani?De ce din armonia supremelor cântãriAzi nu se mai aude decât grozavul urletAl celor ce se-neacã în descãrcâri de tunetDeparte,-n cine ºtie ce profunzimi de mãri!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Mã simt aºa de singur, c-aproape-mi este fricãSã mai vorbesc cu mine,ªi-mi zic: µ Ascultã, frate,Ascunde-þi rana,Uitã c-ai fost rãnit ºi tu µTu, ce-ai strivit atâþia ce nu se mai ridicã µTe scuturã de greul armurii-nsângerate;Iar celui ce te-ntreabã de-þi sunt sau nu-þi sunt frateRãspunde-i: „Nu“.

ECCE HOMOMie

Eu sunt o-mperechere de straniuªi comun,De aiurãri de clopotªi frãmântãri de clape µ

CUPRINS

Ion Minulescu

76

În suflet port tristeþea planetelor ce-apun,ªi-n cântece, tumultul cãderilor de ape...

Eu sunt o cadenþare de bineªi de rãu,De glasuri rãzvrãtiteªi resemnãri târzii µÎn gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,ªi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncruciºare de harfeªi trompete,De leneºe pavaneªi repezi farandole µÎn lacrimi port minciuna tãcutelor regrete,ªi-n râs, impertinenþa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de prozãªi de vers,De crimeªi idile,De artãªi eres µÎn craniu port Imensul, stãpân pe Univers,ªi-n vers, voinþa celui din urmã Ne’nþeles!...

ALEA JACTA EST

lui IserAm plecat...Necunoscutul mi-a zis: „Vino, te aºtept“.Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

77

ªi-am pãºit cu majestatea ultimului înþeleptPragul vechilor legendeMâzgãlite la-ntâmplarePe un colþ de pergament!...

Paznicii nemãrginirii mi-au deschis negrele porþi,ªi-astãzi rãtãcesc în golul dintre soare ºi pãmânt...ªi ce-ncet mã duce vântul µParcã-ar duce la mormântCel din urmã mort al lumii,Cel mai singur dintre morþi.

Mã-nfãºor în atmosfera cimitirelor din haos...Câte sunt?...Nu le ºtiu decât noctambuliiªi poeþii µCei ce n-au avut nici minte,Nici credinþã,Nici repaos,Nici rãbdarea sã-ºi aºtepte termenul obºtesc al vieþii.

Mã-nfãºor în rozul-verde,În albastrul-violet,ªi în aurul din soare,ªi-ntr-o clipã mã preschimbÎntr-un nimb enorm µUn nimbPreursit sã-mbrace fruntea primului Anahoret.Mã topesc cu amintirea unei vieþi trãite-n somn,Mã-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrãþiºãri,ªi din cele douã forme µCea de azi

Ion Minulescu

78

ªi cea de ieri µMã-ntrupez în al veciei ºi-al imensitãþii Domn!...

Da...Sunt Domnul celor veºnic plutitoare-n infinit µCelor ce plutesc pe mare,Celor ce plutesc pe vânt,Celor ce plutesc în versuri,În coloareªi în cânt.Celor ce plutesc de-a pururi dupã cum le-a fost ursit...Da...Sunt Domnul celor veºnic plutitoare-n infinit.

TREC VAGABONZII

lui George Arghirescu

Trec vagabonzii,Trec stãpânii grãdinilor fãrã stãpâni,Trec antipozii fericirii patriarhalilor bãtrâni,Trec anonimii omenirii,Trec corifeii poeziei ºi preistoricii gândirii,Trec regii primului dezastru ºi-nvinºii primului regret,Trec vagabonzii µParodia nedumeririi lui Hamlet.

Voi nu i-aþi cunoscut nici unul,Dar ei pe voi v-au cunoscut,Ei µ cei goniþi de câinii voºtri µV-au cunoscutCând v-au cerut

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

79

Ce nu le-aþi dat,Voi µ sclavii primei ruºini ºi-ai primului pãcat...

Trec vagabonzii µ însetaþii de cer,De mãriªi de pãduri...

Voi ce-i priviþi cum trec pe-alãturi de voi,Nepãsãtoriªi orbi,Ca niºte regi Oedipi,Fiþi mândriCã-n negrul vostru stol de corbiS-au coborât de unde nu ºtiþiªi-aceºti câþiva rãzleþi vulturi...Fiþi mândri ºi le-ntindeþi mâna,ªi dacã v-o resping scârbiþi,Voi µ umiliþi µÎngenuncheaþi ca-n faþa unor atotputernici iertãtori,Cãci vagabonzii sunt enigma eternului „de-atâtea ori“,ªi ei de-atâtea ori vã iartã,De câte ori îi necinstiþi!...

NOCTURNÃ

lui Eugen Lovinescu

Ce cap de Rege-Saltimbanc pãrea azi-noapte luna!Un negru nor, ce desemna pe cer o spadã de ToledoMânat de vânt, s-apropiaDe saltimbancul ce râdea...

CUPRINS

Ion Minulescu

80

Dar Regele-aºtepta furtunaCa ºi Polonius, tãcut ºi nemiºcat dupã perdea...

O spadã-ntinsã ameninþa regatul stelelor etern µªi totuºi, Regele râdea...Râdea vois,Deºi pe cer,Învinse, stelele piereau µPiereau ca cei îngenuncheaþiÎn faþa celor ce nu iartã,Ca luptãtorii dezarmaþi,Pe care-nvingãtorii-i poartãDe-a lungul þãrilor supusePrin sânge,Focªi fier!...

µ Ia seama, Sire!Regii sunt supuºi aceloraºi ursite,Ca ºi soldaþii morþi în lupta pentru capriciul unuiRege. µ Ia seama, Sire,Cântãreºte-þi necântãritele cuvinte,Priveºte-n jurul tãu soldaþiiCe morªi nu-þi pot înþelegeNici nebunia,Nici plãcerea...În glasul morþilor învaþã sentinþa care nu te minte,Cã Regii sunt, ca ºi soldaþii, supuºi aceloraºi ursite...ªi scrutã-i, Sire, dacã vrei!...

Nu sunt ce par a fi

81

Dar Regele privea spre eiNepãsãtor,Privea spre stele, cum le stingea pe rând furtuna...

Ce cap de Rege-Saltimbanc pãrea azi-noapte luna!...

SPRE SOARE

Pluteºte drept înainte, ºi dacãpãmântul pe care-l cauþi nu existãîncã, fii sigur cã Dumnezeu îl vacrea într-adins pentru a-þi rãsplãtiîndrãzneala.

REGINA IZABELACÃTRE CRISTOFOR COLUMB

Noi vom porni-ntr-o zi de sãrbãtoareSpre-naltele contururi crenelateDin care-ntâile priviri de soareÎºi varsã-n vid imensa lor cascadãªi-n care seara-ºi urcã resemnarea,Cu gestul unei pãsãri mari de pradãCe-ºi pregãteºte-n tainã rãzbunareaÎnvinselor aripi însângerate.

Superbi, ca cei ce-nveºmântaþi în zalePorneau pe drumul Sfântului Mormânt,Noi vom porni-ntr-o zi de sãrbãtoareSpre-naltele contururi feudale ;Cãci drumurile noastre duc spre Soare,ªi soarele preface verbu-n cânt.

CUPRINS

Ion Minulescu

82

ªi vom porni cu-ntreaga majestateA celor ce, pornind de nouã ori,Purtarã prin oraºe-ndepãrtate,Mai mult învinºi decât învingãtori,Fantasmagoricele lor armateDe cai ºi cãlãreþi halucinaþi,Cu flori de crin pe mantii presãrateªi vulturi albi pe scuturi încrustaþi.Spre soare deci µ spre soarele de varã,Monarhul orbitorului zenit...El ne va strânge-armata rãzleþitãªi-o va-ndruma din nou spre rãsãrit.El va topi pãpuºile de cearãªi gestul lui de bronz va desemnaÎn spaþiu o Golgotã prãbuºitãªi magilor de mâine-o nouã stea.

ROMANÞA SOARELUI

lui Mihail SadoveanuRãsar,Mã-nalþ,Coborªi-apoi dispar,ªi-apusul meu e totuºi rãsãrit...Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar µPortret unic ºi veºnic, expus în infinit.

Cu magica-mi baghetã uriaºe µStãpâna hotãrârilor eterne µDeºtept mãturãtorii albelor oraºeªi-adorm întârziaþii negrelor taverne...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

83

Dau fluviilor graþii de reptile,Dau mãrilor priviri fosforescente,Iar munþilor din zare, aspecte de gorile,ªi brazilor, pe coaste, poziþii indecente.

Dau fructe noi smochinilor uscaþi,Dau bronzului figurã omeneascã,Iar Regilor µPe socluri de marmurã-nºiraþi µPoruncitoare gesturi, ca-n veci sãporunceascã.

Iar când cobor,Când calda-nfiorareSe zbate-n cupa recelui repaos,Azvârl sãmânþã nouã în vechile tipareªi-ascult Perpetuarea cum fredoneazã-n haos!...

GLASUL MORILOR

lui Grigore TãuºanuGlasul morilor de apã,Glasul morilor de vânt,Glasul morilor severe care macinã RomanþaZilelor de mâine,Glasul dãtãtor de pâine,Care-mbracã-n alb veºmântNãzuinþa ºi speranþa.Glasul morilor severe care-ngroapãªi dezgroapãDe sub piatrã-acelaºi Cânt,

CUPRINS

Ion Minulescu

84

Glasul morilor de apã,Glasul morilor de vânt,Sã-l asculþi de dimineaþã, pânã-n searã,Ore-ntregi ºi zile-ntregi,Sã-l asculþi supus ca-n clipa când vorbeºte inspirareaSã-l cunoºti,Sã-l înþelegi,Sã-l înveþi pe dinafarãªi sã-l cânþi ºi tu cu apa,ªi sã-l cânþi ºi tu cu vântul,Cãci e glasul-n care CântulPlãmãdeºte-ndestularea!...

Iar când noaptea amuþeºte glasul morilor,Târziu,Când prin scocuri, nemiºcatã, apa doarme ca-n sicriu,Când prin aripi vântul trece cu aceeaºi nepãsareSuveranã,Ca prin pânza zdrenþuitã-a unei nave,ªi când piatra morii-þi pareO pecetie domneascãDezgropatã din arhiva prãfuitelor hrisoave,Tu sã te gândeºti la grâul care face sã-ncolþeascãIarna,De sub piatra morii, nãzuinþa ºi speranþa,ªi sã-þi aminteºti de glasul care macinã RomanþaZilelor de mâine µGlasul dãtãtor de pâine!

Nu sunt ce par a fi

85

ROMANÞA IAHTURILOR

Iahturile albe,Iahturile roºii,Iahturile negre,Iahturile celor înfrãþiþi cu marea,Înfrãþiþi cu vântulªi cu resemnarea µIahturile vieþiiAncorarã-n portDimineaþa-n clipa când cântau cocoºii.

Iahturile albe ancorarã-n dreapta,Iahturile roºii ancorarã-n stânga,Iahturile negre ancorarã-n mijloc.

Iahturile albe aduceau cu eleCântece ºi-ovaþii,Marºuri triumfale,Pilde de-ndrãznealã ºi de vitejie,Toatã chintesenþa unei generaþii,Tot ce cântã glonþul,Tot ce scrie spada µClipa ce-nfrãþeºteSângele cu ploaia,Rana cu zãpada.Iahturile roºii aduceau cu eleVaiete ºi lacrimi,Flamuri sfiºiate,Scuturi gãurite,Sãbii ruginiteªi armuri pãtateDe noroi ºi sânge,

CUPRINS

Ion Minulescu

86

ªi figuri schiloade,Muteªi-ncruntate µMute ca sentinþa luptelor pierdute,Triste ca fantoma gloriei defuncte.Iahturile negre aduceau cu eleLiniºtea deplinã,Miros de tãmâie,De fãclii de cearãªi de flori funebre,Pe catarguri douã flamuri lungi de doliuªi pe bord stigmatul stinsului orgoliu.

Dar dupã trei zileªi dupã trei nopþi,Dupã trei apusuriªi trei rãsãrituriIahturile negre morþii-ºi debarcarã ;Pe când cele albeªi cu cele roºiiAncorele grele greu le ridicarãªi din port plecarãDimineaþa-n clipa când cântau cocoºii.Încotro?Spre care þãrmuri depãrtate?Încotro?Spre care zãri însângerate?...Încotro?Spre care lupte-apropiate?...Unele spre dreapta,Altele spre stânga,Iahturile vieþii iarãºi au pornit...

Nu sunt ce par a fi

87

Dar în largul mãriiIahturile albeªi cu cele roºii,Iahturile celor înfrãþiþi cu marea,Înfrãþiþi cu vântulªi cu resemnarea µIahturile vieþiiNaufragiarãDimineaþa-n clipa când cântau cocoºii!...

ROMANÞÃ NORDICÃ

lui Mihail Samarineanu

În portul blond al unei mãri din Nord,Au debarcat corsarii bruni din Sud.ªi-n portul blond al unei mãri din Nord,Greoaiele otgoane se audCântând barbar, cântând în dezacordCu albatroºii tristului fiord.În portul blond bãtrânii mateloþiPrivesc tãcuþi la noii debarcaþi,ªi-n portul blond bãtrânii mateloþiPar niºte blonzi copii, înfioraþiDe cântecele brunilor piloþi,Încremeniþi cu mâinile pe roþi.

Artiºti pribegi ºi oaspeþi nepoftiþi,Bãtuþi de vânt ºi-adesea de noroc,Artiºti pribegi ºi oaspeþi nepoftiþi,Corsarii bruni repetã-acelaºi joc,ªi-n porturile blonde-abia sosiþi,Pornesc din nou ºi-n veci netãlmãciþi.

CUPRINS

Ion Minulescu

88

ªi-n timp ce-albastrul mãrii uniformLe-adoarme-n cânt tristeþile de ieri,ªi-n timp ce-albastrul mãrii uniformDeºteaptã-n ei eterne primãveri,În portul blond, ca-ntr-un gheþar enorm,Autohtonii tremurã... ºi-adorm!...

PRIN GÃRILE CU FIRME-ALBASTRE

lui Emil Gârleanu

Tristeþea trenului ce pleacãNoi n-am trâit-o niciodatã,Cãci µ cãlãtori ades cu trenul µÎn clipa când plecãm din garã,Noi stãm pe loc µDoar trenul pleacã!...Doar trenul pleacã,Trenul singurNe poartã nerãbdarea mutã,Bagajul visurilor noastreªi setea noilor senzaþii,Pe infinite paralele,De-a lungul verzilor plantaþiiDe mãtrãgunã ºi cucutã,Pe schela podurilor albe,Prin noaptea negrelor tuneleªi gãrile cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacã,Trenul singurRespirã,Cugetã,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

89

Vorbeºte,ªi-n forþa aburilor cântãViteza roþilor ce creºte...

Doar trenul singur se frãmântã,El singur urcãªi coboarã µReptilã neagrã ce-mprumutãAripi de liliac ce zboarãªi glas de cobe ce-nspãimântã!...

Doar trenul singur se-nfioarãDe-atâta veºnicã povarã.El singur poartã mai departePachetele-omeneºti, culcateCa-ntr-un muzeu de statui sparte,Pe bãnci de pluº capitonate!...Doar trenul suferã ofensaSclaviei negrilor „ad-hoc“,Ce poartã-n lectici mai departePe cei nãscuþi sã stea pe loc...

El singur,El,ªi numai trenul,Creeazã-n urma lui distanþaMonotoniaªi refrenulDin care ne-adãpãm speranþaToþi cãlãtorii spre mai bine...

ªi numai el,Doar trenul singur,

Ion Minulescu

90

Doar trenul ºtie-anume cineªi câþi din cei plecaþi asearãPutea-vom mâine,-n zorii zilei,Bagajul visurilor noastreSã-l presãrãm, din suflet iarã,Prin gãrile cu firme-albastre!...

PASTEL DE TOAMNÃ

Toamnã, noapte, plouã!...Trei drumeþi sosescUzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.Trei drumeþi în faþa porþii se oprescªi-apoi bat...De-a lungul gangului rãsunãUn cuvântªi-n urmã, altul:Noapte bunã!ªi pe urmã tac.

Nu rãspunde nimeni...

Trei drumeþi aºteaptãMuþi ca trei schelete ce-ºi catã mormântul.Ploaia cade deasã, repede ºi dreaptã,Deasã ca nisipul,Repede ca vântul,Dreaptã ca sãgeata...

ªi drumeþii-aºteaptã,ªi se face ziuã...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

91

Trei drumeþi pornescAlbi ca beduinii vastelor Sahare,Trei drumeþi Castelul morþii ocolesc,ªi tãcuþi,Prin þara celor ce-i privesc,Trec ca nefiinþa nopþilor polareªi se pierd în zareCa trei iahturi albe, mute, cãlãtoare!... µ Cine-au fost drumeþii?Cine i-a trimisSã ne batã-n poartã ºi sã ne deºtepte,Sã re’nvie glasul umedelor trepteªi sã ne-ntrerupã ne’ntreruptul vis?...Cine-a fost nebunul care i-a trimis?Nu rãspunde nimeni!...Straniile umbre s-au pierdut în zare...Toamnã, ziuã, soare!...

PASTEL BOLNAV

doctorului Ionescu-Mihãeºti

Ce primãvarã tristã ºi ce spital tãcut!...Bolnavii albi, ca albul pereþilor,PrivescNe’ncrezãtori spre soare µBizar necunoscut µPe care întâia oarã acum parcã-l zãresc.

Ce primãvarã tristã ºi ce spital tãcut,Cu scãrile tociteªi sãlile pãtrate,

CUPRINS

Ion Minulescu

92

Prin care paºii parcã vorbesc de cei de ieri µDe cei aduºi pe braþeªi scoºi întinºi pe spate,De cei trecuþi de pragul supremei mângâieri.

Ce primãvarã tristã ºi ce spital tãcut!...Ferestrele deschise spre soare parcã vorSã strângã-n braþe-ntreaga cãldurãªi luminã.În timp ce condamnaþii tãcuþi, din patul lor,Fac semne desperate...ªi doza de chininãAlunecã pe gâtul pierduþilorCe vorSã-ºi schimbe-apropiatul sfârºit în început.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Ce primãvarã tristã ºi ce spital tãcut!...

PASTEL MECANIC

lui George Oprescu

Monocromia dezolantã a unei dimineþi ploioaseMângâie agonia tristã, dar gravã-a unui tren de marfã,Ce-ºi fluierã impertinenþa prin trei supape ofticoaseªi urcã panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfãÎntr-o capelã funerarã.Cu miros de fãclii de cearãªi vagi parfumuri de tãmâie,Eau de Cologneªi chiparoase.

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

93

Pe Valea OltuluiSau poate pe Valea Prahovei...DecorulE-acelaºi peste tot când plouã.ªi-aceleaºi agonii profaneSchiþeazã orice tren de marfãCând vrea sã calchieze zborulExpreselor ce urcã panta cu graþii de aeroplane!...Aceleaºi agonii banaleªi-acelaºi trio de semnaleImplorã mila dimineþiiªi plictiseºte cãlãtorul...

Monocromie verde:Munþii ºi brazii par de mucava µE pastiºarea dezolãrii ºi-a neputinþei animale,Ce-ºi urcã-adeseori Calvarul, cu trenu-alãturi, pe ºosea.E parada fanteziei ºi-a inspirãrilor vasale...Pastel mecanic µNãzuinþãDe artã nouãªi ºtiinþã µCézanne te-ar fi pictat într-altfelEu însã te-am vãzut aºa!...

CÂNTA UN MATELOT...

lui V. Demetrius

Cânta un matelot la prorã,ªi imnul lui solemn pluteaPe-ntinsul Mãrii Marmara,

CUPRINS

Ion Minulescu

94

Ca-ntr-o cetate spaniolã,Când orologiul din cupolãAnunþã fiecare orãPrintr-un preludiu de mandolã...

Cânta un matelot la prorãªi marea nu-l înþelegea.Cânta un matelot la prorã,Un singur matelot cânta.ªi totuºi, vocea lui sonorãPãrea, pe iahtul ancorat,Un cor solemn de preoþi tineri,Ce-ngroapã-n noaptea Sfintei VineriUn nou profet crucificatPe-o nouã Golgota...

Cânta un matelot la prorãªi-ntregul echipaj dormea.Cânta un matelot la prorã.Dar ce lunatic l-ascultaªi cine cântu-i repetaDin largul Mãrii Marmara,Când mateloþii toþi dormeauªi marea nu-l înþelegea?...

Cânta un matelot la prorãªi-n larg sirenele plângeau!

Nu sunt ce par a fi

95

CÂNTEC DE LEAGÃN

pentru Evelyn BurillianuNani, nani...Dormi în paza nesecatului izvorDe priviriCe te-nfãºoarã ca-ntr-o hainã de mãtase,Nani, nani...Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,ªi-scum dormi, cãci obosite dorm ºi florile din vase,ªi parfumurile lor,Toate, unul câte unul, pe-al tãu leagãn se coborNani, nani...Dormi în paza Ursitoarelor,Nani, nani...Dormi în vraja-mpletiturilor de ºoapteCe pãtrund printre perdeleªi te-ndeamnã:Dormi, cãci somnul a cuprins de mult grãdina µLacul,nuferii,castanii,stângeneiiºi glicina µtoate dorm.Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...Dormi ºi tu µPrin candelabre, iatã, adoarme ºi lumina,Dormi,ªi somnul tãu sã fie mai senin ca infinitulOglindit în necuprinºii ochi albaºtri de femee,Visul tãu sã fie visul Insulelor Boromee,

CUPRINS

Ion Minulescu

96

Visul tãu sã fie totul,Tot, precum e rãsãritul,Începutul celor bune ºi sfârºitul celor rele.ªi aniiSã te-mbrace-n infinitul fericirii.Nani... nani...

ROMANÞÃ APOCRIFÃ

lui Fãgeþel

Pãreri de rãu, pãreri de rãu µStigmate vechi, cicatrizate µÎn Domul sufletului meuPãºiþi solemn, înveºmântateÎn scumpe-odãjdii de-Arhireu...Pãºiþi solemn, discret ºi rar,Ca niºte pâlcuri fragmentateDintr-un cortegiu funerar.

Pãreri de rãu, pãreri de rãu...

V-ascult în fiecare searãCum staþi de vorbã cu trecutul,Pe falsa nervilor chitarãVã descifrez neprefãcutulÎndemn spre cei fãrã de glas,Iar când pe-al inimii cadranPãºiþi solemn ca ºi temutulªi mitologicul Teseu,Sacerdotalul vostru pasVi-l cadenþez cu pasul meu µ

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

97

Cu pasul meu profan.Pãreri de rãu, pãreri de rãu µEcouri stinse apocrife,ªi totuºi pline de ecou,Voi sunteþi negrele tarifePe care moartea le-afiºeazãÎn propriul meu cavou.

ROMANÞA NECUNOSCUTEI

În fiecare zi de întâi mai, o necunoscutãapare în balconul de marmurã alpalatului Versailles ºi, aplecându-se sprebazinul Latonei, cântã:

Eu sunt ce n-a fost încã nimeni din toate câte-au fostªi sunt,Sunt ritmul primelor senzaþiiªi gestul primului avânt,Sunt simetria primitivã a douã buze-mpreunate,Sunt frenezia ancestralã ce-n lutul omenesc se zbate,Sunt visul unei nopþi de varã, trãit de sexe diferite,Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,Sunt gama rozelor pãcate transcrise-n magicul carnet,Sunt prada bestiei,Himera netãlmãcitului poet,Sunt spasmul,Leneaªi dezgustul efemeridelor ce morªi-accentul circomflex al vieþii µAl nimãnuiªi-al tuturor!...

CUPRINS

Ion Minulescu

98

Lesbos mi-a dedicat un templu,Citera, altul,Iar CorintulMi-a dãruit Arhipelagul cu toate florileªi-argintulMonezilor cu efigia lui Eros-blond.Din Orient,Ovidiu m-a adus la Roma într-un sicriu de pergament,Arabii m-au purtat în goana cãmilelor,ªi caravanaM-a cumpãrat de la BassoraPentru-a mã vinde-n Ecbatana.Florenþa m-a plimbat în tainã prin parcul roºiilor crini,Verona m-a expus ca premiuÎntr-un concurs de spadasini,Veneþia mi-a dat gondola,Otrava,ªtreangulªi pumnalul,Iar Vaticanului catolic i-am profanat pontificalulAlcov de purpurã.Parisul m-a coborât pe bulevarde,M-a exilat prin cafeneleªi prin modestele mansarde,Iar restul marilor oraºe moderne mã privesc cu milã µO Vagabondã ce se vinde mulþimiiPe monezi de-argilã!...

Eu sunt...Dar nu...Trecutu-mi spune cã astãzi nu mai sunt nimic µNu sunt decât adresã scrisã indescifrabil pe un plic

Nu sunt ce par a fi

99

Ce face-nconjurul planeteiªi-n fiecare-ntâi de maiÎºi plânge Odissea-n parcul evocatorului Versailles.

ODELETA

celei mai blonde

Tu pari a fi venitã dintr-un regat pustiu µRegatul unor pete de umbre ºi lumini,Pe care fantezia nebunilor ce scriuL-a comparat cu visul aleilor de crini.

Cu ochii tãi µ culoarea nimicului etern,Culoarea nebuniei ºi-a crimelor iertare,Culoarea voluptãþii ºi-a viþiului, ce-aºternÎn urma lor fanate petale de pãcate ;ªi pãrul blond, ca blondul spiralelor de fumCe contureazã-n spaþiu intenþii senzuale,Tu pari cuceritoarea Amantului postum,Iar eu, pãrtaºul celei din urmã Bacanale!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Tu pari a fi venitã dintr-un regat strein µPustiu ca discul rece ºi blond al lunii pline,Pervers ca parodia anticului mãslinªi straniu ca surâsul defunctelor regine!

CUPRINS

Ion Minulescu

100

ÎNTR-UN BAZAR SENTIMENTAL

pictorului G. Pãtraºcu

Stofe vechi, o mandolinã,Un Cézanne ºi doi Gauguin,Patru mãºti de bronz:Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,O sofa arabã, douã vechi icoane bizantine,Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, plineCu mimoza, tamburine spaniole, lampioaneJaponeze, trei foteluri cu inscripþii musulmane,„Fleurs du mal“ legate-n piele de Cordova,ªi pe pian:Charles Baudelaire ºi-alãturi Villiers de l’Isle-Adam...

Toate sunt ca ºi-altãdatã...O, bazar sentimental!...Toate sunt ca la plecarea mea µ dantelã ºi cristal...

ªi cu toate-acestea, câte tocuri nu-ºi lãsarã formaPe covoarele-þi bogate de Buhara?ªi-n enormaTa colecþie de patimi, câte buze nu-ncercarãSã-þi transcrie madrigaluri

Pe obrajii tãi de cearã?...Câte tragice-nceputuri nu sfârºirã-n simfoniaMutã-a lacrimilor?

Câte nu pierirã-n veºniciaInutilului?Cãci noaptea cea dintâi fu cea din urmã,Iar dorinþa ta... nimicul µ ºi nimicul nu se curmã!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

101

ªtiu cã m-aºteptai pe mine...Iatã-mã, sosesc ºi-þi zic:Te-ntâlnesc întâia oarã... Tot ce-a fost n-a fost nimic,Minte-mã din nou... Aprinde lampioanele... CoboarãTransparentele... Dã-mi calmul ºi culorile de searã...Dã-mi ºi buzele, ºi ochii, ºi...„Les fleures du mal“ la filaTrei sute treizeci ºi nouã: „La mort des amants“...

Dar milaDe amanþii tãi ce-aºteaptã pe trotuar plecarea meaMã-ntrupeazã-n cel de-alt’datã ºi...Pe-araba ta sofa:Cântece-n surdinã,Gesturi,Umbre,Flori,Et caetera!...

VA FI . . .

Va fi-ntr-o noapte caldã de mai.Când vei intraÎn parcul meu,Nisipul aleilor deºarte,Îmbrãþiºãnd pantofii tãi albi, va tresãri...La revederea celei venite de departeCopacii vor zâmbi...Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,ªi-n vazele uitate pe albe etajere,Buchetele uscate de alb mãrgãritar

CUPRINS

Ion Minulescu

102

Vor palpitaCa-n ascultarea unui demonic Miserere!...Va fi-ntr-o noapte caldã de mai.Când vei veni,„Olimpia“ din cadru-i îþi va surâde iar,Ceasornicu-n perete va respira mai rarªi mutele covoare, pe jos, vor tresãri...Demonul nebuniei va coborî din nouPe-albastrele sofaleªi albele dantele,Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,Iar noi,Sub ocrotirea tãcutelor perdele,Postum ca ºi-ngropaþii de vii, într-un cavou,Ne vom iubi-n parfumuri de brad ºi de cinabru.ªi-apoi...

Va fi într-o searã poate ca ºi-alte seri.Va fiO searã de octombre cu palpitãri discreteDe frunze,De imagini,De pleoapeªi regrete...Vai!... cea din urmã searã când tu vei mai veniVa fi o aiurare de toamnã pe sfârºite,O aiurare-n versuri brodate pe-o batistã µSimbolul despãrþirii...

ªi-atâta tot...

ªi-apoiNu va mai fi nimica,

Nu sunt ce par a fi

103

Nu va mai fi nici soare,Nu va mai fi nici lunãNici stele cãzãtoare...ªi faþã de noi singuri,Poate,Nu vom mai fi nici noi!...

ROMANÞA ULTIMEI SERI

Pe buzele-mi roºii port ºi-astãzi stigmatulDezastrelor mute din ultima searã...Pe buzele-mi roºii µ apusuri de varã µPort urmele luptei pierdutã-n palatulEternului Mâineªi fostului Ieri!...

Mi-ai spus într-o searã cã-i ultima searã!...Vai!... Ultima searã ce trist se sfârºea...Te vãd parcã ºi-astãzi învinsã,Culcatã,Pe-aceeaºi arabã ºi veche sofa,Cu pleoapele-nchise,Cu gura-ncleºtatãªi mâinile-n cruce ca douã stindardeSalvate din focul cetãþii ce arde!...

Sãrmanã învinsã de însuºi învinsulVoinþelor tale...Supremã chemareCe-ºi pierde zigzagul în gesturi ce mor...Luminã nocturnã de stea cãzãtoare...

CUPRINS

Ion Minulescu

104

Pe buzele-mi roºii priveºte stigmatulDezastrelor mute din ultima searãªi-ascultã-þi a luptei stridentã chitarãCum plânge,ªi-n urmã, cum moare-n palatulEternului Mâineªi fostului Ieri!...Sunt glasuri de clopot ce parcã te cheamãªi glasuri de ºtreanguri ce scârþâie-n vânt...Un glas de frânghie ºi-un glas de aramãSe zbat împreunã,ªi douã sentinþeTopite sunt parcã-ntr-un singur cuvânt:„Amantul te minte“...„Amantul te minte“...ªi-n viaþã, acelaºi etern ÎnceputE doar profanarea acelor Sfârºituri,Trãiteªi-apuse cu cei din trecut!

ROMANÞA UNUI REGE ASIATIC

lui Cuza Hotta

Pe soclurile albe de marmurã,SculptateDe dalta unor meºteri aduºi din alte þãri,Eternizate-n masca supremei nepãsãri,De-a lungul celor ºapte aleiÎntretãiateDe alte ºapte-alei,În parcul meu vegheazã o sutã de femei µ

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

105

O sutã de amante pe care le-am iubitCu-atâta frenezie,Cã-n spasmele dorinþeiÎn fiecare noapte sfârºeam printr-un cuþitPoemele-ncepute cu buzele ºi dinþii.

ªi-n parcul meu,De-a lungul aleilor pãtateDe lacrimiªi de sânge,La ora când amurgul culorile-ºi rãsfângePe goalele ºi albe statui imaculate,Cobor,Cobor eu singur din vastul meu palat,ªi buzele-mi aprinse cerºesc o sãrutare,Pe rândLa fiecare.Da...Eu µ un rege care se roagã-a fi iertat µCutreier ca fantoma regretelor postumeTãcutul parc cu ºapte alei, întretãiateDe alte ºapte-alei,În care stau de pazã o sutã de femei µªi corpurile albe de piatrã, nemiºcate,Le-ngenunchez cu gestul ;Iar buzele-mi aprinseLe-ngheþ cu sãrutarea statuielor învinse.

Ion Minulescu

106

CELEI DIN URMÃ

Vous l’avez vue, la dame en noir 1

Ochii negri,Pãrul negru,ªi-mbrãcatã-n negru toatã,A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropatã?Cine a fost fantoma-n doliu la al cãrei tragic pieptPalpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?...N-o fi fost necunoscuta ce m-aºteaptãªi-o aºtept?...

A trecut...Era-mbrãcatã ca miresele lui CristCând coboarã-ngândurate albul treptelor tocite.Ochii ei sorbeau apusul cu nesaþul unui tristDemon, smuls din întunericªi-aruncat în plinã ziuã µOchii ei, reflexul unor aiurãri netãlmãcite,Se dublau ca-ntr-o supremã sãrutare de adio.

A trecut...ªi-n urma celei ce purta cu ea secretulFrazelor turbãrãtoare de seninuri fãrã patã,Am rãmas sã-i sorb parfumulªi sã descifrez regretulAsfodelelor fanate ce-i cãzuserã din piept...Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropatã?N-o fi fost necunoscuta ce m-aºteaptãªi-o aºtept?...

1 Voi aþi vãzut-o, doamna în negru... (fr.).

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

107

ROMANÞA ROZINEI

Guerlain a botezat parfumul„Voilà pourquoi j’aimais Rosine“.1

Guerlain a botezat parfumulExtras din cupele de crinCu numele necunoscutei µBoemeSau aristocrate µÎn ale cãrei bucle blonde,DecolorateSau pudrate,A cunoscut întâia oarãParfumul cupelor de crin...Guerlain a botezat parfumul„Voilà pourquoi j’aimais Rosine“.

Rozina...Unde e Rozina?Un strop uitat într-un flaconSe-ntreabã: Unde e Rozina?Un strop uitat într-un flaconSchiþeazã-n grota de cristalRegretul cupelor de crin,Ce-nstrãinate de grãdinaDin care le-a cules o mânãDe trecãtor sentimentalJertfesc blazonul florentinPe-o balustradã de balcon...Guerlain a botezat parfumul„Voilà pourquoi j’aimais Rosine“.

1 Iatã de ce o iubeam pe Rozina (fr.).

CUPRINS

Ion Minulescu

108

Guerlain a cunoscut-o poate.Dar când,ªi unde,ªi-n ce fel?...Guerlain a cunoscut-o poate...ªi a iubit-o...Dar Rozina?...Rozina l-a iubit pe el?...Parfumul lui Guerlain îmi spuneCã-n golul cupelor de crinDivinizatele nebuneN-au picurat decât minciunãªi cã Rozina-a fost... nebunã!...ªi totuºi, el o cântã ºi-astãziÎn blondul cupelor de crin...

Guerlain a botezat parfumul„Voilà pourquoi j’aimais Rosine“.

ROMANÞÃ POLICROMÃ

lui Eug. ªtefãnescu-Est

Nu-i cer nimic...ªi totuºi, dacã-ar vrea µO, dac-ar vrea sã-mi dea ce nu-i cer încã µAr face dintr-un lac o Marmara,ªi dintr-un melc, un Sfinx sãpat în stâncã.Nu-i cer nimic...Dar dacã-ar fi sã-i cerCe-aº vrea sã am ºi ce-ar putea sã-mi dea,Aº picura-ntr-o cupã cu eter

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

109

Morfinãªi i-aº cere-apoi aºa:

Dã-mi tot ce crezi cã nu se poate da,Dã-mi calmul blond al soarelui polar,Dã-mi primul crepuscul pe Golgotaªi primul armistiþiu planetar.

Dã-mi paradoxul frumuseþii tale,Dã-mi prorocirea viselor rebele,Dã-mi resemnarea strofelor banaleªi controversa versurilor mele.

Dã-mi A.B.C. al vieþii subterane,Dã-mi simfonia flautelor mute,Dã-mi tãlmãcirea buzelor profaneªi rebusul icoanelor tãcute.

Dã-mi preþul primei victime-a femeii,Dã-mi simbolul opalului ºi-agatei,Dã-mi ritmu-nveninat al Salomeiiªi tusea-n fa minor a Traviatei.

Dã-mi Spleen-ul cãlãtorilor pe apã,Dã-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,Dã-mi gravitatea morþilor spre groapãªi comicul funebrului convoi.

Dã-mi tot ce-n prima clipã risipeºti,ªi tot ce-n clipa ultimã aduni.Dã-mi fastul siluetelor regeºtiªi perspectiva casei de nebuni...

Ion Minulescu

110

Nu-i cer nimic.ªi totuºi, dacã-ar vrea µO, dacã-ar vrea sã-mi dea ce nu-i cer încã! µAr face dintr-un lac o Marmaraªi dintr-un melc, un Sfinx sãpat în stâncã.

LITANII PENTRU MIEZUL NOPÞII

I

Dormi, felinã obsedatã de plãcerea de-a fi-nvinsã...A trecut de miezul nopþii...Iar duetul senzualOrchestrat de fantezia unui HeliogabalPâlpâie-n finalul unei lumânãri aproape stinsã.

Dormi, felinã cu ochi straniiªi cu pleoape cercuiteÎn culori evocatoare de fanate clematite,Dormi, felinã obsedatã de plãcerea de-a fi-nvinsã...

Culcã-þi capul pe risipa chiparoaselor striviteDe contururile-þi rozeTorturate,ªi-amorþite,ªi multiplicate-n visul unei Venere, desprinsãDin anticul bronz al unei statui reconstituite.

Dormi, felinã obsedatã de plãcerea de-a fi-nvinsã...

Dormi, felinã torturatã de-al duetului final...Plimbã-þi degetele pale pe dantelele pãtate

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

111

De capriciul unor alte flori, de tine-nsângerate,ªi respirã-n vis parfumul parcului sentimental.

ªi respirã infinitul ce pluteºte-n strãveziiNori,Din care plouã-n luptã hidromelul Walkyriei...Dormi, felinã torturatã de-al duetului final...

I I

Dormi, ca anticele statui mutilate de barbari,Goalã toatãCa victima primilor amanþi-corsari,Uitã binecuvântarea gestului sacerdotalªi-ntrupeazã-te-n Phryneea bandelor de mercenari.

Dormi, felinã torturatã de-al duetului final...Dormi, felinã saturatã de-al eternului simbol...Toate dorm.ªi-n juru-þi toate sunt absente.Pe perete,Miezul nopþii-a-nchis chiar ochiiNeadormitelor portreteªi-albul ochi al lumânãrii doarme-n stinsu-i rotogol.

Dormi cu buzele deschise, ca un filtru-n care porþiDeopotrivã-aceleaºi lacrimi pentru viiªi pentru morþi...Dormi, felinã saturatã de-al eternului simbol...

Dormi, supremã frenezie de jãratic ºi schântei,Tu, ce-þi schimbi amanþii-n preoþiªi pe preoþi în Atei µDormi,

Ion Minulescu

112

ªi-n aºternutul moale forma corpului tãu golSã-mpietreascã pe vecie „Crucea Sfântului Andrei“.

Dormi, felinã saturatã de-al eternului simbol!...

TRIPTIC BANAL

I

Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.Viens rire s’ils t’ont fait pleurer.1

TRISTAN CORBIERE

Prin curtea pavatã cu plãci de bazaltRãsunã grãbiþii pantofii de atlaz,Rãsunã ca stropii de ploaie ce cad,Ce cad din înaltul ºi negrul pervaz,Ce cad din pervazul patrat ºi înaltPe plãcile negre ºi verzi de bazalt.

Sunt singur...Odaia-mi cu albii pereþiÎmi pare enorma cutie de bradÎn care nebunul dresor de sticleþiªi-a-nchis favoritul...

ªi paºii grãbiþiRãsunã prin curtea cu plãci de bazalt,Rãsunã grãbiþii pantofii de atlazPe plãcile negre ºi verzi de bazalt,

1 Sã plângi dacã versurile mele te-au putut face sã râzi.Sã râzi dacã ele te-au fãcut sã plângi. (fr.).

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

113

Rãsunã ca stropii de ploaie ce cadªi cântã prin cutrea cu plãci de bazaltLa fel cu-aripaþii nebuni cântãreþi.

ªi alba-mi cutie enormã de bradSe clatinã parcã de-atâtea cântãri...Ascult cum se urcã pantofii pe scãri,Se urcã spre mine µAlesul sunt eu µªi paºii se urcã,Se urcã mereuSpre cel din odaia cu albii pereþi!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ªi nu mai sunt singur,ªi nu mai sunt eu.

I I

C’est la femme qu’on aime á cause de la nuit.1

VILLIERS DE L’ISLE-ADAM

Plouã...Pe trotuarul negru felinarul deseneazãO enormã violetã µVioletã ca umbrela japonezã ce-ncadreazãChipul ei oval ºi palidDe nocturnã cochetãMagdalenã

Plouã...Pe trotuarul negru paºii ei se-ncruciºeazã

1 E femeia pe care o iubeºti din pricina nopþii (fr.).

Ion Minulescu

114

Cu grãbiþii paºi ai celor ce-o privescªi-apoi dispar.ªi tãcuta MagdalenãSe strecoarã ca noroiulCe dispare în canalul deschis larg lângã trotuar!

N-are vreme s-o-nsoþeascã nimeni,Nimeni n-are vremeS-o mai cheme...Plouã, plouã...ªi trotuarul ud sclipeºte printre case.Ca o candelã aprinsãLa icoana Magdalenei pãcãtoase.. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .Nu ºtiu cine eºtiªi ni ºtiu cine sunt µAtât mai bine.Hai cu mine...Vom petrece-ntreaga noapte mângâindu-necu dinþii

Ca felinele,ªi-apoiVom dispare amândoi,Prefãcându-ne-ntr-un bloc µBloc de carne ºi de foc,Plãmãdit de draciªi-nchisPe vecie în infernul unei nopþi de Valpurgis.

Nu sunt ce par a fi

115

III

Et tu me perdras, et je me perdrai,Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.1

MARCEL SCHWOB

N-ai fost cea dintâi,Eºti însã cea din urmã µªi-i destulPentru-amanta celui care poate totul µ tot ce vrea...Am vroit sã fii a mea ;ªi ai fost.Cât timp?Atâta cât am vrut...ªi-azi dacã pleci,E cã vreau sã-ºi plimbe urma pe obrajii-þi albi ºi reci

Dinþii celor care-aºteaptã,Dinþii celor care muºcãªi distrug cu lãcomia tigrilor închiºi în cuºcã...Du-te...Strada te aºteaptã, îþi surâde ºi te cheamã,Strada-þi zice: Vino,Uitã ce-ai fost ieri, cãci azi eºti alta,Uitã tot ce laºi în urmãªi te-ndreaptã fãrã teamãSpre surorile-þi de mâine, ce troneazã pe înaltaPiramidã-nfiptã-n centrul marelui oraº...

PriveºteCum te-aºteaptã-n colþul strãzii precupeþii de senzaþii!

1 ªi tu mã vei pierde, ºi eu mã voi pierde,Cãci eu sunt cea pierdutã, de cum am fost gãsitã (fr.).

Ion Minulescu

116

Câþi sunt?Unul, doi, o sutã?...Nu... sunt mii, ºi gloata creºteCa tumultul de ovaþii...Cea dintâi a fost uitatã,Cea din urmã-i aºteaptã,ªi aºteptarea îi excitã...

Palidã sãrbãtoritã,Fii de-acuma deci a lor,Fii de-acuma-nvingãtoareaªi învinsa tuturor.

Nu sunt ce par a fi

117

S T R O F E P E N T R UE L E M E N T E L E N A T U R I I

( 1 9 3 0 )

Lui Ion I. Pillat

Ion Minulescu

118

STROFE PENTRU LUMINÃ

ªi se fãcu luminã!ªi iatã-te stãpânã pe cei ce-aveau sã fie stãpâni pe-ntreg

pãmântul...ªi iatã-te-mpreunã cu ei, pornind de mânã, ca sã-i deprinzi

cu focul, cu ploaia ºi cu vântul...

ªi le-arãtaºi albastrul însângerat de soare, pãdurile cucedri ºi munþii cu cãrbuni, câmpiile cu grâne ºi mãrile cusare, livezile cu prune ºi iarba cu pãºuni...

ªi le-arãtaºi viaþa multiplã-abia creatã, ºi din pãmântulumed, treptat, treptat, cum naºte ºi pasãrea ce zboarã ºipeºtele ce-noatã, ºi lupul rãu ce urlã, ºi mielul blând ce paºte...

ªi le-arãtaºi putinþa refugiului prin peºteri, ºi trestia sã-ºifacã colibele pe lacuri, ºi cremenea cu care lucrarã primiimeºteri, oþelul pentru suliþi ºi lemnul pentru arcuri...

ªi le-arãtaºi minunea ce-nfioreazã noaptea, pe cei ce dormalãturi µ strein lângã streinã µ ºi taina-mpreunãrii, sortitã-nziua-a ºaptea...

ªi le-arãtaºi urmaºii...ªi se fãcu luminã!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

119

STROFE PENTRU FOC

Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu,îmbogãþind cu-o jertfã nouã altaru-arhaicelor mituri, el n-aºtiut cã µ drept rãsplatã µ în urma lui, alt Prometeu îi vareduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri...

Deºi-ai rãmas acelaºi veºnic, nu eºti acelaºi niciodatã ºinici nu porþi acelaºi nume când construieºti sau când distrugisau când µ trãindu-þi moºtenirea fatalã ºi ne’nduplecatã µpresari în urma ta blesteme sau faci sã þi se-nalþe rugi...

Nu eºti acelaºi niciodatã...Nici când despici copacii-n douã, nici când pãtrunzi din

casa-n casã, ameninþându-ne avutul, ºi nici când µ strânºiîn jurul vetrei µ ne dai ades prilej ºi nouã sã stãm de vorbãcu bunicii, cu morþii scumpi ºi cu trecutul...

ªi totuºi tu eºti deopotrivã ºi cobea noastrã, ºi norocul.ªi-oricare-ar fi voinþa Celui de Sus, te binecuvântãm, deºidin darurile vechii mitologii tu singur µ Focul µ nu ne-aifost dat de bunãvoie ºi-a trebuit sã te furãm...

STROFE PENTRU VÂNT

Nu te cunoaºtem nimeni!...ªi totuºi, te simþim cum mergi cu noi alãturi, pe câmp ºi

prin oraºe, ºi cum îþi schimbi fiinþa µ proteic anonim µ cusuflet de duhovnic ºi gesturi de cravaºe...

Nu te cunoaºtem nimeni!...

CUPRINS

Ion Minulescu

120

Dar ºtim cã tu respiri prin noi ºi-n orchestrarea naturii,când s-agitã, tu eºti când piculina cu scurte ciripiri, cândtoba unisonã cu rãcnete de vitã...

Nu te cunoaºtem nimeni!...Dar ºtim cã ne eºti frate, deºi, mergând alãturi, rãmânem

tot strãini, ºi când ne mângâi fruntea ºi holdele bogate, ºicând ne smulgi copacii din câmp ºi din grãdini...

Când negrele corãbii cu pântecele pline te simt în pânze,gata cu ele sã porneºti, noi ºtim cã-ndestularea soseºte, ºi cutine sosesc ºi mateloþii, ºi noile poveºti...

ªi tot aºa, pe dealuri, când morile-ºi iau zborul, ºi ari-pile-þi cântã un imn de preamãrire, noi ºtim cã Don Quijotee-nvins, ºi-nvingãtorul eºti tu, ce ne-aduci pâine, belºug ºifericire.

STROFE PENTRU PLOAIE

Imperativã ºi sonorã ca un final de tamburinã, cândfulgerele vagabonde te prind ºi-þi sfâºie veºmântul, coborispre noi, cu lãcomie pãgânã, caldã ºi felinã a unor buzepãtimaºe, ce-ar sãruta întreg pãmântul...

Pe-acoperiºurile roºii, deºtepþi orchestrele stridente µalarma ftizicelor goarne ºi tusea tobelor gripate µ în ritmulcãrora, pe stradã, trec nesfârºite regimente, ce smulg aplauzecompacte ºi aclamãri halucinate.

Pe zidurile vechi de case ºi pe trotuarele murdare, presarimiresmele aduse din necuprinsuri fãrã pazã, ºi sub cupola

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

121

cenuºie, fiinþa ta multiplã pare un gest de Arhiereu ce iartã,ºi-n urmã binecuvânteazã.

Pãdurile bãtrâne-ºi cascã spre tine gurile-nsetate, iarcâmpul rãscolit de oameni ºi rumenit adânc de soare te-nghite lacom...

ªi de-a lungul ºoselelor kilometrate, tu pari un ºir decaravane ce duc Saharei de mâncare.

STROFE PENTRU ZÃPADÃ

Mireasã-a brazilor geometrici ºi-a brazdelor însãmânþateµ solemnitate albã, rece, fatalã, mutã ºi divinã µ tu vii cugraþii de Madonã sau de Fecioarã bizantinã ºi pleci cugesturi de bacantã, stigmatizatã de pãcate.

Nu te doreºte-aproape numeni, deºi te-aºteaptã toþi sãvii... ªi frumuseþea ta bizarã n-o cântã nimeni decât, poate,îndrãgostiþii de imagini abstracte ºi imaculate µ cuminþiitãietori de lemne ºi nebunaticii copii.

ªi totuºi, când cobori µ suspectã, insinuantã ºi egalã µpe câmp, pe arbori ºi pe ape, pe strãzi, pe case ºi pe noi, tuschimbi în plãsmuiri lunare întreaga pastã de noroi, iar peMaria din Magdala o-mbraci în peplum de vestalã.

ªi-n timp ce toþi, deopotrivã, pigmei ºi umiliþi, simþimputerea-þi magicã ce-ngheaþã, distruge, arde ºi creeazã, doarciorile, sacerdotale te mai insultã ºi-þi pãteazã µ cu ieroglifelelor negre ºi stranii µ albul unanim.

CUPRINS

Ion Minulescu

122

STROFE PENTRU ÎNTUNEREC

Dupã fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o corti-nã, ºi din spasmul agoniei de luminã împrumuþi aspecte noimonotoniei.

Întunerec... Întunerec... Întunerec!...Cu veºmântul tãu de doliu sau de galã, tu-nfrãþeºti o

noapte borealã cu orchestra unui dirijor isteric...

Tu unifici adevãrul cu minciuna, tu amesteci frumuseþeacu urâtul ºi-ntregeºti prezentul cu trecutul, când nimicul ºicu totul fãceau una...

Ca o pleoapã obositã, sub povara unei lacrimi incrustateîntre gene, tu te-nalþi ºi te cobori alene, alternând asfaltul cuCarrara!...

Întunerec µ frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu pãcatulºi cu crima µ tu eºti ritmul infinitului ºi rima, ce ne legi însomn cu veºnicia.

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

123

S T R O F E P E N T R U C E L EP A T R U A N O T I M P U R I

( 1 9 3 0 )

Ion Minulescu

124

PR IMÃVARÃ INUTILÃ

lui Adrian Maniu

Sufocatã de viaþa cu programªi de-acelaºi „va urma“ cotidianAl savanþilor cu barbã, cu ºoºoni ºi ochelari µPedagogi ºi profesori octogenariDe algebrã, geografie ºi pian µPrimãvaraA izbit cu pumnu-n geamªi-a fugit din pensionDe la „Notre-Dame de Sion“.

I-am citit isprava-n calendarªi-am pornit îndatã dupã eaS-o-ntâlnesc în CiºmigiuSau la ªosea,Cum fãceam alt’datã-n fiecare an,Când eram ºi eu ca ea µ un liceanCu frecvenþa cursurilor pe... trotuar...

Dar de data asta, nu ºtiu cum,N-am dat nici mãcar de urma ei pe drum....Poate n-am mai cunoscut-o eu...Poate drumul ei ºi drumul meuS-au schimbat de mult,ªi-acumNu mai fac acelaºi drum...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

125

Sau pe drumul de la AteneuPânã la ªoseaªi hipodromPrimãvara n-a-ntâlnit în capitalã nici un omSã-i ureze ca pe vremuri „bun sosit“.

ªi probabil cã de ciudã în oglindã s-a privit,ªi-a dat seama c-a visat,C-a spart geamul doar în visªi cã visul evadãrii n-a fost vis adevãrat!...

Primãvarã, primãvarã,Inutila mea fecioarã,Nu cumva te-ai sinucis?...

VARA ÎN CAPITALÃ

pictorului Camil Ressu

Au plecat bucureºtenii toþi la bãiªi cu Vara n-au rãmas în capitalãDecât morþii ºi gardiºtii...Iar pe strãzile pustii ºi prin odãi µPraful ce se-ngroaºã zilnic,ªi-n covoare µMoliile cu prezenþa lor fatalãªi cu veºnica lor poftã de mâncare...De urât cã n-are ce sã vadãÎn monumentala noastrã capitalã,Vara umblã toatã ziua-n pielea goalãPrin apartamente-nchise

CUPRINS

Ion Minulescu

126

ªi pe stradã µDe la Parcul Carol la ªoseaªi de la ªosea la Cotroceni,Însoþitã de o droaie de þiganiªi de olteni,Care vând cireºi, rahat ºi limonadãªi-o poftesc sã cumpere ºi ea...

Vara însã-i fata de la þarã µBleagã ºi prostuþã ca o oaie µNu ºtie cã-n capitalãEste ºi-o „Baie centralã“,ªi când simte cã-i zãduf din cale-afarãSe rãsfaþã-n Dâmboviþa cât îi place,Ca Suzana clasicã, la baie...

Iar pe mal, gardiºtii µ cascã-gurã µO mãnâncã cu privirea lor ºireatã,Ca bãtrânii poftitori de trup de fatã,ªi se-ntreabã:Ce sã-i facã?...Sã-i dea pace,Sau s-o vâre-n beci la prefecturã?...

CU TOAMNA ÎN ODAIE

lui Dion Mardan

Mi-a bãtut azi-noapte Toamna-n geam,Mi-a bãtut cu degete de ploaie...ªi la fel ca-n fiecare an,M-a rugat s-o las sã intre în odaie,Cã-mi aduce o cutie cu Capstanªi þigãri de foi din Rotterdam...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

127

Am privit în jurul meu ºi-n mine:Soba rece,Pipa rece,Mâna rece,Gura rece,

Doamne!... Cum puteam s-o las sã plece?Dacã pleacã, cine ºtie când mai vine?Dacã-n toamna asta, poate,Toamna-mi batePentru cea din urmã oarã-n geam?„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...“

ªi femeia cu privirea fumurieA intrat suspectã ºi umilãCa o mincinoasã profeþieDe Sibilã...

A intrat...ªi-odaia mea-ntr-o clipãS-a încãlzit ca un cuptor de pâineNumai cu spirala unui fum de pipãªi cu sãrutarea Toamnei, care mâineO sã moarã... vai!...Bolnavã de gripã...

DE VORBÃ CU IARNA

lui Ion U. Soricu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...Era-mbrãcatã ca ºi-acum un an,

CUPRINS

Ion Minulescu

128

Cu aceeaºi albã rochie de bal,Pãstratã vara sus, pe Caraiman...

Cãlãtoream spre þara unde crescSmochine, portocale ºi lãmâi...Eram într-un compartiment de clasa I,Cu geamul mat, pietrificat de ger,ªi canapeaua roºie de pluº,Sub care fredona-n calorifer,Sensibil ca o coardã sub arcuº,Un vag susur de samovar rusesc...

ªi-am coborât în garã, pe peron,Sã schimb cu Iarna câteva cuvinte...Venea din Nord,Venea din Rosmersholm µDin patria lui Ibsen ºi Björnson,De-acolo unde,-n loc de soareªi cãldurã,Înfriguraþii cer... Literaturã...ªi m-a convins c-acolo-i mult mai bineDecât în þara unde cresc smochine,Curmale, portocale ºi lãmâi,ªi din compartimentul meu de clasa IM-am coborât ca un copil cuminteªi m-am întors cu Iarna-n Bucureºti...

O! Tu, sfãtuitoarea mea de azi-nainte,Ce mare eºti,Ce bunã eºti,Ce caldã eºti!...

Nu sunt ce par a fi

129

S T R O F E P E N T R UF A P T E L E D I V E R S E

( 1 9 3 0 )

Ion Minulescu

130

ULTIMA ORÃlui Horia Furtunã

La Circ...Un accident banal µUn acrobat,Un salt mortalªi...Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alãmurile din orchestrã au tãcut,Iar clovnii din arenã au þipat...Dar publicul din staluri n-a crezutCã poate fi ºi-un accident adevãratªi-a fluierat...Zadarnic µMortul n-a mai înviat...

Pãcat de el !...Era un tânãr acrobat frumos,Cu corpul tatuat de sus ºi pânã jos,De care publicul se minuna,Când îl vedea-ndoit ca un inel,Sau când pe bara fixã se-nvârteaCa o moriºcã de cafeaCu balerina lângã el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?Hm!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

131

Povestea mea µA mea,A taªi-a altora!...

Acelaºi accident de circ, banal...O zi «relâche»,ªi-apoi, la fel,Cu-aceeaºi balerinã lângã el,Alt acrobat...Alt salt mortal!...

MOARTEA PASAGERULUI

lui Perpessicius

Octombre-a zugrãvit pe cer,Cu nori de-argint, de plumb ºi de oþel,Tavanul unei cameri de hotelÎn care s-a-mpuºcat un pasager...

Miroase-a igrasie...Din tavan,Bucãþi de tencuialã-ncep sã cadãOctombre-ºi varsã ploaia rece-n stradãªi pasageru-ºi spalã rana în lighean...

În vârful unui plop, o cioarã,Sau poate pãlãria neagrã din cuierA pasagerului ce-a vrut sã moarã,Întreabã vântul: µ Cât mai e pânã la cer?...

CUPRINS

Ion Minulescu

132

ªi, dupã câteva minute de tãcere,Porneºte-n zbor, din plopul desfrunzit,Spre cimitirul din apropiere.... . . . . . . . . . . . . . . . . .Probabil pasagerul a murit!...

PASTEL PROFANlui Damian Stãnoiu

Pãlmuiþi de vânturiªi scuipaþi de ploi,Sfinþii de pe zidul mãnãstiriiDezbrãcatu-s-au de-odãjdiiªi-au rãmas aproape goi,Ca Isus Cristos în clipa rãstignirii...

În pridvorul mãnãstirii e noroi(Fiindcã maicile nu umblã cu galoºi),ªi de-atâtea câmpeneºti cucerniciiSfinþii par sãtui...ªi somnoroºi,Cascã-n ritmul Sfintei Liturghii...

Lângã zidul mãnãstirii e-ngropatUn curtean ucis de Vodã, pentr-o jupâniþã,Cam prin „una mie ºase sute“ µ leat µCând Muntenia era voievodat,ªi curtenii toþi, boieri de viþã...

Restul peisajului:UrziciPentru postul Paºtilor, ce-ncepe mâine...Iar de la fereastra plinã de zambile

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

133

Albe,Rozeªi liliachii,Stariþa face moralã unui câine,Care persecutã bietele pisiciªi s-ascunde noaptea prin... chilii...

AMIAZÃ RURALÃlui I. Al. Valjean

E caldªi lacul pare o hartã de noroi...E harta unei þãri dupã rãzboi,În care µ dezgustat de-atâta murdãrie µS-a sinucis ºi ultimul broscoi,Un biet ºcolar cu nota 3 la geografie...Pe malul lacului,Un bou,O vacã,Un viþelªi-un taurRecitã Testamentul nouªi poezia veche, din clasele primare:„Viitor de aurÞara noastrã are!...“

Iar pe ºoseaua comunalã,Cârciumarul,Învãþãtorul,Popaªi notarul µCei mai de seamã gospodari din sat µSe ceartã pe un scaun vacant de deputat.

CUPRINS

Ion Minulescu

134

SEARÃ RURALÃ

lui Nichifor CrainicSe uitã soarele-napoi...O fi pierdut ceva,Sau, poate,Aºteaptã-n deal vreun car cu boi,Sã-l plimbe ºi prin alte sateCu gospodari ºi holde mai bogate?...

În sat la noi,Biserica, de veche ce era,În anul când a fost cutremur de pãmântS-a prãbuºit cu turlele-n ºosea,ªi-azi casele µ atâta cât mai sunt µPar jucãriiPentru copii,Iar plopii µ coºuri negre de maºiniCe-au treieratBucatele din satePentru strãini...

Prin curþi,Gãinile ºi porcii s-au culcat,Femeile au pus de mãmãligã,Iar oamenii s-au pus la sfatCu popa ce-a sosit într-o cotigãDe la oraº,Unde-a schimbat sedilele de caºCu trei duzini de lumânãri de cearã,Cã-n cimitir la noi ca-n orice sat,Sunt îngropaþi ºi trei flãcãi, morþi pentruÞarã.

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

135

Dar unde-i soarele din deal?...Parcã-aºteaptaPe cineva...Pesemne, cã, gonit de lunã,ªi-a dat cu popa „noapte bunã“ªi-a scãpãtat...

PLOAIE URBANÃ

lui Corneliu MoldovanuPlouã!...În oraºul nostru românescPlouã aºa cum ºtim cu toþi cã plouã µPlouã „gris“ ca-ntr-o estampã japonezã...

Pietonii pe trotuare se rãresc,O trãsurã cu un „Chrysler“ în vitezã,Trec în sens inversªi se ciocnesc...Iar un popã cu sutana nouãStã lipit de chioºcul de ziare,Ca un Crist de abanos într-o vitrinãPlinãCu tot felul de obiecte rare...

Plouã...ªi-n oraºul nostru ploaia cântã,Cântã ca un fonograf stricat...De trei zile ºi trei nopþi, neîncetat,Un tenor cu vocea falsã se frãmântãªi pe strãzi,ªi-n curte la palat...

CUPRINS

Ion Minulescu

136

Un tramvai se-ntoarce de la garã,ªi-n tramvaiul plin de pasageriToatã lumea cântã-n cor pe dinafarã,Ce-a cântat ºi ieri,ªi-alaltãieri...Plouã!...ªi-n oraºul nostru românesc,Bântuit de gripã ºi ftizie,Tinerii fumeazã ºi tuºesc,Iar bãtrânii dorm în veºnicie,Ca soluþiile puse-n... (parantezã)...

Plouã „gris“ ca-ntr-o estampã japonezã...

ACUARELÃClaudiei Millian

În oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânãOrãºenii, pe trotuare,Merg þinându-se de mânã,ªi-n oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânã,De sub vechile umbrele, ce suspinãªi se-ndoaie,Umede de-atâta ploaie,Orãºenii pe trotuarePar pãpuºi automate, date jos din galantare.

În oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânãNu rãsunã pe trotuareDecât paºii celor care merg þinându-se de mânã,NumãrândÎn gând

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

137

Cadenþa picãturilor de ploaie,Ce coboarã din umbrele,Din burlaneªi din cerCu puterea unui serDãtãtor de viaþã lentã,Monotonã,Inutilãªi absentã...

În oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânãUn bãtrân ºi o bãtrânã µDouã jucãrii stricate µMerg þinându-se de mânã...

MARINÃ ESTIVALÃ

lui Victor EftimiuÎn port, nici un vapor,ªi-n larg,Nici fum, nici pânzã, nici catarg!...Din Orientul plin de soare,De flori, de fructe aromateªi de poveºti neterminate,Din Orientul plin de soareªi maladii molipsitoareN-a mai sosit în port, de-azi-noapte,Nimic µNici flori, nici fructe coapte,Nici opium, nici tutun de pipã...Nici aspirinã pentru gripã...

CUPRINS

Ion Minulescu

138

În port e liniºte,ªi-n zare µTot liniºte (dar mult mai mare).În larg sirena nu mai þipãªi macaralele-au tãcut,Iar sus, pe dig, hamalii dorm,Duhnind a spirt ºi-a iodoform...ªi portul parcã-a dispãrut...Doar farurile µ lumânãri marine µMai stau de veghe, nu ºtiu pentru cineªi grave, ca niºte SibileCe rãtãcesc pe Euxin,ªopresc:„Trec zile dupã zileªi-Argonauþii nu mai vin!...“

PASTEL BANAL

pictorului Nicu Dãrãscu

Frecându-ºi pântecele de oþel fierbinteDe cheiul rece, umed ºi murdar,Un cargo-boat norvegianRespirã sufocat ºi rarCa un mamut antediluvian...

Ghiceºti c-ar vrea sã plece iarSpre nordul nopþilor polare,Sã se-nfrãþeascã la-ntâmplareCu luciul primului gheþar...Dar negrele otgoane-l þin în frâuªi macaralele murdare

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

139

Descarcã-n el vagoane-ntregi de grâu...Pe cheiul rece, umed ºi murdarHamalii dorm ca grânele-n hambar,În timp ce mateloþii beþi, pe bord,Rânjesc cu pipele-ntre dinþiªi plâng cu ochii-ntorºi spre Nord,Când fumul pipelor fierbinþiTrezesc pe rând în fiecareAceeaºi veºnicã-ntrebare:„În care fund opac de mareVor acosta ºi ei pe veºnicie,Ca ºi mamuþii problematiciDin cãrþile de geologie?...“

ªi-n timp ce portul se topeºte-n soare,Un matelot îºi sparge pipa-n dinþiªi... moare.

ELEGIE DOMESTICÃ

Mioriþei

Tu, care-mi intri-n casã cu toamna fumurie,Cu ziua ce se duceªi noaptea ce-o sã vie,În casa mea fii binevenitã...

Iatã-mi casa!

Întoarce doar butonul electric din pereteªi-mprieteneºte-þi ochii cu tot ce poþi vedea,Cãci casa mea e-ntreagã, de-acum, ºi casa ta...Fii prietenã ºi sorã cu hall-ul ºi terasa,

CUPRINS

Ion Minulescu

140

Cu treptele ce urcã sub rustice covoareSpre sala de mâncareªi-odaia de culcare,Cu sfinþii din icoane ºi morþii din portrete,Cu câinele, ce-þi linge manºonul de-astrahan,ªi cu pisica albã, ce toarce pe divan...

Opreºte-þi apoi ochii pe frunzele de laurÎn care se-ncadreazã, sanctificând decorul,Patronii mei µ Triunghiul:

Iar pe comoda veche priveºte-i cum stau gataSã-ºi pãrãseascã parcã, de bucurie, rama,Un domn cu ochii-albaºtri ºi bucle brune:Tata!...ªi-o doamnã cu ochi negri ºi bucle blonde:Mama!...

Tu, care-mi intri-n casã cu toamna fumurie,Cu basmele buniciiªi „Faptele diverse“,În casa mea fii binevenitã,Pentru mineªi pentru-aceste chipuri, de praf ºi vremuri ºterse,Ce te privesc din rame cu-aceeaºi duioºieCa-n zilele când, toamna, soseam ºi eu cu tine.

Ion

Gurã

-de-A

urIon Botezãtorul

Ion Evanghelistul

Nu sunt ce par a fi

141

VESPERALÃ

lui Gala Galaction

Femeia care mi-a vorbit asearãDe constelaþii fixeªi stele cãzãtoareAvea figura lungã ºi verde ca o parãªi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...

Femeia care mi-a vorbit asearãDe lucruri mici ºi fãrã importanþãAvea în glas cãldura soarelui de varãªi-n gând accentuate propuneri de-alianþã...

Femeia care mi-a vorbit asearãAvea idei frumoase, dar bizare...Spunea cã „plopii fãrã soþ“ sunt vorbe de ocarã,ªi toþi Luceferii din cãrþi sunt stele cãzãtoare...

Femeia care mi-a vorbit asearã(ªi care-o sã-mi vorbeascã viaþa toatã)A fost o datã Mamã,Dar a rãmas Fecioarã...ªi Fiul ei nici astãzi n-are Tatã!...

RÂNDURI PENTRU SULAMITA

lui Benjamin Fundoianu

Sulamita, Sulamita!...Regele-nþelept cinstit-aTrupul tãu cu pofta lui...ªi-n pãmântul Canaan,

CUPRINS

Ion Minulescu

142

Ca o floare parfumatã de gutuiLângã trunciul unui cedru din Liban,Regele-nþelept voit-aSã-þi închine Sulamita,ªi Coroana,ªi viaþa,ªi divina-i Palestinã,Cãci amanta pentru regeE mai mult ca o Reginã!...

Dar tu minte n-ai avut...ªi când regele te-a vrut,Din palatul lui cu-o sutã de odãiªi de teraseAi fugit pe Galaàd,Sã-i paºti caprele râioase,ªi din stelele ce cadSã-þi faci vise mincinoaseSub umbrela unui brad...

Lãudatu-te-au Profeþiiªi-nþeleptul Solomon,Ca pe macii din ªaron,Ca pe crinii din ªenir,Ca pe grâul din Sulem...Dar din laudele toateN-ai cules decât scaieþiiªi fatidicul blestemSã nu-i poþi fi nici amantã,Nici nevastã...

Iatã ce-a fost scris la lege!

Nu sunt ce par a fi

143

Sulamita, Sulamita,Pentru ce-ai fugit de Regeªi-ai fost proastã?...

ROMANÞA EI

Je suis la femme, on me connaîtJULES LAFORGUE

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastrã,O cupã de cristal,ªi-n cupa de cristal, o floare-albastrã µSimbolul unui rendez-vous banal µOricine-ai fi, sã intri fãrã teamã,Cãci gura mea te-aºteaptãªi trupul meu te cheamã!...

Necunoscut, sau prieten vechi,Nu-mi pasã!...Oricine-ai fi, tu poþi intra oricând la mine-n casã,Cãci casa mea e casa tuturora,E madrepolul magic de mãrgeanSpre care nãvile-ºi îndreaptã prora,Sã-ºi caute-adãpost în plin ocean...

ªi-aºa cum sunt µFemeie sau fecioarã,Plebeie anonimã sau reginã µEu te primesc cu-aceeaºi simpatieªi-oricine-ai fi,Al meu eºti pe vecie!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Bine-ai venit, preludiu de chitarã!...Bine-ai venit, final de mandolinã!...

CUPRINS

Ion Minulescu

144

CÂNTEC MEDIOCRU

lui Al. T. Stamatiad

Toamna a trecut pe lângã mine(Strada era plinã de femei),Toamna a trecut pe lângã mineªi m-a luat de braþ fãrã ruºineCa sã-i fiu întreaga noapte-al ei.

M-a târât apoi într-o grãdinã(Pomii galbeni, cerul cenuºiu),M-a târât apoi într-o grãdinã,ªi-n grãdina plinã de ruginãM-a culcat în iarbã ca-n sicriu.

ªi mi-a zis: Închide ochii bine(Somn uºor de-acuma, dragul meu);ªi mi-a zis: Închide ochii bine,ªi m-a sãrutat fãrã ruºine ;ªi mi-a zis: De-acuma eºti al meu!

NIHIL

lui Scarlat FrodaAscultã!...Nisipul aleiiTrosneºte ca focul din vatrã,ªi treptele scãrii de piatrãSãrutã pantofii femeiiCe bate grãbitã la poartãCu degete-absente de statuie spartã...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

145

Priveºte!...Tãcerea coboarã-n spiraleRotunde ºi-ovale,Ca niºte confeti de-aceeaºi culoare...Aleea-i o stradã cu douã canaleÎn loc de trotuare,Castanii par mãturi proptite de zid,Iar scara de piatrã (în loc sã se urce)Coboarã cu treptele-n vid...

Priveºte ºi-ascultã µCe liniºte goalã...Solemnã...ªi mutã!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Deºteaptã-te, frate, ºi nu mai visa,C-afarã nu-i nimeni µNimic din ce-ai vreaO datã mãcar sã mai fie...E numai femeia din fotografie,O mapã cu „lied!-uri“ de Grieg pe pianªi fumul ce urcã din pipã-n tavan...

ÎMPÃCARE POSTUMÃ

Olguþei Cruºevan

Deschide-mi poarta inimii pictatãCu vermillon ºi-albastru de cobalt,ªi intrã µ fericitã-nvingãtoare µÎn minuscula-mi „salã de-aºteptare“Pe-a cãrei pardosealã-mpestriþatãCu plãci hexagonale de bazalt

CUPRINS

Ion Minulescu

146

ªopârlele versificã la soareªi viperele-nvaþã geometria...

E tot ce mi-a rãmas din mãreþiaªi nebunia fastului regescCu care-aº fi-ncercat sã te iubesc!...

Alhambra-i azi o cârciumã banalã,Veneþia, o lamã de cuþit,Canossa, o iluzie papalã,ªi Muntele Mãslinilor, un mit...

Alege-þi, dar, tu singurã trofeulCe te-ar putea despãgubi de morþiiCãzuþi în faþa porþii...Împodobeºte-þi apoi gineceulCu zâmbete ºi plante otrãvite,ªi-n drumul nostru-aproape pe sfârºiteDã-mi cel puþin speranþa efemerãCã-ntr-un apropiat istoric zori de ziuãBuna ClioNe va-mpãca definitiv sub piatraAceluiaºi mausoleu meschin µEu, lopãtar pe ultima-þi galerã,Tu, parodia marii Cleopatra!...

ECHINOX DE TOAMNÃ

Ascultã, Doamnã!...Ascultã glasul echinoxului de toamnã,Ce aiureazã-n vârful unui plopStrident,Dar înþelept ca un Esop...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

147

În locul veveriþei de-astã-varã,Pe care pãdurarul vrea s-o-mpuºte(Fiindcã-ncercase sã te muºte),Pe-aceeaºi cracã stã acum o cioarã!...

E simbolul idilelor defuncte µIdilele de varã (la munte sau la mare).Un scriitor,O cetitoare,O strângere de mânã,Un „ah!“,O sãrutare...ªi-n urmã: puncte, puncte, puncte...

E tot ce-a mai rãmas din noi µDin pãpãdiaIubirii noastre scurte de-astã varã:Un plop pe malul Oltului,O cioarãªi-un glas ce pastiºeazã veºnicia!...

Ascultã-l înc-o datã, Doamnã...E glasul echinoxului de toamnã...

PLASTICÃ MEDIEVALÃ

Plouase...ªi ºoseaua-n valeÎncercuia ca un inelDonjonul vechiului castel,Împodobit cu sfinþi de piatrã,Cu seniori ºi cu vasali,

CUPRINS

Ion Minulescu

148

Cu cerbi goniþi de câini ce latrãªi-ntregul fast al vieþii feudaleCu castelanii ei medievali...

Deºi ne cunoaºteam de-atâþia ani,Noi, totuºi, parcã nu ne cunoºteam.Ca ne priveam (nu ºtiu de ce) cu ochi duºmani...

Dar în donjonul vechiului castelÎn care ne urcasem numai noi,Fantoma unui cavaler în zale de oþelNe-a strâns deodatã-n braþe pe-amândoi,ªi-un zgomot de metal ne-a deºteptatExact în clipa când ne sãrutam(Ca-ntr-un tablou)În rama ferestrei fãrã geam,Dar cu zãbrele strâmbe ºi vechi de fier forjat.

Azi plouã iar la Bran...Ce zici?...Nu vrei sã revedem ºoseaua udã,Donjonul cu ferestre miciªi cavaleru-n zale de oþelCe-aºteaptã dornic sã ne mai audãBãtând în poarta vechiului castel?...

PIANISSIMO

lui Anton Bibescu...S-a-nserat...Nu se mai vede pe covoareNici o floare...În bogatele-þi inele

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

149

Nu mai suferã µ vasal µNici un suflet mineral,Nici un gest de mâini rebeleNu mai turburã-nserareaCe-ascunde-ntre perdeleSugrumându-ºi respirareaPe tablouri,Pe icoane,Pe oglindã,Pe sofaªi pe roºia lalea,Încrustatã,Ca o patãDe amurg, pe gura ta...

Între noi ºi restul lumiiS-a lãsat ca o cortinãAgonia unei dâre de luminã...Hai sã punem capãt glumeiªi, sub braþele troiþei olteneºti de laCorcova,Hai sã ne iubim în cinsteaLui Giacomo Casanova!...

S-a-nserat...Nu se mai vede pe covoareNici o floare...

Ion Minulescu

150

ROMANÞÃ FÃRÃ ECOU

lui Theodor Solacolu

Iubire, bibelou de porþelan,Obiect cu existenþa efemerã,Te regãsesc pe-aceeaºi etajerãPe care te-am lãsat acum un an...

Îþi mulþumesc!...Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...Ce suflet caritabil te-a pãstratÎn lipsa mea,În lipsa ei,În lipsa noastrã?...Ce demon alb,Ce pasãre albastrãÞi-a stat de veghe-atâta timpªi te-a-ngrijitDe nu te-ai spartªi nu te-ai prãfuit?...

Iubire, bibelou de porþelan,Obiect de preþ cu smalþul nepãtat,Rãmâi pe loc acolo unde eºti...Sã nu te miºti...ªi dacã ne iubeºti µO!... dacã ne iubeºti cu-adevãrat µAºteaptã-ne la fel încã un an...Un an mãcar...Atât...Un singur an...

Iubire, bibelou de porþelan!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

151

S T R O F E P E N T R UM I N E S I N G U R

( 1 9 3 0 )

Ion Minulescu

152

REGÃSIRE POSTUMÃ

lui Liviu Rebreanu

Cohorta amintirilor rebeleA poposit în faþa casei mele µªi-n poarta casei mele a bãtutUn tânãr blond, cu suliþã ºi scut...

De teama amintirilor rebeleM-am hotãrât sã mã cobor în mine µSã-l regãsesc pe cel ce-am vrut sã fiuªi mortul sã-ntregeascã pe cel viu!...

ªi-am coborât...Dar m-am gãsit strãinCa-ntr-un cavou de templu bizantinCu funerare vase de argilãªi zidurile umede ºi plineDe sfinte ºi fecioare bizantine,Ce mã priveau cu dragoste ºi milãCum mã cobor tot mai adânc în mine,Tot mai strãin de cel ce-am vrut sã fiu...

Pe lespezile umede, sfinþiteDe lacrimile plânse pentru mine,Sandalele-mi profane rãsunauCa niºte sãrutãri înãbuºiteªi frescurile, mute, suspinauCa-n clipa despãrþirilor grãbite µ

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

153

ªi frescurile mute, bizantine,Pãreau pictate ºi-ncrustate-n mine!...

Un tânãr blond, cu suliþã ºi scut,La poarta casei mele s-a opritªi-n poarta casei mele a bãtut,Ca un strigoi în poarta mãnãstiriiÎn care toþi câlugãrii-au murit.... . . . . . . . . . . . . . . . . .Ce dureroasã-i clipa regãsiriiCu cel ucis de propriul tãu cuþit!...

PE HARTA EUROPEI

lui Aristide Blank

Azi-noapte-am stat de vorbã cu plopiiªi cu vântul!...Mã cunoºtea ºi vântul,Mã cunoºteau ºi plopii µMã cunoºteau din vremeaCând colindam pãmântulCu gândulªi cu ochii pe harta Europei.

ªi mi-am adus aminte de nopþile de varãCând o porneam de-acasã;Abia ieºit pe poartã,Mã ºi vedeam departe, prin nu mai ºtiu ce þarã...Dar mã trezeam spre ziuã cu ochii tot pe hartã.

ªi mi-am adus aminte de ce-aº fi vrut sã fiu µUn plop ce se ridicã spre cer

CUPRINS

Ion Minulescu

154

ªi-un vânt grãbit,Ce-nconjurã pãmântul mereu...ªi-ntr-un târziu,M-am cãutat pe hartã, dar nu m-am mai gãsit.

SPOVEDANIE

lui Paul ZarifopolNu beau,Nu cântªi nu iubesc!...

Sunt ca un vechi rãboj de lemn,Pe care-ncep sã-mi recitescÎnfrângerile-n sens invers,Cã-n suflet, fiecare semnDe pe rãboj se schimbã-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereuPe jos, pe sus, pe strãzi, prin gãri µBotezuri, nunþi ºi-nmormântãri,ªi parcã-n fiecare grupObiectul principal sunt Eu,Ca aurul lichid din stup...ªi mã revãd aºa cum ieri,ªi patruzeci de ani în ºir,Schimbam cireºii-n palmieri,Pe tata mare-n „Uncle Sam“ªi Oltul în Gaudalquivir...

Pe când iubeam,Cântamªi beam!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

155

SOLILOCUL NEBUNULUI

lui Tudor Arghezi

Aº vrea sã-mi sparg vitrina cu minciuniªi-nchis apoi în rafturile goale,Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuniSã-mi fac bilanþul boalei ancestrale.

Falit, timid, umil ºi resemnat,Aº vrea sã mã cunosc întâi pe mine,ªi vechiul sfat al bunului SocratSã-l scriu pe geamul noilor vitrine.

ªi-aºa, stãpân pe tot ce este-al meu,Aº vrea sã mã desfac de orice vinã,Sã-mi pot expune-n For ºi-n ColiseuÎntreaga mea origine divinã...

Aº vrea sã ies din geometria-n spaþiuA zâmbetelor binevoitoareªi-n „mediocritatea“ lui HoraþiuSã intru-nvingãtor pe poarta mare.

Femeii ce-mi va spune „te iubesc“Aº vrea sã-i smulg cuvintele din gurãªi buzele cãrnoase sã-i strivescCu dinþii mei de plug prin arãturã...

Iar paºilor ce-mi plictisesc timpanulAº vrea sã nu le mai aud cadenþaDecât în clipa-n care cãpitanulVa comanda matrozilor Partenza.

CUPRINS

Ion Minulescu

156

Cu gândul ºi cu ochii-nfipþi în largulPoemei ce-ºi întârzie sfârºitulAº vrea sã fiu totuna cu catargul,Ce sfâºie în douã infinitul,

ªi-n timp ce pentru semenii din turmãVa-ncepe sã lucreze-adânc lopata,Aº vrea µ plecat din þarã fãrã urmã µSã putrezesc pe Rio de la Plata!...

SCRISOARE

lui Alex. MavrodiMã-ntrebi ce fac?...Ce vrei sã facMai mult decât s-aºtept... sã tac...Sã casc... sã dorm ºi... sã visezPe fondul roz al unei vechi Ghiordez,Pe care câteodatã ºadeªi blonda mea Scheherazade...

Fac ce-am fãcut ºi ieriªi totdeauna µMã bat cu vântul ºi mã cert cu luna...Din când în când mã urc pe deal, spre soare,Sã mã-ntregesc cu globul lui fierbinte µO veche ºi unicã sãrbãtoareCe-o prãznuiesc de patruzeci de ani...Cu Oltul, însã, nu mai stau de vorbã,Cã-i monoton ºi mãrginit la minte,ªi nu ºtie sã curgã decât spre Drãgãºani...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

157

Fac pe Narcis în apa din fântânã,Sãrut pe Maica Domnului de pe troiþã,Pe Sfântul Petre-l duc spre cimitir de mânãCitesc pe Jules Laforgueªi pe Arthur Rimbaud,Iar când îmi iese-n cale Domnul Niþã µÎnvãþãtor ºi... cârciumar ºi... deputat...Mã-nchin umil în faþa Cristosului din sat,Îl scuip în frunteªi îi dau cu „Huo!“...ªi-aºa rãzbun ºi pe Laforgueªi pe Rimbaud...

Iar când se face noapte ºi tãcere,Când boii dorm pe burtãªi oamenii pe spate,Mã fragmentez în pietre nestemateªi porcilor mã dau sã mã digere...

PARTENZA

lui Constantin BrâncuºiPartenza!...Mã cheamã tangentaVieþii multiple, trãitã-n beþiaªi-n visele roze ºi verzi de haºiº...Mã cheamã bizara, prelunga ºi lentaMinciunã-a vieþii trãitã-n decorulHaotic al clipei când cu-ochii închiºiAplauzi actorii,Ucizi autorul,

CUPRINS

Ion Minulescu

158

Bisezi nebuniaªi-n ultimul stadiu de metamorfozã,Cu ultima dozãÎncepi agonia!...

Partenza!Mã cheamã portretulFemeii absente, cu ochii topiþiÎn douã elipse concave de smoalã...Mã cheamã parfumul ocult ºi magnetulMulatrelor blonde cu dinþi poleiþi,Cu unghii vopsite µ albastre ºi roze µªi-n clipa supremã, cu gesturi ºi pozeDe convalescente sãtule de boalã!...

Partenza!...Mã cheamã oceanulªi glasul sirenei ce-anunþã plecareaSpre sudul fantastic al „Fetei morgane“,Mã cheamã suprema-nfrãþire cu anul,Cu luna, cu ziua, cu ora, cu clipaCând gestul fatidic sfârºeºte risipaAromelor calde de ceai ºi banane ;Când Yama ne ºterge din Wansa prezenþa...Mã cheamã-nserarea eternã µUitarea!...Mã cheamã supremul adio!...Partenza!...

Nu sunt ce par a fi

159

S T R O F E P E N T R UC E L D E S U S

( 1 9 3 0 )

Lui I. G. Duca

Ion Minulescu

160

RUGÃ PENTRU DUMINICA FLORIILOR

Dezleagã-mã, Pãrinte, de ce-am jurat sã fiuªi iartã-mã cã-n viaþã n-am fost decât ce sunt µUn cântec prea devreme, sau poate prea târziu,Un ropot scurt de ploaieªi-un mic vârtej de vânt...

Dezleagã-mã de vina de-a fi-ncercat sã facGranit din cãrãmidãªi, bronz din bãligar,Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleacªi-un Pegas cu-aripi duble din clasicul mãgar...

ªi iartã-mã cã-n viaþã n-am fost decât aºaCum te-am vãzut pe tine µC-aºa credeam cã-i bine!...Dar azi, când vãd cã-i altfel de cum am vrut sã fie,Stropeºte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apã vie,Reteazã-mi mâna dreaptãªi pune-mi strajã gurii,Alungã-mi nebunia din scoarþele Scripturiiªi-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Taªi fã sã uit c-odatã am fost ºi eu ca Tine!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

161

RUGÃ PENTRUZIUA SCHIMBÃRII LA FAÞÃ

Doamne!...Lasã-mã sã stau de vorbã cu Tine,Nu fi Tatã vitreg cu copilul Tãu,Care n-a fãcut în viaþã decât bineªi n-a fost plãtit în schimb decât cu rãu...

Lasã-mã sã-Þi spun cã nu se poateSã rãmâi mereu aºa cum eºti,Când puterea Ta se-ntinde peste toateªi când toate sunt aºa precum voieºti...

Lasã-mã sã-Þi spun c-alcãtuireaCelor ce le crezi fãrã prihanãA-nceput sã rãzvrãteascã omenirea,Dornicã de-o viaþã mai umanã...

Fã sã fie-aºa precum se spuneC-ai fi vrut sã fii cu lumea toatã µRãu cu cele rele,Bun cu cele bune µFii mãcar acum ce n-ai fost niciodatã...

Fã sã fie bine pentru bineªi, la fel, frumos pentru frumosªi sã fim ºi noi la fel cu Tine µCel de Sus la fel cu cei de jos.

CUPRINS

Ion Minulescu

162

RUGÃPENTRU ZIUA MEA ONOMASTICÃ

Mã caut ºi nu mã gãsesc!...

Mã caut în vechiul ogor strãmoºesc µÎn grâu, în porumb ºi-n secarã,În apa fântânii cu ghizduri de piatrãªi-n focul din casãªi-n gloata de-afarã,ªi-n toþi rãposaþii ce-n mine trãiescMã caut zadarnic...

Zadarnic mã caut, cã nu mã gãsesc!...

Când vântul se ceartã cu plopii pe drumªi drumul trosneºte sub paºii greoi,Mã caut ºi-n larma vieþii de-acum,ªi-n pacea vieþii de-apoi...

Când ziua se-ngânã cu noaptea pe lac,Mã caut în iarba de leac,În Steaua polarã, ce poartã noroc,În bobiªi-n ghioc...Mã caut ºi-n vechiul ceaslov bãtrânescCu slovele ºterse...Dar nu mã gândesc.

Zãdarnic mã caut, cã nu mã gândesc...Pãrinte!...Ce vinã mã face s-alergCu gândul ºi fapta spre morþii de ieri,Cã urmele mele din lume se ºterg

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

163

ªi nu mã gãsesc nicãieri?...Ce vinã mã face sã nu mã gãsescCând tot mai trãiesc?...

RUGÃPENTRU IERTAREA PÃCATELOR

ªtiui cã-s vinovat, Pãrinte...ªtiu cã vina mea e mare µVinã fãrã de iertare;Cã-mi bat joc de cele sfinteªi nesocotesc ScripturaCând pãcãtuiesc de-a rândulªi cu fapta,ªi cu gândul,ªi cu ochii,ªi cu gura...

ªtiu cã-s vinovat, Pãrinte...Dar cu mult mai vinovatEste-acela care minte!...

Eu nu mint µEu sunt ca Tine!...Nu ºtiu dacã-i rãu sau bine,Dar nu cer sã fiu iertat,Fiindcã Tu trãieºti în mine µªi cum Tu faci numai bine,Ce fac eu la fel cu TineNu-i pãcat...

CUPRINS

Ion Minulescu

164

RUGÃ PENTRU ULTIMA RUGÃ

Dã-mi Doamne, binecuvântarea Ta,Sã pot intra-n Ierusalim ºi eu, cândva,Ca ºi Cristos, cãlare pe mãgar,În înflorita lunã-a lui florar!...

Dã-mi bucuria sã mã vãd trãdatCa fiul Tãu µDe Iuda sãrutat µªi, ca sã-mi pot îndepãrta sfiala,Dã-mi buzele Mariei din Magdala...

Cum nu sunt decât scribul cãrturar,Dã-mi, Doamne, spor la minte µNu lipsã la cântar...Ia-mi inima ºi-aruncã-mi-o la câini,ªi-n locul ei dã-mi patru ochiªi zece mâini...

Dã-mi zborul rândunicii peste mãri,Sã-mi ducã scrisul dincolo de zãri,ªi-n ciocnetul de cupe µLa beþie µDã-mi darul sã schimb vinu-n apã vie.Dã-mi învierea morþilor din mineSã-mi pot lega viaþa, prin ea, numai de Tine µNu sã-mi reneg stãpânul, ca Petre-n sãrbãtori,Când va cânta-n ogradã cocoºul de trei ori.

Iar dac-o fi sã mor ºi eu, ucisDe cei care n-au înþeles încã ce-am scris,Dã-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,Sã pot muri, ca ºi Cristos, pe Golgota!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

165

N U S U N T C E P A R A F I . . .

( 1 9 3 6 )

Ion Minulescu

166

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

MieN-am fost nici ieri,Nu sunt nici azi,ªi nu voi fi,Cu-atât mai mult, nici mâine, dupã moarte,Nimic din ce vor crede poateCei câþiva cititori de carte µNaivii care-mi vor citiVolumele numai pe jumãtate...Volumele-mi de versuri, cumpãrateÎmprumutate,Sau furate!...

N-am fost aºa precum se spuneªi nu sunt nici aºa cum sunt µNu sunt nici foc,Nici ploaieªi nici vânt!...Nu sunt nimic din ce-aº putea fi pe pãmânt...Nu sunt decât un strop de vorbe bune,Ce-aºtept un cititor cinstit sã mã rãzbuneªi sã m-arate lumii cine sunt!...N-am vrut sã fiu volumul idealCu sute de ediþii repetate µVolumul voluptãþilor mãrunte,Cu titlul gras,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

167

Multipluªi greoi µUn titlu cât o listã de bucate,Iar filele cu text aproape goale,Ca dictatorii, fãrã osanale,Ca boul Apis, fãrã patã-n frunte,Ca Grigorescu, fãrã „car cu boi“,Sau ca Mihai Viteazul, fãrã cal!...

Sunt un volum ce n-are titlu încã,Deºi existã-n mine tipãrit µVolum unic, ce trebuie cititRând dupã rândªi tot aºa, la fel,De la-nceput ºi pânã la sfârºit µPânã se va-nþelege ce daltã de oþelVa trebui sã-mi sape titlu-n stâncãAtunci când titlul meu va fi gãsit!...

POVESTEA MEA ªI A LOR

lui Mihai CruceanuMã-ntreb:Cel care-am fost cândvaTot eu sunt ºi-azi?...Sau sunt altcineva?...Confraþii mei µ e drept µ nu bãnuiescCã sunt ºi morþi rebeli care trãiesc!Dovadã eu µEu, care-am fost ucisDe cãtre cei care, citind ce-am scris,

CUPRINS

Ion Minulescu

168

M-au ponegritªi m-au scuipat,Apoi cu toþi m-au pastiºat...Iar când n-au mai avut ce-mi face,Mi-au presãrat în pat un pumn de ace µConvinºi c-am sã mã-nþep în eleªi-am sã mor!...Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...ªi azi µ deºi înmormântat de eiDe viu µContinuu sã trãiesc, ba chiar sã scriu...În timp ce criminalii mei confraþiTrãiesc din semne de-ntrebareªi putrzesc ne’nmormântaþi...

RÂNDURI PENTRU CARTE

lui Ion Marin Sadoveanu

Carte µSora mea cea bunã,Din ce sfântã-mpreunareTe treziºi la mine-n casãÎntr-o noapte fãrã lunã,Când,Cu coatele pe masã,Obsedat de-acelaºi veºnicªi suspect semn de-ntrebareM-afundam în întuneric,Ca un muc de lumânareÎntr-un sfeºnic?...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

169

Carte µSora mea-nþeleaptãªi cuminte,Spune-mi, cineMã sorti frate cu tineÎntr-o noapte fãrã lunã,Când µPe-aceeaºi cale dreaptã µNe trezirãm împreunã,Mânã-n mânã,Ca-ntr-un raft de librãrieUnde numai dracul ºtieCe te-aºteaptã?...

Carte µSorã de beþie,De extazªi nebunie µMagicã bijuterieDe cuvinteªi imaginiMâzgãlite pe hârtieCine te-mbrânci spre mineSã te vinzi fãrã ruºine,Ca femeile pe bani?...Carte dragã,Nu ºtiaiCã µ oricine-ai fi µTu n-aiDecât trei sute de... paginiIar eu,Trei sute de... ani?...

Ion Minulescu

170

OLANDEZUL ZBURÃTOR

comandorului Eugen Tãutu

În portul alb, în care-am ancorat,Nici un pilot nu ºtie cine sunt,Nici câte vieþi întregi am navigatNeîncetat,Scuipat de ploiªi pãlmuit de vânt...Dar cine-anume sunt cu-adevãratNu ºtiu nici eu...Nu ºtiu decât cã sunt un matelot,ªi-atâta tot...ªi-acelaºi matelot voi fi mereu!...

Sunt matelotul blestemat µUn lup-de-mare derbedeu,Beþiv,Suspectªi mincinos,Cu capul gol,Cu trupul dezmembratªi sufletul întors pe dos µUn matelot ursit, când m-am nãscut,Sã n-am în viaþa mea µ drept scut µDecât un fals permis de drum,Cu care rãtãcesc ºi-acumPe toate mãrile de pe pãmânt!...

ªi-aºa cum sunt µNu sunt decât un „Uite-l... nu e!“Sunt spectrul omului bãtut în cuie...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

171

Sunt musafirul nepoftit,Ce-abia sosit,Pornesc din nouCu-aceeaºi veche faimã de erou,Lãsând în fiecare portCâte un mortªi-acelaºi veºnic cobitor ecou...Sunt spaima celor care nu mã vorªi cel mai bun tovarãº de drum al morþilor...

Sunt Olandezul zburãtor!...

RÂNDURI PENTRU ÎNTREGIREA MEA

lui Al. Rosetti

Azi-noapte-am încercat sã mã-ntregescCu focurile globului ceresc!...Dar teama de-a rãmâne tot ce suntA sugrumat în mine orice-avânt µªi-azi-noapte n-am putut schimba nimicDin existenþa mea de mozaic!...

Azi-noapte-am fost învins µE-adevãrat!...Învinsul, insã, n-a capitulat!...Dar cum mi-am pus în gând sã mã-ntregesc,Întâmple-se orice s-ar întâmpla,La noapte µCea din urmã noapte-a mea µVoi fi eroul unui „fapt divers“ banal,De care numele-am sã-mi leg,

CUPRINS

Ion Minulescu

172

Ca ºi defunctul meu coleg,Sãrmanul Gérard de Nerval!...

ªi-atunci,Din trupul spânzuratDe felinarSe va-nãlþa un crin imaculat,ªi Duhul Sfânt va coborî-n pahar...

Iar spectrul celui care-am fost ce suntSe va lipi pe cer, în chip de Stea,ªi-n locul meu nu va rãmâne, pe pãmânt,Decât mormântul agresivªi textul comemorativ,Cu care viitorii cãrturariVor proslãvi-ntregirea meaCa ºi-ntregirea României Mari,Pe Arcul de Triumf, de la... ªosea!...

SPOVEDANIE

lui Istrate Micescu

Mã doare amintirea tinereþiiCând fetele de-o vârstã cu bãieþii,Deºi pãreau doar niºte banale jucãrii µPãpuºi de sexe diferite µSimþind imboldul unor demonice ispite,Puneau la cale pentru viitorRomanticele lor cãsãtorii µUzine pentru fabricat copii µSecret furat de la pãrinþii lor!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

173

Mã doare tinereþea mea de ieri,Cu rustica ºi vesela Trivaleªi cu „grãdina publicã“ din vale,Prin care zborul primei rânduniciVestea sosirea altei primãveri,ªi cu aceleaºi porþii de duble neplãceri,Când luam dacapo ºcoala,Cu jocul de arºiciªi cura medicalã, cu zeamã de urzici,ªi când acelaºi dascãl, beþiv ºi bâlbâit,Ne spiona, pitit dupã uluci,Iar când îl dam de gol cã l-am descoperit,Ne pedepsea-n genunchi, pe coji de nuci!...

Mã doare tot ce-a fostªi nu mai este...Mã doare Cosânzeana din poveste,Furatã ºi ascunsã de un Smeu,Cu care Fãt-Frumos µAdicã Eu µMã rãzboiam pânã fãceam din elO mânãDe þãrânã,Ca-n urmã, dezrobita mea stãpânã,În locul tradiþionalului inel,Sã-mi dea un „rende-vous“ cu taxã, la... hotel!...

Mã doare tot ce-a fostªi tot ce ºtiuCã va rãmâne veºnic dupã mine.Mã dor multaºteptatele-agonii,Privighetorile închise-n colivii,

Ion Minulescu

174

Romanþele cântate prea târziuDe-admiratoarele ce mi-au rãmas strãine,ªi cupele de aur, închinateCu aceeaºi veche urãªi nouã rãutate,În cinstea sexului frumos µUn pisc de munte scorburos,Pe care-l urci de sus în jos,Când faci pe alpinistul caraghios µUn alpinist îndrãgostitDe cel mai circumflex accent din Infinit!...

Mã doare tot ce-am spus µDeºi n-am vrutSã spun nimic mai mult decât atât µMã doare lenevia cu care m-am nãscut,Grãbita lãcomie a primului sãrutªi preþul precupeþei cu care mi-a vândutFaimoasa „Pasãre albastrã“Ce-avea sã-mi þinã de urât!...

RÂNDURI PENTRU CREDINÞA MEA

lui Eustaþiu Mãciucescu

Mã-ntreb, ce s-a putut schimbaÎn mineªi-n credinþa mea,În care ºtiu cã n-am schimbat nimic,Nici chiar mândria mea de ucenic,Pe care ºi-azi mi-o mai gãsescÎn cele câteva volume

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

175

În care n-am scris decât glume,De teamã sã nu-mbãtrânesc!...

Mã-ntreb ºi nu pot sã-mi rãspundDe ce-n credinþa mea m-afundCa luna-n fundul unui lac,Când lacul nu-i decât minciunaCu care ne-amãgeºte lunaªi stelele, când se prefacÎn licurici µGângãnii mici µPe care noiCând încercãm, din lac, sã-i prindem,Zadarnic mâinile ne-ntindemCã nu gãsim în lac decât... noroi!...ªi totuºi...S-a schimbat cevaªi-n mine,ªi-n credinþa mea!...Dar ce anume s-a schimbatN-a fost chiar schimb adevãrat!...Nu s-a putut schimba decâtMinciuna unui vis urât,Cãci, dacã lacul ºi cu lunaRãmân, la fel, întotdeauna,La fel, nu ne-am putut schimbaNici eu,Nici ea, µ credinþa mea!...

Ion Minulescu

176

RÂNDURI PENTRU UN NECREDINCIOS

lui ªerban CioculescuHai, vino!...Vino mai curând, sã veziMinunea-n care numai tu nu crezi ;Sã vezi cum cerul vesel se coboarãªi muntele-ncruntat cum se ridicã,Sã prindã cea din urmã zi de varãCu cel din urmã zbor de rândunicã...

Hai, vino!...Vino mai curând, s-asculþiNemulþumirea celor mici ºi mulþi,Cã vara n-a þinut decât trei luni,ªi-n viaþa unui an trei luni nu suntDecât exact trei strãchini de pãmântCu hranã pentru nouã guri de cãpcãuni!...

Hai, vino!...Vino mai curând, sã-nveþiSecretul mãscãricilor-poeþi...Sã-nveþi sã mori când nu ºtii sã trãieºtiªi sã trãieºti abia dupã ce mori,Iar dupã moartea ta sã te-ntregeºtiCu restul celorlalþi nemuritori!...

Hai, vino!...Vino mai curând, sã simþiCum sunã-o ploaie din monezi cu zimþiÎn punga goalã-a unui biet ateu...ªi, travestit în cel ce-ai vrut sã fii,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

177

Sã-l poþi cinsti, cu-o halbã, pe bunul Dumnezeu!...Hai, vino!...Vino mai curând...Nu vii?...

ÎN AªTEPTARE

Nu ºtiu ce s-a schimbat în mine,Dar simt cã s-a schimbat ceva µCeva, la fel, ca dupã-o boalã grea,Când parcã simþi cã-þi este mult mai bine!...

Am fost cândva bolnav cu-adevãrat?...Sau boala mea n-a fost decâtCoºmarul unui vis urâtDin care-abia acum m-am deºteptat?...

Nu ºtiu ce-a fost, ºi nici n-aº vreaSã ºtiu mai mult decât mi-e dat sã ºtiu µCând, mai curând, sau, poate, mai târziu,Acelaºi „fapt divers“ se va-ntâmpla...

N-aºtept decât o zi din calendar,Când Dumnezeu are sã-mi facã semnCã pot intra-n Ierusalim, solemnCa ºi Cristos, cãlare pe mãgar!...

CUPRINS

Ion Minulescu

178

ROMANÞÃ NEGATIVÃ

N-a fost nimic din ce-a putut sã fie,ªi ce-a putut sã fie s-a sfârºit...N-a fost decât o scurtã nebunieCe-a-nsângerat o lamã, lucioasã, de cuþit!...

N-am fost decât doi cãlãtori cu trenul,Ce ne-am urcat în tren fãrã ticheteªi fãrã nici un alt bagaj decât refrenulSemnalului de-alarmã din perete!...

Dar n-am putut cãlãtori-mpreunã...ªi fiecare-am coborât în câte-o garã,Ca douã veveriþe-nspãimântate de furtunã µFurtuna primei noastre nopþi de primãvarã!

ªi-atâta tot!... Din ce-a putut sã fie,N-a fost decât un searbãd începutDe simplu „fapt divers“, ce nu se ºtieÎn care timp ºi-n care loc s-a petrecut!...

ROMANÞÃ MESCHINÃ

Dacã-ai crezut c-ar fi putut sã fieCeva mai mult decât ce-a fost, te-ai înºelat!...N-a fost decât un început de nebunie,De care-ntâmplãtor ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de trioletePe care un poet le-a scris în vis,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

179

În cinstea celei mai frumoase fete,ªi-a-nnebunit de’ndatã ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spuneDecât cu ochii-nchiºi ºi pe-nnoptat,În ritmul unui început de rugãciunePentru iertarea primului pãcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit sã fie,ªi, dac-a fost cu-adevãrat ceva,N-a fost decât un strop de veºnicieDesprins dintr-un meschin „et caetera!“...

EPILOG SENTIMENTAL

Dã-mi ochii-þi plânºi, sã-i mai sãrut o datã,ªi lasã-mã sã plec!...Tu nu-nþelegiCã-n orchestrarea întregirii noastreNu-i ciripit de pãsãrele-albastre,Ci-i rãcnet doar de bestie turbatã,Ce-þi sângereazã-obrajii ºi te muºcãDe câte ori încerci s-o-nchizi în cuºcãSau de piciorul patului s-o legi?...

Dã-mi ochii-þi plânºi, sã-i mai sãrut o datã,ªi nu-þi mai cer nimic!...Tu n-ai ghicitCã melodia întregirii noastre s-a sfârºitªi toatã fericirea-mprovizatãCu care ne-avântãm tot mai departe

CUPRINS

Ion Minulescu

180

N-a fost decât iluzia cã ne-am iubitCa douã manechine cu suflete de vatã,Pãstrate-ntr-o vitrinã cu geamurile sparte?...

Dã-mi ochii-þi plânºi, sã-i mai sãrut o datã,C-atâta doar mi-e dat sã-þi mai sãrut,În cinstea întregirii noastre din trecut,Din care-acum n-a mai rãmas nimicDecât o falsã frescã-n mozaic,Pe care niºte gheare de bestie turbatãÎnsângereazã douã imagini omeneºti!...Nu le cunoºti?...Încearcã µªi-ai sã þi le-aminteºti!

POVESTE SCURTÃ

lui Octav Desila

Pe când iubeam µC-am suferit ºi eu de-aceastã boalã µIubeam o fatã care mã-nºelaExact ca-n poezia mea:Romanþa celei care-nºealã,A cãrei eroinã era ea!...

Dar într-o noapte eroina meaMã pãrãsea µ de daruri încãrcatã µªi, luându-ºi martori stelele ºi luna,Jura cã pleacã pentru totdeaunaªi n-are sã mai vinã niciodatã µMãrturisire, vai... adevãratã!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

181

ªi iatã cum iubita mea,În noaptea când mã pãrãsea,N-avea sã-mi lase la plecareDecât un pat pe trei picioareIar în dulapul din sufragerieUn sfert de cozonac cu nucãªi-o scobitoare-nfiptã-n el µSimbolul sufletului ei rebel,Cu care dorul ei de ducãTeatraliza eterna tragedieA-nºelãtoarelor ce morNeplânse de-nºelaþii lor µExact ca-n poezia meaA cãrei eroinã era... Ea!...

QUIPROQUO

Azi nu-þi spun decât cã te iubesc...Dar cât timp te voi iubi nu ºtiu µMâine, noul meu roman pe care-l scriuPoate nu voi mai fi dornic sã-l sfârºesc...

Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,Marea bucurie de-a mã ºti iubitVa lungi romanul meu la infinitNumai dacã tu mi-l vei citi la fel cu mine...

Dar tu, vai!...Nu-mi vei citi decât o filã µPrima filã µFila cu-al tãu nume,

CUPRINS

Ion Minulescu

182

Care va produce oarecare vâlvã-n lume,Ca o nouã prorocire de Sibilã...

Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,Pânã ce,-ntr-o bunã zi,Eroina din romanul meu va-nnebuni µªi cuminte voi rãmâne numai eu!...Iatã!...Eu þi-am spus tot ce gândesc...Dar tu, dacã crezi cã ºtii ceva mai mult,Spune-mi tot ce ºtii µCã eu te-ascult...Poate-mi voi sfârºi romanul,Fãrã sã te mai iubesc!...

S INUCIDEREA LUI DON JUAN

lui Paul Prodan

În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrutAm înþeles cã sunt un om pierdut,ªi-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucisCu propria-mi legendã-n manuscris...

Dar când pe catafalc mi-au aºezatCadavrul de amant încornoratªi-am înþeles cã faima mea de Don JuanN-a fost decât un simplu titlu de roman,

M-am revoltat cã marea nedreptate,Ce mi se pregãtea-n eternitate,Mi-o consfinþea chiar laºitatea meaCã n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

183

ªi-n timp ce zece popi mã prohodeauªi-o sutã de femei mã blestemau,M-am rãsucit în lada mea de lemnªi-am înviat, ca ºi Cristos... solemn!...

ªi-aºa,-nsoþit de popi ºi de femei,M-am îndreptat din nou spre casa Ei...Dar când am dat cu ochii iar de Ea µFemeia... tot pe mine m-aºtepta!...

ªi, cum era firesc, ne-am împãcat!...Iar popii-n cor au binecuvântatMiracolul, cã µ deºi mort µ eram tot viu,ªi-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...

RÂNDURI PENTRU CUVINTELE„NU“ ªI „DA“

În poarta curþii unde m-am opritM-a-ntâmpinat un zarzãr înflorit µUn zarzãr alb, ca pãrul meu încãrunþit!...ªi-n pragul porþii-n care am bãtutUn buldog negru m-a recunoscutªi m-a lãtrat ca un salut de „bun venit“...

În poarta casei tale-n careM-ai gãzduit întâmplãtor,Când nu eram decât un cãlãtorBãtut de vânt ºi mângâiat de soare,M-am regãsit ca-n prima zi, când tuÎmi repetai cuvântul: „Nu“... „Nu“... „Nu“!...

CUPRINS

Ion Minulescu

184

ªi-þi ascundeai în palme ochii pliniDe urãªi ne-ncredere-n strãini...

Dar când am vrut sã plec µCa un zevzec µTu m-ai opritCu graba unui gest nebãnuit,ªi-n gura ta cuvântul „Nu“ s-a transformatÎn alt cuvânt,Cuvântul „Da“ µUn „Da“ sonor ºi-adevãratPe care-l auzeam aºaÎntâia oarã-n viaþa mea!...Dar ce pãcat cã n-am pututSã-l îngrijim aºa cum am fi vrut!...Cãci într-o zi cu ploaieªi cu vântCuvântul „Da“ se-mbolnãviªi-apoi, muri,Cum moare-n gurã-orice cuvântCând nu-l mai poþi mãcar ºopti!...

Dar astãzi, dupã ºapte ani,Când morþii-ºi schimbã locuinþa,Eu, care mi-am pãstrat credinþaÎn zeii noºtri subterani,Mã-ndrept spre ei µ cu voia ta µªi-i rog frumosSã-nvie pe defunctul „Da“,Cum a-nviat pe vremuri ºi... Cristos!...

Nu sunt ce par a fi

185

ÎN CINSTEA CELEI CARE A PLECAT

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,Cã Dumnezeu face ce vrea...O noapte plouã-n cinstea mea...O noapte plouã-n cinstea ei...

Azi-noapte, însã, a plouatÎn cinstea celei care-a plecat!

A plecat?...Cine-a plecat?N-am plecat nici eu, nici ea µA plecat altcineva!...

Dar cine-a fost nu ºtim nici noi!...ªtim doar c-am gãzduit-o amândoiªi-am gãzduit-o fiindcã ne-a plãcut.Pesemne Dumnezeu aºa a vrut!...Cã ºase sãptãmâni în ºir,Din ziua când ne-am întâlnit,O clipã nu ne-am despãrþit...ªi le-am trãit la fel tustrei.Sorbind doar din parfumul ei µParfum de trandafir!...

A stat cu noi,ªi-am stat cu ea,Ca doi pantofi pe-o Buharà,Ca douã mâini într-un manºon.Ca douã flori de crin pe un blazon!...ªi totdeauna-am fost aºa µEa tot cu noi,Noi tot cu ea...

CUPRINS

Ion Minulescu

186

ªi totdeauna-am fost la fel µUn trio de violoncel.Cu care ea ne sincopa,Ne-ndepãrta,Ne-apropiaªi, mânã-n mânã cu-amândoi,Se destrãmaªi se-ntregeaCu fiecare dintre noi!...ªi totuºi...Iat-o c-a plecat!...

De ce-a plecat?...Nici Dumnezeu nu ºtie!...ªtim doar atât µCã n-are sã mai vieChiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!...

ªi norii plini ºi grei de-o ploaie nouãAu hotãrât solemn sã nu mai plouãÎn cinstea nimãnui de-acum!...

CÂNTÃREAÞA ANONIMÃ

pictorului Th. Pallady

Cine cântã la fereastra cu perdelele-nflorate,Cã nu-i cântec de femeieªi nici cântec de vioarã?...Cine-aruncã pe fereastrã note vagi,Desperecheate,Dintr-o veche melodie,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

187

Care urcãªi coboarãCa o lentã agoniePe diezi de serpentineªi bemoli de mici confeti?...Cine?...Cineva cântã!Dar cineCântã parcã pentru mine?...Cine cântã nu se ºtie!...Poate-i toamna, ce-ntârzie,Ca bolnavii de ftizie,Pe aleile pãtate de ruginãªi noroi...ªi pe prima indecenþã a castanilor eroi µInvalizi, aproape goi!...În odaie, la fereastra cu perdelele-nflorate,Nu e nimeni!...ªi-n odaie cântã, totuºi, cineva!...Doamne!...Cine cântã-aºa?Cine-mperecheazã-n noapteNote vagi, desperecheate?...Cine-mi lumineazã caleaªi m-aduce pânã-aci?...Cine-mi schimbã noaptea-n zi?...Cine cântã?...Cine-o fi?...

A tãcut!...Un glas ce tace este-o «Pasãre albastrã»Care-þi zboarã pe fereastrã...A tãcut!...

Ion Minulescu

188

Dar la fereastra cu perdelele-nflorateNevãzuta cântãreaþã anonimãCând ieºi dintre culise, sã-ºi arateCa la teatru-n faþa rampeiChipul vechiªi rochia nouã,Iatã cã-ncepu sã plouã!...

Plouã...Plouã!...

FAPT DIVERS

doctorului C. BibicescuAzi-noapte...Femeia care mã iubea µO micã poemã-n prozã din opera mea µMi-a-ncuiat odaia unde nopþi de-a rândulAmândoi dormisemªi pãcãtuisem,Dupã cum ne bãtea gândul,Nerviiªi literatura,Când cu ochii,Când cu gura,Cînd cu trupul nesãtulDe orgia bizantinã din Stambulªi de tot ce ne-ntregeaÎn odaia-n care ea,Profitind de faima mea,Mã iubea fãrã perdea

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

189

Cu acelaºi „va urma“,Îngrãdit în ghilimele,Ca sã stãm pe veci închiºi în ele...Dar azi-noapte gluma unui tipografMica mea poemã-n prozãMi-a fãcut-o... praf!...ªi...pe „banca verde unde doarme ploaia“,Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oarãVechiul guturaiªi surpriza nouãC-aº putea dormi ºi-afarã,Chiar când plouã,Fãrã sã regret nimic...Nici fresca de mozaicCe-i împodobea odaia µBalamuc de voluptateªi pãcatePerimate, µNici gura femeii care mã iubeaªi mã deºteptaCu aceleaºi buze roºii, de lalea,Rãsãrite peste noapte, printre perne,Din sofa!...

Vai de mine!...Vai de ea!...Vai de manuscrisul meu neterminat,Fãrã „bun de imprimat“...Vai de buzele ei roºii,Sãrutate-n vis doar de cocoºiiIadului µ

Ion Minulescu

190

Suspect refren,Din Marºul funebru de Chopin...Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...Lumânãrile de cearã din odaia ei se sting,Iar pe „banca verde“, unde dorm cu ploaiaCântã cucuvaia!...

ROMANÞÃ RETROSPECTIVÃ

lui Teodorescu-BraniºteDe ce-o iubeam?Nu ºtiu µ fiindcã pe-atunci n-aveamDecât vreo douãzeci de ani!...

ªtiu doar cã roºcovana cu pãrul ondulat,Care dansa-ntr-un cabaret,Când a aflat cã sunt poetªi-a mai ghicit cã sunt ºi-amorezatDe eaNu mi-a cerut µ ca alte dansatoare µBaniªi m-a rugat doar sã-i dedicUn madrigal...ªi altcevaNimic!...

Numai cã madrigalul meu banalN-a fost decât un foc bengal,Pe care mi l-a stins chiar eaÎn prima noapte când dansa µNu-n cabaret, ca de-obicei,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

191

Pentru admiratorii ei,Ci numai pentru mineªi-n odãiþa mea!...Dar pentru ce l-a stins nu ºtiu!...

ªtiu doar cã roºcovana dansatoareN-avea decât douã picioare µPicioare însã de-argint-viu µªi-n loc de suflet, un frou-frouCu care ea silabiza,Când „Da“...Când „Nu“!

De ce-o iubeam?Fiindcã pe-atunci nu bãnuiamCã dansatoarea roºcovanãNu era decât o capcanãÎn care-avea sã-i cadã, chiar din cerUn biet bãtrân bijutier,Ce-i dedicase ºase madrigaleCu rezonanþe supermuzicale µO broºe,Doi cerceiªi trei inele µBijuterii de mare preþ,Dar care,Puse-n balanþa versurilor mele,Nu prezentau nici o valoareDecât µ cel mult µ pentru... o dansatoare!...

Dar Eu, cum rãmâneam mereuAcelaºi iertãtor poet,

Ion Minulescu

192

Iar Ea, acelaºi stâlp de cabaret,Era fatal, din când în când, când ne certam,Sã implorãm pe bunul DumnezeuSã ne mai strige-o datã din cer:„Bis“...ªi Dumnezeu, milos precum era,Cu gestul lui solemn ne binecuvântaªi-i ordonaIubirii sã ne batã iar în geam...ªi-a douã zi... tot noi eram...

Cãci chiar în clipa-n care ne-mpãcam,Ea ºi cu Mine,O luam din nou dacapo al fineªi ne iubeam fãrã ruºine,Ca cei doi biblici µ Eva ºi Adam µDupã gonirea lor din Paradis!...

ROMANÞA TINEREÞII

lui Bibi Bãbeanu

Necunoscuta care se vindeaN-a vrut sã-mi spunã-n prima zi cine era,Dar fiindcã ea aflase cine sunt µPoetul poreclit „Fluierã-vânt“ µªi fiindcã mã ruga stãruitorSã-i fiu ºi eu, din când în când, cumpãrãtor,Sinceritatea ei m-a-nduioºatªi-n cadrul preþului fixat µUn preþ absurd,Ridicul

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

193

ªi meschin,Cu care-aº fi bãut un kilogram de vin µM-am îmbãtat de gura eiªi-am adormitPe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...Necunoscuta se vindeaNu numai mie, dar ºi altora!...ªi-azi un ciocoi,Iar mâine un calicO cumpãrau la fel µ mai pe nimic µCãci ea µ flãmândã veºnic µ se grãbeaSã-ºi vândã gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit sã-i spunCã-s gata sã-i ofer un preþ mai bun µDar cum îi luase mintea Dumnezeu,Necunoscuta s-a spãlat pe mâini cu preþul meu...ªi-atunci µDe teamã sã n-o bat,Sau s-o ucidªi s-o ascund sub pat µDeºi-o iubeam, am renunþat la eaªi n-am mai vrut sã ºtiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie ºi cu vânt,Necunoscuta care se vindea,S-a dat la fundªi-a dispãrut...ªi nimeni n-a mai întrebat de eaDe când intrase, parcã, în pãmânt,Cu numele-i mereu necunoscut...

Ion Minulescu

194

ªi totuºi, EuAm întâlnit-o iar,Dar nu ca altãdatã, pe trotuar,La cafenea,Sau în tramvai...Am regãsit-o-n ziua de-ntâi de mai,Ascunsã de un sfert de veac într-un sertar,În care sta de veghe cuminte,ªi-aºteptaO zi sã-mi mai aduc aminte ºi de ea!...

Dar ce pãcatCã regãsirea ei m-a-ndurerat...ªi-n loc s-o mai sãrut µCum aº fi vrut µAm început sã plâng cu-adevãrat!...

Necunoscuta care se vindeaDe data asta, nu mai era Ea µEra doar vechea ei forografie,Pe care mi-o dãduse numai mie!...

ªi-acum,Cred c-aþi ghicit cine eraNecunoscuta care se vindea...Era chiar tinereþea mea!...

Nu sunt ce par a fi

195

RÂNDURI PENTRU BRIGITTA

De ziua ta,Deºi nu te-am uitat,Nu þi-am urat nimic din ce-þi uramÎn cei trei ani de facultate,Când ne iubeamCu-adevãrat...Nici „La mulþi ani cu sãnãtate“...Nici doctoratul în filosofie µUn fel de loz câºtigãtor la loterie...Nici limpezimea minþii lui Socrate µBãtrânul filosof, privit numai din spate...ªi nici mãcar un nou amant,Cãci bietul Emmanuel Kant,De când cu tine-ºi încurcase„Imperativul categoric“,Sãrmanul om de geniu, se desfilosofase,De gradul unui sentiment pur anatomic!...

Nu þi-am urat, dupã cum vezi,Nimic din ce-ai putut sã creziCã-þi va uraDe ziua taUn fost coleg de bancã, pe care l-ai iubitAtât cât þine flacãra unui chibrit...

În schimb,În lipsã de-altceva,De ziua ta,Îþi fac cadou inima mea µUn lacãt vechi, stricat ºi fãrã cheieCu care, însã, tu µ

CUPRINS

Ion Minulescu

196

Cea mai sinteticã femeie µTe vei putea-ncuia, chiar fãrã voie,Într-un poem postum de Edgar Poe µAl cãrui nume-adevãrat e „Edgar Po“Ca ºi cum l-ai citi, numai pânã la... „o“!...

ªi tot aºa,An dupã an,Vom fi la fel...Pânã când, într-o bunã zi,De ziua ta,Nu vom mai fiDecât un simplu titlu de roman...

Eu voi fi poate-acelaºi cucDin bãtrânescul ceas de nuc,Ce-þi va cânta:„Brigitta mea,Azi, 8 octombrie,-i ziua ta!“...Iar tu µTu, care-ai fost cândvaBrigitta mea µCa un portret de Don Francisco de Goya,Vei sta-n perete... nemiºcatã,Surâzãtoare,Mutãªi fardatã...

ªi-n ziua aceea,Ziua ta,Va fi, vai!... ziua altora!...

Nu sunt ce par a fi

197

RÂNDURI PENTRU MI-TZU-KO

Zi cu soare,Dupã ploaie!...

În odaia mea µ odaieAlbã,Veselãªi micã,Cu parfum de levanþicã µBraþele noastre se-ndoaieCa patru raze de soare µPatru suliþi paralele,Ce pãtrund printre perdeleÎnfigându-ºi în covoareVârfurile lor rebele!...

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,Cã-n grãdinã nu mai plouãªi-n odaia mea cea micã,Cu parfum de levãnþicã,Nu te mai mira de ce µÎn rochiþa ta cea nouã µPari a fi raza de soareCe-mi dãdu buzna-n odaie,Dornicã de-o sãrutareDupã ploaie!...ªterge-þi ochii...Nu mai plânge...Mi-Tzu-Ko, tu nu ghiceºtiCã-n odaia mea cea micãCu parfum de levãnþicãCe-ai fost ieriAzi nu mai eºti?...

CUPRINS

Ion Minulescu

198

ªi nu vezi cã DumnezeuNe-a trimis un curcubeu,Ca fãptura noastrã nouã µDespãrþitã ieri în douã µAzi sã ne-o-ntregim în soareCa-ntr-o zi de sãrbãtoareªi s-o-ntindem pe sofaPrintre perneªi covoare,Ca ºi cum odaia mea µAlbã,Veselãªi micã,Cu parfum de levãnþicã µAr mai fi ºi-odaia ta?

Mi-Tzu-Ko, n-auzi?...Nu vezi?...Sau µ ce-auzi ºi vezi µ nu crezi?...N-azuzi tu cum sunã oraFericirii-amândurora?...

ROMANÞA ULTIMULUI SÃRUT

Opreºte-mã!...Nu mã lãsaSã te sãrut,Cãci gura meaÎn clipa-n care îþi sãrutã guraÎþi soarbe lacomã ºi respirarea

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

199

Cu care-þi prelungeºti caricaturaPe care bunul DumnezeuÞi-a creionat-o dupã chipul sãu µAºa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreºte-mã!...Nu mã lãsaSe te sãrut,Cãci gura meaE gura care nu sãrutãDecât cu sãrutarea mutãA celor ce,-mpãcaþi cu cele sfinte,Pornesc cu tãlpile-nainteªi-n gurã cu câte o floare,Culeasã-anume pentru cine moare!...

Opreºte-mã!...Nu mã lãsaSã te sãrut,Cãci gura meaSãrutã fãrã... „va urma“.

Iar mâine-n zori când voi pleca,În gura meaCu respirarea ta,Nu-þi voi lãsa µ drept amintire µDecât portretul meu pe poartã,O zi de doliu-n calendar,Nota de platã la dricarªi... „Veºnica ta pomenire“Pe fundul celor opt pahareDe þuicã fiartã,Golite dupã-nmormântare

Ion Minulescu

200

De cei opt ciocli ce-þi purtarãCoºciugul în spinare.

Opreºte-mã!...Nu mã lãsaSã te sãrut,Cãci gura meaN-a sãrutat decât aºaCum a vrut Ea...

ªi tot aºa va sãruta mereu,Fiindcã µ fatal µ nu sãrut Eu,Sãrutã numai Gura mea...

DE CE-AI PLECAT?

De ce-ai plecat?...Tu nu ºtiaiCã-n luna mai,Prin munþii cu pãduri de brad,Oricine-ar fi µ femeie sau bãrbat µPotecile te duc spre Iad,ªi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecatCu vântu-n pãrul tãu vâlvoi,Când nici un glas nu te-a chemat?...Tu nu ºtiaiCã-n luna maiPotecile sunt încã pline de noroi?...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

201

De ce-ai plecat?...Tu nu ºtiaiCã-n luna maiE luna primului pãcat µPãcatul care dintr-o glumãTe prinde-n laþ ºi te sugrumãªi-apoi te-aruncã-afarã-n ploaie,În lada cu gunoaie?...

Opreºte-te!...Priveºte-n jurul tãu...ªi dacã nu þi-ai murdãritPantofii de noroi,Fã-þi cruceªi întoarce-te napoi!...Fã-þi cruceFiindcã n-ai pãcãtuitDecât în vis...ªi visul s-a sfârºit!...

PRIMÃVARÃ RURALÃ

doctorului V. Voiculescu

Primãvara, fatã mare,A sosit în sat la noi,Ca un cântec de cimpoiÎntr-o zi de sãrbãtoare...A picat azi-dimineaþãªi, abia intratã-n sat,Satul tot s-a deºteptatÎn parfum de izmã creaþã!...

CUPRINS

Ion Minulescu

202

Primãvara, fatã mare,Vine-n fiecare anÎn pantofi de magheran,Dãruiþi de Sfântul Soare...ªi de’ndatã ce-ºi aratãFecioria-mprospãtatã,Toþi în jurul ei fac roatã!...Toþi copiiiªi bãtrâniiÎºi umflã, la fel, plãmâniiªi-ºi fac cruce de-aºa fatã µDoctoriþã fãrã platã...

Îi deschid ferestreleSã le-alunge boaleleªi dihonia din case...O ridicã-n osanaleCa pe-o scarã de mãtase,Pânã-n ceru-al ºaptelea...ªi-apoiO pornesc cu eaPe ºosea,Pânã la fântânã-n vale,Ca s-o spele pe picioare,Fiindcã-n fiecare anCând soseºte-n sat la noi,În pantofi de magheran µPrimãvara, fatã mare,Toatã-i plinã de... noroi!

Nu sunt ce par a fi

203

ROMANÞA RÃSPUNSULUI MUT

Ce vãd!...E-adevãrat?...Tu eºti?...Cum?...N-ai murit?...Tot mai trãieºti?...Pendulã care te-ai oprit din mers,Încerci acum sã mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...Spune-mi tot ce ºtii...Sã-mi spui chiar ºi minciuni,Sã-mi spuiCe n-ai spus nimãnui µNici celor morþi,Nici celor vii ...

Ce victime ai mai fãcutDin clipa-n care urma þi-am pierdut?...Ce vrãjitoare te-a trecut prin focªi-a reuºit sã-þi punã inima la loc?...ªi care-anume sfânt din calendarTe-a sfãtuit sã te-ntâlneºti cu mine iar?...De ce zâmbeºti?E-adevãrat?...Te-ai rãzgândit?...Ne-am împãcat?...Iar ne iubim?...Sau, poate, ºi-azi ne regãsimAceiaºi vechi duºmani?...Dar tu mai ºtii dupã câþi ani?...

CUPRINS

Ion Minulescu

204

Eu te-am iertat de mult!...Dar tu?...Rãspunde-mi „Da“...Rãspunde-mi „Nu“ µTotuna mi-e!...ªtii tu de ce µLa tine „Nu“ ºi „Da“ nu suntDecât aceleaºi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...De ce-þi ascunziÎn palme ochii tãi rotunzi?...De ce-þi aprinzi ca un semnalDe foc bengalObrajii tãi de porþelanªi inima de Caliban?...

Rãspunde-mi!...Vreau sã ºtiu ºi eu,De ce-ai venit?...De dragul meu?Sau, poate, n-ai venit decâtSã-mi torni, ca ºi-n trecut, pe gâtUn pãhãrel de coniac,Ca eu sã tac,Iar tu sã þipiªi sã dispari, apoi, suspect,Cu voluptatea unei bombe de efect!...Ce zici?Aºa e c-am ghicitDe ce-ai venit?...De ce te-ncrunþi ºi nu-mi rãspunzi?...

Nu sunt ce par a fi

205

Ce nou secret îmi mai ascunzi?...De ce scrâºneºti din dinþiªi taci?...Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând sã faci?Deschide-þi gura µ mii de draci! µªi lasã-mã sã-þi mai sãrut...Nu gura...Ci rãspunsul mut!...

ISPRAVA TOAMNEI

lui Mircea Damian

Toamna, fatã deocheatã µBiata fatã!...Deocheatã, dar frumoasãªi cochetã,Mi-a intrat odatã-n casã,Indiscretã,Sã mã-ntrebe ce mai fac...Ce problemã viitoareMã mai doare...Ce þigãri de foi mã otrãvescCând vorbesc...ªi ce fel de coniacBeau când tac...

ªi de-atunci µNu vreau sã spun de când µAm rãmas cu toamna-n trup ºi gând!...

CUPRINS

Ion Minulescu

206

ªi de-atunci, în fiecare an,Toamna, fatã bunã, vine sã mã vadã µVine ca o orã fixã pe cadranªi solemnã ca o stea cu coadã...ªi, cum ºtie cã eu nu fac decât bine,Toamna stã trei luni întregi la mine,Cum ar sta la ea acasã...Pânã ce-ntr-o bunã zi mã lasãªi se duce de s-ascunde...Unde?...Dracul ºtie unde!...

Numai cã, dupã ce pleacã,Odãiþa-mi pare mai sãracã...Poate fiindcã toamna-mi furãDe la gurãTot ce-n nouã luni adun µCu rãbdare ºi tutun µTot ce cred cã-i mai de seamãPentru clopoþelul meu de-alarmã!...Toamna, fatã indiscretãªi cochetã,Se agitã ca un ascuþiº de sapãPe biroul plin de praf ºi prin sertareªi-mi distruge fãrã milãOperele literare,Rupând filã dupã filã,De mã lasã gol... goluþ...Ca o ciuturã-ntr-un puþ,Fãrã nici un pic de apã!...

Dar norocul meu cã-n acest anTimpul merge dupã alt meridian...

Nu sunt ce par a fi

207

ªi cã versurile acestea au fost scriseNu la mine-acasã µCum scriu eu de obicei, pe masã µCi pe iarba verde,Undeva, la þarã,Unde calendarul scrie cã-i tot varãªi-unde toamna încã nu sosise!...

DACAPO AL FINE

lui N. Davidescu

De-a lungul catacombelor sãpateÎn visele granitului de ieri,Eu retrãiesc legenda anonimãA primilor martiri autohtoniªi-n lumea stalactitelor sonore µMiragiu subteran de palmieri µDesãvârºesc o Biblie-adnotatãDe nesfârºitul ºir de Epigoni!...

Sub bolþile de trei ori milenare µÎnchis ca-n propriul meu mausoleu µTranscriu pe pergamentul veºnicieiEcoul preistoricului Vers,ªi-n fundul catacombelor sãpateÎn visele proteicului Eu,Prin glasul meu tãlmãcitor de dogmeVorbeºte parcã-ntregul Univers!...

Contururile ºterse de-ntunerecRedau viaþã vechilor Aezi,

CUPRINS

Ion Minulescu

208

Sub degetele lor imaginareRe-nvie, parcã tetracordul grec,ªi-n bolþile de trei ori milenareSe-nalþã, dupã epoci, trei grãmezi µDe piatrã,De aramãªi de aur µSimbolurile tragediilor umane,Clepsidrul mut al clipelor ce trec...

Trec toþi la rând...Pe lespezile negre,Ca-ntr-un postum cortegiu funerar,Trec iambiiªi troheii altor vremuri µO-ntreagã-apoteozã de fantome...Iar aiurarea harfei rafinateCu fluieratul naiului barbar,În noaptea catacombelor rãsunãCa-n nopþile venericei Sodome,

Trec toþi la rând...E-atâta majestateªi-atâta surd tumult în mersul lor,ªi-n lumea stalactitelor sonoreE-atât decorªi-atâta feerie,Cã iambiiªi troheii altor vremuriRe-nvie-n subterana tragedieDezastrul mitologicei credinþeªi doliul semizeilor ce mor!...

Nu sunt ce par a fi

209

Trec toþi la rând...Exodul nefiinþeiSe pierde-n coridorul milenar,Iar urma celor ce-au trãit prin cântecDispare-n calea celor care vinSã reclãdeascã-n noaptea milenarãAcelaºi alb, fantasmagoric farSpre care mateloþii inspirãriiSe-ndreaptã ºi-azi pe iahtul lor divin.... . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .Martiri autohtoni ai catacombeiÎn care eu sunt ultimul venit...Postuma voastrã apoteozare µCã dupã moarte nu veþi mai muri µMã-ndepãrteazã tot mai mult de dogmaEternitãþii voastre de granit...Voi sunteþi cei ce-aþi fost,Eu nu sunt încãDecât preludiul celui ce voi fi!...

RÂNDURI PENTRUPÃSÃRILE CÃLÃTOARE

lui Octavian Goga

Frunzã galbenã, uscatã µFrunzã ce-ai fost verde-odatã,ªterge-þi ochii de ruginã,C-a intrat toamna-n grãdinã,ªi-a intrat ca o stãpânãCu vântul ºi ploaia-n mânã!...

CUPRINS

Ion Minulescu

210

Primul stol de rânduneleA pornit spre Dardanele...Berzele desperecheateSe-mpreunã-n zbor ºi ele,Sã porneascã pe-nserate,Iar triunghiul de cocoriSe-ntregeºte tot în zbor,Sã porneascã mâine-n zoriSpre Bosfor...

Frunzã galbenã, uscatã µFrunzã ce-ai fost verde-odatã...De-a lungul ºoselelor,Pe tot lungul apelor,ªi din creasta munþilorPânã-n fundul vãilor...În vârful copacilorAu rãmas doar ciorile,Sã pãzeascã morile µMorile ce macinã,Dupã vechea datinã,Zodia-nceputuluiCu pãcatul trupului,ªi rodul pãmântului,Cu belºugul anilor,Zilelorªi clipelorPentru cei flãmânzi de soareªi de „semne de-ntrebare“!...

Frunzã galbenã, uscatã,Frunzã ce-ai fost verde-odatã,

Nu sunt ce par a fi

211

Azi grãdina DomnuluiNu mai este-a nimãnui...Au zburat din ea mai toateVietãþile aripateªi-au rãmas doar ciorile µCiorile,SurorileVânturilor,Ploilor,Grijilor,Nevoilor,ªi-ntunericimilor!...Au rãmas sã vãmuiascãCu pecetia domneascã,Dupã socotinþa lor,Soarta zburãtoarelor...ªi sã-nchidã-ntre zãbreleÎmpletite din nuieleCãlãtoarele rebeleCe-au pornit cu toate-n zborFãrã ºtirea ciorilor,Spre Bosforªi Dardanele!...

RÂNDURI PENTRUPLOPII ÎN PLOAIE

pictorului Jean Al. Steriadi

Ploaie...Ploaie...Ploaie...Ploaie multã,

CUPRINS

Ion Minulescu

212

Ploaie deasãCa beteala de mireasã...Plopii mei, scuipaþi de ploaie,Se frãmântãªi se-ndoaie µParcã-ar vrea sã-mi intre-n casã!...Plopii ce-au crescut cu mineÎmi fac semne disperate...

µ Hai!... Deschide-odatã, frate,ªi primeºte-ne-n odaie,Cã-n odaia ta-i mai bineCa-n grãdina noastrã,-afarã...

Doamne...Cu ce þi-am greºit,De-ai fost rãu cu mine-asearãªi m-ai pedepsit?De ce-ai vrut ce nu se poate µSã mã cred cu plopii frate,Frate fericit?...

Doamne... Doamne!...Ce sã fac?M-am certat cu plopii-asearãªi nu ºtiu cum sã-i împac!...Cum sã-i fac sã mã-nþeleagãCã frãþia ce ne leagãNu-i decât o vorbã-n vânt...ªi cã plopul când se-ndoaieCât stã þeapãn la pãmânt µChiar când e scuipat de ploaie µ

Nu sunt ce par a fi

213

E mai viu ºi mai puternicDecât omul din odaie,Ce se stinge pe picioareCa un muc de lumânareÎntr-un sfeºnic!...

Ploaie...Ploaie...Ploaie!...

SPECIFIC ROMÂNESC

lui Aron Cotruº

Ce româneºti sunt astãzi cãsuþele din ªchei!...Sunt vesele ºi albe ºi curate µªi totuºi, altãdatã, ce triste ºi-ncruntateTe-ntâmpinau aceste cãsuþe strãmoºeºti,Prin care þãrãncuþele minore,De teama slujitorilor domneºti,Îºi ascundeau panglicele lor tricolore,Cãci zbirii stãpânirii din cetate,Când nãvãleau în ªchei sã-ºi încaseze birul,Le despuiau de salbe,Ineleªi cercei;ªi le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,Ca sã-nmulþeascã crucile din cimitirulBisericuþii Sfântul Niculaie...

Aºa era pe vremea-aceea-n ªcheiCând zbirii stãpânirii din cetate

CUPRINS

Ion Minulescu

214

Vânau doar pungi de aurªi... femei...

Dar bunul Dumnezeu, care vegheaCu ochiul sãu triunghiular de peruzea,S-a mâniat de-atâta rãutate...ªi-atunci, toþi zbirii din cetate,Cât ai clipi din ochi, au dispãrutBraºovul n-a mai fost cetateªi-n ªchei dreptate s-a fãcut µDreptate sfântã, pentru lumea toatã µAºa cum nu se mai fãcuseÎn ªchei de nimeni... niciodatã...

Dar dacã atunci, în ªchei, s-au petrecutMinunile pe care le-aþi vãzut,În ªchei rãmâne totuºi ºi astãzi, neschimbat,Un nume vechi,Un nume de mare Împãrat,Pe care, Dumnezeu chiar µ dacã-ar vreaSã-l schimbe µDumnezeu nu l-ar schimba!...

De-aceea „Împãratul Solomon“Din firma cârciumii cu-acelaºi numeA renunþat la sceptru ºi la tronªi-n cârciuma din ªchei, plinã de lume,Înveseleºte ºi-astãzi la fel ca-ntotdeaunaPerechile de tineri µ drumeþi îndrãgostiþi µClienþi care se-mbatã cu bere ºi cu glume,În timp ce lãutarii le miorlãie-n urechiRefrenul nou al unei romanþe de sezon,

Nu sunt ce par a fi

215

Ce nu-i decât refrenul romanþei foarte vechi,Pe care-o ºtiþi cu toþii µRomanþa vieþii noastre,Cu „banca solitarã“.Cu „brazii“ªi cu „luna“!...

SOLILOCUL MÃSCÃRICIULUI

lui Puiu Iancovescu

Prin câte panorame de bâlci am colindat,Eu nicãieri nu m-am simþit mai bineCa-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine µTovarãºã divinã de joc ºi de... pãcat!...

Dar azi, când simt cã jocul ºi gluma s-au sfârºit,Din goana nebuniei de artã de-altãdatã,Mã-ntorc din nou acolo de unde am pornit µLa piatra de ºosea kilometratã,Pe care Dumnezeu mi-a þintuitªi numele,ªi chipul,ªi ursita...Sã hoinãresc cu tine, prin bâlciuri,TravestitÎn mãscãriciul Pepi,Nebun dupã Pepita,ªi-n gând cu-aceeaºi teamã ridiculã ºi vecheCa orice om ce trece drept „om într-o ureche“...

ªi-acum...Acum, te-ntreb pe tine µPe tine, care mã-nþelegi mai bune

CUPRINS

Ion Minulescu

216

Ca oricine µPe tine, care-mi eºti amantã,În lipsa unui alt amant...Te-ntreb µ burete absorbant µCe ai de gând sã faci cu mine?...Nu vrei sã faciMãcar un gest de caritate µSã nu mã mai produc cu tine-n spate,Ca-n panorama de odinioarãCând te-ai lipit de mine-ntâia oarãªi publicul râdea sã moarã?...

ªi fiindcã m-ai legat la ochi,Nu vreiMãcar o clipã ochii sã-mi dezlegi µSã fiu ºi eu o datã stãpân pe ochii meiCa sã te pot privi cu ochii-ntregiªi sã te pot ucide-ntâi pe tine,Ca-n urmã, bunul Dumnezeu µDe dragul tãu µSã facã acelaºi lucru ºi cu mine?...

ªi-n noaptea viitoare, chère Madame,Uitarea sã ne ºteargã pe veci de pe program!...

MOARTEA DRESORULUI DE STICLEÞI

lui Const. StereA murit dresorul de sticleþi!...A murit ºu ultimul dresor...A murit cu mâinile pe ei,ªi cu ochii-nfipþi în ochii lor!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

217

ªi-n odaia lui n-au mai rãmasDecât note muzicale, desenate pe pereþi,Portativele de sârmã, fabricate de ovrei,Coliviile de sfoarã, cu grãunþele de mei...ªi vreo sute de duzini de cântãreþiÎmbrãcaþi în doliu mare,Care i-au cântat la-nmormântareªi-au sã-i cânte ºi la parastas...

A murit dresorul de sticleþi!...A murit dresorul, fericit µCã sticleþii lui µCopiii nimãnui µL-au stimat ºi l-au iubit...ªi cã el a scos din eiO falangã minunatãDe maeºtri cântãreþi µNu þârcovnici mititei,Ca dresorii de-altãdatã!...Cãci e drept cã-n viaþã lucrul cel mai greuE sã-ºi piardã omul vremea cu sticleþii,Ca sã punã la curent analfabeþiiCu ce-a neglijat sã-i punã Dumnezeu!...

A murit dresorul de sticleþi!...Dar µSurprizã mare µDupã ce-a murit,Guralivii cântãreþi s-au rãzvrãtit,Declarând cã-n cariera lorNu mai au nevoie de un alt dresor!...ªi din coliviile de sfoarãAu zburat cu toþii, sã cânte-n stradã-afarã...

Ion Minulescu

218

ªi-au jurat solemn pe viitor,O completã libertatePentru cântecele toate...ªi sticleþii toþi µSã cânte numai dupã capul lor!...

A murit dresorul de sticleþi!...Bine c-a murit la timp ºi el µCãci era bãtrân,Beþivªi chel...Dar, la drept vorbind, era „dresor“ µFiindcã, dupã moartea lui, sticleþiiCând au încercat din nou sã cânteNumai dupã capul lor...Au dat „kix“ cu toþii,ªi cântãreþiiS-au întors afoni în colivie!...S-au întors cu toþii!...Dar ce folos µCã dresorul ce-a murit n-a fost Cristos,ªi dresorul mort nu mai învie!...

ITINERAR

lui Alexandru Cazaban

În Pullman, cu 80 pe orã!Zburam,ªi viteza sonorãNe sparge urechea cu un Cake-Walk,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

219

Cã toþi cãlãtorii µUmane sfârleze µSe lasã pe spate ºi-ncep sã dansezePe loc...În timp ce pe câmp se perindã,Ca într-un vechi ciob de oglindã,Copaciiªi stâlpii de telegraf,De care s-agaþã toþi norii de praf,Pe care cãruþa cu fân, din ºosea,Nu-i lasã sã meargã alãturi de ea!...

Mizil...Monteoru...Buzãu...ªi Pullmanul nostru, cu 80 pe orã,Îºi bemoleazã viteza sonorã,ªi-n garã, deodatã, tãcut se opreºte!...

Probabil cã Pullmanul ºtieCã-n gara Buzãu drumul bun se sfârºeºteªi-ncepe de-acum drumul rãu...Dar Pullmanul µ „Made in England“ µGlumeºte: „Ce-o fi... sã fie!“...ªi vesel porneºte din nou µPorneºte cu aceeaºi vitezã sonorãªi cu acelaºi obraznic ecou:„Cu 80 pe orã!“...„Cu 80 pe orã!“...

ªi drumul se-ntinde ca un gumelastic µLipsit ºi de spirit

Ion Minulescu

220

ªi de simþul plastic µO biatã cireadã de vaci ºi viþeiNe-ntâmpinã-n gara de la Fãurei,Iar gara pustie din Lacul-SãratNe anunþã cã „Lacul-Sãrat“ a... secat!...

Pãcat cã în Pullman nu poþi sã vâneziNimic din ce vezi!...Poþi însã flirtaCu vecina ta µFardatã anume pentru aºa ceva!...

Dar Pullmanu-i Pullman!...Stop!...Gara Brãila µGarã cu bucluc...

„Vezi rândunele se duc,Se scuturã frunza de nuc,S-aºterne bruma peste vii“...Peste pãrinþi,Peste copiiªi peste ºlepurile noastreDin cimitirul Dunãrii albastre µDe la Brãila pânã la Sulina µUnde le-a-nþepenit rugina,Cã n-au fost ºlepuri plutitoareDecât pe Dunãre µNu ºi pe mare!...În timp ce Pullmane terestreªi trenuri lungi accelerateStopeazã azi, prin porturi, pe-nserate

Nu sunt ce par a fi

221

ªi, vesele, sfideazã prin ferestreCârligul unui „?“ (semn de întrebare)De careTu µ cãlãtor numai pe mare µÎþi spânzuri zilnic... ziua viitoare!...

CÂNTECUL NEBUNULUI

Ei sunt cuminþi...Eu sunt nebun...Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu µPoate cã cel cuminte-s Eu µDeºi de câte ori le-o spun,Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mã urãsc cã nu-s ca Ei...Eu îi iubesc cã nu-s ca Mine...Ei beauªi mint fãrã ruºine µªi-n ochii prietenilor meiTrec drept nebun... cã nu-s ca Ei...Lor nu le place-amanta Mea...Mie nu-mi place-amanta Lor...Ei vãd cu ochii tuturorFemeia...Eu n-o pot vedeaDecât cu-ai mei µAmanata Mea...

Dar cum din Ei toþi numai EuNu sunt ca Ei,

CUPRINS

Ion Minulescu

222

Am sã mã ducDe voia mea la balamuc µªi fiindcã nu-mi va pãrea rãu,Cumintele voi fi tot Eu!...

STROFE PENTRU EL

Deºi noi toþi îi suntem fraþiªi toþi îl ascultãm la fel µNoi nu-i suntem decât argaþi,Cãci l-am ales stãpân pe El!...

Dar Eu, cum nu-i pot fi argat µDeºi noi toþi suntem la fel µDe ºorþul alb m-am dezbrãcatªi n-am mai ascultat de El...

Dar azi, când simt cã se cuvineCa toþi sã-l ascultãm la fel µDeºi m-ascult numai pe mine,Eu nu m-ascult decât prin El!...

A XI -A PORUNCÃ

lui Radu Cioculescu

Ascultã, priveºte ºi taci!...Ascultã, sã-nveþi sã vorbeºti,Priveºte, sã-nveþi sã clãdeºti.ªi taci, sã-nþelegi ce sã faci...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

223

Ascultã, priveºte ºi taci!Când simþi cã pãcatul te paºteªi glasul Sirenei te furã,Tu pune-þi lacãt la gurãªi-mplorã doar sfintele moaºte µCând simþi cã pãcatul te paºte!...

Când simþi cã duºmanul te-nvinge,Smulgându-þi din suflet credinþa,Aºteaptã-þi tãcut biruinþaªi candela minþii nu-þi stinge µCând simþi cã duºmanul te-nvinge!

Când braþele-ncep sã te doarã,De teamã sã nu-mbãtrâneºti,Rãmâi tot cel care eºti µAceeaºi piatrã de moarã µCând braþele-ncep sã te doarã!...

Iar când, cu ochii spre cer,Te-ntrebi ce-ai putea sã mai faci,Ascultã, priveºte ºi taci!...Din braþe fã-þi aripi de fierªi zboarã cu ele spre cer!...

ROMANÞA INIMII

lui Vladimir Streinu

Inimã µ ciuturã spartã µCui mai duci apã la poartã,Dacã nimeni nu mai treceSã-þi soarbã din apa rece µ

CUPRINS

Ion Minulescu

224

Apã bunã de descântecDe la ochi pânã la pântec?...

Inimã µ ciuturã goalã µCine te spoi cu smoalãªi te-ascunse în ogradã,Nimeni sã nu te mai vadã,Ca sã-þi mai cerºeascã apãCând de sete gura-i crapã?

Inimã µ ciutura mea µDã-mi sã beau, dar altceva,C-apa rece þi-au golit-oToþi cei care þi-au sorbit-o!...Dã-mi ce mi-ai pãstrat doar mie µDã-mi un strop de apã vie!...

RETROSPECTIVÃ SENTIMENTALÃ

lui Eugen Herovan

Prevãd oraºul pribegiei mele µNepreþuit motiv de inspirare µCu-acelaºi Vodã Cuza tronând în piaþa mare,Îndurerat de-atâtea vremuri grele...

ªtefan cel Sfânt ºi-aratã buzduganul...Cu care-nspãimântase întreg aliotmanl...Miron Costin letopiseþu-ºi scrieCu sângele Moldovei µ izvor de apã vie...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

225

În jilþul lui, Asachi µ poet ºi fabulist µPledeazã ºi-astãzi pentru „curentul latinist“...În faþa teatrului, Vasile AlecsandriSe-ntreabã ca Hamlet: „A fi sau... a nu fi?...“Mihail Kogâlniceanu, la Copou,Repetã un capitol istoric veºnic nou...Sãrmanul Eminescu, într-un cearºaf de baie,ªi-aºteaptã epigonii flãmânzi ca sã-l despoaie,ªi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabã ce sã facã µSã-ºi plângã gloria defunctã sau sã tacã µBiserica µ minune unicã µ Sfântul Sava,Ea singurã-þi surâde, cã-ºi re’nnoieºte slava!...

Mâhnit de-atâtea regãsiri în mine,Îmi lãcrimeazã ochii de ciudã ºi ruºine,ªi cum n-aud pe nimeni urându-mi „noapte bunã“,Cobor tãcut spre garã, cu Iaºii... mânã-n mânã!...

TURISM

lui Emanoil Bucuþa

ªoseaua urcã spre Voineasa,Iar Lotrul curge spre Brezoi...O fatã ºi-a pierdut cãmaºaPrin fânul de curând cosit,ªi-acum, în poarta casei, s-a proptitSã-ºi mai arate-o datã sânii goiªi trupul rumenit de soareTuriºtilor înfometaþiDe farmecul unei idile trecãtoareÎn pitorescul munþilor Carpaþi...

CUPRINS

Ion Minulescu

226

Aºa sunt toate fetele la munte...În prima zi µOricare-ar fi µSe lasã sãrutate doar pe frunte...A doua zi,Pânã ºi cele mai ursuzeSe lasã sãrutate chiar pe buze...Iar în a treiaSau a parta ziSe lasã duse sub un bradUnde se-mpiedicã, mai toate,ªi leºinate-n braþe-þi cad,Ca niºte biete curci plouate...Deºi µ prin munþi, în fiecare varã,La fel, turiºtii urcãIar fetele... coboarã...

ªoseaua urcã spre Voineasaªi Lotrul curge spre Brezoi...Iar mireleªi cu mireasaDin carul nou cu patru boi µUn dar de ziua nunþii lor µZâmbesc ºireþiªi fericiþi,Cã graþie turiºtilorAu fost uniþiÎn vecii...vecilor!...

Nu sunt ce par a fi

227

PE MALUL OLTULUI

lui Nicu Budurãscu

Pornind din Lotru spre Cornet,ªoseaua urcã-ncet... încet...Þinându-se parcã de mânãCu linia feratã,O vecinã,Ce-i pare totuºi o strãinã,Fiindcã nu seamãnã cu ea,O biatã bãtrânã ºoseaBanalã µDar naþionalã!...

ªoseaua urcã-ncet, ca de-obicei,Proptindu-se doar în copacii ei...Urcã tãcutãªi timidãCa o omidã...În timp ce linia feratãUrcã þipând,Parcã-ar fi beatã,Ca ºi locomotiva „Malaxa“,A unui tren de marfã,Care µPornit din Piatra-OltSpre Turnu-Roºu µCând dã cu ochii, pe ºosea,De câte-o þãrãncuþãCam prostuþã,Crezând cã-ºi poate bate joc de eaÞipã sulemenindu-ºi coºulCu fumul negrilor cãrbuni,

CUPRINS

Ion Minulescu

228

Ca o cocoanã din elitãCu ochii plini de dinamitãScãpatã dintr-o casã de nebuni.

Doar Oltul µ apã blestematã µNu vrea sã urce niciodatã,Nici cu ºoseaua demodatã,Nici cu moderna linie feratã...El singur, sãltãreþ, coboarãSpre Dunãre µDunãrea noastrãCu apã multãªi albastrã...ªi coborând µIarnã sau varã µSurâde fredonând la felCa orice egoist rebel,Acelaºi veºnic menuetDiscret,Pe care nu-l danseazã decât el!...

La fel ºi-n viaþã...Uneori µDacã te urciSau te cobori µCu-aceeaºi urã te privesc ai tãi,C-aºa suntem cu toþii µOameni rãi!...ªi-oricare-ar fi cel care urcã µDuºmaniSau prieteni µToþi îl spurcã...Iar când, întâmplãtor, coboarã,Toþi îl omoarã!...

Nu sunt ce par a fi

229

APARIÞIE NOCTURNÃ

Î. P. S. S. Tit Simedrea

Mi-a ieºit în drum fantomaOmului bãtut în cuieªi m-am întrebat ca Toma: µ El o fi?Sau, poate... nu e...

Cine-a fost?...

N-a fost decâtChipul unui om µ ºi-atât µChipul omului frumosDin nãframa sfintei Veronica ...

Dar pe mine m-a prins fricaªi, cum sunt un om pios,În noaptea Vinerei Mari,M-am fãcut din mare micªi-am tãcut chitic.Cãci pe buze-mi îngheþaseNumele celui rãsfrântPe nãframa de mãtase,Care dibuia tãcutPrintre marii cãrturariUn tovarãº credinciosCa sã-i þinã de urâtÎn mormânt!...

CUPRINS

Ion Minulescu

230

RÂNDURI PENTRU MOª CRÃCIUN

Iartã-mã cã te salut numai din uºã...Te-aº pofti ºi-n casã,Dar mi-e teamãCã-mi aduci aceeaºi veºnicã pãpuºãªi acelaºi vechi refren de panoramã!...

Iartã-mã cã-þi spun ce cuget, Moº Crãciun...Dar eu µ zãu µ nu vãd de ce mai vii!...Ce folos cã eºti bãtrânªi-ai suflet bun,Dacã-n tolbã n-ai decât minciuni pentru copii!...

Nu-þi pierde timpul cu poveºtiPentru cei ce nu mai cred în ele...Tu µ e drept µ n-ai fost decât aºa cum eºti µOmul cu pãpuºi de porþelanªi acadele...

Dar eu nu mai sunt copilul de-altãdatã,Sã mã-ncânt numai de chipuri ce se ºterg µMie-mi trebuie-o femeie adevãratã,Nu femei-pãpuºi de Nürenberg!...

Iatã!...Asta este tot ce-am avut sã-þi spun...ªi þi-am spus, sã ºtii ºi tu ce-aº vrea!...Þine minte,Þine minte, Moº Crãciun...ªi la anul, dacã vii din nou, sã-mi vii cu Ea!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

231

NU SUNT CE PAR A FI . . .

lui GicuNu sunt ce par a fi µNu suntNimic din ce-aº fi vrut sã fiu!...Dar fiindcã m-am nãscut fãrã sã ºtiu,Sau prea curând,Sau poate prea târziu...M-am resemnat, ca orice bun creºtin,ªi n-am rãmas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmã strop de vinDin rustica ulcicã de pãmântPe care l-au sorbit pe rândCinci generaþii de olteni µCei mai de seamã podgoreni,Dintre moºneniªi orãºeni µStrãmoºii mei, care-au murit cântând:„Oltule... râu blestemat...Ce vii aºa turburat“...Dar Oltul i-a plãtit la felCum l-au cântat ºi ei pe el...ªi cum µ mi-e martor Dumnezeu µAstãzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însã µCe pãcatCã vinul vechi, de Drãgãºani,M-a întinerit cu trei sute de ani,Când fetele din SlatinaCu ochii mari cât strachina,De câte ori le-am sãrutat,M-au blestemat

CUPRINS

Ion Minulescu

232

Sã-mi pierd cu minþileªi datina,Sã nu mai fiu cel care suntCu-adevãrat,ªi ca sã fiu pe placul lor,Sã le sãrut doar la... culesul viilor,În zvonul glumelor zvârlite-n vântPe care Oltul, când le prinde µOricât ar fi de turbure µSe limpezeºteªi se-ntindeCu ele pânã-n Dunãre!...

La fel ºi eu, ca orice bun creºtin,Pe malul Oltului, cândva,Mã voi întinde tot aºa,Când cel din urmã strop de vinÎl voi sorbi tot din ulcica mea,Nu din paharul de argint, al altuia µPahar strãin!...ªi-abia atunci voi fi cu-adevãratCel care-am fost µUn nou crucificat µÎn vecii vecilor... Amin!...

DRUM CRUCIAL

lui Al. Tzigara-Samurcaº

Pe scara sufletului meuM-am întâlnit cu bunul Dumnezeu µEu coboram mâhnit din conºtiinþa mea,Iar El urca surâzãtor spre ea!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

233

ªi ne-am oprit la jumãtatea scãriiÎncruciºându-ne în clipa-ntâmpinãriiSãgeþile perechilor de ochi ca de-obicei µAh! ochii Lui cum seamãnã cu ochii mei!

Pe scara sufletului meuM-am întâlnit din nou cu Dumnezeu µEl cobora solemn din conºtiinþa mea,Iar Eu urcam surâzãtor spre ea!...

EPILOG

lui Nicu Herãscu

Ce regãsire triumfalã dupã un sfert de veac aproape!...Îþi mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigonCe-þi fragmenta imensitateaÎntr-un caiet de versuri ºchioapeªi-þi profana tridentul clasic cu simple urme de creion?

Aceeaºi rece-mbrãþiºare de-albastru, violet ºi verde,Aceeaºi mutã întrebare „de ce“, „de unde“, ºi „de când“,ªi-aceeaºi inutilã goanã spre orizontul ce se pierdeÎn golul circomflex din care pornesc Sirenele cântând.

Te regãsesc aceeaºi mare, cu-aceeaºi tragicã poveste,Cu-aceleaºi vânturi vagabonde,Cu-aceeaºi lunã cap de mortªi-acelaºi glas care mã cheamã, µDeºi mi-ascunde cine este:„Sosesc corãbiile, vino, sã le vedem cum intrã-n port“.

CUPRINS

Ion Minulescu

234

ITA EST. . .

ªtiþi voi ce sunt versurile mele?Zboruri în „zigzag“ de rândunele,Zboruri fragmentate,Rupteªi-nnodateCa sã poatã fi de toþi cântate,Nu citite pe sub gene µPui golaºi de vrãbii fãrã pene...

Dar voi nu ºtiþi nici mãcar silabisaZborurile-acestea, smulse din inima mea!Nu ºtiþi cã din zborul versurilor mele,Se-ntregesc perechile rebeleªi cã-n ochii celor care mi le cântã,Strãlucesc scântei de aur, ce-nspãimântãPe cei care mi le-ascultã-ntâia oarã,Mãcinându-se ca grâul sub piatra de moarã!...

Versurile mele?...Semne de-ntrebarePentru-abecedarul vieþii viitoare...Versurile mele?Stropi de apã vieªi ploaie de stelePentru veºnicie!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

235

P A T R U S P R E Z E C EI N E D I T E

( 1 9 4 3 )

Ion Minulescu

236

DE VORBÃ CU DIAVOLUL

lui Scarlat Struþeanu

Azi-noapte, Diavolul din mine µUn diavol ce pretinde-a fi profet µM-a luat cu vorba-ncet... încet...ªi m-a bãgat în tainele divine,Pe care eu µ spun drept µ mi-e fricãSã nu care cumva sã le-nþeleg,Fiindcã sunt taine care µ când se stricã µNu se mai dreg...

De-aceea nici nu sunt prea lãmuritAsupra celor ce mi-a povestit...Dar cum azi-noapte Diavolul din mineVorbea ca un profet adevãrat,Sã nu-l ascult deloc mi-a fost ruºine,ªi curios, ca orice om, i-am suportatNãzbâtia cu care m-a-ngrozitDe la-nceput ºi pânã la sfârºit...

Mi-a spus cã-n viaþã trebuie sã ºtiiCe nu ºtiu decât morþiiCând pleacã dintre vii,Sã ºtii cã dacã-ntâmplãtor vei fi flãmând,Sã nu te-arãþi bogaþilor aºa cum eºti,Sã nu te-audã prietenii plângând,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

237

Sã nu-ntinzi mâna dreaptã sã cerºeºtiFemeilor ce þi-au pãpat avutul,Sã nu-þi compari prezentul cu trecutul,Sã nu blestemi... ºi sã nu faciNimic mai mult decât ce face mutul:Sã taci, sã taci, sã taci...ªi iar sã taci...

Iar când vei amuþi complect,Ca orice-autohton fãrã defect,Tãcerea, care-i aur controlat,Te va-ndrepta spre lozul cu noroc,Iar tu µ un simplu sâmbure de-alunã µTe vei schimba-ntr-un sâmbure de foc...

ªi Diavolul din mine sfârºi cu...„Noapte bunã!“...

POVESTEA UNUI „CINEVA“

A fost cândva un „Cineva“ µUn „Cineva“ aºa prostuþ,Cã-n nopþile cu lunã plinã se trudeaSã scoatã pe furiº luna din puþCu ciutura...

ªi totuºi, acest „Cineva“ µDeºi „copilul nimãnui“ µSe socotea-n prostia saNãscut din zborul minþii lui,Nu conceput

CUPRINS

Ion Minulescu

238

Numai din lut,Cum l-învãþase Biblia...

ªi-nfuriat cã DumnezeuNu-l modelase dupã chipul sãu µCa pe Adam µA strãnutatªi s-a-narmatCu-o bardã de oþel cãlitCu care singur ºi-a cioplitªi palmele,ªi tãlpile,ªi capul,ªi ideile,ªi inima,ªi sufletul,ªi gura,ªi rãsunetulMinciunii trâmbiþatã prin vãzduh,Cã „El“ e frate bun cu „Sfântul Duh“...

Dar ce pãcat... cã-n ziua când pledaCã-n lume singur „El“ e „Cineva“,ªi jubila cã-n veci n-are sã fieDecât acelaºi strop de „apã vie“ µN-a fost decât un mare... „foc de paie“Pe care primul strop de ploaieL-a stins, ca sã nu mai rãmânãNimic din „El“,Decât aceeaºi rece mânãDe þãrânã µÎn cimitirul „Pãtrunjel!“...

Nu sunt ce par a fi

239

HODIE MIHI , CRAS TIBI 1

În mine,În tineªi-n elInima cântãªi plânge la fel...

Cântãªi plângeÎnfiptã în noi µCântã cu clipa în care ne naºtemªi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântã cu ploaiaNe-nchidem odaia...Când plânge cu vântulNe-nchidem mormântulTustrei, ºi, la fel,ªi-n mine,ªi-n tine,ªi-n el!...

CÂNTECUL UNUI OM

profesorului Vasile Vartolomei

Ce-am fost cândva azi nu mai sânt...Dar ce sunt azi îmi pare rãuCã n-am putut sã fiu mereu µAcelaºi cântãreþ cu chip de Sfânt...

1 Astãzi mie, mâine þie (lat.).

CUPRINS

Ion Minulescu

240

Când am urât am fost iubit,Când am iubit am fost urât...ªi-n viaþã n-am cântat decâtRomanþa Celui rãstignit...

Tot ce-am sperat rãmas-a vis,ªi-am dobândit ce n-am visat...Dar ce-am fost ieri am ºi uitat µUn titlu de volum nescris...

ªi-azi, dacã sunt un chip de Sfânt,Aºa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu µSã fiu tot altul... ªi sã-l cânt mereuPe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

RUGÃ PROFANÃ

Stãpâna mea, învatã-mã sã plâng,Aºa cum pânã astãzi n-am plâns încã µSã plâng, dar sã nu mã mai frângCa Prometeu, legat de stâncã...

Sã plâng ºi eu ca biblicul AdamGonit de Dumnezeu din Paradis,În clipa când, cu Eva, ne trudeamSã descifrãm întâiul nostru vis...

Învaþã-mã sã-mi plâng ca BoabdilGrenada vieþii mele din trecut,Pierdutã-n clipa când µ un biet copil µMi-o apãram cu-o suliþã ºi-un scut...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

241

ªi dacã-n viaþã n-am putut citiCe-i încrustat pe fruntea tuturor,Ca ºi Hamlet, „A fi sau nu a fi?...“,Stãpâna mea, învaþã-mã sã mor!...

RÂNDURI PENTRU NECHEMATA

Aºtepþi pe cineva?Nu ºtii pe cine?Sau nu te-aºtepþi decât pe tineSã te-nfruptezi din ce þi se cuvine?

Nu ºtii cã azi sau mâine µVrei, nu vrei µN-aºtepþi decât sosirea Ei?

ªi oricine-ai fostSau vei mai fi,Sosirea celei nechemate µFie cã-þi bate-n geam în zori de zi,Fie cã-þi intrã-n casã-n miez de noapte µExact în clipa când þi-apare,Doar te sãrutã ºi...Dispare!...

VASUL FANTOMÃ

lui Const. Tonegaru

În port a ancorat un vas fantomãCu trei catarguri frânteªi cu prora

CUPRINS

Ion Minulescu

242

Zdrobitãªi desfiguratã, ca un craniuDe sinucis intrat în comã...

Îl recunosc!...Pe puntea lui, odatã,Am navigat cu Cristofor ColumbSpre insula cu mine de platinãDe aur,De aramãªi de plumb...ªi ancorele pline de ruginãLe-am aruncat în rada unui portCu apele opace ca opaculDecolorat al ochiului de mort ...

Îl recunosc!...Pe puntea lui, odatã,Am navigat spre vechiul continent,Purtând mândria luptei câºtigateSub veselele lui pavilioaneÎn noul continentDin Occident...

ªi toate bogãþiile furateDin insula cu mine de platinã,De aur,De aramãªi de plumbLe-am debarcat cu Cristofor ColumbÎn Monarhia celor trei Coroane!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Nu sunt ce par a fi

243

În port a ancorat un vas fantomã...Îl recunosc µDar unde-i cãpitanul?ªi mateloþii unde-au debarcat?...

Pe punte te sufocã o aromãDe sânge tropical,Iar cabestanulSuspinã ca un matelot înjunghiat!...

ROMANÞA ZÃDÃRNICIEI

Toþi vã grãbiþi sã vã luaþi înainte,Deºi ºtiþi cã-n viaþã staþi pe loc,Iar singurul vostru mare norocE doar acelaºi vesnic „blid de linte“.Toþi ºtiþi cã v-admiraþi cu urã,Sorbindu-vã cu ochii-nduioºaþi µCã, deºi fraþi, voi nu vã sunteþi fraþiªi nu schimbaþi decât ocãri pe gurã...

Toþi ºtiþi cã-n viaþã vã juraþi credinþãªi faceþi cruci numai cu mâna dreaptã,Când nebunia cea mai înþeleaptãE sã n-aveþi nici pic de conºtiinþã...

Zadarnic vã minþiþi, cã fericireaN-aºteaptã decât sã vã batã-n geam,Când ºtiþi cã toþi sunteþi copiii lui Adamªi nimãnui nu-i va surâde nemurirea!...

CUPRINS

Ion Minulescu

244

ROMANÞA ZILELOR DE IERI

lui D. KarnabattCe veche µªi totuºi, ce nouã µNe pare ºi-astãzi, udã de rouã,„Romanþa zilelor de ieri“ µRomanþa primelor dureriªi-a nesfârºitelor înfrângeri!...

Ce demoni cu aripi de îngeriSe furiºazã µ noapte dupã noapte µPrin camerele noastre de culcare,Trezindu-ne din somn pe fiecareCu-aceleaºi repetate ºoapte,Cu care-n zorii zilelor de ieriEpilogam nebunele plãceri,Defuncte astãzi pentru totdeauna...

Pãcat cã n-am putut pãstra nici una!...

Dar noi µ copiii nimãnuiCopiii zilelor de post µCa sã putem trãi cu-adevãrat,Ne-am spânzurat ghitarele în cuiªi ne-am vândut mãgarilor „sub cost“...C-aºa µ pesemne µ ne-a fost dat,Deºi morþi, sã rãmânem ºi-aziAceiaºi cântãreþi nomazi µFantomele medievalilor „truveri“,În ale cãror stanþeDoar minciuna„Romanþei zilelor de ieri“,De astãzi

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

245

ªi de totdeauna µPãcatul sfânt al tuturor„Truverilor“ µTrãieºte-n vecii... vecilor!...

ROMANÞA TAHITIANÃ

pictorului ªtefan Popescu

Tehura µ neagrã orhidee µNu eºti nici floare,Nici femeie!...Dar, orice-ai fi µ aºa cum eºti µNu-þi cer sã-mi juri cã mã iubeºti...Nu-þi cer nimic din ce-ai juratLui Paul Gauguin µZugravul tãu tahitizat µPe care-abia sosit în ParadisTu l-ai minþitªi l-ai ucisCu-acelaºi biblic „fruct oprit“...

Pacificul mi-e martor credinciosCã sufletul þi-e-ntors pe dos...

Nu-mi jura, deci, cã mã iubeºti,Nu-mi jura, cãci aºa cum eºti µO biatã insularã jucãrieCu zece ºiruri de mãrgean la gât µCând juri cã ºtiiTot ce nu ºtii,Tu nu eºti altceva decât

CUPRINS

Ion Minulescu

246

Un strop de tropicalã nebunieÎntr-un vârtej marin de apã vie...

Iar mâine-n zori când voi plecaNu te-ntristaCã-mi vei sfârºi tu singurã romanþa...Nu te-ntrista, fiindcã ºi eu µMi-e martor bunul Dumnezeu µTot singur voi sfârºi-o-n Franþa...

ROMANÞÃ ORIENTALÃ

lui George Tutoveanu

În care zi din calendarNe-am întâlnit o datã doar,În faþa unui mic bazarDintr-un oraº oriental µBazar cu marfa pe trotuar,Ca-ntr-un ajun de carnaval?

În care zi din calendar,În faþa mea un mic bazar,Când eu µ un biet cumpãrãtor µIar tu µ o biatã vânzãtoare µCu ochii noºtri de fosforNe-am tocmit prima sãrutare?

În care zi din calendarNe-am îngropat ca-ntr-un bazar,ªi lacrimile ochilorDin ochii noºtri de fosfor,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

247

ªi mãºtile de carnaval,Cu-ntregul fast oriental,ªi visul nostru pe Bosfor?...

În care zi din calendarªi-n faþa cãrui mic bazarDintr-un oraº oriental,Ne-am întâlnitªi ne-am iubit,În visurile noastre doar.Ca-ntr-un final de carnaval?...

ROMANÞA NEBUNULUI

Vreþi sã vã spun cine sunt eu?...Un pod cu chip de curcubeu µUn curcubeu multicolor,Armonizat pe placul tuturor!...

Cei mai mulþi µProºtii µCred cã sântAureola unui sfânt...Iar cei mai puþini µCei cuminþi µCei care nu se-ncred în sfinþi,M-asigurã cã sunt un pod,Pe care regele Irod µUn rege mândruªi stupid µA vrut sã-l construiascã-n vid...

CUPRINS

Ion Minulescu

248

Dar Dumnezeu l-a pedepsit,Cãci a murit,Lãsându-ºi podul nesfârºitExact când reuºise sã-l îndoaieCu cei din urmã stropi de ploaieSchimbaþi în lacrime solare,Ca orice pod fãrã picioare.

ªi totuºi, acest pod sunt eu µUn pod cu chip de curcubeu!...

JALEA PAZNICULUI

De când duºmanii þãrii ne arserã palatul,De-atunci rãmas-am singur µVai!... Ce spectacol jalnic...Turiºti din þãri strãine vin doar s-admire patulÎn care-ºi va da duhul ºi cel din urmã paznic...

Pe-naltele terase de piatrã, statui spartePrivesc îndoliate castanii triºtiªi goi...Iar vântul µGlasul toamnei, prevestitor de moarte µLe-ngroapã goliciunea în maldãre de foi...

Cândva pe-aici fu viaþãCu cânteceªi glume...Dar azi din cântãreþii de ieriN-a mai rãmas

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

249

Decât o cioarã µCioclu venit din altã lume µCe croncãne obraznic de-aºa mãreþ popas...

UNDEVA.. .

lui Codiþã Osiceanu

Hotelul cu firma „La Wilhelm cel Mare“Dim medievalul oraº teuton,Cu sfânta Maria deasupra intrãrii,Scãldatã-n luminã de opt lampadare,Hotelul cu hall-ul µ perfect hexagon µªi geamuri rotunde ºi-albastre,Prin care µDe mânã cu visele noastre µPãtrunde timidã tristeþea-nserãriiPe mobile negre ºi triste de nuc,ªi vechi ilustraþii, tãiate din Jugend µSirene de Boecklinªi satiri de Stuck µHotelul în care purtat-am o varãCea mai plãcutã ºi sfântã povarã,Citindu-i pe Heine ºi Nietzsche,Traduºi µCa douã viori sub acelaºi arcuº µÎn limba-nfloratãªi-n stilul sever µO limbã-mpletitã din sfârcuri de biceÎn care, pe vremuri, scrisese Voltaire,Pe care-l citise ºi Heine, ºi Nietzsche...

CUPRINS

Ion Minulescu

250

Hotelul acesta µCitesc în jurnal µAzi este spital!Spital µ gazda morþiiCu „Crucea Genevei“Chiar deasupra porþii.Hotelul cu hall-ul perfect hexagonDin medievalul oraº teuton,Azi este refugiul defuncþilor vii,Ce-ºi mângâie gheara de vultur crispatãPe hainele lor cenuºii µO „Cruce de fier“Pãtatã de sânge pe frontªi spãlatãCu trei picãturi de eter...

Hotelul?Aceeaºi eternã-ntrebare...Spitalul?Aceeaºi prevestire tristã...

Hotelul cu firma „La Wilhelm cel Mare“Azi... nu mai existã!

Nu sunt ce par a fi

251

C I N C I G R O T E ª T I

( 1 9 4 3 )

Lui Horia Teculescu

Ion Minulescu

252

PLOAIA SFÂNTULUI ILIE

Plouã!...Zi ºi noapte, plouã µPloaie veche,Ploaie nouã,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cãmãtar,ªi la termen, achitate µSã ne spele de pãcateDupã noul calendar...

Ploaia Sfântului IlieAbia stã...ªi-cepe iar!...

Parcã-ar fi o pãpãdieCa barba Sfinþiei sale µBarbã fãrã-asemãnare,Ce se spulberã-n spirale,Peste „România Mare“,Pe care Sfântul IlieAr fi luat-o cu chiriePentru... hidroterapie!...Plouã!...Zi ºi noapte, plouã...Plouã-aºa cum se ºtie

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

253

Sã mai fi plouat cândva...Ca ºi cum Sfinþia saN-ar fi om de omenie,ªi-ar fi µ

Doamne!... Cum sã zic?...Om ca noi µ la suflet mic µOm adicã, cu pãcat,Nu chiar sfânt adevãrat...

Plouã!...Zi ºi noapte, plouã...Plouã-aºa ca ºi cum ploaiaN-ar fi ploaie, ci... potop!...

Stop, Sfinte Ilie...Stop!...Domoleºte-þi telegariiªi mai crapã-þi barba-n douã,Cã de când tot plouã... plouã,Ploaie veche,Ploaie nouã,Ne-au murit toþi cãrturariiDe ftizie,ªi-n spitalNu ne-a mai rãmas decâtUn opet, cu-o tuse-n gâtCa o strofã de... cristal!...Nu-l lãsa, Sfinte, sã moarã,Cã-i pãcat de-aºa comoarã!...Nu-l lãsa sã moarã-n ploaieCa pe biatã cucuvaie...

Ion Minulescu

254

Iar de-o fi sã fie-aºaCum socoþi Sfinþia ta,Vreau sã zicSã-l pedepseºtiPentru faptele-i lumeºti,Dã-i cernealã ºi hârtieªi-un consemn ceresc,Sã-ºi scrieUltima lui poezie:Ploaia Sfântului Ilie!...

PEISAJ UMED

Plouã strâmbªi fals,Plouã tâmpit µPlouã cum ploua-ntr-o zi la LondraCând sorbeam un vermut secCu Anny OndraÎntr-un bar pe Piccadilly Street...

Plouã ca ºi cum o stropitoareAr uda, pripitã, verzile peluzeInventate-anume ca s-amuzeLorzii beþi de whiskyªi morþi dupã soare...Plouã ca ºi cum stropii de ploaieN-ar fi decât stropi de nãduºalãCe s-ar scurge de pe Anny Ondra goalãCând se-ncuie cu boxerul în odaie...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

255

Plouã,Plouã,Toatã ziua plouã,Plouã ca-ntr-o baltã fãrã fund µBaltã-n care µ Ofelia ºi HamletSe ascundSã-i procure lui ShakespeareO dramã nouã...

PÃPUªA AUTOMATÃ

Doamne!Ce-am pãþit asearã!...De-a fost faptã de ocarã,Sã mã ierþi, cã-i vina Ta,Fiindcã Tu ai vrut-o aºa?...

Cineva µDar nu ºtiu cine,O pãpuºã automatã µA intrat fãrã sã batãÎn odaia mea...A intrat fãrã ruºine µGoalã toatã,IndecentãCa Ofelia dementã,ªi râzândHa, ha, ha, ha!...S-a trântit pe canapeaLângã mine,Ca o viespe-ntãrâtatãPe un tort de ciocolatã!...

CUPRINS

Ion Minulescu

256

Doamne, Doamne!...Ce ruºine!...Dar eu ce puteam sã-i fac?...Sã-i dau brânci?S-o strâng de gât?S-o omor?...Sau sã-i dau pace?Nu puteam sã fac decâtSã-nchid ochiiªi sã tac...Cã pãpuºii n-ai ce-i face,ªi pãpuºa, dacã vrea,Mori cu zile pentru ea!...

Cine eºti, pãpuºã micã,Cu ochi verzi de levãnþicãªi cu unghii de urzicã?...Cine eºti, pãpuºã blondã,Cu prezenþa vagabondãCând p-aici...Când pe colea µPânã ºi-n odaia mea?...Cine eºtiªi ce pofteºti?Vrei odaie cu chirie.Sau un loc pentru vecie?...

Pãpuºicã prost crescutã µOchi cãscaþiªi gurã mutã µDe ce taci ºi nu vorbeºti?...Sau, ca zâna din poveºti,Nici tu nu ºtii cine eºti?...

Nu sunt ce par a fi

257

Fii cuminte...ªi-nþelegeCã pãpuºa, când se stricã,S-a sfârºit,Nu se mai dregeChiar când este-o pãpuºicãCum eºti tu µPãpuºã micã,Cu prezenþa indecentã,Ca Ofelia dementã...

Fii cuminte...ªi-astã-searã,Nu mai hoinãri pe-afarãCa o biatã „pierde-varã“.Fii cuminteªi, mai bine,Stai pe loc, nu mai pleca!...Stai colea,Pe canapea µLângã mine...Uite-aºa!...Ca pãpuºile-n vitrineSau ca sfintele creºtineCând Cristos le convertea!...

ªi de milã µ cã era,Biata fatã,Goalã toatã...ªi n-avea nimic pe ea,Nici mãcar o pijama... µI-am împrumutat pe-a mea!...

Ion Minulescu

258

Iatã vina mea de-asearã µMai mult vinã literarã!...

Dar de-asearã, Doamne sfinte,Pãpuºica e cuminte!...

FETIÞA DIN FÃGÃDÃU

De ce mi-ai promis cã viiCu buzele-þi arãmii,Când ºtiai c-ai sã mã minþiCu aceiaºi zece dinþiCu care m-ai sãrutatCând din „Moºi“ þi-am cumpãratUn flacon de „Ton Sourire“ªi-o cutie de rahat„Hagi Bekir“?...De ce mi-ai jurat solemnPe icoanele de lemnªi-ai promis lui DumnezeuC-ai sã mã iubeºti mereu,Când tu ne-ai minþit la felªi pe mine,ªi pe El?...

De ce taci?Cum?...Tu nu ºtiiCã fetiþa mincinoasãChiar când este-aºa frumoasãªi cochetãCum eºti tu µ

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

259

Vânzãtoare la „Bon Goût“ µNu mai meritã sã fieNici doritã,Nici iubitã,Nici subiect de poezieÎntr-o micã prãvãlieCu mantouriªi rochiþeScoþieneªi pestriþe?

Nu þi-a fost mãcar ruºine,Când ºtiai cã n-ai sã vii,Sã-mi mãnânci douã cutiiCu „praline“,Alta cu „marons glacées“ªi nu mai ºtiu încã ce µCã tu prea mãnânci de toate,Prea ai pofte asortate!...

Aoleo... ºi vai de mine!...Ce sã mai fac eu din tine?Cã de ieri nu te iert,Ba chiar sã te ºi blestem,Cã de tine nu mã tem...Ce te fac eu nu-i secret µTe fac „cu ou ºi oþet“ªi, dacã-ar fi sã te-ntorci,Te fac „albie de porci“,Cum se face-n Fãgãdãu...ªi-apoi rog pe DumnezeuSã te facã ºi mai rãuDecât ce te fãcui eu!...

Ion Minulescu

260

SINUCIDEREA UNUI ANONIM

S-a sinucis un anonim!...Un „fapt divers“, ºi-atâta tot...Cãci anonimii, precum ºtim,Nu fac nici ei decât ce pot µUnii pleacã,Alþii vin...Un anonim pe lume mai puþin,Un mort mai mult în cimitir,ªi bietul om a fost scutit de bir!...S-a sinucis un anonim...S-a sinucis, dupã cât ºtim,Într-o mansardã de hotel µHotel modern, cu ascensor,Ca mortul sã coboare-n stradã mai uºor!...S-a sinucis fiindcã iubeaPe cineva...Pe cine?Nu se poate spune...O anonimã ca ºi el,Pe care-a vrut sã se rãzbune,Probabil, fiindcã-l înºela...Sau, poate... numai bãnuia,Cãci fapta n-a fost confirmatãNici chiar de anonima arestatã.Interogatã,Judecatã,ªi... achitatã!...

S-a sinucis un anonim!...ªi-atâta tot!...

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

261

Povestea lui,Povestea capetelor cu cucui,Povestea noastrã,-a tuturor,Povestea anonimilor!...

S-a sinucis un anonim!...Dar, lucrul nemaipomenit,Cadavrul lui a dispãrutCa o cometã-n infinit,ªi n-a mai apãrut,Aºa c-anunþul mortuarN-a mai ieºit nici el de sub tipar...ªi-a doua zi gazetele n-au scrisNici un cuvânt de bietul sinucis!...

Doar mai târziu, când s-a aflatAnume ce s-a întâmplat,Întreaga presã s-a cutremurat!...Acum, se ºtie-n mod precisCã anonimul sinucisDe anonima lui a fost furat,De teamã sã n-o facã de ruºineCând în oraº s-ar fi aflatExact ce-a fost:O anonimã care-ncepe bineªi-un anonim care sfârºeºte prost!...

Deci anonima cu pricina,Voind sã-ºi ispãºeascã vina,L-a dus la ea acasã pe furiº,ªi-n toiul nopþii l-a-ngropatÎntr-un alcov luxos ºi parfumat,În care alþi trei sinuciºi µ

Ion Minulescu

262

La fel, tustrei, tot pentru ea µÎl aºteptau pe-al patrulea...Ba poate chiar pe-al cincilea...ªi-al ºaselea...ªi-al ºaptelea...ªi-al optulea...Et caetera...Et caetera...ªi-abia atunci gazetele au scrisUn necorolog cu litere aldine,ªi-au scris solemnªi grav,Ca sã se ºtieDe oriºicineCã anonimul sinucisN-a fost decât o biatã jucãrie,Cãzutã-n gheara altei jucãrii...Sau, dacã vreþi,Doi diavoli de copii,Copii precoci µO fatãªi-un bãiat µCe-au încercatSã iasã din anonimatPrin acest „fapt divers“ adevãrat...Dar care, vai!... n-a existatDecât în fantezia meaªi-a celor care-mi vor iertaCurajul de-a-i fi convertitSã mã citeascã pânã la sfârºit!...

Nu sunt ce par a fi

263

D I N P E R I O D I C E

Ion Minulescu

264

PLÂNS

Din nou revãd pãdurea în care împreunãCu tine rãtãcit-am în nopþile cu lunãªi banca solitarã pierdutã-n flori albastrePe care-ades stãtut-am strângându-ne de mânãUimiþi de sfântã vraje a fericirii noastre.

Azi dragostea ni-i moartã, ºi banca-i pãrãsitã,De vântu’ rece-al toamnei pãdurea-i desfrunzitãCopacii-ºi clatin vârful ºi crengile îºi frângªi eu ºi ea-mbrãca-vom de-acum haina cernitãPãdurea-ºi plânge frunza ºi eu dragostea mi-o plâng.

LA MÃNÃSTIRE

Din turla mãnãstirii ascunsã dupã stâncãRãsunete de clopot vestesc de-nmormântareMai triste ºi lugubre se pierd în depãrtare

În vãile adânci.

În dosul mãnãstirii doi fraþi o groapã sapãAbia lovesc pãmântul. De soare sunt pârliþiÎn negrele lor rase par umbre ºi-s slãbiþiDe-atâta post. Mãnâncã doar pâine ºi beau apã.

Târziu din mãnãstire toþi fraþii ies. Pe sus,Pe umeri duc sicriul al unui frate mort,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

265

Cu paºi mãrunþi la groapã, în cântece îl portªi-n urmã-o cruce-nseamnã viaþa ce-a apus...

În preajma mãnãstirii e iar tãcere-adâncãSub candele aprinse se odihnesc de veciAtâþia fraþi. În vale izvorul cu-ape reci

Mai ºopoteºte încã.

SONET

Cum se deºir din straºina-nvechitãªi picur jos broboanele de ploaie!...Un paltin tânãr crengile ºi-ndoaieAi crede cã îºi frânge vreo iubitã.

Tãcerea casei-mi pare mai greoaieªi mã dezgustã viaþa netrãitãªi fãrã sens... Pe fiece clipitãMai scad din partea vremii câte-o foaie.

Aº vrea sã prind a gândului aripãSã pot s-o þin în loc mãcar o clipã,Sã-mi mângâie viaþa-ntunecatã...

ªi o aºtept... dar nu ºtiu... o sã-mi vinã?Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plinãA nopþilor din vremile de-alt’datã.

CUPRINS

Ion Minulescu

266

CÂNTEC DE DRUM

Când am pornit, ºtiam doar cã-i departeªi-i tare greu de-ajuns unde voiam;Dar unde-i acel unde nu ºtiamCãci nu-l gãsisem încã-n nici o carte.

Pe drumuri lungi ºi vechi, bãtãtoriteDe-atâþia mulþi porniþi ’naintea mea,Am colindat cãlãuzit de-o stea µIcoana unei lumi întrezãrite,

Dar într-o zi o fatã µ bat-o focul µMi-a-ntors din cale pasul obosit...µ Unde-aº fi fost de nu m-aº fi opritªi nu mi-aº fi vândut ei tot norocul?...

CÂNTEC DE TOAMNÃ

Toamnã... Vântul se strecoarãªuierând pe lângã zidªi mã roagã sã-i deschidCã-mi aduce veºti din þarã.

Veºti din þarã!... De la cine?De la ei ori de la ea?Sã mai fie cinevaCa sã-ntrebe ºi-azi de mine?

Du-te, vântule, grãbeºte,ªi le spune c-ai aflat

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

267

Cum cã cel de mult plecatA murit, nu mai trãieºte;

C-ai bãtut în lung, ºi-n lat,Rãscolind întreg pãmântulªi cã n-ai gãsit mormântulCelui mort, dar ne’ngropat!

ÎN PRIBEGIE

Toamna-mi scuturã castanii din grãdinã ºi pe cerNorii strâng de gât pãtratul de senin rãmas stingher,Iar în vale, furtunoasã, pe subt þãrmul nalt ºi dreptTrece marea ºi mã-ntreabã de ce-ntârzii, ce aºtept?.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Era tot o zi de toamnã când plecam întâia oarãSã visez sub alte ceruri ºi sã plâng în altã þarã.Sã-mi aduc aminte, parcã fu mai ieri când am plecat,Nu era la garã nimeni... nimeni nu ºtia din sat...Ce le pasã lor de unul ce se duce când rãmânCeilalþi toþi sã-ºi strângã banii ºi iubitele la sân?Ce le pasã dacã unul dintr-ai lor s-a-nstrãinatªi-o sã moarã pe-alte drumuri, când femeile din satSunt ca ei ºi-i fac sã uite pe cei morþi ºi când cei morþiNu se mai strecor în tainã pe ºosea, pe lângã porþi?...Ce le pasã lor?...

Nici unul dintre cei rãmaºi nu poateSã cuprindã necuprinsul þãrmurilor depãrtateªi nici poate-a-ºi da cu gândul cã afar’ de satul luiMai sunt ºi-alte sate-n lume cu femei ºi bani destui...

CUPRINS

Ion Minulescu

268

ªi de-o fi sã mã-ntorc iarãºi, iarãºi sã mã vazã-n satN-o sã vrea sã creadã nimeni cã sunt eu µ cã-i cel plecat;Nimeni n-o sã mã cunoascã ºi-ochii reci ai tuturorVor privi-ncruntaþi streinul poposit în satul lor.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Du-mã, mare, tu ce-alt’datã m-ai purtat de-atâtea oriDe cu ziuã pânã-n noapte ºi din noapte pânã-n zoriªi mi-ai dat sã beau otrava dulce-a ducerii-n neºtireªi m-ai legãnat în visuri, în extaz ºi-n nesimþire;Du-mã iar în zarea-n care tu doar poþi sã mã mai duciªi mã-ngroapã-n cimitirul fãrã flori ºi fãrã cruci...

UNUI CÂNTÃREÞ

Îmbãtrâneºti, ºi versul tãuÎmbãtrâneºte ca ºi tine;Cântai odatã mult mai bineDar astãzi tot ce cânþi e rãu.

Alt’datã cântecele taleO lume-ntreagã le-nvãþaªi satul tot te îndrãgeaDar astãzi cine-þi iese-n cale?

Nu simþi cum cântecu-i sfârºitªi-n þitera dezacordatãZac moarte pentru lumea toatãTot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

269

CÂNTEC

În ochii tãi ca-n douã oglinzi însufleþiteAmurgul îºi rãsfrânge privirea-nsângeratãªi ochii tãi sunt roºii ca douã flori de macPlutind împerecheate pe luciul unui lac.

În ochii tãi amurgul, uºor, pe nesimþite,Se stinge ca lumina din candela uitatãªi ochii tãi din roºii se-ntunecã ºi parDoi ochi tãcuþi de sfântã pictaþi într-un altar.

NIHIL

Din Orientul plin de soare,De flori,De fructe aromateªi de poveºti neterminate,Din Orientul plin de soareªi maladii molipsitoare,În portul ce-ºi deschide radaCa douã albe maxilareCe-aºteaptã sã-ºi înghitã pradaCotidianã de vapoare µDin Orientul plin de soareªi din bogata lui risipãÎmprospãtatã zi ºi noapte µDe ani de zile nu mai vineNimic,Nici flori,Nici fructe coapte

CUPRINS

Ion Minulescu

270

ªi nici tutunul blond de pipãStropit cu apã de smochine...

De ani de zile nu mai vineNimic din OrientÎn zareConvalescenþele marinePlutesc în ritmuri funerare,Plutesc aducerile-aminteCu legendarele dezastre,Iar noile presimþeminteCe-apar din golurile-albastre,Schiþeazã în nedumerireaNecunoscutului din largUn gest ce-amânã-n veci fantomaMultaºteptatului catarg.ªi grave ca niºte SybileCe rãtãcesc pe EuxinRostesc:µ Trec zile dupã zileªi-argonauþii nu mai vin.

ROMANÞA OULUI DE CIOCOLATÃ

Tu eºti ce n-a fost încã oul din câteOuã vor mai fi,Tu eºti bazarul de surprize pentruAmanteªi copii,Eºti simetria maritimãA douã stridii-mpreunate,

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

271

Eºti frenezia unui zeroPrins în contururi crenelate,Eºti taina primelor mistere,Himera primului cuvânt,Eºti spasmulLenea ºi dezgustulNetãlmãcitului avântCând panglicele te-nfãºoarãÎntr-un simbol de veselie,Parcã eºti capul lui OthelloCând e bolnav de nevralgie!

În burta taCea mai superbã din pântecele care mint,Am strecurat în perspectivãTrei trepieduri de argint,Trei madrigale inutile dinPatru puncte cardinale,Trei bibelouri musulmaneCu Vagi culori orientale,Trei mãºti de bronz sculptate-n stâncã:Mozart, Beethoven ºi Chopinªi trei flacoane cu miresmeOccidentale de Guerlain...În burta ta,Cea mai superbã din burþile de ciocolatã,Am strecurat trei tamburine,Trei stampeªi-un pachet de vatã,Volumele lui „Pirandello“„Les fleurs du mal“ªi-apoi în vanAm strecurat ºi trei mimoze,

Ion Minulescu

272

Patru foteluriªi-un pian!...

ªi te-am purtat ca pe un regePrin LesbosRoma ºi Corint,În iahtul nou cu trei catarguriDe alabastru ºi argint.

ªi te-am împodobit cu pangliciDe roz,De bleu,De violet,Ca sã pricepi atunci prin tineSimbolul unui triolet.

Voiam sã te ofer Rozinei, cucernicÎn iubire, ca oSupremã jertfã de sperareExtras din cupe de cacao!

Dar deodatã în tãcerea de spectru verdeA agateiUn matelot tuºea la prorãÎn do majorul Traviatei...

Cãci te mâncase el, tiranul, crezând cã eºtiCa alte ouã!Era în anul una mie ºi nouã sute douã’ ºi nouã!...

Nu sunt ce par a fi

273

MOARTEA AMANÞILOR

La marginea apei, cu sãlcii ºi plopi,Trei gropari, azi-noapte, au sãpat trei gropi...Una pentru mine,Una pentru tine,ªi-alta pentru cine nu se ºtie încã,Fiindcã-a treia groapã este mai adâncãDecât cele douãPregãtite nouã µPaturi noi în care vom dormi pe veciÎnveliþi în umbrã ºi-n cearceafuri reci.

Dar în groapa treia -Doamne!...Cine ºtieCu ce mort dormi-vom în tovãrãºie!Vai, ce groapã-adâncã!...Vai, ce groapã mare!...Parc-ar vrea sã-nghitã mortul în picioare,Nu cu floarea-n gurã, ci culcat pe spateCum l-azvârlirã cioclii în eternitate!

Cine-o fi vecinul nostru de-azi ’nainte?Mort cu mintea-ntreagã sau scrântit la minte?Vorbãreþ ca ploaia?Arþãgos ca vântul?Sau tãcut ca mutul µMâncal-ar pãmântul!...Cine-o sã ne þinã de urât?Cu cineVom vorbi-mpreunã de rãu sau de bine

CUPRINS

Ion Minulescu

274

Rudele ºi-amiciiCare-au sã ne-ngroapeCu „rouge-feu“ pe buzeªi „noir-mat“ pe pleoape?...

Cine-o sã ne-ntrebe, ce-am fãcut în viaþã?Când sfârºirãm piesa?Dis-de-dimineaþã,Sau în miezul zilei,Sau mai pe-nserate,Sau când bate toaca, noaptea jumãtate?...Cine-o sã ne-ntrebe cine-am fost?ªi cineVa-nþelege-n fine, cã Tu cu MineN-am fost decât niºte anonimiªi-n lumeN-am plâns niciodatã ºi-am fãcut doar glume...Cine-o sã ne-asculte µ curios sã ºtie µCum îºi schimbã-amanþii proza-n poezie?ªi cine-ºi va-nchide ochii de ruºineCã-i vecinul nostru?Cine? Cine? Cine?

Doamne!...Fã ca-n groapa vecinã cu noi,Nu cumva copita plinã de noroiSã ne strice somnulªi sã ne deºtepteCa s-o luãm „dacapo“ tot pe-aceleaºi trepte...Fã sã intre-n groapã, ce ne-a fost mai drag µPoartã fãrã gratii,

Nu sunt ce par a fi

275

Casã fãrã prag,Gurã fãrã lacãtªi inimã, fãrãOrnic, sã ne-o schimbe orã dupã orã!...

ªi mai fã sã intre ºi dragostea noastrã µDragostea de mâine cu „semn de-ntrebare“Fiindcã a treia groapã, mai are-o fereastrãDeschisã spre soare µO unicã ºi postumã consolarePentru toþi amanþii morþi de surmenare!

Ion Minulescu

276

REFERIN|E ISTORICO-L ITERARE

£...¤ Minulescu nu e din categoria lui Gr. Alexandrescu, Eminescu,Vlahu\[, Cerna, l`ng[ care s-ar putea al[tura prea bine dezvolt`ndu-semai departe Dumitru Nanu =i Corneliu Moldovanu; Minulescu e dincategoria nu a pasiona\ilor reflexivi, care fac s[ se simt[ valurile pati-mii p`n[ ]n cele mai ad`nci preocup[ri omene=ti, ci din a senzitivilor,cum sunt Duiliu Zamfirescu, Co=buc, Cincinat Pavelescu, Iosif, Anghel,Goga. }n poeziile lui, Minulescu are o lume a lui, o colorat[ =i luminoas[lume de senza\ii superioare =i inferioare, o lume de forme, de culori, demirosuri, de pip[iri, la care g`ndirea parc[ ia prea pu\in parte. Sedeosebe=te de ace=ti poe\i, mai ]nt`i de unii prin faptul c[ g`ndirea nue str[in[ de aceste construc\ii senzitive; ea e totdeauna prezent[ form`ndun substrat simbolic, care d[ ]n\elesul subtil superior al buc[\ilor sale. Aldoilea, se deosebe=te de al\ii, prin faptul c[ toate aceste alc[tuiri senzitivenu au nici vigoarea coeziunii, nici puterea rezisten\ei. Fiind crea\iuniale imagina\iei, ca orice crea\iune poetic[, ele sunt mult maifantasmagorii dec`t imagini. Ele nu ne fac impresia realit[\ii sau nu ne-o fac dec`t dac[ suntem ]ntr-o dispozi\ie mai mult aproape de vis dec`tde via\[. Prea sunt izolate de realitate, prea le sim\im ca imagini =i preapu\in ca realit[\i. }n al treilea r`nd, se deosebe=te de alta, prin faptul c[Minulescu este un pur contemplativ, un suflet ]n care pulsul vie\ii pasio-nale parc[ a secat cu des[v`r=ire, o sim\ire blazat[ =i senin[, ]n care nupoate cre=te nici mare pasiune, nici mare ur[, nici mare iubire, unsceptic amabil, ]n care se reproduc mai mult umbrele ad`ncilor turbur[risuflete=ti, dec`t aceste turbur[ri ]nsele. Acest Minulescu apare ca unsenzitiv naturalist, simbolic prin concep\ie, romantic prin exagerareaimaginilor, clasic prin senin[tatea sim\irii. Dar cu aceste calit[\i — saumai bine tocmai din pricina lor — care-i dau o fizionomie a=a de particula-r[, operele poetice ale lui Minulescu nu sunt, nu pot fi mari poeme lirice— ci roman\e, de gen superior, e adev[rat, dar simple roman\e.

CUPRINS

Nu sunt ce par a fi

277

Nu tot a=a de ]nnemerit este titlul „pentru mai t`rziu“. Ceea ce parepoetului c[-i d[ dreptul la acest titlu, este credin\a c[ el este un poet a=a denou, ]nc`t nici cititorii nici criticii nu-i pot ]n\elege ]ntreaga sa valoareast[zi. Se ]n=al[. Ori c[ va fi mai bine, ori c[ va fi mai r[u ]n\eles, Minules-cu e os`ndit s[ nu i se recunoasc[ o valoare mai mare dec`t i se d[ aici. Curoman\e — adic[ cu opere poetice ]n care se ]ntrupeaz[ partea superfi-cial[ a sufletului, oric`t de superioare dealtminteri ar fi ea — cu roman\elenu se pot entuziasma p`n[ la delirul recuno=tin\ei na\ionale, necumuniversale, nici cititorii, nici criticii. La aceasta este os`ndit tot senzitivis-mul — contemplativ, simbolist din Occident, al c[rui reprezentant rom`nde frunte este poetul nostru.

Cu aceste ]nsu=iri Minulescu, ]n deosebitele lui poezii filozofice, erotice,antireligioase (acestea din urm[ cuprinse sub titlul de Leturghii barbare,quintet ateu — mai just anticre=tin), izbute=te s[ ne redea, pe l`ng[sentimentele particulare ]ntrupate ]n fiecare poezie, impresia general[ aunui epicureism revoltat, erotic =i mistic, ce caut[ lucruri, via\[ natural[,liberat[ de legile conven\iunii sociale =i ale unei t[inicii melancolice =irezignate, ]n leg[tur[ cu o via\[, o fiin\[ dincolo de fiin\[, cu o existen\[,cum ar zice Kant, „numenal[“, pe care poetul, care face pe necredinciosul“n-o m[rturise=te, dar care parc[ e presupus[ de imagina\ia sa la fiecaremoment. Prin aceast[ din urm[ impresie, care se degajeaz[ mult maiputernic, de=i f[r[ mijloace artistice clasice, care s[-i asigure durabilitatea,din opera poetic[ a lui Maeterlinck, Minulescu st[ ]n rela\ie de dependen\[cu acest poet belgian.

Ceea ce d[ un pre\ deosebit poeziei lui Minulescu este originalitateaformei =i cu deosebire a acelui element al formei care e mai ]n str`ns[leg[tur[ cu fondul poeziei lirice, care d[ acestui fond adev[rat[ consis-ten\[ proprie, =i care oarecum parc[ face ]nsu=i parte din acest fond —armonie. Aceast[ armonie, pe care poetul caut[ s-o fac[ vizibil[,]ntrebuin\`nd multe versuri albe =i ]mp[r\ind versurile, nu dup[ pauzelefinale indicate ]n mod mecanic de rim[, ci dup[ pauzele naturale, indicatede ritmul sufletesc al sentimentului — este de-o varietate =i de-o amploaremaiestuoas[, ]n adev[r seduc[toare, c`nd nu e manierat[.

MIHAIL DRAGOMIRESCU, Roman\e pentru mai t`rziu de Ion Minu-lescu ]n Convorbiri critice, II, nr. 12, 15 iunie 1908.

Ion Minulescu

278

Estetica minulescian[ pleac[ de la c[utarea nout[\ii. £...¤Scrise pentru mai t`rziu, Roman\ele d-lui Ion Minulescu au ajuns

cur`nd la meridianul actualit[\ii =i l-au =i dep[=it chiar, spre a luneca,oarecum ]n conul penumbrei, a=a c[ se poate spune c[ anticipa\ia lorliterar[ a fost o iluzie de scurt[ durat[. Prin influen\a pe care au exerci-tat-o instantaneu asupra poeziei noastre s-a dovedit c[ nu aduceau formulaunei sensibilit[\i =i estetice tardive, ci purtau ]n ele toate elementelecontemporaneit[\ii imediate. Nici unul din scriitorii no=tri — nici chiarEminescu — n-a fost at`t de repede cople=it de admiratori ca d. Minules-cu, devenit ]n scurt punctul de plecare al unei exploat[ri literare sub celedou[ forme distincte: a imita\iei =i a parodiei, care, cu aparen\a de a pornidin izvoare diferite, dovede=te ]n fond o servitute egal[ deoarece, sub formesatirice, este efectul unei oboseli ce nu vrea s[ se recunoasc[. Prin anumiteparticularit[\i, poezia poetului s-a despersonalizat, astfel, pentru a setransforma ]ntr-un curent care nu s-a propagat ]ns[ prin sensibilitate,concep\ie sau atitudine, ci prin material estetic. £...¤

De numele d-lui I. Minulescu se leag[, nu f[r[ controverse, istoriasimbolismului rom`n. Controversele vin, mai ales, din imprecizia uneino\iuni cu elemente multiple, disparate =i uneori chiar contradictorii,]ntruc`t, inova\ie, simbolismul s-a confundat la ]nceput cu ]nsu=i spiritulde ]nnoire care ]nglobeaz[ orice nuan\[ mai singular[ a sensibilit[\iisau numai a expresiei, care a f[cut =i din Macedonski un poet simbolist=i care, prin simplul fapt al ]ntrebuin\[rii versului liber, a dat c`torvatineri iluzia de a fi ini\iatorii mi=c[rii noi. Confuzia izvor[=te =i dinnedefinirea no\iunii chiar ]n spiritele celor ce au lucrat la birun\a ei,deoarece curentele nu pornesc dintr-o ac\iune con=tient[, precedatefiind de nevoia nel[murit[ a unei reac\iuni ce se caut[ prin o serie deexperien\e ]n domenii =i ]n forme diferite. De reu=e=te s[ se precizeze,formula reprezint[ clarificarea ultim[ a dibuirilor ]n ]ntuneric la tri-umful c[reia au contribuit ]ns[ =i cei ce s-au ]ntov[r[=it la lupta dinnemul\umire ]mpotriva tiparelor consacrate =i din ignoran\a propriu-lui lor temperament. F[r[ a acoperi toate sensurile legitime ale simbolis-mului, d. Minulescu r[m`ne totu=i, p`n[ acum, reprezentantul cel maicalificat al acestei mi=c[ri ]n literatura noastr[. Chiar de ar avea meritulini\iativei, ]n art[ modula\iilor minore se mistuie ]n glasul celui puter-nic ]ntruc`t, prin egoismul vital al adev[ratei personalit[\i, arti=tii ]=iconsum[ =i p[rin\ii =i copiii. Acoperit de vermina imita\iei, d. Minulescu

Nu sunt ce par a fi

279

]i va suprave\ui; ]n ritmul poeziei noastre unda simbolismului va fireprezentat[ ]n notele ei cele mai vizibile tot prin poetul „amantelor cemint“. £...¤

Noua art[ poetic[ are, desigur, mai multe canoane, dar esen\a sa sepoate rezuma la sugestie; ea nu exprim[, ci sugereaz[ prin dispozi\iasavant[ =i complicat[ a ritmului, a limbii muzicale =i imprecise, a uneifigura\ii ]mpinse p`n[ la artificialitate. Cu mi=carea simbolist[ se ]nscrie,a=adar, ]n art[ estetica nou[ a sugestiei, l[rgind hotarele expresiei lirice.

Prin ]ns[=i natura sa muzical[ poezia d-lui I. Minulescu se define=tenu numai ]n ceea ce e, ci =i ]n ceea ce nu poate fi: nu poate fi, anume, opoezie de concep\ie, nici ]n sensul unei complexe alc[tuiri poetice ca laEminescu =i Cerna, nici ]n sensul intelectualiz[rii emo\iei sau al reduceriiei la elementul prim al senza\iei ca la unii dintre poe\ii mai noi. Prinoric`te nuan\e =i forme contradictorii s-ar fi manifestat =i oric`te ]ncerc[riar fi f[cut teoreticienii de a-l fixa ]n ritmul mi=c[rii de intelectualizare,simbolismul r[m`ne, dup[ cum am mai spus, o expresie a fondului muz-ical =i, deci, prin esen\[ antiintelectual. £...¤

Prin muzicalitatea fondului — pu\in ]nsemnat, de altfel, ca intensitate=i complexitate — =i prin sugestia formei, armonioas[ =i nou[, nesincersau pueril de multe ori, d. Ion Minulescu reprezint[ totu=i cu talent oformul[ legitim[ de art[, p`n[ a se fi identificat, nu f[r[ prejudicii, cud`nsa. £...¤

EUGEN LOVINESCU, Ion Minulescu, ]n Sbur[torul literar, anul I,numerele 10–13 din noiembrie–decembrie 1921.

Trebuie s[-i recunoa=tem d-lui Munulescu meritul de a fi fost stegarulmi=c[rii simboliste =i, oarecum, de a fi absorbit-o. F[r[ a fi ermetic, prinfond =i, mai ales, prin form[, simbolismul nu poate fi popular, ]ntruc`t eo art[ de relativ[ ini\iere =i, oricum, de rafinare estetic[. D. Minulescu e ]nsitua\ia paradoxal[ de a fi f[cut simbolismul pe ]n\elesul tuturor =i de a-i fipopularizat metodele; de aici, o prim[ b[nuial[ asupra calit[\ii unei poeziiat`t de comunicative. £...¤

Succesul poeziei minulesciene nu vine, ]ns[, de la fondul ei muzical =ide la l[rgirea lirismului ]n regiunile subcon=tientului, ci de la muzicali-tatea ei exterioar[. Spre a o deosebi de cealalt[, am prefera s[ o numimsonoritate; poezia d-lui Minulescu e cea mai sonor[ poezie din literaturanoastr[ actual[; ea e prin excelen\[ declamatoare: de aici, =i repedea sa

Ion Minulescu

280

r[sp`ndire =i ]n straturile ]n care poezia nu se scoboar[ dec`t pe caleacuv`ntului rostit. Revolu\ia prozodic[ e mai mult aparent[ =i tipografic[;]n genere, versul e solid construit =i de o sonoritate plin[. Revolu\ia lexi-cal[ e mult mai real[; limba cristalin[ =i cu tendin\e arhaizante a luiEminescu, limba mai mult rural[ a lui Co=buc a fost modernizat[. }ncer-carea a p[rut, la ]nceput, ]ndr[znea\[ =i procedeul lesnicios; ]n locularhaismului cu sunete sumbre, a ap[rut neologismul sonor =i armonios,cu o st[ruin\[ ridicat[ la principiu. Dup[ dou[zeci de ani de evolu\ie,lupta a fost c`=tigat[; expresia noastr[ poetic[ s-a ]mbog[\it sim\itor cuun mare num[r de cuvinte susceptibile de a traduce nuan\ele sensibilit[\iinoastre. Problema limbii, ca =i problema stilului, nu se poate desface deproblema fondului. Dup[ cum nu-i numai un „stil“ ci mai multe stiluri,tot a=a nu-i numai o limb[ ci mai multe; valoarea limbii nu iese dinpuritatea sau din tendin\a conservatoare =i chiar reac\ionar[ adezmorm`nt[rii cuvintelor irosite, ci din raportarea =i adaptarea lor lafond: unei anumite sensibilit[\i i se cuvine o anumit[ expresie. £...¤ }nprocesul de forma\ie a limbii noastre literare, =i ]ndeosebi poetice, putem,deci, privi ]ncercarea d-lui Minulescu, al[turi cu a altora, ca rodnic[. +icum diferen\ierile se fac, de obicei, dup[ semne exterioare, inova\ia neol-ogistic[ a trecut drept singura not[ caracteristic[ a noii poezii simboliste.

Unei inspira\ii muzicale, adic[ de st[ri suflete=ti vagi, neorganizate,trebuia s[-i r[spund[ =i anumite mijloace de expresie: forma muzical[,adic[ muzicalitatea exterioar[, este unul din aceste mijloace esen\iale ]npoezia lui Minulescu; versurile lui nu se insinueaz[ totu=i discret; nu ]n elevom g[si: „rien que la nuance...“ =i nici acea tonalitate fumurie: „lachanson grise / Où l’indécis au precis se joint“ a artei poetice verlainiene.Muzica minulescian[ e plin[ de fanfare, de sonorit[\i, de metale lovite;versul e declamator, larg =i adesea gol; el procedeaz[ prin acumulare deimagini sau uneori numai de cuvinte sonore; retoric, =i-a asigurat =isuccesul, dar =i-a limitat =i putin\a de-a exprima emo\iunile ad`nci. }nafar[ de muzicalitatea exterioar[, inspira\ia de calitate muzical[ are =ialte mijloace de expresie ce se pot rezuma la sugestie. Sugestia constituiedeci estetica simbolismului. £...¤

£...¤ D-l Minulescu a purtat steagul simbolismului, nu f[r[ succes:lipsit de profunzime =i de via\[ interioar[, el n-a ad`ncit cu nimic liris-mul; ]n schimb, n-are nici obscuritatea obi=nuit[ sau necesar[ a celormai mul\i poe\i simboli=ti. Poezia sa a putut deveni, astfel, popular[: a

Nu sunt ce par a fi

281

fost parodiat[ =i imitat[ =i, ]n genul ei, n-a putut fi dep[=it[. Pornit[ dela suprafa\a sufletului, ceea ce-i paradoxal pentru o poezie simbolist[,ea s-a ]n[l\at ]n acorduri largi =i zgomotoase, cu violen\e de imagini =ide cuvinte, cu atitudini =i ]ndr[zneli, ]nc[rcat[ de toate semneleexterioare ale simbolismului =i ale modernismului formal, cu mistereu=or de ghicit, colorat[, l[ud[roas[, voluntar pervers[ =i, mai presusde toate, retoric[: i-a fost dat simbolismului rom`n s[ se identifice dela ]nceput cu aceast[ poezie superficial[ =i declamatoare, de o cuceri-toare muzicalitate extern[.

EUGEN LOVINESCU, Poezia simbolist[. I. Minulescu, ]n vol. Istorialiteraturii rom`ne contemporane, III, Evolu\ia poeziei lirice, Editu-ra Ancora, Bucure=ti, 1927.

£...¤ }n poezia vremilor acelora era un ponton vacant, la care au tras,misterioase, navele roman\elor lui Minulescu. Era o lume nou[; erauacorduri nemaiauzite, era o armonie ce vibra turbur[toare, era at`tafascina\ie ]n verbul =i ]n versul lui, ]nc`t — ca ]n Sosesc cor[biile — amcobor`t gr[bi\i vadul ]n port s[ le privim cum veneau obosite din lupta cufurtunile =i cum ]=i l[sau „...ancorele grele, s[ vad[ una c`te una, / A=acum fiecare parc[ =i-ar ]ngropa c`te un mort!“. £...¤

Ceva din retorismul unui erudit cult p[gin, ceva din arogan\adominant[ a unui legionar, ceva din senzualitatea unui lup-de-maretravestit ]n siren[, ceva din taina pelerinului Lohengrin, cavalerul Sf`ntuluiGraal, ce se-ntorcea din nou ]n Monsalvat de cum se ]ncearca o cercetarea tainei ce-l ]nconjura: „}n seara c`nd ne-om ]nt`lni — / C[ci va veni =iseara-aceea“... sau „}n seara c`nd ne vom iubi — / C[ci va veni =iseara-aceea;“ sau „+i-n seara c`nd ne-om desp[r\i — / C[ci va veni =iseara-aceea“.

Iat[ laitmotivul dintr-o Roman\[ f[r[ muzic[ =i care rezum[ totinexorabilul =i toat[ fragilitatea iubirilor la Minulescu, filosofie, dac[vre\i, elementar[, dar ad`nc omeneasc[ =i care explic[ popularitatea decare s-a bucurat =i se bucur[ =i ast[zi, mai cu seam[ poezia lui erotic[, ]nmarea mas[ a cititorilor, ]n sufletele c[rora treze=te ecouri tot mai prelun-gite. £...¤

PERPESSICIUS, La a treia edi\ie din „Roman\e pentru mai t`rziu“.

Ion Minulescu

282

£...¤ Ceea ce caracterizeaz[ ]nceputurile poeziei d-lui Minulescu estetemeritatea, siguran\a de sine, elegan\a =i firescul cu care poart[ armura.E vorba acolo de un mar= ]ncontinuu spre alte z[ri, spre \[ri enigme, ]ntr-ocenturie de pelerini, aman\i ai acelora=i miraje, dispre\uind drumul =ioboseala, nesocotind ]ndoielile, glumind pe seama cobelor. Rareori, unpoet =i-a mers mai nep[s[tor de vecin, mai convins de efortul s[u, drumulca dl. Minulescu. Poezia lui dete foc neghinei locurilor comune ce n[p[diser[c`mpul, =i din lumini=ul holdelor crescur[ =i r[sunar[ sub cupola de aura n[miezii Roman\ele pentru mai t`rziu. Armonia lor fu a=a decuceritoare, c[ la distan\[ de un an numai d-l Mihail Dragomirescu prefa\aedi\ia a II-a, ]n perioade leg[nate de paranteze, ale c[ror ondul[ri aduceaufoarte mult cu arabescurile fumului de t[m`ie.

+i cu toat[ ceata \iitorilor de ison care se gr[bir[ s[-l ]ng`ne, Minulescu=i-a urmat steaua. Minulescianismul, precum bine observ[ d-l N. Davidescu,=i-a tr[it traiul =i din toat[ zarva se alese =i mai pur[ poezia d-lui IonMinulescu. £...¤

Poezia d-lui Minulescu e o poezie de bogat[ ornamenta\ie, de vastepanouri decorative, desf[=ur`ndu-se, vibrant, ]n scopul de lumin[ al unuireflector magic. Dar nu numai at`t, Roman\ele pentru mai t`rziu n-aucucerit favoarea publicului, minoritate =i gloat[, numai cu elementuldecorativ. Decora\ia se irose=te, mai cur`nd sau mai t`rziu, =i at[tea arcu-ri de triumf se vor m[cina pentru c[ podoaba exterioar[ nu e atras[ demagnetul unei axe l[untrice. Faldurile togei d-lui Minulescu nu c[deaupe un corp lipsit de via\[. Nu o crea\ie ]n stil academic. Nu rigiditatealuxoas[ a unui erou de istoric[ dram[. C`t mai cur`nd un biet om, cu unbiet corp greu, purtat prin toate p[r\ile, s`nger`nd de toate c[ile, un corp]nchiz`nd ca pe o pas[re rar[ un suflet, ]ntr-o mic[ =i pre\ioas[ cutie derezonan\[. Acest corp purta pe el, mai cur`nd, ni=te zdren\e glorioase dincostumul ce mai amintea pe fiul de ]mp[rat, pornit ]n lume, ]n c[l[toriade cunoa=tere, cu sandala de fier aproape roas[. Dar sub zdren\ele acesteade purpur[ vibra un corp cu toat[ experien\a lui. Poezia d-lui Minulescubiruia prin sinceritatea accentului ei. „Roman\ele“ mai ales cucerise prinpalpitul acelei melancolii, acelei triste\i care se degajeaz[ din toate taini\elesufletului s[u. Este ]n „roman\e“ o und[ de adev[rat[ =i mare poezie, caretrebuie c[utat[ mai ascuns. Lirismul roman\elor pentru mai t`rziu trebuievalorificat, c[ci numai astfel poate explica toat[ vraja lor captivant[. Cuat`t mai mult cu c`t lira d-lui Ion Minulescu are mai multe coarde.

Nu sunt ce par a fi

283

Vagul z[rilor =i melancolia peregrin[, setea dup[ tot alte frumuse\iniciodat[ potolit[, incanta\ia liric[ ce implor[ odihna peste truda sufletu-lui se vor mai ]nt`lni =i ]n De vorb[ cu mine ]nsumi. De n-ar fi s[amintim dec`t numai de turbur[toarea armonie =i de misterul marindin C`nta un matelot..., =i am avea =i pentru acest volum coresponden-tul acelui vag =i acelei melancolii care se ]nconvoaie peste destine =i nesugrum[ aspira\iile, ca un clopot de ser[ captiv[. £...¤

}nt`lnim =i ]n acest volum, apoi, acel senzualism din „roman\e“, acelamor de legionar care popose=te =i apoi ridic[ tab[ra =i porne=te maideparte. Dar e =i o not[ nou[, care n-a fost pus[, pare-mi-se, ]n justa eilumin[, care se accentueaz[ ]n poemele zilelor din urm[, p`n[ la recentaSpovedanie. £...¤ E comicul, grotescul =i de multe ori umorul b[t`nddrumul, a=a cum ni-l arat[ Thibaudet, ]ntre ironie =i mil[, ]ntre glum[ =i]nduio=are. Roman\a Rozinei, Prin g[rile cu firme albastre, Pastel mecan-ic sunt tipice pentru aceast[ latur[. £...¤

+i dac[ am mai aminti =i de cealalt[ latur[ ce se desprinde din „strofelepentru natur[“, ]n care varietatea imaginilor multiplic[ aspectele naturii=i le divinizeaz[, am avea schi\at un Minulescu complex, a c[rui ]ntreit[ipostaziere ar cere o exegez[ mai laborioas[. +i totu=i, sufletul lui Minules-cu cuprinde mult mai multe taine dec`t se desprind din armoniile lirei luicu multe coarde. E ]n el un demon, care-l munce=te =i-l porne=te pe c`tmai multe drumuri.

PERPESSICIUS, Ion Minulescu. „De vorb[ cu mine ]nsumi“ ]n„Mi=carea literar[“, I, nr. 3, 1924.

£...¤ Poetul Roman\elor pentru mai t`rziu a devenit ast[zi unversificator care rimeaz[ sincer Strofe pentru toat[ lumea! Simbolistulde acum dou[ decenii, sperietoare pentru burghezi, obiect de glose subtilepentru critici care-l g[seau... obscur, dup[ ce a prefa\at aspectul poezieimoderne, sf`r=e=te ]n concuren\[ cu versurile d-lui Top`rceanu,inventatorul poeziei democratice. Unii ar putea s[ vad[ ]n evolu\ia sadezagregarea unui ]ntreg curent literar, dac[ o ciudat[ eroare i-ar face s[confunde opera unui scriitor cu legile intime ale simbolismului ]nsu=i.Confuzia n-ar fi un elogiu m`ng`ietor nici chiar pentru minulescianism,]n tot cazul, ar fi o jugnire adus[ cert simbolismului. Ar nedrept[\i profundpoezia lui Bacovia, a lui Camil Baltazar =i Demostene Botez, spre a nu citadec`t pe cei mai muzicali poe\i ai simbolismului nostru.

Ion Minulescu

284

Vulgarizarea minulescianismului se explic[ printr-un virus vechi ex-istent chiar ]n bunele sale poezii. Dac[ Roman\ele ]=i au locul lor de cinste]n ini\ierea =i triumful simbolist, de ele se leag[ defectele unui tempera-ment poetic prea verbal, care de la ]nceput nu =i-a putut disimula sensibil-itatea superficial[, gen roman\[. Minulescianismul a sp[lat ca un =uvoiproasp[t prundul impur al ]nvechitei poezii, dar a avut prea pu\in[ for\[organic[ s[ ia cu sine propriile resturi. Ast[zi el se reduce numai la acesteresturi, past[ trezit[ =i s[rac[, fr[m`ntat[ de m`inile sl[bite ale unuime=ter — alt[dat[ maestru necontestat.

Lirica d-lui Minulescu, ]n chiar cele mai expresive poezii, s-a alimentatdin st[ri suflete=ti periferice, c[ci nostalgia sa de alte z[ri =i de t[r`murilenegre ale mor\ii (cei doi poli ai sensibilit[\ii minulesciene) era sugerat[mai mult de sonorit[\i verbale =i de artificii de ritmuri ingenioase. Tehni-cianul, un tehnician acrobat, a fost mai puternic dec`t poetul. Acesta s-aepuizat pe aripile Roman\elor, r[m`n`nd numai clovnul care mimeaz[pentru un public naiv o tragedie absent[. Psihologia aceasta domin[singur[ ]n Strofe pentru toat[ lumea. D-l Minulescu nu mai este un liricstr[b[tut de nelini=ti; e un fantezist, un cinic glume\, un autor de cuplete=i cronic[ rimat[. Prezentele Strofe sunt echivalentul strict al prozei dinCorigent la limba rom`n[. Poetul se amuz[ =i vrea s[ se amuze; pesteacest aspect comun nimic nu mai vibreaz[ din coarda adev[ratei poezii.Recenta sa produc\ie versificat[ asasineaz[, f[r[ cru\are, f[pturile fluidede vis care existau ]n Roman\e. D-l Minulescu =i-a exagerat defectele, le-apus ]n primul plan, sco\`nd ]n eviden\[ reversul antipoetic din intimitateasim\irii sale. £...¤

POMPILIU CONSTANTINESCU, Ion Minulescu: „Strofe pentru toat[lumea“, ]n „Vremea“, an. III, nr. 113, 15 mai 1930, p. 5.

£...¤ Simbolismul nu ]ncepe la noi nici prin Macedonski, Petic[, S[vescu,nici prin Anghel; el intr[ ostentativ, cu aer de bravad[ =i cu o facond[plin[ de verv[, prin poezia d-lui Minulescu. Primele sale versuri apar ]n1905, ]n plin s[m[n[torism — a=a c[ simbolismul are vreo trei decenii deexisten\[ ]n lirica noastr[. Oric`t timpul ar fi schimbat pozi\ia valorilor,oric`te surprinz[toare progrese =i realiz[ri a efectuat poezia nou[ ]n cei30 de ani de existen\[, nu i se poate contesta d-lui Minulescu meritul deprimul poet simbolist. Poezia sa ast[zi apare mai ales ca un afi= al moder-nismului, cu tehnica lui violent[, cu jocul de culori aprinse al tuturor

Nu sunt ce par a fi

285

inova\iilor; lirica sa nou[ a strigat, a gesticulat, ca s[ atrag[ aten\ia. Estecea mai mare izb`nd[ a ei, verificabil[ istorice=te. D-l Minulescu a fostacceptat de „S[m[n[torul“, de „Via\a nou[“, de „Convorbiri critice“ =i de„Via\a rom`neasc[“ ]nainte de r[zboi. }n timp ce Anghel era tolerat =i sestrecura modest printre mae=trii s[m[n[tori=ti, iar Macedonski nu puteas[ ias[ din cercul ]nchis al cenaclului s[u, d-l Minulescu era adoptat derevistele =i critica tradi\ionalist[. Fenomenul se explic[ foarte u=or: poetulRoman\elor pentru mai t`rziu nu revolu\iona prin sensibilitate, c`t printeme =i vocabular; simbolismul s[u nu era at`t de structural, c`t formal,de suprafa\[. Purta cu ostenta\ie o hain[ nou[, larg[, pitoresc t[iat[ =idivers colorat[. D-l Minulescu a p[truns =i a r[mas ]n poezie ca un original,]n sensul curent al cuv`ntului. Poezia s[m[n[torist[ era grandilocvent[,tematic[ =i de expresie memorabil[. }ntre versurile sociale ale d-lui Goga =ipoemele erotice ale lui Cerna, diferen\a cea mai vizibil[ era ]n material;expresia putea fi mai personal[ sau mai uzat[, ]ns[ izvora din cavernelebine cunoscute ale romantismului. Nici „poezia nou[“ a d-lui Minulescunu se dep[rta prea mult de grandilocven\a =i structura tematic[ a poezieitimpului. Versul s[u eliberat era o ingeniozitate tipografic[, iarmodalitatea de a formula pe ton ridicat embleme =i deziderate noi nuputea s[ displac[ unei literaturi obi=nuite s[ vocifereze. Iat[ punctele decontact ale minulescianismului cu spiritul poetic al vremii, care fac accesibilpublicului =i criticii oficiale. Totu=i, d-l Minulescu este un poet nou, unsimbolist, un decadent, cum se spunea acum 30 de ani, ]ntr-o literatur[de peisagii rurale, de haiduci, \[rani pitore=ti =i \[r[ncu\e idilice. D-lMinulescu trece deodat[ de la undustria patriarhal[ a liricii s[m[n[to-riste la sensibilitatea =i cadrul urban. Locul \[r[ncii idilice =i al iubiteisentimentale =i clorotice ]l ia femeia fatal[, melancolia eminescian[ devinespleen baudelairian, harta Rom`niei e schimbat[ cu harta celor cincicontinente, carul cu boi =i orizontul B[r[ganului e p[r[sit pentru cor[bii,iahturi =i vapoare cu orizonturi misterioase =i exotice; mirosul prea simplual florilor de c`mp este p[r[sit pentru parfumuri tari, c[pi\a de f`n =idecorul naturii e un cadru incomod pentru iubire, care se va oficia de-acum ]n alcovuri voluptoase, tapetate cu covoare moi =i cu tablouri mo-derniste; moartea ]ns[=i nu se mai presimte ]n orizontul teluric al Miori\ei,ea fiind o abandonare ]n cavouri transatlantice =i ]n spa\ii lichide. Pentrutoate aceste teme noi, importate din suprafa\a simbolismului, d. Minulescuavea nevoie de o expresie nou[; =i neologismul intr[, ]n convoiuri bine

Ion Minulescu

286

strunite, ]n limba poetic[, revolu\ion`nd-o cu aceea=i violen\[ brusc[ pecare a adus-o =i-n tematic[. Poezia d-lui Minulescu urmeaz[ aceea=i linieevolutiv[ ca =i civiliza\ia noastr[ material[; ea ne face s[ trecem de la i\ari=i c[ciul[ la haine nem\e=ti =i joben, de la c[ma=a cu flori, la pijama, de la\igara r[sucit[ cu degetele, la trabuc, de la \uic[ de V[leni la lichior =iwhisky. Istorice=te, meritul unei asemenea literaturi este imens =i semni-ficativ. Procesul ei de inova\ie este voluntar, u=or epicurian, ca oricesatisfac\ie, inedit[, adapta\iunea ei este ostentativ[, volubil[ =i deschiz[toarede apetit.

Nu =tiu de ce, ori de c`te ori citesc o poem[ minulescian[ din primelevolume ale poetului, un ton de amabil[ parodie se impune lecturii; cred c[el este inerent acestei poezii, ea ]ns[=i o parodie suculent[ a temelor simbo-lismului francez; este ceva de cuplet voios, de muzic[ public[ ]n structura,]n modula\iile ei, ]n grada\ia efectelor =i ]n ingeniozitatea formulelor eilirice, ca un apel, o sentin\[, sau un simplu refren. £...¤

POMPILIU CONSTANTINESCU, Ion Minulescu: „Nu sunt ce par afi“, ]n „Vremea“, an. IX, nr. 444, 5 iulie 1936, p. 11.

Ion Minulescu a fost de la ]nceput primit ca exponentul cel mai inte-gral al simbolismului rom`n, =i el ]nsu=i a dat ]n acest sens o sonor[proclama\ie ]n versuri: „De unde vin? / Eu vin din lumea creat[ dincolode zare — / Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi, / Eu vin dinlumea-n care / Nu-i ceru-albastru, / +i copacii, nu-s verzi a=a cum suntla voi, / Din lumea Nimfelor ce-a=teapt[ sosirea Faunilor goi, / Dinlumea cupelor de=arte =i totu=i pline-n orice clip[ / Din lumea ultimuluic`ntec, / Purtat pe-a berzelor arip[ / Din \[rm ]n \[rm, / Din \ar[-n\ar[,/ Din om ]n om, / Din gur[-n gur[, — / Din lumea celor patruv`nturi / +i patru puncte cardinale!...“

Poetul prevestea rezisten\a, obi=nuit[, a opiniei publice, ]n fa\a oric[reinout[\i: „Dar poarta a r[mas ]nchis[ la glasul artei viitoare“.

S-a ]nt`mplat dimpotriv[ c[ aceast[ poezie a fost ]mbr[\i=at[ cu en-tuziasm =i, devenit[ popular[, s-a pref[cut prin melodie ]n bun ob=tesc.Explica\ia ce s-a dat este c[ numai ]nt`mpl[tor =i uneori aparent simbolis-t[, poezia lui Minulescu este declamatorie, elocvent[ =i de o sonoritate defanfar[, c[ deci prin aceste cusururi s-a popularizat, abdic`nd de la ex-presia emo\iilor ad`nci. Versul lui Minulescu e ]ntr-adev[r zgomotos, gran-dilocvent =i superficial liber, prin trucuri tipografice, merg`nd p`n[ la

Nu sunt ce par a fi

287

pretinsa proz[ ritmat[ a lui Paul Fort. Totu=i sonoritatea exterioar[ nu]mpiedic[ vagul simbolist. Poezia francez[ decadent[ e ]n linie general[foarte oratoric[. Tot programul simbolismului =i al oric[rui hermetismst[ a exprima nostalgia de absolut, ca =i muzica, f[r[ a reprezenta sistem-atic universul ]ntins =i f[r[ a c[dea ]n conceptualism. Chestiunea dic\iuniie secundar[. Lirica lui Minulescu e ]n marginile celui mai autentic simbo-lism =i dac[ ea a pl[cut vulgului, acest fenomen urmeaz[ a se l[muri =iexplica\ia nu va fi nicidecum ]n c`mpul versifica\iei, fiindc[ vulgul nu aresentimentul formei =i e totdeauna afectiv interesat. +i, de altfel, poezia luiMinulescu place =i omului fin, cu toat[ grandilocven\a ei, =i dup[ treizecide ani, ea e ]nc[ proasp[t[, numai u=or st`njenit[ de prea mare con-curen\[ de poe\i. £...¤

“Roman\ele“ pentru mai t`rziu ale lui Minulescu erau chiar ni=teroman\e, ca =i multe din poeziile lui Eminescu, =i, ca =i acelea, ]n ciudaunor complic[ri culte, ]ntemeiate pe o formul[ simpl[ f[r[ de care vulgulnu poate fi c`=tigat. Temele roman\ei sunt: p[rerea de r[u de a nu fi]n\eles de iubit[, solemnitatea desp[r\irilor, jalea de a muri f[r[ a fi tr[it]ndeajuns, temele ]n sf`r=it ale poeziei populare, ale lui Eminescu, aleoric[rui c`ntec de lume.

Poezia minulescian[ e st[p`nit[ de aceste motive. }n ea ]nt`lnimaman\i, ]n c[utare de iubire-adev[rat[, despre a c[ror dragoste „=tie lu-mea toat[“. „Amantul“ invit[ pe amant[ s[ r[m`n[ cu el „toat[ seara“,nef[g[duindu-i nici o statornicie, ]ncredin\`nd-o c[ nu-i nimeni „s[ nevad[ =i s[ ne-auz[“, c[ totul se uit[ pe lume; absolvind-o ]n schimb depresupusa necredin\[. Tonul e fanfaron =i teatral, ca al oric[rei roman\ede altfel (care e un mijloc de insinuare), ]ns[ are ]mpreun[ cu roman\apopular[ vibra\ia emotiv[, cel pu\in momentan sincer[. Sentimentalismullui Minulescu este b[t[tor la ochi, contagios, =i asta a cucerit ]ndat[ pecititorul simplu, deloc ]ncurcat de obscurit[\i, de vreme ce roman\ele suntprea adesea absurde. E de ajuns c[ aluzia la situa\iile elementare esteclar[. Cel pu\in vom putea ]nvinui aceast[ poezie de facilitate, ca =i roman\alui Traian Demetrescu. Aici ]ns[ intervine arta. Eminescu, p[str`nd liniilesimple sentimentale, ]ntorsese c`ntecul spre mitologie =i medita\ia univer-sului; Minulescu, mai terestru, ]l trateaz[ ca estet, dealtminteri a=a cumva proceda ]n genere poezia modern[ (pe urmele lui Eminescu) cu fol-clorul, pun`nd mai mult[ coloare =i sting`nd clarit[\ile.

El pune ]n ac\iunea de fascinare prin sentimentalism o grij[ excesiv[,la modul misterios, care cu toat[ teatralitatea =i cu un u=or comic inclus

Ion Minulescu

288

]n orice mistificare, ]nc`nt[ prin ineditul contrastului £...¤Dragostea urmeaz[ dup[ un ceremonial pedant. B[rbatul prime=te

cheia de la poarta verde =i r[m`ne ]n turnul celor trei blazoane: al Iubirii,al Speran\ei =i al Credin\ei viitoare, m`inile femeii sunt ca albul altarelordin Babylon =i din Ninive, dup[ aruncarea cheii b[rbatul ]ntreab[ pefemeie: „Voie=ti sau nu, s[ fii a mea?“, iar dup[ o noapte ]ntreag[ deiubire ]ntr-un pat pres[rat cu trandafiri =i chiparoase din nou (aproapeprintr-un calambur): „Voie=ti s[ nu mai fii a mea!...“

}n aceast[ ]nscenare e ceva din savoarea vechilor romantisme perimate,ref[cute ]ns[ cu voin\[ ]n forma unui stil. Artificiul este enorm. Omulcomun nu-l vede, cum nu percepe grotescul roman\ei de periferie, absorbitde sentiment, omul de gust ]nregistreaz[ contrastul ]ntre emo\ia real[ =iceremonialul excesiv, cu un humor artistic ]n scopul stingerii prea mar-ilor vibra\ii. Oricare ar fi procesul psihic al ascult[torului, acest joc deemo\ii grandilocvente =i de mari procedee estetice a dat c`teva poeme ce se\in minte. £...¤

Nu toate roman\ele sunt a=a de exterior erotice, ]ns[ vibra\ia sentimen-tal[ este evident[ ]n toate =i ascunderea ei ]n ceremonialul simbolisticsurprinde spiritul. Exist[ un hieratism minulescian, mo=tenit ]ntr-om[sur[ =i de la Macedonski, nu lipsit de cabotinism, ]ns[ gra\ios tocmaipentru asta. £...¤

Acestea toate sunt departe de a fi simboluri =i nu de=teapt[ delocimpresia macabrit[\ii, ele sunt numai o poz[ estetic[ hieratic[, decorati-v[, c`nd e lipsit[ de con\inut, sugestiv[ c`nd poezia e o adev[rat[ roman\[sentimental[.

}n poeziile din ultimele dou[ decenii, r[m`n`nd acela=i poet alsentimentalismului semiserio, Ion Minulescu ]=i schimb[ m[=tile. Acumhieraticul exotic e ]nlocuit cu poze ortodoxe ]n peisagiu autohton, planulcompozi\iei fiind, ca =i mai ]nainte, o efuziune sentimental[ prin varia\iipe aceea=i tem[. Impresia de comic e adesea foarte violent[ =i ]ntrebareadac[ avem de-a face cu un liric se pune f[r[ voie. De fapt se sperie criticulprea formalist, spiritul inocent nu poate s[ nu simt[, sub o cert[ schi-monoseal[, sinceritatea. R[u citit[, poezia pare o balivern[ ]n limb[ jur-nalistic[. £...¤

Ea ]ns[ trebuie interpretat[, jucat[. Nuan\a ei e argotic[ a=a cumerau =i solilocviile lui Jehan Rictus, dec`t c[ aci nu e vorba propriu-zis deun lexic particular, ci de o stilistic[ =i o gesticula\ie de clas[. Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi

289

(literar vorbind) este un tip caragialian, t`n[rul muntean volubil, facilemotiv, incapabil de a lua ceva ]n serios, produc[tor neobosit de „mofturi“.Poeziile lui Minulescu decurg ]n stilul familiar, pr[p[stios francizant alcafenelei bucure=tene, a=a cum foarte adesea pariziana „chanson“ e scris[]n argot. Ele trebuiesc „zise“ precum trebuie jucate „momentele“ luiCaragiale, fiindc[ Ion Minulescu este ]n bun[ m[sur[ un Mitic[, unCa\avencu =i un Eleutheriu Poppescu deveni\i lirici. El nu e umoristic ]ninten\ie, de=i efectul e savoarea, ci, ca =i Anton Pann, nu-=i poate traducesublimit[\ile dec`t ]n limbajul lui special, convins =i burlesc. }n limba safamiliar[ cu „or“, cu „=tiut“, cu „dracul =tie“, cu jur[minte („mi-e martorDumnezeu“) corespunz`nd pe alt[ treapt[ celei din Florile de mucigai alelui Arghezi, poetul ]=i exprim[ toate seriozit[\ile ]ngro=`nd cu mijloacelelui artistice mijloacele sale suflete=ti.

£...¤ Judec`nd dup[ efecte unii ar putea al[tura pe Minulescu deTop`rceanu, ]ns[ apropierea este gre=it[. Umorul lui Top`rceanu provinedin caricare =i imagina\ie =i dintr-o lips[ de elan liric, ]n vreme ce Minules-cu e serios. Excesul de seriozitate ]ntr-un limbaj prea pitoresc, firesc iar nuc[utat, produce z`mbetul. Minulescu e un Villon al cafenelii, vibrant, plinde imagina\ie =i de sim\ artistic, incapabil de a ie=i din tagma lui =i dindialectul lui, ]n care traduce toate subiectele lirice. Cea mai mare sfor\arede seriozitate academic[ o g[sim ]n }n a=teptare, turbur[toare ]nfruntarea misterului mor\ii. £...¤

Dar =i aci spiritul de „moft“ s-a strecurat ]n chipul unui mic pigment,c[ci sf`r=itul este de fapt o izbucnire a neseriozit[\ii ]n momentele cele maigrave, const`nd ]n reprezentarea pl[cerii pr[p[stioase de a intra ]n ve=nicie,ca =i Isus, c[lare pe asin.

GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]nprezent, Editura Funda\iilor regale, Bucure=ti, 1941, p. 613–617.

Agentul cel mai activ al simbolismului, ]nainte de r[zboi, d. Ion Minu-lescu, =i-a lichidat experien\a novatoare cu primele sale volume: Roman\epentru mai t`rziu (1908) =i De vorb[ cu mine ]nsumi (1913). }n Strofepentru toat[ lumea (1930) precum =i ]n noul s[u volum, d-sa convoac[un larg public, s[ asiste la speech-urile sale pline de verv[. Poezia d-lui IonMinulescu este prin excelen\a debutant[. Ea implic[ o familiaritate deplin[cu cititorul. Ea presupune prezen\a unui public, dispus s[ se ]nc[lzeasc[, s[simt[ zgomotos, s[ izbucneasc[ ]n aclama\ii. Personalitatea sa familiar[ =i

Ion Minulescu

290

teatral[ ]l sluje=te de minune ca s[ stabileasc[ pun\i de simetrie ]ntre poet =imase. Asta este ]n definitiv, considerabil. }l socotim cel din urm[ dintre poe\iino=tri, care s-au l[sat asculta\i. A declamat =i a fost urmat ]n cor. Jovial =iexpansiv, rev[rsat =i bonom, cu clipiri =irete =i complice d-sa d[ roman\ei unstil similimodernist. Astfel, titlul pirandellesc al recentului volum, pare ainvita pe cititor s[ mediteze asupra tainei personalit[\ii scriitorice=ti. Ca omde teatru, autorul e dintre acei care de altfel au experimentat tehnicadramaturgului italian =i problema raporturilor dintre esen\a =i aparen\apersoanei omene=ti. Autorul pare a se descifra pe sine ]nsu=i, ]ntr-un sensinvers. Pluralit[\ii deconcertante a omului de litere, pentru descifrareac[ruia se propun solu\ii multiple, d-sa substituie dezlegarea cea mai sim-pl[£...¤ (}n loc de prefa\[). £...¤

Titluri ca Specific rom`nesc denot[ dorin\a autorului dup[ ce a sleitexotismul, de a adopta toate stilurile. Din c`nd ]n c`nd, c`te un simbol, ca]n Moartea dresorului de sticle\i, sau Roman\a tinere\ei, arat[ primejdia,care p`nde=te acest pre\ios instrument de sugestie, prin diluarea sa oral[.Verva improviza\iei =i accentul ei directoral sunt trapele ce-=i ]ntinde sie]nsu=i autorul. Motive lirice, cu un poten\ial de sensibilitate real[ poate,sunt convertite ]n monoloage nesubstan\iale. Poezia d-lui Ion Minulescu nucorespunde nevoii imanente a sufletului, de reculegere =i interiorizare. Dardac[ dorin\a sau ambi\ia sa literar[ este de a realiza un proces sufletescr[sturnat, de a scoate pe cititor din starea moral[ interiorizat[, oferindu-ion osp[\ de cuvinte =i de voie bun[, autorul =i-a atins scopul.

+ERBAN CIOCULESCU, Ion Minulescu: „Nu sunt ce par a fi“, ]n vol.Aspecte lirice contemporane, „Casa +coalelor“, 1942, p. 196–199.

}ntre cele dou[ r[zboaie se produce ]n lirica noastr[ un fenomenoarecum generalizat: cei mai de seam[ dintre reprezentan\ii poeziei noi,simboli=ti sau inovatori, se ]ntorc la realit[\ile autohtone, la o tematic[na\ional[, lep[d`ndu-se de tot ce era exotic =i ostentativ cosmopolit ]ninspira\ia lor. Una din poeziile lui Tudor Arghezi, ap[rut[ ]n revista „Cugetulrom`nesc“ din mai 1922, este semnificativ intitulat[ }ntoarcere ]n \[r`n[,spre a ]nsemna ruptura cu acel trecut, la el, ]n ciclul de Agate negre,alternativ suav =i macabru — baudelairian. Strofa final[ are caracterulunei palinodii (retract[ri!): „}n sufletul, bolnav de oseminte / De zeistr[ini, frumo=i ]n templul lor, / Se isc[ aspru un ]ndemn fierbinte / +isimt sculate aripi de cocor“.

Nu sunt ce par a fi

291

Ion Minulescu nu pare a face parte dintre poe\ii moderni care s-ar filep[dat de acei „zei str[ini“, spre a-i restitui... templului lor. Nici una dinpoeziile lui nu acuz[ un caracter de manifest, care s[ autorizeze critica a-lintegra acestui reflux general al liricii noastre interbelice, ]nvederat maiales la Tudor Arghezi, la Adrian Maniu =i la Ion Pillat. La o mai atent[examinare, vom constata ]n culegerile ce au urmat primelor dou[ dinanii anteriori ]nt`iului r[zboi mondial, coexisten\a aceleia=i v`ne exotice,cu o tendin\[ mereu mai marcat[ de a se integra climatului =i peisajuluirom`nesc. }n mod semnificativ, cel de al treilea volum de versuri, ap[rut]n 1930, prin titlul s[u, Strofe pentru toat[ lumea, ]=i caut[ parc[ unpublic mai larg, f[r[ ca autorul s[ b[nuiasc[ faptul extraordinar c[adev[rata popularitate avea s[-i fie consolidat[ de imaginea lui dinRoman\ele pentru mai t`rziu (1908) =i De vorb[ cu mine ]nsumi(1913). Ion Minulescu este poate singurul poet rom`n care s-a impussimpatiei unui public mereu mai larg, dar nu prin formele relativ cumin\iteale imagina\iei sale vagabonde, ci tocmai ]nt`iul s[u avatar, de liric alaventurii, al plec[rilor, al aspira\iei c[tre alte z[ri =i alte civiliza\ii. Cu toateacestea, revirimentul temper[rii acestor tendin\e este mereu mai sensibil]n Strofe pentru toat[ lumea, ]n Nu sunt ce par a fi... (1936) =i ]nultimele lui versuri, ad[ugate edi\iei integrale din 1969. £...¤

+ERBAN CIOCULESCU, Ion Minulescu, ]n „Rom`nia literar[“, an. IX,nr. 2, 8 ianuarie 1976.

£...¤ La ]nceputurile sale Minulescu n-a dispre\iut figura\ia solemn[,atitudinile pontificale, gesturile largi. }n 1908, c`nd apar Roman\ele demai t`rziu, poetul se ]nf[\i=eaz[ pe sine ca un reprezentant al „arteiviitoare“, b[t`nd la „poarta celor care dorm“, afis`nd, ]mpreun[ cu cre-zul unei revolte care anun\[ moartea zeilor, un erotism aprins =i f[r[iluzii. }n atmosfera mai mult rural[ a poeziei noastre de atunci, =i chiar demai t`rziu, el izbute=te s[ impun[ figura unui poet urban, at`t prinmotivele pe care le ]mprumut[ uneori peisajului or[=enesc, c`t =i prinst[rile de spirit pe care el le cultiv[ cu o preferin\[ pe care o autorizaprecedentul =i exemplul a=a-zi=ilor poe\i decaden\i ai Fran\ei: un Buad-elaire, un Verlaine, un Jules Laforgue, un Tristan Corbière — zeii luitutelari. £...¤

De la ]nceput Minulescu se comport[ ca =ef de =coal[: al =colii simboliste.Unele din primele sale poeme sunt adev[rate manifeste, =i, crea\ia sprijinind

Ion Minulescu

292

teoria, el ]ntrebuin\eaz[, sau crede a ]ntrebuin\a, principalele tehnici aleacestei =coli literare: versul liber, simbolul, sugestia, coresponden\ele.}ndr[znelile formei sale sunt deopotriv[ cu acele ale con\inuturilor lui,ambele st`nd la originea ]mpotrivirilor pe care le va fi ]ncercat la debu-turile sale, dar pe care el le exagera, dac[ ne g`ndim c[ nu numai succesul,dar chiar popularitatea i-au venit f[r[ prea mare ]nt`rziere.

Ast[zi, c`nd ]ncepe posteritatea lui Ion Minulescu, putem judeca maibine m[sura inova\iilor lui =i putem determina cu mai mult[ precizie felulsunetului pe care l-a introdus ]n concertul literar al vremii. Se cuvine decis[ spunem c[ multe din nout[\ile lui Minulescu au fost mai degrab[aparente. Astfel, ]n primul r`nd, renumitul lui vers liber, care, prin nereg-ularitatea-i grafic[, a lucrat ca un puternic motiv nu numai al ne]ncrederii,dar =i al interesului cu care i s-a r[spuns, un interes la care au colaboratdeopotriv[ cohortele imitatorilor entuzia=ti, ca =i parodiile numero=ilorumori=ti. £...¤

A fost Ion Minulescu un poet simbolist? Desigur, din practica poezieisimboliste a Apusului el a ]mprumutat mai multe din tehnicile apropiate.Inten\ia sa evident[ nu este s[ exprime limpede =i complet, ci s[ sugereze. Deaci deprinderea de a transorma unele cuvinte ]n simboluri hipostaz`ndu-leprin majusculare =i acord`ndu-le parc[ un ]n\eles mai bogat =i mai misteri-os dec`t cel obi=nuit, ca atunci c`nd evoca Albastrul, Aureolele, MarelePoem, Trecutul, Nimicul, Perpetuarea, }nceputul, Sf`r=iturile, DefuncteleDureri, ba chiar „Iubirea topit[-n Albastrul ceresc, supremul de-a pururi =ieternul de at`tea ori“. Din aceea=i ]nclina\ie de a insinua o impresie nedeter-minat[ provine vasta toponimie pe care a primit-o ]n poezia sa, cititoruluiput`ndu-i-se ]nt`mpl[ s[ viseze, tocmai fiindc[ ]=i reprezint[ at`t de pu\int[r`murile ]ndep[rtate ale Antilelor, ale Spaniei cu Xeres, Estamadura =iAlicante, ale Golfului de Aden, ale Babilonului =i ale Ninivei, ale Siracuzei,Cytherei, Lesbosului =i Corintului, c`nd nu este Boston, New York =i Nor-folk.

Totul i se prezint[ poetului ]n grupuri trinare: trei cor[bii pornescpentru el c[tre largul z[rii =i alte trei putrezesc de o ve=nicie ]n razaportului; o c[l[toare las[ s[-i pice trei lacrimi reci, =i poetul ]=i propune s[-i adreseze trei roman\e, trei ode, trei elegii =i trei sonete, sau s[-i aduc[ ]ndar trei smaralde, trei perle =i trei rubine etc. C`nt[re\ul ]=i d[ aerul c[sesizeaz[ ]n num[rul trei un ]n\eles ad`nc, inaccesibil mul\imii: „fiindc[nu-i ]n lume nimeni s[-n\eleag[ simbolul Trioletului“. Vechiul num[r

Nu sunt ce par a fi

293

mistic nu este ]ns[ ]n realitate pentru Minulescu dec`t o mic[ floaredecorativ[ sau o emblem[ menit[ s[ disting[ fabrica\ia proprie.

Tot tehnicii sugestiei ]i apar\ine =i forma interogativ[ de care poetul,mai cu seam[ ]n prima lui manier[, a uzat =i chiar a abuzat, poemele saleconstituindu-se dintr-o serie de ]ntreb[ri nostalgice, al c[ror r[spuns ne-definit urmeaz[ s[ se constituie abia ]n imagina\ia cititorului.

Dac[ ]ns[, f[c`nd abstrac\ie de toate aceste mijloace ale mani-erei minulesciene, ne ]ntreb[m dac[ poetul a manifestat vreodat[ oadev[rat[ concep\ie simbolic[ a poeziei, r[spunsul nu mi se pare c[poate fi dat ]n sens pozitiv. C[ci, f[r[ ]ndoial[, c[ „poarta“ la carebate poetul, sau „cheia“ care i-a c[zut din turn nu sunt simboluri,ci alegorii, concep\ii no\ionale mai mult sau mai pu\in limpezi,folosind pentru a se exprima obiecte din lumea sensibil[, asociate cuele printr-o leg[tur[ exterioar[ =i factice.

Adev[rata poezie simbolist[ a fost o form[ a liricii indirecte, un mod alpoetului liric de a se exprima printr-un mediu de aparen\e obiective (depild[ printr-un piesaj), sau cel pu\in printr-o impresie nemijlocit[ primit[de la lucruri. Simbolismul a ]nsemnat, prin aceast[ ]ndrumare a lui, ungest al rezervei =i discre\iei lirice, un pas c[tre intimitatea mai ad`nc[ acon=tiin\ei, o reac\ie antiretoric[. „Prends l’éloquence et tordslui le cou“,sf[tuia Paul Verlaine pe tinerii lui contemporani. N-a existat ]ns[ un altpoet mai retoric ca Ion Minulescu. Sub ]nveli=ul manierelor lui simboliste,adev[rata fire a poeziei sale ni se dezv[luie abia atunci c`nd o ]n\elegem cape o form[ nu numai a limbii vorbite (ceea ce ]n definitiv st[ ]n fireaoric[rei poezii), dar a limbii declamate. De aici porne=te, ]mpreun[ cumuzicalitatea ei contagioas[, toleran\a ei pentru locurile comune alelimbajului, enumera\iile =i amplific[rile ei retorice, mul\imea interjec\iilor=i antitezelor ei, forma ei adresat[. £...¤

TUDOR VIANU, Ion Minulescu al posterit[\ii, ]n vol. Figuri =i formeliterare, Editura Casa +coalelor, Bucure=ti, 1946, p. 118–125.

Dac[ Bacovia se pune ]n scen[ pentru a se exprima, Ion Minulescujoac[ teatru pentru a se disimula. La el estetismul caracteristic simboli=tilorpare a=a de evident ]nc`t nu mai trebuie dovedit. Toat[ poezia minu-lescian[ const[ ]n ceremonialul pe care-l propune, ]n afectare =i gran-dilocven\[, ]n bufoneria pur[. Ea este cel dint`i exemplu limpede de poeziea poeziei din literatura rom`n[. Valoarea vine nu din „sinceritatea“ lim-

Ion Minulescu

294

bajului, ci din dispropor\ia pe care poetul o cultiv[ ]ntre ceea ce are de spus=i felul ]n care spune. La drept vorbind, Minulescu nu spune nimic (subacest raport, emo\iile lui sunt de o banalitate des[v`r=it[); =i atunci sepreface c[ spune. Indiferent de tem[ — totul este simulat: iubirea, triste\ea,nostalgia metafizic[. Poetul este un simulant, dar unul plin de talent, ]nstare s[ joace orice rol, inclusiv pe al s[u propriu. £...¤

NICOLAE MANOLESCU, Metamorfozele poeziei, Editura pentru lit-eratur[, Bucure=ti, 1968, p. 23–24.

£...¤ Poeziile lui Minulescu =i roman\ele sale ]n primul r`nd uzeaz[deci de fondul de motive caracteristice, dar, ]n ceea ce au ele mai original,p[streaz[ doar fiorul emotiv pe care ]l cresc treptat dup[ traiectoria=tiut[, pentru a-i rezolva tensiunea ]n final. }ncheierea nu e deci nicilogic[, nici retoric[ (dec`t ]n limitele ar[tate), nici anecdotic[ propriu-zis, de=i anecdota pare a da semnul multor poezii, dar o anecdot[ ermetic[]ntruc`t facilitatea e aparent[ =i accesibilitatea fals[. }n ]ncheieri serezolv[ doar tensiunea specific[ printr-un acord final, cum se ]nt`mpl[,de exemplu, ]n strofa ultim[ a Roman\ei celor trei roman\e, care ]ncepeprin motivul ini\ial, ]n crescendo, „Mi-am zis: / Voi scrie trei roman\e...“,pentru a aduce tonurile grave: „Dar azi, din aurul de alt’dat[ / +i dincarminul de pe buze / Nu mi-a r[mas dec`t o pat[ — / O pat[ verde,ce m-apas[ ca =i o piatr[ funerar[ / Sub care dorm, ca-n trei sicriuri, /Trei stinse-acorduri de chitar[!...“.

Nici poeziile scrise pe un pretext epic nu ne duc la alte concluzii. Sesatisface aici, e drept, o anume voca\ie anecdotic[ sau epic[ a luiMinulescu, dup[ cum ]n poeziile lirice s-a satisf[cut voca\ia lirico-sentimental[, cum este cazul mai ales al Strofelor pentru elementelenaturii sau al Strofelor pentru faptele diverse, dar totul se opre=teaici c[ci, ]n principal, sensul gratiut se p[streaz[.

Urmeaz[ oare, din acestea, c[ avem ]n persoana acestui poet un]nchin[tor gratuit al formelor estetice goale? Nicidecum. Necesit[\i deexigen\[ ne-au f[cut s[ p[=im mai ]nt`i pe acest teren pe care ]ns[ nuvom ]nt`rzia, relu`nd o idee expus[ anterior =i anume aceea dup[ careprin anumite semne =i motive putem considera c[ poezia lui Minulescuse ridic[ pe o problematic[ uman[ destul de dens[, conceput[ cu ochiulunui spirit clasic. Este, desigur, nivelul de cea mai mare ad`ncime alacestei poezii, deasupra c[ruia se ridic[, mult mai vizibil[, suprastructura

Nu sunt ce par a fi

295

unui fond de tr[iri =i sentimente de natur[ simbolist[ =i modern[, ]ntrecare nostalgia blazat[, un anume rafinament de sim\ire =i ceea ce Lovines-cu numea instinctul migra\iei iese mai puternic ]n relief. }n totalitateasa, problematica uman[ =i etic[ a operei lui Minulescu este ]ns[ departede a fi difuz[, r[sp`ndit[ superficial, cheltuit[ ]n ie=iri sporadice =i]nt`mpl[toare. Ea de\ine un sens constructiv destul de pregnant,organiz`ndu-se p`n[ la urm[ ]ntr-un adev[rat nucleu al unei virtualedrame. Iar poate c[ semnifica\ia cea mai distinctiv[, mai cuprinz[toare=i mai de esen\[ totodat[ a dramei care se consum[ ]n poezia lui Minules-cu, este aceea tragicomic[ a arlechinului. Dealtfel, obsesia temei estevizibil[ =i ]n teatrul aceluia=i autor. Pruden\a este ]ns[ mai mult reco-mandabil[ ]n formularea sentin\elor pe aceast[ tem[, ]ntruc`t simpladenumire a semnului respectiv =i ]ncadrarea operei minulesciene subputerea lui reprezint[, poate, un abuz, =terg`nd fortuit o serie de aspectepentru a promova altele. }n ce ne prive=te, nu \intim mai mult dec`t lao ]ncadrare liber[ ]ntr-o tipologie uman[ caracteristic[, av`ndproblematica =i o rezolvare artistic[ specifice. Iar, pentru a face leg[turacu o idee exprimat[ ]n prelimin[rile ]nsemn[rilor noastre despre acestpoet, identific[m aici un alt drum posibil de acces spre regiunile clasice,c[rora, hot[r`t, drama at`t de veche a arlechinului le apar\ine.

C`t prive=te sensul estetic de interpretare a acestui fond dramatic,dat de inten\ia de a produce emo\ia artistic[ pur[ prin realizarea formuleide roman\[ sau poezie simbolist[, debarasat[ de balastul no\ional precis=i ]n care am putut identifica un program ermetic, el este ob\inut printr-unproces creator foarte subtil, de domeniul experimentului muzical pursimbolist. Astfel c[ muzicalitatea poeziei lui Minulescu ni se pare multmai complex[ dec`t simplul aspect sonor; ea se realizeaz[ prin conjugareaunor tehnici subtile, la confluen\a dintre lirism =i gestul retoric ultim. Oastfel de poezie deci, dac[ e frumoas[, e frumoas[ ]n sine sub aspectul eimuzical, gratuit, iar nu ]n vreo semnifica\ie imediat[ cu oarecaregr[bire. £...¤

}n\eles ]n adev[rata lui valoare, Minulescu este un poet major. }n]ntregimea ei, poezia lui este un univers, dac[ nu neap[rat prin amploareaplanului tematic, ]n orice caz prin cantitatea =i calitatea fluxului poetic.Valoarea acestei poezii credem c[ st[ mai degrab[ ]n condi\ia ei inefabil[,]n farmecul ei complex, subtil =i facil totodat[, dar mereu original. Ca =i ]ncazul altor scriitori impu=i prin factura expresiei (Creang[, Sadoveanu),

Ion Minulescu

296

orice imita\ie r[m`ne palid[. Un neajuns intern de care sufer[ =i care ]=iare desigur explica\ia lui este c[ aceast[ poezie, chiar c`nd nu-=i propunes[ fie vulgar[, este uneori pretabil[ la vulgarizare =i chiar, dup[ cum amv[zut, la o interpretare facil[ din partea criticii. Limitele ei ]ns[, ]n total-itate, nu pot fi altele dec`t impuritatea liniei, abuzurile ]mportrivagratuit[\ii, coruperea inefabilului.

Mircea TOMU+, Poezia lui Minulescu, ]n vol. 15 poe\i, Editura pentruliteratur[, Bucure=ti, 1968, p. 98, 100–102, 105–110, 111.

£...¤ }n ce a constatat, totu=i, revolu\ia minulescian[? Poetul ]ncepefronda f[c`nd din roman\[ poezie programatic[. Afi=eaz[ ]n acest sensun cosmopolitism doctrinar, care este ]ns[ ]n primul r`nd polemic: antifilis-tin, antitradi\ionalist, antisedentar.

Din ra\iuni programatice, deci, volumul de debut din 1908 se cheam[Roman\e pentru mai t`rziu. Atmosfera c[r\ii are pulsul =i toat[ viziuneaprogramului Aprinde\i tor\ele! cu care poetul deschidea, ]n acela=i an„Revista celorlal\i“. Titlul stimuleaz[ exerci\iul comprehensiv al contem-poranilor =i, poate, braveaz[ ironic ]n fa\a criticii prea circumspecte.

Odat[ ajuns[, prin Minulescu, la pragul unei „revizuiri“ critice, trebuiev[zut cum s-ar fi putut roman\a posteminescian[ reabilita estetic.

Primul prag de dep[=it fusese desuetudinea genului: prea confesiv[ ]ntradi\ie, roman\a trebuia acum s[ disimuleze, ]i trebuia deci un transferestetic mai elaborat, o poetic[. Un alt punct al programului a fost desigurmasca =i nimic nu era mai concordant cu ]nclina\ia teatral[ a lui Minu-lescu. Apoi arsenalul stilistic, caduc, nu mai putea avea dec`t o valoareparodic[. Numic mai potrivit, iar[=i, cu voca\ia lui Minulescu. Poetul]ntrunise toate calit[\ile ca s[ fi putut reabilita „lirismul comun“ a c[ruiavarie ]ncepuse, cum spunea Zarifopol, de mult[ vreme: „}n Heine, chiar,gitaristul tipic al burgheziei sentimentale, a ]nceput criza liricii comune.El a turnat ]n stropul semnificativ al c`ntecelor otrava original[ a hu-morului =i persiflajului“. S[ recitim deci roman\ele lui Minulescu dinacest unghi =i vom g[si una din notele lor definitorii ca apar\in`nd deo-potriv[ unei structuri poetice vizibil moderne ca =i unui program esteticfoarte la obiect: c[i sigure c[tre succesul larg. Dac[ privim atent nurecuzita petulant[ (care va fi turmentat, desigur, atunci pe cititorul comun),ci aceast[ dedublare modern[, cu inteligenta prelucrare estetic[ a exce-sivei nevoi de autoexprimare, a instinctului bufon, a sterilit[\ii lucide

Nu sunt ce par a fi

297

premature, vom ]n\elege de ce Ion Munilescu a fost o prezen\[ eficace ]nmi=carea poetic[ a timpului.

Roman\a rom`neasc[ devine, a=adar, la Minulescu atent[ la ea ]ns[=ica gen, programatic[: ]n spe\[ parodic[ =i estetizant[; ea asimileaz[ acumtot prin „sincronizare“ tehnica impresionist[ a poeziei de nota\ie ]n bunacord cu viziunea relativist[ a poetului, dar =i cu nevoia cititorului de a]nnoi filtrul perceptiv pentru lumea lui de senza\ii =i sentimente.

Autohtonismul minulescian apare mult dincolo de programul de acli-matizare a poeziei apusene =i ]n afara „duhului ornamental“ al prozodieisale, cu „arpegiile“, simetriile, triadele =i laitmotivele sale, cu parafrazeledecorative =i stilizarea „olteneasc[“ a unor decoruri. Autohtonismul seinstaleaz[ cu adev[rat ]n ]ns[=i viziunea minulescian[; g[sim aici o conflu-en\[ a estetismului cerebral occidental, de esen\[ livresc[, =i a sim\uluibalcanic al decorativului, cu bazarul, luminozit[\ile, pitorescul peisagistic,rafinamente ale unui estetism senzual, neepuizat de contempla\ia muzeis-tic[. Un poet cu bun[ intui\ie a fost chiar tentat s[-l includ[ pe Minulescu]ntr-o serie afectat[ de „dubla influen\[ a iconografiei bizantine =i\[r[ne=ti“, ]ntre Voiculescu, Blaga, Maniu, Arghezi =. a.

Modul Minulescian de a contempla lumea este tradi\ional, adic[ extra-vertit, tradi\ia imediat[ fiind aceea a romantismului nostru clasicizant =iplasticizant, vizibil la to\i poe\ii ]nceputului de secol. £...¤

GABRIELA OM{T, Postfa\[ la vol. Versuri, Seria „Arcade“. EdituraMinerva, Bucure=ti, 1977, p. 264–271.

in format digital/Descarcare carti/Ion...

Documents

Transcript of in format digital/Descarcare carti/Ion...