Post on 18-Jul-2016
description
Este o personalitate complexă, fiind
medic, dar şi un scriitor complet-creând
poezii, piese de teatru si proză
Debutul editorial a fost în anul 1916 cu
volumul Poezii,urmând Din ţara zimbru-
lui(1918), Pârga(1921),Poeme cu îngeri
(1927), Destin(1933),Urcuş(1937),Între-
zăriri(1939).
Volumul de poezii cel ma reprezentativ
este „Ultimele sonete închipuite ale lui
Shakespreare în traducere imaginară de
Vasile Voiculescu” (sonete de dragoste).
În piesele sale de teatru se observă o
largă paletă tematică, printre care şi obiceiurile şi tradiţiile autohtone: volumul Duhul pământului, ce conţine piesele
Umbra şi Fata ursului, precum şi volumul Demiurgul(1943) si Gimnastică sentimentală(1972).
Despre Vasile Voiculescu se spune ca este un adevarat
„miracol”, în sensul că, după moartea acestuia,s-a
constatat că el a continuat să scrie în scurtul interval de
până la încarcerare poezie dar, mai ales, surprinzător de
multe opere în proză, tipărite postum.
Proza scurtă a lui Vasilescu nu lasă impresia de lipsă de
experienţă sau improvizaţie, scriitorul creând de la început
o operă caracterizată de maturitate artistică.
Nicolae Manolescu afirmă că „povestirile lui Vasile
Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe
mijloacele sale şi care nu datorează aproape nimic
poetului. Prozatorul e un magician al ficţiunii.”
Cele mai multe dintre povestirile lui sunt fantastice.
Sursa fantasticului este de natuă folclorică, valorificând
străvechi credinşe şi mituri populare.
Cultivă fantasticul caracterizat prin ambiguitate. Fiind om
de ştiinţă- medic-, Vasilescu este determinat să ofere
cititorului în deznodământul povestirilor şi o explicaţie
raţionale a fantasticului.
Cele mai multe dintre povestirile fantastice au la bază
ideea agoniei lumii magice sub asediul civilizaţiei.
Volume de proză scurtă- Capul de zimbru(1966) şi Ultimul
berevoi(1966) .
Romanul Zahei orbul elaborat între anii 1947-1958,
publicat postum.
Tematic, povestirile pot fi claificate în:
1. Povestiri fantastice (fantastic de esenţă folclorică):
- valorifică personaje ale căror modele pot şi întâlnite în
literatura universală (exemplu-ielele) şi mituri acvatice:
Pescarul Amin, Lostriţa
2. Povestiri anecdotice
- valorifică elemente propriu-zis sau pseudo biografice:
povesti de vânătoare (Căprioara din vis, Sezon mort),
întâmplări din anii razboilui (Capul de zimbru)
- valorifică mituri autohtone cu privire la animalul primordial:
Ultimul berevoi (ursul primordial ce antrenează taurul
primordial), În mijlocul lupilor
3. Snoave (după modelul popular)
- Exemplu Ciorba de bolovan
Romanul Zahei orbul prezintă viaţa unui uriaş ce trece
prin diferite medii sociale şi prin diferite experienţe la
limita legalităţii şi moralităţii, împreună cu un însăţitor ce
nu îşi poate folosi picioarele; roman picaresc (care, prin
intermediul personajului tip picaro-cerșetori, vagabonzi,
aventurieri-, investighează, cu accente satirice, cele mai
diverse medii sociale, moravuri, reliefând amănuntul
pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare)