Post on 13-Aug-2015
Uniunea consensuala vs casatoria
Societatea moderna este una a schimbarilor continue, a modificarii raporturilor dintre barbat si femeie si
chiar de modificarea a modelelor culurale, morale si religioase pe care aceasta le are. Aceste modificari au venit
ca urmare a schimbarilor ce au avut loc in intreaga societate. Astazi importante nu sunt valorile culturale sau
morale ci cele materiale. Astfel, dezvoltarea economica a dus si la o revolutie a individului, care este tot mai
interesat de bunurile materiale, de un nivel cat mai ridicat de trai si de o pozitie sociala cat mai buna.
Insa, pentru a vedea cum a evoluat familia si unde a ajuns ea astazi trebuie sa vedem cum este definita
familia si ce reprezinta ea in societatile traditionale. “Familia reprezinta grupul social ai carui membri sunt
legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport
economic si au grija de copii.” (Murdock, 1949) Aceasta este definitia clara a familiei din orice societate si din
orice perioada istorica. Au existat si exista diferente de la societate la societate si de la o perioada la alta, insa
caracteristicile de baza sunt aceleasi. Existenta acestor diferente este surprinsa si in “Dictionar de sociologie”
(Bucuresti, 1998, p.234), coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu: “Fiecare societate are un anumit
sistem familial, adica un sistem de reglementare a relatiilor dintre barbatii si femeile de varsta matura si
dintre acestia si copii. Sistemele familiale pot fi foarte diferite de la o societate la alta, dar ele exista peste tot.
Sistemele familiale se diferentiaza intre ele dupa gradul de cuprindere a grupului familial, forma de
transmitere a mostenirii, modul de stabilire a rezidentei noilor cupluri, modul de exercitare a autoritatii in
cadrul familiei.”
Ca institutie ce sta la baza societatii, familia are 4 functii fundamentale pentru viata societatii: functia
sexuala, economica, reproductiva si educationala. Dintre acestea, prima si cea de a treia au un rol primordial in
perpetuarea speciei, nesatisfacerea acestora ducand la sfarsitul societatii. Functia economica joaca un rol
important in dezvoltarea economica a societatilor, iar cea de a patra are rolul de a transmite valorile culturale si
religioase ale fiecarei societati mai departe, pentru ca aceasta sa nu se stinga, sa nu isi piarda identitatea
culturala. O caracteristica importanta a familiei traditionale este aceea ca in cadrul acesteia barbatul are in
primul rand un “rol economic”. Principala sa obligatie, principalul sau rol este acela de a aduce resursele
materiale necesare desfasurarii in bune conditii a vietii de familie, in timp ce femeia trebuie sa se ocupe de
treburile gospodaresti si de educatia copiilor. Cu toate ca rolul femeii este unul mult mai important, ea avand
practic datoria de a avea grija de intreaga familie si de gospodarie, barbatul are o influenta foarte mare deoarece
rolul sau economic ii confera o mai mare putere si are in final un cuvant important de spus in luarea deciziilor..
Dezvoltarea societii a avut o mare influenta si asupra familiei. Cu toate acestea, pe parcursul istoriei,
pana la jumatatea anilor 1900, familia traditionala nu a cunoscut modificari majore. Sotul in continuare este cel
care se ocupa de partea financiara, in timp ce femeia nu poate trece dincolo de rolul de sotie si mama. Insa, in
anii 1900 incepe si emanciparea femeii. Aceasta doreste sa treaca peste barierele sociale existente si doreste tot
mai mult sa se implice mai mult in viata sociala si economica a comunitatii sau societatii din care face parte. De
fapt, putem spune ca acesta este momentul in care familia incepe sa cunoasca tot mai multe modificari,
deoarece femeia nu mai poate acorda acelasi timp menajului, implicandu-se tot mai mult si in alte activitati.
Acum tot mai multe femeii incep sa lucreze, sa contribuie si ele la veniturile familiei. Insa, acest lucru a avut, in
conceptia unora, o influenta negativa asupra familiei si a educatiei copiilor. Aceasta a provocat o emancipare a
femeii atat in plan social cat si familial. Dorinta de egalitate cu barbatul modifica structura de autoritate si de
roluri in cadrul familiei. Astfel incepe sa se dezvolte idea existentei familiilor bazate pe dialog si parteneriat si
incheierea etapei in care familia era condusa prin autoritatea barbatului si doar a lui. Principala urmare a acestei
emancipari a fost faptul ca tot mai multe femei fac o cariera iar acest lucru a dus la trecerea pe planul secund a
preocuparilor pentru familie si pentru cresterea copiilor. Din aceasta cauza foarte multi au fost cei care s-au
opus acestui nou mod de viata adoptat de tot mai multe femei.
Dezvoltarea societatii si emanciparea femeii a dus si la modificarea intelesului pe care familia il avea pana
atunci. Incepand cu anii 1970 au inceput sa se extinda tot mai mult si alte alternative de viata, alternative la
casatorie. Dintre aceste alternative putem aminti: celibatul, coabitarea consensuala, familiile fara copii sau chiar
familiile monoparentale. Astfel, acum dispare acea conceptie potrivit careia familia sta la baza existentei si
dezvoltarii societatilor. Acum, chiar si cele patru functii care pana acum erau atribuite familiei, sunt acum
impartite intre aceasta si alte institutii sau sunt realizate si inafara familiei. In societatile moderne functia
educationala si de transmitere a culturii este impartita intre familie si scoala, insa rolul celei de a doua institutie
este tot mai mare. Functia de reproducere nu mai este realizata doar in cadrul familiei. Numarul copiilor care se
nasc intr-un cuplu care nu este casatorit este tot mai mare, la fel fiind si numarul femeilor care apeleaza la
diferite tehnici medicale de a ramane insarcinata. Nu in ultimul rand, functia sexuala nu mai este realizata doar
de membri cuplului casatorit. Este bine cunoscut faptul ca in societatile moderne sexualitatea nu mai este un
subiect tabu iar relatiile sexuale nu se mai desfasoara doar in cadrul unei familii.
Dintre toate alternativele la casatorie si dintre toate formele moderne de organizare a vietii de cuplu, cea
mai raspandita este coabitarea consensuala care este “uniunea heterosexuala fara casatorie legala”.
(“Dictionar de sociologie”, Coord. Catalin Zamfir/ Lazar Vlasceanu, p. 111) Uniunea partenerilor intr-o astfel
de coabitare este bazata, in marea majoritate a cazurilor, pe afectivitate. Coabitarea consensuala a existat inca
din cele mai vechi timpuri in toate societatile, insa ea s-a extins tot mai mult in societati in perioada moderna.
Daca acum ea este privita in unele comunitati ca ceva normal si este acceptata ca atare, in trecut aceasta
coabitare era considerate devianta iar cei care faceau parte dintr-un cuplu ce apela la acest mod de viata erau
marginalizati.
In prezent, uniunea consensuala a devenit o alternativa la casatorie, tot mai multi fiind cei care apeleaza la
aceasta forma de organizare a vietii de cuplu. Multi considera ca aceasta coabitare este foarte asemanatoare cu
casatoria, chiar daca lipseste baza legala care sa demonstreze acest lucru, adica actul de casatorie. De multe ori,
coabitarea este faza premergatoare casatoriei. Desi membrii cuplului nu simt aceeasi responsabilitatea ca in
cadrul unei casatorii, ei sunt foarte legati unul de celalat, dar ofera o mai mare atentie satisfactiei personale, in
special celei sexuale. Cu toate ca este foarte raspandita, coabitarea este in continuare condamnata de cei
conservatori sau religiosi. Din aceasta cauza, cei care traiesc in uniunea consensuala apleaca mai putin urechea
la aspectele religioase, traditionale.
Vorbind despre coabitarea inainte de casatorie, implicit este adus in discutie si subiectul existentei unor
relatii sexuale inainte da casatorie. In lucrarea “Sociopsihologia si Antropologia Familiei”, Petru Ilut
argumenteaza existenta relatiilor sexuale inainte de casatorie si nevoia tinerilor de a se implica intr-o relatie fara
casatorie astfel: “Scolaritatea prelungita a facut sa creasca mult varsta biologica a tinerilor si deci necesitatea
satisfacerii unor nevoi, in particular a celor sexuale. Coabitarea apare asadar ca o forma oarecum oficializata
social a sexualitatii nonmaritale si ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insumand o serie de
avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constangerilor maritale.” (p. 202-205). In Romania
atitudinea fata de libertatea vietii sexuale a devenit mai relaxata dupa 1990, dupa indepartarea sistemului
comunist. Exista insa si aici diferente in functie de sex. Astfel, se considera ca barbatii sunt mai indreptatiti sa
aiba relatii sexuale inainte de casatorie, acest lucru ducand la formarea imaginii de “macho”. In ceea ce priveste
femeile, lor inca li se mai cere “puritate” pana la casatorie. Cresterea libertatii in ceea ce priveste viata sexuala
face ca aceasta functie sa nu mai apartina doar familiei, ea fiind impartita si cu alte modele de organizare a vietii
la care pot apela 2 indivizi.
Vorbind de coabitare ca o alternative la casatorie, este interesant de urmarit care sunt punctele in care cele
doua se aseamana si unde se face diferenta. In ceea ce priveste asemanarile trebuie precizat faptul ca ambele se
realizeaza liber, cu acordul celor direct implicati. Casatoria se poate oficializa doar daca cei doi isi dau acordul
verbal si apoi scris, iar uniunea consensuala poate exista doar daca partenerii sunt de acord cu adoptarea acestui
stil de viata. Din aceasta cauza probabil cea mai buna denumire a acestui tip de relatie este uniunea
consensuala. O alta asemanare importanta este faptul ca atat casatoria cat si coabitarea se bazeaza pe sentimente
si pe afectiunea dintre parteneri. In ceea ce priveste partea financiara, in ambele cazuri bunurile materiale si
financiare sunt folosite la comun, fara a exista diferente majore. Daca pana recent, copiii nascuti in afara
casatoriei erau marginalizati si stigmatizati de societate, astazi sunt tot mai frecvente cuplurile necasatorite in
care exista si un copil.
In ceea ce priveste diferentele, acestea nu sunt majore, dar tin in primul rand de organizarea legala.
Casatorie se legalizeaza si este recunoscuta de stat. Pentru coabitare nu exista insa un temei legal. Sunt foarte
putine acele tari in care coabitarea este recunoscuta legal si unde ea se poate si oficializa fara a fi nevoie de
prezenta la starea civila. O alta deosebire importanta este aceea ca in cazul casatoriilor despartirea poate dura
mai mult si poate fi foarte urata. Din aceasta cauza, cei care traiesc in uniune consensuala se simt mult mai
liberi din acest punct de vedere. In aceste situatii sunt evitate acele naplaceri sau complicatii pe care le poate
aduce un divort. In cazul coabitarii partenerii se simt mult mai liberi, considerand ca nu au aceeasi
responsabilitate ca in cazul unei casatorii. In cazul unei relatii de casatorie despartirea apare doar atunci cand
intre cei doi se fac simtite motive temeinice de divort, doar atunci cand apar probleme ce nu mai au posibilitatea
de a fi rezolvate. Intr-un cuplu necasatorit, insa, motivele de despartire pot aparea mult mai usor iar ele sunt
mult mai putin serioase decat in cadrul unei casatorii.
In ceea ce priveste motivele pentru care acestia hotarasc sa locuiasca impreuna, ele pot fi multiple. Cu
toate acestea, am putea desemna ca fiind principalul motiv dorinta de a sta mai mult timp impreuna. Odata
prinsi intr-o relatie, ei descopera nevoia de a petrece tot mai mult timp cu partenerul lor. Un alt motiv este si cel
financiar. Dupa cum se stie, problemele vor fi mereu mai usor de rezolvat atunci cand sunt doi si de aceea multi
considera ca alaturi de partenerul sau problemele financiare vor fi mai usor de evitat sau rezolvat. Pentru muti
tineri, perioada de coabitare alaturi de partener reprezinta o perioada de pregatire pentru casatorie. De fapt,
coabitarea are intr-o mare masura avantajele unei casatorii, insa sunt evitate costurile unui posibil divort. De
multe ori coabitarea apare si in randul acelor tineri care isi doresc o casatorie dar nu au resursele financiare de a
o realiza, in aceasta situatie uniunea consensuala fiind cea mai buna alternativa.
Referindu-ne la posibilele influente ale coabitarii asupra casatorie, raspunsul pe care il vom intalni cel mai
des la specialisti este acela ca uniunea consensuala nu este o pregatire pentru casatorie, ci mai degraba o
pregatire pentru divort. De ce exista aceasta varianta? Deoarece intrati in casatorie dupa o perioada de coabitare,
partenerii deja se cunosc foarte bine, iar starea de monotonie care se instaurase inainte de aceasta va continua si
dupa oficializarea casatoriei, iar acest lucru poate produce incidente neplacute intre parteneri, care, inevitabil,
ajung la divort. O alta posibila explicatie a acestei teorii poate fi si urmatoarea: multe cupluri ce intampina
diverse probleme in perioada coabitarii, de cele mai multe ori acestea fiind de comunicare, considera ca
realizarea casatoriei le va modifica viziunea asupra relatiei lor si, implicit, si problemele existente. Insa, simplul
act ce se semneaza la starea civila nu inseamna automat si indepartarea problemelor existente intre partenerii de
cuplu. Iar in aceasta situatie apare din nou divortul ca ultima modalitate de remediere a relatiilor existente intre
cei doi. In sustinerea acestei teorii este si studiul realizat de specialisti pentru publicatia britanica “Journal of
Marriage and Family” in 2002 – “Dupa examinarea tiparelor de coabitare si casatorie intre circa 13.000 de
adulti…sociologii au conchis ca perechile care traiesc impreuna inainte de casatorie sufera nivele mai ridicate
de conflicte in casatorie si nu comunica la fel de bine.”
Referitor la efectele coabitarii asupra casatoriei, Petru Ilut in aceeasi lucrare amintita mai sus afirma totusi
ca “luata in sine” coabitarea nu afecteaza negativ rata casatoriei “din mai multe ratiuni: majoritatea
coabitarilor sunt premaritale, prelungirea varstei la casatorie determina o probabilitate mai mica de divort, iar
pe de alta parte a sta impreuna da posibilitatea celor doi sa isi verifice compatibilitatea”( p. 202).
BIBLIOGRAFIE
1. Zamfir, C. / Vlasceanu, L. – “Dictionar de sociologie”, Editura Babel, Bucuresti, 1998
2. Ilut, P. – “Sociopsihologia si antropologia familiei”, Editura Polirom, 2005
3. www.ucg.org – “Journal of Marriage and Family”
4. www.unibuc.ro – Chebrea, G. – “Regimul social-politic si viata private(familia si
politicile familiale in Romania )”
5. www.iccv.ro – Simion, M. – “Familia in Europa intre anii 1960 – 2000”