Semnul – parte componentă de bază a comunicării la diferite niveluri

În funcţie de existenţa unor relaţii cu alte semne sau obiecte denotate: Informale-care sunt caracterizate preponderent de relaţii semantice şi mai puţin sau chiar de loc de o sintaxă.Astfel de semne sunt întilnite în politică sau religie. Formale-caracterizate în special de sintaxă şi mai puţin sau chiar de loc de semantică.Aici se încadrează logica formală, teoria limbajelorformale sau matematica pură. Notaţionale-care au şi sintaxă şi semantică.Aici se pot enumera limbile naturale, notaţiile muzicale, matematica, logica aplicata ş.a.

Tipologia semnelor

Clasificarea făcută de Mead: Orientare-generată de impulsuri perceptive. Prelucrare-generată de impulsuri de prelucrare. Îndeplinire-caracterizată de impulsuri de satisfacere sau defulare.

Tipologia semnelor

Clasificarea făcută de Charles Morris:

Designative-prin care agentul capătă informaţii de orientare.

Prescriptive-care îi indică agentului cum să se comporte.

Apreciative-care îi permit agentului să aprecieze efectul acţiunilor sale.

Tipologia semnelor

După modul de transmitere:

-vizuale

-fonic

-adresate altor simţuri

Tipologia semnelor

După origine:

-naturale

-intenţionale

Tipologia semnelor

După natura raportului simbolic:

-semne proprii

-semne transpuse (cînd semnificatul devine semnificant)

Tipologia semnelor

După natura desemnatului: -semne ce desemnează lucruri. -semne ce desemnează alte semne.

Tipologia semnelor

„Nu avem capacitatea de a gindi fără semne.

Gîndirea nu doar se află în lumea organică, ci se şi dezvoltă acolo.”

CH.Sanders Peirce