Test lapusneanul

Post on 03-Jul-2015

689 views 3 download

Transcript of Test lapusneanul

Lucrare de verificare

Reliefând trăsăturile personalităţii lui Alexandru Lăpuşneanu, elaboraţi un eseu cu titlul „Alexandru Lăpuşneanul – prototipul tiranului medieval”

În caracterizarea personajului acordaţi atenţie:- pasajelor în care personajul este caracterizat de către naratorul heterodiegetic

subiectiv;- pasajelor în care personajul se autocaracterizează;- pasajelor unde Alexandru Lăpuşneanu este caracterizat de alte personaje;- gesturilor şi mimicii personajului;- pasajului din capitolul al III-lea al nuvelei, la un aspect al fizionomiei

personajului care arată lipsa lui de sinceritate în ceea ce priveşte împăcarea cu boierii;

- elementelor romantice din acest pasaj menite a evidenţia şi mai mult disimularea personajului;

- pasajelor din care reiese caracterul sadic, machiavelic, cinic şi sarcastic al personajului

- modalităţilor de expunere: antitezei romantice, dialogului, descrierii.- prezentarea a doua scene reprezentative pentru evoluţia personajului

- reliefarea modalităţilor de caracterizare

În încheiere:- puteţi să subliniaţi cele afirmate în eseu prin aprecierile critice ale unor personalităţi de marcă ale istoriei şi criticii literare româneşti; ( Evidenţiind importanţa nuvelei în istoria literaturii române, George Călinescu menţionează în „Istoria literaturii române române de la origini până în prezent”:

„Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela Alexandu Lăpuşneanul, care ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, de cuvinte memorabile, de observaţie psihologică şi sociologică acută, de atitudini romantice şi intuiţie realistă. Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpuşneanu e genialoid, plin de contradicţii, un monstru moral,... odată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel şi totodată fricos de damnare”. (1982, pag. 216)