Dr.civil Test

21

Click here to load reader

description

c

Transcript of Dr.civil Test

Page 1: Dr.civil Test

CONTRACTUL DE VÎNZARE – CUMPĂRARE

1. Noţiune şi caractere juridice;2. Condiţiile de validitate ale contractului de vînzare – cumpărare;3. Elementele şi forma contractului de vînzare – cumpărare;4. Efectele contractului de vînzare – cumpărare;5. Riscul pieirii fortuite a bunurilor;6. Drepturile cumpărătorului în cazul cumpărării bunurilor cu vicii;7. Garanţia de evicţiune;8. Dreptul de răscumpărare;9. Dreptul de preemţiune.

1. Noţiune

Codul civil defineşte contractul de vînzare – cumpărare, în care o parte, numită vînzător, se obligă să predea un bun în proprietatea celeilalte părţi (cumpărătorului), iar aceasta din urmă se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Dan Chirică defineşte contractul de vînzare – cumpărare, ca fiind o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintîi preţul lui.Caracterele juridice

Sinalagmatic – vînzarea este un contract sinalagmatic întrucît dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare avîndu-şi cauza imediată în cealaltă: transferul proprietăţii îşi are cauza în plata preţului, iar plata preţului îşi are cauza imediată (cauza obligaţiei) în transferul proprietăţii. În acelaşi timp, fiecare parte contractantă este creditor şi debitor: cumpărătorul creditor, iar vînzătorul debitor al predării lucrului vîndut şi al obligaţiilor de garanţie (pentru vicii ascunse şi evicţiune), vînzătorul creditor, iar cumpărătorul debitor al obligaţiei de plată a preţului şi de preluare a lucrului vîndut.

Consensual – simplul consens (înţelegere), simplul acord de voinţe asupra elementelor esenţiale ale vînzării, adică asupra lucrului vîndut şi a preţului acestuia, valorează contract valabil încheiat, neimpunîndu-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalităţi.

Oneros – părţile contractului de vînzare urmăresc fiecare un interes patrimonial, vînzătorul să încaseze preţul, iar cumpărătorul să dobîndească proprietatea lucrului vîndut. El intră prin urmare în categoria contractelor oneroase definite ca fiind acelea în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj.

Comutativ – vînzarea este un contract comutativ întrucît, încă de la încheierea sa, prestaţiile părţilor sunt determinate şi evaluabile, între ele existînd o anumită echivalenţă, un anumit echilibru .

Translativ de proprietate – se trasmite dreptul de proprietate asupra bunului, altei persoane.

Instantaneu – vînzarea este un contract care din punctul de vedere al transferului proprietăţii de la vînzător la cumpărător are efecte care se produc dintr-o dată.

2. Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de vînzare – cumpărare

Capacitatea juridică necesară persoanei;

Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Acesta nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot interveni sînt:

– Eroarea (nu are autor);

– Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie.

– Violenţa;

– Şantajul;

1

Page 2: Dr.civil Test

– Leziune. Exemplu: un bolnav are nevoie urgent de un medicament pe care-l are vecinul şi care la rîndul său costă 200 lei. Vecinul, folosindu-se de situaţie, pune un preţ cu mult mai mare, de exemplu 3000 lei.Obiectul, care trebuie să fie:

– Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale;– Licit, adică să fie în circuitul civil;– Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al contractului.– Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie să fie:a) Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;b) Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.

3. Elementele şi forma contractului de vînzare – cumpărare.

Contractul de vînzare – cumpărare este constituit din 4 elemente:

1. Bun;2. Preţ;3. Vînzător;4. Cumpărător.Condiţiile bunului1. Să existe sau să poată exista în viitor. Exemplu: roada, vinderea unui automobil pe care persoana încă nu-l are.

2. Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se evita eroarea ca viciu de consimţămînt. Exemplu: crede că cumpără un automobil dar în realitate cumpără o motocicletă. În contract se stabilesc elemente care determină bunul.

3. Să fie în circuitul civil. Bunurile care se află într-o circulaţie restrînsă (specială), au un regim special în ceea ce ţine de vînzarea – cumpărarea lor. Exemplu: armele. Bunurile proprietate publică care servesc uzului tuturor, nu pot servi drept obiect al operaţiunii de vînzare – cumpărare.

Condiţiile preţului

1. Să fie stabilit în bani. Aceasta este necesar, deoarece elementul principal al operaţiunii de vînzare – cumpărare sînt banii.

2. Să fie determinat sau determinabil. Aceasta presupune că trebuie să existe în contract elemente care să determine preţul.

3. Să fie serios, adică să corespundă valorii bunului. Aici nu se cere o echivalenţă exactă.

Forma contractului de vînzare – cumpărare este scrisă, adică autentică sau sub semnătură privată. Aceasta este necesară pentru a dovedi valabilitatea contractului, cît şi este un probatoriu în instanţa de judecată.Promisiunea unilaterală de vînzare, spre deosebire de oferta de a contracta (care este un act juridic bilateral prin care beneficiarul promisiunii îşi rezervă dreptul de a-şi manifesta ulterior voinţa, de a perfecta sau nu contractul. Ex: locatorul, se obligă faţă de locatar să-i vîndă la un preţ stabilit bunul dat în locaţiune, dacă locatarul va vrea să-l cumpere), reprezintă un contract, dar nu este o vînzare, fiind diferită de aceasta şi nu poate produce efectele unei vînzări. Dacă părţile au stipulat un termen, iar înăuntrul acestuia, beneficiarul promisiunii nu şi-a manifestat opţiunea, ulterior, nu-l va mai putea obliga pe promitent să încheie contractul. Atunci cînd promitentul nu-şi execută obligaţia de încheiere a contractului, beneficiarul promisiunii e îndreptăţit de a cere daune interese.

Promisiunea bilaterală de vînzare – cumpărare. Este un acord prin care părţile se obligă pe viitor să încheie un contract de vînzare – cumpărare, avînd fiecare atît calitatea de promitent cît şi cea de beneficiar a promisiunii.

Pactul de preferinţă (de preemţiune). Este o formă unilaterală a promisiunii unilaterale de vînzare, prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul în care se va decide să-l vîndă, va acorda preferinţă unei

2

Page 3: Dr.civil Test

anumite persoane (beneficiarul promisiunii), la preţ egal şi în condiţii egale. Exemplu: locatorul care promite chiriaşului să-i vîndă apartamentul la sfîrşitul locaţiunii.

4. Efectele contractului de vînzare – cumpărare

Prin efecte a unui contract se înţeleg obligaţiile pe care acesta le creează în sarcina părţilor contractului.

Obligaţiile vînzătorului

a) Transferul dreptului de proprietate asupra bunului;b) Garantarea de vicii ascunse, materiale şi juridice (garanţia de evicţiune).Obligaţiile cumpărătoruluia) Transmiterea preţului conform înţelegerii dintre părţi;b) Preluarea bunului şi a dreptului de proprietate a acestuia.Predarea lucrului vîndut. Prin aceasta se înţelege punerea bunului la dispoziţia cumpărătorului, astfel încît acesta să-l aibă în posesie şi să-l poată folosi în calitate de proprietar. Vînzătorul are şi obligaţia accesorie de a conserva bunul pînă la momentul predării către cumpărător.Momentul predării bunului. Este lăsat de lege la aprecierea părţilor. Dacă părţile nu au stipulat un termen atunci se vor aplica dispoziţiile generale, ceea ce înseamnă că aceasta se va face la cererea cumpărătorului, într-un termen rezonabil .Locul predării bunului. Dacă bunul este individual determinat, predarea se va face la locul unde se află bunul în momentul încheierii contractului. Dacă acesta nu este determinat, atunci va avea loc la domiciliul sau sediul vînzătorului.Dovada predării se face prin eliberarea unei chitanţe din partea vînzătorului.Cheltuieli de predare. Acestea revin vînzătorului, iar cheltuielile de ridicare a bunului sînt pe seama cumpărătorului, dacă părţile nu s-au înţeles altfel. În caz de neexecutare totală sau parţială a obligaţiei de predare a bunului, cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare, sau poate rezoluţiona contractul.

Obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse

Viciile – reprezintă defecte sau defecţiuni ale bunului care efectează substanţa, făcînd să-i scadă utilitatea atît de mult încît să nu poată fi folosit potrivit destinaţiei sale.

Condiţiile viciilor:

1. Să existe la momentul încheierii contractului;2. Să fie ascunse, adică să nu poată fi depistate la o examinare atentă a bunului.3. Viciul să fie de o anumită gravitate, adică să afecteze substanţa bunului care să fie improprie folosirii.Viciile se clasifică în:1. Juridice (evicţiunea);2. Materiale.5. Riscul pieirii fortuite a bunuluiArticolul 759. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului

Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului este transferat cumpărătorului în momentul în care vînzătorul şi-a executat obligaţiile contractuale privind punerea bunului la dispoziţia cumpărătorului dacă contractul nu prevede altfel.Cînd contractul de vînzare-cumpărare implică transportul bunului, iar vînzătorul nu este obligat să-l predea într-un loc determinat, riscul se transferă cumpărătorului de la remiterea bunului către primul cărăuş. Dacă vînzătorul este obligat să predea cărăuşului bunul într-un loc determinat, riscul se transferă cumpărătorului numai după remiterea în acel loc a bunului către cărăuş. Dacă cumpărătorul a dat vînzătorului instrucţiuni asupra modului de transportare, iar vînzătorul s-a abătut de la ele fără motiv întemeiat, atunci el este obligat să repare prejudiciul cauzat astfel.În cazul vînzării bunului pe parcurs, riscurile sînt transferate cumpărătorului în momentul încheierii contractului dacă acesta nu prevede altfel.În cazul în care contractul este încheiat după predarea bunurilor, riscurile cunoscute vînzătorului sau a căror existenţă nu putea să nu o cunoască la încheierea contractului rămîn

3

Page 4: Dr.civil Test

ale vînzătorului.În cazul vînzării bunurilor determinate generic, riscul nu trece la cumpărător anterior individualizării bunului.

6. Drepturile cumpărătorului în cazul cumpărării bunului cu vicii

1. Să ceară reparea acestuia;2. Să ceară o reducere a preţului;3. Să ceară contra – valoarea acestuia;4. Să ceară un alt bun de acelaşi gen;5. Să se adreseze în instanţa de judecată dacă nu i-a fost reparat prejudiciul.

7. Garanţia pentru evicţiuneEvicţiunea – este pierderea totală sau parţială a bunului vîndut de către cumpărător, prin efectul unei hotărîri judecătoreşti, care recunoaşte unui terţ un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului în temeiul unei cauze anterioare încheierii contractului.

Subiecţii evicţiunii sînt:

a) Evingătorul;b) Proprietarul evins;c) Vînzătorul garant.Condiţiile evicţiunii:a) Dreptul terţului să se fi născut anterior încheirii contractului;b) Cumpărătorul să nu fi cunoscut acest drept la momentul vînzării;c) Să existe o tulburare de drept, adică să existe o acţiune în justiţie.Tulburarea trebuie să vină de la o persoană terţă. Dacă există o tulburare de drept, cumpărătorul are dreptul de a chema în garanţie pe vînzător. Nechemarea vînzătorului ca fiind un garant, îl eliberează pe vînzător de răspundere, dacă el demonstrează că a prevenit evicţiunea dacă ar fi fost chemat.Efectele garanţiei de evicţiune

a) În cazul tulburării de drept, cumpărătorul are dreptul la chemarea în garanţie pe vînzător. Nechemarea îl eliberează pe vînzător de răspundere, dacă el demonstrează că a prevenit evicţiunea dacă ar fi fost chemat.

b) Cînd cumpărtorul a fost evins, el va avea o acţiune împotriva vînzătorului pentru a fi despăgubit.

Evicţiunea este de 2 tipuri:

1. Totală – pierde în totalitate dreptul de proprietate asupra bunului.Cumpărătorul va avea următoarele drepturi:– Să ceară valoarea lui;– Dacă e frugifer, să i se restituie bunurile culese sau valoarea acestora;– Să ceară restituirea cheltuielilor de judecată;– Să ceară despăgubirile civile (spor de valoare a bunului, beneficiul nerealizat, etc.).2. Parţială – pierde doar o parte din bun.8. Dreptul de răscumpărareDefiniţie. Pactul de răscumpărare sau retractul convenţional consta într-o clauză contractuală permiţând vânzătorului ca într-un termen specificat de lege, de la data încheierii contractului, printr-o simplă manifestare de voinţă din partea sa, să obţină desfiinţarea acelei vânzări şi reluarea lucrului înstrăinat, cu obligaţia de a restitui cumpărătorului preţul, cheltuielile vânzării şi echivalentul sporului de valoare al lucrului vândut rezultată din cheltuielile utile făcute de cumpărător cu bunul între timp.

Dacă în contractul de vînzare-cumpărare vînzătorul şi-a rezervat dreptul de răscumpărare, aceasta se face prin declaraţia vînzătorului faţă de cumpărător că va exercita dreptul de răscumpărare. Declaraţia nu necesită forma stabilită pentru contractul de vînzare-cumpărare .Soarta accesoriilor. Revînzătorul este obligat să predea celui care exercită dreptul de răscumpărare bunul împreună cu accesoriile lui.

4

Page 5: Dr.civil Test

Preţul de răscumpărare. Răscumpărarea se efectuează la preţul de vînzare. Revînzătorul este în drept să ceară compensarea cheltuielilor aferente bunului cumpărat pînă la răscumpărare, în cuantum egal cu creşterea valorii bunului datorită acestor cheltuieli. Dacă bunul pe care trebuie să îl restituie a fost dotat cu un accesoriu, cumpărătorul îl poate reţine dacă nu dăunează bunului.

Repararea prejudiciului cauzat pînă la răscumpărare. Dacă, înaintea exercitării dreptului de răscumpărare, obiectul cumpărat a suferit o înrăutăţire, a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv, persoana care deţine obiectul răspunde pentru prejudiciu.

Dacă obiectul nu s-a depreciat din vina celui de la care se răscumpără sau dacă a suferit o modificare neînsemnată, răscumpărătorul nu poate cere reducerea preţului de cumpărare.

Efectele dispunerii de bun pînă la răscumpărare. Dacă, pînă la exercitarea dreptului de răscumpărare, a dispus de obiectul contractului, cumpărătorul este obligat să înlăture drepturile terţilor asupra bunului. Se consideră că revînzătorul a dispus de bun şi în cazul în care bunul a fost înstrăinat în cadrul procedurii de executare silită sau a fost înstrăinat de către administratorul procesului de insolvabilitate.

Termenul de răscumpărare. Răscumpărarea poate fi exercitată doar în termenul stipulat în contract, care nu poate fi mai mare de 10 ani pentru terenuri şi de 5 ani pentru alte bunuri. Aceste termene nu pot fi prelungite.

9. Dreptul de preemţiune

Dreptul de care se bucura cineva prin lege de a fi preferat in calitate de cumpărător al unui bun. Nu se confundă cu dreptul de preferinţă. Dreptul de preemţiune se naşte direct din lege, fiind prevăzut de o normă juridică imperativă. Ex: înţelegerea dintre vînzător şi cumpărător la cumpărarea unui bun imobil scos la licitaţie. Exemplu: co-proprietarul unei case va propune mai întîi celuilalt co-proprietar de a încheia contractul de vînzare – cumpărare.

Contractul de schimb

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale schimbului.2. Elementele contractului de schimb.3. Condiţiile de validitate ale schimbului.4. Efectele contractului de schimb.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale schimbului

Prin contractul de schimb, se înţelege convenţia încheiată între părţi, numiţi copermutanţi sau coschimbaşi, care se obligă să-şi transmită reciproc un bun, respectiv dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.Conform Codului Civil, părţile contractului de schimb au obligaţia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun. Fiecare parte a contractului de schimb este considerată vînzător al bunului pe care îl înstrăinează şi cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb.Caracterele juridice:

Sinalagmatic – vînzarea este un contract sinalagmatic întrucît dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare avîndu-şi cauza imediată în cealaltă: transferul proprietăţii îşi are cauza în plata preţului, iar plata preţului îşi are cauza imediată (cauza obligaţiei) în transferul proprietăţii. În acelaşi timp, fiecare parte contractantă este creditor şi debitor: cumpărătorul creditor, iar vînzătorul debitor al predării lucrului vîndut şi al obligaţiilor de garanţie (pentru vicii ascunse şi evicţiune), vînzătorul creditor, iar cumpărătorul debitor al obligaţiei de plată a preţului şi de preluare a lucrului vîndut.

Consensual – simplul consens (înţelegere), simplul acord de voinţe asupra elementelor esenţiale ale vînzării, adică asupra lucrului vîndut şi a preţului acestuia, valorează contract valabil încheiat, neimpunîndu-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalităţi

5

Page 6: Dr.civil Test

Oneros – părţile contractului de vînzare urmăresc fiecare un interes patrimonial, vînzătorul să încaseze preţul, iar cumpărătorul să dobîndească proprietatea lucrului vîndut. El intră prin urmare în categoria contractelor oneroase definite ca fiind acelea în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. Comutativ – vînzarea este un contract comutativ întrucît, încă de la încheierea sa, prestaţiile părţilor sunt determinate şi evaluabile, între ele existînd o anumită echivalenţă, un anumit echilibru .Translativ de proprietate – se trasmite dreptul de proprietate asupra bunului, altei persoane.Instantaneu – vînzarea este un contract care din punctul de vedere al transferului proprietăţii de la vînzător la cumpărător are efecte care se produc dintr-o dată.

2. Elementele contractului de schimb

a) Copermutanţii (sau co-schimbaşii);b) Bunurile care se transmit reciproc.Condiţiile bunului1. Să existe sau să poată exista în viitor. Exemplu: roada, vinderea unui automobil pe care persoana încă nu-l are.2. Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se evita eroarea ca viciu de consimţămînt. Exemplu: crede că cumpără un automobil dar în realitate cumpără o motocicletă. În contract se stabilesc elemente care determină bunul.3. Să fie în circuitul civil. Bunurile care se află într-o circulaţie restrînsă (specială), au un regim special în ceea ce ţine de vînzarea – cumpărarea lor. Exemplu: armele. Bunurile proprietate publică care servesc uzului tuturor, nu pot servi drept obiect al operaţiunii de vînzare – cumpărare. Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de schimb

Capacitatea juridică necesară persoanei;Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Acesta nu trebuie să fie viciat.

Viciile care pot interveni sînt:– Eroarea (nu are autor);– Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie.– Violenţa;– Şantajul;– Leziune. Exemplu: un bolnav are nevoie urgent de un medicament pe care-l are vecinul şi care la rîndul său costă 200 lei. Vecinul, folosindu-se de situaţie, pune un preţ cu mult mai mare, de exemplu 3000 lei. Obiectul, care trebuie să fie:

– Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale;– Licit, adică să fie în circuitul civil;– Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al contractului.– Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie să fie:a) Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;b) Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.4. Efectele contractului de schimbPrin efecte a unui contract se înţeleg obligaţiile pe care acesta le creează în sarcina părţilor contractului.

Obligaţiile vînzătorului

a) Transferul dreptului de proprietate asupra bunului;b) Garantarea de vicii ascunse, materiale şi juridice (garanţia de evicţiune).Obligaţiile cumpărătoruluia) Transmiterea preţului conform înţelegerii dintre părţi;b) Preluarea bunului şi a dreptului de proprietate a acestuia.

6

Page 7: Dr.civil Test

Predarea lucrului vîndut. Prin aceasta se înţelege punerea bunului la dispoziţia cumpărătorului, astfel încît acesta să-l aibă în posesie şi să-l poată folosi în calitate de proprietar. Vînzătorul are şi obligaţia accesorie de a conserva bunul pînă la momentul predării către cumpărător.Momentul predării bunului. Este lăsat de lege la aprecierea părţilor. Dacă părţile nu au stipulat un termen atunci se vor aplica dispoziţiile generale, ceea ce înseamnă că aceasta se va face la cererea cumpărătorului, într-un termen rezonabil .

Locul predării bunului. Dacă bunul este individual determinat, predarea se va face la locul unde se află bunul în momentul încheierii contractului. Dacă acesta nu este determinat, atunci va avea loc la domiciliul sau sediul vînzătorului.

Dovada predării se face prin eliberarea unei chitanţe din partea vînzătorului.

Cheltuieli de predare. Acestea revin vînzătorului, iar cheltuielile de ridicare a bunului sînt pe seama cumpărătorului, dacă părţile nu s-au înţeles altfel. În caz de neexecutare totală sau parţială a obligaţiei de predare a bunului, cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare, sau poate rezoluţiona contractul.Obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse,Viciile – reprezintă defecte sau defecţiuni ale bunului care efectează substanţa, făcînd să-i scadă utilitatea atît de mult încît să nu poată fi folosit potrivit destinaţiei sale.

Condiţiile viciilor:

1. Să existe la momentul încheierii contractului;2. Să fie ascunse, adică să nu poată fi depistate la o examinare atentă a bunului.3. Viciul să fie de o anumită gravitate, adică să afecteze substanţa bunului care să fie improprie folosirii.Viciile se clasifică în:1. Juridice (evicţiunea);2. Materiale.Asupra contractului de schimb se aplică în modul corespunzător regulile contractului de vînzare-cumpărare.În cazul în care bunurile schimbate nu au aceeaşi valoare, diferenţa de valoare poate fi compensată printr-o sumă de bani, numită sultă, dacă aceasta este prevăzută de contract. Sulta nu poate depăşi valoarea bunului.Dreptul de a refuza predarea bunului. Partea care poate demonstra că cealaltă parte nu este proprietar al bunului are dreptul, chiar şi după ce a primit bunul, să refuze executarea prestaţiei la care s-a obligat. În acest caz, partea poate fi obligată să restituie doar ceea ce a primit în baza contractului.Cauzele de ineficacitate

1. Rezoluţie (în cazul executării imediate);2. Reziliere (în cazul executării succesive);3. Revocare (desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut).Asemănări dintre contractul de schimb şi vînzare – cumpărare1. Sunt contracte speciale (numite);2. Au aceleaşi caractere juridice;3. Produc aceleaşi efecte;4. Ambele au un obiect comun;5. În ambele cazuri, părţile au dubla calitate de debitor şi creditor;6. Ambele contracte cer respectarea condiţiilor de validitate cu privire la bun şi la persoană;7. Garanţia de evicţiune, adică de vicii ascunse;8. Abţinerea de la executarea obligaţiilor, în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile;9. Poate interveni rezilierea, rezoluţia şi revocarea;10. Instrument juridic prin intermediul căruia se asigură circuitul bunurilor materiale

Deosebiri dintre contractul de schimb şi vînzare – cumpărare

7

Page 8: Dr.civil Test

1. Denumirea diferită a părţilor contractante;2. La schimb, elementul principal este bunul, la vînzare – cumpărare este preţul;3. Schimbul nu poate fi considerat o varietate de vînzare şi nici o dublă vînzare însoţită de compensarea preţurilor, deoarece înstrăinarea nu se face pentru preţ, ci pentru un alt lucru.4. Contractul de schimb poate avea atît caracter civil (încheiat pentru satisfacerea necesităţilor personale ale participanţilor la circuitul civil de bunuri și valori), cît și caracter comercial (încheiat cu scop lucrativ între participanţii la circuitul comercial), în funcţie de obiectul contractului.5. La vînzare există un vînzător şi un cumpărător, pe cînd la schimb, fiecare parte este, totodată, şi vînzător şi cumpărător.

CONTRACTUL DE DONAŢIE1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaţie.2. Condiţiile de validitate.3. Efectele contractului de donaţie.

1. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE

Conform Codului Civil, prin contract de donaţie, se înţelege acel contract prin care o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile care urmează să fie predate este nul.Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a achita datorii sau sarcini care nu există la momentul încheierii contractului este nul dacă natura şi întinderea datoriilor sau sarcinilor nu sînt stipulate în contract. Contractul care prevede predarea bunului după decesul donatorului este nul.Conform literaturii de specialitate, donaţia este contractul prin care prin care una din părţi, numită donator, îşi micşorează în mod irevocabil patrimoniul său cu un drept, mărind patrimoniul celeilalte părţi, numită donatar, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.Caracterele juridicea) Unilateral, creînd obligaţii doar în sarcina donatorului. Donatorul nu îşi asumă nici o obligaţie faţă de donator, avînd în schimb o îndatorire de recunoştinţă, care însă este de natură legală şi nu contractuală, fiind sancţionată cu revocarea donaţiei, în cazul în care donatorul se face vinovat de ingratitudine faţă de donator.b) Gratuit al donaţiei constă în aceea că donatorul acceptă să dobîndească unul sau mai multe bunuri fără să se oblige la plata vreunui echivalent al bunurilor respective.c) Irevocabil. Are forţă obligatorie între părţi. Dar, irevocabilitatea donaţiilor are un caracter special, mai accentuat decît forţa obligatorie a oricărui contract, în sensul că în materie de donaţii irevocabilitatea priveşte nu numai efectele, ci însăşi esenţa contractului, fiind o condiţie de valabilitate pentru formarea lui.d) Translativ de proprietate.e) Ca şi orice contract, donaţia presupune un acord de voinţă, pe de o parte voinţa donatorului, adică animus donandi de a transmite un bun, iar de cealaltă parte, voinţa donatarului de a-l accepta. Fără oricare dintre aceste 2 elemente, donaţia nu este posibilă. Ceea ce interesează la donaţie, este intenţia.f) Real.Încheierea contractului de donaţieContractul de donaţie se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului. În cazul în care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte părţi, transmiţătorul poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul căruia trebuie să declare că acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea termenului, contractul se consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat să accepte donaţia. În caz de refuz, transmiţătorul are dreptul să ceară restituirea bunului în conformitate cu regulile privind îmbogăţirea fără justă cauză.Forma contractului de donaţie

8

Page 9: Dr.civil Test

Dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vînzare (înstrăinare) este prevăzută o anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru donaţie.Promisiunea de donaţiePentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în viitor un bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei nu afectează valabilitatea donaţiei dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere formă autentică.Donatorul este îndreptăţit să refuze îndeplinirea promisiunii de a transmite un bun dacă îi este imposibil, ţinînd cont de celelalte obligaţii ale sale, să îndeplinească promisiunea fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale legale de întreţinere a unor alte persoane. Donatarul nu poate cere despăgubiri.

2. CONDIŢIILE DE VALABILITATECondiţii necesare pentru valabilitatea contractului1. Capacitatea de exerciţiu necesară;2. Consimţămîntul să nu fie viciat;3. Obiectul contractului să fie determinat, licit, posibil;4. Cauza licită şi morală;5. Bunul:a) să existe sau să poată exista;b) să fie determinat sau determinabil;c) să fie în circuitul civil.Inadmisibilitatea donaţiei. Este interzisă donaţia, cu excepţia donaţiei neînsemnate, pentru realizarea unor obligaţii morale:a) în numele persoanelor incapabile;b) proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale, educative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei care se află în ele sau din partea soţului sau rudelor acesteia de pînă la gradul patru inclusiv. Această regulă nu se aplică în relaţiile dintre rudele de pînă la gradul patru inclusiv;c) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.d) de către persoanele juridice cu scop lucrativ, în cazul în care obiect al donaţiei sînt valorile mobiliare.Contractul de donaţie încheiat în timpul unei maladii prezumate a fi letale pentru donator, urmată de însănătoşirea acestuia, poate fi declarat nul la cererea donatorului.

3. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIEPrincipalul efect (legal) al contractului de donaţie este transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar (consecinţă a caracterului translativ de proprietate al donaţiei).Deşi, prin natura sa donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu gratuit să fie un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de creanţă. În acest din urmă caz, operaţia juri¬dică se va analiza ca o cesiune de creanţă cu titlu gratuit.Obligaţiile donatoruluiPrincipala obligaţie (personală) a donatorului este predea bunului donat donatarului. Predarea bunului are semnificaţia transmiterii materiale a lucrului şi se poate face ulterior încheierii contractului, potrivit clauzelor contractuale.Dacă părţile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de donator şi după perfectarea contractului, acesta va răspunde pentru pieirea sau dete¬rio¬rarea bunului, dar numai dacă a survenit din culpa sa (pentru celelalte ca¬zuri răspunderea fiind a donatarului-proprietar). Evident că, dacă bunul donat este un dar manual, întotdeauna donatarul va răspunde de pieirea lucrului în calitatea sa de proprietar.Obligaţiile donataruluiAtunci când donaţia este pur gratuită (neafectată de vreo sarcină), do¬natarul nu are nici o obligaţie faţă de donator (contractul fiind unilateral). În cazul de mai sus, donatarul are, cel mult o obligaţie

9

Page 10: Dr.civil Test

imperfectă, de re¬cunoştinţă (morală) care, dacă este încălcată poate duce implicit, în anu¬mi¬te condiţii, la revocarea donaţiei pentru ingratitudine.Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terti, legea cere îndeplinirea anumitor forme de publicitate. Atfel, în cazul în care obiectul donaţiei îl constituie un imobil, contractul devine opozabil faţă de terţi din momentul transcrierii lui, iar în cazul contractului de donaţie avînd ca obiect bunuri mobile corporale, opozabilitatea faţă de terţi se realizează prin transmiterea posesiei bunului donat.Donaţia afectată de modalităţi:1. Condiţia;2. Sarcina.Varietăţi ale contractului de donaţie1. Donaţii simulate:a) Donaţii deghizate;b) Interpunere de persoane;2. Directă;3. Indirectă;4. Condiţionată;5. Darurile manuale.Donaţia deghizată este un contract simulat unde, actul public creează aparenţele unui contract oneros dar, în realitate, adevăratul contract este o donaţie, deci o liberalitate. Donaţiile deghizate, nu sunt sancţionate de lege cu nulitatea, deci donaţia simulată, care întruneşte condiţiile generale de validitate ale contractelor şi condiţiile speciale de valabilitate ale donaţiei, este valabilă şi produce efecte.Atunci cînd o donaţie se realizează prin transcrierea dreptului de proprietate asupra altei persoane decît aceea care plăteşte preţul imobilului, ceea ce se donează este preţul, iar nu imobilul. Pentru aceasta este, însă, necesar ca donaţia să fie concomitentă cu plata preţului. În consecinţă, dacă transcrierea dreptului de proprietate pe numele donatarului se face după un timp îndelungat de la încheierea vînzării şi plata preţului la care donatarul nu a luat parte, ceea ce se donează este imobilul, nu preţul.Donaţiile prin interpunere de persoane. În cazul acestui tip de donaţie simulată nu este vizată natura gratuită a contractului, ci persoana adevăratului donatar. Se recurge la această formă de simulaţie, de ex., atunci cînd adevăratul donatar este incapabil să primească liberalităţi de la donator sau gratificarea ar putea produce efecte nefavorabile asupra donatorului. În fapt, contractul aparent se încheie cu o persoană interpusă, prin contraînscris precizîndu-se persoana adevăratului donatar.Din cauza dificultăţilor de dovadă a simulaţiei legea prevede o prezumţie absolută potrivit căreia sunt persoane interpuse părinţii, descedenţii şi soţul persoanei incapabile şi care devin prin intermediul prezumţiei persoanei, incapabile de a primi donaţii de la donator.Donaţiile indirecte sunt acte juridice încheiate nesimulat în scopul de a gratifica, dar realizate pe calea unui act juridic diferit de actul de donaţie. Spre deosebire de donaţia deghizată unde actul simulat nu are o existenţă reală, în cazul donaţiei indirecte actul care se încheie este real, dar prin intermediul lui se realizează o gratificare. Spre exemplu avem cazul vînzării – cumpărării cu preţ neserios, unde disproporţia dintre valoarea reală a bunului vîndut şi preţul achitat fiind foarte mare, intenţia reală a părţilor este de a dona, neexistînd proporţia aproximativă cerută prestaţiilor reciproce în cazul vînzării-cumpărării.În cazul acestor contracte nu se cere respectarea formei autentice deoarece nu sunt contracte de donaţie ci liberalităţi efectuate prin intermediul altor acte juridice pentru care legea nu prevede această cerinţă de formă. În concluzie, donaţiile indirecte sunt supuse numai regulilor de fond, nu şi de formă, ale donaţiilor.Forme ale donaţiilor indirecte:a) Renunţarea la un drept;b) Remiterea de datorii;c) Stipulaţia pentru altul.Darurile manuale constituie o categorie specială de donaţii, care trebuie să îndeplinească două condiţii:a) existe acordul de voinţă pentru a înstrăina şi dobîndi un drept cu titlu gratuit;b) să se producă tradiţiunea, predarea efectivă şi reală a bunului dăruit;

10

Page 11: Dr.civil Test

Spre deosebire de celelalte varietăţi ale contractului de donaţie, darurile manuale nu sunt supuse condiţiilor de formă cerute în general donaţiei, eventualul act scris întocmit cu această ocazie fiind destinat a servi numai ca probă a operaţiei respective, deci nu ca o condiţie de valabilitate. Validitatea darurilor manuale este consacrată prin art. 644 C. civ. România care, la modurile de dobîndire a proprietăţii, prevede şi tradiţiunea.Obiect al darului manual pot fi numai bunurile mobile corporale susceptibile de tradiţiune. Ca o excepţie, titlurile la purtător deşi sunt prin natura lor drepturi de creanţă, pot face obiectul donaţiilor manuale, pentru că în cazul lor înscrisul se confundă cu dreptul pe care îl conţine şi astfel poate fi transmis prin intermediul unui dar manual.Donaţia condiţionată. Părţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie condiţionate de îndeplinirea unei sarcini sau de realizarea unui scop. Scopul poate fi şi de utilitate publică. Va constitui donaţie numai partea excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a scopului.Îndeplinirea sarcinii poate fi cerută, în afară de donator, de oricare persoană în al cărei interes este stipulată sarcina. Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina, donatorul poate revoca donaţia.Revocarea donaţiei pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea sarcinii.Donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată.Contractul de donaţie cu sarcina în folosul donatorului sau al unui terţ are caracter gratuit numai în limita valorii bunurilor donate care depăşeşte valoarea sarcinii impuse donatarului. Dacă donatarul acceptă donaţia, el este ţinut să execute sarcina ce i-a fost impusa, în caz de neexecutare, donatorul este îndreptăţit sa ceara fie executarea silita a obligaţiei (sarcinii), fie revocarea donaţiei.Revocarea intervine numai în cazul în care neexecutarea sarcinilor este imputabilă donatarului. Donatorul poate renunţa însă, chiar anticipat (prin însuşi contractul de donaţie cu sarcina) la dreptul de a cere revocarea donaţiei pentru acest motiv. Prin revocare, contractul de donaţie cu sarcina este desfiinţat cu efect retroactiv, donatarul va fi, deci, obligat sa restituie bunul donat, dar va putea păstra fructele culese pana la data introducerii acţiunii în revocare.

Contractul de rentă1. Noţiunea şi caracterele juridice.2. Elementele contractului de rentă.3. Efectele contractului de rentă.

1. Noţiunea şi caracterele juridice

Renta se constituie printr-un contract în baza căruia o parte (debirentier) se obligă să plătească periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redevenţă celeilalte părţi (credirentier).Renta poate fi plătită în bani sau în natură. Ea poate fi constituită în favoarea unui terţ.Renta este viageră în cazul în care durata ei este limitată prin durata vieţii unei sau mai multor persoane. Debirentierul trebuie, în caz de dubiu, să efectueze plata rentei pe durata vieţii credirentierului.Pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o rentă este necesară formularea în scris a promisiunii şi autentificarea ei notarială. Dacă, în temeiul contractului de rentă, debirentierului i se dă un bun imobil, contractul urmează a fi înscris în registrul bunurilor imobile.Caracterele juridice1. consensual, el ia naştere în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, redactarea unui înscris fiind necesară doar pentru dovedirea contractului.Cu toate acestea în cazul în care în schimbul rentei credirentierul transmite dreptul de proprietate asupra unui teren, contractul trebuie încheiat în formă autentică2. sinalagmatic, fiecare parte asumîndu-şi obligaţii care sunt reciproce şi interdependente.

11

Page 12: Dr.civil Test

3. translativ de proprietate. Proprietatea bunului ce formează obiectul contractului se transmite de la vînzător la cumpărător prin efectul realizării acordului de voinţă al părţilor, dacă părţile nu au convenit să amîne transferul dreptului de proprietate.4. executare succesivă, prestaţia debirentierului urmînd a fi executată în timp, cu o anumită periodicitate, prestabilită.5. titlu oneros;6. posibilitatea constituirii ei cu titlu gratuit prin donaţie sau testament.7. Aleatoriu, cînd contractul este constituit pe viaţă.Renta cu titlu gratuit este supusă condiţiilor de formă şi de fond pe care trebuie să le îndeplinească donaţiile sau testamentele respective. Totuşi cînd renta se constituie cu titlu gratuit în favoarea unui terţ, prin intermediul stipulaţiei pentru altul, deşi ea constituie o donaţie nu este supusă condiţiilor de formă ale donaţiilor, donaţiile indirecte trebuind să respecte doar condiţiile de formă ale actelor sub haina cărora se realizează.8. Comutativ.Condiţiile de valabilitate. Atunci cînd renta este cu titlu gratuit, debitorul trebuie să aibă capacitate necesară pentru a încheia contracte de donaţie sau testamente.1. Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de întreţinerea) Capacitatea juridică necesară persoanei;b) Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Acesta nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot interveni sînt: Eroarea (nu are autor); Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie. Violenţa; Şantajul; Leziunec) Obiectul, care trebuie să fie: Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale; Licit, adică să fie în circuitul civil; Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al contractului.d)Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie să fie:a) Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;b) Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.2. Condiţii cu privire la bun Să existe sau să poată exista în viitor. Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se evita eroarea ca viciu de consimţămînt. Să fie în circuitul civil.Cuantumul ratei de rentă se stabileşte, în mod liber, prin voinţa părţilor.În materia contractului de întreţinere se admite indivizibilitatea obligaţiei de întreţinere (activ şi pasiv) datorită naturii ei. În schimb, renta viageră – având ca obiect o sumă de bani – este, prin excelenţă, divizibilă. Astfel fiind, ar urma ca indivizibilitatea (eventual solidaritatea) să fie admisă numai dacă a fost stipulată în contract. Cu toate acestea, se admite că, în principiu, moartea unui credirentier nu duce la stingerea parţială a rentei, ea urmând a fi plătită integral supravieţuitorului, dacă nu s-a stipulat contrariul. De exemplu, în cazul decesului unuia dintre soţii credirentieri, cel rămas în viaţă beneficiază de întreaga rentă. Deoarece renta este stabilită, cu caracter aleatoriu, până la sfârşitul vieţii creditorilor – deci obligaţia este privită de părţi “sub un raport de nedivizibilitate” – se poate admite menţinerea integrală a obligaţiei până la decesul ultimului credirentier (împlinirea termenului incert prevăzut în contract), dacă părţile nu au prevăzut altfel.Condiţii speciale. Dacă persoana în favoarea căreia renta a fost constituită (inclusiv terţul beneficiar) încetase din viaţă în momentul constituirii, contractul este lovit de nulitate absolută (art. 1644 C. civ.), deoarece nu există şanse de câştig – pierdere pentru ambele părţi, ceea ce presupune lipsa cauzei juridice a contractului.

12

Page 13: Dr.civil Test

Contractul este lovit de nulitate şi în cazul constituirii rentei în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data încheierii contractului.Trebuie să fie o boală existentă în momentul încheierii contractului şi nu un alt eveniment (de exemplu, un accident) fiind cauza morţiiDacă contractul de rentă s-a constituit în favoarea mai multor persoane şi numai una dintre ele a încetat din viaţă în momentul constituirii sau în intervalul de 20 zile, atunci în acest caz, soluţia validităţii contractului se justifică, fiindcă şansele de câştig – pierdere pentru ambele părţi (cauza contractului) subzistă.Dacă moartea credirentierului a intervenit după 20 zile, instanţa poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai dacă moştenitorii dovedesc că debirentierul a avut cunoştinţă de moartea iminentă a credirentierului.

2. Elementele contractului de rentă.

Părţile: care se numesc debirentier, credirentier, pot fi atât persoane fizice, cît şi persoane juridice.Obiectul acestui contract când este cu titlu oneros pot fi bunuri mobile şi imobile puse în circuitul civil şi aflate cu drept de proprietate, pe de o parte şi redevenţa ce urmează a fi plătită.Când contractul este cu titlu oneros articolul 852 CCRM prevede interdicţia înstrăinării bunurilor primite de debirentier, astfel în timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în alt fel bunurile transmise de persoana care a constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra acestor bunuri pentru alte obligaţii ale debirentierului. Dacă debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicţiile stipulate la alin. (1) se înscriu în registrul bunurilor imobile.

3. Efectele contractului de rentă

a) Obligaţia debirentierului De a plăti renta sau redevenţa care trebuie să fie făcută în conformitate cu cele prevăzute în contract. Plata ratei de rentă (redevenţă) se face în cuantumul stabilit pe toată durata contractului (viager). Atunci cînd contractul nu conţine stipulaţii privind vreun termen determinat, renta va trebui plătită pe toată durata vieţii credirentierului, ori pînă la decesul terţului, cînd renta s-a constituit în favoarea lui.Doctrină. Precizăm că, în caz de moarte a debirentierului, obligaţia de plată a rentei se transmite asupra moştenitorilor lui deoarece această obligaţie nu este legată de o calitate personală a defunctului. Debirentierul nu se poate libera de obligaţia plăţii rentei nici prin vânzarea bunului şi asumarea acestei obligaţii de către cumpărător.Plata renteiPeriodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin acordul părţilor, luîndu-se în considerare forma rentei. Renta viageră se plăteşte în avans. Renta în bani se plăteşte în avans pentru 3 luni dacă în contract nu este prevăzut altfel. Pentru alte forme de rentă, termenul de plată în avans se stabileşte în dependenţă de caracterul şi de scopul rentei. Dacă la începutul perioadei pentru care se plăteşte renta credirentierul este în viaţă, lui trebuie să i se dea integral renta pentru această perioadă.În caz de neexecutare a obligaţiei contractuale, atît debirentierul, cît şi credirentierul, pot solicita rezilierea contractului de rentă. Debirentierul nu are dreptul să înstrăineze fără acordul credirentierului bunurile primite în schimbul rentei, şi nici să le greveze cu obligaţii. Această interdicţie se înscrie în Registrul Bunurilor Imobile sau Publicităţii Imobiliare.Pieirea fortuită a bunului nu duce la stingerea obligaţiilor debirentierului, deoarece, debirentierul devine proprietar al acestuia şi riscul pieirii fortuite îl suportă el.b) Obligaţiile credirentieruluiAtunci cînd renta este cu titlu oneros, credirentierul va avea următoarele obligaţii: Transferul dreptului de proprietate asupra bunului; Garantarea de vicii ascunse, materiale şi juridice (garanţia de evicţiune). În cazul rentei cu titlu gratuit,obligaţia credirentierului este cea de a-l gratifica pe debirentier.Încetarea contractului de rentă.

13

Page 14: Dr.civil Test

De regulă, contractul de rentă viageră încetează la moartea persoanei, în favoarea căreia a fost constituită, putînd înceta însă şi prin reziliere.Atît debirentierul, cît şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului de rentă dacă, în urma neexecutării obligaţiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.În urma rezilierii contractului de rentă, bunul transmis în legătură cu constituirea rentei este restituit. Prestaţia efectuată de debirentier nu este restituită dacă în contract nu este prevăzut altfel.În cazul rentei cu titlu gratuit, aceasta poate fi revocată la cererea oricărei dintre părţi datorită imposibilităţii de executare din motive proprii sau neexecutarea corespunzătoare din partea debirentierului.Consecinţele decesului debirentieruluiÎn caz de deces al debirentierului, obligaţia lui trece la succesorii care au moştenit bunul. Dacă succesorul renunţă la bun, acesta este transmis credirentierului. Prin aceasta contractul încetează.Asemănări şi deosebiri între contractul de întreţinere şi contractul de rentă viagerăCele două contracte se aseamănă prin faptul că ambele se încheie, de regulă, pe toată durata vieţii creditorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale, consensuale (cu excepţia transmiterii terenurilor), cu executare succesivă pentru una dintre părţi şi instantanee pentru cealaltă.Pe lângă aceste asemănări, între cele două contracte există şi importante deosebiri. Astfel:1. contractul de rentă viageră este un contract numit, fiind expres reglementat de Codul civil, în timp ce contractul de întreţinere este nenumit, părţile stabilind prin voinţa lor conţinutul actului juridic, în care se regăsesc elemente specifice altor contracte reglementate în Codul civil, precum şi elemente noi;2. în contractul de rentă viageră, obligaţia debitorului este o obligaţie de a da, pe când în contractul de întreţinere, obligaţia debitorului este de a face;3. în cazul contractului de rentă viageră există posibilitatea transmiterii rentei viagere către o altă persoană, pe când obligaţia de întreţinere este, în principiu, personală şi netransmisibilă;4. contractul de rentă viageră trebuie încheiat pe durata vieţii unei persoane (acest element fiind de esenţa convenţiei), pe când contractul de întreţinere poate fi încheiat şi pe o perioadă determinată, fără ca această împrejurare să-i modifice natura juridică.

14