Post on 29-Jun-2015
description
Tabloidizarea
În ultima perioadă, o nouă tendinţă şi-a făcut simţită prezenţa pe piaţa
ziarelor din întreaga lume. Pentru că oamenii sunt din ce în ce mai ocupaţi, mai
grăbiţi, iar spaţiile din ce în ce mai restrânse, editorii au decis că a venit vremea să
se treacă de la formatele mari la formatul tabloid, respective de dimensiuni mai
reduse.
Făcând o mică incursiune în istoria tabloidului, aflăm că denumirea „tabloid”
provine din Marea Britanie şi definea tabletă unui medicament, figurativ
reprezentând o formă concentrată. Mai târziu, în 1918 termenului i se atribuie
sensul : definire generalista a obiectelor mici, uşor de manevrat1. Conceptul a fost
preluat şi de presă, “tabloid journalism”, reprezentând formatul de 430 mm × 280
mm. Alfred Harmsworth, mare publicist de origine britanică, este considerat ca
fiind cel ce a dat startul acestei industrii. Acesta vindea poveştile sale unor oameni
obişnuiţi, pentru doar cinci penny iar prin intermediul ziarului sau influenţa şi
opinia publică, în strânsă legătură cu lumea politică.
Termenul „tabloid” îl regăsim în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române,
care ne oferă următoarea definiţie: „publicatie cu format de dimensiuni reduse faţă
de cele obisnuite”, sau „cotidian care are jumătate din formatul tradiţional al unui
ziar”. Informaţia este definită ca o „comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la
curent cu o situaţie” iar pentru oferirea unor texte jurnalistice de calitate, ziariştii ar
trebui să cunoască valoarea de informaţie a evenimentelor, faptelor, întâmplărilor.
Tabloidele se vând mult mai bine decât ziarele „quality” tocmai datorită ştirilor
senzaţionale, forţate sau care invadează intimitatea unor persoane publice.
Succesul lor stă în faptul că abordează subiecte „populare” precum crime, bârfe 1 http://jeuxdesjournalistes.wordpress.com/2009/05/31/presa-tabloida/, 1 februarie, 2011.
1
despre viaţă celebrităţilor, despre conduite sexuale, droguri . De cele mai multe ori,
stilul în care sunt tratate subiectele trece de limită defăimării şi a insultei, sute de
procese fiind intentate până în prezent împotrivă acestui gen de publicaţii.
Tabloidizarea reprezintă un schimb care lasă problemelor naţionale şi
internaţionale deoparte şi face loc entertainment-ului şi a jurnalismului axat pe
„Lifestyle, celebrity, entertainment and crime/scandal”. Acest schimb ridică
întrebări despre viitorul mass media, referitor la responsabilitatea acesteia.
O definiţie mai apropiată de ceea ce a devenit în ultimii ani tabloidul, o oferă
The American Heritage Dictionary of the English Language2, care denumeşte
„tabloid” un ziar cu format redus care oferă ştirile în forma condensată, ştiri de
obicei ilustrate şi preponderent senzaţionale.
Accepţiunea deja consacrată pentru cititori, este aceea de „corespondent
contemporan al presei populare, în care crima, sexul şi dezvăluirile senzaţionale
din intimitatea personalităţilor publice, şi tratarea lor cu insistenţă, pe spaţii ample
constituie elementele sale definitorii”3. Cristian Florin Popescu consideră „Dacă
toate aceste dezvăluiri scandaloase/şocante din teritoriul vieţii private sunt sarea
tabloidului, relatarea crimelor este piperul”.
The International Encyclopedia of communication consideră tabloidizarea ca
fiind un termen vag definit că, începând din anii 1980 a fost folosit pentru a descrie
schimbări stilistice şi de conţinut în jurnalism, de obicei perceput ca reprezentând
un declin al standardelor jurnalistice tradiţionale. Pentru a înţelege semnificaţia
termenului, este în primul rând esenţial să se înţeleagă forma sa. Deşi termenul
„tabloid” se refera strict numai la dimensiune de ziar, aceasta a ajuns să definească
un anumit tip de naraţiune stereotipă, colorate referitoare la, dar de obicei perceput
ca fiind distinctă de, standard, obiectiv „stiluri de jurnalism”. Stilul de tabloid este
2 http://www.culturasicomunicare.com/ Informatia si tabloidizarea presei scrise.pdf, 1 februarie, 2011.3 Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, Editura Carro,Bucureşti, 1996, p.78
2
văzută în mod constant de către critici ca fiind inferioare, apelând la instinctele de
bază şi a cererii publice de senzaţionalism4.
European Journal of Communication consideră tabloidizarea un nou termen,
frecvent folosit în mod egal pe termen angajat de către jurnalişti, critici mass-
media şi cadre universitare pentru a caracteriza o tendinta recenta, dubioasa în
mass-media. Mai mult, se recomanda o analiză în trei etape empirice care
demonstrează că valorile jurnalistice, culturile mass-media precum şi condiţiile
economice şi juridice sunt responsabile pentru gradul de tabloidizare într-o
anumită ţară.
Brian Mcnair5 descrie fenomenul tabloidizarii „dumbing down”, printr-un
termen peiorativ care se referă la simplificarea unui subiect de ştiri şi de
televiziune. Cei mai mulţi specialişti au ajuns să creadă că publicul, audienţa -fie
că este vorba de televiziune sau de ascultare -are o durată de o atenţie limitată, care
devine din ce în ce mai scurtă. În scopul de a atrage şi capta atenţia acest, procesul
„dumbing down” este considerat esenţial.
Esser6 susţine că tabloidizarea poate poate fi înţeleasă atât la un nivel micro
cât şi la un nivel macro. Pe un nivel micro, tabloidizarea poate fi văzută că un
fenomen media care implică modificarea formate de mass-media din cauza de
cerinţele comerciale şi de preferinţele cititor. Pe un nivel macro , tabloidizarea este
văzută că un fenomen social „instigare şi simbolizând schimbări majore” în
societate.
Putem afirmă despre tabloidizare că este o tendinţa recentă în literatură de
specialitate.
4http://www.communicationencyclopedia.com/public/tocnode? id=g9781405131995_yr2010_chunk_g978140513199525_ss2-1, 20 februarie 2011.5Sparks, C. and Tulloch, J. (ed). Tabloid Tales: global debates over media standards. Maryland: Rowman & Littlefield Publishers Inc., p. 195‐210.6 Esser, F.. Tabloidization of News – a comparative analysis of Anglo‐American and German Press Journalism, European Journal of Communication, p.291‐324.
3
Tabloidul este folosit pentru a descrie conţinutul şi limbajul. Este un fapt
recunoscut că presă de scandal dedică relativ puţină atenţie politicii şi economiei,
concentrându-se pe sport, scandal şi divertisment popular. În mod similar, tabloidul
este folosit pentru a descrie un anumit tip de scriere, care tinde să fie întâmplător şi
senzaţional atât în ton şi limbaj. În contrast la acest lucru, presă scrisă se
concentreze foarte mult pe informarea publicului, folosind limbajul grave şi tonuri.
Tabloidele sunt, de asemenea, specifice fiecărei ţări. De exemplu, în piaţă
foarte competitivă ziar britanic, tabloide, în timp ce concentrându-se pe celebrităţi
şi infotainment, include, de asemenea, „stiri grave”, chiar dacă sunt prezentate
într-un mod concis. În schimb, în piaţă necompetitivă a Statele Unite ale Americii,
presă de scandal tinde să evite ştirile, în sensul tradiţional al cuvântului. În mod
similar, în timp ce Marea Britanie are trei categorii de ziare - serioase, mid-market
şi tabloid, Irlanda, cu istoria să de jurnalism broadsheet, are tendinţa de a clasifica
ziarele,că fiind ziare serioase sau tabloid . Acest lucru asigură că ziarele mid-
market, cum ar fi Daily Mail, sunt descrise că tabloidele în Irlanda.
Apărută ca tendinţă pe la mijlocul anilor 1990, tabloidizarea a devenit o
caracteristică permanenţa a industriei de televiziune din România.
Scandalul şi senzationalismul au invadat atât divertismentul, cât şi ştirile7 .
„Vampirismul emotional” a devenit o practică uzuală a programelor, care abundă
în accidente, violenţe şi incendii .
Jurnalistul Mircea Vasilescu8 considera „Amestecul intre comerţul cu ştiri
morbide şi nevoia de prestigiu mediatic este un semn al criteriilor neaşezate, al
primitivismului moral de care societatea noastră nu reuşeşte să se dezbare”.
Principalele programe de ştiri ale canalelor comerciale au puţină relevanţă şi
consistenţă. Informaţia este împachetată astfel încât să şocheze şi să smulgă
7 M. Coman, Mass-media in societatea post-comunistă , Polirom, Iaşi, 2003, p. 74.8 M. Vasilescu, „Mass-comedia”, in M. Coman, Mass-media in societatea post-comunistă , cit. p.72.
4
lacrimi, orice întâmplare obişnuită devine ştire, iar cameră ascunsă este utilizată în
mod exagerat doar pentru a face programul mai atractiv9. Programele de ştiri ale
televiziunii publice conţin exemple mai bune de relatare şi documentare, urmarind
îndeaproape cele mai relevante chestiuni ale zilei, dar sunt prezentate mai puţin
atractiv.
Programele de ştiri domină la TVR1 şi Pro TV, 25% din timpul total de
emisie). Antena 1 şi Prima TV dedică şi ele un timp substanţial acestor programe,
aproape 20%. Paradoxal, cel mai mare spaţiu de emisie alocă ştirilor posturile
OTV şi B1TV, posturi cu rating modest.
Fac acest lucru pentru că este ieftin să produci programe de ştiri tabloidizate,
bazate de relatări jurnalistice care nu intră in esenţă, limitandu-se la scandaluri,
zvonuri şi barfe.
Divertismentul predomină la Antena 1, in timp ce Pro TV se axează pe
filme, in detrimentul spectacolelor de divertisment, 46,3% faţă de 11%. Unele
posturi au lansat programne de televiziune inovatoare, interactive, care includ
sondaje de opinie. Printre acestea se numără talk-show-ul „Zece pentru Romania”
la Realitatea TV, cu participarea unui mare număr de telespectatori şi „Mari
romani” la TVR1, un program care a luat drept model programul BBC „Greatest
Britons”.
Canalul public TVR1, Antena 1 şi B1 TV se bazează in principal pe producţii
proprii, in timp ce Pro TV işi contractează din afara companiei mai mult de
jumătate din programe.
Măsurătorile realizate de Studiul Naţional de Audienţă (SNA) al Biroului
Român de Audit al Tirajelor (BRAT) pe perioada unui an de zile, între octombrie 9 M. Preoteasa, „Două televiziuni: două realităţi” in R. Udovičić, „Indicatorul interesului public:ştirile locale de la orele de varf – monitorizarea şi analiza programelor de ştiri din 10 ţări dinBalcani (Indicator of public interest: TV prime time domestic news – monitoring and analysis ofTV news programmes in 10 SEENPM countries) , un proiect SEENPM, Sarajevo, Media PlanInstitute, 2007, pp. 190-191.
5
2007 şi octombrie 2008, arată că pe primul loc se situează tabloidul Libertatea, cu
1 379 000 de cititori pe ediţie, în creştere cu 1,9% faţă de anul precedent. Pe locul
al doilea se află ziarul generalist Jurnalul Naţional, cu 695 000 de cititori, în
scădere cu 5,6 procente. Tabloidul Cancan ocupă locul al treilea, cu 646 000 de
cititori pe ediţie, şi cu cea mai spectaculoasă creştere în ultimul an, respectiv
32,1%. Acelaşi studiu al BRAT arată că doar 20 de procente din audienţa unui ziar
este fidelizată, adică citeşte ziarul respectiv de cinci-şase ori pe săptămână. Există
un declin al calităţii ziarelor care poate fi explicat şi prin faptul că publicul a
scăzut, iar ziarele se citesc mai puţin.
Tabloidizarea excesivă duce la reactii ca „Nu văd o creştere a calităţii. Din
punctul meu de vedere, primim numai divertisment. Chestiunile serioase sunt
tratate ca şi cum ar fi divertisment”. Jurnalismul de investigaţie este aproape absent
de pe ecranele televizoarelor, cu puţine excepţii, legate de chestiunile sociale.
După cum am observat, despre tabloidul şi implicit tabloidizarea, indiferent că ne
referim la mărime, conţinut sau limbă nu putem obţine o definiţie strictă. Ceea ce
este comun definiţiilor tabloidului, implicit a tabloidizarii, rămâne specificul ţării şi
depinde de factorii culturali şi economici a pieţei media.
Procesul de tabloidizare
Procesul de tabloidizare nu are o definiţie strictă, la fel că şi termenul de
tabloid. Deşi termenul a fost iniţial folosit pentru a descrie o scădere a standardelor
6
jurnalistice, este acum în mod regulat aplicat la toate tipurile de media ca reality
show, talk-show-uri, reviste celebritate şi chiar documentare. În ceea ce priveşte
jurnalismul, cele mai multe studii definesc tabloidizarea în termenii unei scăderi a
ştirilor serioase şi o creştere a ştirilor uşoare cu un accent pronunţat pe viaţă privată
atât a oamenilor obişnuiţi cât şi a oamenilor celebri10 . Alte studii pe tabloidization
au inclus elemente cum ar fi o feminizarea de conţinut, modificări în
comportamentul jurnalistice şi dinamică a proiectelor.
Tabloidizarea determină un schimb al graniţelor jurnalismului, graniţe în
continuă mişcare, rezultând o mişcare serioasă, tot mai activă către conţinutul şi
valorile unui tabloid.
Grave probleme economice, politice şi sociale sunt neglijate, sau tratate
necorespunzător. Acestor ştiri le lipseşte caracterul senzaţional şi de cele mai multe
ori sunt prezentate în formă actualizată sau sunt omise. Rezultatul tabloidizarii
este redat într-un număr mare de poveşti, de ştiri uşoare şi o cantitate mai mare de
infotainment în „quality paper”.
În acest sens este relevanţă observaţia conform căreia „ ştirile au devenit din
ce în ce mai mult parte a industriei de divertisment în loc să ofere un forum de
dezbateri informaţionale asupra problemelor-cheie de interes public”11 . Autorul
descrie acesta orientare catre infotainment si stiri usoare prin prescurtarea
denumirii „ news converted into entertainment ” – newzak. Newzak este
denumirea pentru convertirea stitilor in entertainment.
Tabloidizarea nu poate fi limitată doar la scăderea a calităţii ştirilor serioase şi o
creştere a ştirilor uşoare. Tabloidizarea rezultă şi din decontextualizare şi
personalizare. A fost evidenţiat modul în care tabloidele raportează selectiv
10 Sparks, C. and Tulloch, J. (ed).op.cit., p.211.11http://presscouncil.nic.in/Decisions/Oct-Rew-1-239 Franklin,. Newszak and News Media.pdf
7
informaţia, fără a oferi un context. In acelasi mod s-a observat ca tabloidele deseori
sunt axate pe individ, oferind un context limitat asupra lui.
Contextul este absolut necesar pentru că cititorul să înţeleagă corect informaţia.
McNair12 considera ca prioritatile jurnalismului sunt alterate in cursul
procesului de tabloidizare.
Mass media acum nu mai furnizează informaţii grave pentru cetăţeni, profiturile
devin o prioritate în faţă funcţiei de serviciu public pe care o au. Presă scrisă
conţine acum mai puţine ştiri, în special investigaţii, politică naţională şi
internaţională. Se argumentează că scăderea în ştirilor serioase reflectă o piaţă tot
mai competitivă şi într-o contunua schimbare.
În locurile în care principiile de piaţă s-au infiltrat, protejate în prealabil sau cel
puţin parţial, sferă de informare a publicului a crescut concurenţă între mass-
media. Drepturile de proprietate fiind din ce în ce mai concentrate, conglomeratele
media s-au amplificat în mărime şi putere. Presiunilor pieţei dictează ca ziarele sa
se concentreze pe poveştile profitabile care să atragă cititorii şi, prin urmare,
agenţii de publicitate.
Cum ştirile de investigare, ştirile străine sunt costisitoare, ziarele au pus accentul
pe opţiunile mai ieftine, cum ar fi divertismentul, ştirile despre viaţă care atrag mai
multe venituri din publicitate.
A avut loc o rafinare a jurnalismului comercial a cărui prioritate şi preocupare a
devenit publicitatea pentru un public cât mai numeros.
Pentru că tabloidizarii ştirilor este „mai puţin pentru a informă şi mai mult să
smulgă simpatie”.
Franklin13 susţine că o mare parte din dezbaterea privind tabloidizarea se
concentrează pe modificările de conţinut, şi adduce în discuţie „broadloids” - ziare
12 McNair, Brian, Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p.177.13 http://presscouncil.nic.in/Decisions/Oct-Rew-1-239 Franklin,. Newszak and News Media.pdf
8
care păr să semene cu presă de scandal în ceea ce priveşte stilul şi aspectul, precum
şi conţinut.
Titluri de banner, aliteraţii şi utilizarea de jocuri de cuvinte au devenit
caracteristici comune ale ziarelor serioase. În mod similar multe ziare tradiţionale
au crescut mărimea caracterelor şi numărul de imagini, şi dispun de text mai puţin,
cuvinte mai scurte, imagini mai mari şi fotografii color. Acesta dinamică nouă şi
modificări pe care le aduce sunt considerate de autor caracteristici ale tabloidizarii.
Pantti14 sustine ca buletinele de ştiri exploateaza tragedii personale, cum ar fi
o moarte tragica a unui copil, pentru spectacol public, apeland la curiozitatile
noastre morbide. În mod similar, tendinţele recente au dus la aparitia unui nou gen
media, continut în care oamenii îşi mărturiseasc probleme personale, adesea
complexe, şi le este oferita consiliere de persoane necalificate sau neacreditate. În
acest sens, tabloidizarea poate fi văzută ca un tip de feminizare. Retinem ca aceasta
cultura confesionala mass-media ar putea slăbi autoritatea patriarhală, care permite
individului si experienţelor lui să fie evaluate ca fiind informaţii valabile. Cu toate
acestea, această cultură confesionala este o caracteristică deosebit de controversată
a tabloidizarii, condamnata ca fiind triviala sau chiar degradanta. Este susţinut că,
deşi aceasta afectivitate poate oferi comunităţilor un temporar şi reconfortant
sentiment, „nu conduce la participarea politică şi la acţiuni colective morale ”.
Rezultatele tabloidizarii pe ordinea de zi a unui ziar încep cu o creşterea
materialului vizual, o prescurtare a articolelor, modificări în scrierea editorialelor,
informaţia de îndepărtează de conţinutul serios al ştirilor, pentru a se apropia de
elemente usore, cu accent sporit pe divertisment, utilizarea conţinutului emotiv, un
aspect dinamic, uşor pentru public în scopul de a consuma articole.
14 Pantti, M.. ‘Masculine tears, feminine tears – and crocodile tears. Mourning Olof Palme and Anna Lindh in Finnish newspapers’. Journalism(3): p.357‐377
9
Tabloidizarea şi democraţia
Mass-media este o componentă integrantă şi imperativa in cadrul unei
guvernari democratice şi este numita pe bună dreptate cea de a patra putere in stat.
10
Nu este doar ceea ce mass-media realizează într-o democraţie, ci ceea ce este
aceasta, o caracterizeaza.
Practica ei, maturitatea sa, şi nivelul de etica la care aceasta functionează, vorbesc
despre calitatea unei democraţii. Cu o creştere spectaculoasă şi extindere,
perspectivele de mass-media sunt privite astăzi ca fiind mai puternice decât oricând
înainte.
Toate acestea, unii simt că mass-media de azi a mers prea departe, a devenit mai
mult show decat termen un medium. Mass-media a creat lumea ei proprie de
glamour, bârfă, sex şi senzaţie, si a jucat un rol major în a distrage atenţia de la
problemele reale ale timpurilor noastre.
Tabloidizarea devenit un fenomen născut din senzaţionalism. Oamenii pot
să-l place sau să-l urăsc, dar nu îl pot ignora. Alexis de Tocqueville faţă de
libertatea presei în Statele Unite, faţă de vulgarizarea informaţiilor şi apelul
exagerat la pasiunile şi pulsiunile indivizilor, implicarea dincolo de orice măsură în
viaţa privată a personalităţilor publice, prin expunerea viciilor şi a mizeriilor
cotidiene”15
Literatura de specialitate consideră schimbările recente din media că au posibile
consecinţe dăunătoare pentru societate,aconducând la sugestii conform cărora
tabloidizarea aduce daune sferei publice prin „ transformarea culturii jurnalistice
de la o sursă de iluminare de masă, prin responsabilizare civică, la o cauza de
pacificare în masă şi degenerare intelectuală ”16.
La un nivel primar funcţia ştirilor trebuie să ne ofere o naraţiune în curs de
desfăşurare despre lume.
Din punct de vedere modernist, mass-media joacă un rol important în procesul
democratic, furnizarea de informaţii este necesară pentru cetăţeni pentru a formula
15 Doru Pop, Mass media şi democraţia, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 71.16 McNair, Brian, op.cit.,p.99
11
judecăţi şi a lua decizii în cunoştinţă de cauza. De fapt, cei mai mulţi oameni în
democraţiile moderne primesc noutăţi şi informaţii prin intermediul mass-media,
care acţionează atât că un „imput” cât şi „output” din partea sistemului politic.
Functia de „imput”, intrare, este realizată prin fapte şi publicarea avizelor de
relevanţă socială, indicând modul în care publicul se simte cu privire la probleme,
oameni şi decizii, în timp ce rolul lor de „output”,ieşire, este îndeplinită prin
furnizarea de informaţii publicului cu privire la deciziile procesele politice şi
sociale şi a sistemului politic.
Acest lucru creează o sferă mediată de public, un loc unde publicul poate accesa
dialoguri sociale. Rezultatul este o „publicness mediată”17, o viaţă publică marcată
de o mult mai mare gradul de vizibilitate.
Bordieu critică jurnalismul şi rolul sau în sferă publică şi culturală,
subliniază modul în care jurnalismul îşi pierde autonomia în faţa principiilor
economice şi de piaţă. În schimb, sferă publică devine o arenă pentru spectacol,
prezentată în principal ca de divertisment”, distrage atenţia publicului de la
chestiuni de principiu către pseudo-intuiţii voyeuristice în probleme individuale.
Tabloidizarea pune accentul pe senzaţional, personal şi personalitate, mai degrabă
decât de a oferi informatii vitale necesare pentru sfera de informare a publicului.
Fără cetăţeni informaţi, democraţia este improvizată şi în risc .
Fiske considera ca tabloidele au fost create pentru a furniza „ plăceri care
sunt pertinente în special pentru cei care se simt excluşi din participarea la
discursul de control cu privire la orice fel”18.
Cei în favoarea jurnalismului tabloid susţin că presa tradiţională încercă a reinstala
consensul şi ierarhiile dominante. În schimb, sa sugerat că jurnalismul tabloid oferă
o alternativă domeniului mass-media pentru discursul public, în cazul în care 17 Dahlgren, P.. ‘What’s the Meaning of This? Viewers’ plural Sense‐making of TV News’. Media,Culture and Society. 10. 1988 Pp. 285‐301.18 Fiske , John, Concepte fundamentale, Editura Polirom, Iaşi, 2001,p.109.
12
raportarea la politica tradiţională şi critica a elitelor politice ar putea lucra alături
de celelalte, evitându-se astfel natura diferită a autoritataţii tradiţionale care este
frecvent regăsită în presă în calitate.
Bibliografie
Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, Editura Carro,Bucureşti, 1996
Dahlgren, P.. ‘What’s the Meaning of This? Viewers’ plural Sense‐making of TV
News’. Media,Culture and Society. 10. 1988
Doru Pop, Mass media şi democraţia, Editura Polirom, Iaşi, 2001
13
Fiske , John, Concepte fundamentale, Editura Polirom, Iaşi, 2001
McNair, Brian, Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007
Sparks, C. and Tulloch, J. (ed). Tabloid Tales: global debates over media
standards. Maryland: Rowman & Littlefield Publishers Inc
Pantti, M.. ‘Masculine tears, feminine tears – and crocodile tears. Mourning Olof
Palme and Anna Lindh in Finnish newspapers’. Journalism
Esser, F.. Tabloidization of News – a comparative analysis of Anglo‐American and German Press Journalism, European Journal of Communication,
Webgrafie
http://jeuxdesjournalistes.wordpress.com/2009/05/31/presa-tabloida/
http://www.culturasicomunicare.com/ Informatia si tabloidizarea presei scrise.pdf,
14
http://www.communicationencyclopedia.com/public/tocnode?
id=g9781405131995_yr2010_chunk_g978140513199525_ss2-1
http://presscouncil.nic.in/Decisions/Oct-Rew-1-239 Franklin,. Newszak and News
Media.pdf
15