Teorii asupra emotiilor

{Sue orrell}

Daca starea fiziologica in care ne aflam ne poate influenta atat de mult sentimentele, se naste

curiozitatea de a sti ce procese au loc atunci cand simtim o emotie. Este adevarat ca simtim ceva

pur psihologic, modificarile fiziologice corelate fiind intamplatoare? Sau recunoastem

inconstient starea fiziologica in care se afla organismul nostru si ii atribuim sentimente in functie

de evenimentele in curs?

Teoria James-Lange asupra emotiei

Multi psihologi au cautat raspunsul la aceasta intrebare si au elaborat teorii pentru a explica

fenomenele care au loc. Una dintre primele teorii este cunoscuta sub denumirea de teoria James-

Lange asupra emotiei, deoarece a fost elaborata independent de catre William James si Carl

Lange, la sfarsitul secolului trecut. James (1890) sustinea ca fenomenul care are loc atunci cand

simtim o emotie, cum ar fi teama, sau furia, sau tristetea, consta in perceptia inconstienta a

modificarilor fiziologice care au loc in organism. De exemplu, daca aveti o experienta care va

exprima spaima (exemplul dat de el a fost impiedicarea in timpul coborarii scarilor), reactionati

aproape din reflex, apucand rapid balustrada inainte de a cadea, de exemplu. Dar imediat ce va

dati seama ca inima incepe sa bata mai repede, se produce reactia de panica. James sustinea ca

nu evenimentul in sine ne face sa ne simtim inspaimantati, ci ca teama noastra provine din

modificarile fiziologice care iau nastere ca urmare a acestui eveniment. Fara aceste reactii

fiziologice, nu am simti nicio emotie. Cu alte cuvinte, teoria James-Lange afirma ca emotia pe

care o resimtim provine din perceptia starii fiziologice a organismului. Un citat celebru al lui

James in legatura cu aceasta teorie este: “Nu ne plangem ca suferim; suferim pentru ca ne

plangem”. Mai intai au loc modificarile fiziologice, iar emotia pe care o resimtim vine ca rezultat

al interpretarii de catre creier a acestor modificari fiziologice.

Teoria James-Lange asupra emotiei

stimul care produce emotia

raspuns fiziologic emotie

Teoria lui Cannon asupra emotiei

Nu toti psihologii au fost de acord cu aceasta idee. Interesant, Walter Cannon, care a descoperit

reactia de “lupta sau fuga”, a elaborat o teorie complte diferita asupra modului in care iau nastere

emotiile. Teoria Cannon-Bard afirma ca emotia pe care o avem – si reactia fiziologica care are

loc sunt complet distincte si independente intre ele. Desi Cannon a investigat aceste modificari

fiziologice, el credea ca mintea si corpul sunt complet separate si ca starea organismului nu

influenteaza in niciun fel psihicul. Acest tip de abordare este cunoscut sub denumirea de

dualism, deoarece aspectele psihologice si fiziologice ale emotiei sunt vazute separat.

Teoria Cannon-Bard asupra emotiei

Atat teoria James-Lange, cat si teoria Cannon-Bard constituie puncte de vedere extremiste: una

afirma ca sentimentele sunt in intregime un produs al fiziologiei, iar cealalta sustine ca

sentimentele nu au nicio legatura cu fiziologia. Majoritatea psihologilor moderni considera ca

raspunsul se afla undeva, intre cele doua extreme, considerandu-l o interactiune intre aspectele

psihologice ale emotiilor si cele fiziologice. De asemenea, el considera ca mediul social si

experientele anterioare contribuie la starea emotionala: prima data cand suna soneria noaptea,

sunteti curios si, poate, putin ingrijorat, in cazul undei urgente serioase, dar daca acest lucru se

repeta timp de cateva luni, in fiecare noapte, este posibil sa simtiti o emotie foarte diferita cand

auziti din nou soneria – fie furie, fie iritare, fie o teama mult mai puternica! In acest caz,

experienta anterioara determina o reactie foarte diferita la acelasi stimul – sunetul unei sonerii.

Deci se pare ca exista destul de multe lucruri care ne pot influenta starile emotionale si

majoritatea abordarilor moderne se bazeaza pe aceasta idee de interactionism, care accentueaza

faptul ca toate aceste aspecte trebuie sa aiba loc simultan pentru a produce un efect.

stimulul care produce emotia

raspuns fiziologic

emotie

Teoria lui Schachter asupra emotiei

In 1964, Schachter a elaborat o teorie asupra emotiei, care pare sa exprime foarte clar relatia intre

factorii fiziologici si cei psihologici. El a sugerat ca emotia pe care o simtim provine din doua

surse principale: modificarile fiziologice pe care le suportam si interpretarea pe care o dam

evenimentelor ce se petrec in jurul nostru. Astfel de factori sociali si cognitivi joaca un rogl

foarte important in emotie, in sensul ca modalitatea in care interpretam modificarile fiziologice

care ni se intampla este de esentiala importanta. Teoria lui Schachter este diferita atat de teoria

James-Lange, cat si de teoria Cannon-Bard si este un exemplu de abordare “interactionista” in

psihologia fiziologica.

Teoria lui Schachter si a lui Singer a emotiei

tip

intensitate

{Cornel Harnaveanu}

influente sociale si ambientale, expectante etc

sentimente de emotie

stimul care produce emotia

raspuns fiziologic

d. Teoria feedback - ului facial(Tomkins)Dispoziţiile emoţ

ionale ale oamenilor pot fi evaluate în funcţie de expresia facială

a acestora.Putem recunoaşte expresia facială

a unei persoaneşi pe baza ei săspunem care este emoţ

ia pe careaceasta o tr ăieşte. Aceastăabilitate apare

şi la triburile care nu au contacte cu mass media sau culturileoccidentale. În general,

oamenii au aceleaşi expresii faciale pentru exprimarea emoţ

iilor. Se consider ăcăexistăcinci expresii faciale

universale: bucuria, furia, dezgustul, tristeţeaşi frica. Mulţ

i consider ăcăaceste expresii sunt înnăscute, adic

ăexistăo organizare predeterminatăpentru activarea anumitor mu

şchi faciali în timpul unei tr ăiri emoţionale. Cu toate c

ăsunt înnăscute expresiile emoţionale pot ficontrolate. De exemplu,

oamenii se pot abţine sărâdăîntr-o situa

ţie amuzantăîn care momentul nueste potrivit pentru o astfel de

manifestare.Evaluarea stărilor emoţionale se bazează

şi pe posturaşi mişcă

rile corpului. Observareaposturiişi mişcă

rilor corpului ajutăla interpretarea expresiei faciale.Cercetă

torii s-au întrebat dacăfeedback-ul transmis de propria noastr ăexpresie ne ajut

ăsăştim ce emoţie tr ă

im. Tomkins, consider ăcăacest feedback este un precursor

muscular al emoţiei. Lafel ca Jamesşi Lange, el crede că

diferitele acţiuni musculare preced apariţia diferitelor emoţ

ii. Pentruverificarea teoriei s-a cerut subiecţilor săproduc

ădiferite expresii faciale atunci când realizau diferitesarcini. Apoi subiecţii relatau tr

ăirile emoţionale pe care l-au avut. Scopul era de a verifica dacă

expresiile faciale modificate deliberat influenţeazăstarea emo

ţională. Rezultatele au fostneconcludente.Mai târziu, Paul Ekman

(1983) a examinat care sunt muşchi implicaţi înş

ase expresii facialeuniversale (surpriză, dezgust, supărare, furie, frică

, bucurie). Au fost măsurate modificările fiziologiceasociate fiecă

rei expresii (ritmul cardiac, temperatura mâinilor). Subiecţilor nu li s-a cerut să

producăo anumit

ăexpresie emoţională

, ci li s-a indicat doar care muşchi trebuie contractaţi. Subiecţ

ilor din grupulde control li s-a cerut săcontracte muşchii faciali care nu erau implica

ţi în expresia facialăa uneianumite emoţii. Rezultatele au eviden

ţiat faptul cănu numai construirea unei expresii faciale a dus lamodifică

ri fiziologice, cişi tipurile de modificări fiziologice asociate celor ş

ase expresii faciale eraudiferite unele de altele.Pentru a verifica dacăstă

rile fiziologice distincte, create de expresiile faciale, sunt asociateemoţiilor Ekman a cerut subiec

ţilor săevoce experienţe emoţ

ionale legate de celeşase emoţii. Deexemplu, un subiect trebuia să

se gândeascăla ceva foarte tristşi apoi să

evalueze cât de trist se simtepe o scalăcu opt trepte. Experienţele evocateş

i evaluate la un nivel ridicat au creat aceleaşi modificărifiziologice caş

i expresiile faciale.Aceste date susţin teoria lui Jamesşi Lange pentru c

ă:◊

diferite reacţii musculareşi viscerale duc la apari

ţia diferitelor emoţii;◊

emoţ

iile sunt create de reacţii musculare care apar înainte de emoţia însăş

i.În acelaşi timp aceste cercetări sugereazămodificarea teoriei

cognitive a emoţiei. Cogniţiaeste importantă

, dar nu putem spune căcogniţia este necesar ăînainte de apari

ţia emoţiei. Uniicercetători consider ăc

ăîn multe situaţii emoţiile sun separate de gândurile noastre. Din

acest punct devedere informaţia senzorialăeste orientată

direct spre circuitele neuronale care duc la apariţia emoţiei.Alţ

ii, cred căemoţiile nu pot exista înainte ca procesele mentale sau

activitatea cognitivăsăapar ăpentru a ajuta la

interpretarea senzaţiilor şi la stabilirea semnificaţiei acestora

şi apoi este generatăstarea emoţională

.

e. Teoria evoluţionistă a emoţiilor (Plutchik)Deşi multe dintre comportamentele emoţionale sunt rezultat al învăţăriişi proceselor cognitive,unele dintre acestea sunt înnăscute. Aceastăafirmaţie este susţinutăde faptul căexistă expresii facileşi reacţii emoţionale care apar la toţi membrii speciei umane, precumşi de apariţia unor expresii facilesimilare celor umane la alte specii de animale. Apariţia expresiile emoţionaleşi la alte specii de animaleeste justificatăde faptul căacestea ajutăprobabil la supravieţuirea speciilor respective. În acest sensemoţiile existăpentru căservesc unei anumite funcţii.Plutchik (1980) considerăcăemoţiile sunt pattern-uri comportamentele înnăscute, ele avândfuncţii importanteşi putând fi modificate pe parcursul experienţei. Autorul defineşte emoţia ca “osuccesiune complexăde evenimente, care conţine elemente de înţelegere cognitivă, sentimente,impulsuri spre acţiuneşi comportamente direct observabile.” Autorul consideră căanumite emoţii suntfundamentale sau primare, celelalte tipuri de emoţii fiind o combinare a emoţiilor primare. Existăoptemoţii primare: tristeţe, frică, surpriză, furie, dezgust, bucurie, anticipareşi acceptare (sub forma receptivităţii sexuale). Aceste emoţii apar într-o mare varietate de situaţiişi indiferent de tipul depersonalitate.Teoria lui Plutchik nu se refer ădoar la aspectele comportamentale ale emoţiilor, cişi la cele funcţionale, care ajutăorganismul să supravieţuiască. Fiecare dintre cele opt emoţii de bazăsunt funcţionale, adicăservesc unui scop, acesta fiind motivul pentru care ele au fost selectate în procesulde evoluţie. De exemplu, emoţia de frică

are funcţia de protecţie a organismului.În concepţia lui Plutchik emoţia are cinci componente: un eveniment-stimul, cogniţia evenimentului, evaluarea sentimentului, un comportament ghidat de mecanisme înnăscuteşi bazat pe evaluareşi funcţia la care serveşte comportamentul. Acest model explicativ se deosebeşte de teoria lui James-Lange. Aceştia argumenteazăcăun animal fuge atunci când îi este frică, Plutchik însăconsider ăcăun animal fuge nu pentru căîi este fricăci pentru a se proteja (acesta fiind valoarea sau funcţia emoţiei). Aceastăteorie se asemănăcu cea a lui Schachter prin faptul căemoţia apare dupăce a fost făcutăevaluarea cognitivă. Totuşi, în teoria luiPlutchik emoţia nu se bazeazădoar pe evaluarea cognitivă, ci implicăşi mecanisme fiziologice înnăscute care ghideazăcomportamentul spre un anumit scop.