Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ se află în afara controlului voluntar. Acesta coordonează activitatea viscerelor, glandelor, vaselor şi musculaturii netede. excepţie făcând inervaţia motorie pentru muşchii scheletici

.

Este format din

• centri nervoşi intranevraxiali,

• ganglioni extranevraxiali şi

• fibrele nervoase care îi leagă aferent şi eferent de organele vegetative

Sistemul nervos vegetativ este format structural şi funcţional dintr-un

sistem nervos vegetativ simpatic şi un sistem nervos vegetativ parasimpatic.

De obicei, organele vegetative primesc inervaţie dublă, antagonică, simpatică şi parasimpatică.

În unele organe, cele două sisteme au efecte de acelaşi tip, dar de intensităţi diferite.

Există şi un al treilea tip de organe, la nivelul cărora doar un sistem are efect.

Centrii vegetativi Centrii sistemului

nervos simpatic îşi au sediul în coarnele laterale ale măduvei spinării

cervicală inferioară,

toracală şi

lombară superioară,

mai precis de la C8 la L2.

Centrii parasimpatici se găsesc grupaţi deasupra şi dedesubtul sistemului nervos simpatic, la cele două extremităţi ale axului cerebrospinal.

Centrii sistemului nervos parasimpatic se găsesc în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral şi în măduva sacrală S2-S4, unde îşi are sediul nucleul parasimpatic pelvin.

Centrii vegetativi intranevraxiali

se găsesc în

măduva spinării,

bulb,

punte,

mezencefal,

diencefal,

nucleii de la baza emisferelor cerebrale şi

sunt coordonaţi de impulsurile venite de la scoarţa cerebrală.

Centrii vegetativi corticalise găsesc în jurul

zonei motorii a lobului frontal şi

acţionează asupra centrilor reglatori diencefalici.

Centrii vegetativi subcorticali

sunt reprezentaţi de nucleii de la baza hemisferelor cerebrale şi centrii diencefalici.

În cadrul diencefalului, centrii vegetativi sunt cel mai bine reprezentaţi la nivelul hipotalamusului. Centrii vegetativi se găsesc cu precădere în peretele ventriculului al III-lea şi în special în planşeul acestuia.

Centrii parasimpatici se găsesc în partea anterioară a hipotalamusului.

Centrii simpatici se află în partea posterioară şi laterală a hipotalamusului.

Deci cea mai importantă funcţie a hipotalamusului este cea vegetativă, de reglare a fiziologiei viscerelor şi păstrarea homeostaziei

Centrii vegetativi din trunchiul cerebral

se află în apropierea nucleilor de origine sau terminali ai unor nervi cervicali.

În mezencefalse află nucleul pupilar al lui

Edinger-Westphal sau nucleul vegetativ, sau nucleul autonom al nervului oculomotor (n.III).

Acest nucleu este format din doi centri. Unul este fotomotor şi produce iridoconstricţia acţionând asupra muşchiului sfincter al pupilei şi altul produce acomodarea cristalinului prin coacţiunea asupra muşchiului ciliar.

Fibrele eferente vegetative ale nervului ajung pe calea nervului oculomotor (III) până la ganglionul ciliar unde fac sinapsă.

Apoi fibrele postganglionare ajung la muşchiul sfincter al pupilei şi la muşchiul ciliar.

În puntese află nucleul

lacrimonazal care este aşezat în vecinătatea nucleului motor al nervului facial.

Nucleul vegetativ lacrimal trimite fibre parasimpatice preganglionare care intră în componenţa nervului facial (VII).

La un moment dat, fibrele vegetative părăsesc nervul şi fac sinapsă în ganglionul pterigopalatin.

De aici pleacă fibre postganglionare care ajung

la glanda lacrimală şi

glandele mucoasei nazale

şi glandele palatine

Tot în punteimediat sub nucleul lacrimonazal se află nucleul salivator superior.

El este situat în apropierea nucleului tractului solitar.

Axonii parasimpatici preganglionari iau calea nervului intermediar al lui Wrisberg şi

fac sinapsă în ganglionul submandibular.

Fibrele postganglionare inervează secretor

glandele submandibulară şi sublinguală.

în punte• În afară de aceşti centri

bine individualizaţi anatomofuncţional,

• în punte se mai descriu şi câţiva centri funcţionali.

• Centrul pneumotaxic se găseşte în porţiunea superioară a punţii. Este un centru respirator a cărui distrugere nu provoacă oprirea respiraţiei ci doar modificarea ritmului respirator.

• În porţiunea mijlocie a punţii găsim un centru vasoconstrictor.

În bulbse află unul deasupra altuia,

nucleul salivator inferior şi

nucleul dorsal al vagului sau cardio-pneumo-enteric.

Din nucleul salivator inferior pleacă fibre parasimpatice preganglionare împreună cu nervul glosofaringian (IX). Aceste fibre fac sinapsă în ganglionul otic şi de aici fibrele amielinice postganglionare ajung

la glanda parotidă căreia îi determină secreţia.

Nucleul dorsal al nervului vag are funcţie receptorie şi efectorie viscerală.

Din nucleul dorsal al vagului pleacă fibre preganglionare împreună cu nervul vag.

După plecarea celor doi nervi recurenţi, nervul vag rămâne format din fibre parasimpatice.

Fibrele preganglionare fac sinapsă în

ganglionii plexului cardiac pentru aparatul cardiovascular,

în ganglionii plexului bronhopulonar pentru aparatul respirator şi

în plexurile intraparietale mienteric şi submucos pentru tubul digestiv.

Din aceste plexuri, fibrele postganglionare se distribuie aparatului cardiovascular, aparatului respirator, esofagului, stomacului, intestin subţire, cec, colon ascendent şi colon transvers.

• Nervul vag îndeplineşte funcţii multiple:

asigură motricitatea

• bronhiilor, • esofagului, • stomacului, • intestinului subţire • şi gros până la

unghiul splenic;

Actiuni

• inhibă funcţiile inimii şi răreşte numărul de bătăi ale inimii;

• determină vasodilataţie.

• determină secreţia stomacului, duodenului, intestinului subţire şi pancreasului;

Centrii vegetativi ai măduvei spinării

• se găsesc dispuşi diferit de la un segment la altul.

• În dreptul intumescenţelor cervicală şi lombară centrii vegetativi sunt foarte reduşi datorită predominanţei neuronilor radiculari ai vieţii de relaţie.

Nucleul parasimpatic pelvin

se găseşte în măduva sacrală S2 – S4.

De la acest nivel pleacă fibrele preganglionare prin nervii pelvici.

După sinapsa cu fibrele postganglionare se distribuie

colonului descendent,

sigmoid şi

rect,

la aparatul excretor şi

organele genitale interne.

Nucleii sistemului nervos simpatic

• se găsesc situaţi în special la nivelul toracic al măduvei spinării.

• Aceşti centrii se întind în coarnele laterale ale măduvei spinării între C8 şi L2.

Căile sistemului nervos vegetativau caractere comune şi proprii fiecărui sistem: simpatic şi parasimpatic.

Din centrii nevraxiali pleacă fibre preganglionare care întotdeauna sunt mielinice, deci de culoare albă.

Acestea se îndreaptă către ganglionii nervoşi periferici.

După ce fac sinapsă în aceşti ganglioni, pleacă fibre postganglionare întotdeauna amielinice, de culoare cenuşie, fie că sunt simpatice fie că sunt parasimpatice.

Aceste fibre ajung la nivelul unui organ în care se termină.

Nervii parasimpatici

cu origine craniană merg împreună cu nervii cranieni

III,

VII,

IX şi

X.

Deoarece ganglionii periferici parasimpatici se află la distanţă mare de centrii parasimpatici şi foarte aproape de viscerul ţintă,

• fibrele preganglionare sunt foarte lungi,

• iar cele postganglionare sunt mai scurte.

Sistemul simpatic

are căi proprii.

După ce nervii emerg din măduva spinării,

fac sinapsă în ganglionii lanţului simpatic paravertebral.

Ca urmare ramurile preganglionare ale simpaticului sunt scurte, distanţa între măduvă şi ganglionii paravertebrali fiind mică.

Fibrele postganglionare care pleacă din aceşti ganglioni şi ajung la viscere sunt foarte lungi.

Lanţurile ganglionare simpatice paravertebrale sunt în număr de două şi sunt situate în dreapta şi stânga coloanei vertebrale.

Ganglionii sunt legaţi între ei prin ramuri internodale.

Prin ramurile comunicante, ganglionii se legagă de ceilalţi nervi spinali.

În regiunea cervicală se descriu 3 ganglioni:

unul superior,

unul mijlociu şi

unul inferior.

De obicei ganglionul cervical inferior se uneşte cu cel toracic superior şi formează ganglionul stelat.

Fibrele postganglionare ale ganglionilor cervicali se îndreaptă către

• viscerele capului şi gâtului,

• precum către torace, la inimă.

La nivelul capului şi gâtului se îndreaptă către corpul ciliar, glandele salivare, laringe, faringe, tiroidă, paratiroide.

La nivelul toracelui se îndreaptă cei trei nervi cardiaci, câte unul din fiecare ganglion cervical.

• În regiunea toracală există 12 ganglioni laterovertebrali.

Fibrele ganglionilor T1 – T4 se termină în trahee, bronhii, plămâni, esofag, aortă.

Din ganglionii paravertebrali T5 – T8 emerge nervul marele splanhnic.

Din T10 – T12 pleacă nervul mic splanhnic.

Ultimii doi nervi străbat diafragma şi ajung în abdomen. Ei formează plexul celiac de unde se distribuie organelor din abdomen: tub digestiv, glande anexe şi rinichi.

• În regiunea lombosacrată există 4 ganglioni paravertebrali ai căror fibre postganglionare ajung la organele pelviene.

Mediatorul chimicdintre fibra preganglionară şi fibra postganglionară este acelaşi în sistemul simpatic ca şi în sistemul parasimpatic: acetilcolina.

Aceasta acţionează asupra receptorilor nicotinici ai neuronilor postganglionari. Aceştia se numesc astfel deorece nicotina acţionează antagonic la acest nivel.

La capătul terminal al fibrei postganglionare adică la locul de contact cu viscerul efector mediatorul chimic este diferit de la un sistem nervos la altul.

În cazul sistemului parasimpatic mediatorul capătului periferic al fibrei postganglionare este tot acetilcolina.

• Aceasta acţionează pe receptorii postsinaptici muscarinici, numiţi astfel datorită efectului agonist al muscarinei asupra acestor receptori.

În sistemul simpatic, la capătul terminal al fibrei postganglionare unde aceasta vine în contact cu viscerul se eliberează mediatorul chimic numit noradrenalină.

Plexurile vegetative În plexurile vegetative intra

fibrele simpatice postganglionare amielinice (din lanţul ganglionar paravertebral), fibrele parasimpatice preganglionare mielinice, care îşi au originea în centrii parasimpaticului cranian şi sacral fac sinapsă cu fibrele postganglionare parasimpatice.

Aceste plexuri se găsesc la nivelul extremităţii cefalice, în torace şi în cavitatea abdominală.

Căile visceale ascendente

• Căile sensibilităţii proprioceptive

Sensibilitatea kinestezicăSensibilitatea proprioceptivă de comtrol a

mişcării

Sensibilitatea kinestezică are traiect comun cu calea epicritică şi vibratorie

• Protoneuron în ganglionul spinal

• Intră în măduvă şi formează fasciculele gracilis şi cuneat

• Deutoneuronul în bulb în nucleii cu acelaşi nume

• Neuronul 3 în talamus

• Zona de proiecţie în aria somestezică primară, unele fibre trecând şi în aria motorie

Sensibilitatea proprioceptivă de control a mişcării

2 tracturi spinocerebeloase şi un tract cuneocerebelos

- tractul spinocerebelos posterior, direct (Flechsig)

- tractul spinocerebelos anterior, incrucisat (Gowers)

- fasciculul cuneocerebelos.

• Căile sensibilităţii interoceptive

spasm viscer- receptorii terminaţii libere

- Protoneuron în ganglionul spinal

- Deutoneuronul în porţiunea vegetativă a substanţei intermediare

- calea spinoreticulotalamică

- neuronul trei în talamus

- zona de proiecţie corticală girus cinguli şi aria somatomotorie

• Durerea viscerală este raportată, adică iradiază în arii cutanate la distanţă de organul dureros