Post on 23-Jan-2018
Acordul subiect-predicat
Corectitudinea este respectarea stricta a
regulilor gramaticale, a ortografiei in vigoare
(acordul corect al subiectului cu predicatul,
folosirea corecta a virgulei etc.). Abaterea de la
corectitudine duce la solecism.
De exemplu: dezacordul ("ziaristii a participat la
manifestare"), folosirea incorecta a acuzativului
("sectiunea care am luat-o"), cuvinte sau expresii
enuntate gresit ("serviri", "in ceea ce privesc
problemele") etc.
Acordul este manifestarea relației sintactice
dintre două cuvinte, constând în repetarea
informației gramaticale de la un cuvânt la altul.
Astfel, predicatul se acordă în număr și persoană
cu subiectul.
Acordul în număr prevede ca predicatul să aibă
același număr cu subiectul determinat. Astfel,
nume singular-verb singular, nume plural-verb
plural.
Ex: Copilul știe adevărul. Nr.singular
Copiii știu adevărul. Nr. plural
Acordul în persoană privește predicatele ale
căror subiect este un pronume personal.
Subiectul unic(eu, tu, noi, voi) impune verbului-
predicat forma de persoană corespunzătoare
Voi știți ce trebuie să faceți, eu vreau să plec la
facultate.
Dacă subiectul este un pronume de persoana a
III-a(el,ea, ei, ele), un substantiv sau un substitut
al acestuia, verbul are formă de persoana a III-a
El știe ce vrea.
Ioana pleacă la munte.
Acordul în gen apare numai în forma numelor
predicative exprimate printr-un adjectiv sau
participiu pasiv.
Medaliile au fost oferite sportivilor celor mai
buni.
Clădirea conacului era luminată stins și părea
semitransparentă. (M. Cărtărescu, Travesti)
ABATERI DE LA REGULILE ACORDULUI
În limba actuală se înregistrează numeroase
situații care nu se conformează regulilor
gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte
multe variații de acord, structuri care reprezintă
ezitări ale vorbitorilor.
Acordul prin variație este una dintre aceste variații și
constă în transferarea către verbul-predicat a unei
informații gramaticale de către o parte de vorbire care
nu îndeplinește rolul de subiect, dar care se află lângă
subiect în topica enunțului. Intercalarea între subiect și
predicat determină distanțarea celor două părți de
propoziție și constituie o circumstanță favorabilă
încălcării regulilor gramaticale.
Fiecare dintre cei trei oameni purtau insignă.
Incorect
Fiecare dintre cei trei oameni purta insignă.
Corect
Acordul după înțeles este acordul care se
orientează după sensul subiectului. Dacă acesta
are formă de singular, dar înțeles de plural
(substantivele colective), predicatul se acordă la
singular.
Mulțimea a votat împotrivă.
Corect
Mulțimea au votat împotrivă.
Incorect
Cu toate acestea, varianta de plural este totuși
acceptată de normele limbii literare dacă
vorbitorul are în vedere componentele
ansamblului.
a.Majoritatea s-a supus voinței conducatorului.
b.Majoritatea au plecat de la film înainte de
finalul acestuia.
a-Majoritatea=ansamblu
b-Majoritatea=fiecare membru care compune
ansamblul
Variații de acord
Subiectele exprimate prin nume proprii(nume de
persoană, de opere, de asociații, titluri, nume de
localități, de instituții) nu se supun unor reguli foarte
stricte de acord. Neconcordanța dintre formă și conținut
favorizează, de multe ori, acordul după înțeles.
Luxembourgul este mic.
Franța este deja implicată în conflictul european.
Lumi virtuale a/au produs senzație printre amatorii de
calculatoare.
Acordul dintre un predicat și un subiect exprimat
prin pronume relativ este indus, în mare măsură,
de absența sau prezența antecedentului.
Pronumele relative fără antecedent în enunț se
comportă în felul următor :
-cine și ce selectează singularul verbului
predicat,
-câți,câte selectează pluralul,
-care admite ambele forme de număr.
CORECT INCORECT
Nu știu cine va merge. Nu știu cine vor merge.
Să vedem ce s-a întâmplat. Să vedem ce au fost
cumpărate.
Nu ni s-a comunicat
câți/câte pot veni.
Nu ni s-a comunicat
câți/câte poate veni.
Vreau să știu care are/au
cont deschis la BCR.
Pronumele relativ compus ceea ce, cu valoare
neutră, selectează forma de masculin singular. O
situație similară apare și în cazul pronumelui
demonstrativ cu valoare neutră asta.
Ceea ce este interesant e că a reușit singur.
Asta e frumos din partea ta. Corect
Asta e de la sine înțeleasă. Incorect
Asta era știută. Incorect
Prezența antecedentului presupune inducerea
unui dublu acord. Relativul preia informațiile
antecedentului și le transmite verbului predicat.
Infirmiera care vrea să îl vadă este foarte
drăguță.
Asistentele care îl țin sub observație sunt foarte
atente.
ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE
TIPURILE DE SUBIECT
În funcție de subiect(simplu, multiplu) sau
neexprimat(inclus, subînțeles sau nedeterminat),
acordul gramatical este respectat sau substituit de
variante de acord după înțeles și/sau după
atracție.
Subiectul multiplu
Subiectul unui enunț poate fi realizat prin mai
mulți constituenți coordonați, de aceea acordul
se face la plural.
Elena și Rareș sunt în curte.
Nicio floare, nicio pasăre, nicio prismă și
niciun soare din univers nu puteau atinge
splendoarea dumnezeiască a fiarei.
M.Cărtărescu (Travesti) CORECT
Nicio floare, nicio pasăre, nicio prismă și
niciun soare din univers nu putea atinge
slendoarea dumnezeiască a fiarei.
M.Cărtărescu (Travesti) INCORECT
Termenii subiectului multiplu se află, adesea,
într-o relație de coordonare copulativă. Și în
acest caz, acordul se face la plural.
Mama și sora mea se întorc acasă.
Mama sau tata pot înțelege situația. CORECT
Mama sau tata poate înțelege situația.
INCORECT
Se înregistrează o serie de
excepții, situații în care, deși
subiectul este multiplu,
predicatul rămâne la
singular.
-dacă termenii subiectului multiplu, la singular,
sunt coordonați negativ prin nici:
Nici el, nici ea n-au/n-a venit.
-în cazul coordonării disjunctive prin sau,
termenii se exclud, numai unul este selectat, iar
acordul se face la singular:
Profesorul sau elevul a greșit.
-dacă subiectul este postpus, e tolerat acordul
prin atracție cu primul termen al subiectului:
Mă doare capul, burta, ficatul.
-dacă termenii subiectului multiplu, la singular, sunt
substantive(masive sau abstracte) nearticulate, se admite acordul
la singular:
Ploaie și vânt a mai fost și până acum.
-dacă elementele componente ale subiectului multiplu se
comportă ca un bloc semantic, ca un compus, predicatul se
acordă la singular:
Punctul și virgula desparte fraza.
-dacă unul dintre constituenții subiectului multiplu, ambii fiind la
singular, este reliefat de expresii de tipul mai ales, mai cu seamă,
în special, mai întâi, în primul rând etc., i se dă prioritate,
favorizând acordul la singular al predicatului:
Frumusețea și mai cu seamă blândețea ei și-a spus cuvântul.
Falsul subiect multiplu
-subiectul unic urmat de o construcție sociativă
de felul împreună cu se acordă cu un predicat
singular:
Andrei, împreună cu Mihai, a vizitat muzeul.
-subiectul unic urmat de o construcție precedată
de prepoziția cu se acordă cu un
predicat plural:
Ana și cu mine eram la masă.
-subiectul unic urmat de o construcție
comparativă se acordă cu un predicat plural:
El, ca și ea, a înțeles.
-subiectul poate fi urmat de adjuncți adjectivali
sau substantivali care pot genera perturbări ale
acordului. Forma corectă a predicatului este de
singular:
Atitudinea corectă și colegială îl face simpatic.
-dacă subiectul unic este însoțit de o apoziție,
acordul nu se face la plural, punctuația fiind
dezambiguizatoare:
Profesorul, prietenul tău, n-a venit.
-coordonarea adversativă prin ci impune un
acord al subiectului unic cu un predicat singular:
Nu ei, ci ea a venit.