Acordul subiect-predicat

Corectitudinea este respectarea stricta a

regulilor gramaticale, a ortografiei in vigoare

(acordul corect al subiectului cu predicatul,

folosirea corecta a virgulei etc.). Abaterea de la

corectitudine duce la solecism.

De exemplu: dezacordul ("ziaristii a participat la

manifestare"), folosirea incorecta a acuzativului

("sectiunea care am luat-o"), cuvinte sau expresii

enuntate gresit ("serviri", "in ceea ce privesc

problemele") etc.

Acordul este manifestarea relației sintactice

dintre două cuvinte, constând în repetarea

informației gramaticale de la un cuvânt la altul.

Astfel, predicatul se acordă în număr și persoană

cu subiectul.

Acordul în număr prevede ca predicatul să aibă

același număr cu subiectul determinat. Astfel,

nume singular-verb singular, nume plural-verb

plural.

Ex: Copilul știe adevărul. Nr.singular

Copiii știu adevărul. Nr. plural

Acordul în persoană privește predicatele ale

căror subiect este un pronume personal.

Subiectul unic(eu, tu, noi, voi) impune verbului-

predicat forma de persoană corespunzătoare

Voi știți ce trebuie să faceți, eu vreau să plec la

facultate.

Dacă subiectul este un pronume de persoana a

III-a(el,ea, ei, ele), un substantiv sau un substitut

al acestuia, verbul are formă de persoana a III-a

El știe ce vrea.

Ioana pleacă la munte.

Acordul în gen apare numai în forma numelor

predicative exprimate printr-un adjectiv sau

participiu pasiv.

Medaliile au fost oferite sportivilor celor mai

buni.

Clădirea conacului era luminată stins și părea

semitransparentă. (M. Cărtărescu, Travesti)

ABATERI DE LA REGULILE ACORDULUI

În limba actuală se înregistrează numeroase

situații care nu se conformează regulilor

gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte

multe variații de acord, structuri care reprezintă

ezitări ale vorbitorilor.

Acordul prin variație este una dintre aceste variații și

constă în transferarea către verbul-predicat a unei

informații gramaticale de către o parte de vorbire care

nu îndeplinește rolul de subiect, dar care se află lângă

subiect în topica enunțului. Intercalarea între subiect și

predicat determină distanțarea celor două părți de

propoziție și constituie o circumstanță favorabilă

încălcării regulilor gramaticale.

Fiecare dintre cei trei oameni purtau insignă.

Incorect

Fiecare dintre cei trei oameni purta insignă.

Corect

Acordul după înțeles este acordul care se

orientează după sensul subiectului. Dacă acesta

are formă de singular, dar înțeles de plural

(substantivele colective), predicatul se acordă la

singular.

Mulțimea a votat împotrivă.

Corect

Mulțimea au votat împotrivă.

Incorect

Cu toate acestea, varianta de plural este totuși

acceptată de normele limbii literare dacă

vorbitorul are în vedere componentele

ansamblului.

a.Majoritatea s-a supus voinței conducatorului.

b.Majoritatea au plecat de la film înainte de

finalul acestuia.

a-Majoritatea=ansamblu

b-Majoritatea=fiecare membru care compune

ansamblul

Variații de acord

Subiectele exprimate prin nume proprii(nume de

persoană, de opere, de asociații, titluri, nume de

localități, de instituții) nu se supun unor reguli foarte

stricte de acord. Neconcordanța dintre formă și conținut

favorizează, de multe ori, acordul după înțeles.

Luxembourgul este mic.

Franța este deja implicată în conflictul european.

Lumi virtuale a/au produs senzație printre amatorii de

calculatoare.

Acordul dintre un predicat și un subiect exprimat

prin pronume relativ este indus, în mare măsură,

de absența sau prezența antecedentului.

Pronumele relative fără antecedent în enunț se

comportă în felul următor :

-cine și ce selectează singularul verbului

predicat,

-câți,câte selectează pluralul,

-care admite ambele forme de număr.

CORECT INCORECT

Nu știu cine va merge. Nu știu cine vor merge.

Să vedem ce s-a întâmplat. Să vedem ce au fost

cumpărate.

Nu ni s-a comunicat

câți/câte pot veni.

Nu ni s-a comunicat

câți/câte poate veni.

Vreau să știu care are/au

cont deschis la BCR.

Pronumele relativ compus ceea ce, cu valoare

neutră, selectează forma de masculin singular. O

situație similară apare și în cazul pronumelui

demonstrativ cu valoare neutră asta.

Ceea ce este interesant e că a reușit singur.

Asta e frumos din partea ta. Corect

Asta e de la sine înțeleasă. Incorect

Asta era știută. Incorect

Prezența antecedentului presupune inducerea

unui dublu acord. Relativul preia informațiile

antecedentului și le transmite verbului predicat.

Infirmiera care vrea să îl vadă este foarte

drăguță.

Asistentele care îl țin sub observație sunt foarte

atente.

ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE

TIPURILE DE SUBIECT

În funcție de subiect(simplu, multiplu) sau

neexprimat(inclus, subînțeles sau nedeterminat),

acordul gramatical este respectat sau substituit de

variante de acord după înțeles și/sau după

atracție.

Subiectul multiplu

Subiectul unui enunț poate fi realizat prin mai

mulți constituenți coordonați, de aceea acordul

se face la plural.

Elena și Rareș sunt în curte.

Nicio floare, nicio pasăre, nicio prismă și

niciun soare din univers nu puteau atinge

splendoarea dumnezeiască a fiarei.

M.Cărtărescu (Travesti) CORECT

Nicio floare, nicio pasăre, nicio prismă și

niciun soare din univers nu putea atinge

slendoarea dumnezeiască a fiarei.

M.Cărtărescu (Travesti) INCORECT

Termenii subiectului multiplu se află, adesea,

într-o relație de coordonare copulativă. Și în

acest caz, acordul se face la plural.

Mama și sora mea se întorc acasă.

Mama sau tata pot înțelege situația. CORECT

Mama sau tata poate înțelege situația.

INCORECT

Se înregistrează o serie de

excepții, situații în care, deși

subiectul este multiplu,

predicatul rămâne la

singular.

-dacă termenii subiectului multiplu, la singular,

sunt coordonați negativ prin nici:

Nici el, nici ea n-au/n-a venit.

-în cazul coordonării disjunctive prin sau,

termenii se exclud, numai unul este selectat, iar

acordul se face la singular:

Profesorul sau elevul a greșit.

-dacă subiectul este postpus, e tolerat acordul

prin atracție cu primul termen al subiectului:

Mă doare capul, burta, ficatul.

-dacă termenii subiectului multiplu, la singular, sunt

substantive(masive sau abstracte) nearticulate, se admite acordul

la singular:

Ploaie și vânt a mai fost și până acum.

-dacă elementele componente ale subiectului multiplu se

comportă ca un bloc semantic, ca un compus, predicatul se

acordă la singular:

Punctul și virgula desparte fraza.

-dacă unul dintre constituenții subiectului multiplu, ambii fiind la

singular, este reliefat de expresii de tipul mai ales, mai cu seamă,

în special, mai întâi, în primul rând etc., i se dă prioritate,

favorizând acordul la singular al predicatului:

Frumusețea și mai cu seamă blândețea ei și-a spus cuvântul.

Falsul subiect multiplu

-subiectul unic urmat de o construcție sociativă

de felul împreună cu se acordă cu un predicat

singular:

Andrei, împreună cu Mihai, a vizitat muzeul.

-subiectul unic urmat de o construcție precedată

de prepoziția cu se acordă cu un

predicat plural:

Ana și cu mine eram la masă.

-subiectul unic urmat de o construcție

comparativă se acordă cu un predicat plural:

El, ca și ea, a înțeles.

-subiectul poate fi urmat de adjuncți adjectivali

sau substantivali care pot genera perturbări ale

acordului. Forma corectă a predicatului este de

singular:

Atitudinea corectă și colegială îl face simpatic.

-dacă subiectul unic este însoțit de o apoziție,

acordul nu se face la plural, punctuația fiind

dezambiguizatoare:

Profesorul, prietenul tău, n-a venit.

-coordonarea adversativă prin ci impune un

acord al subiectului unic cu un predicat singular:

Nu ei, ci ea a venit.