RELAŢII ÎN LUMEA PLANTELOR

A. Relaţii între plante

Competiţia

pentru lumină

pentru nutrienți

pentru apă

competiţie intraspecifică

competiţie interspecifică

În păduri cea mai puternică competiție – pentru lumină

– între arbori, între arbori și plante ierboase

Evitarea competiției – plantele prevernale

Vara – strat ierbos slab dezvoltat

Principala formă de interacțiune

competitivă între plante - alelopatia

Substanţele cu efect alelopatic pot fi

eliberate prin orice organ al plantei, în

special prin frunze, sub formă de compuşi

volatili, sau prin descompunerea celor

moarte, şi prin rădăcini, sub formă de

exudate radiculare sau prin

descompunerea ţesuturilor moarte

în deşerturi, multe specii de plante elimină

alelotoxine cu efect inhibitor nu asupra

dezvoltării indivizilor din alte specii, ci a

celor conspecifici, deoarece plante diferite

din acest mediu au adoptat strategii diferite

de exploatare a apei, prin urmare

competiţia mai intensă este la nivel

intrapopulaţional

Plantele epifite

Liane

Fam. Bromeliaceae

Fam. Orchidaceae

Smochini – Ficus sp.

Parazitismul

Viscum album – vâscul

Loranthus europaeus – vâscul de stejar

Plante semiparazite

Vâscul – plantă zoocoră

Rhinanthus spp. - clocotici

Euphrasia spp. - silur Melampyrum bihariense – sor cu frate

Plante parazite

Cuscuta spp. – cuscuta, torțelul

Lathraea squamaria – muma pădurii

Orobanche spp. - lupoaia

Neottia nidus- avis – trânji

Orhidee parazită

Rafflesia spp. – plante endoparazite

B. Relaţii între plante şi alte vieţuitoare

Relaţii între plante şi ciuperci

Ciuperci parazite

Ciuperci saprofite

Micorizele

Relații de simbioză între

ciuperci și rădăcinile plantelor

Relaţiile dintre orhidee şi ciuperci

Lichenii

Relație de simbioză între ciuperci și alge unicelulare

Relaţii între plante şi animale

1. Herbivorismul

Mecanisme de adaptare a plantelor

la acțiunea ierbivorelor

Sinteza de substanțe toxice

Fam. Fabaceae

Pteridium aquilinum

Fam. Solanaceae

Solanum nigrum - zârnă

Datura stramonium - ciumăfaie

Urtica dioica – urzica vie

Mimetism

Lamium album – urzică moartă albă

Homocromie

Lithops spp. – plantele piatră

Mecanisme de apărare activă

Mimosa pudica - mimoza

Colaborarea cu animale (furnici) pentru apărare

Plantele carnivore

Relaţii legate de polenizare

Plante entomofile

Flori albastre și galbene

Insecte polenizatoare cu trompă lungă

Unele plante pot fi polenizate doar de către o singură specie de insectă

Cele mai complexe coadaptări ale

plantelor cu polenizatorii se întâlnesc

în grupul orhideelor

Polenul orhideelor este grupat în

două formaţiuni numite polinii

Unele orhidee atrag insectele (în acest caz numai o anumită specie)

imitând forma, culoarea şi mirosul femelei din aceeaşi specie.

Ophrys spp.

Păsările contribuie de asemenea,

deşi într-o măsură mai mică, la

polenizarea plantelor

(cele ornitofile).

Colibri

Pasărea soarelui

Reptile polenizatoare

Liliecii frugivori pot îndeplini de asemenea rolul de polenizatori

Şoarecii pot poleniza unele plante

arbustive, cu flori ascunse, la nivelul

solului, maronii, cu miros puternic.

Relaţii legate de diseminare

Seminţe sau fruncte cu înveliş prevăzut cu cârlige

Plante zoocore

Arctium tomentosum

Galium aparine - Lipicioasă

Arctium lappa - Brusture

Harpagophytum procumbens

Diseminare prin consumul fructelor

Viscum album - vâsc

Ilex aquifolium - Laur

Rubus hirtus - mur

Bertholletia excelsa – nucul brazilian

Dasyprocta punctata - agouti

Pinus cembra – zâmbru

Nucifraga caryocatactes –

alunar, gaiță de munte

Simbioza

Relațiile dintre corali și

algele endosimbionte

Moluște și alge endosimbionte

Meduze (insula Palau) și alge endosimbionte

Relații de tip simbiont legate de reproducere între viespi și smochini