Codul muncii impune obligaţia uneia dintre părţile contractului individual de

muncă (angajator sau salariat) de a repara prejudiciul cauzat celeilalte

părţi.

Răspunderea materială în dreptul muncii

Răspunderea materială a angajatorului faţă de salariat

nu poate fi mai mică, iar a salariatului faţă de angajator - mai mare decât cea prevăzută

de lege.

Angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel

moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a

munci.

Această obligaţie survine, în particular, în caz de:- refuz neîntemeiat de angajare;- eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă;- staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic;- reţinere a eliberării carnetului de muncă;- reţinere a plăţii salariului;- reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu;- răspândire, prin orice mijloace a informaţiilor calomnioase despre salariat;- neîndeplinire în termen a hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

Pentru a-i fi reparat prejudiciul, salariatul va trebui să depună o cerere scrisă

privind repararea prejudiciului material şi celui moral angajatorului.

Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să

emită ordinul corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării

acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.

• Salariatul este eliberat de răspundere materială dacă prejudiciul a fost cauzat:

1. În caz de forţă majoră, confirmată în modul stabilit de lege;2. În caz de extremă necesitate;3. În caz de legitimă apărare;4. În caz de executare a unei obligaţii legale sau contractuale, precum şi în limitele riscului normal de producţie.

Pentru prejudiciul cauzat angajatorului, salariatul poartă răspundere materială în limitele

salariului mediu lunar, dacă legea nu prevede altfel.

Salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului doar în cazurile când:

1. între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor 2. salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice;3. prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărâre judecătorească;4. prejudiciul a fost cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, stabilită în modul prevăzut de lege;5. prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a materialelor pe care unitatea le-a eliberat salariatului în folosinţă;6. în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă;7. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.

Conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat din vina lor dacă acesta este rezultatul:1. consumului ilicit de valori materiale şi mijloace băneşti;2. irosirii (folosirii nejustificate) a investiţiilor, creditelor, granturilor, împrumuturilor acordate unităţii;3. ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale şi a mijloacelor băneşti;4. altor circumstanţe, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.