I. SISTEME INFORMATICE1.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIC

Din punct de vedere functional, sistemul informatic are mai multe definitii, in functie de scop, elementele din structura i relatiile dintre elemente.Cea mai generala definite il prezinta ca pe un sistem de colectare, memorare, prelucrare i distribuire a informatiilor care utilizeaza calculatorul electronic.Scopul principal al sistemului informatic consta in aceea ca servete cerintele informational ale managerilor de pe diferite niveluri decizionale i de a reduce la minimum interventia i efortul uman in desfaurarea proceselor informational.Aceiai autori identifica in structura sistemului informatic urmatoarele elemente: baza tehnica; sistemul de programe; baza tiintifico-metodologica; baza informational; resursele umane i cadrul organizatoric.1. Baza tehnica (hardware-ul sistemului informatic), cuprinde totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, prelucrare i stocare a datelor (calculatoare electronice, echipamente de culegere date, echipamente de verificare a datelor, componente de teleprelucrare i suportii tehnici de date).2. Sistemul de programe (software-ul), se refera la totalitatea programelor necesare functionarii sistemului informatic in conformitate cu functiile i obiectele ce i-au fost stabilite, respectiv programele de baza i programele aplicative.3. Baza tiinfifico-metodologica este constituita din sistemul indicatorilor economici, procese i fenomene economice, precum i din metodologiile de realizare a sistemelor informatice.4. Baza informafionala cuprinde datele supuse prelucrarii fluxurilor informational, sistemele i nomenclatoarele de coduri.5. In resursele umane se include personalul implicat cu functionarea sistemului informatic, iar cadrul organizatoric este cel specificat in regulamentul de organizare i functionare al organismului economic in care functioneaza sistemul informatic.Sistemul informatic al unei intreprinderi este definit de Robert Reix ca fiind elementul care inglobeaza toate componentele automatizate ale caror interactiuni sunt la nivel informational. Obiectivul sau consta in furnizarea la diferite niveluri de organizare a informafiilor ce pot insop i controla functionarea intreprinderii[footnoteRef:1]. [1: Reix, R. - Systemes d'information et management des organisation, Vuibert, Paris, 1995, p.46;]

1.2 TIPURI DE SISTEME INFORMATICESistemele informatice pot fi clasificate in functie de diferite criterii. In continuare sunt descrise principalele scheme de clasificare[footnoteRef:2]. [2: Turban, E., McLean, E., Wetherbe, J., - Information Tehnology for Management, John Wiley & Sons, New-York, 1996]

Sistemele informatice construite in conformitate cu nivelele organizatoricesunt:1. Sisteme informatice departamentale. Frecvent, o organizatie folosete mai multe programe aplicative intr-o singura arie functionala. De exemplu in gestiunea personalului, este posibil sa se foloseasca un program pentru selectarea solicitantilor de locuri de munca i un program pentru monitorizarea fluctuatiei personalului. Unele aplicatii sunt complet independente in timp ce altele sunt interconectate. Colectia de programe aplicative in domeniul resurselor umane se poate numi Sistem informatic pentru resurse umane.2. Sisteme informatice organizational. In timp ce un sistem informatic departamental este in mod obinuit legat de o arie functionala, se poate vorbi frecvent de colectii de aplicatii in mai multe sau in toate ariile functionale. O astfel de colectie poate fi descrisa ca un sistem informatic organizational.3. Sisteme informatice interorganizafionale. Unele sisteme informatice sunt foarte complexe i implica mai multe organizatii. De exemplu sistemul sistemul de rezervare a biletelor de avion in lumea intreaga este compus din mai multe sisteme apartinand diferitelor companii aeriene. Deci sistemele informatice interorganizationale sunt formate din mai multe sisteme informatice organizational la care se adauga sistemele de legatura dintre acestea.I. Clasificarea in concordant cu ariile funcfionale. Dupa cum s-a observat, sistemele informatice departamentale sunt construite in concordanta cu ariile functionale traditionale.Principalele sisteme informatice, potrivit acestei clasificari, sunt:1. Sistemul financiar-contabil,2. Sistemul pentru productie,3. Sistemul pentru activitatea comerciala,4. Sistemul pentru gestiunea resurselor umane,Sistemul pentru managementII. Clasificarea in concordanfa cu suportul furnizat de sistem. A treia modalitate de a clasifica sitemele informatice este in concordanta cu tipul suportului pe care il furnizeaza, indiferent de aria functionala implicata. De exemplu, un sistem informatic poate fi un suport pentru functionari in aproape orice arie functionala. Similar, managerii, indiferent unde lucreaza, pot utiliza un sistem computerizat ca suport pentru luarea deciziilor.Principalele sisteme dupa aceasta clasificare sunt:1. Sisteme tranzactionale (TPS - Transaction Processing System);2. Sisteme manageriale (MIS - Management Information System);3. Sisteme automatizate pentru birouri (OAS - Office Automation System);4. Sisteme suport pentru grup (GSS - Group Support System);5. Sisteme suport pentru decizii (DSS - Decision Support System);6. Sisteme executive sau sisteme suport (EIS - Executive Information System or Support System), utilizate in activitatea de executie;7. Sisteme suport inteligente (ISS - Intelligent Support System), cuprind sisteme expert (ES - Exepert System) i retele neuronale artificiale (ANN - Artificial Neural Networks).O clasa speciala de sisteme informatice care reunete, din punct de vedere functional, mai multe tipuri de sisteme informatice sunt sistemele interactive pentru asistarea deciziilor (SIAD).Un SIAD este un sistem informatic care utilizeaza cunotintele dintr-un domeniu de aplicatie pentru a ajuta decidentul in rezolvarea unor probleme slab structurate, respectiv greu de algoritmizat i programat.Principalele caracteristici ale unui SIAD sunt: experienta, intuitia, judecatile i preferintele decidentului sunt esentiale; interactivitate de nivel inalt; cautarea solutiilor necesita manipulari de date, cautare de informatii, modelare, calcule; procedurile care urmeaza sa se execute la un moment dat nu sunt cunoscute apriori, aceasta depinzand de date sau de rezultatele intermediare; criterile de decizie sunt numeroase, conflictuale i depind adesea de utilizator; datele nu sunt totdeauna dinainte cunoscute.timpul de raspuns pentru obtinerea unei solutii satisfacatoare este limitat.

Sistemele informatice pot fi clasificate in concordanta cu arhitectura lor i principalele categorii sunt:1. Sisteme informatice bazate pe mainframe-uri;2. Sisteme informatice bazate pe PC-uri;3. Sisteme informatice distribuite.III. Clasificarea dupa natura activitafilor pentru care sunt construite sistemele informatice. Potrivit acestei clasificari sistemele informatice se impart in:1. sisteme operationale;2. si steme tacti ce (manageri al e);3. sisteme strategice.II METODOLOGII DE REALIZARE A SISTEMELOR INFORMATICE2.1 CONJINUTUL METODOLOGILOR DE REALIZARE A SISTEMELORINFORMATICERealizarea sistemelor informatice este o activitate complexa care imbina un mare numar de activitafi eterogene: analiza, proiectare, programare cu un pronuntat caracter creativ i la care coopereaza mai multe unitati organizatorice, ocazionand eforturi materiale, financiare i umane pe o perioada indelungata.Prin metodologia de realizare a sistemelor informatice se stabilesc: componentele procesului de realizare: etapele, subetapele, activitatile i continutul lor; fluxul executarii componentelor; metodele, tehnicile i instrumentele de realizare.Exista metodologii cadru cu scop orientativ general avand semnificatia unor indicafii metodologice cu caracter facultativ sau unor norme cu caracter obligatoriu i exista metodologii proprii elaborate de firme producatoare de hardware i software.2.2 ETAPELE DE REALIZARE A SISTEMELOR INFORMATICE.Sistemul informatic are un ciclu propriu de viafa, care incepe cu decizia de realizare, cuprinde faza de elaborare, faza de utilizare, faza de perfectionare i se incheie cu decizia de abandonare in forma existenta i inlocuirea cu un nou sistem. Acestui ciclu de viata ii corespund etape specifice starilor succesive prin care trece sistemul informatic, etape caracterizate prin activitati distincte. Etapele realizarii unui sistem informatic sunt: analiza sistemului informational existent (analiza de sistem); proiectarea sistemului informatic; elaborarea i testarea programelor; implementarea sistemului informatic; exploatarea curenta i mentinerea in functiune a sistemului informatic. Realizarea unui sistem informatic se concretizeaza i sub forma unui proiect de sistem informatic prin intermediul caruia se definesc intr-o forma standardizata solutiile adoptate. Proiectul sistemului informatic cuprinde documentatia de realizare i documentatia finala a sistemului informatic.2.3 ORDINEA EXECUTARII ETAPELORDaca etapizarea procesului de realizare a sistemelor informatice, dei controversata, este in general stabilita, cu privire la ordinea parcurgerii etapelor exista diferite orientari generate de diversitatea sistemelor informatice i a realizatorilor lor.Aceste orientari sunt concretizate in: modelul liniar; modelul cu prototip; modelul cu extensii; modelul documentatiei anticipate; modelul ierarhic; modele mixte.O metodologie este o implementare a ciclului de viafa al sistemului informatic care face referire la: activitatile din fiecare etapa i faza i ordinea lor de desfaurare; rolul individual i de grup pe care il are fiecare activitate; conditiile de livrare i standardele de calitate pentru fiecare activitate; instrumentele i tehnicile care vor fi utilizate de fiecare activitate.Exista mai multe metodologii de realizare a sistemelor informatice, din care cele mai frecvent utilizate la noi in tara sunt:A. SSADM, care se bazeaza pe analiza structurata i pune accentul pe prelucrari;B. MERISE;C. OMT, care integreaza datele i prelucrarile pentru a crea obiecte care pot fi uor adaptate i reutilizate;D. Prototipizarea, care pune accentul pe realizarea i asamblarea de prototipuri.2.4 METODE I TEHNICI DE REALIZARE A SISTEMELORINFORMATICE.In activitatea practica au aparut i s-au dezvoltat mai multe tipuri de strategii de abordare i realizare a sistemelor informatice. Ele se pot structura dupa doua criterii principale:A. in functie de rolul sistemelor informatice in cadrul agentului economic,in functie de modul de abordare a subsistemelor si aplicatiilor ce compun sistemul informaticA. In ceea ce privete strategia de realizare a unui sistem informatic, in functiede rolul sistemelor informatice in cadrul agentului economic rezulta treicategorii de strategii: ameliorative; inovatoare; adaptive.Strategiile ameliorative urmaresc automatizarea activitatilor i operatiilor de rutina sau cu caracter repetitiv. Sistemele informatice ce rezulta nu antreneaza mari modificari in sistemul agentului economic. Ele au grad redus de complexitate, nu folosesc personal numeros, timpul de realizare i implementare este scurt, dar sistemul este lipsit de flexibilitate.In cazul strategiilor inovatoare, introducerea sistemului informatic trebuie insotita de schimbari importante in organizarea i functionarea agentului economic. Aceste strategii asigura valorificarea superioara a calculatorului electronic, dar presupun un timp mai mare pentru conceperea i realizarea noului sistem, cheltuieli sporite i personal de inalta calificare.In cazul strategiilor adaptive, sistemul informatic este conceput i realizat astfel incat sa fie compatibil cu schimbarile care apar in cerintele informationale i organizatorice i in functionarea agentului economic. La baza acestor strategii sta principiul invariatiei sau modificarii lente impuse de existenta proceselor i structurii de baza ale agentului economic. Elementele informationale invariante sunt surprinse in baza informational care ocupa locul central in sistemul informatic. Aceste strategii au avantajul unei flexibilitati ridicate datorita conceptului de baza informational.Prin comparatie, strategiile ameliorative pleaca de la un set bine precizat de ieiri in functie de care se determina celelalte elemente ale sistemului informatic: bazele de date, algoritmi, proceduri, iar strategiile adaptive pleaca de la determinarea setului de intrari strict necesare asigurarii bazei informationale astfel incat acestea sa modeleze cat mai fidel sistemul agentului economic.Baza informafionala se transpune in colecfii de date, proceduri de creare i actualizare care constituie nucleul sistemului informatic. Acesta da posibilitatea modificarii cerintelor informationale astfel incat sa se asigure reglarea fenomenelor i proceselor economice.B. in functie de modul de abordare a subsistemelor si aplicatiilor ce compunsistemul informatic pot exista trei tipuri de strategii: strategia descendenta, strategia ascendenta, strategia mixta.i in activitatea de realizare a sistemelor informatice unele dintre metode i tehnici sunt specifice activitatii de analiza sau proiectare sau programare, altele sunt generale i pot fi utilizate in toate etapele de realizare a sistemelor informatice.Dintre metodele i tehnicile utilizate in primele patru etape enumeram: metoda descendenta ( TOP-DOWN ); metoda ascendenta ( BOTTOM-UP ); metoda SADP; metoda LCS/LCP; metoda Jackson; metoda proiectarii structurate; metoda proiectarii compuse; tehnica concordantei intrari - ieiri; tehnica LDS; tehnica HIPO.Metoda descendenta (TOP-DOWN) este impusa de faptul ca proiectarea sistemelor informatice de mare complexitate face necesara descompunerea ierarhica prin modularizare ca modalitate de control a complexitatii. Ea consta in descompunerea unui sistem complex pe niveluri ierarhice, succesiv, pana la module elementare, simple i relativ independente care sunt controlate de module coordonatoare.Metoda are ca cerinta de aplicare modularizarea sistemului, deci obiectivul principal este realizarea modularizarii de sus in jos, iar din obiectivul principal rezulta urmatoarele obiective specifice: crearea posibilitatii de realizare in paralel a componentelor sistemului informatic i eliminarea din sistem a redundantelor.Modul de lucru in cadrul acestei metode este urmatorul : se realizeaza mai intai o descompunere a sistemului in functii principale i se stabilesc relatiile dintre acestea, aceste functii stand la baza unei prime modularizari; se face apoi analiza modulelor obtinute i daca se identifica noi functii se trece la descompunerea pe urmatorul nivel; procesul descompunerii continua pana toate modulele sunt terminale (un modul este terminal cand nu se mai poate descompune in alte module).Descompunerea are la baza urmatoarele reguli: nivelul 0 sau punctul initial de pornire il constituie un modul neterminal sau coordonator; pentru toate modulele neterminale ale sistemului se aplica descompuneri succesive, in pai, de sus in jos; descompunerea este terminata cand modulele ultimului nivel sunt terminale.Aceasta metoda permite descrierea riguroasa i sistematica a sistemului, definirea interfetelor i identificarea uoara a oricarui modul pentru proiectarea, testarea, intretinerea i dezvoltarea lui.Aplicarea in practica prezinta dezavantaje generate de definirea modelului de ansamblu a sistemului informatic pe baza unei analize complexe cu personal numeros, ceea ce determina prelungirea termenului de dare in exploatare a sistemului, iar erorile in definirea structurii i a relatiilor dintre module pot afecta toata activitatea ulterioara.Metoda ascendenta BOTTOM-UP consta in agregarea modulelor de jos in sus punand in evidenta legaturile dintre ele pana se ajunge la un singur modul.Conceptele care stau la baza acestei metode sunt ca i la metoda descendenta: modularizarea i abordarea sistemica.Regulile care stau la baza metodei sunt: nivelul de agregare initial este nivelul la care se afla modulele terminale; agregarea se face succesiv de jos in sus; cand se obtine un nivel de agregare se realizeaza integrarea modulelor de nivel inferior in module de nivel superior; agregarea este terminata cand la un nivel de agregare se obtine un singur modul.Aplicarea acestei metode prezinta avantajul ca sistemul se dezvolta treptat, in concordanta cu cerintele reale ale utilizatorilor. Agentul economic poate beneficia mai repede de rezultatele prelucrarii automate a datelor, se familiarizeaza cu sistemul in mod gradat, se reduc riscurile realizarii unor sisteme de mare anvergura, neoperationale.Dezavantajele acestei metode rezulta din gradul de integrare redus a modulelor datorita lipsei unei conceptii initiale de ansamblu, ceea ce face necesara reproiectarea unor componente.Metodele top-down i bottom-up se pot utiliza in practica in mod combinat prin modularizarea de ansamblu a sistemului informatic. Modulele sistemului vor fi determinate top-down iar realizarea i asamblarea acestora se va face bottom-up3.1 OBIECTIVE I ACTIVITATI SPECIFICE PROIECTARII GENERALE.Proiectarea generala are ca obiectiv elaborarea conceptiei logice a sistemului informatic, definirea acestuia din punct de vedere structural i functional. Aceasta presupune stabilirea componentelor sistemului informatic, a ieirilor, a bazei informational de intrare, a documentelor pe care sunt consemnate datele de intrare, a legaturilor dintre ele i a functionalitatii sistemului astfel incat toate elementele sale sa formeze un intreg, sa se articuleze ca un tot unitar.Structura generala a sistemului informatic cuprinde un ansamblu de intrari, prelucrari i ieiri definite in functie de obiectivele noului sistem.I. Intrarile sistemului informatic cuprind : baza de date micarile (tranzactiile).Baza de date ca notiune generala reprezinta colectii de date operationale, memorate i utilizate in comun de catre componentele sistemului informatic. (A se avea in vedere ca in cazul utilizarii unui SGBD notiunea de baza de date are o acceptiune specifica).Tranzactiile sunt reprezentate de datele care reflecta modificari i devin componente ale bazei de date in urma clasificarii, validarii, inregistrarii i prelucrarii lor.In cadrul unui sistem informatic exista doua categorii de tranzactii: tranzactii externe; tranzactii interne.Proiectarea generala se deruleaza in mai multe faze: stabilirea obiectivelor pe care le va acoperi viitorul sistem; definitivarea continutului informational al ieirilor conform cu obiectivele stabilite; determinarea bazei informationale necesare obtinerii ieirilor proiectate; formalizarea atributelor de intrare i a elementelor structurale ale sistemului informatic prin codificare; proiectarea documentelor de intrare; proiectarea structurala i functionala a noului sistem;elaborarea documentatiei proiectarii generaleAnalizand modul de obtinere a fiecarei informatii se determina baza informational de intrare, apoi se realizeaza celelalte faze ale proiectarii.Ordinea de parcurgere a fazelor este: stabilirea obiectivelor; proiectarea ieirilor; proiectarea bazei informationale de intrare; codificarea; proiectarea documentelor de intrare; proiectarea structurala i functionala; elaborarea documentatiei.Concret, dupa stabilirea obiectivelor se inventariaza documentele de intrare care circula in sistemul agentului economic pentru determinarea bazei informationale de intrare.Ordinea de parcurgere a fazelor este; definirea obiectivelor; inventariere atributelor de intrare i a legaturilor dintre acestea pe baza documentelor de intrare folosite; proiectarea bazei informationale de intrare; codificarea; proiectarea documentelor de intrare; proiectarea ieirilor sistemului informatic; proiectarea structurala i functionala; elaborarea documentatiei.Varianta mixta pornete prin stabilirea obiectivelor noului sistem i a unei variante initiale a bazei informationale de intrare, apoi avandu-se in vedere posibilitatile de prelucrare se determina baza informational de ieire, iar in functie de solicitarile beneficiarului se proiecteaza ieirile necesare in prezent i in perspectiva i pe baza lor se proiecteaza varianta finala a bazei informationale de intrare.Ordinea de parcurgere a fazelor este; definirea obiectivelor; proiectarea initiala a bazei informationale de intrare; codificarea; proiectarea documentelor de intrare; proiectarea ieirilor sistemului informatic; reproiectarea bazei informationale de intrare; proiectarea structurala i functionala;elaborarea documentatiei