Universitatea „Dunărea de Jos”, Facultatea de Științe Economice, Galati

Coordonator Științific : Realizatori :

Lect. drd. Dumitriu Ramona Duduciuc Sabina , Mușat Diana

Anul II : Finanțe-Bănci, grupa 1

- 2009 -

Cuprins :

1. MISIUNEA ŞI POZIŢIA OFICIALĂ A BĂNCII CENTRALE EUROPENE..............................3

1.1 Obiectivul BCE...............................................................................................................................31.2 Instrumentele BCE..........................................................................................................................31.3 Strategii de politică monetară.........................................................................................................4

2. CARACTERISTICILE POLITICII MONETARE ÎN ŢĂRILE CENTRAL ŞI EST EUROPENE.............................................................................................................................................4

2.1 Obiectivele Politicii Monetare Din ŢCEE......................................................................................52.2 Instrumentele Băncilor Centrale Naţionale Din ŢCEE...................................................................72.3 Mecanismul Transmisiei Politicii Monetare În ŢCEE..................................................................102.4 Structura Şi Caracteristicile Sistemului Financiar........................................................................102.5 Nivelul Monetizării.......................................................................................................................122.6 Rata De Schimb............................................................................................................................122.7 ŢCEE Pe Drumul Spre UEM........................................................................................................132.8 Convergenţa Nominală.................................................................................................................142.9 Convergenţa Reală........................................................................................................................15

3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE POLITICII MONETARE IN ROMANIA..........17

4. CONCLUZII......................................................................................................................................21

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................22

2

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.

1. MISIUNEA ŞI POZIŢIA OFICIALĂ A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

1.1 Obiectivul BCE

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată în 1999 cu scopul de a implementa şi coordona politica monetară în interiorul Uniunii Economice şi Monetare (UEM). În conformitate cu articolul 105 din Tratatul UE, obiectivul principal al BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor din zona euro. Asigurarea stabilităţii preţului este contribuţia cea mai importantă prin care politica monetară poate să realizeze un mediu economic favorabil şi un nivel înalt al ocupării. În primul rând, decenii de experienţă practică şi numeroase studii economice sugerează că o politică monetară orientată spre menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen lung, va contribui pe deplin la îmbunătăţirea perspectivelor economice şi la ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor.În al doilea rând, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum şi experienţa dobândită din trecut, dovedesc faptul că politica monetară poate influenţa, în ultimă instanţă, numai nivelul preţurilor din economie. Astfel, menţinerea stabilităţii preţurilor este singurul obiectiv realizabil pe care politica monetară îl poate atinge pe termen mediu.

1.2 Instrumentele BCE

Punerea în aplicare a politicii monetare unice se face într-o manieră descentralizată, în sensul că deciziile sunt luate de BCE, dar majoritatea operaţiunilor sunt efectuate de băncile centrale naţionale.Se consideră că BCE dispune de toate instrumentele şi puterile necesare pentru a aplica o politică monetară eficace.Instrumentele utilizate de Eurosistem( sistem bancar central al zonei euro, Eurosistemul este format din: BCE şi băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 16 state membre ale UE, a căror monedă comună este euro) pentru implementarea politicii monetare unice se împart în operaţiuni de open market, facilităţi permanente şi rezerve minime obligatorii.

a) Operaţiuni de piaţă monetară

Operaţiunile de piaţă monetară reprezintă instrumentul cel mai important. Acestea contribuie la controlarea ratelor dobânzilor, gestionarea situaţiei lichidităţilor pe piaţa monetară şi la indicarea orizontului de politică monetară.

Operaţiunile de piaţă monetară pot fi clasificate în următoarele patru categorii:

3

operaţiuni principale de refinanţare, care sunt tranzacţii reversibile, periodice, în vederea furnizării de lichidităţi, efectuate cu o frecvenţă săptămânală şi având în mod obişnuit o scadenţă de o săptămână;

operaţiuni de refinanţare pe termen mai lung, care sunt tranzacţii reversibile în vederea furnizării de lichidităţi, efectuate cu o frecvenţă lunară şi având în mod obişnuit o scadenţă de trei luni;

operaţiuni de reglaj fin, care sunt executate ad-hoc, în scopul de a gestiona situaţia lichidităţilor pe piaţă şi de a controla ratele dobânzilor, în special pentru a atenua efectele asupra ratelor dobânzilor determinate de fluctuaţii neaşteptate ale lichidităţilor de pe piaţă;

operaţiuni structurale, realizate prin emiterea de certificate de creanţă şi prin apelul la tranzacţiile reversibile şi tranzacţiile definitive.

b) Facilităţi permanente

De asemenea, Eurosistemul oferă facilităţi permanente, având ca scop furnizarea şi absorbţia de lichiditate overnight şi stabilirea limitelor pentru ratele dobânzilor overnight de pe piaţa monetară.Sunt disponibile două facilităţi permanente:

facilitatea de creditare marginală, care permite contrapartidelor (instituţii financiare precum băncile) să obţină lichiditate overnight de la băncile centrale naţionale în schimbul unor active eligibile şi

facilitatea de depozit, care poate fi utilizată de contrapartide pentru a plasa depozite overnight la băncile centrale naţionale.

c) Rezerve minime obligatorii

În cele din urmă, Eurosistemul impune instituţiilor de credit să constituie rezerve minime obligatorii în conturile deschise la băncile centrale naţionale. Obiectivul regimului privind rezervele minime obligatorii este stabilizarea ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară şi crearea (sau accentuarea) unui deficit structural de lichidităţi.

1.3 Strategii de politică monetară

Ţintirea cursului de schimb Ţintirea agregatelor monetare Ţintirea directă a inflaţiei

2. CARACTERISTICILE POLITICII MONETARE ÎN ŢĂRILE CENTRAL ŞI EST EUROPENE

În mai 2004, zece ţări central şi est europene – Cehia, Estonia, Polonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia şi Ungaria – au intrat în Uniunea Europeană. Odată cu aderarea la UE aceste state au statutul de ţară cu derogare, iar adoptarea euro le va aduce calitatea de membru deplin.În această etapă, băncile centrale naţionale (independente) devin membre ale Sistemului European de Bănci Centrale, politica economică, monetară şi de schimb devin probleme de interes comun, statele trebuie să aibă în vedere concordanţa cu obiectivele BCE, participarea la Mecanismul Ratei de Schimb II (ERM II) şi să prezinte programe de convergenţă.

4

2.1 Obiectivele Politicii Monetare Din ŢCEE

Obiectivul principal stipulat în statutul tuturor băncilor centrale din ŢCEE este asigurarea stabilităţii preţurilor. Acesta este şi obiectivul BCE şi a celor mai multe bănci centrale din ţările dezvoltate. Fără a prejudicia obiectivul fundamental, băncile centrale sprijină politica economică a Guvernului. Studiile economice şi deceniile de experienţă au dovedit că ratele inflaţiei stabile, scăzute şi uşor predictibile asigură cele mai favorabile condiţii pentru creşterea economică pe termen lung; un mediu cu preţuri stabile permite companiilor şi populaţiei să-şi plaseze mai bine deciziile lor de investiţii şi consum pe termen lung, precum şi asigurarea plasării eficiente a resurselor.Performanţa băncilor centrale naţionale în vederea asigurării stabilităţii preţurilor poate fi evaluată prin media anuală a ratei inflaţiei.

Tabelul nr. 1 Rata inflaţiei (IAPC, media celor 12 luni)

2004 2005

Inflaţia zona euro 2,1 2,2

Criteriul ratei inflaţiei 2,4 2,5

Cehia 2,6 1,6

Estonia 3,0 4,1

Letonia 6,2 6,9

Lituania 1,2 2,7

Polonia 3,6 2,2

Slovacia 7,5 2,8

Slovenia 3,7 2,5

Ungaria 6,8 3,5

Sursa: site-ul Eurostat

IAPC este o medie ponderată a indicilor preţurilor de consum, colectaţi într-o manieră uniformă din statele zonei euro.

Criteriul ratei inflaţie, în anul 2005, este îndeplinit doar de 3 ţări Cehia, Polonia şi Slovenia, cea mai mare rată a inflaţiei înregistrându-se în Letonia.Polonia, Cehia şi Ungaria au un regim de ţintire a inflaţiei (banca centrală publică ţinte pre-anunţate ale inflaţiei, luarea deciziilor implică folosirea mai multor informaţii despre principalele variabile economice şi a previziunilor inflaţioniste). Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia au un regim de ţintire al ratei de schimb (banca centrală încearcă să asigure stabilitatea ratei de schimb nominale faţă de o valută numită „ancoră”,

5

trebuie să fie asigurate un diferenţial scăzut al inflaţiei faţă de ţara ancoră, un nivel suficient al rezervelor internaţionale, menţinerea competitivităţii ţării şi credibilitatea băncii centrale) - Estonia şi Lituania au consiliu monetar.

Regimul de ţintire a inflaţiei a fost adoptat în Cehia în anul 1998, în Polonia în 1999, iar în Ungaria în 2001. Băncile centrale ale acestor state manevrează instrumentele politicii monetare în scopul direct de limitare a inflaţiei pe termen mediu. Instrumentul cel mai des utilizat în acest sens este schimbarea ratei dobânzii de pe piaţa monetară (de exemplu, o creştere a ratei repo conduce, în general, prin mecanismul transmisiei, la o mişcare a cererii agregate, care în schimb conduce la scăderea inflaţiei. Scăderea ratei repo are în general un efect opus). De asemenea, băncile centrale pot folosi şi ratele de schimb a monedelor lor naţionale ca instrumente anti-inflaţioniste. Experienţele referitoare la managementul politicii monetare au demonstrat că efectul schimbării acestora asupra inflaţiei apar mult mai târziu (între nouă luni şi doi ani pentru a avea un efect complet). Având în vedere nivelul relativ ridicat de incertitudine ce predomină în aceste ţări, băncile centrale naţionale trebuie să fie capabile să previzioneze inflaţia sub diverse scenarii pe cel puţin 6-8 trimestre înainte şi să cunoască exact mecanismul transmisiei politicii monetare astfel încât să-şi adapteze instrumentele pentru a-şi atinge obiectivul de inflaţie propus. Previziunile referitoare la rata inflaţiei s-au ameliorat în cursul timpului în aceste ţări. S-a trecut de la previziuni pe termen scurt (un trimestru) la previziuni pe termen lung (1,5-2 ani), de la modele simple la modelarea econometrică complexă.O condiţie necesară pentru implementarea ţintirii inflaţiei este deplina autonomie şi independenţă a băncii centrale, condiţie îndeplinită de aceste ţări. În mod special, toate legăturile dintre Trezorerie şi băncile centrale au fost neutralizate, iar băncilor centrale le-au fost încredinţate atât instrumente puternice cât şi controlul asupra lor.De asemenea, transparenţa joacă un rol important în ţintirea inflaţiei – „Spune ce faci şi fă ceea ce spui”. Toate cele trei bănci centrale publică trimestrial „Rapoarte asupra inflaţiei”, în care expun orientările viitoare ale politicii lor monetare şi explică ecartul dintre rata actuală şi cea ţintă. Pentru a ajuta publicul să înţeleagă mai bine raţionamentul băncii centrale, aceste rapoarte conţin în aceeaşi măsură o descriere a mijloacelor utilizate pentru a prezice rata inflaţiei şi o indicaţie a modului în care banca centrală reacţionează la diverse scenarii. Aceste rapoarte au şi scopul de a întări credibilitatea băncilor centrale.Cele trei bănci centrale naţionale şi-au fixat indicele preţului de consum ca parametru pentru măsurarea evoluţiei inflaţiei şi de asemenea, au ales o ţintă şi o bandă, un culoar de variaţie, precum şi un orizont al politicii, adică viteza de reducere a inflaţiei. Aceste ţări au următoarele ţinte ale inflaţiei pe termen mediu (până la aderarea la zona euro): Polonia 2,5%, Cehia 3% şi Ungaria 3%.

Având în vedere caracteristicile de economie mică şi deschisă, unde comerţul extern joacă un rol foarte important şi canalul ratei de schimb influenţează considerabil dinamica preţurilor consumatorilor, băncile centrale din Statele Baltice, Slovenia şi Slovacia au ales strategia ratei de schimb pentru implementarea politicii monetare.În cazul Letoniei ţinta intermediară a băncii centrale este stabilitatea externă a monedei naţionale, adică fixarea lats-ului la euro (la o rată 1 EUR = 0,702804 LVL). Limitele fluctuaţiilor normale în jurul ratei fixe sunt de ±1%. Banca Letoniei efectuează intervenţii când rata de schimb a monedei naţionale depăşeşte limitele fluctuaţiei normale de ±1. Strategia ratei de schimb a fost implementată din februarie 1994 când lats-ul a fost fixat la coşul valutar DST, iar din 1 ianuarie 2005, lats-ul a fost fixat la euro.Strategia stabilităţii preţurilor în Estonia şi Lituania se leagă de aranjamentul consiliului monetar bazat pe un sistem de rate de schimb fixe. Consiliul monetar este instituţia monetară care emite bază monetară numai în schimbul activelor nete străine, şi anume active străine de rezervă. Cu alte cuvinte, consiliul monetar este autoritatea monetară care rezultă ca urmare a deciziei unei ţări de a emite bancnote şi monedă metalică convertibile într-o monedă străină care este folosită ca ancoră la o paritate

6

dată. În cazul Estoniei, kroon-ul este fixat la euro la o paritate 1EUR = 15,6466 EEK, iar în cazul Lituaniei 1EUR = 3,4528 litasConsiliul monetar este considerat cel mai adesea un instrument în lupta contra inflaţiei, argumentându-se a fi cea mai eficace modalitate (mecanism) de a disciplina emisiunea de bani, de bază monetară. În 2005, atât Estonia cât şi Letonia au avut rate ale inflaţiei superioare valorii de referinţă impuse prin criteriile de la Maastricht, iar dintre ţările care au adoptat ca regim monetar ţintirea inflaţiei, Cehia (1,6%) şi Polonia (2,2%) îndeplinesc acest criteriu. Putem afirma că strategia de ţintire a inflaţiei s-a dovedit mai eficientă decât consiliul monetar.

Dacă în cazul Republicii Cehe obiectivul final al politicii monetare (evidenţiat atât în Constituţie, câtşi în cadrul Statutului Băncii Naţionale Cehe) vizează menţinerea stabilităţii monedei naţionale în scopul asigurării stabilităţii preţurilor (la rândul ei, stabilitatea preţurilor depinzând în mod direct de obiectivele permanente ale politicii monetare, considerate a fi: realizarea stabilizării macroeconomice, asigurarea procesului de dezinflaţie şi asigurarea echilibrului extern), Banca Naţională a Poloniei are în vedere procesul de reducere a inflaţiei care să conducă, în timp, la asigurarea stabilităţii preţurilor. În cazul Poloniei mai trebuie precizat faptul că atingerea acestui obiectiv va conduce la crearea bazelor asigurării unei creşteri economice sustenabile, la acestea adăugându-se un obiectiv adiţional ce vizează susţinerea dezvoltării instituţionale a pieţelor financiare moderne.La nivelul Republicii Slovace, obiectivul fundamental al politicii monetare a Băncii Naţionale aSlovaciei vizează asigurarea stabilităţii interne (implicit stabilitatea preţurilor) şi externe (asigurareaechilibrului extern) a monedei naţionale (coroana slovacă). În extensie la acest obiectiv, fără însă a-lpericlita, politica monetară promovată la nivelul Slovaciei urmăreşte şi creşterea economică. BancaNaţională a Ungariei are precizat ca obiectiv final, în cadrul propriului statut, asigurarea stabilităţii interne şi externe a monedei naţionale (un rol important în asigurarea stabilităţii preţurilor revenind asigurării echilibrului extern).

2.2 Instrumentele Băncilor Centrale Naţionale Din ŢCEE

Mediul politicii monetare la începutul anilor 90 a fost asemănător în toate ŢCEE: a existat un număr limitat de bănci, nu au existat pieţe financiare, monedele naţionale nu au fost convertibile, inflaţia a fost ridicată. Provocările la care aceste ţări au trebuit să facă faţă au fost: liberalizarea preţurilor, convertibilitatea internă şi apoi externă a monedelor lor naţionale, liberalizarea comerţului extern, începerea privatizării. Instrumentele politicii monetare au trebuit adaptate pentru a face faţă acestor provocări în permanentă schimbare.În prezent, mai multe dintre ŢCEE – membre ale UE – şi-au exprimat dorinţa de a adopta moneda unică cât mai curând posibil. În acest scop ele trebuie să stea în ERM II pentru o perioadă de cel puţin doi ani în vederea îndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală – „Criteriile de la Maastricht”. Băncile centrale naţionale trebuie, de asemenea, să aibă în vedere compatibilitatea – în ceea ce priveşte instrumentele de politică monetară utilizate – ce cele ale BCE.În general, băncile centrale naţionale din ŢCEE folosesc aceleaşi instrumente de politică monetară ca şi BCE, însă cu anumite particularităţi, datorită structurii diferite a pieţei – structura surplusului de lichiditate.Astfel, principalele instrumente de politică monetară în Cehia, Polonia, Letonia, Slovacia sunt: operaţiunile de open-market, facilităţile permanente şi rezervele obligatorii. În Ungaria instrumentele sunt rata depozitului la banca centrală la două săptămâni, facilităţile permanente şi rezervele obligatorii.

7

Operaţiunile de open-merket în Cehia sunt folosite pentru a regla ratele dobânzii din economie, sunt executate sub forma operaţiilor repo şi pot fi împărţite în următoarele categorii:

principalul instrument al politicii monetare ia forma licitaţiilor repo; instrumentul monetar suplimentar este licitaţia repo la trei luni; operaţiunile de reglaj fin.

Operaţiunile de open-market în Polonia sunt principalul instrument pentru influenţarea ratelor dobânzii pe termen scurt, BNP poate utiliza următoarele categorii operaţiuni de open-market:

operaţiunile principale; operaţiuni de reglaj fin; operaţiuni structurale.

Operaţiunile de piaţă în Letonia constau în: operaţiuni reversibile cu titluri cu o scadenţă de 7 şi 28 zile; operaţiuni valutare cu o scadenţă de 7, 28 şi 91 de zile.

Operaţiunile de open-market a Băncii Naţionale a Slovaciei constau în: instrumentul principal – licitaţii repo standard; operaţiunile pentru controlul lichidităţii pe termen mai lung; operaţiunile de reglaj fin; operaţiunile structurale; operaţiunile de schimb valutar.

În Ungaria cel mai important instrument al BNU este rata depozitului la banca centrală la două săptămâni.

În Slovenia, obiectivul principal al instrumentelor politicii monetare este reducerea volatilităţii ratei de schimb (începând cu 28 iunie 2004, Slovenia a intrat în ERM II, iar cursul pivot stabilit a fost de 1 Euro = 239,640 SIT). Principalele instrumente folosite în vederea obţinerii de către bănci de lichidităţi pe termen scurt sunt operaţiunile de schimb extern şi operaţiunile inverse de schimb extern.

Lituania şi Estonia sunt un caz mai special deoarece aceste ţări au consiliu monetar. Deşi sunt constrânse prin lege să păstreze rezerve şi o rată de schimb fixă, aceste ţări au păstrat unele dintre puterile băncii centrale. Ambele ţări au impus rezerve minime obligatorii. În cazul Estoniei, există tranzacţii de schimb cu instituţiile de credit fără constrângeri între moneda naţională şi EUR, USD, JPY, GBP şi SEK, precum şi instituţiile de credit au posibilitatea de a câştiga dobânzi din media lunară care depăşeşte rezerva minimă obligatorie şi de a vinde băncii centrale garanţii externe.

În cazul Lituaniei, operaţiunile de open-market sunt de următoarele categorii: operaţiunile de licitaţii de depozite; operaţiuni reversibile cu titluri de stat;

iar facilităţile permanente cumpărarea/vânzarea de bază monetară, tranzacţii reversibile overnight, împrumuturi lichide garantate şi tranzacţii repo bilaterale. Facilităţile permanente sunt utilizate de Cehia, Polonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia, pentru a furniza sau pentru a retrage lichidităţi pentru 24 de ore:

facilitatea de depozit – băncile comerciale îşi pot constitui depozite la banca centrală, rata discount reprezentând limita minimă a ratei dobânzii pe piaţă;

facilitatea de împrumut marginal – prin care băncile comerciale pot obţine lichidităţi contra unor active (titluri) eligibile, rata lombard constituind limita maximă a ratei dobânzii pe piaţă.

În cazul Poloniei mai există facilitatea de credit în aceeaşi zi, are forma împrumuturilor de la banca centrală rambursabile în aceeaşi zi.

8

În cazul Letoniei, facilităţile permanente de depozit şi de împrumut nu se efectuează pentru 24 de ore, ci au scadenţe diferite: depozitele în moneda naţională la banca centrală pot avea o scadenţă de 7 sau 14 zile; iar Banca Letoniei împrumută fonduri în moneda naţională cu o scadenţa de la 1 la 30 de zile. În cazul Slovaciei, facilităţile permanente se numesc:

operaţiuni de refinanţare overnight; operaţiuni de sterilizare overnight.

Rezervele minime obligatorii sunt un instrument de politică monetară utilizat de toate băncile centrale ale ŢCEE cu rolul de a stabiliza cererea de monedă primară, permiţând stabilizarea ratei dobânzii pe piaţa monetară şi facilitând controlul creşterii masei monetare.

Intervenţiile pe piaţa valutară sunt un alt instrument al politicii monetare folosite de anumite bănci centrale naţionale, dar care va trebui eliminat odată cu intrarea ţării respective în ERM II, deoarece una dintre condiţiile pentru adoptarea euro este participarea cel puţin doi ani, fără tensiuni grave, la ERM II. Acest instrument mai este folosit de Polonia. În condiţiile regimului de flotare a ratei de schimb a zlot-ului, banca centrală nu are ca scop să stabilească rata de schimb a zlot-ului, dar îşi rezervă dreptul de a interveni – în condiţiile unor fluctuaţii puternice ale ratei de schimb – în scopul de a realiza ţinta de inflaţie. De asemenea, Banca Naţională a Ungariei a intervenit pe piaţa valutară pentru a preveni o consolidare/slăbire a ratei de schimb.

Tabelul nr. 2 Instrumentele şi nivelul ratelor instrumentelor politicii monetare ale BCE şi băncilor centrale naţionale din ŢCEE

Denumire BCE Cehia

Polonia

Ungaria

Slovacia

Slovenia Letonia

Lituania

Estonia

Rata minimă de licitare

2,50%

Rata facilităţii de depozit

1,50% 1% 2,50% 5% 2,25%

Rata facilităţii marginale de împrumut

3,50% 3% 5,50% 7% 5%

Rata rezervelor minime obligatorii

2,00% 2% 3,50% 6% 2,00% 2% 4% 6% 13%

Rata repo le 14 zile

2% 3,50%

Rata de referinţă

4% 6% 4%

Rata facilităţii de

2,00%

2,25%

9

depozit

7 zile

14 zileRata facilităţii de împrumut

> 10 zile

11-20 zile

>20 zile

5,00%

6,00%

7,00%

Rata de refinanţare

4,50%

Rata de sterilizare

2,50%

Rata de refinanţare

3,5%

Sursa: Site-urile băncilor centrale naţionale

2.3 Mecanismul Transmisiei Politicii Monetare În ŢCEE

Înţelegerea procesului de transmisie a politicii monetare este vital pentru elaborarea şi implementarea politicii monetare. Aceasta însă se dovedeşte a fi destul de dificil de realizat, chiar şi în economiile dezvoltate unde există un oarecare grad de incertitudine privind această înţelegere. În cazul ŢCEE situaţia este şi mai dificilă dat fiind faptul că economia se află într-o continuă stare de transformare structurală. Schimbările de natură structurală sunt destinate să adauge un grad şi mai mare de incertitudine cu privire la înţelegerea fenomenului transmiterii politicii monetare.

În mod tradiţional au fost identificate patru canale principale de transmitere a politicii monetare. Primul este prin efectul direct al ratei dobânzii, care afectează toate celelalte rate ale dobânzilor, cum ar fi de exemplu dobânda la depozite şi la credite. Acestea la rândul lor influenţează deciziile de economisire şi investiţii ale agenţilor economici. Al doilea canal este cel al creditului, care influenţează nu doar cererea pentru împrumuturi, dar şi oferta de împrumuturi. Conform studiilor lui Juks, importanţa acestui canal depinde de:1) numărul debitorilor dependenţi de bănci – factor care este influenţat de protecţia investitorilor şi dezvoltarea pieţei de capital, importanţa băncilor pentru finanţarea firmelor, numărul firmelor de mărime mică şi medie şi numărul populaţiei pe piaţa de credit;2) impactul cantitativ al politicii monetare asupra ofertei de împrumut – care este influenţat de structura sectorului bancar (concentrare şi mărime, puterea financiară, influenţa statului, structura de proprietate), relaţiile dintre bănci, portofoliul de împrumuturi (scadenţa împrumutului, tipul ratei dobânzii), falimentele bancare.Al treilea canal este evidenţiat prin impactul asupra preţurilor valorilor mobiliare cum ar fi acţiuni sau obligaţiuni şi asupra proprietăţilor imobiliare. Al patrulea canal reprezintă influenţa ratei de schimb. În toate cazurile menţionate mai sus expectaţiile au un rol important. Rata de schimb e dată de preţul

10

relativ al monedei naţionale raportat la cel al altor valute şi deci depinde atât de condiţiile monetare domestice cât şi de cele externe. Trebuie menţionat că impactul exact pe care o modificare a ratei dobânzii oficiale o are asupra ratei de schimb este dificil de cuantificat deoarece, în general, va depinde de expectaţiile inflaţioniste şi ale ratei dobânzii (domestice şi externe).

2.4 Structura Şi Caracteristicile Sistemului Financiar

Caracteristicile sistemului financiar sunt importante din perspectiva atât a canalului ratei dobânzii, cât şi a canalului creditului. Structura şi funcţionarea acestui sistem determină modul în care impulsurile politicii monetare sunt preluate la nivelul lichidităţii şi preţurilor pieţelor financiare şi transmise apoi asupra componentelor macroeconomice.

Tabelul nr. 3 Caracteristicile sistemului bancar în 2004

Cehia Estonia Letonia

Lituania

Slovenia

Ponderea activelor bancare în sectorul financiar

74,6% 61% 88% 70% 73%

Ponderea activelor bancare în PIB

99,8% 76,8% 80,7% 37% 99,8%

Numărul băncilor 11 7 22 14 11

Concentrarea pe piaţă (primele trei bănci)

61,6% 91,2% - 78% 61,6

Proprietatea străină

80% 85,66% 70% 98% 80%

Credite pe termen lung în total credite

74,86% 91,5% 83,5% 95,75% 74,86%

Credite neperformante în total credite

0,62% 0,38% 1% 0,70% 0,77%

Capitalizarea bursieră în PIB

0,47% 0,74% 0,17% 0,21% 0,55%

Sursa: Băncile centrale naţionale

Sistemul financiar din ŢCEE este orientat spre bănci, ponderea acestora fiind în jur de 70% din totalul activelor sectorului financiar, în unele ţări proporţia este mai însemnată – Slovacia 88,7%, Ungaria 81,18%, Letonia 88%.Ca efect al restructurării şi privatizării unor bănci cu capital de stat, sectorul bancar este dominat în prezent de băncile private (de exemplu, în Lituania toate sunt proprietate privată), respectiv de băncile

11

cu capital străin (ponderea activelor băncilor şi sucursalelor băncilor străine în total active este mai scăzută doar în Slovenia, în restul ŢCEE această proporţie fiind semnificativă). Efectele benefice ale prezenţei masive a băncilor străine ar putea consta într-o mai bună guvernanţă corporatistă la nivelul sistemului bancar şi într-o relativă ameliorare a competiţiei în acest sistem, cu un posibil impact favorabil asupra ratelor dobânzilor la credite. În schimb, băncile străine deţin potenţialul de a inhiba într-o oarecare măsură transmiterea politicii monetare, prin accesul lor relativ mai larg la finanţarea externă, ceea ce le face mai puţin interesate în atragerea de resurse de pe piaţa internă. De exemplu, în timpul unei politici monetare restrictive instituţiile mamă în cazul sucursalelor ar putea servi ca asigurători de lichiditate. Totodată, aceste bănci ar putea manifesta o înclinaţie mai accentuată spre acordarea de credite în valută, ceea ce face ca politica monetară să fie mai puţin eficace. Proporţia importantă a proprietăţii externe în sistemul bancar din ŢCEE slăbeşte efectul potenţial al politicii monetare. O altă particularitate a sistemului bancar din ŢCEE o constituie menţinerea unui grad relativ ridicat de concentrare a acestuia. Această caracteristică permite în unele perioade funcţionarea unor instituţii bancare de pe poziţii de oligopol (mai ales, în condiţiile în care băncile centrale din ŢCEE se află în poziţia de debitor net faţă de sistemul bancar), ele influenţând major atât lichiditatea din sistemul bancar şi de pe piaţa monetară, cât şi randamentele corespunzătoare (rata dobânzii, cursul de schimb). Concentrarea pieţei are un grad relativ ridicat în toate ŢCEE ceea ce implică că impactul politicii monetare este receptat şi transmis ilegal de către bănci.Un aspect pozitiv al condiţiilor actuale de implementare a politicii monetare îl reprezintă consolidarea sistemului bancar şi funcţionarea lui pe principii sănătoase. Faţă de anii de la începutul tranziţiei, ponderea împrumuturilor neperformante în total credite a scăzut vertiginos, ajungând la o valoare apropriată de cea a zonei euro. Restructurarea sistemului financiar, întărirea supravegherii acestuia şi perfecţionarea reglementării fac procesul transmisiei politicii monetare mult mai eficient şi compatibil cu cel din zona euro.Scadenţa creditelor pe termen lung (proporţie ridicată în ŢCEE) şi cu dobândă fixă au o influenţă negativă asupra procesului de transmisie monetară. În ŢCEE, piaţa obligaţiunilor este practic inexistentă, în timp ce piaţa titlurilor comerciale este relativ puţin adâncă. Piaţa de capital nu joacă un rol central ca sursă a fondurilor, fiind disponibilă unui grup relativ limitat de companii. Doar câteva societăţi au emis obligaţiuni, aşadar împrumuturile bancare reprezintă o sursă foarte importantă de finanţare.Totodată, ca urmare a progresului macrostabilizării au apărut noi firme mici şi mijlocii, de asemenea dependente de credite bancare (costul ridicat al finanţării de pe piaţa directă în comparaţie cu mărimea lor mică şi nevoile de finanţare). În ceea ce priveşte populaţia, apelul ei la credite pentru acoperirea consumului este în creştere, aceasta fiind un furnizor net de resurse pentru sistemul bancar. Toate aceste caracteristici pledează în favoarea viabilităţii canalului creditului.

2.5 Nivelul Monetizării

O caracteristică a economiei din ŢCEE este nivelul mai scăzut al monetizării faţă de zona euro. Raportul masei monetare M2 în PIB are valori scăzute în Lituania 34,85% şi mai apropiate de nivelul zonei euro în Slovenia 51,42% şi Cehia 57,04%. Studiile arată că în ţările cu monetizare scăzută, transmisia (măsurată în mod tradiţional) este mai slabă decât în ţările dezvoltate.

Tabelul nr. 4 Monetizarea în ŢCEE în 2004

Ţară/Zonă Nivelul monetizăriiUEM 73,01%

12

Cehia 57,04%Slovacia 51,42%Slovenia 45,09%Estonia 41,12%Polonia 39,30%Letonia 37,98%Lituania 34,85%

sursa datelor: site-uri băncile centrale naţionale şi institutele naţionale de statistică

Un nivel scăzut al monetizării în unele ŢCEE – Lituania, Letonia, Polonia, Estonia – arată că mecanismul de transmisie a politicii monetare este mai slab şi are considerabile întârzieri de timp. De exemplu, conform unor simulări empirice, reacţia dinamicii preţurilor la impulsul ratei dobânzii în Polonia este de două ori mai slab, iar intervalul de timp este de două ori mai lung decât în Marea Britanie.De asemenea, nivelul scăzut al monetizării reflectă atât ineficienţele majore din sistemul bancar cât şi lipsa de experienţă a agenţilor privaţi de a utiliza banii ca şi un dispozitiv de coordonare. De exemplu, dacă agenţii privaţi nu-şi finanţează proiectele de investiţii prin credite bancare sau obligaţiuni, rata dobânzii va avea un impact mai redus asupra activităţii economice. O problemă importantă de rezolvat a băncii centrale din aceste ţări o constituie sprijinirea procesului de remonetizare a economiei fără a creşte inflaţia. Aceasta se poate întâmpla însă numai dacă cererea de bani va creşte într-un mod signifiant – sugerând o puternică creştere a activităţii economice şi mai multă încredere în sectorul bancar.

2.6 Rata De Schimb

Deoarece ŢCEE au economii deschise, rata de schimb este un important canal de transmitere a impulsurilor monetare, datorită faptului că, în contrast cu alte canale, sunt afectate atât cererea agregată cât şi oferta. Odată cu adoptarea euro acest mecanism va dispărea, iar impactul politicii monetare va fi transmis prin canalul ratei dobânzii şi al creditului. O depreciere a ratei de schimb, cauzată de o relaxare a politicii monetare de exemplu, poate induce o creştere a preţurilor domestice de către agenţii economici chiar şi în lipsa unei creşteri a cererii agregate. Mai mult, din moment ce informaţia legată de rata de schimb este disponibilă instantaneu pe pieţele de capital, nivelul salariilor şi preţurilor tinde să se ajusteze înainte ca schimbările generate de variaţiile în preţul importurilor să afecteze structura de costuri.Rata de schimb în ŢCEE a îndeplinit una din următoarele funcţii: de a acţiona ca ancoră nominală pentru economie (stăpânirea inflaţiei), menţinerea competitivităţii, instrument pentru a contracara impacturile negative a şocurilor economice. Funcţia de ancoră nominală a fost cea mai importantă la începutul tranziţiei pentru stăpânirea inflaţiei. În ultima perioadă s-a putut observa o stabilitate a ratelor de schimb.Cu cât o economie este mai deschisă cu atât va fi mai mare impactul pe care variaţiile în rata de schimb le vor avea asupra preţurilor domestice. Unul din indicatorii ce măsoară gradul de deschidere este dat de procentajul balanţei comerciale în PIB.

Figura nr. 1 Gradul de deschidere al economiilor ŢCEE

13

Slovacia, Estonia, Cehia şi Ungaria sunt economii mici, deschise, în care rata de schimb joacă un rol important. În schimb Polonia este o economie mare, cu gradul de deschidere cel mai scăzut.

2.7 ŢCEE Pe Drumul Spre UEM

În conformitate cu tratatul de la Amsterdam, care este parte integrantă din Tratatul UE, toate ţările care devin membre ale Uniunii trebuie să adopte euro ca monedă de circulaţie, după o perioadă care poate fi mai mult sau mai puţin extinsă. Cu alte cuvinte, s-a stabilit că, spre deosebire de unele ţări, care sunt de multă vreme membre UE, noile ţări care intră în această organizaţie nu pot invoca aşa-zisa „clauză de ne-adoptare” (a euro) (opt-out).Conform Tratatului de la Maastricht, noile ţări candidate care vor adera la UE vor deveni state membre cu derogare temporară în ceea ce priveşte moneda comună. Aceasta înseamnă că la un moment dat, ulterior aderării, noile state membre vor intra în ERM II, iar apoi, condiţionat de îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală vor adopta euro. Arhitecţii Comunităţii Europene, care au conceput Tratatul de la Maastricht, au considerat drept condiţii necesare şi suficiente pentru ca o ţară să adopte euro numai criteriile de convergenţă nominală:

Rata inflaţiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5% inflaţia medie a celor mai performante (la acest indicator) trei state din UE. Conform Raportului de Convergenţă din 2004 valoarea de referinţă a fost stabilită la 2,4%, calculul fiind adăugarea a 1,5% la media aritmetică a ratei inflaţiei măsurată prin IAPC din Finlanda (0,4%), Danemarca (1,0%) şi Suedia (1,3%).

Deficitul bugetar să se situeze sub 3% din PIB. Datoria publică totală mai mică de 60% din PIB. Rata dobânzii la titlurile pe termen lung să nu depăşească cu mai mult de 2% dobânda medie a

celor mai performante trei state definite mai sus. Conform Raportului de Convergenţă din 2004, valoarea de referinţă a fost stabilită la 6,4%, calculul fiind adăugarea a 2% la media aritmetică a ratelor dobânzii pe termen lung din Finlanda (4,2%), Danemarca (4,4%) şi Suedia (4,7%).

14

Stabilitatea cursului de schimb, fără devalorizări unilaterale faţă de euro, timp de cel puţin doi ani. Deşi banda standard este de ±15%, nu este exclusă posibilitatea stabilirii unei benzi mai înguste de fluctuaţie a cursului de schimb (Letonia optând pentru un culoar de ±1%).

Tratatul de la Maastricht nu face referire la criteriile de convergenţă reală, care să asigure un grad înalt de similitudine şi de coeziune structurilor economiilor ţărilor candidate. Probabil că omisiunea iniţială se datorează faptului că, până la începutul anilor 90, UE a fost un club al ţărilor bogate (cu una sau două excepţii), iar structurile economice ale acestora erau, prin definiţie, asemănătoare. În lipsa unor criterii clar stipulate în tratate, putem considera că cele mai importante criterii de convergenţă reală privesc nivelul PIB/locuitor, structura economiei (ponderea pe care o au în crearea PIB marele sectoare), gradul de deschidere a economiei, ponderea comerţului bilateral cu ţările membre ale UE în totalul comerţului exterior.În ceea ce priveşte stadiul ŢCEE, aceasta se prezintă în felul următor: Estonia, Lituania şi Slovenia au intrat în ERM II în 28 iunie 2004. În acest moment a fost adoptat un curs de schimb pivot pentru monedele lor naţionale, după cum urmează: 1 Euro = 15,6466 kroon estonieni, 1 Euro = 3,45280 litas lituanieni şi 1 Euro = 239,640 tolar slovenieni. Aceste ţări au în vedere adoptarea euro începând cu 1 ianuarie 2007, însă după cum vom putea observa din datele prezentate din paginile următoare, Estonia şi Lituania nu îndeplinesc toate criteriile de convergenţă nominală. Slovenia, începând cu 1 martie 2006 a început sistemul de afişare dublă a preţurilor (în SIT, moneda naţională şi euro) în vederea pregătirii ţării pentru adoptarea euro la 1 ianuarie 2007. Letonia şi Slovacia sunt şi ele membre ale ERM II, începând cu 2 mai 2005 şi, respectiv, 25 noiembrie 2005, având în vedere să adopte euro după evaluarea Raportului de convergenţă din 2008. Cursul de schimb pivot al monedelor lor naţionale este de 1 Euro = 0,702804 LVL şi 1 Euro = 38,4550 SKK Cehia, Polonia şi Ungaria nu au intrat în ERM II, iar Polonia nici nu şi-a propus o dată pentru adoptarea euro.

2.8 Convergenţa Nominală

Tabelul de mai jos ilustrează o situaţie comparativă a îndeplinirii criteriilor de la Maastricht de către ŢCEE.

Tabelul nr. 5 Criteriile de la Maastricht

Rata inflaţiei

Sit. Buget

Datorie publică

Rata dobânzii

Stabilitatea ratei de schimb

% % în PIB

% în PIB

Pe termen lung

Deviere max de sus

Deviere max de jos

Limită 2,5 -3,0 60,0 5,3 ±15%Cehia 1,6 -4,0 36,2 3,6 12,1 -2,8Estonia 4,1 1,1 5,1 3,8 0,0 0,0Letonia 6,9 -1,1 11,1 3,6 4,1 -3,6Lituania 2,7 -2,0 20,7 3,8 0,0 0,0Polonia 2,2 -3,8 46,1 5,2 23,5 -3,7Slovacia 2,8 -4,3 36,7 3,6 9,5 0,0Slovenia 2,5 -1,7 29,2 3,7 0,1 -1,3Ungaria 3,5 -6,1 57,7 6,9 8,6 -3,2

Sursa: Eurostat şi site-uri Insitutele Naţionale de Statistică

15

Limita impusă de criteriul ratei inflaţiei a fost depăşit în majoritatea ŢCEE, dar se află pe un trend descendent. Cele două ţări baltice – Estonia şi Lituania – care au în vedere adoptarea euro începând cu 1 ianuarie 2007 au depăşit limita, înregistrând o inflaţie de 4,1% şi respectiv 2,7%. Joaquin Almunia consideră că, creşterea economică înregistrată în cele două ţări (9,5% şi respectiv 6,8%) va conduce la o creştere a preţurilor şi a datoriei externe, iar guvernele celor două ţări vor trebui să aleagă între a păstra un ritm susţinut de creştere economică şi a accepta astfel o inflaţie mai mare, sau să-şi modifice politica fiscală, pentru a reduce inflaţia. Valoarea de referinţă a mai fost depăşită în Letonia (6,9%), Slovacia (2,8%) şi Ungaria (3,5%). Respectă criteriul inflaţiei de la Maastricht Cehia (1,6%), Polonia (2,2%) şi Slovenia (2,5%).În ceea ce priveşte rezultatele în materie bugetară înregistrate în ŢCEE, Estonia a înregistrat excedent, Letonia, Lituania şi Slovenia au menţinut deficitul bugetar sub valoarea de referinţă de 3% prevăzută în Tratat, Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria se găsesc într-o situaţie de deficit excesiv. Criteriul datoriei publice este îndeplinit de toate cele 8 ŢCEE.Ratele dobânzii pe termen lung au o valoare mai mare decât cea de referinţă doar în Ungaria (6,9%).În ceea ce priveşte stabilitatea cursului de schimb, monedele naţionale ale Estoniei, Lituaniei şi Sloveniei care participă la ERM II din 28 iunie 2004 nu au înregistrat fluctuaţii excesive. Monedele naţionale ale Estoniei şi Lituaniei s-au menţinut la nivelul cursului pivot, iar Slovenia a înregistrat mici abateri. Estonia şi Lituania au fost autorizate să participe la ERM II menţinând consiliul monetar. Monedele naţionale ale Letoniei şi Slovaciei, participante de asemenea la ERM II, nu au înregistrat fluctuaţii peste limita ±15%. În 2005 doar Polonia a înregistrat o apreciere a monedei naţionale de 23,5% peste limita impusă.

2.9 Convergenţa Reală

Obiectivul cel mai greu de atins este ceea ce, în limbaj european, se numeşte „convergenţa reală”.Deosebit de semnificativ este criteriul „PIB/locuitor”, care este principalul indicator economic utilizat pentru efectuarea de comparaţii între diverse ţări şi perioade de timp.

Tabelul nr. 6 PIB pe locuitor

Ţara 2003 2004 2005 Proporţia din media UE (25)

UE (25) 21 700 22 600 23 400Cehia 14 700 15 900 17 200 73,50%Estonia 10 500 11 600 12 800 54,70%Letonia 8 900 9 700 10 900 46,58%Lituania 9 800 10 800 11 900 50,85%Ungaria 12 900 13 600 14 500 61,96%Polonia 10 200 11 100 11 600 49,57%Slovenia 16 50 17 900 18 900 80,76%Slovacia 11 200 11 700 12 700 54,27%

Sursa: site-ul Eurostat

Slovenia şi Cehia sunt ţările a căror PIB/locuitor este cel mai apropiat de cel al UE (25), decalajul putând fi recuperat într-un timp relativ scurt, având în vedere că, creşterea economică este mai mare decât media UE (3,8% şi respectiv 4,9%). PIB/locuitor al Ţărilor Baltice se află la jumătatea mediei

16

UE; însă aceste ţări au înregistrat în 2005 cea mai mare creştere economică (Estonia 9,5%, Letonia 10% şi Lituania 6,8%).Structura economiei ŢCEE se caracterizează printr-o pondere scăzută a agriculturii şi o contribuţie majoră a serviciilor la formarea PIB, structură asemănătoare cu cea a economiilor dezvoltate.

Tabelul nr. 7 Contribuţia principalelor sectoare economice la formarea PIB

Ţara Agricultură Industrie Servicii2003 2004 2003 2004 2003 2004

Cehia 2,6 2,4 35,0 35,0 60,8 60,7Polonia 3,0 2,9 30,1 28,8 58,7 58,7Slovacia 5,0 5,0 30,4 31,7 57,3 57,5Slovenia 2,3 2,0 31,9 32,0 54,7 57,7Ungaria 4,7 4,5 26,8 27,0 … …

Sursa: site-uri institute naţionale de statistică

Gradul de deschidere a economiilor a ŢCEE a fost analizat într-un capitol anterior. S-a putut observa gradul ridicat de deschidere pentru toate ŢCEE, cu excepţia Poloniei (64,71%).Ponderea comerţului cu UE în totalul comerţului exterior este importantă în toate ŢCEE. UE a devenit în decursul timpului principalul partener comercial al ŢCEE.

Tabelul nr. 8 Proporţia comerţului cu UE în 2004

Ţara Exporturi către UE(pondere în total exporturi, %)

Importuri din UE(pondere în total importuri, %)

Estonia 80,68% 77,24%Lituania 66,88% 63,28%Polonia 79,06% 67,92%Slovenia 66,52% 82,34%Letonia 77,24% 75,45%Cehia 85,98% 72,18%Slovacia 83,85% 67,02%Ungaria 73,6% 55,1%

Sursa: site-uri institutele naţionale de statistică

În cazul ŢCEE, „convergenţa reală” nu a constituit o condiţie pentru intrarea în UE, dar acestea trebuie să aibă în vedere apropierea cât mai rapidă de standardul ţărilor dezvoltate din UE

3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE POLITICII MONETARE IN ROMANIA

Obiectivul fundamental al politicii monetare este reducerea inflaţiei, în condiţiile menţinerii unui proces de creştere economică consistentă. Conform „Programului de convergenţă”, pentru 2007, ţinta

17

de inflaţie este stabilită la 4% cu o marjă de toleranţă de un punct procentual într-o direcţie sau alta; pentru 2008, ţinta centrală este stabilită la 3,8 % cu aceiaşi marjă de toleranţă. Pe termen mediu, ţintele de inflaţie vor fi stabilite având în vedere necesitatea menţinerii procesului de dezinflaţie pe o traiectorie care să fie conformă cu criteriile de convergenţă. Creşterea ratei dobânzii în scopul limitării inflaţiei determină creşterea intrărilor de capital, ceea ce exercită presiuni puternice asupra cursului de schimb.

Principalele elemente ale politicii monetare duse în prezent de BNR sunt următoarele:a) adoptarea strategiei numite „ţintirea directă a inflaţiei” b) flexibilitatea cursului de schimb;c) trecerea la euro - ca obiectiv pe termen mediu.

Ţintirea directă a inflaţiei

Începând din august 2005, în România a fost adoptată strategia de politică monetară numită „ţintirea directă a inflaţiei” (inflation targeting). În anul 2005, ţinta de inflaţie (7,5% +/- 1 punct procentual) a fost uşor depăşită (8,6%), însă, în 2006, obiectivul privind inflaţia (5% +/- 1 punct procentual) a fost realizat (4,9%). Pincipalii factori care au permis această performanţă sunt următorii:- creşterea rolului ratei dobânzii ca element al procesului de transmisie;- creşterea capacităţii de previzionare a băncii centrale - prin elaborarea şi implementarea unui model de echilibru general dinamic;- sporirea credibilităţii BNR şi întărirea capacităţii sale de a ancora anticipaţiile privind inflaţia.

Tab. nr. 6: Rata dobânzii de politică monetară

Data deciziei Rata dobânzii de politică monetară

Modificare

8 august 2005 8,50% 4pp*

21 septembrie 2005 7,50% 1pp

9 noiembrie 2005 7,50%

21 decembrie 2005 7,50%

8 februarie 2006 8,50% 1pp

27 martie 2006 8,50%

11 mai 2006 8,50%

27 iunie 2006 8,75% 0,25pp

9 august 2006 8,75%

18

27 septembrie 2006 8,75%

10 noiembrie 2006 8,75%

9 februarie 2007 8,00% 0.08 pp

* - De la 12,50% la 8,50%. Începând cu aprilie 2005, rata dobânzii practicată la operaţiunile de sterilizare a devenit mai mică decât rata dobânzii de politică monetară (de exemplu, în iulie 2005, rata dobânzii la operaţiunile de sterilizare a fost de 7,7%).

Acest permanent compromis între obiectivele politicii monetare a transmis semnale incoerente către public şi a afectat credibilitatea noului cadru de politică monetară, ceea ce explică, inter alia, ratarea ţintei de inflaţie stabilită pentru sfârşitul anului 2006. În acest context, BNR a adoptat şi alte măsuri de politică monetară, unele dintre ele foarte drastice sau cu accentuat caracter administrativ. Astfel, rate rezervelor obligatorii aplicate la depozitele denominate în lei şi în valută au fost majorate în mai multe rânduri:De asemenea, au fost adoptate o serie de măsuri reglementative şi prudenţiale, dintre care amintim următoarele: - 28 august 2005: înăsprirea condiţiilor de acordare şi garantare a creditelor de consum şi limitarea angajamentelor de plată în funcţie de veniturile nete ale solicitantului de credite;- 26 septembrie 2005: limitarea expunerii instituţiilor de credit la riscul valutar aferent creditelor în valută la 300% din fondurile proprii;- ianuarie - septembrie 2006: reglementarea şi aplicarea legislaţiei privind activitatea de creditare desfăşurată de instituţiile financiare nebancare;- 22 septembrie 2006: măsuri suplimentare pivind constituirea de provizioane şi clasificarea creditelor, ţinând seama de riscul de credit aferent creditelor acordate populaţiei.

Flexibilitatea cursului de schimb

În perioada de tranziţie, autorităţile române au încercat în repetate rînduri să utilizeze cursul de schimb ca ancoră antiinflaţionistă, însă toate aceste încercări au eşuat. Ca urmare, în ultimii ani, regimul de curs valutar adoptat este cel cunoscut sub denumirea de flotare controlată, cu o flexibilitate sporită începând din noiembrie 2004. Acest regim a fost introdusă în 1994, odată cu crearea pieţei valutare. Cadrul general respectiv a fost menţinut nemodificat o lungă perioadă de timp, deşi între timp mişcările de capital au fost treptat liberalizate. Principalele momente ale liberalizării mişcărilor de capital au fost următoarele:- 1998: operaţiunile de cont curent (art. VIII din Statutul FMI);- 1999: intrările de capital pe termen mediu şi lung;- 2001-2002: fluxurile de capital cu impact scăzut asupra balanţei de plăţi;- 2003-2004: fluxurile de capital cu impact semnificativ asupra sectorului real;- 2005-2006: fluxurile de capital cu impact semnificativ asupra balanţei de plăţi;- septembrie 2006: convertibilitatea deplină a monedei naţionale.În aceste condiţii, evoluţiile din perioada 1994-2004 s-au caracterizat prin următoarele aspecte:a) intervenţii relativ frecvente ale băncii centrale pe piaţa valutară;b) flexibilitatea redusă a cursului; c) predictibilitate ridicată a cursului;d) adâncimea redusă a pieţei.

19

Din noiembrie 2004, a fost adoptată o nouă strategie operaţională, care se caracterizează printr-o flexibilitate sporită a cursului de schimb şi reducerea intervenţiilor băncii centrale. Principalele obiective urmărite prin această măsură au fost:1) creşterea rolului pieţei în determinarea cursului de schimb;2) descurajarea intrărilor de capital speculativ;4) limitarea costului intervenţiilor BNR pe piaţa valutară;5) compatibilizarea mecanismul de curs de schimb cu regimul de ţintire directă a inflaţiei.Flexibilitatea sporită a cursului de schimb este importantă mai ales prin prisma viitoarei intrări în “Sistemul Monetar European II”(SME II). Într-adevăr, participarea cel puţin doi ani la SME II – care constituie o etapă prealabilă obligatorie pentru admiterea în UEM – trebuie să aibă loc fără realinieri ale cursului şi fără intervenţii ale băncii centrale.O flexibilitate mai mare a cursului de schimb are însă şi unele devantaje, dintre care amintim următoarele:1) scăderea predictibilităţii cursului valutar pentru construirea planurilor de afaceri ale agenţilor economici;2) atenuarea parţială a impactului favorabil al tendinţei de apreciere a leului asupra preţurilor interne.

Adoptarea euro

Pe termen mediu, principala problemă care se pune pentru BNR este cea a conceperii politicii monetare care să permită participarea la “Sistemul Monetar European II” (SME II) şi, respectiv, intrarea în U.E.M. Conform „Programului de convergenţă”, România va adera la SME II după 2012. Aceasta presupune ca, în perioada 2007-2010, să fie realizate următoarele obiective:1) consolidarea inflaţiei scăzute (dezinflaţie sustenabilă);2) crearea unei pieţe naţionale a capitalurilor pe termen lung şi convergenţa ratei dobânzii;3) relativa stabilitate a cursului de schimb al leului (în condiţii de convertibilitate deplină) în jurul nivelului de echilibru pe termen lung (curs de schimb sustenabil).În perioada de până la intrarea în SME II şi apoi în faza de participare la acesta, ar urma să se aplice în continuare strategia ţintirii inflaţiei, având în vedere faptul că aceasta este compatibilă cu o anumită flexibilitate a cursului de schimb şi asigură îndeplinirea treptată a tuturor criteriilor de la Maastricht.Coform declaraţiilor autorităţilor, România va adopta euro în perioda 2012-2014. Realizarea acestui obiectiv depinde, la rândul său, de următoarele două condiţii esenţiale: 1) îndeplinirea tuturor criteriilor de convergenţă în perioada de participare la SME II;2) progresul în domeniul convergenţei reale.

Perspective ale politicii monetare a BNR

Abordarea perspectivelor de evolutie a politicii monetare trebuie realizata pornind de lapremisa integrarii europene, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropriat. Din acest motiv, pentru politica monetara se impun cerinte de integrare monetara europeana, respectiv indeplinirea unor criterii de aderare referitoare la nivelul inflatiei, stabilitatea cursului de schimb, structura dobanzilor pe piata monetara.Potrivit statutului BNR, autoritatea monetara trebuie sa urmareasca doua obiective majore, respectiv: stabilitatea monedei si stabilitatea preturilor.Pe termen scurt, banca centrala poate stabili obiective intermediare, precum: agregatele monetare, ratele dobanzii si cursul de schimb, astfel incat acestea sa conduca la atingerea obiectivului de limitare a inflatiei.

20

Pentru ca un obiectiv intermediar sa poata fi folosit ca “ancora monetara antiinflationista” se au in vedere urmatoarele elemente:-care este indicatorul cu influenta mai mare asupra evolutiei preturilor;-care sunt restrictiile exogene induse de situatia balantei de plati;-care este perceptia publicului fata de eficacitatea instrumentelor de interventie ale bancii centrale.Astfel, pornind de la situatia inregistrata in anii 1999 si 2000, se apreciaza ca principalul obiectiv intermediar al politicii monetare il va constitui, in continuare, mentinerea agregatelor monetare ca ancora antiinflationista, ceea ce poate asigura indeplinirea obiectivului fundamental pe termen lung, de reducere a inflatiei pana la un nivel care sa se situeze sub 10% anual.Pe termen lung, obiectivele intermediare ale politicii monetare se pot caracteriza astfel:-mentinerea controlului asupra agregatelor monetare;-mentinerea ratei dobanzii real pozitive;-predictibilitatea cursului de schimb. Desi, pe termen mediu stabilitatea relativa a preturilor poate fi infaptuita prinmijloacele enuntate, totusi, pe termen lung limitarea inflatiei depinde nu numai de politica monetara, ci si de mentinerea deficitului public in limite reduse, si finantarea neinflationista a acestuia.

4. CONCLUZII

1. Băncile centrale ale ŢCEE au în vedere compatibilitatea în ceea ce priveşte obiectivele, instrumentele, legislaţia cu cele ale BCE. Toate băncile centrale naţionale au stipulat în statutul lor ca obiectiv principal – stabilitatea preţurilor. Majoritatea băncilor centrale folosesc aceleaşi instrumente ale politicii monetare ca şi BCE, însă acestea sunt adaptate condiţiilor de pe pieţele monetare naţionale. Băncile centrale naţionale trebuie să aibă în vedere apropierea nivelului ratelor dobânzii de cele ale BCE. Legislaţia bancară nu este încă pe deplin compatibilă cu statutul BCE.

2. Mecanismul transmiterii politicii monetare în ŢCEE a fost influenţat puternic de schimbările structurale. Nivelul scăzut al monetizării, ponderea importantă a proprietăţii străine, gradul ridicat de concentrare, proporţia mare a creditelor pe termen lung sunt câţiva dintre factorii care fac procesul transmisiei monetare ineficient şi cu majore întârzieri de timp.

3. ŢCEE trebuie să aibă în vedere atât realizarea „convergenţei nominale” pentru a adopta cât mai curând posibil moneda unică, cât şi realizarea „convergenţei reale” pentru reducerea decalajelor faţă de standardele actuale ale Uniunii Europene

21

BIBLIOGRAFIE :

1) Drd. Ancuţa Popa « Politica monetară în ţările central şi est europene » ( Studiu)

2) Lect.univ.drd. Ionela Costica “Politica monetara”

3) Nicolae Suta, Integrarea Economica Europeana

4) http://www.ecb.int/ecb/educational/html/index.ro.html

5) www.referat-e.ro

6) www.preferatele.com

22