POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ (PAC)

•Obiectivele PAC •Principiile PAC •Instrumentele PAC •Finanţarea PAC •Reforma PAC

CONSIDERAŢII GENERALE

• Agricultura - domeniu particular • PAC este plasată între cele 3 politici pe care Tratatul instituind CEE le definea ca

fiind comune

Temeiul juridic

▫ art. 38-44 TFUE (art. 32 la 38 TCE);

Noţiune şi instrumente

• PAC cuprinde ansamblul regulilor şi a mecanismelor care reglementează:▫ producţia, ▫ schimburile şi ▫ tratamentul produselor agricole în cadrul UE,▫ dar şi acele reguli prin care se acordă o importanţă crescută dezvoltării rurale.

OBIECTIVELE PAC

art. 39 TFUE:• creşterea productivităţii agricole, încurajând modernizarea exploataţiilor;• garantarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole cu alte sectoare de

activitate;• stabilizarea pieţelor produselor agricole, evitând alternanţa dintre creşterea şi

prăbuşirea preţurilor;• garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, dar la preţuri rezonabile pentru

consumatori.

Primele produse au fost supuse reglementărilor pieţei comune în 1962. Preţurile comune, însă, au fost aplicate începând din 1968.

•obiectivele au fost explicate în cadrul Conferinţei de la Stressa (Italia);

•au fost puse în aplicare treptat în perioada 1958-1968;

• toate obiectivele au fost concepute atât în interesul producătorilor, cât şi al consumatorilor;

•primele produse au fost supuse reglementării pieţei comune în 1962;

•preţurile comune au fost aplicate începând din 1968.

În vederea realizării acestor obiective, art. 40 TFUE prevede stabilirea unei organizări comune a pieţelor agricole, care, în funcţie de produse, trebuie să îmbrace una dintre următoarele forme:

• reguli comune în materia concurenţei;• o coordonare obligatorie a diverselor organizări ale pieţelor naţionale;• o organizaţie europeană de pieţei.Organizarea comună a pieţelor agricole a fost introdusă progresiv şi există, în prezent,

pentru cea mai mare parte a produselor agricole din UE. Aceasta constituie instrumentul fundamental al pieţei comune agricole, în măsura în care, prin această organizare, se elimină obstacolele în calea schimburilor intracomunitare pentru produsele agricole şi se menţine un TVC în ceea ce priveşte statele terţe.

PRINCIPIILE PAC

• Au fost stabilite în cadrul Conferinţei de la Stressa (Italia) din 1958 de către miniştrii agriculturii din cele 6 state membre (Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg)

• Enumerare:1. crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor preţuri comune;2. respectarea noţiunii de preferinţă comunitară;3. solidaritatea financiară.

1. CREAREA ŞI MENŢINEREA UNEI SINGURE PIEŢE ŞI A UNOR PREŢURI COMUNE

• În scopul înfiinţării pieţei unice a produselor agricole preţurile acestora au fost unificate.

• Pentru a se evita ca agricultorii din ţările cu preţurile ridicate să fie obligaţi să accepte reduceri de preţuri, preţurile unice au fost stabilite la cel mai înalt nivel existent.

2. RESPECTAREA NOŢIUNII DE PREFERINŢĂ COMUNITARĂ

• produsele din UE rămân mai ieftine decât produsele similare importate, astfel încât consumatorul să prefere produsele din cadrul UE, mai ieftine.

• importurile au fost supuse unei taxe de intrare, cunoscută sub denumirea de „prelevare la import”.

• sistem de subvenţionare a exporturilor, numit „restituiri la export”, pentru a permite produselor comunitare mai scumpe să fie competitive pe piaţa mondială.

3. SOLIDARITATEA FINANCIARĂ

• se realizează prin utilizarea bugetului UE, ca principal instrument financiar pentru aplicarea măsurilor PAC.

• Statele membre contribuie la constituirea bugetului UE din care, ulterior, se finanţează toate cheltuielile legate de aplicarea măsurilor PAC.

INSTRUMENTELE PAC

1. Preţurile2. Intervenţia3. Ajutoarele financiare (subvenţiile)4. Cotele de producţie 5. Protecţia vamală

1. PREŢURILE

• Anual se stabilesc de către Consiliu trei niveluri de preţ pentru produsele de sub incidenţa PAC:

- preţul indicativ;- preţul de intervenţie;- preţul prag.

2. INTERVENŢIA PE PIAŢĂ

• Atunci când preţurile de piaţă ale unor produse ating niveluri mai mici sau apropriate de cele stabilite prin sistemul preţurilor de intervenţie, agenţii autorizate cumpără şi stochează acele produse pentru a restabili nivelul preţului.

3. AJUTOARELE FINANCIARE (SUBVENŢIILE)

Acestea sunt:- plăţile directe- refinanţările la export- alte ajutoare financiare

4. COTELE DE PRODUCŢIE

• reprezintă cantităţi maxime admise pentru producţia anumitor produse (lapte, legume/fructe, zahăr, cartofi pentru amidon, banane, furaje uscate, in şi cânepă pentru fibre, ulei de măsline, tutun).

5. PROTECŢIA VAMALĂ

• Pentru realizarea importului produselor agricole în UE este necesară obţinerea unei licenţe de import – condiţionată de constituirea unui depozit până în momentul în care importatorul dovedeşte că produsele sale, respectă normele sanitare şi fitosanitare, precum şi cerinţele de calitate europene şi plata taxelor vamale.

• Elementele noii reforme a PAC sunt:

- A. decuplarea;- B. condiţionalitatea (cross-compliance);- C. modularea;- D. disciplina financiară;- E. revizuirea politicii de piaţă;- F. consolidarea şi întărirea dezvoltării rurale;- G. introducerea unui sistem de conciliere agricolă.