Comportamentul colectivComportamentul colectiv

Planul lecţiei■ Ce este comportamentul colectiv ?■ Procesele PS ale comportamentelor colective ■ Tipuri de mulţimi■ Cauzele comportamentelor colective ■ Teorii despre dinamica mulţimilor■ Teribilismele■ Panica■ Comportamentul colectiv în situaţii limită

Bibliografie

Abraham, Dorel (1988) Sociologia dezastrelor şi cercetarea interdisciplinară a cutremurelor, Viitorul social, 6, 597-599.

Boncu, tefan (2008) Ș Curs de psihologie socială

tonysss.wordpress.com/.../cursuri-de-psihologie-sociala-conf-dr-stefa..

Chazel, François [1992](1997) Mişcările sociale. În R. Boudon (coord.). Tratat de sociologie (pp. 297-341). Bucureşti: Editura Humanitas.

Chelcea, Septimiu (2013) Comportamentul colectiv, în A. Ducuciuc, L. Ivan, S. Chelcea. Psihologie socială. Studiul interac iunilor umane ț (pp. 39-52). Bucure ti: Editura șComunicare.ro.

Grauman, Carl F. i ș Krause, Lenelis [1984](2010) Masele, mul imile i densitatea. În Serge Moscovici ț ș(coord.) Psihologie socială. Bucure ti: Editura Ideea șEuropeană.

Giddens, Anthony [1989](2000) Sociologie (pp.540-555). Bucureşti: Editura All.

Goodman, Norman [1992](1998) Comportamentul colectiv şi mişcările sociale. În N. Goodman. Introducere în sociologie (pp. 425- 447). Bucureşti: Editura Lider.

Le Bon, Gustave [1895](1994) Psihologia mulţimilor. Bucureşti: Editura Antet.

Moscovici, Serge [1981](2001) Epoca maselor. Ia i : șEditura Institutul European (L’âge des foules. Paris : Fayard)

Nazaretean, Akop P. [2004](2006) Panica în masă i zvonurile. Curs de psihologie socială i politicăș ș .

Bucure ti: Editura EuroPress Group.șSurowiecki, James [2004] (2011) În elepciunea țmul imilorț . Bucure ti: Editura Publica (ș The Wisdom of Crowds. Random House. Trad. rom. Irina Henegar i Monica Mitarcă) (pp. 128-130).șMiller, David L. (1985) Introduction to Colective Behavior. Belmont: Wadsworth Publishing Co.Smelser, Neil J. (1962) Theory of Colective Behavior. New York: Free Press.

■■ Ce este comportamentul colectiv ?

◙ C.C. = Un tip de comportament spontan, ghidat de norme (adesea) divergente faţă de cele general acceptate, create de participanţi în situaţia dată.

◙ Termen „umbrelă” (David L. Miller, 1985).

◙ Robert Park i ș Ernest Burgess (1921) – primii care au utilizat termenul.

Gustave Le Bon (1841 – 1931)

În anumite împrejurări, şi numai în acestea, o aglomerare de oameni capătă caracteristici noi, extrem de diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun. Personalitatea conştientă dispare, sentimentele şi ideile tuturor elementelor componente fiind orientate într-o aceeaşi direcţie. Se formează un suflet colectiv, desigur temporar, dar prezentând caracteristici foarte clare. Colectivitatea devine atunci ceea ce voi numi, în lipsa unei expresii mai potrivite, o mulţime structurată sau, dacă preferaţi, o mulţime psihologică. Ea constituie o unică fiinţă şi se supune legii unităţii mintale a mulţimilor.

(Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Editura Anima, 1895/1991, pp. 12-13).

● Influen a descoperirilor: 1892 – microbul TBC (Robert Koch)ț

Prin simplul fapt că aparţine unei mulţimi, omul coboară aşadar cu mai multe trepte pe scara civilizaţiei. Izolat, el poate fi un individ cultivat, în mulţime însă este un instinctual, prin urmare un barbar. Are spontaneitatea, violenţa, cruzimea şi, totodată, entuziasmul şi eroismul fiinţelor primitive. Se apropie încă mai mult de ele prin uşurinţa cu care este impresionat de cuvinte, de imagini şi condus la acte care îi lezează cele mai evidente interese. În mulţime, individul este un fir de nisip printre alte fire de nisip, pe care vântul le împrăştie după voie.

(Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Editura Anima, 1895/1991, p. 17).

Sigmund Freud (1856-1939)Dezvoltarea umană este în eleasă prin ț

schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.

Aparatul psihic refulează dorin e, în special cele țcu con inut sexual i agresiv, acestea fiind ț șconservate în sisteme de idei incon tiente.ș

Conflictele incon tiente legate de dorin ele ș țrefulate au tendin a de a se manifesta în vise, țacte ratate i simptome.ș

Conflictele incon tiente ș și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.

Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în con tient a șdorin elor incon tiente i refulate.ț ș ș

Standardele morale instalate în „super-ego”.

În starea de mul ime super-egoul este suspendat: apar țimpulsuri necontrolate con tient. Regres la nivelul ș„hoardei primitive”.

Psihanaliza are legătură cu teoria frustrare-agresivitate.

Grupurile frustrate (economic dezavantajate) ac iuni țviolente asupra agen ilor frustratori (sistemul țpolitico-economic)

Zur Psychopathologie des Alltagslebens

(Psihopatologia vie ii cotidieneț ), 1904

William McDougall (18711871 – – 19381938))

The Group Mind, Londra, Cambridge Univ. Press, 1921.

Mul imile sunt caracterizate prin emo ionalitate ț țexcesivă, impulsivitae, violen ă, versatilitate, ținconsisten ă, sunt extrem de sugestibile, forme țsimple ale gândirii, absen a sentimentelor rafinate, țstima de sine i responsabilitatea scăzute, iluzia șputerii absolute.

Sentimente primitive (furia, frica).

Dimensiunile C.C.◘ Scopul ● expresive ● instrumentale◘ Gradul de organizare ● organizate ● semiorganizate ● neorganizate◘ Durata ● îndelungată ● scurtă

Ce vă sugereză această imagine?

■ Procesele PS ale C.C.

◙ UnanimitateaLegea “unităţii mintale a mulţimilor” (Le Bon, 1895),

“Contagiunea mintală” (Le Bon, 1895), vs. “Reacţia circulară” (H. Blumer, 1937)

◙ Responsabilitatea scăzută

◙ Emoţionalitatea crescută

◙ Dogmatismul

◙ Intoleranţa

Herbert Blumer (1900-1987)creatorul termenului de “interacţionism simbolic”

Movies, Delinquency, and Crime (1933)

Symbolic Interaction: Perspective and Method (1969)

Collective Behavior. În A. M. Lee (ed.). New Outline of the Principles of Sociology (pp. 166-222). New York: Barnes & Noble (1951)

„Reac ie circulară” (1937)ț

Abordări modene

◙ “Deindividualizarea” (termen cu semnificaţie apropiată celui de „anonimat”), datorită căreia se reduce sau se blochează chiar „conştiinţa de sine” a indivizilor, fapt ce dezinhibă comportamentele şi conduce uneori la acţiuni agresive.

▲ Reducerea activităţii de autoevaluare şi diminuarea fricii de evaluare din partea altora.

◘ Experimentul de teren realizat la New York (10 minute – 23 de vandalizări) şi la Palo Alto de către Philip Zimbardo (1969).

Este rândul dvs.Cum pot fi explicate rezultatele experimentului?

Philip Zimbardo (n. 1928)(n. 1928)

Philip Zimbardo Philip Zimbardo (1969) a identificat variabilele:(1969) a identificat variabilele:

● anonimatul

● reducerea responsablităţii

● activitatea de grup

● mărimea grupului

● perspectiva temporală (centrare pe prezent)

● implicarea fizică în act

● excitarea fiziologică

● stimuli supradimensionaţi (muzica la maximum)

● stări de conştiinţă modificată (alcool, drog)

În prima situaţie s-a produs deindividualizarea

Într-un experiment (1969), Philip Zimbardo a cerut subiecţilor (studente la Univ. NY) să aplice şocuri electrice:

a) când purtau halate albe şi gluga pe cap (tip KKK); b) când erau îmbrăcate în mod obşnuit şi purtau un

ecuson cu numele lor.În prima situaţie, studentele aplicau şocuri electrice o

durată mai mare “victimei” (asociată a experimentatorului) decât în a doua situaţie.

Este rândul dvs. Cum pot fi explicate rezultatele experimentului?

Alte experimente asupra deindividualizării Alte experimente asupra deindividualizării Edward Diener (1976) (1976)

Experimentul cu copiii de Halloween (27 de case)

Life satisfaction Spirituality and meaning in life Positive attitudes and emotions Loving social relationships Engaging activities and work Values and life goals to

achieve them Physical and mental health Material sufficiency to meet

our needs

Edward Diener (1980)(1980)

Persoana deindividualizată este împiedicată de factorii situaţioali de grup să fie conştientă de sine.

Îi sunt blocate:

● conştiinţa de sine

● monitorizarea propriului comportament

Deindividualizarea → reducerea conştiinţei de sine

Anonimatul → reducerea fricii de pedeapsă

Eugene W. MathesEugene W. Mathes

Studii asupra:

● atractivităţii fizice

● geloziei

● relaţiei dintre strategiile sexuale pe termen scurt şi gelozia sexuală

● geloziei şi iubirii romantice

Eugene W. Mathes şi T. A. Guest, Anonymity and group antisocial behavior (1976)

◙ Experiment în restaurantul dintr-un campus:Studenţii defilau cu o pancadă pe care scria: “Masturbarea este distractivă”.

◘ Condiţii experimentale: ● singuri şi deghizaţi ● singuri şi nedeghizaţi ● în grup şi deghizaţi ● în grup şi nedeghizaţi

▼ Concluzia: În grup → comportamente anticocialeAnonimatul → comportamente anticociale

Cercetări care infirmă legătura dintre deindividualizare (anonimat) şi agresivitate

◙ Edward Diener (1976)

◙ R. D. Johnson şi L. L. Downing (1979): replică la experimentului lui Philip Zimbardo (1969).

Studentele purtau halate albe, precum personalul medical (nu KKK).

Aceeaşi sarcină experimentală.

S-a constatat că în situaţia de “deindividualizare” agresivitatea era mai scăzută decât în situaţia de “individualizare” (după Ştefan Boncu, Psihologie şi societate, Iaşi, Editura Erota, 1999, 173)

Ku Klux Klan (1865; dizolvată în 1869; renăsută în 1915; dizolvată în 1944)

Deindividualizare şi conştiinţa de sineShelley T. Duval şi Robert A. Wicklund (1972)Teoria “conştiinţa de sine obiectivă”: focalizarea atenţiei

asupra sinelui face mai probabilă detectarea discrepanţelor dintre comportamente şi normele sociale.

Experiment: subiecţii (bărbaţi) să aplice şocuri electrice unei victime (femeie, asociata cercetătorilor).

Condiţii experimentale: 1) singuri cu victima; 2) în faţa unei oglinzi; 3) în faţa unui public.

Constatare: În situaţiile 2 şi 3 au aplicat şocuri electrice mai slabe.

Este rândul dvs.Ce aplicaţii pot avea rezultatele acestui experiment?

Bibliografie Robert A. Wicklund

Anxiety and Self-Focused Attention (în colab. cuRalf Schwarzer)Perspectives on Cognitive Dissonance (în colab. cu• J. W. Brehm)The Self-Knower: A Hero under Control (în colab. cu• M. Eckert)Symbolic Self Completion (în colab. Cu P. M. Gollwitzer)Zero-Variable Theories and the Psychology of the

Explainer.

Deindividualizarea şi sinele (self-ul)

Steven Prentice-Dunn şi R. W. Rogers (1980)

Centrarea atenţiei asupra sinelui are aspecte:

● publice (selful public)

● private (selful privat)

▲ Numai conştiinţa de sine privată este implicată în apariţia deindividualizării

Deindividuation• People get swept up in a

group and lose sense of self.

• Feel anonymous and aroused.

• Explains rioting behaviors.

Zimbardo’s Prison StudyShowed how we deindividuate and

become the roles we are given.Philip Zimbardo has students at

Stanford U play the roles of prisoner and prison guards in the basement of psychology building.

They were given uniforms and numbers for each prisoner.

What do you think happened?

■■ Psihosociologia mulţimilor

Termenul de „mulţime” = df. „Un număr mare de persoane reunite spontan într-un spaţiu delimitat, pentru o perioadă de timp redusă.”

● Mulţime/Masă

„O masă este un ansamblu tranzitoriu de indivizi egali, anonimi şi asemănători în cadrul căruia ideile şi emoţiile fiecăruia tind să fie exprimate spontan” (Serge Moscovici, Epoca maselor, 1981/2001, 13)

Carl F. Graumann şi Lenelis Krause (1984/2010)

◙ Aspecte nonsociale :

● numărul – nu este definitoriu pentru mulţime

● repartiţia spaţială a indivizilor sau densitatea: distanţa fizică; distanţa socială

● temporalitatea: durata, frecvenţa, rapiditatea

● criteriul ecologic: spaţiul construit; spaţiul natural

◙ Aspecte sociale● dimensiunea socială (semnificaţia: mişcări sociale

antiguvernamentale/mişcări sociale pacifiste)

● dimensiunea instituţională (convocate de instituţii)

● dimensiunea istorică (c-ţa istorică: zi naţională)

● dimensiunea normativă (respectă/încalcă normele)

● dimensiunea structurală (m. structurate/m. amorfe)

● dimensiunea psihologică (afectivitate/raţionalitate)

■ Tipuri de mulţimi (H. Blumer, Symbolic Interaction: Perspective and MethodSymbolic Interaction: Perspective and Method, , 1969)

◘ ÎntâmplătoareCaracteristici:

● Durată scurtă

● Număr de persoane variabil

● Produse de evenimente neaşteptate

● Neplanificate

Tipuri de mulţimi (H. Blumer, Symbolic Interaction: Symbolic Interaction:

Perspective and MethodPerspective and Method,, 1969)

◘ ConvenţionaleCaracteristici:

● Au un scop

● Interacţiune slabă

● Se ghidează după norme sociale existente

● Durată relativ scurtă

Tipuri de mulţimi (H. Blumer, Symbolic Interaction: Perspective and MethodSymbolic Interaction: Perspective and Method,, 1969)

◘ ExpresiveCaracteristici:

● Produse de evenimente cu mare emoţionalitate

● Sunt slab organizate

● Normele după care se ghidează se constituie “aici şi acum”

Zidul Berlinului (1989)Zidul Berlinului (1989)

Tipuri de mulţimi (H. Blumer, Symbolic Interaction: Perspective and MethodSymbolic Interaction: Perspective and Method, , 1969)

◘ ActiveCaracteristici:

● Se manifestă puternic emoţional

● Au scop instrumental

● Urmăresc adesea sancţionarea violentă

Tipuri de mulţimi (H. Blumer, Symbolic Interaction: Perspective and MethodSymbolic Interaction: Perspective and Method,, 1969)

◘ Protestatare

Caracteristicile

mulţimilor convenţionale

şi ale

mulţimilor active

Grecia, nov. 2011Grecia, nov. 2011

Tipuri de mulţimiTipuri de mulţimi

William Westley, The formation, nature and control of crowds, 1956

Trei tipuri de mulţimi, in funcţie de modul de intervenţie al poliţiei americane şi canadiene:

● Reunirea a fost decisă anterior (poliţia este anunţată)

● Mulţimi convenţionale (poliţia cunoaşe trebuinţele participanţilor şi le satisface

● Mulţimi spontane (poliţia trebuie să înlăture cauza care a provocat reunirea persoanelor)

Mul imi incitatoarețMul imi incitatoarețTermen lansat de Leon Mann (1981): în 50% din cazurile de

sinucidere prin aruncarea în gol studiate, mul imile l-au țîndemnat pe poten ialul sinuciga să o facă.ț ș

În august 2001, mul imea blocată în trafic au îndemnat pe o țfemeie care se urcase pe maginea podului Seattle Memorial (în timp ce poli ia încerca să o convingă să țrenun e): „Sari odată tâmpito! Fă-o i gata!”ț ș

Cum se explică? Intervine anonimatul. Ac iomnează mai țdegrabă noaptea i când grupul este numeros.ș

Mul imile instigatoare sunt relativ rare. Pentru ca să ț„func ioneze”, estre nevoie de „instigatori radicali” (Mark țGranovetter, 1978)

Cauzele comportamentelor colectiveCauzele comportamentelor colective

◙ Cauze variate pentru fiecare tip de mulţime.

◙ Pentru mulţimile protestatare:

● Tensiunile sociale

● Privarea relativă

● Nemulţumirile

(după Anthony Giddens, Sociologie, 1989/2000)

Anthony Giddens (n. 1938)

Consequence of Modernity (1990)

Modernity and Self-Identity (1991)

The Transformation of Intimacy (1992)

Beyond Left and Right (1994)

The Third Way: The Renewal of Social Democracy (1998)

Floyd Henry Allport (1934), The J-Curve Hypothesis of Conforming Behavior. Journal of Social Psychology. 5, pp. 141-183.

James C. Davies (1918-2012)

Toward a theory of revolution, American Sociological Review, 1962, 27, pp. 5-19.

Human Nature in Politics - The Dynamics of Political Behavior (1963)

When Men Revolt and Why - A Reader in Political Violence and Revolution (1971)

Teoria : Curba “J” inversată

"Revolutions are most likely to occur when a prolonged period of objective economic and social development is followed by a short period of sharp reversal”. (J.C. Davies, 1962, p. 6)

Davies, James C. (1962) Toward a theory of revolution, American Sociological Review, 27, pp. 5-19.

În opozi ie cu teoria marxistă: degradarea continuă ța situa iei economice i sociale a proletariatului ț șconduce la revolu ie.ț

Karl Marx ((1818 – 18831818 – 1883))

Manuscrise economico-filozofice (1944)

Tezele asupra lui Feuerbach (1945)

Manifestul partidului comunist (1848, împreună cu Friderich Engels,)

Contribu ii la critica economiei țpolitice, (1859)

Capitalul (1867-1894)

Humboldt-Universität zu Berlin (fondată în 1810)

Privarea (Deprivarea)

◙ Privarea absolută

◙ Privarea relativă:

● egoistă, când oamenii se compară cu cei asemenea lor;

● fraternală, când comparaţia se face între grupuri.

(I. Walker şi T. F. Pettigrew, 1984)

5 5 Teorii despre dinamica mulţimilor

Teoriile contagiunii (G. Le Bon, 1895; H. Blumer, 1937)

Teoriile convergenţei (F.H. Allport, 1924)

Teoria normei emergente (R.H. Turner, 1964; R.H. Turner şi L.M. Killian, 1972)

(Norman Goodman, Introducere în sociologie, 1992/1998)

Teoriile contagiunii

Centrarea pe emoţionalitatea mulţimilor (Clark McPhail, 1971)

Clark McPhail, The Myth of the Madding Crowd, New York, Aldine de Gruyter, 1991.

Explicaţia:

● Contagiunea mintală

● Contagiunea comportamentală

Teoriile convergenţei

Centrarea pe caracteristicile comune ale celor care formează mulţimea: indivizii au aceeaşi stare de spirit.

Facilitarea socială este cauza reacţiilor disproporţionate ale mulţimilor (F. H. Allport, 1924)

Limitele teoriei convergenţei:● Face abstracţie de factorii situaţionali.● Nu poate explica de ce emoţiile negative sunt mai uşor de

produs în starea de mulţime decât emoţiile pozitive.

(Norman Goodman, Introducere în sociologie, 1992/1998, 429)

Teoria normei emergente

◙ Comportamentul colectiv = un răspuns colectiv la situaţiile noi, foarte periculoase, pentru care nu prea exită expectaţii şi norme sociale

(Ralph H. Turner şi Lewis M. Killian, Collective Behavior, 1972)

● Nu sunt iraţionale şi emoţionale.

● Indivizii diferă între ei chiar şi în mulţime.

● Exită conformism (nu contagiune).

◙ Mărimea grupului şi relaţiile interpersonale anterioare influenţează emergenţa normelor în situaţiile de criză.

(Benigo E. Aguirre et al., 1998)

Ralph H. Turner (n. 1919 – (n. 1919 – ))

Preşedintele ASA, 1969The Public Perception of Protest

Family Interaction, 1970

Collective behavior, 1987

Self, Collective Behavior, and Society, 1994

Lewis M. KillianLewis M. Killian

Impossible Revolution? Black Power and the American Dream, 1968.

Affirmative action and protective discrimination. A comparison of the United States and India, 1981

Black and White, 1994.

Comportamentul colectiv i componentele ac iunii socialeș ț

Smelser, Neil J. (n. 1930), prof. soc. University of California

Theory of Colective Behavior (1962) .

Schimbarea socială – proces cu „valoare adăugată” (value-added)

C.C. – efortul neinstitu ionalizat al oamenilor de a restructura țelementele determinante de bază ale comportamentului social.

Componentele ac iunii socialeț :

1) setul de valori sociale care ghidează comportamentele oamenilor: dobândirea de bunuri, munca sus inută:ț

2) Normele sociale

3) Ro-statusurile sociale

4) Facilită ile socialețFormele C.C.: 1) Panica; 2) Crizele; 3) Manifestările ostile

bru te; 4) Mi cările orientate spre normele sociale; 5) ș șMi cările orientate spre valorile socialeș

Determinantele valorii adăugate a C.C.:

1) Ideea că schimbarea este posibilă;

2) Filtrele sociale;

3) Credin ele generalizate; ț4) Factori precipitan i; ț5) Mobilizarea pentru ac iune; ț6) Cum reac ionează factorii de controlului social.ț

■ ■ TeribilismeleTeribilismele

Excentricităţile – forme temporale de comportament de masă expresiv.

Teribilismele – comportamente urmate de mulţi oameni pe termen scurt.

Exemple:

◘ Alergarea în pielea goală în public (streaking)

◘ Dansul cu cercul (hula-hoop)

◘ Cubul Rubik

◘ Tatuajul

◘ Piersingul

■ Panica

P = reacţie dezorganizată provocată de un pericol real sau imaginar.

P = “o stare de surpriză şi şoc colectiv” (A.L. Strauss, 1944).

P. B. Foreman (1953) face distincţia:

● factori favorizanţi ai P (oboseala, zvonurile etc.)

● factori declanşatori ai P (pericolul real sau imaginar)

Comportamentul în starea de P: iraţional, egocentric, contraproductiv.

P nu apare dacă evenimentul se produce instantaneu sau dacă este considerat inevitabil (ex.: calmul evreilor în faţa camerelor de gazare).

Sculptură reprezentându-l pe Sculptură reprezentându-l pe zeul zeul Pan în timp ce îl Pan în timp ce îl învaţă pe păstorul învaţă pe păstorul DaphnisDaphnis să cânte la nai să cânte la nai

((cca. 100 î.cca. 100 î.ee..n.n.,, Pompei) Pompei)

În mitologia greacă: zeul Pan, fiul lui Hermes şi al Droyopei, socotit drept protector al turmelor şi al păstorilor.

Trăia în desişul codrilor, în umbra cărora pândea nimfele.

Îl întovărăşea pe Dionisos, zeul vegetaţiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului şi fertilităţii.

Dionis. (Statuie de marmură, sec. II,

Musée du Louvre)

Dionis : fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus şi al Harmoniei.

Se spune despre Dionis că a coborât până la urmă şi în Infern ca să-şi salveze mama. Hades s-a lăsat înduplecat, astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp.

Francesco Goya Francesco Goya (1746-1828)(1746-1828)

The Colossus The Colossus ((Panic)Panic) (1809) (1809)

■ Comportamentul colectiv în situaţii limită

Catastrofe naturale sau tehnice (seisme, inundaţii, incendii devastatoare, contaminare chimică etc.)

Disaster Research Center (Ohio, 1963) – cercetări de teren asupra reacţiei grupurilor şi colectivităţilor la catastrofele naturale sau tehnice.

A efectuat peste 600 de cercetări de teren în SUA şi în alte ţări (Argentina, Brazilia etc.)

Martha Wolfenstein (1911-1976)

Wolfenstein, Martha şi Leites, Nathan. (1950). Movies: A psychological study. Glencoe, IL: Free Press.

Wolfenstein, Martha. (1954). Children's humor: A psychological analysis. Gelencoe, IL: Free Press.

Wolfenstein, Martha (1957). Disaster: A psychological

essay. Glencoe, IL: Free Press.

Martha Wolfenstein ((1957)1957)

Comportament colectiv diferit în situaţii de:

● catastrofă bruscă (ex.: seism)

● catastrofă progresivă (ex.: inundaţii)

A identificat trei etape în desfăşurarea C.C.

1) Etapa prealabilă, cu două faze:

● refuzul ideii de pericol;

● exagerarea pericolului (culpabilizarea).

2) Etapa critică, trei faze:

● Faza de şoc (reacţia oamenilor “cu sânge rece”, a persoanelor anxioase şi a majorităţii: stupoare)

◘ Iluzia centralităţii

◘ Sentimentul că sunt abandonaţi

● Faza de recul (raportare la situaţia de fapt, scade iluzia centralităţii, subestimarea pericolului)

◘ crize de nervi, plânsete, ţipete

● Faza de organizare (interacţiuni, zvonuri, întrajutoarare, se instituie şefi informali)

3) Etapa postcritică (sentimente diferite, iluzia că au scăpat de pericol)

◘ reorganizarea vieţii în colectivitate

◘ rămân sechele (uneori) pentru toată viaţa

Cutremurul din 4 martie 1977 (ora 21,22 )

Magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter.

Pierderile comunicate oficial: 1.570 victime şi 11.300 rãniţi.

Pierderi economice de 2 miliarde dolari, din care pierderi directe 1,68 miliarde dolari; pierderile indirecte au fost de ordinul 364,7 - 1.175 milioane dolari.

S-a estimat cã 60% din pierderi au fost în domeniul locuinţelor.

Capitala a avut cel mai mult de suferit: 1.424 persoane decedate şi pierderi de 1,6 miliarde dolari.

Manfred Vorwerg

Hiebisch, Hans şi Vorwerg, Manfred (1971) Einführung in die marxistische Sozialpsychologie. Berlin. VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften.

Hiebsch, Hans şi Vorwerg, Manfred (eds.) (1980) Sozialpsychologie. Berlin, VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften.

Vorwerg, Manfred (ed.) (1982) Klinische Psychologie und soziales Verhalten. Leipzig: J. A. Barth.

Analiza intervenţiei psihologilor în cazul seismului din Mexico City (sept., 1985) şi al erupţiei vulcanului

Nevado del RuizNevado del Ruiz ( (Armero, Brazilia)

Erupţia vulcanului Nevado del Ruiz (13 nov., 1985): peste 23 000 de victime)

Consecinţele depind de

capacitatea societăţii

de a funcţiona.

Necesitatea intervenţiei

psihosociologice.

Panica morală

P.M. = “Reacţie socială extremă la percepţia că starea morală a societăţii se degradează într-un ritm catastrofal” (Allan J. Johnson, 2000/2007, 245).

Stimularea de către M-M şi de către instituţii.

P.M. – mijloc de a distrage atenţia populaţiei de la problemele sociale grave.

P.M. – pretext pentru întărirea controlului social.

(Stanley Cohen, 1972; S. Hall et al., 1978; Geoffry Pearson, 1983).

Concept utilizat iniţial de către Stanley Cohen (Folk Devils and Moral Panics, 1973) cu referire stilul rockers ale tinerilor britanicii din anii 1960.

P.M. apare când “o condiţie, un episod, o persoană sau un grup de persoane emergente sunt definite ca o ameninţare pentru valorile şi interesele societale“.

Kenneth Thompson (2006) → sociologii americani subliniază factorii psihologici; sociologii britanici abordează P.M. ca o critică a societăţii capitaliste.

Caracteristicile P.M. (după M. Jones şi E. Jones. Mass Media. London: Macmillan Press, 1999):

● Preocupare – comportamentul grupurilor sau categoriilor vizate au impact negativ asupra societăţii.

● Ostilitate – sporirea ostilităţii; accentuarea distincţiei între “ei” şi “noi”.

● Consens – acceptarea generală că grupurile vizate reprezintă un pericol social.

● Disproporţionalitate – publicul primeşte statistici alarmante, supradimensionarea caracteristicilor grupului vizat.

● Volatilitate – P.M. tinde să dispară rapid, apar alte probleme de interes pentru public.

Exemple de P.M.

● Abuzul sexual (în SUA: abuzul ritual satanic, pedofilia)

● Pogromurile (persecuţiile)

● Războiul împotriva drogurilor

● Orgiile sexuale

● Huliganismul

● SIDA

(Gordon Marshall ed., Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1998/2003, 410)

Herluf Herluf Bidstrup Bidstrup (1912 - (1912 -

1988)1988)

BibliografieGranovetter, Mark (1978) Threshold models of collectve

behavior. American Journal of Sociology, 83, 1420-1443.

Mann, Leon (1981) The baiting crowd in episodes of threatened suicid. Journal of Personality and Social Psychology, 41, 703-709.

Walker, Lain ; Pettigrew, Thomas F. (1984) Relative behavior theory. British Journal of Social Psychology, 23, pp. 301-310.

Surowiecki, James , James [2004] (2011) [2004] (2011) În elepciunea țÎn elepciunea țmul imilorțmul imilorț . Bucure ti: Editura Publica ș. Bucure ti: Editura Publica ș 128-130) 128-130)

Thomas C. Schelling – experiment: studen i la drept țla New Haven (Connecticut)

„Trebuie să te întâlne ti cu cineva în NY. Nu tii ș șlocul de întâlnire i nu po i conecta persoana ș țrespectivă. Unde ai merge ca să o întâlne ti?”ș

Majoritatea: ghi eul de informa ii de la Grand ș țCentral Station.

„ tii ziua în care trebuie să te întâlne ti, dar nu tii Ș ș șora. Când te vei duce la ghi eu?”ș

Aproape to i: la ora 12 a.m.ț

Explica ia: există ”puncte focale” (numite azi ț„Puncte Schelling”) înspre care converg a teptările șoamenilor.

Thomas C. Schelling: „Oamenii pot adesea să- i șarmonizeze inten iile i a teptările cu ale ț ș șcelorlal i, cu condi ia ca fiecare dintre ei să tie că ț ț ș

i ceilal i fac acela i lucru” (p. 129)ș ț ș„Puncte Schelling” sugerează că oamenii au

perspective similare asupra vie ii, ceea ce u urează ț școordonarea ac iunilor lor.ț