Oglinda95

www.oglindaliterara.ro5050

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Româniaşi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şiEditurilor din România (APLER) şi Associazione

della Stampa Estera din Italia, membru fondator alAsociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor

din Europa

Editată de Asociaţia Culturală "Duiliu Zamfirescu" Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIARedactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: George Anca, Valeria Manta Tăicuţu,Laurian Stănchescu, Daniel Stuparu, LiviuComşia, Florentin Popescu, Adrian DinuRachieru, Leo Butnaru, Liviu Pendefunda.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu,Gheorghe Mocanu, Stan Budeanu, Cosmin Dragomir,Constantin Miu, Theodor Codreanu, Lili Goia,Sava Francu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, GeorgeRocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala, AdrianIrvin Rozei.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund înmod direct de conţinutul materialelor publicate sub semnă-

tura proprie.

Anastasescu VintilăAnca GeorgeArghezi TudorArmenescu ElenaAruştei ClaraAsani GeladinAstaloş GeorgeAvram AdrianaAvram ViorelBălănoiu Loredana Geor-gianaBandrabur MariaBerzinţu LucreţiaBîndiu CristinaBogdan VirginiaBrudaşcu DanButnaru LeoCabel Nicolae Căciularu RoniCălugăru GeoCândroveanu HristuCârneci RaduCatunescu CarmenCazimir OtiliaCeapoiu Gh. FloricaCerna DumitruCetateanu AlexChelaru MariusChinez Ramona Cicu TudorCioclea EugenCodreanu TheodorCornilă ConstanţaCuşner ValeriuDobrescu M. EmilianDugan OanaFlorea OvidiuFunica GabrielGalben CornelGeorgescu NaeGherasim GabrielGhinea VasileGoma PaulGrigore EugenGrosu PaulaHomescu V. MirceaHugo VictorIstrate GheorgheJianu Liviu FlorianKadare IsmailLiliana Petcu Masala Lica-Marlena

Maximinian MenuţMihai FrunzăMilcoveanu ŞerbanMiu ConstantinMocanu GheorgheMoldoveanu PetreMonceanu PuiuMunteanu Marius SârbuNicoliţov ValentinOtavă ElenaParaschiv FlorinPars Hans H.Pendefunda LiviuPerfil PavelPitulan MateiPop IrinaPostelnicu GheorghePusca Ion Gabriel Rachieru Adrian DinuRad IlieRadi Codrut Rasinaru IonRău PetreRoca GeorgeRozei Adrian IrvinSalihu BesaSăpunaru CarmenSaracu Ion Scorobete IoanScraba IsabelaSmarandache FlorentinStamate EleonoraStanescu Grigore Radu Stati VasileSterom VictorStuparu IoanaSuciu RamonaSurleac MariusTatomirescu Ion PachiaŢene Al. FlorinTeodorescu Mircea-EmilŢic MironTodică BenToia IuliaTomoniu N. NicuTomşa ŞerbanTopârceanu GeorgeUiuiu AlexandruVartic AndreiVârtosu MarianaVasilescu MariaVigdorovits George

ISSN 1583-1647

ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 8,ap. 6, Focşani, jud. Vrancea

Mobil: 0722-284430

E-mail:gheorgheneagu@yahoo.com

OGLINDA literară o puteţi citi şi pe site-ul

www.oglindaliterara.roactualizat de: www.bootsoftware.com

şi www.seven.com

OGLINDA

literarãÎn acest număr:

Coperta 1:Niciodată iarna

Revista se află la chioşcul Muzeului Literaturii Române şi lasediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România.

ABONAMENTE NUMAI LA SEDIULREDACŢIEI

5051www.oglindaliterara.ro 5051

EDITORIAL

Gabriel Funica

Dintr-un select şirafinat obicei, cititul

de cărţi, a devenitun fel de apucă-

tură, un soi de viciucare s-ar cere ime-diat tratarisit, o pa-siune, pentru unii,clinică. Dacă altă-

dată rigorile cenzu-rii aveau ca efect

direct creşterea in-teresului pentru

carte, în neo-hara-babura noastră re-cent informatizată,democratică, “pro-dusul” editorial pesuport de hîrtie în-registrează un ex-

plicabil, psihologic,recul. Atenţia se

mută, îngrijorător,spre atributele

“slabe” ale culturiide masă, unde, pa-

rametrii sociali aiindividului nu mai

sînt stabiliţi în func-ţie de performan-

ţele saleintelectuale de tipclasic ci de recor-durile sale finan-

ciare şi bunăstarematerială.Aşa încîtavem de ales între

a fi opersoană citităsau una bine plă-tită.Altfel, cultura

modernistă insistăpe moda antiinte-

lectuală şi pe facul-tăţile anticognitiveaspirînd să regă-

sească sursele ins-tinctuale ale

expresivităţii.

Îmi place să citesc aşa cum beau găinile, ridi-cînd întruna capul, ca să alunece.

Jules Renard

Discutăm frecvent despre cărţi, ne încredinţămcă viitorul lor nu este periclitat, remarcăm, dince în ce mai mult, latura terapeutică a lecturii,capacitatea sa de fortifiere morală, ca apoi săne instalăm comod în faţa televizorului pentrua consuma, absenţi, kilometri de peliculă îndo-ielnică.Realitatea timpului nostru transformăcartea în obiect de vertiginoasă contemplaţieşi subiect de interminabile discuţii iar actul lec-turii într-o perpetuuă amînare.Nu mai citim,doar ne propunem să citim.N-am auzit, pînăacum, ca o carte să fi provocat cuiva vreun be-teşug serios. Cel mult poate leza simţul este-tic.Însă, aşa cum arată statisticile comentate decătre sociologii lecturii, primejdiile potenţiale seîndepărtează pe zi ce trece, indivizii preferîndalte formule de informare ori de petrecere atimpului liber decît buchisitul unei cărţi.Este re-dundant, superfluu, lamentabil în tot cazul, sămai vorbeşti azi de o relaţie legitimă cu cartea,de un ataşament imbatabil faţă de culturascrisă.Trăim, din mai multe motive, într-o blîndăsemiclandestinitate. Dintr-un select şi rafinatobicei, cititul de cărţi, a devenit un fel de apu-cătură, un soi de viciu care s-ar cere imediattratarisit, o pasiune, pentru unii, clinică. Dacăaltădată rigorile cenzurii aveau ca efect directcreşterea interesului pentru carte, în neo-hara-babura noastră recent informatizată, democra-tică, “produsul” editorial pe suport de hîrtieînregistrează un explicabil, psihologic, recul.Atenţia se mută, îngrijorător, spre atributele“slabe” ale culturii de masă, unde, parametriisociali ai individului nu mai sînt stabiliţi în func-ţie de performanţele sale intelectuale de tip cla-sic ci de recordurile sale financiare şi bunăstarematerială.Aşa încît avem de ales între a fi oper-soană citită sau una bine plătită.Altfel, culturamodernistă insistă pe moda antiintelectuală şipe facultăţile anticognitive aspirînd să regă-sească sursele instinctuale ale expresivităţii.Aşadar, într-o societate în care se caută au-tenticul, originalul, simplitatea emoţională şi nudialectica, reflecţia sofisticată – cititul, erudiţiaîn sine, nu mai determină un prestigiu social,rentabilizează industria tipografică, îi conferăacesteia o raţiune superioară deexistenţă.Dintr-un obiect luminofor, pe măsurăce imaginea devine dominantă, cartea s-arputea transforma într-un simbol conservator,reacţionar.Reiau pentru “plăcerea textului” otraducere anterioară din Carlo Fruttero &Franco Lucentini – În Neandertal nu se citeşte– O curioasă omisiune atrage atenţia în revisteşi alte publicaţii ilustrate atît de îndrăgite decătre vasta categorie a neo-snobilor societăţii

de consum.Printre textele răspîndite ( şi muti-late de paragrafe concluzive care sfîrşesc toateîn penultima pagină ), nenumărate reclame pu-blicitare scot în evidenţă tot ceea ce aste maibun în materie de gust, eleganţă, rafinament:istoricul impermeabil englezesc, ceasul bidi-mensional, lampa de ultim design, ceşcuţa dincel mai fin porţelan, admirabila geantă, sen-zuala haină de blană, impunătorul diamant, sa-firul, strălucitoarea şi provocatoarea maşină peun fond suav, alcool învechit în balerci medie-vale.Niciodată, totuşi, în aceste “naturi moarte”demne de maeştri olandezi, în aceste “tablourivivante” amintindu-l pe Watteau, niciodată darniciodată nu vom vedea o carte.Aceşti privile-giaţi fac totul, cu excepţia cititului: plonjează înpiscine de azur, beau aperitive multicolore,seduc femei languroase la lumina lumînărilor,se întind pe nisip, pe fotolii, pe scaune de avion( mereu în compania unor creaturi vaporoase ),ascultă benzi hi-fi, filmează zîmbitori cu camereultraperfecţionate, fumează, fac baie, se băr-bieresc.Dar în mîinile lor puternice sau înpreajma lor nu apare niciodată o cît de neîn-semnată carte.Unui amic de-al nostru, şefulunei mari case de editură, i-a venit întîmplătorideea de a intra în legătură cu unele firme deprofil.De ce, le-ar fi spus el, nu introduceţi ocarte oarecare, a nu ştiu cărui editor, în com-poziţiile voastre publicitare ? Abandonată pe omăsuţă Ludovic XIII, lîngă un amnar Renais-sance, între un flaut, o floare şi un portofel demarcă ?Sau aşezată deasupra unui şemineuaprins, în timp ce doi vechi amici împart vodkă,brandy sau whisky 25 years old ? Ori uitatădeschisă, pe zăpadă, aproape de încălţămin-tele de ski cărora nu le lipseşte decît cuvîntul ?Ori măcar pe bancheta din spate a unei maşinisport care prinde suta de kilometri înainte casă mai apuci să-i citeşti titlul ? Asta ar fi, pen-tru editor, o formă preţioasă de publicitate indi-rectă, ca şi pentru imaginea produselorvoastre.Nici unul dintre interlocutori nu l-aulăsat să termine.Cartea, i-au explicat ei (des-igur rînjind), nu are in, nu este şic; nu esteatractivă, gratifiantă, dezirabilă, nu produceasociaţii subliminale cu luxul, cu îndestularea,cu “clasa” dezinvoltă, cu “stilul de viaţă” pe carevrem să-l evocăm În concluzie nu este un com-plice adecvat, un aliat prezentabil pentru apade Cologne, brichete, bijuterii, motoare şi lîne-turi.Omul care animă paginile publicitare spe-cializate n-ar şti ce să facă prea bine cu ocarte.Atenţia sa este îndreptată către imaginifoarte atrăgătoare, mintea fiindu-i ocupată cuinterese diferite, ochii săi neînduplecaţi, în timpce bea, călătoreşte, joacă golf sau tenis, pri-vesc irezistibil foarte departe, dincolo de secoleşi milenii, către orizonturile vaste, necontami-nate, ale Neandertalului.

Despre cărţiCompetiţia cărţii cu Internetul şi televiziunea. Dacă e vorba de o competiţie

într-adevăr. Deoarece, dacă e să-ţi formezi un anumit gust şi o cultură generală so-lidă avem, deocamdată, şi spre exasperarea unora, cartea şi numai cartea. Dacă e

să cauţi rapid o informaţie avem Internetul, iar ca să adormi avem televizorul(vezi Tom Wesselmann: Bedroom Blonde with TV )

AATTIITTUUDDIINNII

Paul Goma pare a fi cazul cel mai enigmatic din ultimelepatru decenii derulate în spaţiul culturii şi politicii româneşti. Consi-derat în vremea dictaturii ceauşiste „disidentul” anticomunist nr. 1,comparabil cu Alexandr Soljeniţân, el a rămas şi pentru regimul pos-tcomunist drept o personalitate indezirabilă, împotriva căreia s-aumobilizat mai ales cei din intelighenţia „progresistă”, care s-a pretinsdisidentă şi rezistentă prin cultură, ceea ce i-a permis acesteia ocu-parea poziţiei-cheie în instituţiile de cultură (dar şi în cele politice), cupretenţia că reprezintă floarea curată a societăţii civile româneşti.Dacă ne întoarcem la comparaţia cu Soljeniţân, constatăm o dife-renţă flagrantă: în vreme ce acesta a fost primit în Rusia ca erou na-ţional, repus în toate drepturile şi asimilat, cu înţelepciunea lui, laproiectul renaşterii postcomuniste, cu Paul Goma s-a întâmplat in-vers, ca şi cum România ar fi continuat să rămână ceea ce a fost an-terior, cu tot cu fericiţii ei „disidenţi” şi „rezistenţi prin cultură”.Rămâne straniu, cel puţin pentru vizata intelighenţie, faptul că PaulGoma nu s-a raliat noului curent al „politicii şi educaţiei naţionale”, re-fuzând şi beneficiile materiale şi politice care ar fi putut rezulta deaici. Bunăoară, i s-ar fi ivit ocazia, cu înmiită îndreptăţire, compara-tiv cu Gabriel Liiceanu, să pună mâna pe una din marile edituri bo-gate; ar fi putut, de asemenea, să ajungă preşedintele UniuniiScriitorilor, ca Mircea Dinescu, ar fi putut ajunge ambasador al Ro-mâniei la UNESCO, aidoma lui Nicolae Manolescu, fiindcă tot locuiala Paris; ar fi putut ajunge directorul Institutului Cultural Român, caHoria-Roman Patapievici, sau ministru al culturii, ca Andrei Pleşu,sau, de ce nu, preşedintele României, ca Ion Iliescu şi Traian Bă-sescu; în fine, ar fi putut fi pus în fruntea Comisiei Prezidenţiale pen-tru Analiza Dictaturii Comuniste precum Vladimir Tismăneanu. În locde toate acestea, Paul Goma nici măcar nu şi-a redobândit cetăţe-nia care i-a fost furată de Ceauşescu, nici măcar nu i s-a anulat ex-cluderea din Uniunea Scriitorilor, nici măcar nu i s-au restituitbunurile materiale şi morale furate de regimul comunist. El continuăsă fie apatrid, căci a refuzat, cu ani în urmă, oferta Franţei de a i seacorda cetăţenia franceză odată cu altor doi scriitori celebri.

De ce a optat Paul Goma pentru o asemenea cale, fiind, as-tăzi, un fel de proscris de care s-au lepădat foştii „prieteni” fie tacit,fie prin gesturi publice pompoase, cu titluri de soiul „Adio, domnuleGoma!”? Acuzele ce i se aduc sunt diverse, dar ele gravitează înjurul unor argumente „tari” de felul: „ingratitudine”, limbaj prea „dur”,„delir de persecuţie”, iar mai nou – „antisemitism”. Însă o minte câtde cât dreaptă şi lucidă vede imediat minciuna acestor acuze şi, dinfericire, în ţară sunt numeroşi intelectuali cinstiţi care văd adevărulşi mai văd şi incredibila nedreptate ce i se face lui Paul Goma. Dinnefericire, aceşti intelectuali, fie că se numesc Liviu Ioan Stoiciu,Dan Culcer, Valerian Stan, Ovidiu Nimigean, Flori Stănescu, GabrielStănescu, Gheorghe Neagu, dacă e să-i amintesc doar pe aceştia,riscă şi ei un tratament similar, cum i s-a întâmplat lui Liviu Ioan Stoi-ciu, care şi-a pierdut postul de la revista Viaţa românească. Ni se vaspune: dar nu e o practică de tip stalinist, tocmai acea metodă de eli-minare a indezirabililor într-un regim pe care „disidenţii” şi „rezisten-ţii prin cultură” pretind că i-au pus capăt? Este, dar metoda e cevamai veche decât a bolşevismului sau a nazismului, fiind depistabilă,la români, şi-n vremea lui Eminescu. Oare eliminarea lui de la ziarulTimpul nu e modelul arhetipal şi pentru ceea ce se-ntâmplă în zilelenoastre? Or, Eminescu a ajuns indezirabil chiar în faţa „prietenilor”dintr-un motiv foarte simplu, pe care poetul l-a exprimat limpede: Ş-aşa-s de mulţi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sineînsuşi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria cruntă/ De-a spuneadevărul – dacă chiar/ Prin el lumea s-aprinde1. Şi: „Ei mint – euadevărul îl spun, căci nu mă tem / De-a lui urmări”2. Şi: „Cel maimare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în faţă, ş-a recu-noaşte adevărul. El e crud acest adevăr – dar numai el foloseşte”3.

Nu se potrivesc toate ca o mănuşă mai ales pentru PaulGoma? Şi încă cum! E vremea să ne întrebăm ce adevăr crunt sauce adevăruri a descoperit Paul Goma de a devenit atât de urât înţara pe care, cu siguranţă, o iubeşte infinit mai mult decât profitoriizilei. Ba mi se pare că tocmai această iubire eminesciană de Ro-mânia este cauza tuturor relelor pe care le îndură din exilul său in-terminabil. E vorba însă de mai mult, iar pentru asta se cuvine a neîntoarce la doctrina bolşevică a metamorfozelor partidului. O dato-

răm unuia dintre precursorii ime-diaţi ai lui Mihail Gorbaciov, IuriAndropov: 1) partidul îşi asumădeschis numele de comunist şi iaputerea prin revoluţie, instaurânddictatura proletariatului; 2) cândnumele de comunism se compro-mite, partidul şi-l schimbă, dândimpresia unei noi revoluţii, reintro-ducând, aparent, pluralismul; 3)prin pluralism, pierde puterea şi seresemnează; 4) revine la putereîntr-un cadru aparent democratic.

Aceasta este doctrinacelor patru stadii ale evoluţiei partidului comunist, care înglobează şi„disidenţa” de tip Leon Troţki, cea care a supravieţuit şi a făcut ca-rieră în Noua Stângă Americană, sub pavăza postmodernismului,împrumutând eticheta de „liberalism”. La noi, vechiul bolşevism me-tamorfozat a trecut, după 1989, prin ultimele două stadii. S-a şi spuscă a revenit la putere prin Ion Iliescu şi Silviu Brucan. Numai că în-trucât, prin Ion Iliescu, exista pericolul ca să triumfe o coloratură „na-ţională”, Silviu Brucan s-a retras strategic în „neutralitate”, devenind„vocea profetică a democraţiei” române, după ce crease şi cea de adoua aripă a „societăţii civile”, Grupul pentru Dialog Social. Aceastăgrupare, finanţată de Fundaţia Soros, a adâncit faţada „anticomu-nistă”, „emancipându-se” în „noua dreaptă” românească, astăzi cupretenţii de neoconservatorism. Marea lovitură, după avatarul eşuatal lui Emil Constantinescu, sub mandatul căruia s-au văzut vânduţişi românii din Bucovina de Nord, a fost ataşarea de populismul luiTraian Băsescu, şi el fost comunist trecut prin mările şi ţările lumii de-mocratice occidentale. Şmecheria „neoconservatoristă”4 a inteli-ghenţiei care-l sufocă pe Traian Băsescu prin „iubirea” listelor desusţinere, se spulberă la prima probă serioasă: ea aruncă la coşulde gunoi al istoriei pe cel mai autentic conservator dat de cultura ro-mânească: Mihai Eminescu, tratat drept „cadavrul din debara”. Şiciudat lucru, mizeria aceasta se produce cu aceleaşi etichetări princare este „gratulat” Paul Goma. Alte măşti, aceeaşi piesă!

În rândurile „noii drepte” româneşti, sunt şi intelectuali careşi-au recunoscut cinstit rădăcinile troţkiste. Între ei, Stelian Tănase,care o face într-un interviu acordat Gabrielei Adameşteanu, în 2007,pretinzând că tocmai troţkismul i-a permis a evolua spre „liberalism”5.Biblia troţkiştilor este lucrarea din 1936 Revoluţia trădată, în careTroţki argumenta că revoluţia bolşevică a eşuat din pricina stalinis-mului. Nu întâmplător s-a vorbit despre „revoluţia trădată” şi după1989. La noi s-a produs însă un soi de „trădare a trădării”, căci bi-ruitorii s-au dovedit a fi troţkiştii cu faţă „conservatoare” şi „antico-munistă”. Am demonstrat în A doua schimbare la faţă că Stalin,departe de a fi abandonat visul revoluţiei mondiale al lui Lenin şiTroţki, i-a dat forţă pragmatică, reuşind să comunizeze încă jumătatede Europă la sfârşitul celui de al doilea război mondial, Româniafiind una dintre cele mai urgisite victime ale călăilor kominternişti.Marea dezamăgire şi înfrângere a lui Stalin a constat în scăpareaprintre degete a întregii Europe, deşi reuşise a-l îmbrobodi pe Fran-klin Delano Roosevelt.

Dacă sub regimul Ion Iliescu, neotroţkiştii cu faţă conserva-toare reuşiseră să pună mâna doar pe jumătate de putere, cea cul-turală, sub administraţia Traian Băsescu ei au dat lovitura completă,căci ultimul preşedinte are vulnerabilităţi duble faţă de precedentul,faţada lui „naţionalistă”, care i-a asigurat succesul în faţa electora-tului, fiind ţinută strict sub control de urmaşii lui Troţki. Cu siguranţă,când această „faţă naţională” va întrece măsura tocmai intelighen-ţia susţinătoare îl va compromite şi-l va părăsi fără remuşcări, cău-tând un alt naiv, incapabil să vadă adevărul că adevărul e de partealui Eminescu şi al lui Paul Goma, iar nu de partea lui Horia-RomanPatapievici, a lui Vladimir Tismăneanu şi a tuturor „dreptacilor destânga”!

Campania împotriva lui Paul Goma a ajuns pe culme în clipacând acesta a încercat să-i deschidă mintea lui Traian Băsescu asu-pra impostorilor de care s-a înconjurat. Mai încercase el să deschidămintea şi lui Nicolae Ceauşescu şi s-a văzut ce-a păţit. Se putea alt-

Theodor Codreanu

PAUL GOMA ŞI NEOROLLERISMUL

www.oglindaliterara.ro 5053

AATTIITTUUDDIINNII

(continuare în nr. viitor)

fel în faţa urmaşilor deghizaţi în „anticomunişti”? Ce iluzie! Şi totuşimăreţia lui Paul Goma în istoria acestui neam mereu păcălit stă toc-mai în asemenea încercare. A început-o, în ce-l priveşte pe TraianBăsescu, în anul de graţie 2006, în momentul când se clocea în la-boratorul lui Vladimir Tismăneanu condamnarea „oficială” a comu-nismului. El însuşi luase iniţiativa, în 2005, alarmându-i pe impostori.Nu era deloc neimportant prin cine se producea această condam-nare istorică. Dimpotrivă, o chestiune capitală pentru viitorul Româ-niei. Şi ca să ne coborâm la nivelul înţelegerii omului simplu, atât deîncrezător în promisiunile electorale ale lui Traian Băsescu, vomspune că era important ca să nu se repete banala punere ca paznicla oi a lupului, deghizat în cel mai grijuliu păstor. Să cutezi a punepaznic la adevărul comunismului pe Volodea Tismăneanu, iar nu pePaul Goma, oare ce poate fi mai oribil în istoria unui popor? Şi totuşinenorocirea s-a petrecut. Ca un blestem.

Paul Goma a înţeles că nici el, nici Vladimir Tismăneanu nuerau indicaţi a redacta Raportul asupra comunismului din simpla pri-cină că primul putea fi prea subiectiv, ca implicat direct dramatismulevenimentelor trăite, iar al doilea venea, pur şi simplu, pe urmeleacelora care ne-au adus comunismul pe tancurile sovietice, înarmaţicu sângele doctrinei revoluţiei mondiale „trădate”. Cunoscându-şilungul nasului, acela de a nu fi istoric, ci scriitor, Paul Goma a vrutsă atragă atenţia Preşedintelui că Vladimir Tismăneanu e cu atâtmai puţin istoric, el purtând în spate cocoaşa ideologică imprimatămental în Cartierul Primăverii, unde a copilărit şi s-a format ca om,moştenind, pe deasupra, povara Săptămânii Roşii a anului 1940, cavlăstar al unui evreu basarabean bolşevizat, prigonitor al populaţieibăştinaşe odată cu ultimatumul sovietic de la 26 iunie pus în prac-tică de la 28 iunie. Muriseră oare, în România, toţi istoricii de mese-rie? Ei n-au fost căutaţi, preferându-se improvizarea cu cei atinşi demorbul nou al „corectitudinii politice”. Singurul istoric de meserie cucare a vrut să se legitimeze Comisia Tismăneanu a fost Al. Zub,care, de fapt, n-a avut nici o contribuţie substanţială la Raportul final.Acceptând să facă parte din Comisie, Paul Goma a înţeles repedece se pune la cale, văzând şi numai lista celor propuşi, cei mai mulţidintre ei erijaţi în „membri eminenţi ai societăţii civile” care coloniza-seră, la 22 decembrie 1989, „microfoanele, presa scrisă, bursele,pentru a ne explica nouă, neinformaţilor, nouă naivilor cât şi cum şipe unde «rezistaseră» ei comunismului”6. Cei mai mulţi dintre „emi-nenţi”, arată Paul Goma, aveau cunoştinţe nule de istorie contem-porană, „chiar dacă unii dintre ei se prezentau ca istorici”. Mai multde atât, s-a văzut din prima clipă intenţia lui Vladimir Tismăneanude a se sluji de numele lui Paul Goma ca de un paravan de mare si-guranţă (ca şi de prestigiul de istoric al lui Al. Zub, trecut prin puş-căriile comuniste), impunându-i, pe faţă, rolul de membru „tăcut”,sub argumentul linguşitor că „scrisese destul”, iar acum avea drep-tul la „odihnă”, lăsând în grija „prietenilor” experţi („experţi” în ce?) săfacă ce-i mai „greu”. Cum Paul Goma mai avuse şi lipsa de „inspi-raţie” de a publica pe internet o scrisoare semnată de Vladimir Tis-măneanu, neconvenabilă feţei de „imaculat” a autorului, acesta afăcut în aşa fel ca invitaţia preşedintelui Băsescu adresată lui Gomade a face parte din Comisie să nu ajungă la destinatar. Toate aces-tea şi alte câteva sunt semnalate de Paul Goma în prima scrisoare(din cele trei) adresate preşedintelui, cea din 6 mai 2006. Îi mai rea-mintea că propusese încă de la 21 septembrie 2005 înfiinţarea In-stitutului pentru Studierea Terorii Bolşevice în România, ceea ce atrezit o adevărată panică în rândurile „anticomuniştilor”, respectiviiboicotând iniţiativa spre a-şi asigura ei întâietatea şi proiectul.

Văzând în ce ape se scaldă Comisia, Paul Goma nu-şipierde speranţa în capacitatea preşedintelui de a percepe adevărulşi la 25 mai îi trimite a doua scrisoare. De astă dată, îl anunţă că re-fuză a face parte din Comisia Prezidenţială pentru Cercetarea Co-munismului în România, deoarece „hârtia de muşte V. Tismăneanua funcţionat o singură dată”. Totuşi, îi propune să numească în co-misie oameni competenţi, care au cunoscut tragedia românilor subbolşevism, precizând că momentul de la care trebuia pornit e 28iunie 1940, ocultat de proiectul Tismăneanu pe urmele istoriei scrisede ruşi, impusă nouă de slugile lor, Roller-ii vechi şi noi, istorici aser-viţi, arcuiţi între Mihail Roller şi aserviţii de felul lui Marius Oprea, în-doctrinaţi cu noua „corectitudine politică”: „noi trăim istoria în fiecareclipă a prezentului cu carnea şi o consemnăm cu sângele nostru.Nu vor fi uitaţi în veac uitătorii-vânzătorii noştri mioriţoşi. Fiii, nepo-ţii, strănepoţii vor afla de la semnele lăsate de noi că cinstiţii, vene-raţii lor înaintaşi fuseseră nişte inşi fără opinii, fără coloană

vertebrală, fără memorie, oameni de nimic – mai grav: vânzători defraţi – pe treizeci de dolari”. Democraţia postsovietică, arată Goma,nu ne-a dat decât două drepturi: de a călători şi de a ne exprima. Înrest, mentalităţile au supravieţuit prin noii „formatori de opinie”, încâtistoria care ni se cloceşte apare ca „dublu-rollerizată”.

Bineînţeles, lui Traian Băsescu nu i se putea îngădui să ci-tească nici această scrisoare. A urmat a treia, la 14 octombrie 2006.Paul Goma precizează, de astă dată, că ar fi dispus a intra în Co-misie cu condiţia să i se restituie cetăţenia şi drepturile furate în1977. I-a reamintit că în 1981 François Mitterrand i-a propus, prinministrul culturii Jack Lang, să-i acorde cetăţenie franceză, într-uncadru solemn, lui şi altor două personalităţi celebre, Julio Cortázarşi Milan Kundera. A refuzat, încredinţat că nu poate fi decât cetăţeanromân. Preşedintele mai afla că a preferat să-l elimine pe Goma şisă-i reţină pe „rezistenţii-prin-cultură”, „profund analfabeţi în materiede Istoria României”. Cam în aceeaşi vreme, un grup de prieteni alansat un Apel către preşedintele României, semnat, apoi, de peste300 de personalităţi, pentru repunerea în drepturi a lui Paul Goma.Abia atunci s-a simţit nevoia unui răspuns de la Cotroceni (dublatde unul din partea ministrului de justiţie): e posibil ca Paul Goma săprimească înapoi ce i s-a răpit, dar cu condiţia să traverseze caleajuridică a unei cereri către statul român. Or, Paul Goma precizase defiecare dată că nu va face niciodată cerére pentru ceea ce i se luaseabuziv.

Aşadar, atât s-a înţeles de la Cotroceni şi de la „rezistenţii-prin-cultură” că doreşte Paul Goma: să comită o cerére7. Or, el pu-sese trei condiţii ca să accepte intrarea în Comisia prezidenţială:restituirea cetăţeniei, dreptul de a publica în România şi scuze ofi-ciale din partea statului român. Bagatelizarea acestor condiţii prinsfatul de a scrie o cerére s-a făcut spre a se oculta esenţialul: de cenu poate fi validă în faţa istoriei condamnarea comunismului de cătreRaportul Tismăneanu, ca nouă măsluire de tip rollerist. Pentru ca săse facă totuşi înţeles, Paul Goma a mai redactat, la 22 iunie 2006,un amplu argument sub titlul Despre Vladimir Tismăneanu – şi nunumai – în 11 puncte. Goma arată că Raportul asupra comunismu-lui e lăsat pe mâna unor „confecţionatori ai-istoriei-şi-geografiei-de-clasă”, având în cap „un trimis-numit-uns ca să ne re-re-scrie istoria,tot după reţeta Roller”.

Prima întrebare pe care şi-o pune Paul Goma e dacă Vladi-mir Tismăneanu a reuşit să se emancipeze de sub moştenirea ko-minternistă din familie, aşa cum pretinde respectivul, ajungând,astăzi, „anticomunist” şi militant al „dreptei”. Argumentele aduse deGoma arată că, în realitate, Vladimir Tismăneanu a preluat organicmoştenirea din familie, în perfectă consonanţă cu teoria celor patrustadii ale comunismului elaborată de Iuri Andropov. Urmaşii, des-igur, nu sunt vinovaţi de păcatele părinţilor, dar grecii antici au înţe-les că fiii poartă cu ei păcatele părinţilor. Ispăşirea nu-i posibilă decâtprin iubirea creştină. Dar a ajuns Vladimir Tismăneanu la iubireacreştină, semn că s-ar putea solidariza cu suferinţele şi cu istoria po-porului român sub comunism? Aici e nodul gordian.

Leon Tismăneanu, tatăl, a fost cetăţean sovietic şi unul din-tre cei mai bine plătiţi agenţi, în 1945, ideolog kominternist de laRadio Moscova, trimis în România sub direcţia lui Leonte Răutu,unul dintre principalii agenţi ai sovietizării ţării. A funcţionat şi ca di-rector-adjunct la Editura Politică (cea încredinţată, după 1989, luiGabriel Liiceanu) şi ca profesor de marxism-leninism-stalinism laUniversitatea din Bucureşti. Şi Hermina, mama, a fost redactor laRadio Moscova, ajunsă, în România, director de cadre la MinisterulSănătăţii. Vladimir este, totodată, nepotul Cristinei-Boico, expulzatădin Franţa pentru spionaj sovietic, apoi pripăşită în România şiajunsă în posturi importante împreună cu soţul ei, rusul, devenit „ge-neral de grăniceri”, Mihail R. Boico. Vladimir a copilărit în paradisuldin Cartierul Primăverii alături de Nicu Ceauşescu şi de Radu Ioanid,holocaustologul de azi, alături de Andrei Oişteanu sau de AncaRăutu-Oroveanu, autentici „pui de bolşevici”, zice Goma. Tismăne-nii sosiseră în Cartierul Primăverii direct din spaţiul basarabean alSăptămânii Roşii. În ce măsură, se întreabă Goma, a putut VladimirTismăneanu să se emancipeze de sub această moştenire care a„rollerizat” istoria României? În conformitate cu stadiile partidului co-munist surprinse de Andropov, Paul Goma trece în revistă şi meta-morfozele rollerismului în istoria românilor din ultimii şaizeci de ani.

AAEESSOOTTEERRIICCAAEE

CE ESTE OUL AGOREI ?

ESTE UN edificiu arhitectural de aparenţă sculpturală, alecă rui structuri interne sunt inspirate de globalităţile agorei ateni enesau ale forumului roman. Structuri socio-administrative, unde cre-dinţa (clerul), artele (creatorul), ştiinţele (savantul) şi politica (admi-nistratorul) coabitau sub semnul interacţiunii.

Volum spaţial, Oul Agorei se prezintă ca un habitaclu etanş,dar paradoxal deschis tuturor manifestărilor esenţiale ale vieţii ce-tăţii, în cochilia lui fiind inserate modelele globalităţilor arhetip alefactorilor ce regizează viaţa cetăţii. Globalităţi încarnate în germende instituţiile ţărilor libere şi de preceptele de funcţionare ale de-mocraţiilor occidentale. Prezentate în ordinea inserării lor în ovoid,aceste modele de globalitate efectivă ar simboliza:

● SPIRITUALITATEA exprimată printr-un templu plu rireli-gionar

● CREAŢIA materializată printr-un teatru pluridimen sional(teatru global)

● ŞTIINŢELE ilustrate printr-o galerie a utopiilor (evo luţiadescoperirilor tehnice, politehnice şi tehnologice)

● POLITICA desemnată printr-un forum al ideilor

DE CE AGORĂ ?

Pentru că, prin amplasarea lui, prin principiile lui de funcţio-nare, prin structurile lui interne şi prin natura modulelor comple-mentare pe care le polarizează, Oul Agorei reflectă concep ţiaorganizării, dezvoltării şi animării cetăţii moderne. Apelativ de ex-tracţie poetică, Oul Agorei îşi datorează denumi rea, formei edificiu-lui, dar şi parfumului exotic pe care sintagma îl degajează.

DE CE MODERNĂ ?

Pentru că structurile Oului Agorei îşi reactualizează perio dicmodul de funcţionare, adaptându-se continuu exigenţelor spi rituale,economice şi politice ale comunităţii căreia landmarkul îi aparţine.În subsidiar, reactualizarea structurilor înregistrează mutaţiile pro-duse în sensibilitatea tânărului nostru homo techno logicus, care,prin atributele sale, este conceptorul şi realizatorul societăţii mo-derne.

DE CE MODEL DE LANDMARK ?

Pentru că structurile ovoidului agorei şi modulele pe careaces ta le polarizează se afirmă în dimensiunile lor arhetipale, de-venind spaţii deschise prin excelenţă, acţiunilor de cooperare şi deschimb. Oul Agorei oglindeşte astfel aspiraţiile individu lui, struc turilelui fiind sensibile la orice manifestare cu carac ter înnoitor.

DE CE LANDMARK ?

Pentru că prin perfecţiunea formei, somptuozitatea volumu -lui şi natura structurilor sale interne, Oul Agorei este un edificiu mo-nu mental de reprezentare unică, recomandându-se în ochiistrăinilor, dar şi în ai autohtonilor ca element identificator. Factor deinteres estetic, civic şi pedagogic, Ovoidul Agorei Mo derne se adre-sează unei populaţii extrem de diverse, care, în funcţie de formaţiaori de preocupările indivizilor ce o com pun, se împarte în trei cate-gorii referenţiale:

● PIETONI efemeri şi anonimi ca şi bunurile de con sum aicăror uti lizatori sunt - categorie substitutivă de indivizi, corespun -zând conceptului de liberă circula ţie a mărfurilor

● VOIAJORI la fel de numeroşi şi de diferenţiaţi în de mersullor ca şi in comensurabila diversitate a bunurilor intelectuale acumu -late în periplurile lor - categorie de indivizi a căror speci ficitate îi asi-milează conceptului de liberă circulaţie a ideilor

● PELERINI la fel de ireversibili în determinarea lor şi de

temerari în căutările ce le stimu-lează demersul, ca şi perenitateavalo rilor spirituale ai căror depozi -tari sunt - categorie asociată înspirit liberei circulaţii a persoane-lor.

DE CE OU ?

Pentru că, fiind un simboluniversal ce se exprimă prin el în-suşi, oul conţine în cochilia lui ger-menii oricărei acţiuni evo lutive.Semn al diferenţierii primordiale şial reprezentării cosmi ce, oul ilus-trează (printre altele) fecundita-tea, perfecţiunea, naş terea,renaşterea, lumina, forţa crea-toare, cerul şi pământul, ape le in-ferioare şi apele superioare, gălbenuşul lui simbolizând umi ditateafemeii, iar albuşul, sperma fecundă a bărbatului. Izvor inepuizabil deanalogii, prin speranţele pe care le întreţine şi prin fascinaţia pe careo exercită, oul încarnează mis terele apariţiei, evoluţiei şi finalităţiioricărei manifestări, de la cele mai insignifiante până la apariţia vie-ţii pe pământ. Şi chiar dacă oul nu a fost primul semn genitor al pro-liferărilor cosmice, poate fi considerat ca atare, pentru că volu mul luideţine germenii tuturor posibilităţilor şi chiar ai tuturor virtuali tăţi lor.Dar dincolo de semnificaţiile cu care este investit de cul turile şi decivilizaţiile succesive, simbolul reînnoirii care i-a fost atribuit de în-ţelepciunea populară este suficient pentru ca habitaclul agorei mo-derne să fie plăsmuit după chipul şi asemănarea oului. Cu atâteasimboluri spaţiul care se va identifica Oului Ago rei va fi, cu sigu-ranţă, protejat de zei, ar fi spus înaintaşii noştri, depozitari ai gân-dirii mitologice.

STRUCTURI INTERNE

Corespunzând aspiraţiilor intime şi subiective ale tânăruluinostru homo technologicus de a deveni promotorul, interpretul şispectatorul propriului său spectacol, structurile interne ale OuluiAgorei se înlănţuie într-o proiecţie axială, ierarhizându-se pe verti-cala locului, după cum urmează:

● TEMPLUL MULTIRELIGIONAR situat în vârful ovoi dului,acest lăcaş este destinat oficierii serviciului religios al diferitelor con-fesiunii, fiind inspirat de pri mul templu ecumenic, instituţionalizat deîmpăratul Heliogabalus pe vremea Republicii Imperiale RomaneRezervat exerciţiului sacru al diverselor culte, templul de poziteazăsimbolurile ansamblului de confesiuni, permiţându-le comunităţilorde spirit ale cetăţii să ofi cieze slujba religi oasă sub semnul tradiţii-lor moştenite, asumate şi perpetuate. Model de globalitate spiri-tuală, templul ecumenic poate fi exploatat şi ca muzeu al istorieireligiilor - prezenţa insemnelor tuturor credin ţelor justificând din bel-şug o astfel de funcţie a spaţiu lui. Mai ales că, din câte ştim, un ase-menea mu zeu n-a fost încă edificat în nici o parte a lumii. Memorialui Mircea Eliade ar merita cu prisosinţă fondarea unui astfel delăcaş

● TEATRUL GLOBAL instalat în gălbenuşul Oului Agorei, îşitrage seva modalităţilor de funcţionare din prin cipiile restitutive aleteatrului pluridimensional. Dispozitiv spaţializat, cu vocaţie pluriar-tistică, Teatrul Glo bal are facultatea de a găzdui, cu aceleaşi rezul-tate tehnice şi regizorale, toate expresiile artistice - indi ferent denatura ge nului lor, de anvergura montării ori de tendinţele lor este-tice. Adaptându-se conversiunii textelor antice, clasice, moderne şide avangardă, dar şi spectacolelor audio-vizuale, muzicale ori de di-vertisment, dispozitivul pluridimensional constituie suportul globali-tăţii creaţiei artistice, contribuind efec tiv la animarea cetăţii.Particularităţile structurii spaţia lizate a Teatrului Global fi gurează înstudiul asupra pluridimensionalităţii tea trului.

● GALERIA UTOPIILOR traversând diametral cochilia ovoi-dului, ea reuneşte în apendicele ei marile realizări ale gândirii teh-nice, politehnice şi tehnologice, trasând parcursul performanţelorştiinţifice, de la afirmarea lor utopică până la înfăptuirea şi vul gari-zarea lor. Adunând laolaltă aventurile tehnice şi inginereşti ale omu-lui şi divulgând termenii metamorfozării proiec telor utopice înmăsură vie (locomoţie, telegrafie, aerodinamică, radio, tele fonie,transport de imagini, zboruri plane tare şi interplanetare etc), Gale-ria Utopiilor ilustrează paradoxul potrivit căruia "doar utopiile se rea-lizează" .

OUL UTOPIE AGLOBALIZĂRII

George Astaloş

AATTIITTUUDDIINNII

www.oglindaliterara.ro

astăzi. Această ediţie critică filolo-gică va fi statuia de sare ce se vacufunda în soluţia electronică.

Şi cu aceasta nu suntemdecât la jumătatea drumului sprecunoaşterea şi înţelegerea opereieminesciene. Rămâne celălalttărâm, denumit generic „ziaristică”.Trebuie revăzut acel program decercetare propus la începutul ani-lor 90 ai secolului trecut – care areîn vedere editarea în regim de edi-ţie critică a ziarului „Timpul”. Dacă opera literară a lui Eminescu şi-acâştigat, cu aceste scanări magnifice, câmpul geometric întreg – şiopera sa ziaristică are dreptul la acelaşi câmp. Editarea ziarului „Tim-pul”, text după text, pe numere sau pe rubrici, este o muncă filologicărelativ uşoară dar de mare interes istoric şi enciclopedic. Într-ade-văr, cei şase ani eminescieni la „Timpul” (1877-1883) nu înseamnăo cantitate enormă de text, cum se lasă a se înţelege. Ziarul aparede 4 sau 5 ori pe săptămână, în câte patru pagini dintre care ultimaeste totdeauna rezervată reclamelor, textele au un corp de literămare: ar fi vorba de câte un tom pentru fiecare an. Ziarul dă seamădespre tot ce mişcă – teoretic vorbind – în Europa şi în România înaceşti ani. Eminescian sau nu, fiecare articol de acolo are girul luiEminescu, mai ales când el a fost redactor şef, sau se înscrie în spi-ritul lui Eminescu. Abaterile au, desigur, şi ele importanţa lor. Iar dacănu e de Eminescu, un articol oarecare poate fi de Slavici, Caragiale,Păucescu, Lahovary, Maiorescu sau altcineva, numai bărbaţi devază ai culturii române, rar câte un nume mărunt. Abia prin cufun-darea corpusului de texte eminesciene în timpul şi locul lui, adică înziarul „Timpul”, opera sa câştigă consistenţă.

Aceste lucruri ţin nu de descifrarea scrisului eminescian –care, pentru unii, ar fi tot ce ne-a mai rămas de făcut – ci de desci-frarea epocii, a spiritului eminescian. Nu sunt treaba unuia singursau a câtorva. Urgenţa cere înfiinţarea unui Institut Eminescuce va avea de urmărit fenomenul Eminescu în ţară şi în lume, înprezent, în trecut şi în viitor, de făcut o enciclopedie Eminescu,opere tematice (ediţii), bibliografii, de studiat cu aplicare viaţapoetului mai ales în ceea ce se cheamă personalitatea sa (pen-tru a nu mai zice cu ochii închişi că între 1883-1889, timp deşase ani, poetul a trăit degeaba, ca un lemn uscat, după ce timpde numai şase sau şapte ani, între 1887-1883, a pus pe jar în-treaga Românie politică şi culturală cu textele sale), etc. Sca-narea manuscriselor eminesciene înseamnă declanşarea unuiproces, ruperea bulgărelui din vârful dealului: dacă nu se urmeazămetodic rostogolirea sa în gândul comun, putem asista la adevăratecatastrofe teoretice. Una dintre ele, poate cea mai de temut, esteaceastă punere în paranteze a operei care echivalează cu scoate-rea ei din atenţia şi interesul public. Putem avea de-a face cu o „de-construcţie” furibundă – ca reacţie la cele mai bune intenţii culturaleşi ştiinţifice care s-au manifestat în ultimul secol în cultura noastră.

Altfel, dacă ne oprim la minunile de calculator, blocăm totulîn eristică, pentru că fiecare va lua de acolo ce vede, ce-i convine,ce nu ia altul, etc. Ar fi ca şi când Orfeu, cel din „Memento mori”, ararunca la propriu harfa în mare, ar cufunda, adică, instrumentul me-lodiilor infinite - în muzica infinită a materiei.

Cât despre profesorul de literatură română, el are tot drep-tul să fie nemulţumit, pentru că nu este neapărat cercetător, nu areneapărat toatră informaţia despre Eminescu, nu are nici aceste mag-nifice caiete – şi totuşi, pe umerii lui apasă răspunderea predării luiEminescu mai departe, către tineri. Nu-l invidiez de loc, dar nici nupot să-i susţin nemulţumirea. El trebuie, în fond, ca agent al culturiide acest fel, să sesizeze marile probleme, să înţeleagă marile di-leme, să spună răspicat unde ne aflăm cu recuperarea culturii na-ţionale. În analiza textului poetic eminescian, apoi, el este obligat sămeargă pe spaţii mici, controlabile. Să compare între ele cel puţindouă ediţii, să observe diferenţele, să le înţeleagă. Sau, cel puţin, săatenţioneze când comentează că citează după ediţia Cutare. Să numeargă, adică, orbeşte – ca manualul, de pildă, care nu spune dupăcine editează, nu spune că alt editor are altfel, etc. Fără prudenţă nuse poate educaţie. Iar aceste caiete eminesciene invită, obligă maiînainte de toate la prudenţă.

IV. Disolve et coagula. Această scanare, de azi, verifică, înfond, întreaga eminescologie de până acum, adică pune în paran-teză, pentru un timp oarecare necesar sedimentării, ediţiile Emi-nescu, opera poetului dacă nu în întregul ei, cel puţin în ceea ceînseamnă poezie (inclusiv teatrul, proza literară, etc.) – şi ridică în-trebări de care se sperie gândul. Nu îndrăznim să ne aventurăm înurmărirea consecinţelor. Propunem următoarea imagine ca repre-zentare virtuală a noii realităţi create: o statuie de sare cufundatăîntr-o apă sărată. Cât de saturată trebuie să fie soluţia pentru ca sănu mai primească nici un atom în plus, pentru ca statuia, aşadar, sănu se dizolve? Ce consistenţă trebuie să aibă materialul statuii pen-tru a rezista la procesul natural de dizolvare? Cu alte cuvinte: va re-zista ediţia Perpessicius cufundată în marea de cernealăeminesciană recreată în jurul ei? Va rezista ediţia Călinescu, ediţiaMurăraşu, ediţia C.Botez, ediţia Ibrăileanu, etc.,etc. ? Cine va faceaceste măsurători în multe privinţe farmaceutice? Ce va mai înţe-lege cititorul generic al lui Eminescu din aceste verificări continue?Ce va face profesorul de literatură română cu textul? Nu vreau să fiude loc prăpăstios, dar logica faptelor şi a gândurilor duce către pu-nerea în paranteză pentru un timp îndelungat a domeniului.

Cu atât mai mult se ridică întrebarea cealaltă, necesarăpentru echilibru, şi anume: ce facem cu voinţa auctorială? Pe Emi-nescu el însuşi, ca om viu cu drepturi şi discernământ – cum îl ac-ceptăm ? Chestiunea revine la înţelegerea antumelor, adică apoeziilor publicate de Eminescu însuşi. Spre dezamăgirea calcula-torului, trebuie să-i „scanăm” concluzia fermă că manuscrisele au, înprivinţa antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaşte ulti-mul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (şi cele câ-teva manuscrise ultime considerate excepţii se dovedesc a fi totforme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndreptape autor.

Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal,trei la număr. Ele ţin de punctuaţie, de poziţia apostrofului, şi de sta-tutul ediţiei princeps Maiorescu din 1883. Trebuie, aşadar, să ne fră-mântăm mintea pe un teren solid, adică să stabilim voinţa auctorială,a lui Eminescu, după surse reale. Trebuie, pentru aceasta, să ac-ceptăm – iată ce ne este foarte greu : să acceptăm! - că există ovoinţă a autorului în privinţa publicării operei sale, şi să încercăm săurmărim sensurile poeziilor după această voinţă. Parcă s-a instituittiranic în eminescologie dogma după care opera sa poetică în-seamnă un maldăr de cuvinte şi idei pe care n-a avut răgazul să şile ducă la desăvârşire propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă de-venită tezaur comun de diamante neşlefuite… Maiorescu însuşi areluat ediţia princeps de 11 ori – aducând de fiecare dată schimbăriîn punctuaţie, în poziţia apostrofului şi chiar în ordinea poeziilor. Else deosebeşte peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în„Convorbiri literare” ori în „Almanahul României June”. Editorii antu-melor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuaţieproprie, adeseori forme alese de el însuşi ca editor – abia Perpes-sicius dacă încearcă o reconciliere consensuală în această privinţă.Reformele ortografice ale limbii române au fost, apoi, fiecare în parteaplicată în primul şi în primul rând pe poezia lui Eminescu, oare-cum cu sentimentul experimentului: dacă Eminescu rezistă, reformase poate aplica limbii române în întregul ei. Rediscutarea acestortrei probleme ţinând de punctuaţie, poziţia apostrofului şi statutul edi-ţiei princeps - iată chestiuni care pot merge spre închegarea opereipoetice eminesciene. Termenii relaţiei se configurează, astfel, de lasine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea opereiîn scriitură este una – adunarea ei sub un nume ca voinţă auctorialăeste alta.

Din păcate, relaţia acţionează în câmpuri diferite, în zonapostumelor şi în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecatefiecare în parte în consistenţa lui. Astfel, în zona antumelor trebuieadunat Eminescu-cel-el-însuşi dintre editorii antumelor – operaţiepe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. Înzona postumelor, apoi, trebuie stabilită acea tradiţie a textului, adicăo ediţie critică a tuturor ediţiilor de postume eminesciene, începândcu Nerva Hodoş şi ajungându-se până astăzi. Această tradiţie odatăstabilită, abia ea va putea fi confruntată cu manuscrisele scanate

Nae Georgescu

EMINESCOLOGIA, LA ORA EXACTĂNu vrei să fii tu câinele de pază a lui Eminescu ?

(urmare din numărul anterior)

PPRR OO ZZ AA

spune “basme pentru copii” ape-lează în cele din urmă la vraci.Despre acesta se sugerează căar avea legături cu necuratul.Deci şi Aliman sfârşeşte a gândispecific colectivităţii prin careorice fapt normal îşi găseşte orezolvare şi o explicaţie pe planreal al superstiţiilor.

Satul participă ladrama lui Aliman ca un singur or-ganism. Oamenii observă, co-mentează, au o opinie, dar nuintervin. “Toţi vedeau şi îi băteaucapul că îl vrăjise lostriţablestemată şi are să-i facă de petrecanie”.

Vrăjitorul l-a descântat şi l-a învăţat s-o ademenească cuo lostriţă lucrată din lemn, vopsită în fel şi chip, purtând în pânteceun peştişor cioplit din corn de cerb. Observăm mentalitatea primitivăcând vânatul era exorcizat prin neprezentarea lui plastică, printr-osculptură totemică sau printr-o pictură. Mitul totemic sau al dubluluicapătă semnificaţii interesante. Lostriţa din lemn, descântată şivrăjită, “după străvechi noime şi îndreptare ale magiei pierdute şiuitate de ceilalţi”, trebuie dăruită apelor într-un moment magic. Rit-ualul acesta păgân aduce cu mitul faustic al pactului cu diavolul.

Taina care învăluie întregul ritual magic, inclusiv descân-tecul, este o condiţie principală a eficacităţii acestuia. În consecinţă,de fiecare dată în povestiri descântecul se spune încet, în şoaptă,în taină şi rămâne inaccesibil unui profan. Aliman a intrat în apă cupeştele vrăjit şi “a spus încet descântecul învăţat pe de rost”.Aruncând păpuşa în apă, flăcăul s-a mai liniştit o vreme. Se cunoscpractici vrăjitoreşti când, pentru “dezlegarea” celui vrăjit, se con-fecţionează de către babe meştere pentru asemenea trebi, păpuşiasemănătoare cu obiectul “bolii”, păpuşi care apoi se aruncă încurtea respectivului.

Lostriţa apare şi se lasă prinsă de către flăcău. Fata pecare o găseşte Aliman pe malul apei ar putea fi sirena cea neas-cultătoare din basmul lui Andersen, care şi-a părăsit lumea ei dinocean, surorile şi bogăţiile de dragul unui pământean. Lostriţa-sirenă îl ocrotea pe Aliman din apă. Când era gata să se înece,cineva îl salva, când era ea prin preajmă, el avea spor.

Satul înregistrează anormalitatea, presimte pericolul, darnu intervine pentru că ştie că e interzisă intervenţia într-un domeniucare nu îi aparţine lui, ci diavolului. “Satul bâzâia de zvonuri ca unroi întărâtat. Precum că fata ar suge sângele flăcăului ca ostrigoaică. Dar Aliman era “mai sănătos, mai voinic, mai frumos şimai bun cum nu fusese vreodată”. Degeaba încerca satul să-lconvingă că este însoţit de o “strigoaică” care “era sălbatică, cumulte vascunzişuri”.

Flăcăul are alt mod de a accepta realitatea.De elementul miraculos ne dăm seama din nou abia în

momentul când lostriţa-logodnică este rugată de Aliman – care îidăduse un nume omenesc, acela de Ileana – să accepte cons-finţirea cununiei lor prin căsătorie. Himera nu vrea să audă “nici depopă, nici de biserică”. Semn al apartenenţei ei la categoria dia-bolicului. Ileana nu vrea nunta arhetipală ortodoxă care este sfântăşi-l sfinţeşte pe om.

Ileana-lostriţa are ochi de peşte de sirenă, are un com-portament straniu şi-l determină pe Aliman să se scalde cu eanoaptea goi, când apele se fac de aur, de argint şi apoi albastre.Apele au semnificaţia unui spaţiu edenic, protector şi păstrător detaină.

Femeia peşte e mireasa identificată cu natura însăşi, carevine să îndeplinească virilitatea lui Aliman. Fiinţa stranie şi cuplulsunt reprezentări ale motivului interregnului în transfigurare bas-mică “Şi s-a încins între ei o dragoste cum nu se mai pomenise pemeleagurile acelea”.

Curând iubirea firească dintre cei doi fu curmată de mamaIlenei, care-şi avea obârşia într-un tărâm mai degrabă fantastic. Ni-meni nu ştia nimic de ele, decât un moşneag trecut de o sută deani, care-şi amintea de când era copil cum satul le aruncase cupietre şi le aprinse cuibul.

Aparent numai vindecat de dragoste pentru lostriţă, Alimanse lasă în voia soartei, depersonalizat, devitalizat, lipsit de scânteiadivină a iubirii, însurându-se cu o fată oarecare din lumea lui.

Medicul “fără arginţi” şi mare scriitor Vasile Voiculescu aconstruit o proză plină de personaje fabuloase, izvorâte din lumeamitului. Ion Apetroaie în eseul “Între real şi fantastic”, apărut în volu-mul Vasile Voiculescu, Buc., Ed. Minerva, 1975, spunea: “LaVoiculescu mitul, preluat din folclor sau creat ad-hoc, este conver-tit la simbol, în vocaţii magice, în alegorie, în ritualuri expresive…Calea astfel străbătută a mitului este de natură a lumina, implicit unimpuls spre cunoaştere, “un salt nebun în spirit”. Dar mai ales o am-bianţă de viaţă obscură, neliniştită, mereu schimbătoare, din zoneinterioare foarte greu de străbătut”.

Materia povestirilor lui Voiculescu (motivele din proza sa)e foarte bogată în semnificaţii mitice. Cultivând situaţia rară, el oaflă în mediile cele mai felurite. Vânători, pescari, călugări, ţărani,tâlhari, hoţi de cai, magicieni şi intelectuali îşi perindă concepţia şideprinderile de viaţă, fără să se poată zice că autorul preferă peunii şi respinge pe alţii, ideea lui artistică fiind selectarea situaţiilorextraordinare oriunde le-ar găsi.

Povestirea Lostriţa preia din folclorul carpato-dunăreanlegende fabuloase pe care le adaptează spiritului modern. Mitulfuncţionează la trei niveluri: oferă cadrul, punctul de plecare şi esteprocedeu artistic. Mitul totemic, mit cosmogonic, cu semnificaţii cese conturează în relaţie cu alte mituri valorificate aici: mitul ştimei,al sirenei sau al ondirei.

Ştima este spiritul feminin al apelor în mitologia popularăromânească. Ieşirea ştimei apei din albia râului provoacă inundaţii.Tot ei i s-ar datora şi seceta. Înfăţişarea ei diferă de la o regiune laalta a ţării. După credinţa românilor din Bucovina este “o femeiealbă şi rece, înaltă”. După alţii este o femeie tânără, înaltă şi voinică,“cu piepţii mari că-i dă pe spate”. Adesea este închipuită jumătatefemeie şi jumătate peşte, cu părul lung până la pământ, caresclipeşte ca aurul. Ştima iese în faţa apei la amiază şi-i cheamă pecei ce îi vede la dânsa. Chemările ei din adâncurile apelor suntprimejdioase şi irezistibile şi duc la pierzanie. Alteori e închipuităîntr-o ipostază mai puţin agresivă, când umblă în nopţile cu lună peuliţele satelor, până pe la miezul nopţii, neputând face niciun răucelor ce o întâlnesc. “Dacă însă cineva nu i-o da pace, unul ca acelaar fi slutit”.

Mitul sirenei este foarte frecvent la popoarele care seocupă în principal cu navigaţia. Sirena este o himeră, o femeie fru-moasă, pe jumătate peşte, fiinţă fabuloasă (în alte mitologii, maivechi, era reprezentată cu mâini şi picioare “de păsări măiestre”,seducătoare, malefică, dar frumoasă se vorbeşte în basmele noas-tre) care prin cântecul ei, prin farmecele ei seduce şi omoară.

Debutul textului Lostriţa prefigurează straniul eveni-mentelor, miraculosul basmic cu rădăcini arhetipale. Spaţiul acestaprimordial, dinamic, al tuturor schimburilor, pregăteşte seriile desemnificaţii. Povestirea începe cu o referire la vicleniile duhului rău.Lostriţa devine când o sirenă tolănită pe prund, când o fecioară(Ileana), hrănindu-se cu peşte dar şi o făptură satanică caremănâncă carne de om. “Dar mai ales cu carne de om căreia ajunsesă-i ducă dorul”.

Lostriţa din Bistriţa este “Dracul de baltă” cu chipul de “fatăşuie” (alungită, unduitoare) care se scaldă în “vâltori”. Ea mai este“o ştimă vicleană, cursa pusă flăcăilor neştiutori, să-i înece” este un“peşte al naibei (al diavolului) când îşi pune ochii pe un tânăr, pecare vrea să-l seducă, se face de trei ori mai mare, luând înfăţişarefemeiască şi se întinde pe nisipul argintiu, la soare, încât de de-parte ai zice că e fecioară. Îşi ia în fiecare an “dajdia ei”.

Lostriţa – sirenă este corespondentul acvatic al “ielelor”sau a “frumoaselor”, al “zânelor” care vrăjesc pe feciorii la vârstamitică, aşa cum se întâmplă cu fetele seduse de zburători.

Originalitatea lui Voiculescu în Lostriţa stă mai întâi în fap-tul că “frumoasa” este o peşteoaică fermecătoare de care eroul,flăcăul Aliman (numele are rezonanţe de basm şi baladă) s-a în-drăgostit fulgerător, de moarte, această iubire cu caracter supranat-ural fiindu-i până la urmă fatală.

Aliman, vrăjit de Lostriţă, nu crede în poveştile despreduhurile rele ce marchează destinul oamenilor. El e singurul care-irămâne credincios, iar frumuseţea lui fizică şi bărbăţia spun cevadespre un personaj descris din basme, integrat în categoria miturilorerotice.

La dispariţia lostriţei Aliman este necăjit. Acum, cel carenu credea în legenda lostriţei, a devenit interesat în mod subit şi as-culta lacom la şezători povestea lostriţei fermecate. Această schim-bare a atitudinii eroului coincide chiar cu modificarea registruluipovestirii, în momentul în care fantasticul ia locul realului.

Vraciul din Lostriţa este “un fel de stăpân al apelor”. Ali-man, care nu aderă la credinţe naive despre ştime prefăcute înlostriţe, ori despre “naiba prefăcut în peşte”, credinţe cărora le

Lumea mitică din proza voiculesciană

Menuţ Maximinian

EESSEEUU

George AncaEmilian M. Dobrescu

India – una din actua-lele, dar mai ales, viitoarele puterieconomice şi politice mondialeare 1,1 miliarde locuitori şi o creş-tere economică medie de 6 lasută anual. Apreciem că este ceamai mare democraţie din Asia, oputere nucleară care nu a semnattratatul de non-proliferare a ar-melor nucleare, dar a încheiatînsă un pact nuclear civil cu SUA.India este tot mai prezentă şi înspaţiu, unde a lansat deja primulsău satelit spre Lună, sateliţi despionaj şi a reuşit recordul de alansa 10 sateliţi cu o singură ra-chetă. În opinia analistului MartinHutchinson, de la „Asia Times”,

India ar putea să-şi continue progresele ca piaţă emergentă cu orată de creştere comparabilă cu cea chineză şi cu o populaţie carese aşteaptă să o depăşească pe aceea a Chinei în 2025.

India reprezintă o contrapondere strategică extrem de im-portantă la China şi un aliat redutabil al SUA şi al Europei şi arscoate peste o cincime din omenire din sărăcie . Din raţiuni politico-strategice şi din motive economice, SUA, Europa Occidentală şiRusia îşi dispută piaţa militară a Indiei, estimată la cel puţin 40 demiliarde dolari SUA. Dincolo de miza politică şi militară uriaşă, piaţamilitară indiană constituie un uriaş pachet de oportunităţi econo-mice şi ştiinţifice, inclusiv pe termen scurt. Economia Indiei este pla-nificată să se dubleze la fiecare nouă ani şi să se integreze într-oMare Zona Economică Indiană, aflată într-un proces rapid decreare, ca o sferă de influenţă puternică, într-o entitate care va cu-prinde graniţele Asociaţiei Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN) înest, în nord - republicile central asiatice, precum Kazahstan-ul şicoborând la sud, către Sri Lanka. Produsul intern brut al acesteizone, având India în vârful său, va rivaliza cu cel al Chinei, HongKong-ului şi Taiwan-ului.

Apărute în anii '30 ai secoluluitrecut, înaintea Independenţei, anunţând-o,academiile indiene de ştiinţe (fizice şi biolo-gice) – National Academy of Sciences (Alla-habad, 1930), Indian Academy of Sciences(Bangalore, 1934), Indian National ScienceAcademy (New Delhi, 1935, iniţial – NationalInstitute of Science of India) – îşi trag, sepoate spune, rădăcinile multimilenare încădin Vede, în acelaşi timp religioase şi mate-matice. Cineva spunea chiar că, prin religie,fiecare indian poate fi considrat un om de şti-inţă. Satyagraha (aderenţa la adevăr) a luiMahatma Gandhi a eliberat India şi a schim-bat lumea.

Tablele înmulţirii şi conceptul dezero şi zecimal (derivat din cuvântul sanscrit “dasham luv”) au apă-rut prima oară în Vedas. Sutra “Nikhilam Navatascaraman Dasath”(“Toate din nouă şi ultimul din zece”) pune din nou orice număr înlegătură cu unitatea. În psihologie, Mandukya Upanishad descrieurmătoarele patru stări ale minţii: jagrata (treaz),swapana (visare),sushupti (somn adânc), tureeya (faza esenţială). În fizică, Vedasafirmă că toată materia este alcătuită din particule, sunt definite ac-celeraţia (ksanika), momentum (vega), vibraţia (spandana), a fostrecunoscut “akasha” (eter) – mediul prin care călătoresc lumina,căldura, sunetul. Astronomia vedică l-a inspirat şi pe Eminescu,soarele se învârteşte în jurul propriei sale axe, pământul în jurulsoarelui, luna în jurul pământului.

Referitor la ştiinţele mediului, hinduismul – cum men-ţionează şi Al Gore în “Earth in Balance” – consideră protecţia me-diului o datorie a fiecărei fiinţe umane. Ayurveda, oarecum la modă

FORŢA CERCETĂRIIŞTIINŢIFICE A INDIEI

INDIA ACADEMICĂ

în medicina de azi, a influenţat de la începuturi creşterea cunoaş-terii medicale în Grecia şi Arabia; a fost anticipată descoperirea cir-culaţiei sângelui; sunt menţionate peste şapte sute de plantemedicinale.

Asemenea radicalilor sanscriţi ai cuvintelor din limblileindo-europene, ştiinţele se impersonează (dacă nu chiar şi botează:“The name of the Association shall be 'The Indian Academy ofSciences”) în savanţi (peste 800 membri numai în Academia dinBangalore), constelaţi în comitete secţionale – ştiinţe matematice,fizică, chimie, inginerie şi tehnologie, medicină, ştiinţele pământuluişi planetare, ştiinţele despre animal/plantă, biologia generală, cusub-comitete poate şi mai grăitoare – catedra Raman, panelul edu-caţiei pentru ştiinţă, panelul valorilor ştiinţifice – dar, mai ales, în mi-riade de subdiscipline a căror poveste vine parcă din Upanishade:între procese stohastice şi geologie himalaiană, oceanografie şimoştenire ştiinţifică indiană, genetică şi înţelegere publică a ştiinţei,schimbarea climatului şi psihologie ultrastructurală, nanomaterialeşi frustrare geometrică, genetică şi paleomagnetism, biodiversitateşi astrofizica experimentală a energiilor înalte (etc., parcă la infinit).

Fondatorul Academiei Indiene de Ştiinţe, fizicianulChandrasekhara Venkata Raman (1888–1970), laureat al Premiu-lui Nobel în 1930, între altele pentru “efectul Raman”, şi-a legat nu-mele nu numai de cuantele luminii, dar a investigat şi naturaarmonică a sunetului (e.g. “nota lupului”) instrumentelor indiene(mai ales tabla şi mridangamul). Difracţia luminii prin undele sonorel-a condus spre o nouă fizică incluzând laserul Raman, OpticaRaman, Spectroscopia Raman.

Laureat Nobel dintre indienii (tamili) a fost şi bengalezulRabindranath Tagore (literatură, 1913), iar în 1983, nepotul său, Su-bramanyan Chandrasekhar, a fost încununat şi el de râvnitul premiu(tot pentru fizică).

Promovarea ştiinţei pure şi aplicate s-a făcut, dintru în-ceput, prin cercetare originală şi diseminarea cunoaşterii ştiinţificecătre comunitate prin întâlniri,discuţii, seminare simpozioane şi pu-blicaţii. În ultimii ani, Academia Indiană de Ştiinţe s-a concentrat

asupra ameliorării predării ştiinţelor în uni-versităţi. Conferinţele publice sunt susţinutede personalităţi de vârf ale Indiei şi ale lumiiîn domenii de vârf (e.g.interacţiunile materieiuşoare, cea de-a cincea dimensiune, ştiinţăşi etică în cercetarea celulei stem, materianeagră, nanofotonica, viaţa inteligentă, so-mantha – reprezentările unui eveniment.

Publicaţiile Academiei Indiene deŞtiinţe (accesibile în format PDF) acoperădomenii pe cât de vaste pe atât de actuale:Current Science, Journal of Chemical Scien-ces, Proceedings - Mathematical Sciences,Journal of Earth System Science, Resonance- Journal of Science Education (proceedingsin engineering sciences), Pramana - Journalof Physics, Journal of Biosciences, Bulletin of

Materials Science, Journal of Astrophysics and Astronomy, Journalof Genetics. Dintre publicaţiile socotite de oamenii de ştiinţă indienispeciale, cităm: General Collected Works, Festschrifts etc.), Engi-neering/Computer Science, Astrophysics and Astronomy, Earth andPlanetary Science, Proiectul Lifescape: Butterflies of PeninsularIndia, Freshwater Fishes of Peninsular India, Amphibians of Penin-sular India, precum şi Dragonflies and Damselflies of PeninsularIndia - A Field Guide.

România şi India au stabilit relaţii diplomatice la 14 de-cembrie 1948, la nivel de legaţie, iar la 15 noiembrie 1957, acesteaau fost ridicate la nivel de ambasadă. Oficiul diplomatic al Românieiîn India a fost deschis în anul 1955, iar al Indiei la Bucureşti în anul1959.

5058 www.oglindaliterara.ro

MMEERRIIDDIIAANNEE CCUULLTTUURRAALLEE

Întru multele“modernisme” pro-feţite de Amos, secuvine citat eternulbinom bogăţie & să-răcie, aşezat alăturide ideea de drep-tate ( socială, i-amzice noi azi), caredupă cum se vede,nu exista nici pevremea când profe-ţea Amos (cu circa… mii de ani înurmă), precum niciazi nu există. Ideeamorală, nodală, din“opera” lui Amos nu

este “obsesia” faţă de sărăcie, şi nici agresivitateacontra bogăţiei, ci faptul că preţul bogăţiei îl plătesc,îl vor plăti şi l-au plătit, totdeauna, săracii lumii. Ceeace nu e drept şi nici de natură să “stabilizeze” ordi-nea dintre oameni şi dintre ţări; iar în viitor - sigur -nici ordinea dintre continente. Fiindcă în perioada ur-mătoarelor secole din mileniul al treilea, amploareacombinaţiilor de asociere, dar şi de disociere conflic-tuală, va depăşi graniţele statale convenţionale şi vatinde să contrapună interesele continentelor; dacănu chiar ale calotei nordice a planetei – care tinde să“adune” cea mai mare parte a bogăţiei lumii – contracalotei sudice a planetei – care tinde să adune ceamai mare parte a sărăciei lumii. Am zăbovit oarecât înatmosfera trecutului biblic fiindcă, încă de pe atunci,economicul – singurul adevăr “filozofic” şi argumen-tativ cu care a operat socialismul marxist – a fost şi vafi şi în viitor, motivaţia cea mai constantă dar şi ceamai “grosieră”, după care s-au reglat evenimentele şimersul istoriei. Că pe alocuri economicul s-a ridicat –nu rareori – prin subtilitate – până la rafinate modali-tăţi de “formulare”, cu aparenţă spirituală şi morală …este vina omului că n-a sesizat “capcana”, şi meritullui, al economicului şi al celor care-l foloseau ideolo-gic, că le-a reuşit manevra de diversiune / păcăleală.Şi…, precum a mai fost, tot aşa va mai fi şi în viitor,fiindcă, din nefericire, paleta repertorială a disponibi-lităţilor umane, imaginative şi de creativitate - în ma-terie de existenţă – a fost, este şi va fi mereu, redusă.Vom mai gândi, precum am mai gândit şi vom maigreşi, precum am mai greşit. Chiar dacă conţinutulfaptic al greşelilor va fi altul, modul formal / stilistic /de conduită, în materie de eroare, fi-va acelaşi. Nurenunţă omul aşa de uşor la stereotipul comporta-mental, care se află deja pe “cartela” sa genetică, decâtva mii de ani; pentru ca noi să putem spera ca înurmătoarele două, trei secole să facem altceva decât“ce” şi “cum” am mai procedat şi altădată. Din acestemotive ultima jumătate de secol XX este de natură săne permită a anticipa ce vom face pe această planetăîn secolele de început ale mileniului al treilea. Să pur-cedem deci să elaborăm o seamă de paradigme –fără aspiraţii aforistice – în “stil” fragmentar / fracturat,pentru a putea spune… aproape totul; fără abuz defrazeologie prolixă. După un vechi obicei, pe care l-am deprins mai demult, şi de care nu mă mai des-part, voi spune mai întâi ce anume … intenţionez săspun. Apoi, voi desfăşura – cât de cât de larg – şi to-tuşi fragmentar, ceea ce am intenţionat să spun, dupăfelul cum văd eu problemele. În final voi sintetiza –abia de rândul acesta aforistic – esenţa a ceea ceam avut ca scop să acreditez în faţa cititorului poten-ţial; voi rezuma, adică:

1) Plecând din secolul XX spre viitor, purtămdeja nişte tare conceptuale, pe care le acceptăm şine subordonăm raţiunilor care derivă din ele, sau lerespingem şi organizăm argumente pentru motivarearespingerii. În ambele cazuri tarele, resimţite ca atare,ne marchează, semnificativ, conduita şi opţiunile.

2) Măcar în ultimele două secole ale mile-niului care va apune în curând, se cuvine să recu-noaştem că s-a consumat timp şi s-a epuizat energiespirituală din belşug, pentru a se convinge omenireacă raţiunea sau sentimentele, ne-ar fi dirijat acţiu-nile. A fost o vreme când raţiunea părea că domină şiîn numele ei omenirea a experimentat două revoluţii– cea franceză din 1789 şi cea bolşevică din 1917 –care s-au dovedit a fi fost fiasco absolut, ambele“eşuând” în dictaturi mai inumane decât motivele pen-tru care se stârniseră; revoluţii care, deşi evocau de-magogic “drepturile omului” (veşnica minciunăsocial-politică, libertatea), am îngustat şi mai multcâmpul de acţiune pe care se desfăşurau aceste“drepturi”, ulterior. Odată mai mult, în istoria culturii şicivilizaţiei lumii, în numele raţiunii s-au comis enor-mităţi criminale şi iraţionale. Se dovedeşte astfel că,atât la începutul disputei dintre raţiune şi sentimente,cât şi acum, la final de mileniu, după trei secole decompetiţie, mintea şi instinctele, raţiunea şi senti-mentele, se află pe acelaşi indecise poziţii. După Re-naştere şi Reformă, după Capitalism şi Socialism (pealocuri s-a numit comunism, deşi nici n-a apucat săfie… fiindcă nu există aşa ceva, comunismul este oabjectă speculaţie înşelătoare – “filozofică”), omeni-rea s-a ales cu o dureroasă amprentă care-i va dictamulte… erori, în viitor, multe necazuri; între ele unadeosebit de feroce, naţionalismul (“fundamentalist”în ultimele decenii), manifestare mult mai “criminală”decât şovinismul pe care-l blamăm… mai mult dinobişnuinţă, decât pentru motive valabile; şovinism pecare – cu toate “caznele” nu reuşim şi nu vom reuşisă-l excludem din modul nostru de organizare social-statală şi nici măcar …din morala şi codexurile eticepe care le redactăm pentru a le ignora, apoi.

3) Conceptul democraţiei, atât în organiza-rea statală, cât şi în raporturile interumane, sau însimpla gândire a omului de rând, va suferi modificărienorme. Peste două secole va cuprinde altceva decâtceea ce s-a înghesuit în el în sec. XX. Se va eviden-ţia tot ce “cuprinde” fără justificare, tot ce permite înmod abuziv, şi mai ales se va “curăţi” de confuzia pecare o îngăduie, vizavi de libertatea fără limite şi deegalitarismul periculos care compromite logica şidreptatea. În acelaşi context democraţia viitoare vaface separaţia cuvenită între două sensuri care azise amestecă cu evidentă intenţie diversionistă –dreptul şi dreptatea. În plin final de sec. XX şi de mi-leniu secund (după Hristos) oamenii sunt şi în curândvor şi pricepe (asta-i … soarta omului, întâi să simtăpe piele şi apoi să priceapă cu mintea ) că dreptul –conceput juridic – aduce omului, din ce în ce maipuţin … dreptate. Vor trebui o sută, poate două sutede ani, până ce semenii vor înlătura diversiunea im-orală dintre cei doi termeni, perfid împerecheaţi “Şipână când, cu adevărat, dreptul - sub forma legisla-tiv-statală de instituţie, numită justiţie – va aduce oa-menilor mult râvnita dreptate. Va curge chiar şi sânge… pentru a se impune înţelegerea exactă a “legătu-rii” dintre drept şi dreptate, până când “puterea” con-ducătoare a colectivităţilor omeneşti, va consimţi săpermită dreptului să împartă dreptatea adevărată,deci… necomentabilă.

Râmnicu Sărat, octombrie 1999

Mircea V. Homescu

Contradicţia dintre etică şi materie

Lucian Filip: Provin-ciale, Ed. Constant

Codruţ Radi: Punţiledinspre deşert

Mihai Ganea: Refu-giatul, Ed. Transilvania

L. Kalustian: Simplenote, Ed. Agerpress

Valeria Manta-Tăicuţu:Romanul inorogului,

Ed. Valman

5059www.oglindaliterara.ro

LLEECCTTUURRII SSUUBB AABBAAJJUURRÎncă din primele luni

după căderea fostului regim co-munist, s-au constituit, la nivel cen-tral, cât şi în teritoriu, echipe deepurare, de cele mai multe ori al-cătuite din foşti colaboratori fana-tici ai regimului defunct, dar şi dinfoşti turnători sau colaboratori aiSecurităţii. Singura diferenţă dintrecele întâmplate după 1944 şi celedupă 1989 constă în incapacitateanoilor torţionari de a-şi mai trimiteadversarii după gratis, în închiso-rile unui nou GULAG sau în faţaunor plutoane de execuţie. DESI,dacă ar fi avut atâta putere şi in-fluenza, ar fi făcut-o fără să stea pegânduri, fără cea mai mică mus-trare de conştiinţă. Dogmatici şieretici de tot felul, trecuţi printr-un rapid proces de “năpârlire politico-ideologică”, au pus mâna pe conducerea unor instituţii de cultură saureviste literare şi au trecut rapid la îndepărtarea sau marginalizareacelor de dinainte. Nu odată, ei au făcut-o cu o violenţă şi cruzime atâtde puternice, încât victimele lor, fie au murit pur şi simplu, fie sunt înprezent cu sănătatea distrusă. Grăitoare exemple în acest sens suntMarin Sorescu, fost redactor şef al revistei craiovene “Ramuri”, mort,în opinia noastră, în condiţii suspecte, sau Anghel Dumbrăveanu, re-dactor şef al revistei “Orizont”4, aflat de mai mulţi ani într-o criticăstare de sănătate. Ei au căzut victime unor neo-stalinişti postdecem-brişti, foşti corectori care s-au bucurat de înţelegerea şi sprijinul celoreliminaţi cu grăbire de aceşti oportunişti lamentabili. Când cei vizaţiau făcut greşeala să reziste încercărilor de eliminare din viaţa pu-blică, ei au fost supuşi unor susţinute, nesfârşite şi criminale atacuri,din care n-au lipsit injuriile şi calomniile cele mai ordinare, nicicândconfirmate de realitate, fiind acuzaţi de tot felul de fapte pe care ceivizaţi nu le-au săvârşit niciodată.

Poetul Cezar Ivănescu, între alţii, a fost acuzat de colabo-raţionism cu Securitatea5, fără a se şi demonstra acest lucru, acu-zaţie ce a condus la moartea, înainte de vreme, a acestui poet demare talent.

Astfel de războaie stupide, pustiitoare şi devastatoare aufost purtate împotriva multor altor autentici oameni de cultură de totfelul de terchea-berchea, impostori de duzină, autori fără operă şifără vocaţie, dar cu un maladiv apetit pentru distrugere şi calomnierea adversarilor, profitând de absenţa unei legislaţii coerente în mate-rie, ca şi comportamentul iresponsabil şi corupt al Justiţiei din Ro-mânia, asemenea netrebnici au terorizat şi încă mai terorizează viaţaculturală şi literară a României postdecembriste. Culmea impertine-nţei, o bună parte din aceşti indivizi fără har şi fără operă, dar extremde vocali şi agresivi au ajuns, după ’90, să deţină controlul asuprauniunilor de creaţie şi să întreţină, din aceste poziţii de comandă, oatmosferă de tip terorist împotriva confraţilor lor.

Aş aminti aici, între altele, că, după 1990, cu o iresponsabilăgrabă, noi directori de teatru din unele zone ale ţării au aplicat o ade-vărată cenzură împotriva dramaturgilor români, scoţându-le pieseledin repertoriile teatrelor pe care le conduceau. Aşa se face că, la în-ceputul anilor ’90, o serie de dramaturgi importanţi ai acestei ţări, cumar fi D.R. Popescu, Marin Sorescu, Ecaterina Oproiu şi alţii au fost ne-voiţi să ia atitudine publică împotriva tendinţei vizibile de cenzurare şimarginalizare a operei lor, constituindu-se în Asociaţia Dragon (Aso-ciaţia dramaturgilor goniţi), eveniment care a avut loc la Sf. Ghe-orghe, boicotat, din păcate de directorul de atunci din localitate, aflatsub ruşinoasă ascultare şi obedenţă faţă de cercurile reacţionaremaghiare din zonă, care aveau tot interesul să contribuie la destabi-lizarea, şi sub aspect cultural al României6, şi să nu permită marilorscriitori români să se bucure cum se cuvine de schimbările politice pecare ar fi trebuit să le aducă evenimentele din decembrie 1989.

Terorismul cultural de la începutul anilor ’90, continuă, dinpăcate, şi în prezent, apetitul pentru calomnie şi insultă al diverselorpenibile şi jalnice personaje post-decembriste continuând şi în pre-zent. De foarte multe ori, asemenea campanii ruşinoase au şi girulunor factori politici, pescuitori în ape tulburi, care speră că, prin în-treţinerea unei astfel de atmosfere, vor reuşi să îi determine pe inte-lectualii vizaţi să susţină dezastruoasa politică pe care aceştia opromovează. Succesul unei astfel de politici demolatoare este de-terminat şi de faptul că tot mai mulţi pseudo-intelectuali, nemulţumiţică înainte de 1989 nu reuşiseră să se impună nici prin propria operă,dar nici după trimiterea, frecvent şi slugarnic, a unor cărţi ale lor lui Ni-colae sau Elenei Ceauşescu, însoţite de autografe libidinoase, au in-iţiat, ca urmare a unor conjuncturi favorabile, adevărate linşajemediatice împotriva adversarilor lor.

Într-o carte de o densitate ideatică cu totul deosebită, nicio-dată prezentată şi analizată aşa cum s-ar fi cuvenit, dar frecvent în-jurată, în ţară şi peste hotare, în primul rând de cei ce s-au simţitdirect şi nemijlocit vizaţi, regretatul om de cultură şi om politic MuhaiUngheanu, carte intitulată „Holocaustul culturii române 1944-1989”, apărută la editura D.B.H. din Bucureşti în 1999, şi subintitu-lată „Ipoteze de sociologie literară”, pornind de la un extrem desugestiv moto, preluat din Albert Camus: „regimurile totalitare nu aumai buni aliaţi decât oboseala şi uitarea. Cuvintele noastre de ordinesunt deci limpezi: amintirea şi încăpăţânarea”, ne propune o abor-dare absolut curajoasă şi bine argumentată cu privire la tentativele demarginalizare şi distrugere atât a valorilor culturii româneşti, cât şi acreatorilor acesteia: savanţi, scriitori, universitari, oameni de cultură.Cartea nu este îndreptată, aşa cum au crezut cei care au pornit unatac violent şi necruţător împotriva ei (încă de la apariţie), ci îşi pro-pune şi ne propune, cu mijloace oneste, exclusiv ştiinţifice, să anali-zeze una din cele mai negre perioade din istoria poporului român –perioada 1944-1989 -, dar şi să tragă un semnal de alarmă asupracrimelor, de ordin moral şi nu numai, îndreptate împotriva intelectua-lităţii şi elitelor culturale ale României postbelice.

Mihai Ungheanu nu este un încrâncenat, ci doar unul dintrefoarte puţinii intelectuali post decembrişti care s-au încăpăţânat săcreadă, consecvent şi nezdruncinat, în poporul său, în cultura şi spi-ritualitatea acestuia, în dreptul acestuia la consideraţie şi respect dinpartea întregii comunităţi europene. Virulenţa şi duritatea atacurilor în-dreptate împotriva lui, atât pe timpul vieţii cât şi după, nu a fost moti-vată atât de substanţa cărţii, cât mai ales de asocierea lui cu oformaţiune politică, etichetată frecvent ca fiind de extremă dreaptă.

Întâmplarea a făcut să îl cunosc personal pe Mihai Un-gheanu şi să colaborez, vreme de câţiva ani, în mod nemijlocit cuacest intelectual cu o impresionantă cultură şi o inegalabilă dragosteşi respect faţă de valorile cultural-spirituale ala neamului său. Îmiaduc aminte, că nu o dată el a avut tăria morală şi curajul de a lua ati-tudine fermă împotriva unor aşa zişi patrioţi, de circumstanţă din pro-priul său partid politic, ca şi împotriva acţiunilor penibile şi aberante1

ale unora dintre aceştia în viaţa politică postdecembristă. Nu o datăel era efectiv oripilat de agresivitatea analfabetă a unor pseudo-pa-trioţi şi suferea, inclusiv fizic2, în faţa acestor probe de oportunism şide transformare a unor idealuri în penibile manifestări de parvenitismsocial-economic sau de alt fel.

Omul de cultură Mihai Ungheanu a pornit, în cartea la carene referim, de la o constatare extrem de realistă şi obiectivă, şianume aceea că: „ţintele principale erau cultura naţională şi instituţiilede învăţământ. Scriitorii şi istoricii au fost principalele ţinte ale purifi-cării în măsura în care fuseseră exponenţii tradiţionali ai naţionali-smului burghez”.3 Fiecare dintre aprecierile cuprinse în această cartese bazează pe o documentare aproape exhaustivă şi urmăreşte săscoată în evidenţă suferinţele greu de crezut ale celor ce s-au opus,cu infinite sacrificii şi riscuri, ştergerii identităţii acestui neam şi a cul-turii lui. Credem cu tărie că această carte, care nu îşi propune săacuze, ci doar să tragă atenţia asupra posibilităţii repetării unor astfelde situaţii, va necesita cândva, poate atunci când acest popor îşi varecăpăta normalitatea, o dezbatere obiectivă „sine eva et studio” pebază de documente concrete pentru-că poporul român are dreptulsă cunoască cine au fost cei care, într-o perioadă nu prea îndepăr-tată ca timp, i-au batjocorit cultura şi valorile spirituale şi i-au prigonitpe cei care au reprezentat-o. Fiecare dintre capitolele celor două părţiale cărţii este extrem de dens şi readuce în atenţia opiniei publicetexte, declaraţii sau fapte abominabile, care au produs greu de ima-ginat suferinţe fizice şi morale, greu de înţeles astăzi, scriitorilor ro-mâni în perioada 1944 – 1989. Desigur că o astfel de carte în care nuse face nici un compromis şi nu se trece cu vederea nici o faptă cri-minală, indiferent de cine este autorul ei, nu este primită cu bucurie,cu atât mai mult cu cât, fie unii dintre aceşti făptuitori ori urmaşi de-ai lor, deţin încă funcţii de comandă în viaţa politică actuală sau la ni-velul unor instituţii de breslă.

Din păcate, multe dintre faptele supuse oprobiului public decătre M. Ungheanu nu au dispărut complet din comportamentul unorpersonaje ale perioadei post-decembriste. Cu alte cuvinte, holo-caustul culturii române este un proces încă în desfăşurare.

Dan Brudaşcu

Terorism cultural-literarromânesc post

decembrist

George ROCA: Sunteţi o cântăreaţăcunoscută atât în România cât şi în Ame-rica, aţi cucerit lumea cu vocea dumnea-voastră, v-am văzut la televiziunecântând de Ziua României chiar şi pe fai-mosul Broadway... Care au fost „începu-turile” dumneavoastră, cu ce începeromanul vieţii cântăreţei Lia Lungu?

Lia LUNGU: M-am născut în Ţara Ha-ţegului, localitatea Baru, de unde provinemămica mea. Ca orice femeie tânără, că-sătorită în Banat, la vremea sorocului –mama, a venit să nască aproape de părinţiiei, de mama dânsei - bunica mea - şi de su-rorile ei dragi pe care le lăsase triste dupăplecarea de-acasă. Deci, am apărut pelume pe la începutul anilor ’50, în prima săp-tămână a lunii august. Exact ca şi în cânte-cul „Lume soro, lume” în ziua naşterii mele,stărbunicul meu Iacob, tatăl bunicii dinspremama, mi-a predat ştafeta vieţii plecând săse odihnescă puţin la ceruri. Dânsul fuseseprimar cu ani în urmă şi, la venirea comu-niştilor, a avut mult de pătimit.

Copilăria mi-am petrecut-o în comunaDomasnea, situată de pe culoarul Timiş –Cerna, între Caransebeş şi Herculane, undetăticul meu era şef de gară. Gara Domas-nea deservea şase sate, risipite între de-alurile subcarpatice: Domasnea, Cornea,Canicea, Luncaviţa, Mehadica, Verendini. Înacel timp, gara reprezenta legătura culumea. Aici veneau fetele să vândă fructecălătorilor care treceau dinspre Bucureşti în-spre Timişoara. Erau fete tinere, în jurul vâr-stei de 14 ani, care urmau să intre in joc şiaveau nevoie de bani ca să îşi facă hainenoi de sărbătoare, adică costume româneştipe care tot ele le coseau. Cred că, vânzareafructelor la tren, era în aceal timp, singuraformă de comerţ liber, pe care „şeful degară” o autoriza tacit. Din mai, când apă-reau cireşele şi până toamna târziu, rampagării devea a o microlume fantastică.Aceasta a fost prima mea şcoală de folclorauthentic şi foarte diversificat. Aici, am văzutpentru prima oară scalanele de cireşe şi deprune pe care nu le-am uitat niciodată. Sca-lanele se făceau pe nuiele lungi de treizecide centimetri, pe care se legau cu aţă codi-ţele cireşelor sau ale prunelor.

De la culesul cireşelor, găsirea şi tăie-rea nuielelor de răchită şi până la aranjareape scalan totul se întâmpla ca un ritual. Pri-mul tren important la care trebuiau săajungă fructele pentru vânzare, era perso-nalul către Timişoara de la ora 14:30. Tre-nul avea o oprire doar trei minute, timp încare fetiţele cu coşurile încărcate purtate pemâna stângă, alergau pe lângă tren purtândîn mâna dreaptă scalanul-pomişor cu cireşestralucitoare şi proaspete, strigând: „Luvaţcirèse, luvaţ cirèse!”. Călătorii obosiţi dedrumul lung, însetaţi şi mai ales fascinaţi deminunaţia scalanului, cumparau pe 1 leu unscalan, iar dacă erau la drum cu familiacumpărau mai multe scalane, uneori la ace-

iaşi fereastră se cumpăra toată marfa miciivânzătoare. Fata aceea era norocoasă.Câştigul depindea de isteţimea şi de rapidi-tatea fetei care vindea.

„Şcoala mea de folclor” se desfăşuraîn timpul aranjării fructelor pe scalane. Înacele ore, fetele povesteau întâmplări dinsatul lor, altele cântau sau spuneau snoaveşi chiar povestiri fantastice pe care le creaupe loc. Eu le ascultam fascinată, le provo-cam imaginaţia şi invăţam cântările lor.Uneori, după îndelungi rugăminţi şi promi-siuni din partea fetelor că vor avea grijă sănu mi se întâmple ceva, părinţii îmi permi-teau să merg cu fetele la culesul fructelor.Tot drumul cântam şi ne imaginam cele mainastruşnice întâmplări cu zmei, sau altecreaturi fantasmagorice care puteau apareîn orice moment să ne răpească. OfDoamne, m-am lăsat copleşită de amintiri şinu aş vrea să vă plictisesc!

George ROCA: Povestea dumnea-voastră e minunată. Îmi vine greu să văîntrerup şi să vă pun noi intrebări. Conti-nuaţi vă rog. Doar tot am numit inter-viul... neconvenţional!

Lia LUNGU: Şcoala primară amfăcut-o acolo la Domasnea unde prima în-văţatoare mi-a fost domnişoara Florica Ga-lescu. Cum noi locuiam chiar în clădireagării, eu mergeam până în sat la şcoală,aproape patru kilometri, pe jos. Primăvaraşi toamna drumul era o minunaţie. Îl parcur-geam împreună cu alţi copii care locuiau încăsuţele din apropierea gării, sau cu copiiimai mari care veneau din Cornea sau Cani-cea să termine opt clase în Domasnea de-oarece la ei în sat era numai şcoalăelementară. Copiii, toţi, îşi duceau manua-lele în chesuri, nişte trăistuţe ţesute în casă.Eu eram singura care aveam ghiozdan şieram foarte nefericită că nu am şi eu ches.Dar am rezolvat repede problema, după ceam făcut rost de un ches de la tovarăş de„navetă” şi… pe drum după ce treceam de„Coveiul lui Iepta” mutam cărţile în ches, as-

CUCERIND AMERICA (4)INTERVIU NECONVENŢIONAL CU

LIA LUNGUCÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK

II NNTT EERR VV II UU

cundeam ghiozdanul lângă crucea de piatrăcare străjuia coveiul şi la reîntoarcere de laşcoală schimbam totul din nou în ghiozdan.Învăţatoarei i-am spus adevărul - că deacasă nu mi se dă voie să umblu cu chesulşi că am gasit acest mic truc pentru a fi şieu în rând cu lumea şi totuşi să nu-mi supărpărinţii! Toate au mers bine până la primaploaie, care a început chiar pe când pleca-sem de la şcoala. Ploaia mi-a udat cărţile şicaietele din ches, dar şi ghiozdanul ascunslângă cruce. Istoria chesului a ieşit la ivealăiar eu a trebuit să mă reîntorc la neîndrăgi-tul ghiozdan din muşama de culoare maro!

Iarna, când drumul era troienit eu lo-cuiam în sat, în gazdă, la tanti Marioara Blă-naru şi la părinţii acesteia. Uneori, seara,mergeam în plimbare cu tanti Mărioara şi cutatăl dânsei până la zidul cimitirului din sat.Nicicând nu înţelegeam de ce. Cu timpul,am văzut că bunicul, aşa îi spuneam noi bă-trânului, avea parcă ceva sub cojoc la ple-carea de acasă şi chiar mi s-a părut că lasă„acel ceva” undeva lângă gard… dar nu amîndrăznit niciodată să pun întrebări deoa-rece simţeam că este o mare taină! Totul eraînvăluit în mister! Adesea, împreună cu tantiMarioara, mergeam la venerabila doamnăRoman, o persoană distinsă, unde se vor-bea numai în şoaptă. Atât de în şoaptă,încât eu care stăteam lângă soba de tera-cotă unde mi se servea întotdeauna dul-ceaţă sau prăjiturele cu mere, nu auzeamnimic. După vacanţa de Crăciun, Cornel, bă-iatul lui tanti Mărioara, nu s-a mai reîntors laşcoală la Timişoara. Era un baiat mare, elevde liceu, foarte liniştit şi foarte slab. TantiMărioara a spus că este bolnav şi de aceeanu mai merge la şcoala, dar am fost sur-prinsă să îl văd că era destul de vioi şi seduce deseori cu sania, împreuna cu bunicul,după lemne la pădure…

Odată cu venirea primăverii mi-am re-luat drumul pe jos, iar Cornel, băiatul cel„bolnav”, a plecat înapoi la Timişoara laliceu. Aşa au trecut patru ani de şcoală ele-mentară. Primăvara şi toamna umblam pejos, făcând naveta, iar iarna locuiam la tantiMarioara. Spre sfârşitul liceului, prin anii ’70,multe din misterele lui tanti Mărioara Blă-naru mi-au fost dezvăluite. Dânsa era soţialui Spiru Blănaru, erou şi martir al rezisten-ţei anticomuniste, cel care fusese executatla Pădurea Verde de la marginea Timişoareiîn 25 iunie 1949. Cornel era fiul lor. Bunicumergea „în plimbare” la gardul cimitirului,sau cu sania după lemne, pentru a ducemerinde partizanilor din munţi. În iarnaaceea când fusese „bolnav”, Cornel, de fapt,fusese dat afară de la liceu deoarece se

George Roca

îî5061

II NN TT EE RR VV II UU

aflase de originea sa. Deci nu el era bolnavci originea sa era nesănătoasă! Am întâlnit-o tot atunci, prin 1973 şi pe Anişoara, soralui tanti Marioara, pe care o ştiam din pozeşi despre care nu se vorbea niciodată. Amaflat că venise de la închisoare, unde a statpe nedrept ani şi ani. Fusese arestată în aniide studenţie împreună cu soţul dânsei. TantiMarioara, nu s-a recăsătorit niciodată. Cor-nel, care după ce a „bolit” o iarna, s-a întors- sub numele bunicului, Horescu, la un altliceu din Timişoara, apoi a terminat politeh-nica.

George ROCA: Ceea ce ne-aţi rela-tat este extraordinar de captivant. Deciîntr-un fel sau altul aţi ajutat şi dumnea-voastră rezistenţa anticomunistă fiindpavăza „bunicului” la plimbările pe carele făcea la „gardul cimitirului”. Prin ceperipeţii aţi mai trecut după terminareaşcolii elementare?

Lia LUNGU: Din clasa a cincea, amînceput şcoala la Caransebeş, la Liceul nr.2, devenit apoi Liceul Pedagogic. Caranse-beşul, centru cultural bănăţean, era o lumeaparte, cu trei licee: teoretic, teologic si pe-dagogic, apoi Ansamblul de cântece şi dan-suri populare „Lazăr Cernescu” şi uncenaclul literar „Sorin Titel”, pe iniţiatorul că-ruia l-am şi cunoscut personal. Era o lumeculturală vie, cu tradiţie, cu moşteniri cărtu-răreşti pe ale căror urme se mai umbla încă.Aici, pot spune că mi-am început uceniciascenei. Atât la serbările şcolare, cât şi lacorul oraşului din care făceau parte elevii„muzicali” ai celor trei licee. Cu acel cor amavut prima apariţie televizată în cadrul emi-siunii „Patrium Carmen” în 1970.

George ROCA: Cum aţi ajuns cân-tăreaţă profesionistă?

Lia LUNGU: După terminarea liceului,am plecat să studiez muzica la Timişoara,unde i-am avut profesori pe Ion Romanu,care în aceea perioadă era directorul filar-monicii timişorene şi profesor la facultateade muzică şi pe profesorul Doru Murgu lateorie şi sofegiu. Apoi am intrat prin concurssolistă la „Ansamblul Profesionist de Cân-tece şi Dansuri” din oraşul de pe Bega. Cuacest ansamblul am făcut primele inregis-trări la radio şi la televiziune, turnee prin ţarăşi în străinătate. Turneul din Cuba şi bote-zul zborului peste Atalantic mi-au rămascele mai dragi amintiri. Alte turnee au fost înIugoslavia, Ungaria, Spania, Germania,Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Candaşi Statele Unite, atât cu spectacole de operăcât şi cu folclor. La prima vizită a unui pre-şedinte american în Romania, anume pre-şedintele Richard Nixon, am avut cinstea săfiu între cei care au cântat la recepţia oferităîn onoarea acestuia pe litoral la Neptun.

George ROCA: Ce gen de muzicăaţi adoptat. De unde vă „imbogăţeaţi” re-pertoriul. Ce influenţe v-au afectat ex-presia artistică?

Lia LUNGU: Venem cu un repertoriuciudat - sacru şi ceremonial - care făceanotă aparte între cântările populare prolet-cultiste. Asta mi-a adus şi bine şi… rău, de-oarece nu prea încăpeam în tiparele politiceale vremii. Calităţile artistice însă m-au aju-tat să pot înregistra pe discuri electrecord şila radio piese de mare valoare precum: „Co-drule, Împărat Verde”, sau „Cântă Mierla

Cucului” - doină culeasă deVasile Alecsandri în comunaMehadica de lângă Baile Her-culane unde venise la trata-ment pe la 1850 să îşioblojească picioarele. Aceas-ta doină este o splendidăpiesa alegorică, în care se in-vocă iubirea dintre o mierlă şiun cuc. Mi-au trebuit ani dezile să pot găsi melodia careaproape se pierduse. Majori-tatea repertoriului meu estecules din satele mai îndepăr-tate... de tren, sau de la „dru-mul mare”. Aşa mi-am culescântările din „Rituale de tre-cere - de la naştere la moarte,trecând prin momentul nunţii”şi am însăilat pentru scenă unspectacol care mi-a adusmultă bucurie sufletească,onoare artistică şi recunoaş-tere în breaslă.

George ROCA: Şi maiapoi ce a urmat?

Lia LUNGU: Din 1977,am intrat prin concurs în corulOperei Române din Timi-şoara. Mă căsătorisem şi mul-tele turnee cu ansamblul demuzică populară mă împiedi-cau în noua mea viaţă. Amrămas totuşi fidelă folcloruluişi am înregistrat în continuarediscuri. Am mai făcut turnee înstrăinătate şi am cântat folclorpe lângă muzica clasică de laoperă. În 1989 am participatla revoluţia din Timişoara,unde mi-am adus aportul lamenţinerea vie a acesteia.

George ROCA: Decicare este relaţia dumnea-voastră cu Timişoara? Amauzit că aţi dat un concertpentru ajutorarea orfanilorde la revoluţie şi faptul că vis-au decernat multe di-plome de recunoştinţă...

Lia LUNGU: Timi-şoara? Las două versuri alecântecului meu „Timişoara, Ti-mişoara" să grăiască pentumine: „Timişoara, Timişoara/Mă întorc la tine iară/ Tu mi-ailegănat feciorul/ Prin lume iţipurtam dorul/”. Relaţia meacu Timişoara este aproapesacră. Sacralizarea s-a desăvârşit, dupăcum am amintit mai sus, în zilele lui De-cembrie '89. Începutul dragostei mele cuoraşul de pe Bega a fost încă de pe vremeacând aveam vreo opt ani, şi când părinţii, laun sfârşit de săptămână, m-au adus laoperă. Mai fusesem de câteva ori mai în-ainte „la oraş” la teatru de păpuşi. Însăopera m-a fascinat de la prima vedere.Spectacolul „My Fair Lady”, m-a urmărit anide-a rândul...

Revenind la întrebarea dumneavoas-tră despre spectacolul de ajutorare, acestaa fost tributul meu oferit copiilor orfani şi acelor împuşcaţi pe treptele Catedralei în 16decembrie 1989. A fost primul spectacol decaritate dat de un artist după '89. Diploma

de Onoare a oraşului meudrag, Timişoara, mi-a fostdată cu acel prilej. Am mai pri-mit diplome de la Opera Ro-mână şi de FilarmonicaBanatul, cu care a lucrat şi co-laborat, pentru activitateamea artistică în cadrul acestorinstituţii de cultură.

George ROCA: Ce v-adeterminat totuşi să vă „exi-laţi” în Statele Unite?

Lia LUNGU: Văzând cănimic nu se schimbă în bine înţara mea – continuându-seaceleaşi nedreptăţi - ba chiaramplificate - am profitat deocazia unui turneu în StateleUnite ale Americii şi m-am ho-tărât să rămân aici.

George ROCA: Ce rea-lizări de seamă aţi avut pepământul american? Aţicontinuat să cântaţi sau v-aţi schimbat „meseria” pre-cum au făcut-o mulţi dintreromânii plecaţi?

Lia LUNGU: La un andupă venirea mea aici am în-ceput colaborarea cu compo-zitorul Dinu Ghetzo, şefulcatedrei de compoziţie de laDepartamentul de muzică dincadrul New York University.Ca urmare am creat împreunăun spectacol de muzică con-temporană grefat pe muzicatradiţională românească, res-pectiv pe spectacolul meu de„Ritualele” pe care eu îl oferi-sem deja publicului american.Acest proiect mi-a deschisdrumul spre cetăţenia ameri-cană pe care am obţinut-o lacategoria „Extraordinary Abi-lity”.

Am făcut foarte multespectacole de muzică con-temporană cu „Chambers ofContemporary Sound Orches-tra”. De-a lungul anilor amavut, (şi mai am în continuare)spectacole permanente cuaceasta orchestră, cel mai re-cent a fost in iunie a.c. laLoews Theater - New YorkUniversity, într-un spectacolmultimedia cu titlul „SummerSolstice”. Am înregistrat piese

audio şi video de muzică contemporană subbagheta compozitorului Dinu Ghetzo. Spec-tacole am mai avut şi la Lincoln Center, Sim-phony Space - Broadway, Actor's Place,Central Park din New York, apoi la Washin-gton în Sala Parlamentului şi aproape întoate statele americane. Am fost invitatăcânt în spectacole ale primăriei oraşuluiNew York cât şi la sediul ONU. Cânt de ase-menea pentru români în diverse spectacolesau evenimente de viaţă precum hramuri,nunţi şi botezuri...

În anul 1996 am avut primul spectacolmultimedia transmis pe internet, spectacoldin care au făcut parte, împreună cu Or-chestra UCLA din California şi cea din NewYork, muzicieni de seamă din Italia, Corea

de Sud, Olanda, eu şi compozitorul Ghetzo reprezentând Româ-nia. A fost un spectacol de mare succes care perfomat în spaţiul vir-tual timp de doi ani.

George ROCA: În cei aproape douăzeci de ani de când aţiplecat „de-acasă”, v-aţi mai reîntors pe meleagurile natale? Aţimai cântat în România? Mai întreţineţi relaţii de prietenie cufoşti colegii de breaslă români?

Lia LUNGU: Desigur! Îmi place să ţin legătura cu ţara! O simtşi acum în suflet şi deseori mă apucă dorul de România. După sta-bilirea în America m-am reîntors de mai multe ori „acasă”. Am avutdiverse recitaluri în Bucureşti la Sala Palatului - cel mai recent laConcertul de Crăciun de anul trecut - şi la Sala Radio şi în mai multerânduri la Festivalul de la Mamaia. Anul acesta, pe 16 august, voi fiprezentă la „Festivalul de la Callatis” unde voi cânta împreună cu or-chestra „Lăutarii” din Chişinău condusă de maestrul Nicolae Bot-gros.

I-aş enumăra printre prietenii dragi pe maestrul GheorgheZamfir, pe artista emerită Marieta Grebenişan, (care a fost profe-soara mea de canto pentru toţi anii cât am fost cântăreţă la Operadin Timişoara), pe soprana Viorica Pop Ivan (pe care am invitat-oanul trecut la Festivalul românilor de pe Broadway, unde a avut re-cital), pe dirijoarea Lia Cornea (stabilită în Germania, unde conduceorchestra din Nüremberg) pe dirijorul Bujor Hoinic (care este acumla opera din Ankara), pe saxofonistul Emil Sain, stabilit în Spania (cucare am avut spectacole aici la New York). Amintesc cu acelaşi dragde cei rămaşi acasă, precum regretatul Ion Dolănescu, apoi Tibe-riu Ceia, un artist de o valoare umană şi profesională de necontes-tat, Ana Pacatiuş (care a fost colega mea ani de zile), Florica Bradu(care îmi este apropiată deoarece am trăit împreună „vremuri ame-ricane”, şi am cântat aici la New York), Elena Jurjescu, Maria Buta-ciu, Viorica Flintaşu, Veta Biriş, Maria Ciobanu, Ionuţ Dolănescu,Ana Munteanu, Achim Nica. Am o admiraţie profesională pentru toţiacei interpreţi care respectă sacrul din cultura tradiţională.

George ROCA: Ştiu că aţi cunoscut multe personalităţipolitice, culturale sau chiar şi sportive cu renume mondial. Aţiputea să ne enumăraţi câteva?

Lia LUNGU: E drept că pe parcursul carierei mele am întâl-nit nenumărate personalităţi, atât româneşti cât şi străine. Cu mulţidintre aceştia am continuat relaţiile pe parcursul timpului. Aş puteaenumera, după cum am reamintit, pe preşedintele american Ri-chard Nixon, pe preşedintele Cubei Fidel Castro Ruz, pe secreta-rul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite Kofi Anan, pe primarulNew York-ului Rudolf Giuliani, pe fostul ambasador al Braziliei laBucureşti José Jerónimo Moscardo De Souza şi pe mulţi alţii. Amavut deasemenea onoarea să cânt pe prestigioasa scenă din Cen-tral Park din New York cu Yoko Ono şi cu fiul acesteia Sean Lenon.Aş mai menţiona o personalitate culturară românească venită laNew York la un spectacol de-al meu şi care a ţinut neapărat să măîntâlnească, să mă felicite şi să facem fotografii. Un nume dragmie... regretatul gânditor Octavian Paler! La fel de drag mi-a fost şiîmi este baschetbalistul NBA, Ghiţă Mureşan, un om şi un prietenminunat, stabilit şi el în America. Desigur, nu poate fi uitat nici Şte-fan Minovici organizatorul „Festivalului românesc de pe Broadway”.

George ROCA: Ce proiecte de viitor aveţi?Lia LUNGU: În curând voi avea un spectacol în Central Park

din New York. sub egida ONU, unde sunt invitată pentru a şaseaoară. În octombrie voi reveni în ţară cu un recital, la Festivalul „MariaTănase” al cărui laureat am fost în 1982. În noiembrie am specta-col la Houston în Texas. La 1 Decembrie, de Ziua României, voi fiCalifornia, la Sacramento, unde voi performa într-un spectacol or-ganizat de domnul Viorel Nicula, preşedintele Asociaţiei culturale„Mioriţa”.

Proiecte de viitor? Doresc să ajung să cânt şi în Australia şiNoua Zeelandă atât românilor cât şi marelui public australian pecare aş vrea să-l captez cu spectacolul „Rituale”. De asemenea plă-nuiesc un turneu în diverse ţări din Europa unde voi cânta cu pre-cădere românilor. Mi s-a propus şi am discutat deja despreposibilitatea unor cursuri de folclor pe care le voi ţine în cadrul unoruniversităţi din Israel şi din Austria. Ceva asemănător cu ceeace am făcut vreme de patru ani la New York University unde amfost „resident” la catedra de culturi est-europene. Urmează să fina-lizăm acest proiect la sfârşitul acestei veri.

Plănuiesc să scriu o carte al cărei conţinut care se zbate înmintea mea de ani de zile. Va fi o privire atât în existenţa noastră co-munistă - experinţe artistice de la recepţiile de gradul „zero” (sic!),

lumea artistică a celor timpuri, colegi vânduţi securităţii care ne con-trolau turneele şi profesia, revoluţia din Timişoara, cât şi realizarea„dream”-ul american care se suprapune adesea pe coşmarul trăit„dincolo” şi în sfârşit experinţa tristă pe care am avut-o anul trecutcând am încercat să devin deputat în Parlamentul României - re-prezentantă a diasporei din America...

George ROCA: De curând am ascultat cu mare plăcere uncompact disc intitulat „Toată lumea-i dintr-un neam - Lia Lungu- Colinde”. Mi-a plăcut foarte mult. Dumneavoastră daţi o altădimensiune colindelor româneşti. „Cântările” sunt interpretateîntr-o formă diferită, sacră, cu rezonanţe ancestrale... Ce ne pu-teţi spune despre discografia dumneavoastră?

Lia LUNGU: CD-ul de colinde l-am înregistrat în America în2006, cu un compozitor român, Romulus Cruceanu, profesor laLiman College din New York, singurul român nominalizat la PremiulGrammy pe anul 1993. Cred că vă place cum a creat armonic „co-lindele” cântate de mine?

Discografie: Până în 1989: 6 LP-uri cu Casa de discuri „Elec-trecord” din Bucureşti; 2 casete audio (folclor românesc), 2 CD-uri(folclor), unul înregistrat la Electrecord, altul cu un studio din Timi-şoara. După stabilirea în America: 1 CD cu muzica contemporană,înregistrat la New York (compoziţiile lui Dinu Ghetzo); 1 CD cu co-linde româneşti, înregistrat tot la New York (compoziţii de RomulusCruceanu); apariţii pe diverse CD-uri comune cu alţi interpreţi dinţară.

Am făcut mai multe înregistrări la Radio Bucureşti, Radio Ti-mişoara, Radio World Music New York, (peste 150 de cantece ori-ginale) şi spectacole de televiziune în America la canalul PBS13(prestigiosul canal de cultură care acoperă întreg teritoriul StatelorUnite ale Americii).

George ROCA: Care este relaţia pe care o aveţi cu presa?Ştiu că nu numai de Lia Lungu se scrie ci şi Lia Lungu scriedespre alţii. De când sunteţi implicată în jurnalistică!

Lia LUNGU: Presa din ţara a scris despre mine în multe rân-duri, atât în ceea ce priveşte impactul artistic cu lumea americanăcât si despre atitudinea mea şi poziţia fermă pe care o am în privinţarespectării valorilor autentice în cultura ţăranească adusă pe scenăşi în cântecul lumesc. Au scris despre mine: România Liberă, Eve-nimentul zilei, Jurnalul Naţional, Libertatea, Adevărul, Orizontul, Ro-mânia Literară, Renaşterea Bănţeană, Evenimentul de vest... şimulte altele. În ceea ce priveşte implicarea mea în presa scrisă potsă vă spun că lucrez de 14 ani la Meridianul Românesc, fostul MicroMagazin, unul dintre cele mai vechi ziare de limbă română din Ame-rica. Scriu materiale diverse, în general culturale. De asemenea lu-crez pentru ziarul Ziua USA şi colaborez cu revista Mioriţa dinCalifornia.

George ROCA: Mai am o singură întrebare. O întrebareciudată! Recent mi-aţi relatat ca sunteţi foarte afectată de fap-tul că v-a părăsit Princess, câinele dumneavoastră, care estelegat de o povestire extraordinară. Aţi putea să ne dezvăluiţi şinouă misterul lui Princess?

Lia LUNGU: Princess a fost un câine special, deoarece făceaparte din familia câinilor regelui nostru. L-a primit băiatul meu Tudorcând, copil fiind, a fost părtaş la primul atentat terorist asupra blo-curilor gemene din 1993. Atunci era în excursie cu clasa lui la WorldTrade Center, la trei luni după venirea noastră în America! Exploziai-a surprins în lift în timpul coborârii. 16 copii, împreună cu învăţă-torul şi cu încă 40 de adulţi au rămas captivi acolo pentru şapte orecumplite în fum şi caldură de peste 100 grade Farenheit (38 gradeC), până au putut fi scoşi din lift. Vă daţi seama prin ce am trecut,ca mamă? Mulţumesc lui Dumnezeu, totul s-a sfârşit cu bine şi... cuonoruri în binecunoscutul stil american: copiii declaraţi „Eroi ai Ame-ricii" de preşedintele Clinton, interviuri, vizite la Casa Alba, etc. Noi,nu am fi avut nevoie de o asemenea experinţă şi nici de onoruri! Arfi fost mai bine fără ambele! Aşa a ajuns Princess la noi, cadoul cuacest prilej. Era un câine cu adevărat imperial ca atitudine, com-portament şi distincţie. Tudor, a plecat la facultate în Washigton DCşi mama a rămas la New York cu Princess. Ne-am legat foarte tareuna de cealaltă. Din fericire când a plecat din această lume, la in-ceputul lunii iunie a.c., Tudor era acasa şi s-a ocupat el de tot ceeace a trebuit pentru odihna ei definitivă.

George ROCA: Vă mulţumesc mult pentru fascinanteledumneavoastră povestiri şi relatări. Vă doresc mult succes încontinuare.

II NNTT EERR VV II UU

EEPPIISSTTOOLLAARRĂĂ

Fratii nostri de peste Prut ne trimit mereu semne inspiritul fratiei. In ziua de 17 septembrie, 2009, domnul OvidiuCreanga impreuna cu colaboratorii revistei “Observatorul”,cenaclul “Nicapetre” si Teatrul “Tudor Musatescu” au organi-zat intalnirea cu remarcabilul om de cultura din Chisinau,doctorul în economie, omul politic, sociologul, maestrul al fo-tografiei artistice, autor a 10 volume in ultimul deceniu, VasileŞoimaru, descendent al legendarilor Soimaresti din romanullui Mihail Sadoveanu. Domnia sa ne-a adus cadou un splen-did album-monografie care ne vorbeste despre “nemurireaneamului romanesc” cum spunea regretatul om ce culturaAndrei Vartic, album intitulat “Romanii din jurul Romaniei inimagini”. La intalnirea aceasta in spiritul fratiei au participat simulti basarabeni stabiliti in Canada. Spatiul larg al frumoa-sei locuinte pusa la dispozitie de catre sufletul basarabenilorcanadieni, aproape nonagenarul Ovidiu Creanga si fiica saLuminita, a fost un cadru cat se poate de potrivit, strecu-randu-ne in suflet sentimentul cald ca ne aflam impreuna“acasa”.

Deschiderea a facut-o domnul director al Obsrvatorului,Dumitru Puiu Popescu prezentand cu caldura autorul siopera sa. Luptator activ al miscarii de eliberare nationala sipentru unirea Basarabiei cu tara mama, suflet mare, Dr. Va-sile Soimaru, alcatuind acest volum, a reusit sa-i faca lansa-rea la Chisinau, in mod simbolic, in ziua de 27 martie 2008,cand s-au implinit 90 de ani de la votarea Actului Unirii Ba-sarabiei cu Romania. Gestul acesta isi gaseste explicatia infaptul ca albumul este o vie marturie a luptei pentru unitateaspirituala si nationala a poporului roman. Splendidul volumde 272 pagini, cuprinde 850 de imagini ale romanilor aflati inafara granitilor Romaniei, album prefatat de scriitorul-patriotbasarabean Vlad Pohila. Din dragoste pentru neam si tara,pentru pastrarea si promovarea culturii, limbii si valorilor spi-rituale ale romanilor din afara granitilor, a umblat neobosit miisi mii de kilometri, pe cont propriu timp de cinci ani pentru aidentifica si a scoate la lumina ipostaze din cultura si civili-zatia romanilor, a semenilor nostri, care si-au pastrat identi-tatea de romani. A surprins locuri de trai sedentar in diferiteperioade istorice, imagini ale frumoaselor biserici, fantani, iz-voare, curti, case, cranguri, portul, costume nationale, zidurivechi, aspecte contemporane ale neamului romanesc asacum se afla la ora actuala, dar si miscatoare frumuseti ar-haice. A colindat multe sate sau colectivitati mai mari sau micide romani aflat in Rusia, Ucraina, Nordul Bucovinei, Croatia,Valea Timocului(Bulgaria si Serbia), Albania, Grecia, Mace-donia etc. si a facut ca in albumul sau sa locuiasca impreunaromanii aflati pretutindeni in lume. A fost o munca titanica in-cununata se un succes remarcabil, o carte unica.

In studiul introductiv al volumului, autorul nespune:„Trebuie sa recunosc din capul locului, ca atunci cândm-am pornit cu aparatul de fotografiat la drum, in urma cu 5ani nu mi-am imaginat ca voi parcurge atât de mult. Sunt fas-cinat de lucrurile pe care le-am vazut“. E prezent aici un in-treg univers romanesc, e o carte care trezeste constiinta deneam, care se adreseaza adancului inimii si sufletului nostru,o carte in care emotiile te fac sa iti tremure vocea si manacand ii rasfoiesti paginile.

Manat de dorinta informarii pentru a alcatui editia adoua a acestui volum, in lunile iunie-septembrie 2009, dr. Va-sile Soimaru a facut iarasi un tur international din Caucazpână la Mările Ionică si Adriatică, apoi în Maramuresul Mic(Istoric), dar a sosit si in Canada pentru lansări si intalniri cu

romanii din tara adoptată. Apoposit in Montreal unde agasit o cumunitate de ro-mani bine inchegata, a tre-cut si pe la Winnipeg, apoi aajuns in localitatea Boian dinprovincia Alberta, la romaniipopositi acolo la sfârsitul se-colului al XIX-lea, din Boia-nul Bucovinei, cântat deEminescu în Doina sa. Laintoarcere, a poposit douazile in Toronto de unde aplecat acasă cu frumoaseimpresii si ne-a dat si nouasatisfactia intalnirii ca intrefrati.

Pe masa, alaturi de o paine coaptă in casa de manaamfitrionului casei, o paine mare, lui lui Brancusi, iar pe co-perta a patra harta Romaniei Mari, dar si o alta carte a sa“Poeme in imagini”. Autorul ni s-a adesat in graiul dulce amoldovenilor, cu vocea blanda si calma, cu caldura si da-ruire, dar cu vibratie profunda. ămărica Costriţchi, ulterior adevenit “Imnul Nationalistilor Basarabeni”. Refrenul cu in-demnul sau rascolitor “Hai sa ne ridicam si sa infaptuim uni-rea” a avut darul de a ne sclipi ochii in lacrimi.

Au fost multe momente emotionante, ca cel traitcand autorul ne-a spus ca aceasta carte este un dar al ba-sarabenilor pentru fratii din Romania sau oriunde s-ar afla ei.Au fost momente de satisfactie afland ca elevii din tinuturilede peste Prut vorbesc intr-o limba romana foarte corect gra-matical, cu accent specific limbii romane. Circuland carti inlimba romana si patrunzand internetul pe scara mai larga, in-formatiile sunt mai numeroase si ei stiu acum in numar mareadevarul istoriei neamului nostru. O discutie ca aceasta i-aatins o coarda deosebit de sensibila domnului OvidiuCreanga, care, lasand lacrimile sa ii curga in voie, ne-a vor-bit despre dragostea fierbinte pentru fratii basarabeni, despresprijinul pe care il acorda unor licee de pe taramurile dragiale nasterii sale, si chiar celor din Transnistria.

Am aflat multe amanunte despre felul cum a luatnastere aceasta pretioasa carte, despe viata basarabenilor ti-nuta in chingile comunistilor, depre eforturile pentru pastrareaidentitatii nationale, dar si despre unirea cu Romania, asacum crede ca este posibila, facand primul pas, acela de aintra in Uniunea Europeana.

Ne-a cucerit care nu aveau informatii despre taramama, autorul ne spune: „M-am aflat şi eu sub influenţa pro-pagandei sovietice de-a lungul anilor. Dar iată că timpurile s-au schimbat şi mi-am dat seama cine suntem şi de undevenim. Lucrarea de faţă este o răzbunare a mea personalăîmpotriva regimurilor comuniste care au încercat să ne dez-naţionalizeze„.

Discutiile care au urmat pe aceasta tema au fost vii,interesante si nu de putine ori cu lacrimi izvorate din adanculinimii. Toti vorbitorii au subliniat valoarea acestui album careeste un emotionant omagiu adus tuturor romanilor si efortultitanic al autorului pentru realizarea lui.

Intalnirea noastra s-a incheiat mai uniti in spirit si ingand si am continuat discutiile in grupuri mai mici, la o gus-tare in care painea de pe masa si-a raspandit aroma si gus-tul alaturi de alte bunatati din bucataria recunoscuta amoldovenilor, de un vinisor de pe acele taramuri.

Impreuna Soimaru drum bun si mult succes in stra-dania de a scoate a doua editie si rugamintea de a ducecalde urari de bine fratilor basarabeni.

ÎN SPIRITUL FRĂŢIEI

Elena Buică

EUGENCIOCLEA

RADUCÂRNECI

FLORICA Gh.CEAPOIUPoetul

Cu gândul său pribeag― copil de şatră,Alunecă pe-o aripă denor,La confluenţa dintrerost şi spor,Departe de bătrâna lumii vatră.

Pe cresta unui vis înşelător,Îşi pune-n cizma vieţii înc-o piatră ―Ideea care-l macină şi-l latrăCu scânteieri de dragoste şi dor.

Crezând în Eva, Ana sau MariaPrecum Adam, Manole sau Iisus,De patima frumosului sedus,

Poetul îşi probează măiestria:Vizional şi inspirat divin,Ciopleşte-n marmuri albul său destin.

Fugarii visului

De sub un pliu de creier nedormit,Deprins cu o stelară simfonie,Un gând hoinar aleargă spre hârtie,Dar înţelegerea-i s-a răzvrătit:

― Opreşte-te, e tot zădărnicieŞi vechea ta dorinţă, de granit,De-a mai urca o treaptă în zenit,Când soarele-ţi răsare la chindie!

Prin aspră trudă, cine va culegeUn strop mai cald din marele nimic,Ce îşi impune silnic neagra-i lege

Cu forţa întunericului mic?Fugarii visului, vrei să-i dezlegeDoar harul din al nopţii alambic?

Demonic ceas

Poemul primăverii de-altădată,Eu astă seară n-am să ţi-l mai scriu;În rece-ntunecatul meu târziu,Se frânge-n zbor a versului săgeată.

Un munte de tăceri de-ncerc să fiu,Toţi caii depărtărilor fug roată;Demonic, ceasul nopţii se aratăŞi greu înfrunt al orelor pustiu.

Doar un tăciune văd arzând mocnit,E dorul meu, prea blânda meadovadăA vremilor în care ne-am iubit;

Nu-l mai lăsa tristeţii dulce pradăCând timpul meu te-aşteaptă-ncre-menitSpre a-ţi jertfi a Clipelor Pleiadă.

POEZIE

Eugen Cioclea: studii– facultatea de matem-atică a Universităţii„M. Lomonosov” dinMoscova; membru alUniunii Scriitorilor dinrepublica Moldova şiRomânia; scrieri im-portante: Numitorul

comun, ed. Literatura artistică,Chişinău, 1988, premiul FamilieiEsinencu; Alte dimensiuni, ed. Hy-perion, Chişinău, 1991, premiul Uni-unii Scriitorilor din Moldova; Daţitotul la o parte ca să văd, ed.Cartier, Chişinău, 2001, premiulUniunii Scriitorilor din Moldova.

Vreau să distrug universul

La persoana a treia

Poezia lui Eugen Cioclea este opoezie declarativăEl vă face declaraţii de iubire din mers.El crede că dacă orişice lucru şi faptăpoartă un nume, lor trebuie să li sespună pe nume, or poezianu e o stare de leşin, nu e un stres.El n-are când aştepta inspiraţia, fi-indcă aceasta,degrabă cărăbănindu-se ca să se deaîn scrânciobîn grădina din spatele unei clinicide psihiatrie, fericită mereu ca unpurice, îi trimite bezele cu sacul sau dozeenorme de barbiturice.

Uşă spartă în realitate,el, care se mai învârte şi astăziprin aburul mămăligii dintr-un cămin de matematicieni,a descoperit şirul de cuvinte al limbiimaterneca pe un imn convergent,transformarea în liră a semnului inte-gralşi izbitoarea noastră , a tuturor,comună asemănarecu i-ul acestui imaginar radical

El vine hotărât să vă spunăceea ce n-a apucat să audă de lafiecare din voi, el vi se uită lacom în gură, ca la o podoabă de mărşi chiar muşcă din mărşi îşi marchează poemele: Made in URSS

Nu există popoare mărunteEle există sau nu există de felPledez pentru semnul: egalitateDintre firul de iarbă Şi turnul EiffelNe pârpălim pe aceeaşi planetă.Înfulecăm din acelaşi pământ saunisip.În curând vom planta bostănei şigaroafe pe lună(mi s-a spus că-i posibil un metalimbajmult mai frumos ca o limbă).Doamne al proştilor, zic, nu cumva Ne vom înmulţi ca şi râmele Pe un vârf de hârleţÎntr-o groapă comună?

POEME ORIENTALE

„… o toate cum se duseră-nsfârşire:iubiri şi uri, abis-nemărginireopuse neamuri, străluciri însângeşi-i Eufratul singurul ce plângecând moartea cu blândeţe-mi intră-n fireo, toate cum se duseră-n sfârşire…“

UMBRA LUI ALEXANDRU MAKEDON...„... To be or not to be?“

SHAKESPEARE, „Hamlet“

„... la Nil, la Eufrat, apoi la Indam strălucit învingător fiind;luceau în zare apele lui Gangeademenind armatele-mi falangedar eu vroiam Frumosul să-l cuprindla Nil, la Eufrat, apoi la Ind...

... o, timpi de aur! o, măriri trecute!pierite glorii, glorii ne-ncepute!paşii de duh: Alexandria mea!şi moartea ce-n surâs m-ademeneatărâmului cu zările tăcute:o, timpi de aur! o, măriri trecute...

... din tot ce-i veşnic numai Aristotstă-n tainica lumină ca un Totiar eu pe Ducipal - albastru fum -sunt aer-domn în aerul postumcând secoli după secoli trec înot -din tot ce-i veşnic numai Aristot...“

Alexandria (Egipt), 1976

LA MEMPHIS

... cădelniţări cu smirnă şi tămâiete-ntâmpine şi-n urma ta rămâielei tigri şi pantere ţi se-nchineuimindu-se la clipele divineca florile-n deschiderea întâiecădelniţări cu smirnă şi tămâie...

(... la Memphis, deci, domneam prin arsavreme:mi-erai regină şi trăiam în stememi-erai zeiţă veşnicind în toate- plimbări prin cer în car cu sfinte roatene-luminând luminile supreme –la Memphis, deci, domneam prin arsavreme...)

... pustiul astăzi îl transform în cîntecşi-n oaze al nisipurilor pântecivesc izvoare păsări de minuneşi fructe-n pomi de aer prind să suneslăvindu-te-n mireasmă şi descântec:pustiul astăzi îl transform în cântec...

Egipt, 1976

PPRROOZZĂĂJucând şah cu un înger

Noaptea trecută, chiarînainte de a merge la culcare, amvăzut o lumină scânteietoare carea trecut parcă prin pereţi şi s-aoprit exact în faţa mea. Era preaevident că de fapt nu era un vis. Înmomentul imediat următor amţipat şi am încercat să mă ascund,cu tot cu minte şi haine ... am săritîn necunoscut, unde clipa nu maiare formă iar spaţiul nu mai curge.Transpiraţia întregului corp s-ascurs pe podea, simţind-o recesub picioarele goale. Cu ultimasuflare am pus mâna pe o beldiecu care să lovesc în centrul aceleilumini, să o disip. Exact când sălovesc, ceva ciudat parcă m-aînţepenit, fără a simţi durere, fărăposibilitatea de a-mi mişca pi-

cioarele, mâinile şi capul. Pe chipul meu se putea vedea-n oglinda lu-minată o ură nebună ameninţătoare, dinţii încleştaţi şi spume de furieîn jurul gurii.

Deodată, lumina dispăru iar în schimb, din nimic, a apărut unînger. Forţa ce capturase întregul meu corp a fost învinsă şi am căzutmoleşit.

După câteva minute de inconştienţă m-am trezit şi mare mi-afost mirarea să aflu că îngerul care stătea pe scaun, trăgând săţios dintrabucul pe care nu-l terminasem cu o seară înainte, era de fapt în-gerul meu păzitor, acelaşi înger despre care am auzit în poveştile deadormit copiii!

„Ce naiba?” – mi-am zis, şi cu ultima forţă am vrut să-i spargcapul, dar m-a oprit pentru a doua oară transformându-mi nuiaua încenuşă. S-a ridicat, un pic nervos, şi a venit spre mine într-o frânturăde aripi.

„Linişteşte-te (mi-a explicat), trage aer în piept şi apoi dă-i dru-mul afară uşor (ca în cântecul acela de la Dream Theater). Dupăaceea putem sta jos să discutăm, da?!”

M-am gândit că visez, şi nicidecum că vorbesc cu o ciudăţeniede înger.

„Bine atunci, să vorbim!” (poate va spune şi el ceva plăcut şi voiscăpa repede).

Am făcut câţiva paşi şi ne-am aşezat pe canapeaua prăfuită. Aînceput să-mi spună că a sosit timpul când nu mai poate să-mi fieînger păzitor (reguli de la Dumnezeu – atunci când îţi termini contractulai posibilitatea să îţi alegi altă fiinţă umană).

În acel moment, o concluzie m-a lovit drept în creştetul capului.Era clar că în astfel de momente există două posibilităţi: ori ai murit(ceea ce mi se pare mai plauzibil), ori acel înger a băut ceva şi a în-ceput să se certe cu mine din cauza faptului că îi provoc numai ne-cazuri, şi nu mai poate accepta un astfel de comportament deplasat.

L-am întrebat apoi ce s-a întâmplat de fapt şi mi-a spus că ammurit iar sufletul meu întâmpină o problemă cu locurile libere din Raişi din Iad (locuri unde sufletele celor morţi merg, în funcţie de carteade vizită a fiecăruia).

„Da, dar nu se mai poate face chiar nimic? Nu vreau să ajungîn Iad din simplul motiv că am probleme cu inima, am tensiunea ridi-cată şi...” (cu siguranţă nu va crede o bazaconie ca asta).

„...Da, de fapt chiar există o posibilitate!” – spuse, cu un zâmbetsadic, îngerul.

În acel moment, mi-a venit ideea să-l întreb despre ce estevorba iar imediat mi-a întins o bucată de hârtie, cu ştampilă în parteadreapta jos a paginii.

„E un nou contract!” (m-am gândit).Am citit acea bucată de hârtie şi mi-am dat seama că m-am

înşelat – nu era contractul care mă gândeam că ar putea fi, dar era to-tuşi un contract. Acest nou contract spunea că soarta mea va fi decisădupă ce voi juca o partidă de şah cu îngerul – dacă voi pierde partidamă voi duce direct în Iad, iar dacă voi câştiga ... deschise-mi vor fi po-rţile Raiului.

Am zis că e foarte bine şi accept, dar îngerul (cu un zâmbet mur-dar, obraznic) îmi spune că el a câştigat câteva secole la rând Cam-pionatul de Şah al Raiului şi Iadului.

În acel moment mi-am spus că totul este de acum încolo înzadar.

Am început marele joc universal – am avut un început în forţă,i-am mâncat câţiva dintre pioni, i-am capturat regina, i-am zdrobit unuldintre turnuri; dar el a întors cursul partidei şi a revenit precum pasărePhoenix din cenuşă, spărgându-mi o mare parte din piesele mele.

După câteva ore de joc, partida ajunsese la un sfârşit: era Re-miză!

A început imediat să-şi smulgă penele din aripi, să loveascămasa cu putere şi să ţipe: „De ce Doamne?”

De cealaltă parte, eu eram un pic surprins şi l-am întrebat ce seva întâmpla de acum încolo, deoarece acest tip de rezultat nu era sti-pulat în contract.

Cu supărarea şi necazul citindu-i-se pe chip, mi-a spus că-mi voireveni din comă iar el va fi îngerul meu păzitor pentru tot restul vieţii.Apoi m-am trezit cu nişte chirurgi în jurul meu, o lumină mare, rotundăşi o voce:

„Foarfece, pensetă şi cinci miligrame de morfină...”

Principiul Incertitudinii – subumbra lui Heisenberg

M-am trezit dimineaţă, mi-am aprins ţigara, mi-am pus în pi-cioare tenişii rupţi şi am plecat după pâine. În drum spre alimentarădau de Gigi. Stătea ghemuit lângă un gard din plasă, din aia cu ochide zece, ruginită – se vedeau urmele de rugină ca şi cum cineva pusejoarda pe spatele său. M-am apropiat de el în grabă, crezând că apăţit ceva săracul.

„Gigi, ce stai tinere ghemuit, te doare stomacul? Pesemne că aiînceput de dimineaţă să guşti din vodca aia puturoasă. Ţi-am zis să odai dracului de băutură că îţi mănâncă ficatul, nu alta!”

Cu un mormăit indescifrabil Gigi îşi ridică chipul mahmur, roza-liu, ochii se pierdeau prin mişcarea lor pe orbite şi cu un efort consi-derabil reuşi să scoată două fraze închegate:

(cu o voce destul de răguşită)„Mă omoară stomacul, auzi, sto-macul!”

Avea probleme, lipsa acută de luciditate trece direct prin sto-mac, mai ales după o duşcă de vodcă.

„Bine, hai să te ridic, să te duc acasă” (în speranţa că scap re-pede, şi oricum trebuia careva să îl ajute).

Am încercat să-i trag mâna pe după gâtul meu, dar de unde –Gigi avea chef de scandal:

„Lasă-mă, nu mă ridica că ameţesc. Am băut câteva pahare devodcă, dar durerea de stomac nu e de la vodcă ci de la bătaie.”

Eu m-am răcit: „Ce bătaie, te pomeneşti că ai stat cu aurolacii?Să te duc la spital atunci? Sun la salvare?”

Gigi, buimac de toate: „Nu, nu, nu vreau salvare. Nu am nimic,decât durerea asta îngrozitoare de stomac. Am luat bătaie! (mi-a spus)Era unul cam la fel de înalt ca şi mine, semănam un pic parcă, dar nuaveam cum să-mi dau seama cine e ... purta haine negre, era noapteşi deodată s-a repezit înspre mine şi...”

„Te-a lovit!” – îi răspunsem, cu speranţă că nu va mai lungivorba.

„Nu m-a lovit. Eu l-am pocnit zdravăn. I-am împins pumnul înabdomenul plin de pătrăţele (probabil mergea la sală de forţă) şi apoiel mi-a răspuns ... cu pumnul, într-o deviaţie standard de spaţiu, de lu-mină - a stâlpilor de iluminat, a străzilor ce deveneau tot mai înguste.Impulsul pumnului l-am simţit până-n vibraţia călcâielor şi am căzut.De atunci, în mod constant durerile vin şi pleacă, bătăile inimii scad şise pierd undeva prin piele precum tranpiraţia, iar sângele curge penas, câteodată.”

„Atunci hai să te duc la spital!” (insistam, cu speranţa că îşi re-vine, fizic şi psihic)

„Nu, stai să-ţi spun că nu am terminat. După ce am încasat bă-taia, individul se mutase pe umărul meu stâng, apoi trecea pe dreptulşi începuse să-şi ceară scuze. După câteva ore m-a ameţit, într-unloc, şi am căzut lângă acest gard din plasă. Nu pot acum decât săsimt gustul durerii fără ştiinţa pumnului, atât – nu-mi amintesc altceva.Pot determina momentul loviturii fără urma nervilor, că m-au lăsat să-racii. Nemişcându-mă din loc, zac rănit între două variabile: pumnul şisticla de vodcă.”

Oricum m-a băgat în ceaţa densă a gândurilor fără noimă, fărărezolvare. Am încercat în mod repetat să aflu ce s-a întâmplat darnimic – Gigi al meu nu era nici beat, nici treaz, era într-o lume pe caredoar el o înţelege.

L-am lăsat rezemat lângă gard şi m-am îndreptat spre alimen-tară. Am luat pâine şi m-am întors spre casă, dar pe alt drum. În scarablocului se stinse deodată lumina şi ceva parcă îmi tăiase răsuflarea,pieptul rămăsese în criză de aer şi...

„Hei, trezirea!”Am deschis ochii şi ce să văd – soţia, cu cana de apă lângă

mine stropindu-mi faţa, un pic de gheaţă înfăşurată într-un prosop în-tins pe piept.

„Hai trezirea. Gigi, tu nu auzi? Toată noaptea ai băut şi acum teplângi că te doare stomacul. Treci la masă şi o să îţi dau un Maloxdupă, poate îţi mai revii.”

Cam buimac, am ridicat capul care cântărea parcă o tonă şi amcăutat să-mi dau seama ce se întâmplă. Am zărit pe scaun doar că-maşa, avea urme ruginii pe spate.

Marius Surleac

îwww.oglindaliterara.ro5066

RROOMMÂÂNNIIII DDEE LLÂÂNNGGĂĂ NNOOII

„Mă ţin de cruce ca răstignitul nicăieri nu fug”

Baladescă prin spirit la start,accesibilă prin simplitatea versu-lui, vehementă mai apoi prin an-gajare civică şi patos justiţiar,lirica lui Dumitru Matcovchi (n. la20 octombrie 1939, la Vadul-Raşcov, jud. Soroca, într-o fami-lie de ţărani) a trecut prinexplicabile metamorfoze fără apărăsi însă folclorismulmesianic, ajungând la bocet,blestem şi diatribă, altoite pe oviziune încrâncenată, antino-mică, gândind lumea maniheic.Poetul (care e şi prozator, dra-

maturg, publicist) absolvise Universitatea din Chişinău (1961), ocu-pase diverse funcţii redacţionale revigorând, de pildă, revista Nistru(devenită, în 1988, Basarabia) şi debutase în 1963 cu placheta Maciîn rouă, cultivând armonia, îmbibată de plasticităţi rustice, aromi-toare. Alături de Descântece de alb şi negru (1969), carte care i-acreat probleme (fiind „arestată”) şi care, părăsind versul plat cultivaambiguizarea, Matcovschi a mai tipărit, printre altele: Casa părin-tească (1968), Melodica (1971), Soarele cel Mare (1989), Veşnicateamă (2001) ori volumul-recviem Pasărea nopţii pe casă (2003),trecând de la certitudinea de a se şti „stăpân” la asaltul roiului denelinişti şi deziluzii, fixându-l într-o declamată, terifiantă neputinţă.Evident, Basarabia, chiar rămasă un „verde crez” e pricina acesteiperpetue dureri. Poetul, „bolnav de Basarabia” ştie că pajurile„hultănesc peste moşie”, că limba e trasă pe roată şi că provinciacrucificată e scoasă la mezat. În acest prezent „mişelit” teama secuibăreşte insidios în sufletul unui popor înfrânt. Iar îndemnul poe-tului e limpede: „tu fii mereu ostaşul ce are moarte-n faţă” (v. Im-postorii). De unde şi tradiţionalismul său robust-agresiv, pigmentatcu repetiţii sugestive, de cert halou emoţional. Acel vad uitat, „unlocşor la margine de dor” (v. Terra incognita), venerarea părinţilor(„luminoşi ca sfinţii”), sacralitatea limbii materne cu „dorul de ţărâne,de doine bătrâne”, cultul rădăcinilor (casa, vatra, satul ca cetatemorală) pledează pentru statornicie. Cuvine-se „să ţinem foc învatră”, să ne cinstim înaintaşii (vezi, de pildă, Închinarea către Ma-teevici ori Măria Sa Poetul, adresată – previzibil – lui Eminescu), săapărăm „scumpa icoană” basarabeană. Parabola Rădăcini vorbeştelimpede despre un nuc internaţionalist, „cu dor de ducă”. Deşi poe-tul scrie apăsat: „suntem un crez, suntem o soartă” (v. Eu nu suntpasăre), la mărgioară „pelinul creşte, amar, în prag” iar cucuveauaa devenit o pasăre naţională la un neam „răzleţ”.

Probabil că Imne şi blesteme (1991), carte de viraj, ecoual acestui scepticism amar, rostit „cu toată gura”, exprimă energic ostare de spirit. D. Matcovschi ne avertizează: „blesteme scriu, satire,scriu, şi nu balade” (v. Scrisoare mamei). Acest viraj spre poeziapublicistică, de tumult oratoric, şi civism ardent a trezit, se ştie, şiobiecţii dinspre gureşa falangă optzecistă; după cum poetul, înreplică, n-a menajat „scamatoriile” postmoderniste, vorbitul „pe vâr-ful limbii”, stârnind lungi şi inutile gâlcevi. Astfel de infiltraţii pub-licistice înnămolesc, inevitabil, lirica în discursivitate şi retorism. Darla un impresiv (cum l-a văzut C. Ciopraga) reacţiile de acest soi secolorează incisiv şi răbufnesc în publicistica propriu-zisă vehiculând– uneori aluziv – imaginea omului negru, a înmulţirii intruşilor, in-staurând frica de a gândi (precum în, selectiv, Povara istoriei ori Hoţîn rezervaţie).

Deşi prezentul e nemilos, „şoimanii” de altădată clocind„cioroi”, poezia de dragoste (un filon inepuizabil) nu poate fi uitată.Iubirea e o carte din „vremuri cronicare”; viaţa descreşte, anii „lu-pani”, îmbătrânind între cuvinte ne apropie de Gara Terminus încâtdoar „lumina dragostei” mângâie această poezie „de album” (cf. IonCiocanu), de un lirism sincer, duios, cantabil. Pentru Matcovschipoezia „nu vine din moft”; ea trece prin inimă, vorbeşte despre o re-alitate sângerândă şi împacă, ciudat, sentimentul cu tonul blasfe-

matoriu în pofida unor rezerve enunţate temător-interogativ: „Auomul nu mai crede în taina poeziei?”

Exploziile de furie, infiltraţiile prozaice, lehamitea,dezamorsarea iluziilor încarcă un monolog disperat, încrâncenat,aparţinând unui mare dezamăgit. Gândurile „nu încap în tropi”, Caine în vogă (v. Eden sinistru), moldo-ivanii şi lacheii puterii sufocă unneam „blagorodnic” pe care Matcovschi nu ezită a-l numi, în alesale „cântece depăşite”, ingrat, bastard, ratat etc., purtându-şi „ju-văţul” meritat. Tot trecutul – zice poetul – „într-un oftat încape”. „În-vierea” poetului după acel mutilant accident rutier (17 mai 1989)învârtoşează un discurs fulminant, cu patetice accente vizionare(Ce-ţi doresc eu ţie, maică Românie?), eminescianizând surdinizatîntr-o „ţară de răzleţi”.

O carte-memoriu precum Neamul Cain (2008) adevereştecă avem de-a face cu un poet-luptător care, declarat, preferă eticaesteticii. Poezia, spune Matcovschi, se trăieşte cinstit. El scrie„dureri”, nu vrea să se ascundă în rime şi floricele; altfel spus, nuvrea să fie mut. Cuvintele sângerează şi poetul, avertizând repetatcă „dansăm pe muchie de hău”, distinge între poeţi şi scribăreţi (ceicare „poeţesc” inflaţionar, rămânând „gângânii bipede”). Poetul scriepentru „mărgioară”, se cheltuie la flacăra unui eticism ardent,folosind – pe alocuri – o estetică rudimentară. Dar acest arheolim-baj atins de o vibraţie mesianică la o cultură luptătoare, păstrând,aşadar, „cuminţenia” tiparului şi invocând cu pioşenie „sfintelerepere” se împotriveşte scenariului diversionist al mankurtizării. Pede altă parte, întârzierea în etic (şi, de aici, lepădarea de orice obe-dienţă ideologică), în fine o estetică ofilită prelungesc un anacro-nism cultural şi lasă senzaţia unor amabilităţi şi derogări valorice.Din fericire, în Basarabia, cea mereu „între două istorii”, scriitorimeaa pus umărul la redeşteptarea energiilor naţionale, angajându-sefrontal, exemplar în această decisivă „bătălie”, oferind vocile expo-nenţiale şi spiritele catalizatoare. Această angajare cerea o rostireclară, incendiară, spărgând oglinzile mincinoase ale vorbelor trădă-toare; s-ar părea că apostolatul acestei generaţii a fost ferit de sufer-inţa incomunicării, de dramele limbajului, de neputinţa aflării unuispaţiu de rezonanţă. Literatura coborâse în stradă. Or, D. Matcov-schi a fost, se ştie, unul dintre liderii renaşterii naţionale, o revoluţiea dorului cum i-a zis însuşi poetul, taxat drept „un Wordswort alBasarabiei de azi” (zicea George Băjenaru, în Origini / Romanianroots). Viforos, rapsodic, satiric, rimând spontan-mecanic (cf. I. Ro-taru), uşor neglijent, lansând sudălmi şi imprecaţii, pendulând – cusuflu tragic – între elegiac şi blasfematoriu, cultivând un mesianismpe tipar folcloric, Dumitru Matcovschi crede, în pofida rezervelorunor critici, în sacralitatea cuvântului şi impactul poeziei sale. Şi econvins că „Noi din morţi am înviat” (v. Alfabet), în pofida asaltului„voronienilor”.

BASARABIA

DUMITRU MATCOVSCHI: DE LA ELEGIE LA DIATRIBĂ

La margine de lume, venit din vremi bătrâne, un plai cu dulce nume înălţător rămâne.Aici o vatră sfântă la sânul ei ne strânge şi doina când se cântă o lume toată plânge.

Ne încălzeşte lutul, ne-alină două ape, pătimitor – trecutul într-un oftat încape.O iarbă-nrourată ascunde veche rană, ni-i soarta zbuciumată, oricând basarabeană.

Avem un nuc şi-i verde, şi-n pragul casei creşte, cu nucul nu ne pierdem, de moarte ne păzeşte.La prunci suntem cu gândul şi nu dorim războaie, noi semănăm pământul şi aşteptăm o ploaie.

Basarabia, Basarabia, frate şi soră, mamă şi tată,Basarabia, Basarabia, scumpă icoană în inimi purtată.

Trecută prin foc şi prin sabie, furată, trădată mereu, eşti floare de dor, Basarabie, eşti lacrima neamului meu.

(19 noiembrie 1986)

MĂRGIOARĂ

Vai de pomul care creşte la margine de livadă: cine trece ştiu că-l pradă şi de freamăt, şi de roadă.

Vai şi de copacul care creşte-n marginea pădurii: zi şi noapte-l ameninţă plumbul rece al securii.

Of, că marginile-s grele şi-ncep iară să mă doară.Vai de omul ce trăieşte

Adrian Dinu Rachieru

îwww.oglindaliterara.ro 5067

AAEEUURROOPPAAEEAA

PRINŢESA MAGICĂ/ PRIN-CESHA MAGJIKE

Miercuri, 19 mai 1999 Azi după masă ne-am în-

tors iar acasă, împreună cu Kal-trina. În câteva zile se vorîntoarce şi ceilalţi. La noi acasăeste mai bine. Poliţia pretinde căi-a prins pe soldaţii hoţi şi că ace-ştia nu se vor mai înapoia. Poateeste adevărat, poate nu. Dar maibine este să crezi, că şi aşa nu aice să faci. Poate că eliberareaeste aproape, dar încă nu suntematât de siguri. Cu toate astea, noiaşteptăm această zi, aşa cum aş-teptau primii creştini întoarcerea

lui Cristos pentru a instaura o lume minunată, fără păcate, fără sufe-rinţe. Visul numărul şase: Zburam într-una. Împreună cu un înger.Când am ajuns într-un loc foarte frumos, a apărut o Prinţesa magică.A spus: Eu sunt libertatea! Şi m-a învăluit de multe ori cu braţele sale,ca nişte flori. Îmi oferă un coş cu zâmbete şi altul cu libertate. Am se-mănat un zâmbet în fiecare floare, în fiecare pasăre, în fiecare copil.Ţara a înflorit ca primăvara.

Vineri, 28 mai 1999 Suntem cu toţii împreună. Sfârşitul războiului se apropie, dar se

vorbeşte că vor fi masacre şi epurări etnice masive. Ce-o să se în-

(Evocare literară despre bombardamentele NATO pentruoprirea genocidului sârb din Kosova)

PEDEAPSĂ DIVINĂ

Besa Salihu

tâmple cu noi? Ne rugăm lui Dumnezeu în fiecare noapte să ne sal-veze. Dorim ca războiul să se termine cât mai repede! Dar pentru ane abate gândul de la această aşteptare teribilă, trebuie să ne luămcu alte treburi. Am făcut toate temele la geografie (clasa a VI-a şi aVII-a), biologie, istorie, fizică, educaţie cetăţenească, învăţământ teh-nic... Am citit câteva cărţi biografice, ca „Psalmii călugărului”, „Răz-boiul din Peloponez” şi „Suferinţele tânărului Werther". Am scris treipovestiri. Dar mă simt ca o străină.

De ce nu se întâmplă ceva deosebit, vreo minune şi aceastăviaţă grea să ia sfârşit odată pentru totdeauna? Mi-e scârbă de lume,mi-e scârbă de tot. Nu mi-am imaginat niciodată o asemenea viaţă.De ce nu am şi eu dreptul să gust puţin din fericire? Ce am făcut euoamenilor, eu care nu am curajul să omor nicio muscă?! Dar, dupăcum se vede, nu există dreptate. Aceasta a ucis câţiva balauri, carese bucură când văd libertatea perpelindu-se de suferinţă şi amără-ciune. Câteodată sufletul meu se simte ca un înger fără aripi într-undeşert pârjolit. Nu poate şi nu poate să-şi ia zborul. Atunci orice lucrudispare, iar eu simt că nu voi putea să realizez nimic… Nici cărţile nupot să mă liniştească. Doar îmi măresc deşertăciunea tragică. Pânăşi răbdarea m-a părăsit. Simt nevoia să ţip cu voce tare, ca să zgu-dui întreaga lume, din temelii.

Vineri, 11 iunie 1999 În sfârşit! După aproape 10 săptămâni de bombardamente şi

800.000 de refugiaţi a sosit sfârşitul grozăviei, a sosit sfârşitul Serbiei!

Sâmbătă, 12 iunie 1999 78 de zile şi de nopţi de căutare a adevărului, de nelinişti, aş-

teptări, război psihic şi spiritual, tortură a simţurilor, speranţă... Iarfrica continuă să mă stăpânească. Iată şi 11 iunie, ora 23.00. Tocmaiîncepuseră bubuiturile, când fratele meu, care era treaz, ne-a anun-ţat semnarea acordului, momentul victoriei. Noaptea cea mai lungă.Mai lungă decât cele 78 de zile de coşmar. Cerul parcă era o căruţăstricată, de unde se varsă ultimele gloanţe ale lupilor, care credeaucă au câştigat veşnicia, fără să îi ducă mintea că o să crape şi căaceste bubuituri erau doar ultimele zvâcniri. Şi, iată, astăzi a sosit li-bertatea trandafirie, împreună cu trupele NATO.

la o margine de ţară.Grea securea. Ca securea.Cade, taie. Bietul, omul!Tot venitul de aiurea stăpâneşte, vede Domnul.

(4 martie 1971)

DE LA ÎNCEPUT

Am alergat cerul în lung şi-n lat şi te-am căutat, printre stele, dar nu te-am găsit şi-am obosit.

Am alergat câmpia în lung şi-n lat şi te-am căutat, printre spice, dar nu te-am găsit şi-am obosit.

Am alergat pădurea în lung şi-n lat şi te-am căutat, printre păsări, printre ciute, dar nu te-am găsit şi-am obosit.

Am numit o stea cu numele tău.Am numit o pasăre cu numele tău.Am numit o ciută cu numele tău.Şi-am adormit târziu, cu numele tău pe buze.

Tu la fel m-ai căutat printre stele.Tu la fel m-ai căutat printre spice.Tu la fel m-ai căutat printre păsări, printreciute. Dar nu m-ai găsit şi-ai obosit.

Ai numit o stea cu numele tău.Ai numit o pasăre cu numele tău.Ai numit o ciută cu numele tău.Şi-ai adormit târziu cu numele meu pebuze.

Noaptea stelele noastre au fulgerat.

Noaptea spicele noastre s-au scuturat.Noaptea păsările noastre au răguşit.Noaptea ciutele noastre s-au rătăcit.

Şi iar ne căutăm unul pe altul de la început.

(15 decembrie 1968)

SĂ NU PLÂNG

Să nu plâng, să nu mă frâng, mă strâng în mine.De un cuvânt mă ţin, cum pot, cum ştiu.Nu mă aşteaptă nimeni, nu mă petrece nimeni.Şi nu e nici devreme, şi nu e nici târziu.

O gaie se aude, o gaie cucuvaie.Şi o cocoară ţipă, o tânără, un pui.Culeg, culeg, pe foaie, cuvintele, pe foaie, parcă le-aş spune, rugăciune, Tatălui.

Am fost, în clipă, sunt, voi fi în clipă.Gol nesfârşitul, nesfârşit de gol.Ca pasărea cu-o singură aripă, am obosit şi am rămas de stol.

Viu, mort, crucea mi-o port şi cred în omul cel de alături, mă aplec, să-l înţeleg, pe amândoi ne va avea în pază Domnul, şi ne va fi abia atunci destinu-ntreg.

POEMĂ SCRISĂ ÎN GENUNCHI

Năduf, zăduf, corvoadă, Moldova se usucă.O vară blestemată, ne zbatem, ne căznim.

Nici pasărea nu cântă pe grui şi pe văiugă.Şi inima ni-i frântă.Cum , Doamne, să trăim?

Copii, bunici şi mame, slabi, pământii la faţă, mătănii la icoane să bată nu mai pot.Ne ocroteşte, Doamne, ne-ndrumă cu-o povaţă.Ne-aşteaptă câte vame?Sărac, prostit norod.

Nu plouă, nu mai plouă.Pârjol de dimineaţă.Nici boare şi nici rouă.Fântânile-au secat.Ne ocroteşte, Doamne, noi n-avem altă pază.Noi nu ştim cum ne cheamă, popor înstrăinat.

Poverile ne-apasă.Puterile ne lasă.N-am omorât pe nimeni.Rău nimănui n-am vrut.Ne ocroteşte, Doamne, măcar ne-adună-acasă: un neam, o grămăjoară să fim, ca la-nceput.

Ni-i dat să-avem o ţară cu vad, cu mărgioară,Cu Dunărea, cu Marea, cu voievozi bătrâni.Ne ocroteşte, Doamne, lumina ni-i amară, se curmă răsuflarea, n-ajungem până mâni.

(24 iulie 2007)

OORRIIEENNTTAALLIIAA

Între tradiţie şi inovaţie, între istorie şi modernitate

În februarie 2008 scriam despre o altă carte care ajuta lamai buna înţelegere a lumii islamului, semnată de Christian Tămaş,anume Strategii de comunicare în Coran, prefaţă: George Grigore,Editura Ars Longa, Iaşi, 2007. „Înţelegerea islamului, în general, a„omului islamic”, în special, duce, în mod necesar, la abordarea Co-ranului, „nucleul dur”, imuabil şi intangibil al civilizaţiei islamice” –scrie autorul în carte, în fapt teza sa de doctorat, considerată deGeorge Grigore valoroasă prin „competenţa cu care sînt repuse îndiscuţie şi analizate teze islamice clasice privitoare la Coran”, por-nind de la metodologii, principii, instrumente ale comunicării. Subli-niam atunci importanţa cărţii respective şi pentru cunoaşterea„celuilalt”.

Laura Sitaru propune în cartea sa („cu unele modificări şiadăugiri”, în fapt teza sa de doctorati) o temă „foarte intens dezbă-tută în mediile intelectuale din Europa şi lumea islamică deopotrivă”.De altfel, autoarea, care desfăşoară şi activitate publicistică, sem-nând mai multe articolei de specialitate pe teme legate de lumeaarabă, a publicat în 2006, sub egida „Institutului diplomatic român”,un „Raport de cercetare” intitulat Lumea arabă. Modernitate şi isla-mii.

Cartea este structurată astfel: după Prefaţă, semnată deLucian Boia (care subliniază, între altele, pe drept cuvânt, realiza-rea convingătoare a demersului pluridisciplinar al autoarei, princombinarea reuşită a argumentelor istorice, lingvistice şi politolo-gice), Cuvânt înainte al autoarei, Notarea fonemelor limbii arabe înalfabet latin, urmează: Introducere, Capitolul I – Câteva dintre pri-mele semne ale modernităţii arabo-islamice, Capitolul II – Concep-tul de stat în gândirea islamică (subcapitole: 1. Statul medinez.Comunitate religioasă sau statală?; 2. Califatul şi modificările adusemodelului ideal; 3. Dawla, dīn dunyā („stat”, „religie”, „lume”) şi re-laţia dintre ele, în contextul guvernării ideale şi al guvernării nece-sare; 4. Autoritatea în islam: un singur concept, mai multeinterpretări; 5. Instituţia statului în islam la întâlnirea cu modernita-tea de tip european. Ğumhūriyyaiii – moştenire islamică şi influenţăeuropeană), Capitolul III – Ideologii care au marcat modernitateaarabo-islamică: naţionalismul (subcapitole: Relaţia arabitate-islamîn trasarea contururilor naţionale în spaţiul arabo-islamic, 1. Naţio-nalismul islamic, 2. Naţionalismul etnic (al-qawmiyya), 3. Al-Wata-niyya sau naţionalismul teritorial), Capitolul IV – Democraţia, ceamai recentă revendicarea modernităţii arabo-islamice (subcapitole:1. Democraţia în spaţiul arab. O încercare de înţelegere a unei pa-radigme culturale, 2. Laicitatea şi modernitatea arabo-islamică, Li-bertatea şi democraţia în spaţiul arabo-islamic), Capitolul V –Limbajul în construcţia politică a gândirii arabo-islamice moderne(subcapitole: 1. Limbajul, oglindă a societăţii, 2. Limbaj religios saulimbaj politic? Caracteristici ale discursului actual, 3. Câteva exem-ple de referenţi tradiţionali resemantizaţi, 4. Referinţele religioase şiregimurile de factură laică), la care se adaugă Bibliografia şi Glo-sarul de termeni.

Lucrarea vizează „în mod special aşa-numita perioadă mo-dernă”, adică, în mare, a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi se-colul XX. Laura Sitaru re-desenează, astfel, într-o grilă în care seîntrepătrund interpretări/ explicaţii/ concepte (cu referinţe şi dinorientări religioase din afara islamului, „circumscrise spaţiului cul-tural arab, din islamul persan şi turc, „pentru a da o susţinere câtmai largă analizei… care priveşte în principal islamul arab” ş.a.),din perspectiva politică, istorică şi lingvistică, o lume cu frământă-rile ei, dar şi cum s-a ajuns la construcţia unui spaţiu identitar – cel„arabo-islamic”. Un drum început din timpurile lui Muhammad (isto-riografii islamului spun că în secolul VI, până la venirea pe lume alui, poporul arab însemna un conglomerat de triburi, care se luptaudin cauza a tot felul de divergenţe de tot felul, fie ele politice sau deordin religios), apoi ale primilor patru califi (khalifa, de la klf: a urma;persană: khalife), numiţi în ortodoxia islamică ar rāşidūnav, cei că-lăuziţi, cei care urmează calea cea adevăratăv), de la începuturileislamului („lărgirea graniţelor” lui, concomitent cu elaborarea con-ceptelor/ termenilor care îl definesc), drumul dinspre istorie cătremodernitate, racordarea la modul de evoluţie al planetei, în specialal Occidentului, cu politici, partide/ scopuri/ paradigme/ demersuripolitice. Laura Sitaru explică (fără a judeca în vreun fel, apreciativsau depreciativ) cum a evoluat instituţia statuluivi, care au fost con-secinţele întâlnirii cu Europa, cu Apusul („această întâlnire cu civi-lizaţia occidentală, aproape ignorată timp de secole sau perceputăprin prisma dihotomiei fondatoare a lumii islamice între dār al-islāmvi

şi dār al-harbi, produce o reacţie puternică în societatea islamică,echivalentă cu un şoc cultural”), cu modernitatea de tip Occidental,cu ideologiile care s-au manifestat în acest cadru. Sunt avute în ve-dere, într-o grilă terminologică şi semantică adecvată, multiplele la-turi ale islamului care, subliniază autoarea, „nu poate fi analizatnediferenţiat, ca entitate unică, el oferind o pluralitate de modeleale căror particularităţi pot fi explicate prin tradiţia istorică preisla-mică a fiecăruia dintre ele” dar, cum va arăta pe parcurs, şi prin felulîn care a interacţionat la contactul cu stimulii externi.

Laura Sitaru oferă o imagine şi o analiză complexă, ba-zată pe o terminologie lămuritoare, a evoluţiei lumii islamice, a dru-mului către ce se înţelege astăzi în acest spaţiu prin „modernitate”,a mişcărilor şi ideologiilor din trecut şi din zilele noastre şi, într-o

Despre gândirea politică arabă măsură, a relaţiilor între Occidentşi lumea islamului, dar şi între tra-diţie şi schimbare, din timpurileProfetului, de început, apoi decând comunitatea islamică(‘ummax) s-a scindat în şiiţi, sun-niţi, partea majoritară, şi kharigiţi(kharaja – a ieşi, prima sectă dinIslam, în ordine cronologică),către zilele noastre.

Între planurile abordate,de pildă, în viziunea autoarei, cer-cetarea/ explicitarea perspectiveiistorice a formelor de organizarestatală în islam este o cale spreînţelegerea „modelelor adoptatede modernitatea islamică, la apre-cierea gradului de influenţă occi-dentală dar şi de continuitate atradiţiei”. Trebuie avut în vedere,subliniază autoarea, că discuţiadespre lumea despre politica înspaţiul arabo-islamic nu poate fi abordată în afara aspectelor careţin de religie, de islam, fapt care conferă o anume specificitate şi tu-turor guvernărilor/ modului în care sunt organizate de aici. Laura Si-taru analizează şi concepte precum „unitatea lumii arabe”, arătândşi că acesta a fost afectat (chiar „compromis”) de o serie de conflictelocale – citând, de pildă, printre altele, conflictul irakiano-kuweitian– faţă de care, statele arabe, „fiecare funcţie de interesul său naţio-nal”, s-au situat diferit.

Este o analiză interesantă, o privire din varii puncte de ve-dere, care abordează/ discută o serie de termeni semnificativi înevoluţia actuală a lumii arabe (ateism şi laicitate, relaţia dintre ace-stea, nu doar din punct de vedere lingvistic, lipsa dihotomiei sacru-profan în lumea musulmană, transferul de putere, reprezentanţiiputerii, relaţia lor cu întreaga comunitate, democraţie, libertate ş.a.)şi curente de opinie/ politice/ culturale.

Volumul se adresează acelor cititori care doresc să treacădincolo de clişeele despre lumea arabă, adesea eronate sau por-nind de la erori/ erori de interpretare, preluate/ perpetuate şi dementalul popular, uneori şi de presa occidentală. Aşadar, o carteutilă nu doar specialiştilor, ci şi celor care doresc să înţeleagă maibine ce înseamnă, cum este în fapt lumea islamului, scrisă de o au-toare (cu stagii de pregătire şi la universităţi din ţările arabe) cuno-scătoare nu doar a limbii, ci şi a culturii şi lumii arabe din interiorx.

Laura Sitaru, Gândirea politică arabă. Concepte-cheieîntre tradiţie şi inovaţie, prefaţă: Lucian Boia,

Editura Polirom, Iaşi, 2009, 318 p.ii „Concepte-cheie în terminologia politică arabă”. Studiu lingvistic, istoric şipolitologic, coordonator: Prof. univ. dr. Lucian Boia, susţinută 23 martie 2009.i În reviste ca: „22. Revista grupului pentru dialog social”, Revista Institutu-lui diplomatic român, Româno-Arabica, Revista de Istorie Socială, Revistade politică internaţională ş.a.iii Structurat astfel: Introducere, Partea I (Arab sau musulman?, O perspec-tivă istorică asupra curentului reformist islamic, Califatul, expresie a unităţiipanislamice, O încercare de clasificare a orientărilor islamice în lumea arabăcontemporană, Islamul şiit în expansiune), Partea a II-a - Democraţia înspaţiul arabo-islamic. Studii de caz, Partea a III-a – Occidentul faţă cu isla-mul, Bibliografie selectivă.iv Autoarea explică acest termen ca fiind „ales de traducătorii otomani pen-tru a reda în limba turcă formele de guvernare ale unor entităţi europene” cucare Poarta avea legături, citând forma sub care apare în documente oto-mane Republica Veneţiană - Venedik Ğumhūru.v Khalifat al-rasul – imamul trimisului lui Dumnezeu. Primii patru kalifi (AbuBakr, Omar b.al-Khattab, Othman b. Affa, Ali b. Abu Talib), au fost numiţiraşidun – cei care urmează calea cea dreaptă, cei drept călăuziţi, în opoziţiecu succesorii lor, care au fost acuzaţi că au deturnat funcţia lor în scopuripersonale sau în favoarea familiilor lor.v Despre aceste momente până la asasinarea lui Hosein: articolele: Paginidin istoria Islamului de la moartea Profetului până la asasinarea lui Hussein(Hosein) şi Hosein - sacrificiu şi libertate. Semnificaţii în şiism, în Cronica,octombrie 2001vi În Occident exista – am putea spune că mai există – şi opinia că ar fi o re-laţie de incompatibilitate între noţiunea de „stat nemusulman” şi „drept isla-mic” (ex.: Boisard, M., L’Islam et la morale internationale, Paris, 1979, Milliot,Louis, Introduction à l’étude du dorit musulman, Recueil Sirey, Paris, 1953),sau că dreptul musulman de fapt nu există, este o simplă noţiune fără co-nţinut, iar şhari’a este încărcată cu prea multe conotaţii.vi Casa Islamului.i Lb. arabă: h.r.b./ harbî (a se război). harb/ hârb, plural hurub (război) = ter-menii folosiţi de juriştii sunniţi prioritar pentru luptele intercomunitare, cele-bre fiind hurub ar-ridda, războaiele împotriva apostaziei, încă din vremea luiAbu Bakr (632-634). Înainte vreme Occidentul era parte a dār al-harb. Denotat că nemusulmanii („necredincioşii”, kūffar) erau împărţiţi în două: poli-teişti (mūşre’ik, plural mūşrikūn) şi oameni ai cărţii – (ahl al-kitâb), din carefăceau parte creştinii, evreii, sabeenii (sâbi’ūn), zoroastrienii (madjūs).x În Coran (Al Qur’an) – popor, comunitate care este destinată mântuirii. Cre-dincioşii care s-au grupat în jurul lui Mohammad la Yatreb, viitoarea Medina– ummatu n-nabiyyi, comunitatea profetului.x A urmat stagii de pregătire la Facultatea de Litere (2000-2001) şi Facul-tatea de Ştiinţe Politice (2007-2008) ale Universităţii din Cairo.

Marius Chelaru

PPRROOZZĂĂ

Intuiţia nu ne poate da rigoare şi nici certitudine, spu-nea la un moment dat Henry Poincaré. Cu siguranţă, însă, in-tuiţia ne îndreaptă paşii aproape de fiecare dată către frumosşi inefabil.

Vorbind despre cea mai recentă carte, “Alchimia mu-zelor”, a lui Paul Sân-Petru, aş începe prin a spune, fără săam deloc impresia că exagerez, că nimic nu e mai frumosdecât... o carte frumoasă! Ştim bine că inefabilul poeziei îlputem întâlni pretutindeni unde există frumuseţe şi sensibili-tate. La fel cum şi pictura, prin efectul psihologic al culorii,poate rivaliza cu senzaţia, inexprimabilul şi abstractul.

Ideea de a asocia poeziile cu picturile marelui Nico-lae Grigorescu este, în esenţă, una pe cât de originală, peatât de responsabilă. Prin vocaţia absolută a frumosului, prinidealul său artistic şi prin operele nemuritoare dăruite Nico-lae Grigorescu este o legendă a picturii româneşti şi univer-sale. Pe de altă parte, poeziile lui Paul Sân-Petru, caexpresie strălucită a spiritului, urmează trasee similare, con-tiguităţile râvnind spre un ideal al unor picto-poeme în carecuvântul şi culoarea se amestecă într-un raport armonic ceaspiră spre o desăvârşită contopire. Procedeul alchimic pro-pus de Paul Sân-Petru în cartea sa a avut în vedere o astfelde combinare, deloc întâmplătoare, a cuvintelor aşezate po-etic cu imaginile picturale desăvârşite moştenite de la Nico-lae Grigorescu. Rezultatul acestei împreunări nu putea fi altuldecât o secţiune de aur inspirând frumuseţe şi beatitudine.

După cum bine ştim, toate artele au în comun imagi-nea. Dar, aş îndrăzni să spun chiar mai mult, anume că, dacădouă imagini ne sugerează o aceeaşi emoţie, ele sunt, dacănu congruente, atunci cu siguranţă complementare, chiar şiatunci când provin din două arte distincte.

Dacă inteligenţa în actul poetic este o floare rară încazul multora dintre poeţii noştri tineri, la Paul Sân-Petru nunumai că ea se simte omniprezentă în actul poetic propriu-zis, dar ea s-a manifestat cu prisosinţă şi în cazul selecţieipicturale din “colecţia N. Grigorescu”, dovedind că aceastătreabă nu e nicidecum indicată unui novice, ci unui viu cu-noscător şi iubitor al acestei arte. Cu o exactitate de chirurg,poetul a făcut o selecţie scurtă dar obiectivă a picturilor adec-vate poemelor sale pentru acest volum, obligând astfel citi-torul la o atenţie maximă în actul de “degustare” a textelorsale. Practic, în acest volum autorul ne demonstrează căeste şi posesorul unei părţi importante din teritoriul artei pic-turale.

Poezia este limbajul suprem, în care cuvântul poeticexprimă inexprimabilul. Poezia lui Paul Sân-Petru este, indi-scutabil, una a fragilităţii. El îşi estetizează trăirile, poetizândrealitatea şi învăluind-o într-o aură magică prin închipuireaunor fastuoase ceremoniale: “Apoi schimba-vom locul / cu-npui sfios de astru / ce traversează tulbur / adâncul ochi al-bastru“ (Cumpăna, p.11).

O pictură emoţionează privitorul, îi încântă privirea, îiprovoacă sentimente deosebite şi îi transmite o anumitătrăire sufletească. Frumuseţea unei picturi este dată de ex-presivitatea compoziţiei, a desenului, prin armonizarea culo-rilor, prin organizarea echilibrată a formelor în spaţiul plasticetc. Iar toate acestea le întâlnim cu prisosinţă în picturilemarelui Nicolae Grigorescu.

De pildă, coaja mesteacănului din pictura lui Grig-orescu prilejuieşte o evocare a cromaticii prelungite prin

metamorfoză în veşniciacurgerii vremii: “cum pre-lungeşte ziua coaja lor!” (“Lamarginea crângului”, p. 13).Iată însă şi o rememorare aveşniciei, o altă reflecţie a in-expugnabilităţii timpului, încâteva versuri remarcabile:“Bătrâna îşi cârpeşte mai de-parte / o zdreanţă veche-nlung şi în cruciş / şi parc-aude cum la prima ploaie / se surpăvremea prin acoperiş” (“Bătrâna la Chailly, cârpind”, p. 17).Timpul nu iartă în curgerea sa nici culoarea: “Alb-rozelepetale-or rugini, / în nostalgie rodul se va-nchide… / Cum săle-ajut?... Această scurtă zi / nici pentru mine nu se mai di-vide!” (“Peisaj – măr înflorit”, p. 73).

Dar cuvintele sunt în şi din imagini. Adesea ele, cu-vintele, ignorând logica, se atrag între ele într-o rostire in-cantatorie, tentând străfulgerările de sens: “Ulciorul ei a fostcândva pământ, / (pământul lui, mai ştii ce vietate...) / şi apa-n el, răspunsul setei noastre / cu destinaţii binecuvântate!”(“Fata cu ulciorul”, p. 19).

Rafinamentul semantic, precum şi jocul pe pagină cucuvinte şi imagini atenuează melancolia, instituindu-i şi altemotivaţii decât cele direct existenţiale: “Şi gata-i pânza,proaspăt înălbită, / sau timpul se-nvecheşte peste ea /aşteaptă fata, încă mai aşteaptă / şi tot nu ştie când, şi careva…” (“Fata cu zestre, aşteptând”, p. 29).

Poezia este expresia fiinţei, modulată după trăirilesale proprii. Poetul însă, un cuceritor de absolut, îşi cautăsalvarea direct în poezie: “Tulpinii i s-a dat o viaţă verde / eaanonim va trebui să crească / în tainica încredere livada / dălecţii de răbdare pământească” (“Flori”, p. 35).

Instrumentele sunt cele care ne fac viaţa mai uşoară.Însă ele există doar prin mâna şi mintea omului, ele fac mi-nuni şi participă la miracol numai dacă sunt manipulate deom: “Vor bântui coclaurii de pânze / urmând baletul mâinii –zbor lejer - / seduse pân-la ultima culoare / ca-ntr-un irezistibiladulter” (“Pensulele pictorului”, p. 69).

O pictură nu poate fi decât originală. O pictură reuşităeste aceea creată de sentimente prin intermediul văzului. Darpictura exprimă şi viaţa prin intermediul comunicării vizuale.Ea este probabil o limbă universală, pentru că vorbeşte libertuturor despre ce reprezintă. “Pictura e oglinda lumii”, spuneacândva Leonardo da Vinci.

Alăturată poeziei, pictura transpune frumosul sensi-bil, sublimul, prin destăinuirea divinului. Această îngemănareeste posibilă pentru că omul seamănă cu universul şi uni-versul seamănă cu omul, iar poetul ştie cel mai bine acestlucru: “Trei sferturi de planetă-i doar oglindă - / că Demiurgulvru să-şi vadă chipul, / dar n-a-ncăput de Sine şi de stele /precum în mări nu-i loc de tot nisipul” (“Autoportret”, p. 85).

Se spune că orice operă se continuă în cititor sau,mai precis, renaşte odată cu fiecare cititor în parte. Şi, înmulte privinţe, abia atunci când se află pe mâna mulţimii, ease naşte cu adevărat.

Eu cred că şi omul renaşte, odată cu fiecare cartecitită. Iar când cartea este una deosebit de îngrijită, specialgândită să fie dăruită oamenilor, spre bucuria sufletului lor,atunci ea şi-a atins cu adevărat ţelul.

Alchimia frumosului sensibil[ Paul Sân-Petru - Alchimia Muzelor, Editura Art XXI, Iaşi, 2009 ]

Petre Rău

LLEECCTTOORR

Ultima oară când l-am văzut pe Florin Paraschiveram la el acasă, într-un bloc de locuinţe din centrul oraşu-lui, într-un apartament de la etajul doi cu ferestrele sprerăsărit, atunci când, după o seară obişnuită de cenaclu la sin-agogă, mă rugase să-i caut un text despre Saint Just pe careacesta îl pierduse în tenebrele computerului şi la plecare, lauşă, în încadramentul sobru al tocului din lemn, fără chef devorbă, mi-a spus aşa cum mă îndemnase de multe ori, să aigrijă de cartea despre iarbă. Apoi am plecat în concediu şipeste puţin timp, când eram în urcuş pe vârful Podragu dinFăgăraş, cu rucsacul în spate, mânat de elanul unei pasiunidespre care vorbeam deseori cu Florin Paraschiv, uneori înpicioare, iarna, în ninsoare, lîngă biserica alături de care lo-cuia, un prieten devotat m-a sunat să-mi spună că FlorinParaschiv a murit. Acum, rememorând clipa aceea infinitez-imală când l-am văzut pentru ultima oară, cu o mână pe toculuşii, sprijinindu-se şovăielnic, mă gândesc că avea o tristeţeîncărcată de păreri de rău, aşa cum nu-l văzusem niciodată,ca şi cum era conştient că nu o să ne mai vedem niciodată.N-am să uit în nici un fel observaţia aceea minuţioasă căpărul îi stătea în dezordine pe cap, în smocuri adunate într-o parte, într-un fel comic, de parcă semăna cu o iarbărăvăşită de vânt, în fire albe, atât de rare încât le-ai fi pututnumăra cu uşurinţă, iar acest instantaneu fragil s-a transfor-mat cu timpul într-o obsesie. Aceea a fost ultima imagine abunului meu Florin Paraschiv, pe când era în viaţă. În acestfel memoria are privilegiul miraculos să reţină clipa aceearară în care destinul unui om ia sfârşit pentru totdeauna, di-zolvat nemilos în aburul unor taine care nu vor fi înţelese ni-ciodată. Stătea cu o mână pe tocul uşii, sprijinindu-se, iarpărul îi era gata să o ia razna, dezvelindu-i pielea capului,într-o imagine cu un uşor haz, în care i-ar fi plăcut să se afle,iar această ipostază semăna izbitor de mult cu cele în careobişnuia să pozeze de cele mai multe ori neasemuitul Sal-vador Dali. Toate textele lui Florin Paraschiv au genul acelade ironie superioară în care adevărul îşi găseşte semnificaţia,dincolo de orice înţeles confortabil, atrăgând în acest fel ate-nţia omenirii că acesteia i s-a dat o existenţă dramatică, hră-nită din incertitudine, cercetare istovitoare, neajunsul de a ise fi refuzat însuşi adevărul. În lipsa acestuia, a adevărului,ca un dar interzis, aceasta a recurs la sarcasm. I s-a oferitcalea, dar scopul în sine nu a coincis niciodată cu adevărul.Florin Paraschiv a fost un om drept atunci când susţinea decâte ori avea ocazia, că realitatea nu poate fi depăşită decâtprin ironia care îi dă omului luciditatea de care acesta arenevoie, alegându-şi pentru sine o istovitoare poziţie critică înraport cu lumea. Avea o plăcere imensă să le vorbească ast-fel tinerilor în serile lungi de cenaclu, total şi necondiţionat,fără să ceară nimic în schimb, epuizându-se pe sine, descă-tuşând energiile seducătoare ale umorului, arătându-le aces-tora calea superbă a lucidităţii.

Revăd scena din uşă, a durat un minut sau două,stăteam în picioare, pe holul imobilului, lumina era slabă şiaceastă obscuritate făcea ca părul lui Florin Paraschiv săcontrasteze, ca un tufiş alb. O scenă banală, veţi spune, şiscurtă, dar în memoria mea fiecare detaliu din momentele

acelea se supradimen-sionează, se umple. Nimic nua rămas gol. Părul lui FlorinParaschiv chiar semăna cu unun tufiş de soc alb, noaptea,înflorit neglijent peste garduri,de cele mai multe ori pe pro-prietăţi abandonate şi dacă nuar fi răspândit împrejuru-i min-unata-i mireasmă, chiar ai ficrezut că este o banală bucatăde celuloză. Aceasta este îm-prejurarea din care s-a născutpoemul de mai jos, ca opioasă şi nepieritoare aducere aminte.

vei avea un craniu frumos

grădina aceasta este una dintre patriile taleunde destinul te-a legat definitiv de moartea nea-

mului tău, iată, imaginea galbenă a salcâmului se schimbă în bătă-

lia crudă din aer,ziua l-a înconjurat, adio, orice retragere spre iarnă

va fi tristă,în orice clipă o frunză cade umplându-şi propria

umbră, lăsându-şi seminţele fragede-n ea,şi lutul umbrei, atins, va reface câmpiile moi în care

Ruth a ascultat privighetorile Israeluluisfâşiată, între copii şi patrie,aburul cărnii tale va trece prin lemnul salcâmului,

plângându-l, găsindu-şi sfârşitul în el,ultima picătură a umbrei să găsească semnificaţia

abundentă a seveloraşa încât, într-un organ misterios, să palpitesă atingă pământul, să izbucnească în cîntatul zori-

lor,să refacă minuţioasa viaţă pe care a avut-o Ruth în

mijlocul câmpiilor umede,vei avea un craniu frumos,aşezat să lumineze, din care să cânte păsăriîntunericul să adoarmă în el ca un prunc, în octavele

păcii,ghemuindu-se în orbitele goale, numai atuncivei auzi umbra gracilă deasupra ta, jucând în frun-

zele salcâmului,vei avea oase albe, care înfloresc rar, şi din elesă izbucnească spuma veselă a grâului, aidoma

apei, să te refacă întocmai din nou, să te re-soarbă din sinele putred, ţărâna să treacă prin tine iarăşi

la fel ca sângele, înflorindu-teiată o frunză cu un viitor infinit, cade, iar în umbra eivântul adie cu o suflare foarte lungă şi aceastasfârşeşte în întunecimea umbrei, cunoscând teama,frica cea mai stranie,până atunci, în acel loc, nu exista nimic

Ultima clipă cu Florin Paraschiv

Lili Goia

Într-o zi fierbinte devară, un trup s-a dezbrăcatde suflet, alegând răcoa-rea.Cuvintele nu-şi găseaulocul, se pare că părăsiserădefinitiv acele fraze ce rămă-seseră îngheţate pe buzeletuturor.- A muri – A murit Flo-rin Paraschiv! Autorul atâtorcărţi bune, dar şi atâtor împli-niri de grup, de creaţie.Îmiamintesc una din ultimile salecărţi... Euthanasia... Florinnu a avut nevoie de ajutor alstingerii; pur şi simplu, s-astins. Frumos... Pentru noiînsă, a murit o VOCE. O vocemare, concludentă, cu rezo-nanţă valorică. Cine-l putea contrazice pe Florin Paraschiv?Aproape nimeni, căci mintea sa, abundând în informaţii făceaatâtea conexiuni literare, încât forţa sa de concentrare erademnă de invidiat. Nu-i scăpa nimic, nici cel mai mic amănut,părerea sa era clară, vehementă, atât de necesară...Bisturiufără greş, opera textul literar fără să-i tremure ideea.Ce s-aîntâmplat? Treptat, a obosit. Fără veste, fără sol!( iar noi nueram pregătiţi pentru asemenea solie), nu eram pregătiţi sprea-l „învoi” pentru un absenteism definitiv.Cine ar fi renunţat ladiscursurile sale care păreau uneori interminabile?Nimeni,cu siguranţă, nimeni...Doar viaţa a venit cu o sabie cu vârfde vată, retezându-i răsuflarea fragilă. Ştia să facă şi glume(glumiţe, cum îi plăcea domniei sale să le spună). Totdeaunaînsă, ochiul său atent şi circumspect avea grijă să nu lezezepe nimeni.Ironii fine, uneori picante lăsau să i se ghiceascăintenţiile sale de bun augur, ce corectau sau punctau fulgu-raţiile noastre, ale colegilor de cenaclu.Va suna clopoţelul şirândul nostru , altădată compact, va avea un gol, un gol sub-stanţial, de unde un ecou ne va răspunde totdeauna...pre-zent....dar , astăzi, nu mai vin...Câteva lacrimi se vor aşternetăcute peste tăcerea sa.

II NN MMEE MMOO RR II AA MM

IN VIZITA LA PAIF...Acasă la Florin Paraschiv...N-o să explic de ce acum,această “vizită”. Tardivă, încare nu am mai avut cum ad-mira arealul natural al profe-sorului Florin Paraschiv...pierdut printre cărţi, mereu cuele, între ele, cum zice Virgi-nia. Mi-l imaginez: vraf decărţi înălţat spre tavan, ab-sorbind fumul ţigării, nicio-dată stinsă. Vraf, din care

obrazul lui Florin Paraschiv abia de se iţea, căutându-şiuna sau alta dintre notări. Nu voia cu niciun chip să gre-şească trimiterea, citatul.De aceea, cărţile pe care le utilizadrept bibliografie erau fişate şi, Dumnezeu ştie cum de sedescurca printre ele.De fapt, camera lui Florin era tabù. As-cult vocea Virginiei şi, revelaţia îmi sare în braţe: se pot se-para cele două destine, cele două nume,Virginia şi Florin?Pornind de la această întrebare retorică( recunosc, stârnităde Virginia), mi-am lansat o provocare: aceea de a-mi jucadestinul pe o carte, Florin Paraschiv. Ce a însemnat FlorinParaschiv, pentru mine? Hmm! Ce preţios! Nu, Florin nu maiaparţine ei,(familiei) mie, ţie.Ci nouă. Prin ceea ce a lăsat înurmă, Florin Paraschiv aparţine istoriei literaturii, filosofiei na-ţionale. Înainte de toate, Florin Paraschiv poate fi definit , săspunem, prin pasiunea pentru Malraux, Thomas Mann, Graalşi svastica; pentru tot ce a fost şi este germanic.Acest lucrumă îndreptăţeşte să leg numele lui Florin Paraschiv deaceste (şi alte), renume. Manuscrisul “Graal şi svastica”atât de drag lui, s-a rătăcit. Rămân consternată.Tot acestamalgam de gânduri mă copleşeşte, iar amintirea lui Florin...amintirea lui Florin?Sună bizar. Dar eternul Florin Paras-chiv trăieşte prin: Trei Europe...în rosturi şi rostire; Ro-mânia în disperare temperată; Eseuri anabastice; Sacru,miracole, pericole; Euthanasia...Iar acest citat extras din“Trei Europe...în rosturi şi rostire” descoperă, pentru restullumii, faţa nevăzută a filosofului:...Ca şi personajul lui Mal-raux, care spunea: “ că, mila nu e întotdeauna capabilă săalunge neliniştea din sufletul omului.Mai ales la cei cu cuge-tul slobod, ni se pare...Şi totuşi debordezi de o” milă” amarăcând revii din lunga călătorie la capătul nopţii tale şi a se-menilor, “trecutu” care întunecă şi care te sugestionează ca,spăşit de inexistenţa luminii să întinzi braţe triste spre co-muniune cu posibili semeni vii, numai în măsura în care tueşti “viu”?...Aşa arată varianta gotică a “sufletelor moarte”.Prin acest paragraf Florin Paraschiv răspunde la întreba-rea ridicată de volumul “Euthanasia”.Răspuns, universal va-labil pentru toţi acei ce-i împărtăşesc principiul.

Mariana Vârtosu Constanţa Cornilă

“Oglinda lui FlorinParaschiv, cartea”

„De ce plâng perucilesalcâmilor ?”

Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patri-moniu Vrancea, Fundaţia Culturală „Mioriţa”,organizează, în zilele de 12 şi 13 decembrie2009, a XXXVI-a ediţie a SALONULUI LITE-RAR DRAGOSLOVENI. În program: colocvii –lansări de carte – concurs. Tema Salonului dinacest an: Autoritatea criticii în literatura românăactuală. Cei interesaţi vor confirma participa-rea prin trimiterea de referate la tema de maisus. Pentru concurs, autorii, membri sau ne-membri ai USR, vor trimite trei exemplare dinvolumele editate în anul 2009 pe adresa: Di-recţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Vrancea,strada N. Titulescu nr. 1, Focşani, cod. 620018.Relaţii suplimentare la tel. 0237.226201.

A N U N Ţ

Bucureşti, 1978). În mod evident nemulţumiţi de faptul că o ase-menea prefaţă catalogată de „ei“ ca având „interpretări neştiinţificeşi necorespunzătoare sub aspect politic“ a trecut în primă instanţăde cenzură se propunea, ca ultimă încercare de obstaculare şi deatac mediatic îndreptat asupra prefaţatorului, pur şi simplu, „capresa de specialitate să critice superficialitatea condamnabilă, lipsade responsabilitate cu care a fost întocmită această prefaţă“. Citez:„Romanul are o prefaţă semnată de Cezar Ivănescu şi intitulată«Louis-Ferdinand Céline, cel mai original scriitor francez al secolu-lui 20», titlu ce reia o afirmaţie a lui Marin Preda din cartea «Impo-sibila Întoarcere». Prefaţa face o scurtă trecere în revistă a vieţii şioperei lui Céline, insistînd asupra episodului care a făcut din scrii-tor un «caz», după cel de-al doilea război mondial: Céline a fostacuzat, deţinut (şi apoi amnistiat) pentru că a colaborat cu ocupa-nţii germani în timpul războiului.

Datorită unei interpretări neştiinţifice şi necorespunzătoaresub aspect politic, prefaţatorul ajunge să justifice greşelile lui Célineşi consideră exagerată atitudinea intransigentă a intelectualilor fran-cezi de stînga faţă de colaboraţionismul scriitorului. Există în prefaţăşi o remarcă depreciativă la adresa lui Sartre (care în 1948 publi-

case un articol contra lui Céline), afirmîndu-se că în-tregul roman al acestuia, «Greaţa», se găseşteîntr-un fragment din romanul de faţă şi că «zece pa-gini» din Céline «fac mai mult decît 300 de paginiscrise de un oarecare».

Propunem ca presa de specialitate să criticesuperficialitatea condamnabilă, lipsa de responsabi-litate cu care a fost întocmită această prefaţă.“ [Arhi-vele Statului, nesemnat în clar, datat ilizibil.VII.1978,XX/MM şi 08.VII.1978 XX/AG, Ibidem, dosarII/25/1978/file 3, 243–245]

Şi ca un post scriptum copleşitor: aceastădramă s-a derulat sub „patronajul“ unei instituţii con-duse de un ambasador UNESCO al României laParis şi de un ministru în funcţie al guvernului Ro-mâniei, în timp ce România, ca stat, deţinea Preşe-dinţia Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(CDO, iun. 2007 – iun. 2008).

MMAA EEŞŞ TT RR II

Nedorind să mă las intoxicat de colportorii de ştiri „cu sursedin cadrul“, v-am scris această scrisoare pentru a apăra imagineatânărului asistent universitar şi critic literar Nicolae Manolescu alanilor ’60, cel care m-a debutat, fără să mă cunoască, în literaturaromână...

Cum calificaţi, ca Preşedinte al USR, comportamentul dom-nului Valeriu Stancu, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, carea refuzat să publice un comunicat oficial chiar şi la o lună după apa-riţia Comunicatului Comitetului Director al USR, eufiind totuşi membru al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi?Mă gândesc să-l acţionez în justiţie, măcar de dragulsimetriei, ţinând cont de faptul că eu l-am debutat înliteratura română...

Aştept răspuns.Cu cele mai nobile sentimente

6.03.2008Cezar Ivănescu

Domniei-Sale Domnului Nicolae Manolescu,Preşedinte al USR

Pe 5 ianuarie 1990, Cezar Ivănescu a declaratgreva foamei în semn de protest la acţiunile ilegaleale conducerii provizorii a Uniunii Scriitorilor din Ro-mânia şi la faptul ca i-a fost desfăcut în mod abuzivcontractul de muncă de la revista Luceafărul.

La acea dată (5 ian. 1990) Maria Ivănescu a înmânat perso-nal domnului Andrei Pleşu (în calitatea domniei-sale de Ministru alCulturii) un Memoriu scris de Cezar Ivănescu. România liberă a pu-blicat (7 ianuarie 1990) un anunţ modest în pagina a 5-a a ziaruluicu ştirea că Cezar Ivănescu a declarat greva foamei („Începând devineri, 5 ianuarie 1990 ora 10, poetul Cezar Ivănescu a declaratgreva foamei în semn de protest împotriva nedreptăţilor flagrante lacare este supus din partea conducerii provizorii a Uniunii Scriitori-lor din România şi a continuării procesului de izolare la care a fostsupus timp de 25 de ani sub regimul comunist“). Pe 9 ianuarie 1990,tot în ziarul România liberă apare, în prima pagină de această dată,răspunsul conducerii provizorii a USR, răspuns care face trimiterela Memoriul depus de Cezar Ivănescu fără însă a-l publica. MariaIvănescu, soţia scriitorului, relatează cum acel text a fost cenzuratde cei de la "România liberă" şi cum în mod straniu, chiar la înce-putul instaurării democraţiei noastre originale, a fost ameninţată înmod direct.

Reamintesc faptul că Cezar Ivănescu nu a fost niciodatămembru al nici unui partid politic, nici înainte de anul 1989, nicidupă, că nu a făcut nici un fel de concesii, că a declarat în repetaterânduri greva foamei împotriva cenzurii comuniste, pentru a îi fi res-pectate drepturile, pentru a îi fi publicate cărţile, de exemplu, în anul1986 a făcut greva foamei timp de 7 zile, până când a fost spitali-zat în stare critică la Spitalul de Urgenţă Floreasca, fiind aproape unschelet viu şi având o greutate cu mult sub 50 de kilograme. Deasemenea, Cezar Ivănescu este singurul scriitor roman dat în ur-mărire U.S.L.A. şi Direcţia a V-a [„Împiedicarea participării acestuiala acţiuni unde este prezentă conducerea superioară de partid şide stat, ori la alte activităţi organizate, unde, prin comportarea sa,le-ar putea compromite. Prin conducerea redacţiei se vor lua măsuride îndepărtare a acestuia din locurile unde au loc acţiuni publiceorganizate sau unde este prezentă conducerea de partid şi de stat.Asigurarea sa, cu sprijinul organelor de investigaţii şi, la nevoie, cucele de miliţie, pe perioada desfăşurării acţiunii. Darea sa în con-semn la U.S.L.A. [Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă – n.n.] şiDirecţia a V-a [a securităţii, Securitate şi Gardă – n.n.].“ Cartea Albăa Securităţii. Istorii literare şi artistice 1969–1989, Editura Presa Ro-mânească, Bucureşti, 1996, A.S.R.I., Fond „D“, dosar nr. 10 966,vol. 27, f. 200-201.)

Un alt exemplu al modului în care acţionau structurile cenzu-rii în perioada comunistă este cel al apariţiei versiunii în limba ro-mână a romanului lui Louis-Ferdinand Céline, Voyage au bout de lanuit (Călătorie la capătul nopţii în traducerea Mariei Ivănescu, cu oprefaţă semnată de Cezar Ivănescu, Editura Cartea Românească,

Moartea lui Cezar

Clara Aruştei

CRONICA ADEVĂRULUI (VII)

ABONAMENT

O G L I N D A L I T E R A R Ă

Neagu GheorgheFocşani, str. Ion Basgan, Bl. 8, Ap. 6, Jud.

Vrancea

12 numere pe an: 60 lei, inclusiv expediţia

NUMELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . .PRENUMELE. . . . . . . . . . . . . . . . . . ADRESA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . COD POŞTAL . . . . . . . . . . . . . . . . . ŢARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Donaţii şi contribuţii pentru revistă se primescpe aceeaşi adresă prin mandat poştal obiş-nuit.

Mă tot visez victimă. Mariilevieţii noastre nu ne-or lăsa.

Mişto stilul ăsta al tău, dar tre-buie combinat cu ceva diferit, dinziare databile, repere pe conştien-tul cititorului, că-l oboseşti. La noi,nu se pune spaţiu între cuvânt şisemnul exclamării, alte uzanţe ti-pografice. Tot ce-i românesc nupiere, Jean Moscopol. Un bal tot fil-mul, Ettore Scuola. Javert, o lepră,a ajuns şi director de casă de filme.Eram secretar UTC pe tv şi Bo-gardo era su' mine. Popescu, influ-enţat de Sandburg şi Frost. Diversegrade de libertate. Că nu le daiAnul trecut la Marienbad. Îmi placeTolstoi. This is my blood – că de laIsus vine holocaustul.

16.8.09Regizorul, jucând pe Isus, se dezice – în numele lui Petru - de

Maria Magdalena, mai şi plecată la Ierusalim. Să învăţăm limba daci-lor cântând. Vorbeşte Moscova. Ne-a fost greu, ne este greu. Tovarăşi,nu ne-a fost uşor.

Bilanţul este zero total. Dejecţiile mitocanului nu le vrem pedrimba noastră. Aceşti comunişti au umplut ţara de mucavale.

Notele mele în aeroporturi. Îmi iei lame, să mă tai. Îmi iau bilet laTopliţa. Piesa e fata morgana, tot purtându-mă copiii.

Marga spre orizonturi tehnologice, a demantela totalitarismul, laora transcenderii separărilor.

17.8.09 Voiculescu şi India, Sakuntala lui. Happy independence, cu Ta-

gore. N-am fost păros, exceptând claia creaţă de pe ţeastă. Nici moar-

tea nu mai pare de viitor. Tudor Arghezi a fumat toată viaţa Mărăşeşti. Noi, Tismăneanu,

erudiţie prin totalitarisme. Se intelectualizează totalitarismul demo-cratic, cu trimiteri bibliografice sută la sută aliene. Ce uşor e să te au-todefineşti intelectual. Intelectuali subţiri se lasă manipulaţi de toatejigodiile.

18.8.09Căluşari în India, pe toamnă. Mao: If you do good deeds in this world, you would be born in

India in the next. Ce ţi se întâmplă este perfect simetric cu ceea ce faci.

19.8.09Plictis în Oxford. Lives and loves. Popescu n-auzise de Vlaston.

Americanii talmudici-obamioţi ai lui Geoană.

20.8.09Nu-mi fac jurnalul vieţii, nici al dodiilor, ci al pixurilor-pixelilor. Ca-

ietele vor rămâne în suspensie deasupra focului, macetelor, glinelor –mie nu-mi vine să le distrug.

21-23.8.09, TulgheşChiparos. Van Gogh Diary. College XIII.

25-31.8.09, NăvodariDestrucţia soarelui, College XIV, XV. Piesa fără Cezanne. Sunt

primitivul metodei ce am inventat-o. Nu-mi răspunse la bună dimi-neaţa. Nici a doua oară.

August 2009 (ch/forum)Vorbim peste cinci luni,cand sper ca nimeni să nu poată să mai

stea în calea COMEDIEI. Propun să ne retragem că mişună păduchi pe aici. Încă zece - 15 ani şi scapa România definitiv de dejecţii ca voi. N-am văzut vreun nevoiaş să scrie osanale pe forumuri. Rizo (Kass&Habermas):Ura pe care o percepeţi în exprimarea

mea este determinată de minciuna "originară" de care se fac vinovatetoare religiile, pretinzând ca "autorul" dogmei proprii este ...Dumnezeu!

Cronica Găeştiului: S-au ţesut multe poveşti despre scriitorulgăeştean, cum că era un autentic Don Juan, un Peter O’Toole dâm-boviţean şi că era adulat de femei şi la venerabila-i vârstă de 78 de ani,iar cei care l-au tâlhărit ar fi avut pontul că este bogat de la vreo mân-druliţă care-i călcase pragul. Rămâne de văzut dacă poliţia îi va dibuipe criminalii scriitorului Nicolae Neagu.

DDIINN CCUULLIISSEE

George Anca

SPRE COMEDIE (urmare din numărul anterior)

7.8.09Aveţi ceva cu Manolescu – nu merită să facă diabet. Burla me-

xicană în Burla de Suceava. Coleg de cămaşă. Explozia întârziată afructelor de mango. Ce nevoie ai să mai înoţi, să te mai şi îneci?

8.8.09Sfânta Teodora de la Sihla. Doamne fereşte de ciumă. Hai lasă-

mă în spume. Departe de mine de a subestima anonimii. O lipsă acutăde predictibilitate blochează totul. Mânca-te-ar caii de ovăz ce eşti. În-otul în Marea Neagră, periculos după cutremur. Nu ştiţi să recunoaş-teţi imediat inamicul.

9.8.09Înecul lângă Praga al fiului lui Robinson Dimofte (rege, potrivit

E.S. Dokladal) din Jiblea, acoperit masiv de presa şi tv din Cehia,aproape zero în România. Tema ţiganilor pentru toţi ambasadorii. În-trerupţi de avioane la cinci minute. Orez, chapati, curry, vegetables,chicken, salad. Cea mai picantă mâncare, în China, apoi India, Pak,arabii. Nu există porci în Pak (doar sălbatici). Toţi fiind ambasadori şiîn Moldova (Salem în vreo 5-6 ţări, inclusiv Polonia), dacă ei văd po-sibilă reunirea României cu Moldova – toţi în cor: nu. Nu se mişcă înUE graniţele. Slovacia şi Cehia s-au despărţit prin înţelegere din inte-rior (mai ştim). Moldova o să intre în UE în 50 de ani. România e sub-dezvoltată pentru UE, mai ales agricultura. Ei au venit îmbrăcaţicasual (ca în invitaţie), eu la costum şi cravată (socrel).

10.8.09Feo, Fuerte y Formal / ugly, strong and dignified, pe mormântul

lui John Wayne. Condamnat la moarte de Stalin. Mason 32. Irlandez,scoţian. I have made over 250 pictures and never shot a guy in theback, change it.

Umorul seamănă cu găurile din pingele. Constipaţia este o formăfoarte civilizată de abţinere. Zi să moară mă-ta aia care se rade pebiscuiţi.

Ieri am vorbit cu ES Sanaullah despre Benazir Bhuto, azi dădui,la rând, de caietul Rajsamand, cu ziua asasinării ei. Alaltăieri, jurnă-luisem Boianul lui Neculce, iar după, citeam în traducerea Etei 'oseamă de cuvinte' de desfătare, bine că nu o samă.

Ajung şefi, scot cărţi. După revoluţie, şi el scriitor. Plachetă Bu-cureşti cultural, directori de teatru, consilieri, o grămadă de bani să sepună pe ei, nu artiştii.

11.8.09Murind Nae Ionescu, Nestor şi-a dat licenţa cu Mircea Florian,

Logică şi metafizică (pentru doctorat cu Heidegger) la Platon, Aristo-tel, Hegel – logică statică-dinamică. Îl opriseră nişte tipi cu maşină înPiaţa Universităţii, lângă metrou, n-aveţi rude la Sibiu, am, suntem dinCanada şi v-am adus de la rude şapte mii de dolari, depuşi la bancă,m-au convins să mă urc în maşină, de unde, închiriată (furată), săvină până acasă, că au nevoie de bani să poată să-i ridice, cheia e lafiu-meu, trebuie să vină, au văzut că nu e rost.

Mon cher, n-am stat nciodată la masă cu atâţia fascişti, i-ar fispus Cioculescu lui lui Crainic, la UZ, unde mai erau Gyr, Streinu, Ef-timiu ş.a. Se făcea că nu-l cunoaşte pe Noica.

Şi în America e cenzură. Nelson Rockefeler a murit la amantă.N-au chemat salvarea. Ferpare grozave. S-a aflat la negru.

11.8.09Duioşia tragică a erosului epic şi comediant, comedie încă di-

vină, divinitate comediană. Sanctitatea păcatului sexual şi păcătuireasanctă, kama kalidasiană-boccaccescă.

19 noiembrie 1961, sădit stejarul lui Tagore în Herăstrău, Pasy. Dii, murgule, dii! / Îmi spuse păpuşa.

12.8.09Michael Jackson are 216 milioane hints pe google vs. 200 mi-

lioane pentru Christ.

13.8.09Cei doi criminali comunişti refuză să iasă la pensie.

14.8.09Lewis, tot atâtea litere cât Morse, ca şi Siliştea de Sus cu Shan-

tiniketan. Doctrina asasinului din decembrie.

15.8.09

MMĂĂ RR TT UU RR II II

Este ora 23. Primul ministru, dr. Petru Groza, este trezit dinsomn printr-un telefon secret.

Tovarăşe preşedinte! Vreau să comunic ceva foarte importantşi vă rog să fiţi cu toată atenţia.

– Te ascult.– La Comitetul Central în camera nr. . ., se pun la cale nişte

lucruri îngrozitoare. Dumneavoastră sunteţi singura persoană înmăsură să le preîntâmpinaţi. Vă adresez rugămintea să vă duceţi înpersoană chiar acum acolo.

– Cu cine vorbesc?– Nu e cazul să vă spun cine sunt. Dar să ştiţi că ceea ce vă

comunic este exact si ceea ce vă consiliez este bine.Nu comentăm. Numai descriem.Dr. Petru Groza se îmbracă şi se duce direct la sediul Comi-

tetului Central al PCR. Acesta este fostul palat al Elenei Lupescu dinParcul Bonaparte: ulterior mărit prin noi construcţii.

Intră în camera respectivă şi găseşte aşezaţi în jurul uneimese pe Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu şi losif Chi-şinevschi. Toţi cu figurile încruntate şi fiecare cu liste de nume pemasă în fata lui.

Atmosferă lugubră la miez de noapte.Dr. Petru Groza: „Ce faceţi voi aici singuri şi izolaţi la orele de

noapte?!“Tăcere. Dr. Petru Groza: „În ce scop v-aţi adunat aici? Ce

anume urmăriţi să faceţi? Pentru ce v-aţi izolat si vă ascundeţi?“Tăcere.Dr. Petru Groza: „Trebuie să fiţi sinceri si să-mi răspundeţi. În

primul rând, pentru că vă întreb foarte politicos şi perfect tovără-şeşte. În al doilea rând, pentru că eu sunt prim-ministru şi eu răs-pund de tot ce se întâmplă în ţară“.

Tăcere. Dr. Petru Groza: „Tăcerea voastră îmi spune că n-aveţi gânduri curate şi că puneţi la cale ceva rău“.

Tăcere. Dr. Petru Groza, în limba maghiară, lui Vasile Luca:„Mă, loşca! Mi-ai spus să avem încredere unul în altul ca fraţii. Mi-ai spus că nici unul din noi să nu aibă secrete fată de celălalt. Pen-tru ce taci? Pentru ce dezminţi? Pentru ce mă faci să nu mai amîncredere în tine? Prietenia e frumoasă si e fecundă, dar numaicând e sinceritate din amândouă părţile. Tu înţelegi ce spun euloşca?

Vasile Luca, în limba română: „Ai dreptate, frate! Nu trebuie săavem secrete şi nu trebuie să lucrăm pe ascuns. Îţi spun tot să ştiisi tu“.

Tăcere.Vasile Luca, tot în limba română: „Am decis ca în noaptea ce

vine să executăm toţi deţinuţii din închisori si lagăre. Acum facemlistele cu tovarăşii noştri care vor duce la îndeplinire această ope-raţiune destul de mare“.

Dr. Petru Groza: „Cum e posibil aşa ceva? Cum puteţi să văgândiţi la o aşa grozăvie? Ce se petrece în capul vostru de aţi ajunsla o asemenea concluzie?

Tăcere. Dr. Petru Groza: „Nu vă gândiţi că oamenii aceia dinînchisori şi lagăre au rude de sânge, au colegi de şcoală si au prie-teni vechi în rândurile voastre? Cum credeţi ca membrii partiduluinostru vor construi comunismul si cum credeţi că ofiţerii armateinoastre vor apăra graniţele, când rudele, colegii şi prietenii lor vorfi omorâţi aşa cum vreţi voi să-i omorâţi?

Ana Pauker „Membrii partidului Comunist n-au rude şi n-auprieteni în rândurile fasciştilor contra-revoluţionari. Membrii Parti-dului Comunist sunt oameni puri, principiali, oţeliţi şi intransigenţi.Membrii Partidului Comunist refuză să li se atribuie vreo afecţiune,deci vreo complicitate cu duşmanul de clasă, duşman al patriei şi alcomunismului“.

Dr. Petru Groza: „Dar ce v-au făcut oamenii aceia din închisorişi lagăre de v-au înfuriat într-atâta!?“

Ana, Pauker: „Îi anchetăm de aproape trei luni şi am ajuns laconcluzia că sunt adversarii noştri cei mai înverşunaţi. Dacă nu-iomorâm noi acuma când îi avem în mână, ne vor omorî ei pe noi,dacă mâine s-ar schimba situaţia. Nu-i altă soluţie decât noi pe eipentru ca sa nu fie ei pe noi“.

Masacre eşuate Dr. Petru Groza: „Cum puteţi voi încărca istoria neamului nos-tru cu o asemenea ruşine care e masacrarea unor oameni dezar-maţi si închişi fără altă apărare decât legile ţării şi autorităţile destat? Pentru istoria unei naţiuni, o asemenea grozăvie şi o aseme-nea ruşine nu se iartă nici după secole şi nu se uită nici după mile-nii. Nu se poate aşa ceva pentru tara noastră şi mă împotrivesc cutoată autoritatea mea de prim-ministru şi cu toate puterile fiinţeimele“.

Ana Pauker: „Cum puteţi spune că noi, comuniştii, inaugurămîn istoria ţării grozăvia masacrării deţinuţilor politici? Înaintea noas-tră e Regele Carol, care a masacrat legionarii din lagăre şi închisori,şi apoi legionarii, care au masacrat în închisoarea Jilava pe asasi-nii unora dintre ei. Deci nu noi, comuniştii, inauguram aşa ceva înistoria poporului şi statului român“.

Dr. Petru Groza: „Tovarăşul losif Stalin este în mari convorbiride la stat la stat cu guvernanţii Angliei şi Statelor Unite. Puteţi voiface tovarăşului Stalin un asemenea pocinog care să-i strice pla-nurile şi să-I pună în dificultate? Tovarăşul losif Stalin în mine are în-credere si mie mi-a conferit răspunderea şi autoritatea deprim-ministru, iar eu mă voi duce la el si îi voi spune tot ce faceţi voiaici. Cum puteţi voi lua hotărâri atât de mari si cu atâtea consecinţefără să întrebaţi pe nimeni?“ Ana Pauker: „Am întrebat şi ni s-a spuscă nu e cazul să întrebăm“.

Dr. Petru Groza: „Pe cine aţi întrebat? Consilierii sovietici deaici, de la Bucureşti? Sunt prea mici pentru o asemenea problemă,care este de resortul direct şi personal al tovarăşului Stalin. Aşacum v-am anunţat, mă voi duce personal la dânsul şi vom vedea ceva hotărî când mă va asculta pe mine şi când va auzi că faceţi lu-cruri fără a-l încunoştinţa“.

Tăcere.Dr. Petru Groza, în limba maghiară, către Vasile Luca: „Mă,

loşca! Am fost împreună la observatorul astronomic şi prin lunetăne-am uitat amândoi la aştrii de pe bolta cerului. Tot privind cerul amajuns amândoi la concluzia că noi toţi suntem infim de mici în faţaeternului şi în fata infinitului. Mă, loşca! Există voinţa omenirii în plusde voinţa unui singur om şi există voinţa naturii în plus de voinţaunui individ. Mă, frate loşca! Acolo în închisori şi lagăre nu suntnumai legionari şi numai români. Acolo, în închisori şi lagăre, maisunt un unguri şi maghiari: sânge din sângele tău, carne din car-nea ta şi fiinţă din fiinţa ta. Mă, loşca! Oamenii ăştia unguri şi ma-ghiari aşteaptă de la tine nu moartea, ci viaţa. pentru ce vrei tu, frateloşca, să fii altfel decât are lumea încredere în tine şi nădejde de latine?“

Vasile Luca bate cu pumnul în masă şi, în limba română:„Gata! Am renunţat la ce-am decis. Nu se mai face nici o execuţieîn lagăre şi închisori. Ai perfectă dreptate, frate Groza!“

Tăcere. Mereu tăcere. Continuă tăcere.Dr. Petru Groza către Ana Pauker si losif Chisinevschi: „Vreau

să vă spun ceva foarte delicat, dar văd a fi indispensabil. Gândiţi-vă bine şi amintiţi-vă bine că voi sunteţi evrei si nu români. Evreiisunt poporul care are cel mai mult nevoie de dreptate si de adevărîn lume şi care în nici un fel si niciodată nu trebuie să încalce ce-iadevărat. Voi, evreii, sunteţi suspectaţi de toată lumea că vă puneţipersoanele înaintea tuturor celorlalţi şi că luaţi decizii de interes ge-neral în baza subiectivismului personal. Pentru ce vreţi voi ca să seştie în lume si să se scrie în istorie că pe legionari i-aţi omorât pen-tru că voi sunteţi evrei si nu români . „

Tăcere. Continuă tăcere. Îndelungată tăcere.Ultimul argument a fost ca o lovitură de măciucă în moalele

capului. Ana Pauker, losif Chişinevschi, Teohari Georgescu audepus armele şi s-au asociat deciziei deja luate şi deja anunţate deVasile Luca.

N. R. O versiune a nopţii de taină în care patru lideri comuniştiau fost surprinşi de Petru Groza, pe atunci prim-ministru, punând lacale masacrarea deţinuţilor politici a fost prezentată de revista „Ma-gazin istoric în numărul din luna august 991. Mărturia aparţine lui C.Costişel, colaborator apropiat al şefului primei guvernări comunistedin România. Similitudinea celor două documente - cel din „Maga-zin istoric“ şi cel prezentat acum de revista noastră - confirmă fap-tul că, în iulie 1948, comuniştii preconizau o noapte a Sf.Bartolomeu. Intervenţia lui Petru Groza a determinat doar schim-barea metodei menite a elimina toată floarea vieţii politice şi inte-lectuale din România acelor ani.

Şerban Milcoveanu

DD EE ZZ VV ĂĂ LL UU II RR II

Într-un film de la TV-Cultural

Din corespondenţa lui Constantin Noica cu Gh. Staicu (1)aflăm că Noica n-a apucat să se bucure de casa de la Andronachedecât doi ani. Dar şi că pentru filozof acea perioadă fusese “esen-ţială” (v. scrisoarea din 19 febr.1952). Fiindcă în plin cataclism, cândlumea românească abandonată imperiului sovietic se prăbuşea subloviturile date pe la spate de “aliaţi”, Noica împreună cu Mircea Vul-cănescu, Alexandru Dragomir, şi alţi câţiva se retrăseseră în do-meniul filozofiei, comentând împreună dialoguri platonice.Invocându-l pe Vulcănescu din acea perioadă, filozoful de la Pălti-niş va consemna în 1979 că prietenul său era “ca şi o stihie a na-turii care trecea prin cultură” (Almanahul literar 1984, p.37).

Întors de la Freiburg unde lucrase cu Heidegger la o tezădespre Hegel şi mai apoi scăpat cu viaţă din războiul dus în vest dearmata română pentru Transilvania de Nord-Vest alipită de HitlerUngariei în septembrie 1940, Sănduc Dragomir intentiona să facăun doctorat în Platon (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică laeternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Ed. StarTipp, 2004). Intr-un interviu din iunie 2000 el îşi amintea cum se fe-reau universitarii bucureşteni de idealistul Platon, la vremea cândmaterialismul se lăţea cu aceiaşi viteză cu care închisorile se um-pleau cu oameni nevinovaţi.

Întâi Alexandru Dragomir (1916-2002) s-a dus la Mircea Flo-rian (1888-1960), desigur înainte ca profesorul sexagenar să de-vină ţinta atacurilor lui Leonte Răutu/Oigenstein (2) şi să fie (ca şiBlaga, Stefan Bezdechi, si mulţi, mulţi alţii) înlăturat din învăţă-mântul superior. Refuzând a conduce un doctorat în Platon, fostulsău profesor l-a trimis la specialistul în limba elină spunându-i (în1946) că “asta-i teză de elină, nu de filozofie”. De fapt însuşi Florian,în ultima sa carte publicată la Casa Şcoalelor în 1947, abordasedialogurile târzii ale filozofului grec, fapt pe care l-a plătit cu aresta-rea “administrativă” din 1952 când a fost chinuit după gratii 8 luni înşir pentru felul nepotrivit în care prezentase dialectica la Platon şi laLenin. Pe Alexandru Dragomir elenistul D.M. Pippide l-a refuzat afir-mând contrariul spuselor lui Florian: “asta e o teză de filozofie, nude elină” (3).

De la Chiriacu, moşia familiei sale care-i solicita din când încând prezenţa, Constantin Noica îi scria lui Mircea Vulcănescu pe16 aprilie 1946: “Acum mă gândesc din nou la Lysis si la zilele cândam să vă regăsesc” (4). Vulcănescu n-a mai fost de “regăsit”, fiindarestat la Arsenal între 18 mai şi 28 mai 1946, cînd a scris acel jur-nal citat copios în filmul de la TV-Cultural din 3 oct.2009, în timp ceimaginea mai arăta şi Aiudul, pentru ca telespectatorii să rămână cuimpresia că viaţa din închisoarea de la Arsenal ar fi fost la fel cucea din închisoarea de la Aiud.

Pe 30 august 1946 Mircea Vulcănescu avea să fie din nouarestat, de astă dată până la moartea survenită în octombrie 1952(v. Măriuca Vulcănescu, Desfăşurare cronologică, în vol. MirceaVulcănescu, Ultimul Cuvânt, Bucureşti, Ed. Crater, 2000).Sora lui Vulcănescu (urmând şi ea a fi băgată după gratii) notase căîn 20 decembrie 1947 la Curtea de Apel procurorul ceruse achita-rea lui Mircea Vulcănescu, condamnat pe 10 oct. 1946, dar sus-pendat din postul de Director al Datoriei Publice abia pe 11 iulie1947. Pe atunci era ministru de justiţie Lucreţiu Pătrăşcanu care şiel dorea achitarea filozofului despre care scrisese în 1945 că muşcădin Dumnezeire ca viermele din fruct. Pe 30 decembrie 1947 Re-gele abdică şi se proclamă RPR, cu ministru de externe Ana Pau-ker şi cu ministru de justiţie Avram Bunaciu care l-a înlocuit peLucreţiu Pătrăşcanu arestat în 1948 şi asasinat în 1954 de şefulSecurităţii, Ghe. Pintilie (Pantiuşa). In apărarea citită la procesul dinoctombrie 1946, când aparenţa statului de drept camufla înrobirearusească sub mascarada unei democraţii “ocrotită” de observatorienglezi şi americani, Mircea Vulcănescu spusese că “fără dreptatenu este posibilă convieţuirea omenească”. In partea a doua a fil-

Angelologul Pleşu pe fun-dal de Mircea Vulcănescu

mului difuzat pe 10 oct. 2009, s-aextras acest citat din Vulcănescu,fără a se spune adevărul nici des-pre farsa de proces, nici despreregimul de exterminare din închi-sori. In plus s-ar fi putut specificafaptul că instaurarea sclaviei dedupă 1945 nu a presupus “con-vieţuirea”, ci crima şi fără delegea făcute în văzul lumii. S-ar fiputut…dacă filmul n-ar fi înfăţişatpe alocuri (prin părţile esen-ţiale…) o viziune cripto-comu-nistă.

În 1946 revista “Fapta” pu-blicase un grupaj de fragmentedin Sartre. Mircea Vulcănescu -deşi fusese avertizat de un vecin care lucra la Frontul de ApărareNaţională că figurează pe lista celor ce urmează a fi arestaţi (5) -,în loc să se pună la adăpost de urgia vremurilor, a scris pentru cer-cul de la Andronache “Note împotriva filozofiei existenţiale a lui J.P.Sartre din punctul de vedere al Dimensiunii româneşti a existenţei”(inedit). La fel s-a întâmplat cu Mircea Cancicov şi el o mare inteli-genţă a epocii: ştiindu-se nevinovat, n-a vrut să fugă.

Alexandru Dragomir l-a evocat în interviul din 2000 pe Mir-cea Vulcanescu spre a ilustra ideea că în filozofie “nu cantitateaconteaza foarte mult”, ci calitatea gândirii. La vremea întâlnirilor dincasa lui Noica de la Andronache, din multele studii şi articole publi-cate de fostul său profesor prin reviste, el nu citise decât Dimen-siunea românească a existenţei cuprinsă în Izvoare de filozofie,“care nu era o revistă de largă răspândire. Era un soi de volum destudii.” (A. Dragomir, înterviu în rev. Asachi, Piatra Neamţ). La pu-blicarea interviului (înregistrat de Fabian Anton) prima oară în “Ob-servatorul cultural” redacţia a falsificat pe alocuri desfăşurareaconvorbirii, punând unele replici ale tânărului interlocutor pe seamalui Dragomir. De pildă, opinia tânărului F. Anton după care gândireafilosofică a lui Mircea Vulcănescu ar fi de citit în cele 5 volumescoase de Marin Diaconu. In realitare, Alexandru Dragomir (el în-suşi victimă a editorului Gabriel Liiceanu care a intervenit în filozo-fia sa fără a semnala intervenţiile făcute) era convins că gândireavulcănesciană se află doar în lucrările publicate în timpul vieţii luiMircea Vulcănescu.

Tipărirea de lucrări neterminate, de schiţe şi ciorne păstratede familie nu putea să-i aducă filozofului martirizat la Aiud decâtmari deservicii, mai ales că repunerea sa în circuitul cultural dupăjumătate de secol s-a început cu ciorne publicate înaintea oricareialte scrieri finisate de autor. Ne gândim la nefericitul volum scos deMarin Diaconu la Editura Fundaţiei culturale române în 1991.

Odată cu prima publicare a interviului din 2000 a lui Alexan-dru Dragomir în formă necenzurată şi nefalsificată (în revista“Asachi” din Piatra Neamţ) noi am repus replica aşa cum este ea în-registrată pe casetă. Alexandru Dragomir în mod indirect (şi politi-cos) nega existenţa unei gândiri autentic filosofice la cei care l-aufrecventat: Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Marin Diaconu, etc. Fe-nomenologul marginalizat - de la care Pleşu a “împrumultat”, fără acita sursa, ideea că omul este o “fiinţă a intervalului”-, era de părereca în ţara orbilor, chiorul e imparat, în sensul că el însuşi este «celmai mare» filosof pentru ca între contemporanii români de care arestiinţă, gândirea sa filozofică nu are concurenţă.

Despre Vulcănescu, Alexandru Dragomir spunea că şi “dacaar fi rămas numai Dimensiunea românească a existentei, numaiasta de ar fi să o iei si să o interpretezi si tot ai avea destul materialpentru a-ti da seama si cine a fost Vulcănescu, si ce largi posibili-tăţi si orizonturi deschide gândirea lui” (v.Alexandru Dragomir, in-terviu din iunie 2000 publicat în rev. Asachi, Piatra Neamţ, 2009).

Fără a da semne că l-ar fi interesat vreodată orizonturile des-chise de gândirea lui Mircea Vulcănescu, într-o emisiune de radiodifuzată pe 3 aprilie 1995 Andrei Pleşu, se auto-imagina păşind peurmele “modelului cultural” oferit de filozof (v. rev. Manuscriptum 1-2/ 1996, p.107-111) . Sigur în “modelul Vulcănescu” Pleşu nu cu-prinsese fragmente neconvenabile “cultural” din viaţa de puşcărie a

Isabela Scraba

DD EE ZZ VV ĂĂ LL UU II RR IIcelui întemniţat fără vină. De pildă, povestea cu încarcerarea la tem-peraturi de îngheţ drept pedeapsă pentru îndrăzneala lui MirceaVulcănescu de a-i învăţa la Aiud româneşte pe gardienii maghiari:“A doua zi dimineaţă, M. Vulcănescu devenise un sloi de ghiaţă,după o noapte petrecută pe un ger de –20 de grade. Aşa l-au aflatşeful temnicerilor de altă limbă, şi tovarăşii săi, a doua zi dimineaţa.Ţurţure de ghiaţă, cu ochii deschişi, mort cu ochii vii. Se făcu ziuă,dădu soarele. Din ţuţurele cu ochii vii, s-a toropit atunci o lacrimă;apoi alta, alta, prelingându-se şi împreunându-se în sânul mumei-fire cu cele ale osândiţilor de limbă românească, în acea dimineaţăde iarnă, când aceştia şi-au luat rămas bun de la răposatul MirceaVulcănescu, închinându-se, şoptind: Să-i fie ţărâna uşoară şi Dum-nezeu să-i ierte pe călăi –căci numai de la El poate veni ierta-rea…De la cea mai frumoasă inteligenţă românească pe carenorocul m-a învrednicit s-o cunosc” (v. prefaţa lui Titus Bărbulescula vol.: Mircea Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului, Bu-cureşti, Ed. Saeculum I.O., 1999, p.17).

In fapt, ceea ce i-a reţinut atenţia aşa-zisului discipol al luiNoica (dezinteresat şi de gândirea acestuia) a fost constatarea că“modelul cultural Vulcănescu” nu presupune scrierea prea multorcărţi, întrucât filozoful asasinat la Aiud “n-a lăsat foarte mult în pla-nul operei” (v. A. Pleşu în rev. Manuscriptum, 1-2/1996). Gândindu-se la Mircea Vulcănsecu, Andrei Pleşu nu face nici o referire laconţinutul de idei al studiilor publicate în timpul vieţii de filozof.

Probabil că el se entuziasmase doar de cantitatea lor re-dusă, aici simţind o oarecare înrudire. In primul an de existentă alInstitutului de Istoria Religiilor, în marginea operei redusă cantita-tiv la câteva eseuri cuprinse în două cărţi de cca. 250 de pagini (An-drei Pleşu, Limba păsărilor, 1994 şi Despre îngeri, 2003), doisalariati ai Institutului condus de Pleşu s-au îndemnat unul pe altulsă scoată cu grăbire două volume omagiale: Mihai Neamţu şi Bog-dan Tătaru Cazaban (coord.), In Honorem Pleşu, Ed. Humanitas,2009 şi Essays in honour of Plesu, Zeta’s book, 2009, lansate pe 22aprilie 2009. Iată şi filozofii specializaţi ca şi Pleşu în istoria religii-lor care-l omagiază pe “angelologul” desemnat drept “filozof al in-tervalului”: Dan C. Mihăilescu, Vladimir Tismăneanu, H.R.Patapievici, Andrei Oişteanu/Oigenstein, Anca (/Răutu) Oroveanu,Gabriel Liiceanu, cei doi salariaţi care au coordonat volumele şi alţii.

Dar “modelul Mircea Vulcănescu” trebuie să-i fi plăcut luiAndrei Pleşu şi fiindcă filozoful a spus înainte de moarte “să nu nerăzbunaţi”, dovedind astfel o “împlinire etică”. Sfinţenia lui Vulcă-nescu asasinat prin bătaie, frig, foame şi lipsă de asistenţă medicală(6) la Jilava şi Aiud l-ar fi inspirat pe Andrei Pleşu când a compus încomunism câteva eseuri pentru revista Viaţa Românească despreo etică (7) în doi timpi desfăşurată în jurul cuplului lumină-întune-ric, spirit solar şi spirit selenar, desigur fără a face referire la mulţi-mea de spirite solare aflate în întunericul puşcăriilor unde şi-au datduhul Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, dr. Nicolae Roşu, Alexan-dru Marcu, Valeriu Gafencu, Costache Oprişan, etc.

Aşadar, “înrudirea” lui Pleşu cu Vulcănescu nu se limiteazăla cantitativul redus al operei. Ar mai exista o conexiune, cam scre-mută, evidenţiată în 1995 de fostul bursier Humbold prin invocareamoralei sale minime din 1988. Deşi trasă de păr, conexiuneaaceasta a fost, ca să spunem aşa, reactualizată în 2004 prin volu-mul de centenar Vulcănescu în care s-a cuprins interviul din 1995în care Andrei Pleşu nu a ratat ocazia de a plasa nişte eseuri de-alesale (fără legătură cu eseistica filozofică a lui Mircea Vulcănescu) înimediata apropiere a filozofului martirizat, unul din cei douăsute demii de întemniţaţi morţi din cauza regimului controlat de Securitatealui Pantiuşa secondat de Nikolschi.

In filmul despre Mircea Vulcănescu din 3 oct. 2009 de la TV-Cultural, în decorul oferit de personalitatea gânditorului religios s-afructificat iarăşi un oarecare prilej (la fel de tras de păr ca şi acelaamintind morala din 1988) spre a se invoca profilul de “angelolog”al omagiatului director al Institutului de Istoria Religiilor. Pretextul l-a constituit “oglindirea”.

Intr-adevăr, pe când se întâlneau în casa de la Andronachetânărul Alexandru Dragomir a citit un studiu scris pentru publicare(Despre uitatul în oglindă ) şi rămas nepublicat pe motiv de per-spectivă anacronică. In nişte ciorne alcătuite după lectura studiu-lui, Mircea Vulcănescu a schiţat pe trei pagini o “replică valorând

cât un tratat despre speculaţie (de la speculum, oglindă)”, îşi amin-tea Constantin Noica la şaptezeci de ani (v. O amintire despre Mir-cea Vulcănescu, în Almanahul literar, 1984, p.36).

Pe 3 oct. 2009 în filmul despre Vulcănescu (TV-Cultural 3oct. şi 10 oct.2009, realizator Vasile Alecu), după ce Ioana Diaco-nescu este arătată în oglindă, se invocă imediat ciornele scrise deMircea Vulcănescu pe tema oglindirii după lectura interesantuluieseu a lui Alexandru Dragomir. Apoi se supralicitează situaţia, avan-sându-se neadevărul că filozoful ar fi intenţionat să scrie un întregtratat de metafizică a oglinzii, dar n-a mai apucat. După aceastăminciună se îmbulzesc şi îngerii lui Pleşu. Ioana Diaconescu citeazădin cursul despre îngeri ţinut de “angelolog” la Facultatea de Filo-zofie fraza cu îngerii care oglindesc chipul lui Dumnezeu. Pentru căîn fragmentul citat se află cuvîntul “oglindire” telespectatorii află dela poeta din oglindă că Andrei Pleşu “reia creator” idei ale filozofu-lui Mircea Vulcănescu. Nimeni nu se va întreba, cum i-au trecut prinminte poetei Ioana Diaconescu fantasmagoriile cu “idei de-ale luiVulcănescu pe care Pleşu le-ar fi preluat creator”, căci atât arta ci-nematografică, cât şi fanteziile poetice nu necesită nici o argumen-tare. Doar manipularea şi-a atins scopul. Fiindcă latura de“angelolog” a moralistului Pleşu călcând la zenit în urma modeluluisolar stins în zorii zilei de 28 octombrie 1952 nu fusese încă scoasăla lumină. Deşi omagiată de tovarăşi critici şi mai puţin critici, faţetasa de angelolog a rămas în umbră, stingheră, până a fi iluminată in-direct de un filozof martir folosit drept fundal.

Note:1.v. Scrisori din Câmpulung. C-tin Noica-Gh. Staicu, ediţie

îngrijită de Ioan Crăciun şi Adina Ştefan, Bucureşti, Ars Docendi,Univ. din Bucureşti, 2009.

2. v. Cronobiografia alcătuită de A. Michiduţă în volumul încare s-a tipărit cursul (iniţial litografiat) de Introducere în filozofieţinut de Mircea Florian în 1930-1931 (Philosophia perennis, Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2004, p. 41).

3. v. Alexandru Dragomir: “Din ianuarie 1945 şi până la pen-sionare am fost pierdut pentru filozofie, pentru propriile mele inte-rese”, fragment din interviul din anul 2000 în rev. Asachi, PiatraNeamţ, Nr.3/239 din 2008, p.5.

4. Scrisoarea lui C-tin Noica s-a publicat în rev. Manuscrip-tum, 1-2/1996, Anul XXVII, număr special Mircea Vulcănescu,p.294.

5. cf. Măriuca Vulcănescu în filmul “Mircea Vulcănescu”, par-tea I-a, TV Cultural, 3 oct. 2009. După intrarea în universul con-centraţional la 18 ani, exact în anul când rămăşiţele pământeşti aletatălui ei se vor adăuga deţinuţilor aruncaţi la grămadă în Râpa Ro-bilor, Mariuca Vulcănescu va suferi ca fiică a unui gânditor creştinnetolerat de ideologia materialistă, dar şi ca fostă deţinută pe motivcă era fiică a unui “duşman al poporului”. După abolirea comunis-mului a avut bucuria să vadă tipărite scrieri ale tatălui său. I-au fostluate interviuri, a participat la emisiuni televizate, iar în filmul reali-zat de Vasile Alecu a avut multe intervenţii extrem de interesante.Din amintirile ei s-a putut afla că până la condamnarea definitivădin februarie 1948, în închisoarea Văcăreşti au fost permise vizi-tele în fiecare vineri, că pe fişa de arestare era trecut “apolitic” şi cădupă condamnarea definitivă, Mircea Vulcănescu s-a îmbolnăvit deicter din cauza nedreptăţii suferite.

6. Dintr-un document arătat pe fugă în filmul de la TV-Cultu-ral din 10 oct. 2009 reieşea că deţinutului Mircea Vulcănescu spi-talizarea i-a fost refuzată fie de Pantiuşa, fie de generalul NKVDBoris Grumberg, alias Nikolschi (adjunct al şefului Securităţii) pecererea unde era precizat diagnosticul de pleurezie. In urma bătăi-lor, lui Mircea Vulcănescu i-a intrat o coastă în plămân, ceea ce adus apoi la pleurezie. Rezoluţia negativă nu a fost arătată. S-a spusnumai că cererea (refuzată) era făcută să primească aprobare dela Seful Securităţii.

7. Emisiunea radiofonică din 3 aprilie 1995 când a fost difu-zat interviul luat lui Andrei Pleşu de Claudia Tiţa a fost valorificatăşi într-un volum scos de Societatea Română de Radiodifuziune (Cu-vinte pentru fratele rămas departe, 2004) cu ocazia centenaruluinaşterii lui Mircea Vulcănescu.

Eu presupun că mai curând în chip de jertfă decât dinintenţie de asasinat păgân avu Miky acel crunt deznodământal existenţei sale. Mai marele tribului îl condamnă la moarte(sau jertfă?) prin sfâşierea trupului de către patru cămile.

...Însă nomazii se pomeniseră că au, de tot, doar trei că-mile.

...Un braţ al lui Miky fu legat de o motocicletă Toyotadestul de rablagită, detaliu care, probabil, n-ar trebui să con-teze când este vorba de o crimă săvârşită cu atâta bestiali-tate. Apoi cămilarii dădură bici cămilelor, motociclistul demarăbrusc şi, în momentul următor, forţele celor trei cămile de cu-loarea pustiului şi ale motocicletei de culoarea Japoniei îlsfârtecară pe bunul şi talentatul meu prieten Miky Theodoriu.

Astfel, în acea clipă fatală se uniră înde ele, implicit şicomplice, Era de până la Hristos cu Epoca de după MareleSuferind, inclusiv cu era noastră postmodernă, respectivacomplicitate alcătuind ecuaţia care se transcrie precum ur-mează: P. Chr. + d. Chr. + XX = etcetera.............?.................? ....................? ................?...

P.S. Călătoria noastră, a celor trei scriitori, nu aveanimic în comun cu cruzimile din nuveleta care îmi veni înminte acolo, în preajma izvorului silenţios şi spre margineaDeşertului Gobi. Eram cu toţii bine, în pace şi linişte, dar, bi-neînţeles, şi bulversaţi de surprize, exotism; de aproape fan-tastică, neverosimilă, dar, totuşi, – adevărată revelaţie,deschidere: Mongolia în lung şi în lat, reală, dar şi – imagi-nată. Parcă visată aievea.

BABELE

În preajma saimagului Dergang, însoţitorii noştri ne ară-tară străvechile şi uimitoarele monumente unicat, care auatras atenţia celebrilor cercetători ai antropologiei culturale:Babele de piatră, monumente funerare din secolele VI-VIII,de pe timpurile seminţeniilor turcice. Aceste statui de tainăale păgânismului, sculptate stângaci, de o înfăţişare genuină,codifică în sensuri dificil de descifrat simboluri de bătrână re-ligie şi artă (pe când acestea erau... tinere...). În imensitateastepei, prin patetismul ei primordial, această sacralitate na-turală întruchipează grava şi zbuciumata vitalitate a vitejilornomazi de altădată. „Momâile de piatră ale oamenilor adunaţilaolaltă să se apere de singurătate”, precum zicea Tudor Ar-ghezi în „Vântule, Pământule”, conţin un tainic potenţial alumanităţii, asemănător celui aflat de Gaugin în Tahiti, sau deexpresionişti – în măştile africane etc. Hunii au lăsat multebabe de piatră. Astăzi, în întreaga Mongolie, abia de-aurămas 24 de atare monumente. Însă rezervaţia sacro-natu-rală-artistică pe care o vizităm are doar trei personaje (ceidrept, cel mai bine conservate): Baba şi Moşul împreună, înjilţuri ritualice, şi, la vreo 20 de metri depărtare – Mireasa. Şiaceste statui-stane au scăpat ca prin minune de campaniileexcesului de zel ateist, rămânând spre a uimi încă multe ge-neraţii cu patetismul lor primordial, cu abstractele şi incerteletâlcuri ajunse până la noi.

Multe Babe au fost, şi poate mai sunt, şi pe teritoriul si-beriano-mongol sovietic. În expediţiile sale în Rezervaţia na-turală Pavdinsk, le văzuse şi poetul-avangardist VelimirHlebnikov şi eu îmi amintesc ad hoc că, în masivul său volum„Tvorenia” („Creaţii”), apărut în 1986, am citit unele poeme(sau doar unul singur?...) inspirate de Babele tuciurii asiato-mongolo-siberiene şi îmi zic că, atunci când revin la Chişi-nău, să găsesc respectivele texte şi, eventual, să traduc cevapentru paginile cu impresiile de călătorie prezente. Gândeamacestea, propunându-mi-le drept una din dorinţele pe care nuaş fi vrut să le cred, totuşi, futile, în vreme ce, conform an-cestralului tabiet, înconjuram şi eu, de trei ori, trioul momâi-lor, spre Mireasă făcând cei 20 de metri, astfel că aveam timpsă coc bine jelania în conştiinţă. Cum s-ar spune, înconjurândmomâile, în gândul meu conjuram întru bunăvoinţă anumitespirite mistice, chiar dacă nu prea ştiam care anume. Acelaşilucru îl făceau şi câteva duduiţe, de la care aflarăm că suntabsolvente ale şcolii medii şi veniseră să se roage Babei, Mo-şului şi Miresei să le ajute la examenele de admitere la oa-rece instituţie de învăţământ superior. Bineînţeles, tinereleerau mult mai versate în spiritologia locului. Noi nu eram

decât nişte veleitari curioşi şi,uneori, chiar bântuiţi de poe-zie, pentru „a trăi Diversul”,cum zicea Victor Segalean.

Dar de la acest Victor sătrecem la un alt Viktor, careşi-a semnat importantele cărţicu prenumele de Velimir.Hlebnikov.

(paranteza cu babelelui Velimir Hlebnikov

Revenind la Chişinău,ajungând la notele de mai sus, deschisei volumul lui Hlebni-kov şi găsii poemul din 1919, intitulat „Baba de piatră”. Celpuţin în fragmentele pe care le-am găsit potrivite, textul mi s-a părut ca făcând parte, parcă, din acea atmosferă, aurăpoate, pe care o încercam acolo, peste multe fuse orare, latroiţa păgână Baba, Moşu şi Mireasa. Judece şi cititorul:

Bătrânul cu o cârjă noduroasăŞi liniştea ca şi înfermecată –Pe-acolo, împietrit hohotitoare,Tu ca o rusalcă stai pe hoitulUnui mamut miţos.Bolborosesc sau gângurescPoveşti ştiute despre astă lume,Iar femeia-idol, chipul ei cioplit,Este chiar al vieţii basm de stei.

Dar sunteţi mai multe, şi v-au modelatRâvne vechi, necesităţi păgâne,Înmulţindu-vă din zare-n zare.Sumbre arătări, vedenii austere.La gât, şiruri de salbe zgrunţuroase.Semeţii vulturi nu au cum pricepePoveşti alcătuite-n Orient.Iar cea idolă însinguratăStă cu fixu-i zâmbet, nemişcat,De-al lumii tată ziditor uitată, –Pe sânii ei doi stropi de rouă parA fi maméle de argint opac.Aici sorocul ei întunecatA trezit noptaticul vultanŞi gâţele-i în răsucit răsfir

Tăcerilor le-ar fi de frâu, zăbală!......................................................... ...........................................................Este chiar îndemnul: Scrie, scrie,Mutule rătăcitor prin lume.Dar ce-ar râvni oare adolescentulPrin molitva lui întrargintată?Ar fi bocet ea, că nu-i a luiCalea Laptelui? „Sub pulberea vechimii,Palpită şi suspină mii de vieţi!Şi eu aş fi ca ultimul zugravAl pământului cuprins de spaimă.În orice zi, aştept să fiu răpus.Dar de ce aş fi? Pe toţi iubindu-i,Iată-mă ajuns şi-n aste vremuri,În stepa paparudelor de piatră”.Venii şi mă-aşezai aici, cu mânaÎndepărtând o carte-nflăcărată,În timp ce pruncului ce plânge, lunaÎi oferă-o stea ca pe-un covrig. „Dar câtMi-ar mai trebui în viaţă? Ceva pâineŞi câţiva stropi de lapte,Şi-acest cer,Şi înalţii nori rătăcitori!”Îmi plac femei ce dau în pârg, de roadă,Şi-astea care încă nu au dat în floare.Şi eu anume-aş fi cel ce se zbate

În năvodul Căii Înstelate...

ZBOR PESTE MĂNĂSTIRE

Leo Butnaru

JJUURRNNAALL MMOONNGGOOLL

timpurile pot deveni miste-rioase. Pot deveni plă-pânde, dulci,parfumate deflori sau arse de secetă.

- Mie, îmi placeanotimpul toamnei. Cât degingaşe sunt brânduşele şicât zemoase sunt mereleDomneşti. Dar, iarna-i înspatele nostru, îi simt ra-zele cu dinţi...

- Pe unde o fi că-rarea? Pe unde o începemnoi? Ce ar fi ca-n urmanoastră să rămână o sin-gură linie de paşi?

Băiatul înţelese dorinţa fetei şi o luă în braţe.Linia paşilor băiatului deveneau vizibili de la distanţă.Până când fata l-a rugat să meargă să-i arate floareade colţ.

A înflorit teiul

Niciodată, sau aproape niciodată, nu m-am în-tors din drum şi mai ales, nu am privit înapoi. Nici cândam simţit că-n spatele meu, se căţărase iarna.

Intr-o noapte, am visat că un balaur a intrat îngrădinuţa casei şi a devastat toate florile de narcise.

Intr-o toamnă am plantat doi duzi, cu gândul cămă voi îmbogăţii de pe urma viermilor de mătase. Gân-duri frumoase dar neaducătoare de bogăţie. Timpul nueste pierdut, poate, voi ajunge pe un vapor şi-mi voi de-clama versurile.

Răspunde-mi la telefon. Vreau să te anunţ că aînflorit teiul de la poarta casei mele. Sigur, va fi o maresărbătoare. Mai ales că e prezent şi Eminescu.

PPRROOZZAA

Amintiri

Cu Magda, am râs şi am dansat o întreagă no-apte.

Cu Magda, m-am aşezat într-o barcă pe apaunui lac şi am început să vâslesc, în timp, ea, din ce înce mai des, îşi ducea palma la frunte, pentru a-şi netezipărul.

Cu Magda, am început să ascultăm muzica luiAmadeus Mozart.

Cu Magda, am stabilit momentul când să neunim gândurile, privirile şi visele.

Iţi privesc, Magda, chipul proaspăt ca un tranda-fir abia deschis.

Te privesc, Magda, ca şi atunci când mă învâr-team, printre grămezile de lubeniţe, unde tu erai vân-zătoare.

Te privesc, Magda, ca şi atunci când am muşcatdintr-o felie dulce şi zemoasă, apoi, îţi aminteşti, te-amsărutat.

Alte amintiri; De ziua solstiţiului de iarnă, ne-amplimbat într-o sanie pe drumul dintre progradea satuluişi dealul Jălăriilor.

Tot ce facem e fără grabă. Graba nu aduce lanimic bun.

Floare de colţ

- De unde vine spre noi, liniştea? întrebă fata.- De undeva, poate, din marginile cărărilor de

iarbă, răspunse, băiatul. Poate din acest motiv, ano-

Trei proze / Cât trei vise

Miron Ţic

UN „PITIC” ÎNFRUNTĂ URIAŞII

Propun această mini foto – cronică ilustrei reviste „OglindaLiterară”, convins că spiritele adevărate vor tresări în arhitectura lorintransigent – investigatoare. Trăim astăzi o eră nouă a imaginii, avizualităţii lucid-neiertătoare.

Cu toate acestea, ar-hiva cinematografiei ro-mâne pare a fi în adezvălui şi pentru copiiinoştri figurile coloşilor poli-ticii ai sfârşitului de secolXX. Noi, părinţii, nu avemvoie să uităm; ei n-au voiesă nu ştie.

Nicolae Ceauşescu– Nixon

Cele trei foto – documente, via fostului Agerpres, ajunse la

prima mână în redacţia unde lu-cram, le păstrez şi acum în ar-hiva mea, ca pe nişte obiecteale fricii (Ceauşescu), ale exta-zului nedovedit (Nixon), ale revărsătorului de cultură şi eroism(Charles De Gaulle), ale marelui mister extern – oriental (Mao Tze-dun).

Nicolae Ceauşescu – Charles De Gaulle

Le-am păstrat într-o lucarnă febrilă a bibliotecii mele. Acum mădescarc de această obsesie şi datorie, în căutarea altor „coloşi” ai

lumii, care nu prea se grăbesc să se arate…

Ceauşescu – Mao Tzedun, 1971

Precizez că întâlnirile lor suntautentice – şi s-au produs la date pecare dicţionarele consemnează (Mao,1971). Eu, mai puţin…

Gheorghe Istrate

Triptic foto – documentar din secolul trecut…

NN OO TT EE SS

Francesca este o poveste a ultimilor ani scurşipe un fond de nesiguranţă socială şieconomică.Booby Păunescu a a avut ambiţia să re-gizeze un film fără a urma o şcoală de profil, a făcutun curs de regie la Los Angeles, a apelat la sfaturileprietenului său Cristi Puiu care a fost şi producătorulacestui film.După ce-am văzut filmul, am rămas puţincu ochii în gol la ecranul cinematografului Studio:ce-ai putea spune despre el? Că scenariul e unul realist,că povestea e inspirată de un eveniment nefast?

Că Monica Bârlădeanu merită un premiu pentrufelul în care „a ţinut” tot filmul?

Da, cred că aici e cheia. O fată din Româniavrea să plece în Italia, pentru un salariu mai bun.Prie-tenul ei (Dorian Boguţă) e hărţuit de recuperatori şinu găseşte ieşirea din acest coşmar.Francesca vreasă-i dea bani pentru a-şi achita datoria înainte de apleca în Italia dar ratează acestă încercare. După cepleacă, în autocar, în clipa în care primeşte un tele-fon şi este anunţată de nenorocirea, pînă atuncinumai presimţită, cînd se apleacă spre şoferul auto-carului şi îi spune ceva în şoaptă, înţelegi că îi spuneacestuia să oprească ca să se poată întoarce în loculunde prietenul ei a fost lovit în primul rînd de pro-stie.Aici scenariul lasă puţin de dorit, dar de unde săscoţi fazele tari care dau culoare? Păi ce afacerist eacela care împrumută bani de la nişte indivizi cărorale ocoleşti şi privirea dacă îi întîlneşti pe stradă şi asta

O poveste despre sacrificiuşi prostie - Francesca

Vineri, 15 august, aavut loc cu ocazia zileimunicipiului RâmnicuSărat o manifestare cul-turală, ai cărei gazde aufost doamna Valeria Tăi-cuţu, redactor şef al re-vistei Spaţii Culturale(Râmnicu Sărat) şi dom-nul Gheorghe Neagu, re-dactor şef al revisteiOglinda Literară (Foc-şani).

Printre invitaţii deseamă s-au numărat şi

domnii Radu Cârneci, care şi-a lansat cartea „Cân-tarea Cântărilor” şi Nicolae Drăgan ce a lansat carteade proză scurtă „Fantoma”, care a glumit spunândcă pe lângă volumele prezente în sală, portbagajul

în condiţiile în care maidepinzi şi de alţii ca afa-cerea să iasă bine.Neuităm cum personajulMiţă e hărţuit de mafioţi,dar nu simţim prea multămilă pentru el şi nu empa-tizăm nici cu Francescacînd se agită pentru a-iface rost de bani.Motivulacesta colorat penibil alhărţuirii e salvat prin felulîn care îşi joacă rolul Mo-nica Bârlădeanu.Or, să nuuităm că miza ei e dublă: vrea să plece în străinătatesă muncească fără să ştie sigur ce o aşteptă, deci îşiasumă deja un risc.De fapt, Francesca e cea hărţuităphisic de păpuşa de cîrpă numită Miţă.

Miţă nu este nici pe departe un personaj tra-gic.Singurul merit al personajului este că stau hainelebine pe el.În rest, el se poate contopi cu celelalte per-sonaje, prietenii Francescăi, apariţii fantomatice înviaţa ei.Am privit filmul mai degrabă din perspectivascenariului, deşi nici regia nu e de lepădat.BoobyPăunescu nu ne-a omorît prea mult cu tăieturi demontaj, dar a creat nişte cadre mai degrabă înguste,concentrate pe subiect ca un haiku.

Cred că filmul acesta nu se poate gîndi ca unulcare e făcut de un debutant, şi nu un debutant obiş-nuit, ci unul care a învăţat regie „din mers”.Este me-ritul lui Booby Păunescu şi este cu siguranţă talentat,dar ca spectator, ai aceleaşi pretenţii ca şi de la alţiregizori.

Violeta Ion

Alexandra Popa

său era plin de cărţi, ce-şi aşteaptă cumpărătorii. Încentrul atenţiei au stat şi revistele culturale OglindaLiterară, Spaţii Culturale şi Diagonale. La invitaţiadoamnei Manta Tăicuţu, oaspeţii au recitat poezii. Însfârşit, la sfârşit o parte din ei fiind răsplătiţi cu di-plome şi premii „de criză”, cum a precizat domnulGheorghe Neagu.

Câţiva membrii Cenaclului vrâncean „DuiluZamfirescu” prezenţi la Festivalul Culturii Râmni-ceane şi beneficiarii unor diplome de recunoaşterea contribuţiei lor în susţinerea revistei Oglinda Lite-rară: au fost: Gheorghe Mocanu, Ştefania Oproescu,Mariana Vârtosu, Gheorghe Suchoverski, Stan Bu-deanu, Mihai Ganea, Gabriel Funica, Adrian Jugaru.Printre oaspeţi s-au mai numărat şi Leo Butnaru, Ma-rius Chelaru.

Momente literare au fost susţinute şi de reci-talul studentei la Conservator Ramona Nicolau, sec-ţia canto.

Festivalul Culturii Râmnicene

încă din vremea dacilor de zarabi, veche ramură conducătoare dinneamul băsărăbesc. A spune acest lucru cu dovezi irefutabile fuţinta lui de viaţă pentru că după teza de doctorat „Vladimir Streinu,critic, istoric literar, estetician al poeziei şi poet”1, se aplecă cu toatăsârguinţa asupra studiului monografic „Gheorghe Şincai”. Să fi fostîntâmplător? Aşa aş fi putut crede dacă Serafim Duicu ar fi fost unstrăin de noi. Dar a plecat de aici, de lângă sfânta noastră mănă-stire Tismana, pe care toţi cei care ne-am născut pe aste melea-guri o preţuim. O preţuim şi o iubim, cum îi iubim deopotrivă peMircea cel Bătrân şi pe duhovnicul lui „kir popa Nicodim” care-l în-văţă pe voievod la Tismana, în veacul al XIV-lea, să citească şi săscrie dar şi cum să se roage ca să-i bată singur cu oastea sa peturci la Rovine.

Zice autorul chiar la începutul cărţii „Pe urmele lui Gheor-ghe Şincai”2, prima lui monografie, premieră în istoriografia literarăromânească:

„Din Şinca Veche se trage Gheorghe Şincai. Toată parteaaceasta, de la poalele Perşanilor şi până la Avrig, e vechea „ţară” aFăgăraşului sau a Oltului, din care ar fi pornit şi legendarul descă-lecător al Ţării Româneşti, Negru Vodă. Locurile au fost vreme în-delungată sub stăpânirea domnilor munteni. Mircea cel Bătrân seintitula şi „herţeg al Almaşului şi Făgăraşului” şi a ridicat o bisericăla Scoreiu.”3

Cinci ani a lucrat la această monografie, trei ani la o ana-liză totală a operei lui Samuil Micu4, altă premieră absolută în isto-riografia literară românească şi patru ani la cea lui Petru Maior5,realizând un triptic monografic de mare valoare şi sinteză referitorla Şcoala Ardeleană. Împlinind cu maximă fidelitate o obsesie maiveche privind iluminismul transilvănean, el realizează o extrem devaloroasă incursiune în biografia celor trei mari personalităţi isto-rice ale Ardealului din perspectivă contemporană. Trei mari corifeiai Şcolii Ardelene asupra biografiei cărora merită, măcar în treacăt,să reamintim şi noi câteva date pentru identificarea ideii centraleurmărită de Serafim Duicu în elaborarea monografiilor privind opera

lor: originea poporului român şi a limbii ro-mâne, continuitatea românilor pe teritoriulfostei Dacii.

Gheorghe Şincai, (1754-1816)urmaş al lui Ioan Şincai din Şinca Veche,istoric şi filolog român, ca director generalal învăţământului primar unit din Transilva-nia, fu primul care ridică între 1784-1794numărul şcolilor româneşti către cifra detrei sute. A strâns sute de documente, al-cătuind prima colecţie privind istoria româ-nilor pe baza căreia scrie ”Hronicaromânilor şi a mai multor neamuri” o operăreprezentativă pentru dezvoltarea istorio-grafiei româneşti. L-a ajutat pe SamuilMicu la elaborarea primei gramatici tipăritea limbii române. A simplificat ortografia şia militat pentru înlocuirea în scrierile laiceşi în învăţământul în limba română a litere-

lor chirilice cu cele latine. A editat manuale şi lucrări de populari-zare a ştiinţei. De ce şi-a dedicat viaţa asupra unor astfel de ţinte?Scrie Serafim Duicu în monografia sa:

„Locuitorii Ţării Făgăraşului au fost, din timpuri străvechi,crescători de vite şi agricultori. Bărbaţii erau oieri în munţi, unde seîntâlneau cu cei din Oltenia şi Muntenia în bună frăţietate. Cum isto-ria le-a fost vitregă prin vremuri, au coborât pe celălalt versant almasivului Făgăraş, nu numai cu turmele, ci şi cu tot ce agonisiseră,întemeind acolo, în zonele subcarpatice, o salbă de sate, circa 90la număr, de „ungureni”, care-şi păstrează până astăzi portul spe-cific şi unele obiceiuri. Muntele le-a dăruit o conformaţie sufleteascăspecifică: dârzenie, spirit justiţiar isteţime, dragoste faţă de naturăetc. Înfrăţiţi cu apele şi codrii, ei au conservat mai bine tradiţia şi auînţeles să lupte pentru păstrarea ei. Cultul trecutului şi cultul fru-museţii limbii, aceasta şlefuită întâi de doină şi baladă, ne vin şi dela ei, cum ne vine şi întâiul sistem filosofic original românesc, cel allui Lucian Blaga.”6

NNOOTTEESS

SERAFIM DUICU – OBÂRŞIISTRĂVECHI

Se împlinesc în anul 2009, la6 august, 71 de ani de la naşte-rea la Tismana a istoricului lite-rar Serafim Duicu, unul din mariipatrioţi ai neamului românesc cuobârşie în vatra milenară a Ti-smanei, leagăn al neamului ba-sarabilor întemeietori de ŢarăRomânească.

Tismana, cu văile, munţii şiplaiurile ei nu fu numai un leagănal patrioţilor de ev mediu ce fă-cură din voivodatul lui Litovoi unloc de adăpost, o zonă de prote-cţie a băştinaşilor contra hoar-delor tătare şi maghiare. Ci ea fu

unul din centrele vitejilor geţi din linia sudică a Carpaţilor ce păstra,prin păstorii satelor din munte, elementul autohton în faţa latinizăriiromane din jurul castrelor Pinoasa-Vârţ de pe râul Tismana şi ValeaPerilor – Cătune de pe râul Motru.

Arhetipul de muntean dârz şi patriot răsări deci din neguravremii la Tismana iar Serafim Duicu fu unul din vlăstarele lui, ceprinse rădăcină peste munţi printre patrioţii Ardealului aşa cum Ge-orge Coşbuc veni, parcă în compensaţie, din Transilvania la VilaSfetea, pentru a semăna un arbore de românism ardelean pe Valea„Tismenii”.

Nu întâmplător aceste lucruri le-a legat Dumnezeu aici laTismana, pentru că învăţătorul Nicola Chiţiba, finul lui George Sfe-tea, fu şi dascălul lui Serafim. Iar când dascălul şi Elena Coşbucaleseseră pentru frontispiciul noului corp al şcolii primare din Ti-smana îndemnurile lui Spiru Haret „Luminează-te şi vei fi!”, „Voeşteşi vei putea!” , scrise cu litere mari în relief,Serafim Duicu fu unul din aceia care cu si-guranţă că le citi şi le desluşi înţelesul. Şinu fu singurul căci mulţi din cei care astăzifac onoarea Tismanei, îşi amintesc cumexigentul învăţător şi director Chiţiba, îiscotea de ureche în curtea şcolii când „selăsau pe tânjeală de carte” pentru a citi deacolo sfaturile lui Spiru Haret.

Aşa se făcea şcoală atunci, maicu plăcere lăuntrică, mai cu impuls deafară şi nu-i fu deloc silă de carte lui Se-rafim Duicu de îndată ce el însuşi se hotărîsă se facă învăţător. Fu remarcat însă laŞcoala Normală de la Târgu-Jiu de profe-sorul de limba română C. Gorun, care-l în-demnă să se dedice literaturii. Ştia pedinafară încă de la Tismana poeziile clasi-cilor, temele sale dezvăluiau un talent nativspre meticulos, spre scrierea de rigoare documentară iar culesul depoezii şi povestiri de natură folclorică deveni o cutumă plăcută pen-tru el.

Dar până la apariţia primei sale culegeri de folclor poeticdin judeţul Mureş, în colaborare cu Lazăr Lădariu, „Mureş pe mar-ginea ta”, vor mai trece ani mulţi de trudă pentru afirmarea sa de-plină. Să observăm că, făcând Facultatea de Filologie a Universităţii„Babeş-Bolyai” la Cluj, aceasta asigura forţa de muncă în primulrând în Transilvania. Prin repartiţia sa ca „profesor la Centrul Şco-lar Forestier Blaj, judeţul Alba”, el plonjase în plin necunoscut, într-un teritoriu cu obiceiuri puţin deosebite de cele olteneşti şi în careera singur, trebuind să acceadă ierarhic pe treptele societăţii, fărăpile, fără sfătuitori apropiaţi şi fără experienţă de viaţă.

SERAFIM DUICU – UN ARBORE DE ROMÂNISM, ÎN-FLORIT ÎN ARDEAL

Dacă Serafim Duicu trecu peste munţi nu înseamnă că-şitrădă neamul, pentru că ştia că şi acolo erau fraţi de-ai lui conduşi

SERAFIM DUICU (1938-1996)- O SĂMÂNŢĂ RODITOARE DIN PĂMÂNTUL TISMANEI -

Dând autografe la biblioteca din Târgu Mureş

Nicu N. Tomoniu

SSEEMMNNAALLEE

În anul 1765 germanulLessing (1729-1781) publicaun studiu ,,Laocoon’’ , co-mentând cu instrumentelepoetului, celebrul grup Sta-tuar , aşa cum va face maitârziu ,Alexandru Odobescuîn ,,Pseudo-chineghetikos’’ -,,Laocoon’’ sau despre mar-ginile respective ale muzicii şi

ale picturii. Poetul german,de pe poziţii iluministe,făcea ocomparaţie clasică între anticul grup statuar , dedicat lui Lao-coon,şi textul pe aceeaşi temă, ca fragment din epopeeaEneida de Virgiliu. Să lămurim că Laocoon a fost preotul tro-ian care s-a opus introducerii în cetate a uriaşului cal de lemnîn pântecul căruia erau soldaţi greci care au deschis porţile.Preotul este pedepsit de Neptun , zeul mării. Grupul statuarînfăţişează pe Laocoon şi cei doi fii ai săi încolăciţi de şerpide o lungime neobişnuită. Încătuşarea celor trei sugereazăideea unei fugi oprite, împiedicate,imobilismul făcând partedin mişcarea dramatică interiorizată a elementelor compo-zite.

În mod ciudat,deşi preot, artistul şi-a dezgolit persona-jele, sfidând morala,prejudecăţile timpului, ca o impietate. Unpreot-nud este precum ,,Rugăciunea’’ lui Brâncuşi în cimiti-rul din Buzău ,sfidând convenţiile ortodoxe.

Personajul antic-Laocoon , i-a oferit prilejul artistuluianonim de a pune în valoare dramatismul încleştării prin forţabraţelor, încleştarea muşchilor, a articulaţilor, omogenizareatrupului care pare a fi mai curând al unui atlet,de o perfectăfrumuseţe laică.

Din Laocoonul antic Brâncuşi a reţinut decât capul ca ele-ment esenţial în dramatica încleştare dintre viaţă şi moarte.Celelalte elemente complementare precum încordarea vi-scerală a trupului, muşchilor,au fost anulate.

,,Capul lui Laocoon’’ este o lucrare sculptată datată 1900pentru care primeşte medalia de bronz,socotită fiind un ,,stu-diu’’ pentru ,,concurs de natură’’ ,,Cap de expresie’’ vor urmaatâtea altele: ,,Ecorşeul’’ (1901), ,,Carol Davila’’ etc. care pre-ced plecarea la Paris,cu popasuri în Budapesta, Vienna, Ger-mania. Din 1905 datează preocuparea pentru Capete decopil şi busturi -,,Orgoliul’’ , ,,George’’, ,,Supliciul’’, ,,Copil dor-mind’’,făcând primii paşi spre modernizarea lucrărilor, de lastudiul după natură spre ovoidul cosmogonic,o reformulare aesteticii de interiorizare a mesajului sculptural.

,,Capul lui Laocoon’’ este minuţios modelat aşa cum li secerea în primii ani din atelierele şcolare de artă, lucrărileavând mai întâi rosturi sau funcţii didactice.

Pe artist îl interesa fizionomia ca element portretistic defotografie. Începând cu ,,George’’ (1911) artistul elimină de-taliul recurgând la ceea ce este definitoriu în construcţia vo-lumelor. Oamenii, mai ales copiii trăiesc o dramă ,,(Supliciul)’’cu o gravitate matură sau cu o mândrie nedisimulată,adole-scentină specifică vârstei (Orgoliul).

Cu atât mai mult l-a interesat Laocoon ca apărător sa-crosant al vieţii. Fără a fi creator în anatomia sculpturală a fi-zionomiei detaliului, artistul care era şi un bun grafician,pictorşi fotograf, ca arte complementare, a pus în valoare fiziono-mia psihologică a crispării dureroase, disperate, o mimicăautentică a încleştării duse la paroxism.

În memoria Ioanei Dumitriu, Phoenix Symphony Orche-stra îi dedică fostei violoniste românce, trei concerte

În dimineaţa zilei de vineri, 17 iulie, ȋn Phoenix, Arizona, soa-rele nu a mai răsărit pentru violonista Ioana Dumitriu. După o luptăcu cancerul care a durat 18 luni, aceasta a trecut în nefiinţă, la ora3:50AM, la Sherman House Hospice. I-au fost alături în ultimeleclipe de viaţă, membri familei şi câţiva prieteni apropiaţi. Ioana Du-mitriu a părăsit Arizona, Phoenix Symphony Orchestra, unde eramembră de aproximativ trei decenii, dar şi pe cei dragi, plecândspre o altă lume.

La începutul anului trecut, Ioana Dumitriu este diagnosticatăcu cancer metastatic. Boala debutează, însă în 2001, când în urmaunei mamografii, violonista află că are un nodul tumorar în stadiu in-cipient. În 2004, rezultatul biopsiei indică o înrăutăţire a situaţiei, iarverdictul medicilor este nici mai mult nici mai puţin decât cancermamar. Fire optimistă, aceasta nu se lasă intimidată de suferinţă şide aceea, în 2008, refuză chimioterapia. Mai mult, se apucă să stu-dieze pe cont propriu diverse metode naturiste de tratament. O datăpe săptămână, merge în Mexic, pentru a urma terapii alternative.Are încredere în viitor şi din acest moment, nu mai luptă pentru dru-mul ei în viaţă, ci pentru viaţa însăşi.

Ioana Dumitriu, în persoana căreia am pierdut o prietenă, nua abandonat nici o clipă, speranţa. Am cunoscut-o pe violonista ro-mâncă la un concert al orchestrei "Phoenix Symphony". I-am pro-pus atunci, un interviu şi ne-am întâlnit apoi, la restaurantul Mimi'sCafe, din Glendale. Aici mi-a depănat istoria vieţii ei. Fără a fi ur-mărită de obsesia bolii, a zâmbit, a râs, a vorbit într-un ton pozitiv,timp de trei ore, cât am stat cu ea la taifas. Mărturisesc că mă aş-teptam să aud clasica poveste de succes, despre un om cu o evo-luţie normală, într-o ascensiune programată încă din copilărie. Amfost surprins să descopăr că lucrurile erau diferite, că se dezvoltaseîn condiţii neobişnuite.

Născută pe 20 iunie 1950, într-o familie săracă din Dărmă-neşti, Ioana Dumitriu cunoaşte neajunsurile materiale de la o vârstăfragedă. Când împlineşte şase ani este adoptată de o familie de in-telectuali maghiari din Bucureşti. În paralel cu şcoala normală, frec-ventează şi şcoala elementară de muzică, unde studiază vioara.Unei copilării nefericite i se adaugă traumele din timpul adolesce-nţei. Odată ce află cine îi sunt părinţii naturali, le face o vizită. Con-trastul izbitor dintre mediul de viaţă cu care era obişnuită şi ceeace vede acum, o determină să se gândească la faptul că rădăcinilenou descoperite o vor trage în jos şi îi vor afecta viitorul. Se apucăserios de studiu.

După multă muncă, în 1973, Ioana Dumitriu este proaspăt ab-solventă a Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” dinBucureşti. Se căsătoreşte în acelaşi an, cu Dan Dumitriu, un colegmai mare, de la violă, pe care îl cunoaşte în timpul studenţiei, în1969. Împreună, au trei copii - Monica (1975), Roger John (1983)şi Robert Daniel (1988). În 1979, Dan îşi îndeplineşte visul şireuşeşte să părăsească România, pentru Statele Unite. Soţia şi fiicaîl urmează în 1980. În 1981, având deja un masterat în vioară,Ioana Dumitriu se angajează la Phoenix Symphony Orchestra. În1986, membri familiei Dumitriu primesc cetăţenia americană.

Ioana Dumitriu va rămâne la Phoenix Symphony Orchestrapână în ianuarie anul acesta. Printre pasiunile ei se numărau găti-tul, counseling-ul, tricotatul şi îngrijirea celor două animale de com-panie – o căţeluşă, Lala şi Noah Bird. După momentul interviului,am revăzut-o pe Ioana Dumitriu la o întrunire românească creştin-culturală, în Surprise. De asemenea, am mai discutat cu ea, dincând în când, la telefon. La fel de prietenoasă cum o ştiam, mă in-vita de fiecare dată, la concerte.

Din nefericire, cancerul a curmat acest destin frumos împlinit.Ioanei Dumitriu îi supravieţuiesc soţul, Dan, membru la aceeaşiPhoenix Symphony Orchestra, cei trei copii şi singurul nepot, ZionNoah Henderson. Serviciul divin de înmormântare va avea loc vi-neri, 24 iulie 2009, ora 1:00pm, la Desert Hills Mortuary, 6500 E.Bell Rd., Scottsdale, AZ.

Viorel Avram

Sculpturadidactică

Octavian Curpaş

VIOLONISTAIOANA DUMITRIU

A PLECAT...

Văzul şi liniştea

… şi mă înveselesc în acea înmiresmată a crângului ei desuflet, cu o mantie stelară pe umeri, cu foşnetele nopţii căutându-mi fiinţa, din nerostirea gândului până-n odihna unei părelnice la-crimi. Cum, Doamne, să mai fiu eu însumi, când am cunoscutnemoartea, risipindu-mă în ochii ei căprui?

Cugetări profunde şi calme, sunt versurile Anei Hâncu,murmure abia pâlpâind pe baiera unui dor fără leac, fără stingere,cuminţenii fragile pipăind rotundul cuvintelor, cât să nu rănească cuele nici văzul, nici liniştea lui: “mi-ai lăsat umbra / să şterg cu ea, /aburul dens dintre pleoapele / zbătându-se să-ţi oprească / zborul!/ O pană s-a prins de candela / gândului care-ţi luminează / cărarea!/ să-şi odihnească / Aşteptarea…” (Călătorule).

Vârstele poetei tind spre un viitor constant şi din ce în cemai bine definit, câtă vreme trecutul îi o umbră oriunde, oricând, cao rană ce refuză să se vindece, şi din al cărei izvor tot curg poememărturii despre sinele nepereche, întru rămânere: “Mi-aşez genun-chiul în tainică / mătanie, / pe piatra de lângă fântână / ca privireasă mi se-ntâlnească / în licărul viu al izvorului - / numai el îmi poateoglindi / chipul de început al iubirii / că să pot săruta / urma paşilortăi…” (Urma).

Volumul “Ochii timpului” apărut la Editura Karta-Graphic înanul 2009, e un mic evangheliar adunând în poeme blânde luminaunui suflet de tot aparte, ce se arată lumii lipsit de artificii sau măşti,într-o limpede, cursivă expresie: “Timpul mi-atârnă în plete / lungi to-

Ana Hâncu: “Ochii timpului”,Editura Karta–Grephic, 2009

amne! / Iarna, luciul îngheţat al tă-cerii, /mi-l sudează de tâmple / şivârtejuri de vânt îmi zdrenţuie /pasul … / sub valul ce mă lea-gănă-n buza de golf, / glas de si-renă /mă îmbie, mă cheamă… /Ajută-mă Doamne! / să nu vreaus-aud! Ajută-mă Doamne! / săajung să mai muşc / din miezulfierbinte / al iubirii!”(Ruga).

Dar, poeta este mult maimult decât vedem ori credem căam înţeles, firea ei şi simţul deve-nind una, tocmai când, aproapeîmblânziţi de cursivitatea textului,credem că am descoperit măsuraşi tehnica scriiturii, uimindu-nebrusc de poeme cu adevărat ge-niale, ce ar face cinste oricărei im-portante semnături a liriciicontemporane: “din care ţărm m-ai adus, / în ce seară tăcută, / încare apus, / o Ursitoare cu ochiiplini de ploi / mi-a cernut peste umerii goi, / stropi de pelin? / Cumsă port sacul prea plin, / al atâtor poveri, / care-i obârşia atâtor / du-reri? / Spune-mi măicuţă, / dacă ştii, / noi mai putem fi copii? / Visul,speranţa sunt de azi? / Când ni s-a rătăcit vâscul / printre brazi? /Eu nu-mi mai amintesc mamă, / cum arată / lacrima de râs înmire-smată!? (Mamă)

Numai cel ce simte şi ştie, laudă, numai cel ce iubeşte, de-pune mărturie. Ana Hâncu Este o POETĂ, că de nu ar fi, nici nu arfi existat. Ave!

FFUU LLGGUU RR AA ŢŢ II II

Într-o Miercuri - zi de post când sfiinţii mănâncă prune afu-mate din podu’ norilor -, Doamne Doamne îl cheamă la ora de ru-găciune pe Petre sfântul. Toader a potcovit caii, Ilie a uns trăsuracu păcura norilor, aşa că zor-nevoie coborâţi pe pământ - ceasu-rile douăsprezece să vă prindă în crâşma scriitorilor „Boema 33”din Piaţa Romană, nu înainte de-a trece pe la Cuvioasa Para-schiva ce-a pregătit două ulcele: una cu lacrima cerului, să-şi în-moaie pana de gâscă când scrie subsemnatul, a doua plină ochicu o bucată de curcubeu, mărunţit, dospit… să aibă culori picto-riţa Cătălina Drăgulin.

- Doamne, că intrăm în păcat, azi la modă sunt nudurile?!! - Măi tărtăcuţă, ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place! Nu fiţi

neamuri proaste, nu staţi în capul mesei ca la pomană, ascultaţi,nu puneţi întrebări, nu vă întindeţi la caşcaval. Se scot din desagăpuncte şi virgule, nu sunt scobitori! Voi sunteţi ochii şi urechilemele, iar ei sunt singurii care mă iubesc şi cred în mine. Vineri,după slujba de Vecernie (fără floricele, scurt, la obiect! ), îmi spu-neţi despre fiecare ce hram poartă?!

Florentin Popescu:… cu pălărie pe cap - din Obor, nu florentină! -, cultivă cu-

vinte pe ogorul tăcerii, prăşeşte frazele, smulge din rădăcină cu-vintele pompoase, prost şi deştept. Lup singuratic, botează mieii,sărută căprioarele, potcoveşte măgarii iar seara adună ouăle dincuibar şi le vinde la piaţă, încondeiate. Dacă te laudă, să te laşide scris!...

Baki Ymeri:… îndrăgostit de Cosânzenele noastre, îi place ciorba de

burtă şi tot pe burtă le sărută. Fluture de zi şi noapte, „Zboarăprintre cuvinte”. Odihnite-n poemă, ele devin antologii româno-al-baneze.

Monica Mureşan: … a scris volumul de versuri „Trecere de pietoni”. Zi de zi,

cu poala plină de melci, se opreşte la semafor şi-i învaţă sătreacă strada. Normal să fie amendată/pe trecerea depietoni:/fusta o avea crăpată/bluza nu avea butoni…

Mihai Antonescu: … staroste peste cuvinte, doarme cu hangerul la sân. El are

doi Dumnezei, pe mata tălică, şi pe Tudor Vladimirescu şi susţinesus şi tare că apa Iordanului e matcă a Jiului şi zaibărul e mai bun

decât Lacrima lui Hristos. Scrie proză noaptea, dimineaţa – poe-zie şi-n zile de post – cronici literare.

Victor Sterom:… nu are cal, iesle de fildeş, pocal de aur cum avea Inci-

taus, calu’ lui Caligula. El, în Bucureşti vine cu trinu’ la clasa pro-letarilor. Ne iubeşte, scrie despre noi, ne mai muştruluieşte cândpăcătuim, şi confundăm iubirea cu dragostea, prietenia cu ome-nia. Isteţ cu zece la pricepere, totuşi, nu pricepe de ce buzoieniitaie gâtul la cal să fure clopotul. Îţi spun eu: ca să îl pună la boi!

Florian Huţanu:… când nu desenează mesteceni, aşteaptă rătăcit printre

trestii să plouă cu stele şi cuvinte învelite-n uitare. Zugrav şi poet,zâmbeşte cu viclenie când se nasc fecioarele dăruindu-le câte-ooglindă. Pe peronul gării aşteaptă marfarul cu amintiri, maci, ca-stani înfloriţi, vise prăfuite. Timpul bătrân rostogolit peste amintiri,buletin de ştiri: prietenii s-au rătăcit la marginea cuvintelor. Nimeninu mai înţelege nimic; nedumerit în echilibru, râsul deretică in-somnia poetului.

Ana Hâncu:… rămâne mireasa cuvintelor. Ana de Bretania căsăto-

rindu-se cu Louis al XII-lea în 1499, se spune că e prima femeiece-a îmbrăcat rochia de mireasă. Ea o-mbracă în fiecare zi,muşcă din „Fructul oprit” fără teama de „Obsesia unui proces”cu Adam, neinvitat la nunta cuvintelor.

Ion Iancu Vale:… doarme cu sâneaţa-n pod şi butoiaşul cu praf de puşcă,

a rămas haiduc. Urmărit o viaţă de băieţii cu ochi albaştri, acumse teme şi de cei cu ochi căprui ce vorbesc ondulat şi îşi punpărul pe moaţe. Cum păcatul rămâne păcat, iubirea – iubire, revi-sta „CLIMATE LITERARE” e copilul lui! Născut sărac, el e maibogat decât noi toţi, el are ce mulţi nu au (articol lipsă!): cuvânt,respect, toleranţă ridicată la rang de iubire. Şi crede că marea e omare lacrimă. Nu mă trăsni, Doamne, nu vezi ce de cuiburi suntîn frunzişul meu?!!

Grigore Grigore: … să nu vă cruciţi, dar în fiecare noapte el urcă în Turnul

Chindiei cu un ulcior din roua dimineţii şi aprinde o lumânare săvadă cum cântă greierii pe-o singură coardă „Noaptea miracole-lor”. Cu îngerul lui păzitor stă de vorbă, îi sărută mâna, fericit căbeau din acelaşi pahar. Îndrăgostiţi, acum fac nebunii ce nu le-aufăcut când erau copii.

George Daragiu:… profesorul e prieten cu toţi, îi ajută pe toţi, editează chiar

şi pe netoţi. A rămas şi rămâne consilier al cuvântului în guvernulcu o singură culoare, cuvântul scris. Iartă-l, Doamne, că nu ştie ceface...

Puiu Monceanu

Ora de rugăciune

Mihai Antonescu

LLEECCTTOORR

Dacă n-aş fi avut motive de legături familiale cu Suedia, trebuiesă spun că n-ar fi fost una din opţiunile mele de vacanţă. Asta înainte deanul 2001 când, invitată de fiica mea stabilită definitiv în această ţarănordică, am vizitat-o pentru prima oară. A fost şi prima mea călătorie cuavionul, iarna, în februarie.Ningea în fiecare zi dar şoselele erau totdeauna curate, ciculaţia nu seîntrerupea niciodată iar gerul nu muşca foarte tare. Atmosfera era purăşi plăcută. Am revenit, apoi, în câteva veri vizitând fie capitala dominatăde port şi de palatul regal, fie muzee precum cel de istorie al oraşuluiKarlstad, casa memorială şi muzeul Selmei Lagerlöf, muzeul dedicat luiAlfred Nobel etc. A devenit, oarecum, o opţiune de vacanţă.

Am cunoscut oamenii Suediei. Serioşi, hotărâţi, de o mare pro-bitate profesională, primitori şi dornici să cunoască, la rândul lor, obice-iuri şi întâmplări de pe alte meleaguri. Am admirat casele înconjurate degrădini pline de flori, străjuite de garduri vii care dădeau impresia de casede vacanţă şi am descoperit că, la plecarea locatarilor, uşile nu erau ză-vorâte iar prin curţi înnoptau în deplină siguranţă jucării, biciclete, moto-rete etc. Mi-am amintit atunci de un foarte vechi şi, din nefericire, dispărutobicei românesc: în satele noastre era suficient ca în uşă să fie proptităo bâtă pentru ca să ştii că stăpânul nu este acasă şi că nu ai voie săintri. Eh! A fost odinioară.

Am îndrăgit obiceiul suedez de a aşeza înfereastra de la stradă lumânări (în epocamodernă lămpi electrice) pentru ca drumeţiirătăciţi, văzând lumină, să ştie că undevapot găsi un adăpost fie şi temporar. Deo-dată Suedia, Karlstadul, Deje, Arvika, For-saga, Őrebro, Hammarö şi alte localităţivizitate mi-au părut apropiate. Deodatălumea mea s-a deschis şi-am înţeles ce în-seamnă să fii cu adevărat liber. Am înţelescă viaţa mi-a rezervat ca pe un privilegiu rarposibilitatea de a cunoaşte un popor civili-zat, o ţară plictisitor de curată cu oameni di-screţi şi mândri de tot ce au realizat. Depremiul Nobel, de IKEA, de industria lor

constructoare de maşini, de atenţia şi grija socială pentru ca fiecare săaibă un acoperiş deasupra capului şi nimeni să nu sufere de foame. So-cietatea suedeză face totul pentru ca nimeni să nu se simtă marginali-zat, umilit sau inutil.

Trebuie doar să-i cunoşti şi să-i respecţi regulile.Vara anului 2009 m-a adus din nou pe meleaguri suedeze. Cu

cinci ani în urmă urmărisem cu plăcere o sărbătoare populară dedicatăcelei mai importante perioade a verii:Midsommar. Vara aceasta am vrutneapărat să văd cel puţin un spectacol de teatru. Oraşul Karlstad, lângăcare locuieşte fiica mea, are un lăcaş de teatru, probabil nu mai maredacât cel din Focşani. Nu are o trupă permanentă deci este un teatrugazdă. Are însă o bibliotecă orăşenească impunătoare bine asortată culiteratură în mai multe limbi de circulaţie europeană şi o apreciată şi cu-noscută universitate.

Am avut norocul ca, în cele trei săptămâni cât am stat în Sue-dia, să văd două reprezentaţii teatrale desfăşurate în spaţii neconve-nţionale.

Prima dintre ele în localitatea Ransätter, a fost o operetă pur-tând titlul „Värmlänningarna”, în traducere aproximativă „Joc teatral dinVärmland”. Spectacolul, în două părţi şi şase tablouri, este foarte vechi.Manuscrisul original datează din 1846 şi aparţine scriitorului F.A.Da-hlgren. A fost rescris şi jucat timp de 54 de ani vara, în iunie, înainte desărbătoarea Midsommar (20-25 iunie) în amfiteatrul din Ransätter. Po-vestea este foarte simplă. Fiul unui bogătaş – Erik – e îndrăgostit de fiicaunui ţăran sărac dar mândru, frumoasa Anna. Conflictul de interese din-tre cele două familii face ca tatăl lui Erik să-l trimită pe acesta la bunici şisă folosească prilejul pentru a anunţa oficial, în biserică, logodna fiuluisău cu o fată bogată, nu neapărat urâtă dar pe care Erik n-o agreează.La auzul acestei veşti frumoasa Anna încearcă să se sinucidă arun-cându-se într-un lac. Salvată de preotul satului, Anna pare că şi- a pier-dut minţile. Revenirea lui Erik şi mânia cu care acesta ameninţă să-şipărăsească propria familie chiar cu preţul dezmoştenirii, dragostea şirăbdarea cu care o înconjoară pe Anna îi readuce acesteia sănătatea iarconumitatea asistă cu bucurie la căsătoria celor doi protagonişti.

Impresionantă este însă montarea operetei în acest amfitea-tru. Având aspectul unui simplu stadion în formă de potcoavă, cu„bănci”acoperite cu gazon peste care fiecare punea una-două pernuţedin spumă poliuretanică luate de la intrare, având, sub primele rânduride bănci, o fosă în care o orchestră susţinea părţile muzicale şi benefi-ciind de o interpretare deosebită cu voci frumoase şi talent teatral (Erik– Henrik Hugo, Anna – Kerstin Ryhed Lundin), regizoarea acestei ver-siuni, doamna Susanne Carling a ştiut să îmbine cu o deosebită măie-strie talentul actorilor profesionişti (celor de mai sus adăugăm pe SofiaWrething în servitoarea Stina şi Peter Stefanson în servitorul Per) cu ta-lentul unui impresionant grup de amatori (adulţi şi copii), astfel încât fi-

nalul beneficia de contribuţia a pesteo sută de interpreţi. Un amănunt ab-solut esenţial:toţi interpreţii purtaumicrofoane lavalieră. Şi încă unamănunt:în Suedia miresele se îm-bracă în negru.

O scenografie de excepţiecompleta în mod fericit povestea.Folosind spaţiul natural cu pomi,iarbă, flori sălbatice,cărora li s-auadăugat elemente de decor teatralce răsăreau sau se scufundau întrape generoase aflate sub gazonul-scenă ( faţada unei biserici în cares-a desfăşurat nunta, sau câteva sute de m.p. de mătase ce închipuiaulacul) , pofta de joc şi omogenitatea interpreţilor a făcut din această vechereprezentaţie un succes răsplătit cu binemeritate aplauze.

Cea de-a doua reprezentaţie care m-a fascinat încă de la in-trarea în sală a fost „Kalevala”. Teatru povestit cu talent şi efort de acto-rii din Sunne, o localitate turistică aflată nu departe de graniţa cuNorvegia. Spaţiul? Mai mult decât neconvenţional! Fostul grajd uriaş alunei foste ferme de animale devenise, cu efort financiar dar cu gust şi ta-lent arhitectural, o sală de teatru cu aproape 1000 de locuri. Copaci în-tregi fuseseră sacrificaţi pentru a construi o scenă uriaşă pe care auevoluat timp de trei ore actorii de la Västanå Teater, cei care ne-au de-pănat cu răbdare, forţă şi talent povestea Kalevalei. Dotată cu tot ce estenecesar unei săli moderne de teatru, având de jur împrejur o pasarelăpe care, cu uşurinţă şi delicateţe de pisică, circulau tehnicienii de sunetşi lumini, beneficiind de acompaniamentul unei orchestre de numai cincipersoane, fiecare stăpânind tehnica a trei până la zece(!) instrumentevechi, tradiţionale suedeze cu nume greu de pronunţat şi de reţinut, salade spectacole era în acelaşi timp scenă pentru că totul se petrecea si-multan pe scena propriu-zisă, pe podiumul care traversa sala, în foseledin stânga şi dreapta acestui podium şi...chiar în aer, într-un leagăn ase-mănător unui trapez de circ.

Kalevala, „singura epopee cu adevărat populară din câte secunosc”(Iulian Vesper – Prefaţă la Elias Lönnrot – Kalevala, 1968) nuse poate lesne povesti.Ea trebuie citită pentru a înţelege mai bine de-venirea şi viaţa unui popor mândru, trăitor în cea mai nordică ţară dinlume (cu excepţia Islandei). Adică o epopee populară finlandeză.

Vechea populaţie finlandeză, (în majoritate ţărani, vânători şipescari, plecaţi departe de localităţile stabile), se aduna în preajma fo-curilor de tabără ascultând cântece şi balade ce povesteau întâmplărifantastice sau reale dar trecute prin filtrul poetic al colportorilor. S-a nă-scut, astfel, o literatură populară orală de o amploare şi o diversitate neo-bişnuite, din care mult mai târziu s-a ivit Kalevala. Elias Lönnrot acutreierat ţinutul Kareliei adunând materiale folclorice în care eroii prin-cipali erau Väinämöinen şi Ilmarinen, ca reprezentanţi ai sudului şi Louhi,stăpâna Pohyei, ţinutul nordic, cei care, de fapt, stăpânesc cu puterea lorcreatoare întreaga epopee.

A fost meritul de necontestat al lui Elias Lönnrot să discearnăîn hăţişul de material folcloric adunat de-a lungul unei vieţi de el şi decolaboratorii săi pentru a da la iveală, în februarie 1835, marea epopeefinlandeză. O a doua ediţie revăzută şi substanţial adăugită apare în1849. Societatea de literatură finlandeză a instituit Ziua Kalevalei la 28februarie pentru a comemora în fiece an memoria marelui ei creator.

Lupta între ţinutul Kalevalei situat în sud şi cel al Pohyei situatîn nord formează tema principală a epopeii. Eroul ei este vajnicul Väi-nämöinen care, împreună cu meşterul Ilmarinen, o înfruntă pe Louhi,stăpâna Pohyei, mărul discordiei fiind miraculosul mecanism Sampo - omoară compusă din trei mori care măcina, în acelaşi timp, făină, sare şibani-şi care adusese prosperitate şi bogăţie în Pohya. Construit de un lo-cuitor al Kalevalei, mecanismul ajunsese în posesia Pohyei. Väinämöi-nen împreună cu ceilalţi fură Sampo-ul şi de aici se naşte conflictul.Răzbunarea lui Louhi care, între altele, fură luna şi soarele, trimite boli şinecazuri pe capul celor din Kalevala, se dovedeşte cumplită pentru aceş-tia. Amestecul de real şi fantastic, melodiile vechi interpretate la tot atâtde vechi instrumente tradiţionale, forţa actorilor ce transcede dincolo derampă, fac din povestea Kalevalei, în interpretarea actorilor din SagolikaSunne o realizare cu adevărat impresionantă. Remarcabili interpreţii ro-lurilor principale:Björn Söderbäck – Väinämöinen; Henrik Norlén – Ilma-rinen; Ulrika Mannerfelt – Louhi; Jakob Hulterantz Hansson –Lemminkäinen, care, alături de actorii amatori din Sunne, sub baghetamagică a regizorului Leif Stinnerbom, au dovedit o poftă nedisimulatăde joc, forţă şi talent, electrizând sala.

O scenografie de excepţie semnată de Lars Jacobsson, mi-nunate costume concepute de Inger Hallström Stinnerbom au oferitspectacolului o atmosferă de basm.

O astfel de reprezentaţie nu se poate desfăşura decât într-unspaţiu neconvenţional. O sală de teatru clasică i-ar diminua, cu sigura-nţă, farmecul.

Spectacolul de teatru în spaţiu neconvenţional. În Suedia

Georgeta Vioreanu

LL AA CCEE SS TT II UU NN EE

Sunt clipe în viaţă când îţi pui în-trebarea: De ce mă zbat? – şi senti-mentul renunţării te domină. În astfel declipe, poate, din întâmplare, „ţi se aratăcalea”. În 28 martie 2005, a apărut unarticol despre lansarea cărţii „Arestarea,procesul şi moartea lui Iisus” de HaimCohn. Întrebat dacă o carte poate punecapăt unor idei preconcepute, autorul arăspun: „O singură cartea nu este înstare de aşa ceva, dar poate crea o opi-

nie publică, iar aceasta, la rândul ei, poate să ducă la o schimbarea lucrurilor”.

Oricât de dureros este să constaţi asiduitatea cu care unii în-cearcă să ne convingă de influenţa slavă din limba română, căreia,în fond, ei îi sunt tributari, prin slugărnicia stalinistă, trebuie să vor-bim. Sincer, apreciez talentul şi inteligenţa rusească, dar acest lucrunu mă determină să îmi pierd logica şi să şterg cu buretele Antichi-tatea, numai de dragul apariţiei slavilor în acest spaţiu, după seco-lul VI. Încă de la Homer, apar referiri la poporul din spaţiulcarpato-istrian, iar arheologii pot extinde perioada de locuire pânăla sute de mii de ani, chiar milioane. În acest context, un popor se-dentar, care se bazează pe agricultură şi pe meşteşugurile ce îi asi-gură uneltele şi obiectele din gospodărie, nu poate fi într-atât delipsit de inteligenţă încât să nu-şi exprime prin cuvinte activităţile şiuneltele folosite.

O dovadă a gradului de dezvoltare a agriculturii este dată dedescrierea făcută de Herodot. Grâul era atât de înalt, încât perşiiau trebuit să îl secere pentru a putea trece cavaleria. Nici azi nu îmipot imagina ce fel de agricultură exista în urmă cu aproape 2500 deani. Dacă spaţiul nostru s-a remarcat ca un adevărat grânar încă depe vremea lui Herodot, cu aproape o mie de ani înaintea invazieislavilor, cum este posibil ca românii să fi preluat termenul coasădin slavă, după cum afirmă autorii DEX-ului?

Obsesiile unora pentru slavonă, care uită că abia în secolul alXV-lea au fost introduse literele chirilice, sunt jenante. Scrierea afost inventată de Chiril (Constantin) şi Metodiu, născuţi în Tesalonic,în secolul IX, sub influenţa scrierii greceşti. Interesant că grecii spunCOSSA la COASĂ, iar spaniolii spun cosa-lucru, cosecha-recoltă,coser-a coase, iar coasta (toracică) de forma unei coase apare şiîn latină-costa. Poate că, măcar din această înlănţuire de termeni,vom înţelege sensul acestor cuvinte, pe care le-au purtat elinii şigoţii (despre care istoricul Carlos Troya spunea că sunt geţi) pânăîn Spania-ţară în care există credinţa că strămoşii spaniolilor se tragdin Deceneu şi Zalmoxis.

Din negura vremurilor, cusăturile de pe cămăşi aveau o în-cărcătură simbolică şi magică, iar firul era purtătorul gândurilor şisentimentelor mamei sau iubitei. Cu acul se „semănau” simbolurişi iubire, iar „recolta” era obiectul care proteja fiinţa dragă. În trecut,femeia a participat şi ritualic la semănarea plantelor, ca simbol alfertilităţii. De aceea, coasa taie recolta (cosecha, în spaniolă), iarcosorul este folosit în viticultură (în care excelam încă din vremealui Burebista, sec. I î.Hr., când au fost tăiate viile, pentru a se re-duce consumul de vin - cu 700 de ani înainte de apariţia slavilor înistoria Europei).

Dacă unii specialişti străini consideră zona noastră ca leagănal poporului indo-european, atunci coasa şi cosorul îşi au originileîn acest spaţiu şi au fost transmise atât slavilor, cât şi popoarelor dinbazinul Mării Mediterane. Speranţa şi credinţa în adevăr vor rodiîntr-o zi, aşa cum crede şi Haim Cohn. Atunci se va revizui şiDEX-ul!

Academicianul EugenSimion, constrâns de conjuncturaivită circumstanţial ne spune că:„Prof. Constantin Frosin – eseistşi traducător – abordează o temăîn volumul său: „Schimbarea lim-bii nu înseamnă schimbarea lafaţă” rareori consultată. Mai exact,autorul examinează cazul CIO-RAN şi cazul ELIADE şi implicitrelaţiile lor diferite cu scriitura. Înasemenea împrejurare, pentruochiul iscoditor, o teză cu dimen-siuni cognitive şi îmbogăţită cuobservaţii din chiar interiorul feno-menului prin care se încearcă de-scifrarea unor teritorii aflate înproprietăţi celebre: EMIL CIO-RAN, MIRCEA ELIADE şiEUGEN IONESCO, este o inciziecutezătoare, o fereastră deschisăînspre universalitate.

Este lesne de observat faptul că pasiunea francofonă a luiConstantin Frosin, nu putea să-l facă imun, să ignore, să eludeze otemă structural încorporată în materia supusă investigaţiei care esteaici numită „spiritul românesc”. Însă, dorinţa autorului de a fi exhaustiv,tema schimbării limbii de exprimare, capătă nedorite conotaţii cum arfi: cele sociale ori politice.

Dacă admitem faptul că scriitorul Emil Cioran trece prin „ca-noanele” – registrele stilistice – ale limbii franceze, propria sa culturăşi simţire cu accent nativ străduindu-se să exprime adevărurile sale in-terioare, nu le face doar pentru că: „loc de întoarcere în România numai era, opera sa nu ar fi fost niciodată agreată de regimul de atuncide la Bucureşti, deci, asta ar fi însemnat moartea lui ca scriitor”, ci, eucred că mai degrabă, de a se simţi efortul său de reflecţie într-unspaţiu asumat (areal francofon), limba franceză deschizându-i o calede aprofundare aspirând la universalitate.

Atât Cioran cât şi Eliade, prin chiar simplul „dat” natural alexistenţei lor, dar şi prin direcţia principală a operei, aparţin unei lumiaspaţiale. Şi să apreciem astăzi – chiar printr-o masivă lucrare – cumcă numai prejudecăţile şi mentalităţile faţă de mari nume ale literatu-rii universale, provenite din cultura română precum Cioran, Ionesco şiEliade, i-au făcut să-şi schimbe limba, e un păcat şi o dureroasă neî-nţelegere pentru că, nu vom şti niciodată ce au simţit ei – în sufletulşi-n conştiinţa lor – când au ales să fie scriitori de expresie franco-uni-versală.

Din acest unghi particular şi nu exclusivist aş privi mai atentvolumul lui Constantin Frosin care în absenţa selectivităţii, domneştelegea cugetului slobod. Astfel, putem lua în calcul posibila influenţă aformulei gidiene; „Arta trăieşte din constrângeri şi moare de libertate”.

Chiar dacă s-a vrut să fie cu totul altceva, eu văd în „con-strângere” o concentrare de idei şi în „libertate” o trimitere a ideilor întoate părţile, în aşa fel, încât ele – să rezume întregul dar să nu fie ni-ciodată Alfa şi Omega.

În limba franceză, cuvântul, sensul acestuia izbucneşte ex-tazic din chiar chingile frazei limbii de origine, căpătând consistenţăproprie tocmai din motivaţia că: după ce şi-au ales limba, şi-au aleslimbajul (adică limba scrisă) având în vedere bogăţia şi varietatea sin-tactică şi morfologică a limbii franceze scrise, comparativ cu „sche-mele” şi „clişeele” limbii vorbite.

Aşadar, schimbarea limbii este la scriitorul Emil Cioran şiEugen Ionesco, resimţită ca o nevoie de a face legătura între lumeainterioară (cea pe care o luaseră cu ei în suflet) şi cea exterioară –noua realitate prozodică şi lingvistică.

Numai făcând un asemenea efort de înţelegere simpatetică,putem găsi în scrierile acestor mari autori, ceva mult mai adânc din far-mecul mirărilor dintâi. Deoarece, bunăoară ştiau şi anticii că filozofiaîncepe cu mirarea în faţa lucrurilor celor mai obişnuite, iar nu cu mi-rarea în faţa lucrurilor neobişnuite.

A vorbi şi a scrie într-o altă limbă decât aceea cu care te-ainăscut, înseamnă a-i da viaţă – limbii respective – a-i da expresiechiar din interiorul tău, ceea ce nu mai poate fi un prilej de interogaţie.„De ce francez şi român?”

Constantin Frosin, trăitor la Galaţi, unul din puţinii buni tra-ducători de limbă franceză de la noi, sper că nu supăr prea mult pe or-golioşi – pledează în lucrarea sa pentru o - expresie – fidelă a sineluicare este acelaşi în toate limbile pământului, deci, nu poate fi – sinele– nici abandonat, nici eludat, nici trădat.

Filozoful eseist Constantin Frosin conchide: „Trebuie să de-păşim propria subiectivitate dacă vrem să-l pricepem pe Cioran”. Sub-scriu. Dar în cazul lui, nu numai limba franceză turnată în tipareleuniversalităţii de gândire vizează o participare aproape totală la spiri-tul vremii şi la literatura timpurilor moderne, fiind, în acelaşi timp,, maidegrabă percepţie, imaginaţie şi memorie.

Camelia Tripon

SPERANŢA Schimbarea limbii

Victor Sterom

î5085

NNOOTTEE DDEE LLEECCTTUURRĂĂ

Aromâna, străvechi dialect al limbii noastre, vorbit încă desute de mii de vlahi din sudul Dunării, luptă astăzi mai tare caoricînd pentru afirmare. Naţionalismul intolerant, ridicat o vreme larang de politică de unele state balcanice, a împiedicat dezvoltarealiteraturii de expresie aromână. Liberalizarea spirituală a acestui în-ceput promiţător de mileniu a dat o şansă nouă vlahilor, limbii şi cul-turii lor, atât de legate etno-genetic de civilizaţia noastră. Înconsecinţă au apărut numeroase reviste şi cărţi în acest frumos şifascinant grai. Octogenarul profesor Hristu Cândroveanu, vlah nat-uralizat în România, un fin cunoscător al ambelor limbi a tradus înaromână peste o mie din aforismele lui Valeriu Butulescu, poetulBaki Ymerifiindt promotorul proiectului.

De remarcat că Baki Ymeri a început popularizarea aforis-

melor lui Valeriu Butulescuîn spaţiul spiritual al Bal-canilor încă din 1987. El arealizat şi a publicat grupajeconsistente de aforisme, laSkopje şi Priştina, în revistede limbă albaneză (Fjala,Rilindia, Flaka e vellaz-erimit) şi de limbă mace-doneană (Osten). Acelaşi Baki Ymeri va semna, două decenii maitârziu, versiunea albaneză a cărţii cu aforismele lui Butulescu, in-titulată “Lulet e perjetesise” (Florile veşniciei)

In paralel, la Skopje, în capitala Macedoniei, începe elab-

Mai deunăzi am primit prin poştă un colet din Statele Unite.Expeditor, Adrian Şoncodi, din Dallas, Texas, SUA. Deschizându-l,am dat cu ochii de o carte. Titlul acesteia: „Poezii româneşti alese– Selected Romanian Poems”. Ce poţi face cu o carte când o ai înmână? Desigur, să o răsfoieşti şi să te uiţi ce scrieri conţine. Aşa amfăcut şi eu şi am fost încântat. I-am admirat coperta, i-am citit co-nţinutul, ba am deschis şi alte cărţi similare din biblioteca mea pen-tru a compara aceleaşi traduceri* din limba română. Nu am lăsat-odin mână vreo două ore, recitând deseori în şoaptă o strofă pe caream memorat-o foarte repede: „Descend, my stellar prince so kind,/Along a soft ray gliding,/ Pervade the castle and my mind,/ Light tomy life providing!/”.

Cred că nu mai este necesar să amintesc după versurile căruimare poet român era făcută traducerea şi cum se numeşte poemul!Aceea carte trimisă aici la Sydney, în Australia, de un conaţional

de-al meu, român-european, stabi-lit pe continentul american „îmi lu-mina viaţa” cu cât intram mai adâncîn lectura versurilor. Acolo m-am în-tâlnit cu Eminescu, cu Coşbuc, cuMinulescu, cu Bacovia, cu Blaga şicu Barbu. Acolo, în volum, eraupoezii alese ale acestor mari poeţiromâni... publicate bilingv în românăşi în engleză. Traducere impecabilă!Traducător, Adrian Şoncodi! Şiastfel am realizat că prin aceea tri-mitere poştală, poezia româneascăcircula pe trei continente...

De domnul Şoncodi mai auzi-sem şi îi admirasem scrierile. Înurmă cu un an găsisem în căsuţaredacţiei Agero, un email, în careautorul ne oferea spre publicare

poemul „Luceafărul” în limba engleză. Mi-am aruncat ochii, atunci,peste traducere şi de la primele strofe... mi-am dat seama că aresubstanţă şi valoare. Desigur că „The Evening Star” a fost publicatimediat în „paginile” revistei după care am luat legătura prin poştaelectronică cu autorul. Vroiam să-l cunosc, să ştiu mai multe despredomnia sa. Am aflat că anul acesta a împlinit 50 de ani, că a plecatdin Bucureşti în 1990 pentru a se stabili împreună cu familia înTexas, la Plano, o suburbie a marii metropole Dallas. În tinereţe afost înclinat mai mult spre matematică dar până la urma s-a orien-tat spre o carieră tehnică absolvind Facultatea de Automatizări şiCalculatoare din Bucureşti în 1984. De profesie este inginer de soft-ware specializat în telecomunicaţii. În timpul liber se ocupă cu multădăruire de literatură.

Scrisem în urmă cu câteva luni un articol intitulat „ Păcatul tra-ducerilor neprofesionale” în care criticam (zic eu!) obiceiul unorpoeţi români contemporani – unii cu o necontestată valoare – care

pentru a câştiga notorietate se dădeau pe mâna unor emigranţi ro-mâni stabiliţi prin diferite ţări ale lumii, pentru a le traduce „opera”.Aceşti pseudo-traducători, care după câţva ani de stat în occident,româneşte uitaseră, iar „occidentaliteşte” nu învăţaseră, făceau maimultă pagubă decât bine celor pe care „îi traduceau”. Adrian Şon-codi, este o excepţie de la această critică. Chiar dacă nu îl cuno-scusem până de curând, după ce i-am citit traducerile mi-am datseama că nu este doar un simplu traducător, cum cu modestie seintitulează, ci un poet talentat, un poet de limbă engleză, un buncunoscător al ambelor limbi. Mi-am dat seama că foloseşte pentrutraduceri cuvinte şi expresii pe care numai un om de litere, un omcu pregătire solidă în studiul limbii, o poate face.

Am amintit mai sus că am comparat poeziile traduse de dom-nul Şoncodi cu alte poezii similare traduse de nume sonore şi binecunoscute. Pot enumăra aici pe talentaţii Leon Leviţchi, Andrei Ban-taş, Dimitrie Cuclin, Petre Grimm, Roy McGregor-Hastie, SylviaPankhurst, Corneliu M. Popescu, Adrian G. Săhlean sau BrendaWalker, traducători care au căştigat pe parcursul timpului notorie-tate, aprecieri şi mare admiraţie din parte citiorilor de limbă engleză.Mi-am amintit cum îl „plângea” presa engleză pe tânărul Corneliu M.Popescu, când a murit la numai 19 ani la cutremurul din 1977. Pânăla aceea vârstă lăsase literaturii de limbă engleză, precum nimenialtul până atunci, traduceri de seamă ale operei marelui Eminescu.Să nu credeţi că occidentalii nu sunt sensibil şi nu vor să ştie decultura şi literatura română. Atunci când le oferim „produse” de va-loare, pe înţelesul lor, ne admiră şi ne comentează pozitiv. Totul estesă ne facem cunoscuţi şi acest rol revine în special traducătorilor şidesigur producţiilor literare de valoare. Am comparat deci traduce-rile lui Adrian Şoncodi cu alte traduceri făcute de nume consacrateenumărate mai sus şi mi-am dat seama că acesta poate să steaoricând pe podiumul traducătorilor de elită.

Dar sa revenim la carte. „Poezii româneşti alese – SelectedRomanian Poems”, a apărut în 2009, la editura Cavallioti, din Bu-cureşti, în format A5 şi un conţinut de 182 de pagini. Coperta şi gra-fica volumului: Marta Şoncodi. O bucurie pentru minte şi suflet. Ocarte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui românstabilit în lumea vorbitoare de limbă engleză, mai ales pentru a oetala şi celor care nu conosc în profunzime minunata literatură ro-mânească.

-----------------------------------------* Mă refer la volumul „Eminescu – Poezii – Poems”, ediţie bi-

lingvă, editura Teora, Bucureşti, 1999, tradus de Leon Leviţchi şiAndrei Bantaş

Notă: Pentru cei interesaţi, cartea se poate comanda on-linela adresa: http://www.cavallioti.ro/index.php?categorie_id=12

Sydney, august 2009

George Roca

POEZII CLASICE ROMÂNEŞTI TRADUSE ÎNLIMBA ENGLEZĂ DE ADRIAN ŞONCODI

O CARTE DE VALERIUBUTULESCU PUBLICATĂ ÎN MACEDONIA

aşi respiraţie a discursului epiccu a poetului Dorin Tudoran din„Cântec de trecut Akeronul”; deaceastă dată, ceva rămâne petotdeauna de nedescifrat, poetulse retrage (pentru a medita dininterior) în „agora” lui, de unde seinteroghează şi construieşte, îşirăspunde şi se alcătuieşte, ima-ginează şi brodează lumea sa in-terioară prin concentrareaatenţiei asupra a tot ceea ce, laun moment dat, se află în afaracâmpului său vizual: „el neînvin-sul pe caravane de corăbii/a scri-jelat doar atât aici e semnul/cănumai ajungem la Styx/drept pentru care marele mag/a invocat dinnou pasărea Arheopterix pe care/niciodată n-a adus-o în marea îm-părăţie/Sfinx al deznădejdii şi-a adunat oştile/din care doar cavale-rii soarelui au sărutat/crucea”. (Arheopterix II) Când îndoiala „iaformă de pasăre”, fără putinţă de tăgadă, că ţinta poetului e de a pă-trunde cu gândurile (dar câtă precizie misterioasă!) în împărăţia celuicare i-a răpit fiinţa apropiată – mama (toiagul vieţii) -, dar se vede căsuferinţa poate înăbuşi amintirea ei prin suficientă credinţă „precumun apostol liturghia de taină” (vezi Câmpia albastră şi Castel). Ex: „ceputeam, maică, face, eu cui mă adunam atunci/nici când vorbele talenu le mai puteam demult sorbi/încât deseori mă retrăgeam într-ocreangă de prunci/în care numai zăpada cuvântului/şi-a blestemuluipoate vorbi”. (Perlele neantului) Aşadar, poezia la D.I.Dincă, nu-idecât un vast „câmp de luptă”; el, poetul „un copil invocând la porţilecetăţii oştile duse”, dar, acest câmp invocat între spaţiu şi timp, areo cunoscută margine şi o cunoscută lume pentru poetul care deţine„cheia ce-nchide pleoapa poemului” cu un „carnaval de metafore”,D.I.Dincă conturat ca poet de rostire hipsometrică, un crucificat înpoezie, rugându-se pentru măreţia unei vieţi care i-a dat toate reve-laţiile ei. E, poate, legământul poetului cu lumea: „legământ fac/să nutrădez miracolul firii de-a fi” pentru înţelepciunea şi deprinderile dinzilele şi nopţile ce vor urma „date de tine pasărea mea/damnată să-mi ocroteşti undele zborului” prin aceste planuri succesive care con-duc prin interferenţă la ecoul ancestralului cor antic. Alegând: „te-amales doar pe tine Arheopterix”, ca reazem şi martor în „pustiul însin-gurării/(cu) cămaşa lumii căzută pe tine ca o zăbrea”, cititorul va de-scifra, cum rostul zeului pământean înzidit om, e să preia zborulnedovedit din lăuntrul fiinţei sale, condamnată altfel, la o tăcere ne-justificată.

LLEECCTTOORR

Un legământ, al oricărui poet cu el însuşi, după dispariţia iubi-tei sale mame, strivită de oboseala lumii, e poate modul lui de a serosti, pentru a se uşura de poverile necunoscute cu care îl va în-tâmpina viaţa, rămas aici singur pe planeta bântuită de frigul pri-mejdiilor de tot felul, în zilele şi nopţile ce vor urma. Lecturând carteade poezie „Arheopterix” de Dumitru Ion Dincă, apărută la ed.Omega, Buzău, 2008, ai revelaţia împlinirii menirii şi rostului omuluipe pământ, că numai rostit, cuvântul îşi poate împlini sensul adâncce „ni l-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început”.(Luca 2) De câte ori poeţii scriu despre mamă, ca şi în cazul poe-tului D.I.Dincă, simţi cum sufletul tău se desprinde din lutul pămân-tului şi cade spre cer; e o fântână de lacrimi acolo, care-i adapăsingurătatea, tristeţea şi melancolia, un vânticel care-i alină dorulmetafizic înmugurit în rana numită copilărie: „un vultur înfige cioculîn rana care-l năruie/nu am cuvinte să strig atât de mult mă roade/li-niştea ta cum treci olimpiană spre Caron”. (O frunză) Pierderea fii-nţei dragi sufletului (reazem de neînlocuit cu altceva în viaţă), e furiaînvinsă cu care oamenii cad în faţa lui Dumnezeu, ca nişte lumânăriaprinse care: „doar pâlpâie acum precum o făclie ce arată/calea şilocul la care călătorul să aşeze/la căpătâi doar o simplă piatră”. Iarpe Dumnezeu, clopotele de rugăciune îl trezesc şi, cu sufletele noa-stre reazemă cerurile în infinita noastră sete de a-l descoperi pestetot. La D.I.Dincă, sonul cuvintelor, ca în paleta pictorului de geniunuanţa culorilor, au altceva decât topire în universalul rostirii, suntdecor fonic al imaginilor puse să zdrenţuiască viaţa într-un „superbdans al umbrelor când soarele ia foc”. Sunt dezlipiri de rutină care„numai cu o aripă” vor masca ochii cititorului boltiţi cu precizie mi-sterioasă să descifreze câte ceva din tragedia îngerilor trecuţi sub„cupola minunii”: „oamenii se pot privi acum în interiorul lor/li se vădvorbele cum curg şi gândurile/cum se aşează împotriva râurilor deocări”. Poet al sonurilor elegiace şi al perfecţiunii triste din metaforaînfiorată pe sonetopoem, suntem nevoiţi a-l traduce dialectic peD.I.Dincă, prin durerea homericului aed din Odiseea (C3 145-146):„Pe toţi îi plâng şi după toţi mă doare/Dar nu aşa ca după unul sin-gur”. Vom exemplifica cu câteva versuri din poemele: „Sângele meuia foc la propria culoare”; „Lacrima umbrei”; „Mlaştina luminii”; „Car-tea lui Ulisse”; „În cârja sângelui meu” (poeme de largă vibraţie).Cităm: „inima mea sfâşiată de rechinii războaielor” – „sprijinindu-seîn cârja sufletului ca învingătorii” – „umerii mei invadau pumnale degreieri” – „vesel un fluture cade să cearnă amurguri” –„atât de puriîn vestele antiglonţ ale păsării” –„când nu mai auzi aerul, atingi lu-mina” –„ziua împinsă înainte de muntele umbrei” –„sângele far lecontemplă trecerea” ş.a. În alt volum de poezie, intitulat „Arborelemanuscris”, al poetului D.I.Dincă, cititorul găsea acel cântec miste-rios care te lumina şi nu te mai arăta singur realităţii, cam de acee-

Legământul poetului cu lumea

Tudor Cicu

orarea unui volum bilingv VÂSILJEATSA – A ZBORLUI (înaromână), respectiv, ŢARSTVOTO NA ZBOROT (în mace-doneană), titlu care în româneşte se traduce prin IMPERIUL CU-VÂNTULUI. Traducerea şi tiparul au fost asigurate de cele douădoamne ale poeziei aromâne, Vanghea Mihanj – Steryu şi AnitaSteriu – Dragovich.Cartea a apărut recent, în condiţii grafice de excepţie, sub egidaEditurii SSAAM din Skopje, fiind prefaţată de un amplu eseu sem-nat de poeta Vanghea Mijanj – Steryu.

Reproducem mai jos o scurtă prezentare a scriitorului Va-leriu Butulescu, semnată de Nestorul culturii aromâne, profesorulHristu Cândroveanu,, împreună cu un grupaj paralel de aforisme, înaromână şi română, tocmai pentru a scoate în evidenţă, fru-museţea, asemănarea, dar şi particularităţile graiului aromân.

DESPRE ÎNŢELEPCIUNE...

Despre înţelepciunea concentrată în aforisme, adică înziceri scurte, pe care le folosim în diferite împrejurări, când vrem săsubliniem ceva anume, care să se ţină şi chiar se ţine minte! Prac-tică veche, de când există literatura lumii şi filosofia lumii. Fiind oplăcere să spui ori să citeşti aforismele altora. Cum sunt şi cele defaţă, ale domnului Valeriu Butulescu. Pline de înţelepciune, oînţelepciune in nuce. Sâmburi de gând, de gând profund întoteauna,de-ai zice că autorul şi-a muiat pana în călimara lui Voltaire, ca săle scrie. Cinste lui, aforistului nostru, filosofului nostru, voi zice! Căcidomnul Butulescu chiar este în cartea de faţă un filosof.

Nu pot să nu ilustrez ce zic, spre a pune în lumină profun-zimea gândului său, care probabil şi-n viaţa cotidiană e un socrat-

ian. Iată, bunăoară: În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţiinoastre. În sensul că fiecare zi a noastră moare pentru noi,trecând... Ne gândim noi oare la această tragedie diurnă pentrunoi? Fireşte că nu, deşi avem perpetuu conştiinţa că suntem muri-tori, că va veni o zi când nici măcar bătrâni nu vom mai fi. Şi alteleşi altele, fiindcă toate aforismele autorului sunt pline de miez şi deînţelepciune, alcătuind laolaltă de-a dreptul o carte de înţelepciune,autorul bucurându-se şi îndoindu-se de toate, ca un veritabilSocrate modern, până şi de sine însuşi.

Sau, deviza leneşului şi a trişorului totodată: Conjung detrei ori verbul a munci şi simt nevoia să mă odihnesc! Etc. etc. Maiîn serios şi mai şi glumind, Valeriu Butulescu ne poartă prin întreagacomedie a vieţii, tot frunzărind zilele acesteia, albe şi negre şi chiarîn toate culorile!

Prefer să nu întind însă “prefaţa” mea, de care de fapt nicinu era nevoie. Dar cum să nu fiu şi eu puţin autor aici, măcar cu oprefaţă? Ah, autorlâcul ăsta, care face atâtea ravagii! De-aia mă şiopresc aici, grăbit să dau cuvântul cititorului, să se desfete el însuşide bucuriile minţii coborâte de autor, un redutabil aforist, cum se vaşi vedea îndată.

Succes aşadar la lectură – lucru de care nu mă îndoiescnici un pic, fiindcă, dragi cititori, am savurat eu însumi acesteaforisme în avalanşă din binecuvântatele cărţi de gen ale d. Bu-tulescu, şi deci ştiu ce spun!

E voba de versiunea aromână a unor profunde cărţi deaforisme ale acestui cunoscut autor – o istorie esenţială a filosofiei,fără nume proprii – tradusă numai în gândurile eterne ale umanităţiianonime, atât de expresiv grăitoare.

Hristu Cândroveanu

3. OLTEANUL PITIC CU STATURĂ MONDIALĂ. CĂDE-REA MĂŞTII.

Din perspectiva tranziţiei interminabile şi păguboase de la so-cialism înapoi la capitalism, revin la realizările istorice ale lui Cea-uşescu. Ca unul care l-am urît cu aplombul radicalist al unuiopozant urban - intelectual, trebuie să recunosc că acest provincialprimitiv, aproape analfabet a avut inteligentă nativă, simţ istoric,magnetism popular şi fler politic deosebit. Momentul de apogeu1968, cînd a înfierat invazia Cehoslovaciei de către trupele Trata-tului de la Varşovia şi a subliniat dreptul fiecărui stat socialist de a-şi păstra suveranitatea, i-a adus o susţinere internă şi internaţională,neegalată de vreun conducător al statului român. Pe plan intern,după amnistia generală a deţinuţilor politici din 1964 ( meritul luiGh.Gheorghiu Dej ), Ceauşescu a avut inspiraţia de a liberaliza şislăbi constrîngerile structurale ale dictaturii comuniste, realizînd oreconciliere naţională unică, care a cuprins majoritatea adversari-lor declaraţi ai regimului, mare parte a intelectualităţii, ba chiar unsegment larg al reprezentanţilor marcanţi ai fostei aristocraţii, burg-hezii şi chiaburimi împinse cu forţa represiunii la periferia societăţii.Pe plan internaţional, opoziţia făţişă faţă de Moscova, a adus ţăriiun capital politic şi de sprijin considerabil din partea Occidentului, alumii a treia şi a statelor nealiniate, nemaîntilnit în istoria contem-porană a României. În sprijinul acestei afirmaţii merită rememoratecîteva momente de vîrf: vizitele istorice ale preşedinţilor Franţei şiSUA la Bucureşti, Charles de Gaulle şi Richard Nixon, vizita istoricăla Londra şi plimbarea cu caleaşca regală la Palatul Buckinghamîn compania reginei Elisabeta, medierile diplomatice secrete de laSnagov şi Neptun dintre premierul israelian Yitzhak Shamir şi pre-şedintele palestinian Yasser Arafat, vizita grandioasă a premieruluichinez Ciu En Lai la Bucureşti, recepţiile de lux oferite de regii Su-ediei, Spaniei şi Olandei, respectiv summit-urile pompoase ale sta-telor nealiniate, în curs de dezvoltare sau ale unităţii africane, unde„ geniul Carpaţilor” era printre invitaţii de onoare. Din nefericire, în-cepind cu tezele din iulie 1971, formulate după cel mai rigid modelcomunist nord - corean, tot cîrmaciul oltean a distrus treptat înce-putul de anvergură al unei cariere politice, care a sfîrşit într-un na-ţionalism - stalinist bizantin, aducînd României prejudiciiinestimabile pe termen lung. Cu un singur amendament: la mo-mentul sfîrşitului în 1989, România nu mai avea datorie externă, cupreţul inerent al privaţiunilor poporului român. Dintr-un stat stimat pearena internaţională, acceptat de Tratatul de la Varşovia şi CAER caexcepţia de la regulă, curtat de Occident pentru atitudinea marcatantisovietică, pentru medierile eficiente din Orientul Mijlociu, pentrustrădaniile construcţiei unui socialism suveran şi original, pentru re-laţiile speciale cu SUA, ţara noastră s-a autoizolat, s-a automutilatşi s-a autocondamnat la subdezvoltare şi oprobiul comunităţii naţi-unilor. Spoiala internaţională strălucitor - artificială a dictatorului, înt-reţinută abil printr-un imens aparat de propagandă pe spinareasărmanului popor român, obidit şi înlănţuit în interior s-a topit în adoua jumătate a anilor 70 şi în anii 80, în mod definitiv şi ireversibil.

4. REALITATEA SUMBRĂ A ANILOR 80. FALSULSCHIMBĂRII.

Fac parte din generaţia „salamului cu soia”, a „adidaşilor”, a„stavrizilor în sos tomat”, a „creveţilor vietnamezi” şi a „cafelei cunăut”. Produse - surogat pentru o lume săracă, subdezvoltată, aser-vită în totalitate statului paternalist, cumetriei de tejghea, libidouluivînzătoarelor şi în cel mai bun caz vreunei rude sau cunoştinte po-tentate cu pile la gospodăria de partid, la magazinele din reţeaua în-chisă a Ministerului de Interne sau la mult invidiatele „shop”-uripentru străini. Fericirea pe cartelă, dimineaţa la ora patru, la cozileinterminabil - triumfale ale celor zece ouă, a kilogramului de copitesau a pachetului de margarină. Cazematele de beton ale noilor car-tiere, fără încălzire centrală, fără apă caldă, cu interminabile penede curent. Emisiunile de două ore ale Televiziunii Nationale, de unabsurd perfect, care proslăveau în exclusivitate perechea genială aCeauşeştilor şi grotescul total de un prost gust desăvîrşit al Festi-valului Cîntarea României, abominabile festinuri ale cultului perso-nalităţii a conducătorului. Trofeele de inestimabilă valoare destinate„omului nou”, de cea mai dreaptă şi înaintată orînduire - societateasocialistă multilateral dezvoltată. Cea mai însemnata atrocitate co-misă de „ bradul de la Scorniceşti” împotriva poporului român o rep-rezintă instituirea unui regim de stare de asediu în timp de pace,prin care puterea aproape absolută a clicii lui Ceauşescu a încercatsă reducă cetăţenii români la starea de sclavi moderni, total de-pendenţi de bunăvoinţa conducătorului. În ciuda mizeriei generali-zate, a militarizării societăţii, a consumului şi divertismentului derăzboi, Ceauşescu a reuşit o premieră absolută între ţările fostuluilagăr socialist în fatidicul an 1989: achitarea completă a datoriei ex-

EE XX CC EE LL SS II OO RR

terne, ba mai mult realizareaunui excedent al balanţei de plăţide cîteva sute de milioane dedolari. Această situaţie de ex-cepţie, deosebit de avantajoasăşi preferentială pentru noua Ro-mânie ce s-a prefigurat din 1990,a fost compromisă şi distrusă deincompetenţa, jaful şi iresponsa-bilitatea noii - vechii clase poli-tice conducătoare de laBucureşti. Partea reformistă aSecurităţii care l-a debarcat depe tronul puterii absolute în stat,urcînd dibaci pe valul nemulţu-mirii populare din decembrie1989 a pus mîna aparent legitimpe cîrma puterii politice provizoriişi pe monopolul economico – fi-nanciar al fostei camarile cea-uşiste. Ştiu că pare frapant tocmai din pana mea să ţîşnească oanumită recunoaştere a meritelor fostului regim. Această obiecti-vare plină de tristeţe provine tocmai din frustrarea şi deznădejdeaprovocată de pierderea anilor 90, pe drumul unei dezvoltări şi pros-perităţi reale. Momentul istoric sublim din decembrie 1989, cînd na-ţiunea română s-a solidarizat miraculos şi eroic întru demarareaunui viitor promiţător, fără „geniul Carpaţilor” şi comunism a fost înmare parte irosit. Extraordinarul capital de admiraţie şi simpatie in-ternaţională de care s-a bucurat România a fost compromis. Maimult, multe din cancelariile statelor importante din lume şi o partecovîrşitoare a opiniei publice mondiale s-au simţit înşelate, trase pesfoară de „punerea în scenă” televizată, confiscarea şi restauraţiaoriginală ce-a urmat revoltei populare din 1989.

5. BĂTĂLIE CÎŞTIGATĂ. RĂZBOI PIERDUT ?

Se împlinesc şapte ani de la atacul terorist de anvergurăasupra SUA, purtînd marca funestă Al Qaeda, sub bagheta diabo-lică a lui Osama Bin Laden, întruparea pericolului absolut la adresacivilizaţiei occidentale. Indubitabil, acest eveniment înfricoşător rep-rezintă uvertura istorică a secolului 21. Personal, chiar dacă risc săînşir banalităţi, am tras următoarele concluzii din perspectiva tim-pului scurs de-atunci:

SUA şi.-a depăsit definitiv complexul Vietnam, cu rădăciniadînci în societatea americană încă dinaintea celui de-al DoileaRazboi Mondial ( splendid isolation ), declanşînd două ofensive ar-mate de anvergură, care s-au soldat cu răsturnarea a două regi-muri islamice extremiste – cel al lui Saddam Hussein şi cel altalibanilor. Succesul militar relativ facil n-a fost urmat de cel politic,drept urmare atît în Irak cît şi în Afganistan, trupele de ocupaţie aleSUA sunt confruntate cu un război de gherilă tot mai intens. Deo-camdată Unchiul Sam a cîştigat războiul, dar a pierdut pacea.

SUA constituie singura putere occidentală capabilă să ia decoarne violenţa si expansiunea taurului extremist islamist. În ace-astă privinţă puterile europene şi-au dovedit clar limitele militare şilipsa vointei politice. Se prefigurează o Europa slabă, cvasiimpo-tentă, birocratică, incapabilă să joace un rol decisiv pe arena inter-naţională.

ONU şi-a dovedit încă o dată incapacitatea de a rezolva conf-lictele regionale, autoritatea şi prestanţa organizaţiei mondiale fri-zînd ridicolul. Mai mult, intervenţia armată a „coaliţiei” în Irak s-aprodus fără împuternicirea ONU, iar cea din Afganistan s-a făcutposterior începerii ostilităţilor.

Armata americană a pierdut în Irak şi Afganistan peste 4000de militari pînă acum, cifră ce depăşeşte pe cea a celor 3000 devictime din 9/11. Acest fapt amplifică pe zi ce trece impopularitateaadministraţiei Bush care a atins niveluri negative record şi erodeazăcontinuu sprijinul opiniei publice pentru noua politică de securitate.

Legitimitatea invadării Irakului este compromisă major de eşe-cul detectării şi capturării faimoaselor arme de distrugere în masă,semnalate şi identificate de serviciile secrete americane, practic unfals de proporţii menit să sprijine dorita decizie politică.

Chiar dacă noile măsuri drastice de securitate naţională aducprejudicii grave drepturilor constituţionale americane, în speţă drep-turilor fundamentale ale individului, care au adus renume şi presti-giu democraţiei liberale de peste ocean, totuşi nici cei maiînverşunaţi critici democraţi, fini intelectuali europeni şi antiglobaliştinu pot nega că de şapte ani n-a mai avut loc nici un atac terorist is-lamist pe sol american.

La fel ca în alte ceasuri de cumpănă ale istoriei ( Pearl Har-bour de pildă ), cînd e trezită din somnul dulce al prosperităţii şi alindiferenţei faţă de restul lumii, uriaşa superputere americană îşimobilizează admirabil redutabila putere şi imensele resurse interne,schimbînd în bine cursul nefavorabil al evenimentelor.

GEOGRAFIA SPERANŢEI

George Vigdorovits

Mărturisesc, acestvolum de scenete intitulatsarcastic Tibunal de mahalam-a atras prin titlu. Am răsfoitcartea încercând să vizuali-zez figura autorului. Fotogra-fia de pe coperta IV nuanunţa nimic din comicul dininteriorul cărţii.Figura sobră alui Nelu Popoacă, catrenulde sub fotografie(Dacă viataeste o glumă/eu sunt un co-mediant?Râdeti, râdeţi, râ-deţi/ ca să nu învăţaţi săplângeţi/- un îndemn auto-iro-nic, un îndemn cinic la viaţă, nicidecum un mod de prezen-tare al unui volum de scenete comice), nu sunt deloc oinvitaţie la lectură. Acrit de răutăţile nefireşti ale lumii, NeluPopoacă pare a se investi cu acest sentiment permanent,ironia, transmiţandu-l ca pe un parfum greu de ignorat. Aşaam decis să pargurg fiecare text în parte, fără să mă las in-fluenţată, în vreun fel, de titlu ori de chipul autorului.”Tribu-nal de mahala” a apărut la Editura Ex-libris/ Brăila/2007.Este a cincea carte a autorului, după un roman (Hăi-tuiala) şi alte trei volume comice.(Bâlbâitul, Şoarecii, Noma-zii).Alcătuit din peste douăzeci de scenete, volumul prezintălumea colorată a mahalalelor. Cu tot “arsenalul” conflictelordintre aceşti locuitori periferici (ai cartierelor, ai societăţii, aivieţii, pană la urmă). Inspirat din realitatea imediată( azi, aici),aşa cum am subliniat, tema şi personajele sunt rupte dincotidian, din banal, dintre cei mulţi. Valorificate prin încărcă-tura literară personajele lui , Nelu Popoacă, prin harul său,le metamorfozează în personaje, le creionează, fiinţându-le

în literatură.Nu am competenţasă judec un complet de judecată,fie el chiar unul de mahala dar,mi-am luat libertatea de a ana-liza, de a mă apleca, asupra: li-niei subiectului, coerenţei şitensiunii dialogului, urmărindalerteţea frazării, replicile.Toateaceste aceste puncte, ce dauforţă textelor, ce transformă ba-nalul în act de creaţie.Autorul îşiconduce abil subiectul şi perso-najele, într-un crescendo scenic

admirativ,clădind un edificiu destul de solid. Pot afirma, mo-rala din finalul fiecărei scenete este găselniţa, este dramulde sare şi piper atât de necesar. Aşadar autorul creează ar-hetipuri, prezentând în paginile cărţii sale, beţivul, uşuratica,mahalagioaica, falsul amic, cârcotasul, bătăuşul, miliţianul,mincinosul, profitorul, etc. Astfel sunt puse la zid minciuna,trădarea, impostura, falsitatea, prostia, naivitatea, credulita-tea, dorul de parvenire, supraevaluarea,etc.Aş exemplificaprin câteva nume, sugestive şi simbolice de-altfel: Agentul,Duşcă, domnişoara Mimi, soacra, avocatul, Fluturel, Rozica,Pârlici, Perceptorul, etc. Este dificil să analizezi o situaţie co-mică, să o descrii când de fapt poanta se subînţelege, saredin text după întreaga lui parcurgere. Recomand acestvolum, Tribunal de mahala semnat Nelu Popoacă, citiţi-l,vă veţi amuza.

Concursul Naţional de Poezie, Epigrame şiCalambururi

PREMIEREA pe 30.01.2010, Liceul Teoretic „Grigore Tocile-scu” Mizil

Coordonator de proiect: prof. Laurenţiu Bădicioiu, Liceul„Gr.Tocilescu”, Mizil

Secţiunile concursului: POEZIE – 2 poezii; EPIGRAME ŞICALAMBURURI–2 epigrame sau 2 calambururi

www.romeojulietalamizil.ro , Contact: 0244253227 /0744438247, badicioiu_laurentiu@yahoo.fr

Cuvinte obligatorii într-o epigramă sau calambur: Mizil, Ra-netti, Julieta, Romeo.

Ordinea în care sunt folosite cuvintele nu contează. În cea-laltă epigramă sau calambur autorul va alege tema.

Textele nu trebuie să fi fost publicate până pe 30.01.2010. Încaz contrar, concurentul va fi descalificat.

Epigrama/calamburul va face trimitere la parodia scriitorului,„Romeo şi Julieta la Mizil ”.

Piesa de teatru o găsiţi pe pagina concursului.PERIOADA DE ÎNSCRIERE: 01.10.2009– 31.12 2009 CON-

CURENŢII pot fi tineri... de orice vârstăJurizarea se va face în luna ianuarie, iar premierea pe

30.01.2009, la Mizil, ca de obicei.

COMPONENŢA JURIULUI:Conf. univ.dr. Daniel Cristea Enache – critic literar, scriitorProfesor univ.dr. Titus Constantin Vîjeu – critic de artă, scriitorProfesor univ.dr. Corneliu Berbente – epigramistGeorge Corbu – preşedintele Uniunii Epigramiştilor din RomâniaEmil Proşcan – primarul oraşului MizilCorneliu Leu – prozator şi jurnalistNicolae Dragoş – poetIon Busuioc – epigramist

INFO: Ediţiile anterioare au dovedit, prin numărul participa-nţilor dar mai ales prin calitatea textelor că acest concurs a polari-zat atenţia celor înarmaţi cu verbe tari sau epitete memorabile.

Daniel Cristea-Enache, prof. univ., critic literar, scriitor „De multe ori, concursuri precum cel organizat de fostul meu

coleg de facultate şi actualul profesor de literatură română LaurenţiuBădicioiu, au un iz provincial. Texte mediocre sunt notate pozitiv şiridicate artificial la rang de literatură veritabilă. Aceasta fiind tristaregulă statistică, concursul de la Mizil reprezintă o fericită excepţie.Mă refer în specialla secţiunea poe-melor de dragoste,de un foarte bunnivel în ansamblu,şi cu câteva indivi-dualităţi poeticedeja conturate. Amcitit cu reală sur-priză şi cu efectivăîncântare texte pu-blicabile în oricepublicaţie culturalăcentrală. Literaturaactuală, scrisă deoameni tineri şi fo-arte tineri, dăsemne de vitalitate(şi) la Mizil. Felici-tări aşadar partici-panţilor şiorganizatorilor, cu omenţiune specialăpentru sufletul ma-nifestării: LaurenţiuBădicioiu.”

SS EEMM NNAA LLĂĂ RR II“Tribunal de mahala”

Mariana Vârtosu

TRADUCERI

ALEXCETATEANU VASILE GHINEA NICOLAE CABEL

2 în 1

Ea mi se juca cu degetele prininimătot încercând să-iprindă ritmul bătăilor eu îmi lipeam depalme melcii urchilor eice încercau să-şi de-seneze cărări şer-puiteprin astrologia destinului meuerodat de biserici şi pieţe

de fugit nu puteam-îmi îngheţară globulele roşiiîn sărutul eide cântat nu puteafără să verse câte o mare peste talazulul buzelor mele

de iubit nu mai ştiam-te ascundeai mereu după câte un visfără să apuc să ţi-l povestescde iubit nu mai ştiai-deveniseşi toată un fluture sau o aripăiar la urmă un zbor

culcată cum erai în fiinţa meane facuserăm atat de uşori împreunăcă nu mai puteam să ne cântărim in-imile fără să pornim în căutarea capătului de sus al curcubeului

FABULOS

fabulos”, am exclamatanimalul se agaţă de picioarele meletrece peste tolba cu crucifixurişi înaintează în pofida împotrivirii mele

se opreşte se uită fix în minecuriozitatea lui îmi aminteşte de o în-tâmplaredin care ieşisem cândva strângând înpumn pietrecuriozitatea lui seamănă cu ceva pecarenu ştiu de unde să îl iauo simt cum îmi apleacă braţeleca o serigă cu lichid albicioscum îmi îndoaie umeriiîncăpăţânaţi să mai asculte de mine

ochii i se rotesc ca două ace magnet-icespre un pol nevăzuttrece peste mineca peste un câmp de luptă fărăstrigăte

mă las învins.animalul se întinde în mineca într-o pajişte cu iarbă proaspătăniciodată nu am ştiut că pot să amatâta iarbă în mineapoi îmi viseaza un vis aşa de fru-mos…niciodată nu am ştiut că pot să visezatât de frumos…

încerc să îmi amintesc ce a urmatdar umerii, braţele şi chiar pumnii seridică împotriva meaşi îmi cer respectuos tăcereade atunci mă trezesc în fiecaredimineaţă cu o tolbă de întrebări la picioaream aerul că ştiu ceva, dar în realitatenu ştiu nimic.un animal pe care nu ştiam cum îlcheamăa trecut odată prin mineca printr-un câmp de luptă fărăstrigăte

DEALURILE MELE

Am plecat în lumeDin om bun, nebun.Dorurile-n pârgăCui să i le-adun?

Am plecat de-acasăAlungat de rău.Unde-mi eşti, pădure A lui Dumnezeu?

Dealurile meleDe la AmărăştiSe-oglindesc în stele.Suflete, trăieşti?

Gându-mi tot aleargăPeste munţi şi ape.Cu cât mai departe-s,Casa-i mai aproape.

DOR DE DOR

Cu gând bun şi dor de dor,Pân' la muica în pridvor.Din Canada,din Quebec,Unde nopţi şi zile trec,Mă întreb şi mă frământ:Unde-i casa-mi pe pământ?

Am plecat din ţara meaŞi nicicum n-o pot uita.Am plecat s-o duc mai bine,Dar pe-aici nu e de mine.Tot acolo, în Carpaţi,Dorul este dor de fraţi.

Numai gând şi dor de dorPân' la muica în pridvor.

LATRĂ CÂINII

Latră câinii-n Bucureşti -Îi auzi şi te cruceşti,Orb să fii şi nemereşti -Latră câinii-n Bucureşti.

Latră câinii în Chitila -Din Chibrit până-n OborCineva le taie frunzăCa să latre mai uşor.

Latră câinii-n DămăroaiaFiindcă lotrii-n zi de postAu supt lapte de la oaia Ce-n baladă-avea un rost.

Latră câinii în Pipera,Din Domneşti în Cotroceni -Nici nu-i mai încape TerraChiar dacă-s destui hingheri.

Latră câinii cu-ndârjireŞi se-ndeamnă peste tot.Veşnica lor pomenireE lătrată bot în bot.

autoportret cu vâ-nător

(baladă)

„un dor – iubireacea de sine?tot dor- iubirea pen-tru alt?nu, dorul ultim, celmai aspru,e patima pentruînalt”.

astfel gândea, într-o clipită,un vânător , mai tinerel,când, sub pădurea zdrenţuită,prinsă-n cătarea de oţelo ciută mai scâncea, uimită:din rana, ca un crin domnesc,ţâşneau fuioare rubiniişi iarba dogorea-mpietrită...

se zvârcoleau ceţos lăstariiîn dimineaţa fermecată;copita calului, ogarii,chemarea comului, ciudată,cădeau încet, cădeau pe rând,cum cade noaptea înspre soarepe-o taină veche lunecând...

se micşorară-n ochiul tristşi apa cerului, pădurea,luceafărul de ametistmai singuratic şi mai tristca o părere de aiurea;

atunci ţâşni un geamăt blând,apoi un muget ars de moarteşi-n iarbă tresărea plăpândpuiul dat vieţii mai departe...

îngenunchease lin pădureacu umerii tăcuţi în zareşi din al serii vechi argintse prelungea, ca o răcoare,un giulgiu de zeesc alintpe pleoapa stinsă în sudoare...

oglinda lunii-mpovăracu frig şi cal şi vânător;doar osul frunţii clocoteasub ochiul ei neiertător...

prin tâmpla mea trecea suav,el însuşi rupt de ne-mpăcare;spre ziuă l-am găsit bolnavde-o altă surdă întrebare...

cu tâmpla verde ca veninulatâtor temeri ce ne fierb,îngenunchease lângă puiulatins de doruri între ierbi;el socotea cu dor rănitprecum e roua de pe clopotşi puiului de cerb ivitdin cruntul vânătorii ropoti-a spus, mai blând ca o părere,i-a spus, cu gândul la o stea:

„prin tot ce-i patimă şi pierene cerne viaţa, numai ea;şi dorul, poate cel mai aspru,nu-i zbaterea către înalt,ci rostul lacrimii de-a ţeseo punte unul către alt”.

MMAAEEŞŞTTRRII

Atunci se s-a întâmplat după operaţie? Care era starea sa despirit? Era derutat, avea mustrări de conştiinţă, era liniştit, posomo-rât?

O, puneţi întrebări prea dificile, domnule. Mi-aţi promis că îmiveţi pune doar câteva întrebări simple.

Scuzaţi-mă domnişoară că nu m-am ţinut de cuvânt. Dar, nueste vorba doar de viaţa cuiva, ci de mult mai mult, credeţi-mă.

Vă cred domnule.După prima operaţie l-a căutat cineva la telefon pe Vidici ?Nu.Dar el a telefonat? Fochistul a spus că a telefonat cuiva de la

aparatul din subsol.Se poare, eu una însă nu ştiu.Şi a vorbit în limba lui.Nu ştiu nimic. Nu l-am auzit niciodată vorbnd în acea limbă.În ce stare era după ce a vorbit la telefon? Vreau să spun sta-

rea sa de spirit de atunci, din jurul orei unu noaptea?10Din mărturia ocazională a fochistului Johan T.Vidici a vorbit de la telefonul din subsol la ora unu noaptea.

Trebuie să fi fost imediat după prima operaţie, deoarece pe mânecahalatului se observau încă pete de sânge. Avea o voce obosită, epui-zată. Cred că se simţea slăbit, fiindcă la sfârşitul convorbirii a pus re-ceptorul în furcă şi şi-a sprijinit fruntea de aparat, rămânând multtimp aşa. Avea înfăţişarea unui om complet distrus, la un momentdat mi s-a părut chiar că plânge şi eram gata să-l îmtreb "Aveţi ceva,domnule". Dar nu am făcut-o, deoarece nu mă observase şi mi-amdat seama că s-ar fi simţit şi mai prost dacă ar fi fot văzut în aceastare.

11La ora 1.10 după miezul nopţii în memoria lui S.G. a apărut

primul număr de telefon. După acesta au urmat celelalte.Veneauunul după altul din sferele necunoscute în care fuseseră atrase.

Când formă primul număr simţi că-i tremură mâinile, abiaatunci realizând cât de tare îşi frământase degetele în timpul opera-ţiei. Alo, sunt S. Cumnatul meu a fost omorât acum două ore, la felşi K.Z., iar J. abia a fost scos din sala de operaţie. E grav rănit. Încănu a ieşit din starea de narcoză.

La ora 2 încă nu venise niciunul dintre prieteni. Erau departe,în alt oraş, iar timpul era complet nefavorabil plecării pe un drumacoperit cu gheaţă.

La ora 2.30 se aştepta ieşirea din narcoză.La ora 2.40 i s-a administrat din nou un calmant la reanimare.

Ce s-a întâmplat? se gândea ea. Apoi întrebă cu voce tare. Un asis-tent o sfătui să nu se impacienteze. Rănitul suferise o uşoară înrău-tăţire şi i s-a făcut o injecţie. Sunt lucruri obişnuite după o astfel deintervenţie, îi explică asistentul.

La ora 2.52 starea de nelinişte nu-i dispăru la reanimare.La ora 3 ceasul părea că a rămas pe loc. La ora 3.10 creierul său obosit percepu cuvântul "operaţie". I-

au trebuit câteva secunde pentru a-şi da seama dacă auzise cu ade-vărat sau doar i se păruse.

La ora 3.11 aflase adevărul şi întrebă mirată: Iar operaţie? Esteposibil? Este necesar?

Încă nu sosise niciunul dintre prieteni.Intraţi în salon, doamnă. Este vorba de o mică operaţie. Mult

mai uşoară decât prima. Probabil că va fi extras ultimul glonţ. Nu văsperiaţi.

La ora 3.15 se afla din nou pe canapeaua din sala de aştep-tare. Avea mâinile îngheţate, iar în cap simţea un gol imens.

I se păru că de afară s-a auzit frâna unei maşini, dar nu-şi făcuprobleme.

O asistentă, cea care i-a dat ultimul calmant, se aşeză lângăea pe canapea.

- De unde sunteţi? - o întrebă cu afecţiune. - După accent separe că sunteţi străină.

- Sunt albaneză din Jugoslavia, - spuse ea, - din Kosovo.- Din Jugoslavia? - rosti asistenta. Ce bine s-a nimerit, docto-

rul care v-a operat soţul e jugoslav.- Cum???(Nu mai văzusem vreodată o pri-

vire care să se prăbuşească într-oclipă, ca în filmele de groază, îşi spuseasistenta).

Înnebunită, femeia alergă pe co-ridor, tocmai când doctorul Vidici ieşeadin sala de operaţie şi îi spunea cevaunui necunoscut.

La început nu auzi cuvintele me-dicului, nici nu îl recunoscu pe noulvenit, cel care l-a căutat primul la tele-fon, pe vremea când era în stare deaşa ceva...distinse doar cele trei de-gete ale medicului ridicate în faţa figu-rii necunoscutului, aşa cum seprocedează când celălalt nu ştie bine limba.

- Ce este? - întrebă pe un ton aspru necunoscutul, în timp cemedicul continua să ţină în faţa lui sceptrul sinistru, tridentul lui Po-seidon, cele trei degete ale sale.

- Ţi-am mai spus o dată, au murit toţi trei.- Ce spui, rrezikzi, - ţipă necunoscutul. - Mi s-a spus că unul

trăieşte...În acea clipă sesiză prezenţa femeii şi se îndreptă spre ea pen-

tru a o îmbrăţişa, pentru a-i transmite condoleanţe, pentru a o în-treba despre ce vorbeşte acest nebun, dacă adevărul, după cum i-aspus ea la telefon, trebuie să fie complet altul.

Femeia privea însă pierdută. Fixa doar un colţ al reverului doc-torului, acolo unde pe o plăcuţă de plastic era scris numele "Vidici".

Îşi apropie şi mai mult capul de plăcuţă, apoi îl înfăşcă pemedic de halat, ca şi cum ar fi vrut să-l doboare.

- Tu i-ai omorât! - strigă ea. - Ti si za ubije W.Alb ca varul, medicul se sprijini cu mâna de perete, în timp ce

femeia continua să strige în limba sârbă.Pe tot parcursul acestei scene de mare gravitate el nu îi răs-

punse deloc în limba sârbă, au declarat martorii. Era extrem de agi-tat; te aşteptai ca în orice minut să se prăbuşească, până când auintervenit şi au îndepărtat femeia.

12J.G., emigrant politic albanez, exilat din Jugoslavia, cu cetăţe-

nie germană, ziarist, poet şi muzician, mort pe 17 ianuarie 1982, laora 3.15 noaptea, pe masa de operaţie.

Aceasta este consemnarea despre sfârşitul său, din arhiva spi-talului din Untergrupenbah.

Poliţia nu a reuşit să-i descopere pe asasini. Acuzele adusede soţia sa doctorului Vidici, deşi formulate de un avocat vestit, nuau fost luate în consideraţie din lipsă de probe.

Doctorul Vidici a plecat din Untergrupenbah chiar a doua zi,pe o vreme friguroasă, asemeni celei în care a venit. Doar că, spredeosebire de venire, plecarea sa nu figurează în nicio cerere, pro-tocol sau anexă la vreun protocol.

Despre asta s-a vorbit multă vreme, în diferite cercuri, celespuse fiind în general legende. Diverse tipuri de delir ale bolnavilordin spitalele de psihiatrie, remuşcări, mustrări de conştiinţă, etc., aufost astfel invocate, dar niciodată nu s-a precizat acest lucru.

J.G. a fost înmormântat în cimitirul din Stutgard. Căutând untext cât mai potrivit care să fie gravat pe mormântul său, membrii fa-miliei şi admiratorii săi au ascultat o serie de discuri cu cântece şi ba-lade scrise, compuse şi interpretate de el, cele mai multe fiindacompaniate la chitară.

Ascultându-le cu atenţie, ei au convenit că majoritatea acestortexte erau potrivite pentru a fi gravate pe marmura cavoului. Era bă-tător la ochi, aşa că într-o zi, într-una din acele zile în care râsul şiumorul îşi recâştigară în sfârşit dreptul de a fi acceptate în discuţiilelegate de amintirea celor dispăruţi, ca pentru a face şi mai străluci-toare durerea, unul dintre prietenii săi a spus că aveau dreptate să-l acuze pe J.G. că îşi pregătise singur sinuciderea.

Textul epitafului a fost ales în cele din urmă dintr-una din ba-ladele sale, însă conducerea cimitirului a insistat să fie modificată. Afost ultima taieătură sau, ca să folosesc un termen la modă, ultimacenzură făcută lui J.G. în viaţa în care avusese de câteva ori astfelde înnodări, încluzând aici şi moartea sa, care, la urma urmei, nu afost decât o tăietură.

Baladă pentrumoartea lui J. G.

Traducere de Şerban Tabacu(din volumul de nuvele şi povestiri "Visuri amăgitoare")

Ismail Kadare

cred în Dumnezeu...”. Tim-pul îşi păstrează aceleaşivalenţe, chiar dacă poemuleste diferit. “...timpul nu osă mă asculte... şi îmi vaaduce alte amintiri! şi iubi-rea mea va rămâne tot pehârtie, pustie!” (Mi amapensare, per favore!).Peste tot, Daniela Voicule-scu rămâne aşa cum oştim – experimentează azi,acel ieri ce îi contureazăprofilul şi dragostea: “măuit la ceas şi văd trecutul./fluturi de mai, vibrând peinima noastră.” (Ultimadublă). “In extremis”, poetase vede obligată să pen-duleze “între taină şi delir,picurând alchimic un fir pecare se vor strânge inimide perle”. Această echilibristică sfărşeşte în recunoaşterea plină defrancheţe a unei nelinişti existenţiale, ce are ca rezultat destrăma-rea universului ce o ţine captivă: “m-am tot luptat cu îndoiala, cumoartea care îmi pândea numele... şi-acum pot să evadez cu liniş-tea unei nopţi albe!” (Scoicile îşi caută locul).

Acest univers, amintind de spaţiul lui Dostoievski, în careviaţa este văzută ca închisoare, la Daniela Voiculescu este viu şi înexpansiune. “şi închisoarea mea va creşte ca un turn din vise, po-veşti şi speranţe... cât voi mai continua? poate... o veşnicie! trăinddin poezie. firavă ca o frezie, minunată iluzie!” (Protestul îngerului).Obsesia timpului se proiectează asupra celui iubit, perechea ală-turi de care poeta află sensul echilibrului bărbat-femeie: “eşti timpulmeu.../ lecţia pierdută de tristul profesor,/ ca să simtă dulcele mi-ster al jocului/ din rai... şi toţi, citind acest poem,/ îşi vor dori sămoară... hai-hui...”. (A, da, iubesc!). Şi totuşi, Daniela Voiculescusfidează moartea. Ea are puterea să spună: “am murit... şi măbucur!” Pentru că “de fapt... am învins timpul!“ (Un mesaj de iubire).Însă Cronos nu poate fi biruit decât metaforic. Iar poeta înţelegeacest lucru.

În celălalt taler al balanţei se află sentimentul sacrului. Dia-logul poetei cu divinitatea este nostalgic, cu valoare de experiment,dovedind vulnerabilitatea fiinţei ei: ”ce caut eu, Doamne,/ în pustiullumii?/ mângâie-mă, Doamne,/ cheamă-mă la Tine!” (Black wind).În poezia Danielei Voiculescu, nimeni şi nimic, în afara divinităţii, nuare legătură cu viitorul. ”aş vrea... să evadez în viitor! să patinez perefrenul unui cântec portughez... şi să te găsesc pe portocaliul ini-mii mele... luptând pentru filozofia simplă a unui licurici, căutânddrumul ce duce spre veşnicie!” (Unio Mystica). În ”Fire de jasp”,zbaterile şi căutările acesteia se finalizează din păcate, ca şi pânăacum, cu o concluzie având valoare de verdict: ”şi nu mai ştiu să-mi privesc viitorul!”. Starea ei este una incompletă, pentru că niciofiinţă nu poate fi întreagă, atunci când nu are parte de bucurie. Dinnou, în ”Oriental Sweetness”, aceasta Îl invocă pe Dumnezeu, decare depinde ca unică opţiune viabilă: ”Doamne, câtă dezamăgiremă împinge de la spate, câtă tristeţe mă întâmpină!”.

Durerea poetei nu este o mască: ”este ca şi cum ai începedirect cu sfârşitul... gata, trebuie să mori!” (Un număr prea mare). In-cursiunea în propria existenţă începe la Daniela Voiculescu cu unpunct terminus.

Povestea ei de viaţă are gust de ”sare de lacrimă amară”,iar fericirea este elementul lipsă în poezie. Autoarea ştie un singurlucru – ”trebuie/ să accept viaţa... nefericirea.” (Sadness). Tocmaidin acest motiv, cu o ironie stinsă, ea se separă de experienţeleobişnuite, cotidiene: ”nu mai vreau să mă privesc în oglindă... nupentru că nu aş fi frumoasă, ci pentru că este prea multă durere înochii mei!” (About immortality). Lucrurile evoluează, până cândaceasta se adânceşte în ”cea mai neagră noapte”: ”sunt în mlaş-tină... până la gât! atâta mi-a mai rămas... privirea disperată!”, seconfesează Daniela Voiculescu în ”Roving Eye”. Aceiaşi dezamă-gire marchează şi momentele ce ar trebui să fie de bucurie. La ani-versarea zilei de naştere, autoarea recunoaşte cu luciditate că îşi va”sărbători suferinţa şi-atât. un tort în formă de inimă şi un pahar deşampanie pentru tot circul... pentru prostia de a crede că fericireaeste simplă! simplu este să dăruieşti şi să deschizi mereu braţelesufletului! nu ai cum să fii fericit, atunci când deschizi uşa şi timpulîţi trece prin faţa ochilor, singuratic...” (Vine vremea să plec!).

“Prostia de a crede că fericirea este simplă” face ca trăirileemoţionale ale Danielei Voiculescu să fie încărcate de dramatism.Declaraţiile ei vădesc o sensibilitate acută, cu o rezonanţă afectivăce aminteşte de tragediile antice, aşa cum este în ”Tristeţea”: ”moar-tea s-a hotărât, demult.../ să mor mai mult decât trăiesc!”. Lacrimileşi moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui visroşu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ şi răstignirea se face pescena/ unei vrăjitoare cu ţipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâşierede suflet,/ o halucinaţie de dor...” (În orezărie). În aceste condiţii,devin cât se poate de fireşti întrebarea şi mirarea din acelaşi poemmai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau aceastămoarte!”. Într-un astfel de joc, ce aminteşte de simbolismul lui DeL'lsle Adam – ”şi tu mă vei pierde,/şi eu mă voi pierde/ căci eu suntcea pierdută/ de îndată ce a fost găsită” – poeta se întreabă reto-ric: ”la malul mării mele,/ cine mă va mai găsi,/ dacă eu nu mă maigăsesc?”.

CCRRIITTIICCĂĂ LLIITTEERRAARRĂĂ

Motto: “Zarurile au fost aruncate/ între răsărit şi apus...”(Giving Up at All)

Autoare a opt volume, între care se remarcă “Nsoromma”,“Doimea materiei” (carte dedicată celui mai mare poet religios alneamului, Vasile Voiculescu), “Indigo şi portocaliu” şi “Orphika”,Daniela Voiculescu debutează pe 9 septembrie 1989, cu poezii, înrevista “Argeş”. Deţinătoare a „Premiului Special al Palatului Cul-turii din Piteşti”, aceasta este colaborator la o serie de publicaţiinaţionale şi din străinătate, cum ar fi “Ecoul”, “Tânărul scriitor”,“Luceafărul românesc”, “Oglinda literară”, “Phoenix Magazine”,“Destine Literare”, “România, Liberă în viitor”.

În august 2008, alături de alţi autori români de pretutin-deni, Daniela Voiculescu semnează în volumul II din „Mărturisireade credinţă literară”, ce face parte din seria depoziţiilor colective in-iţiate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Asociaţia Scriito-rilor Creştini din România. Mărturisirea ei de credinţă literară este defapt, aşa cum afirmă poeta însăşi, cheia adevărului. La DanielaVoiculescu, “nemăsurata iubire, măsura vieţii...” se concretizeazăîntr-un mesaj puternic, ce are la bază o filosofie simplă. “Dacădragoste nu e, nimic nu e.”

La începutul acestui an, pe 11 februarie, are loc lansareacelui de al cincilea volum de poezii al Danielei Voiculescu, „Zeiţade turcoaz”. Scrierea îi este dedicată singurului alpinist român carea escaladat aşa numita „Zonă a morţii” din Everest, Alex Găvan.Două săptămâni mai târziu, pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg,vede lumina tiparului cel de al şaptelea tom al Danielei Voiculescu,„Indigo şi portocaliu”. Cu o prefaţă semnată de redactorul şef de la„Destine Literare”, Dan Vulpe, şi având pe copertă pictura „La quer-rera” (Războinicul), realizată de Marisol Hume, cartea vine să în-tregească experienţa poetică a autoarei.

De numele Danielei Voiculescu se leagă şi volumul „In me-moriam ARTUR SILVESTRI”. Într-un eseu şi un poem, poeta îşi ex-primă regretul pentru faptul că nu a reuşit să îl cunoască pe mareleom de cultură decât prin firul unei lumi virtuale... Şi ca un tributadus amintirii sale, pe care o va păstra mereu vie, Daniela Voicule-scu îşi propune să scrie, să trăiască şi să iubească adevărul.

“La malul Mării Imbrium”, cel de al nouălea volum scris deDaniela Voiculescu, îmbină într-un mod cât se poate de fericit, sim-plul cu senzaţionalul, într-un stil original. Universalizând propria ex-perienţă de viaţă, autoarea prezintă lupta sa pentru a fi înţeleasă,iubită şi preţuită, ce devine, în simbol, lupta oricărei femei... Cartea

debutează sub semnul certitudinii. Pri-mul poem, “Nicio nedumerire”, vorbeştedespre o descoperire cu valoare iniţia-tică, atât pentru poetă, cât şi pentru celpe care îl iubeşte: “ieri, am înţeles că nuexistă nicio nedumerire, nicio fărâmă denegru între noi... şi plictiseala, desprecare tu vorbeşti, nu va veni niciodată,pentru că noi suntem inventatorii cumi-nţi ai cuvântului, mângâierii, sărutului şitimpului cu îngeri!”. De altfel, gândulplictisului, al spleen-ului, teama de acelazi sau mâine în care nu se întâmplănimic, i-a copleşit dintotdeauna pe ceice scriu, indiferent de timpul în care autrăit şi de curenul literar căruia i-au apa-rţinut. Probabil că tocmai aceastăspaimă de o stare sufletească apăsă-toare ce s-ar putea instala cândva, între

ea şi cel drag, o determină pe poetă să se raporteze la “ieri”. Tre-cutul rămâne un reper stabil, pe când prezentul şi viitorul nu oferăsiguranţă.

Timpul în sine este format din clipă, clipă cu valoare desimbol, pe care Daniela Voiculescu îşi doreşte să o dumnezeiască.În “Nesocotind logica”, aceasta ia o decizie esenţială: “nu mai plângde neîmplinire,/ nu mă mai uit după albul/ pantofilor de mireasă.../plâng de fericire, calc liber,/ lângă pasul tău roşu...”. Prea multe re-nunţări, prea multe negaţii, iar de aici şi până la a ajunge la ideeacă “există un scenariu de soartă” (Protestul îngerului) nu mai estedecât un pas. Iată de ce, aşa cum este şi firesc, poeta conştienti-zează efemerul existenţei: “eu sunt un vis.../ şi visul ţine puţin!/ eusunt un vis frumos.../ şi visul frumos ţine şi mai puţin!”. De altfel,starea de tristeţe persistă şi devine emblematică pentru paradisulpierdut al Danielei Voiculescu: “lacrimile mă definesc. seamănă cuun vers scris la vremea când portocalii se scutură de floare... iubi-rea mă părăseşte! din nou... a stat puţin lângă mine! el nu crede îndragostea mea, în verdele senin al inimii mele... şi acest indecissfârşit de aprilie îmi zguduie presimţirea!” (Prin întuneric). Lucrurilemerg atât de departe, încât într-un final, în acelaşi poem, autoareareuşeşte să frapeze prin sinceritate şi fermitate absolute, recurgândla soluţia extremă: “voi abandona jocul.”

Odată cu poemul “Sweet Basil”, Daniela Voiculescu gă-seşte “formula unei singurătăţi acceptate”. Ea înţelege că “oameniinu se mai complică/ să iubească...” (Via Dolorosa), de aceea, tim-pul “trece/ pe drumul suferinţei,/ acolo unde stau doar sufletele/ care

Ultimul dans al amintirilor, într-un joccu oglinda “La malul Mării Imbrium”

Poezii despre un vis deschis, semnate de Daniela Voiculescu

LL EECC TT OO RR

Aşa cum ne-a obişnuit scriitoarea Mela-nia Cuc ne oferă, şi de această dată, o naraţiunescrisă la persoana întâi. Apărută la Editura „Nico“din Târgu-Mureş, cartea „Dantela de Babilon“ re-prezintă încă o modalitate narativă abordată deautoare, dar una care îi impune bariere şi, în ace-laşi timp, îi oferă un orizont generos asupra psi-hologiilor umane.

Postura autoarei e una inedită, de jur-nalistă, calitate în care se autodefineşte cu o ne-cruţătoare exigenţă „o jurnalistă fără minte ce şi-apropus de pe linia întâi a unui front fără pifani şifără ordin de zi pe cazarmă, să transmită ştiri“,totul nefiind decât un exerciţiu, pus sub sigla im-aginarului, dintr-un teritoriu, ce a dobândit în zi-lele noastre, dimensiuni de fenomen: terorismul,luarea de ostatici, de prizonieri civili.

Este vorba despre o experienţă limităprin care au trecut mulţi jurnalişti, inclusiv din Ro-

mânia. Autoarea ştie să sugereze, cu abilitate, aventura pe care urmează să ne-o în-făţişeze: „Nu ştiu dacă dorm şi trăiesc un coşmar, nu ştiu nici dacă sunt trează şimartoră la nebunia umană“.

Este un roman al spaţiului închis, riguros delimitat, în care are importanţădoar dimensiunea lăuntrică, apăsările fricii, pulsiunile tresăririlor de speranţă. Sun-tem în faţa unui amestec de stări de o mare diversitate, frica la limita ultimă a supor-tabilităţii, vina comună a tuturor de acolo, solidaritatea, speranţa dar şi laşităţile lor:„Musulmanii, creştinii, budiştii, iudeii, brahmanii şi ateii, toţi suntem amestecaţi, facemparte, avem o vină anume“.

Acest război psihologic are loc, dincolo de cel real, sub cerul Bagdadului„într-o aerogară asediată şi în care câteva zeci de civili, care au nimerit la locul şi latimpul nepotrivit, facem obiectul negocierilor dintre autorităţile militare internaţionaleşi teroriştii fără frontiere“. Cu multă artă în a decupa amănunte şi a le conferi relief,încărcătură simbolică, autoarea izbuteşte să creeze un roman psihologic, cu res-pectarea rigorilor impuse de gen.

Concomitent ea face şi o analiză raportată la factorul religie, a unei con-fruntări, lupte chiar, ce se dă între fraţi, în spaţiul de naştere al creştinătăţii, între: „re-prezentanţi ai două seminţii din triburi vechi şi trecute în egală măsură prin sita şidârmonul vremurilor, pentru a nu uita pentru ce se urau de moarte“.

Lelia sau Laila este personajul introdus de autoare în ecuaţia condiţiei de os-tatică, postură din care, aceasta face exerciţii de reamintire ale unor întâmplări din tre-cutul său, cu scopul de a evalua unele fapte ce ţin de biografia sa. Aceasta pentru aîncerca o descifrare a hazardului de a se găsi în loc nepotrivit la moment nepotrivit.

Autoarea are astfel ocazia să constate că „teoria supravieţuirii sub frică, nufuncţionează sub frică“. De ce? Fiindcă – crede autoarea – indivizii angrenaţi în luptestrăine de ei au ca „punct comun dorinţa de supravieţuire“ care îi determină pe mulţisă abandoneze.

Aşteptarea, a ceea ce urmează să se întâmple, e la rândul său „personaj“,care pune în relief trăsături de caracter, gesturi ce definesc pe fiecare în parte, fie te-rorist, fie prizonier.

Pictoriţă, înzestrare, în care însă nu a perseverat, o ajută pe Melania Cuc sădea contur, din câte o tuşă de culoare, unor portrete … psihologice. Mă refer la: Laila,soldatul mercenar, Mandea, Arnadze, adolescentul paralitic, Salomeea, văduva ve-terinarului din Egipt, Johnathan, Barby, Cecilia etc, printre ei aflându-se şi români.Bine închegat este şi portretul colectiv, de turmă „o ceată de prizonieri aduşi la limitasălbăticiei“, cu gesturi de solidaritate şi egoisme, cu manifestări când emoţionante,când comice în tot tragismul lor, ilare, în afara oricărei logici, atunci când nu par ab-surde.

Deşi este o ficţiune literară „Dantelă de Babilon“ conţine toate elementelerealului, îşi trage seva dintr-o cazuistică bogată, trecând dincolo de relatarea jurna-listică, de imaginea de suprafaţă, în atingere cu motivaţiile intime ale trăirilor posibileîn împrejurări limită.

Melania Cuc, după cum observăm, nu împinge lucrurile spre un carnagiu ceînspăimântă. Ea dă prioritate carnagiului sufletesc, acolo mutilându-se şi atitudineafaţă de libertate. „Uşa se deschide ca şi cum cineva ar fi lovit în ea cu piciorul. Suflulaltei explozii ne eliberează de zidul de chirpici. Molozul se spulberă, cahlele de lut sedărâmă. Aerul îmbibat cu izul cărnii de tun ne învăluie. E preţul libertăţii. Unul scump.“

Lăsaţi în plata Domnului de către terorişti, prizonierii de ocazie îşi pierd bu-sola: „Nu mai e zid, nici tavan. Suntem liberi! Liberi! De ce nu plecăm! De ce ampleca? …“

Pentru că, şi autoarea a prins cu inteligenţă acest adevăr, în acel moment,se schimbaseră fundamental datele problemei. Teroriştii abandonându-i, ca urmarea bombardamentului la care fuseseră supuşi, prizonierii nu mai luptă cu duşmanul dinafară, ci cu cel dinlăuntrul fiecăruia. Prin urmare: „Dacă suntem prizonieri, suntem în-chişi doar în propria noastră laşitate“. Quod erat demonstrandum.

Cu doarcâteva zile înurmă, am avut bu-curia să primescMonografia co-munei Mârşani,judeţul Dolj, carteabia ieşită de subtipar. Este vorbadespre acelaşiMârşani – loculmeu natal pe carel-am nemurit, aşacum m-a îndemnatsufletul, în roma-nul-trilogie “Oa-meni de Nisip”,vatră mare şi fru-moasă, aşezată înpartea de Sud aţării, în stânga Jiu-lui.

Aceastămonografie în-seamnă pentru mine un vis împlinit. De multă vreme,chiar de pe când eram copil, în sufletul meu a sălăş-luit dorinţa ca în afară de zicerile legendare să cunosccât mai multe despre viţa mârşănească. Voiam să ştiuprecis cum a luat fiinţă localitatea, cine a fost primapersoană care şi-a construit casă. În felul acestaaflam şi cine era persoana pe care mama o blestemacu foc, considerând-o singura vinovată în momenteleîn care o supăra tata: “Alege-s-ar prafu’ de ăla carea bătut primul ţăruş aici, ca să facă sat! (romanul-tri-logie Oameni de Nisip)”.

Îmi dădeam seama foarte bine că o astfel delucrare cere timp şi muncă, dar, mai ales, multă dă-ruire. Însă mai ştiam şi că în Mârşani sunt oameni iu-bitori şi cu respect pentru viţa strămoşească, doritoride cunoaştere a rădăcinilor neamului. Cei care au luathotărârea să facă săpături adânci, să dea de capătulrădăcinii viţei sau, măcar să ajungă cât mai aproape,sunt profesorii DUMITRU DAN şi ANA – MARIA RĂ-DESCU, tată şi fiică.

Dumitru Dan este profesor de biologie launa dintre şcolile comunei Mârşani, deţinând şi funcţiade Consilier la Primărie.

Ana – Maria Rădescu este profesoară delimba franceză la şcoala din comuna Işalniţa, judeţulDolj. Face parte dintr-o familie de profesori, întrucât şimama ei Cornelia Dan a predat limba franceză laşcoala din comuna natală, Mârşani.

Realizarea monografiei a fost posibilă cusprijinul mai multor persoane, dintre care: Tehnore-dactare: Rădescu Eugenia şi Rădescu OctavianDan; coperta: Rădescu Octavian Dan; Referenţi ştii-nţifici: Prof. univ. Savin Constantin şi Conf. univ.dr. Rădescu Nicolae.

Monografia de faţă este o lucrare complexă,bazată pe documente peste care a vremuit vremea,unele datând chiar de secole. Bibliografia este con-sistentă. Au fost culese cu migală date din diverse ar-hive sau din lucrări ştiinţifice publicate de-a lungultimpului, tocmai pentru o informare corectă despreaşezare geografică, relief, climă, ape, sol, vegetaţie,faună, deşertizare, învăţământ, cultură, religie, asis-tenţă sanitară, sport, evoluţia numerică a populaţiei,arhitectură populară, administraţie locală, obiceiuri şimulte alte date, cum ar fi cele despre Gogea Mitu,uriaşul de 2,42 m, până la ora actuală fiind conside-rat cel mai înalt om din istoria României. Sau desprecei 422 de eroi mârşăneni, care au luptat pentru în-tregirea neamului, până la jertfa supremă, în cinsteacărora a fost înălţat un monument în centrul comunei.Meritoriu este modul în care Rădescu Octavian Dana realizat coperta volumului “Monongrafia comuneiMârşani”, aşezând la loc de cinste fotografia cu Mo-numentul Eroilor.

Importanţa realizării monografiei rezultă şidin bogatul ei conţinut. Existenţa numeroaselor tabelece cuprind nume de persoane, dovedesc cât de mareeste numărul mârşănenilor cu pregătire în diverse do-menii şi cu care comuna are a se mândri.

A devenit un obicei ca pe 15 august, de“Sfânta Maria”, Primăria să organizeze “SărbătorireaComunei Mârşani”, iar în cadrul festivităţii, unii dintrefiii satului să fie premiaţi cu diferite distincţii, printrecare şi cea de “Cetăţean de Onoare”.

Ţin să le mulţumesc profesorilor DumitruDan şi Ana-Maria Rădescu, autorii “MonografieiComunei Mârşani”, şi totodată să-i felicit atât pe eicât şi pe toţi cei ce au contribuit la realizarea acesteicărţi.

ROMANUL UNEI EXPERIENŢECRUCIALE

Monografia comuneiMÂRŞANI, judeţul Dolj

Editura Sitech, 2009Autori Dumitru DAN şi

Ana – Maria RĂDESCU

Geo CălugăruIoana Stuparu

Începând cu volumul „Megalitice”, Ion Gheorghe îşi insta-lează propriul mit urcat ulterior la înălţimi uriaşe. Este un măreţ spec-tacol al fecundităţi extravagante, un superb joc lingvistic obţinut prinscormonirea textelor străvechi şi cu incursiuni nete în masa vocabu-larului: năvârlie, gârghiţă, planeţi, steblă, zgomită, natră, vârv, hulpi,vergură, biber, ispovidească, herburi, desemn. Chiar titlul cărţii suge-rează ideea de gigantism şi străvechi. Poetul lucrează pe schele înaltecu uneltele celor care au ridicat minunile lumii. El îşi pune rareori în-trebări (numai de 5 ori). Afirmă, mistifică, se implică în măreţul spec-tacol al fecundităţii şi al istoriei. Cum să nu-i fi plăcut lui Eugen Barbu?

Ciclul mitologic format din „Cavalerul trac” şi „Megalitice” în-tărea viziunea cosmocratică şi propunea umanitatea rurală cu vechi-mea şi puritatea civilizaţiei sale, ca singurul legatar al vârstei mitice,matcă şi mumă a românismului. „Arbore genealogic”, „clasă maternă”,ţărănimea a acumulat energiile primordiale, a ţinut rezistenţă civili-zaţiei mecaniciste prin elementele fundamentale ale vieţii: pământul,apa, seminţele, plantele şi animalele domestice. Există o comunicarecontinuă între orizontul mitologic şi planul istoric. Drumul de la mito-logia obiectivă la „Elegiile politice” (1980) este o epopee unică a ţăra-nului văzut în vârstele, ipostazele şi răscrucile realităţii saletranscendente. Borna aflată în mijlocul acestui interval se cheamă vo-lumul „Noimele” în care formula etnografic-biografică îi întăreşte re-putaţia de poet al esenţelor şi adept al eliberării totale a plăsmuirii. Ocaracteristică evidentă o reprezintă de data asta temperarea ludiculuişi a iconograficului în favoarea unei mitografii sociale. Poetul stră-punge mai blând învelişurile fantasticului, înlocuind foarfecele cu pen-seta. Noimele (tâlcuri, descântece, vrăji, simboluri) se adreseazăDealului Istriţa, ţărăncii matcă, batozei (locomobila), apelor termale,aparatului Roentgen, ciorapilor de lână.

Ion Gheorghe a anticipat în urmă cu patru decenii pericoluldizolvării, a neantizării şi chiar al anulării elementului rural străvechi,curat, din civilizaţia noastră. Cine mai toarce, cine mai ţese în sateleromâneşti, cine mai cântă o doină? Totul se robotizează. Şi florile şipăsările vor fi din plastic. Ţăranii – „chipuri de vechi betoane şi gresii”(„Fierbe piatra”, pag. 70), „turnând piatră în matriţe/din zori căzuţi custânca de gât” (pag. 83). În această ipostază se identifică cu străve-chile statuete din „ciment de diamant”. „Ţăranii Luni şi Marţi şi Miercuri;ţăranii Joi şi Vineri şi Sâmbătă – pe malul străzii fulgerate” („Noima cuşapte”) – cea mai tragică odă. Ţăranul, „fiul Cerului şi al gliei Mame –stirpe de meteoriţi”, este prezent mai mult ca oriunde („Noima lucruri-lor”, „Banda rulantă”, „Fierbe – Piatră”, „Noima gemenilor”). „Noimamea se apără ducându-şi soarta ţărăneşte” („Totem”), susţine poetul.Piciorul, urma, tălpile, călcâiul ca un baros, amprenta degetelor. Pia-tra şi variantele ei – nisipul, gresia, granitul, bazaltul. Meşteşugarii ru-rali şi ţăranii plecaţi pe şantiere. „Ci nu moare omul când vrea - /Pe câtse stinge el, când îşi leapădă zeul din sine - /pierzându-şi statuia astaveche şi grea. /Sămânţa cerului, crescută şi coaptă cum se cuvine”(„Noima noimelor”). Paginile cărţii sunt cutremurate de puternice ac-cente sociale: „Pe şapte perne stau impostorii la masa domnească,/dar eu port în sân capetele balaurului şi limbile retezate -/au săpatţăranii pe câteva pâini, cum fac ei, de când sunt /blestemaţi să trăia-scă: /cu apa frunţii spălând urnele cenuşii străfulgerate” (pag. 59) şi„La gura peşterii sacre a patriei, ţărani am pus eu să umble - /în braţecu statuile proprii, umplându-şi pereţii de umbre” (pag. 60). Cuvinteleprimesc o dublă chemare: plastică – sincronă şi purtătoare ale pro-gramului estetic, ceea ce apropie poemele de speciile clasic-anacro-nice (oda, elegia, satira). Este antrenată şi confesiunea burlescă cuconvulsiuni ale spiritului, dar şi cu candori ce amintesc de stilul para-bolic total al altor titani, Ioan Alexandru şi Marin Sorescu. Avem în ve-dere încrederea patetică în adevărul istoric şi nota neprotocolară aimpunerii simbolurilor civilizaţiilor rurale. Aceşti poeţi au ars împreunăcu generaţia lor care nu s-a sfiit să scrie despre patria văzută camamă, despre impactul devastator cu industrializarea şi despre ne-voia interpretării şi conservării străvechilor credinţe.

Un cuvânt se repetă ciclic în toate limbile sacre şi în toatesemnele: Uom, hamu, gam, atrop, afirmă Ion Gheorghe la sfârşitulExpresiei Apolog ce încheie cele 55 de capitole (expresii) ale poemu-lui didactic intitulat „Dacia Feniks” în care de data aceasta a urmărit„veridicitatea de spirit şi de literă a textelor ce le-a cercetat”, căutândsă rămână în sugestia culturală a vremurilor de demult. Părinţii omu-lui carpat-dunăren au fost Moşul şi Baba (Timpul şi Gaia). Ei au deţi-nut cuvântul primordial al vorbirii logo-astrale, fărâmiţate mai apoi înlimbile pământului. Autorul a cercetat numeroase surse: vorbirea –

într-o – singură – lungă – deschi-dere – de – gură, Logosul Uriaşilorzidiţi în pământ, scrierea logarit-mică orală şi zodiacală ca să-l an-treneze pe cititor prin trei cicluriiniţiatice de incantaţie şi invocaresă afle cum a început zeul să di-vidă şi să dea nume. Urmează ce-remoniile din ţara zeiţelor, referiri larigori şi ofrande, datini, învăţături,ziceri de bine, pentru ca iniţiatul săpoată trăi pe pământ o sută de exi-stenţe. Ajunge la strămoşii regate-lor de oieri, la uriaşii lemurieni, lazicerile valahilor şi ale getulilor. Explică poetic natura haosului careeste când tată când mamă, jurămintele şi numele Larilor, datinile bur-leşti, riturile eroilor, cum a cuprins pământul fratriile, zidirea oierilorvlaşi. Toate şi toate într-o încorporare inepuizabilă, într-o scriere cândluminoasă, când mohorâtă, într-o Formă Unică. Este o îmblânzire prinjertfă a limbii străvechi, o lungă şi epuizantă călătorie iniţiatică la ca-pătul căreia se află cele şapte izvoare, pentru că nimic nu-i mai frumosşi mai mare ca Ergo. În acest final sacru autorul îşi pune propriul numedrept chezăşie: „…Căci eu sunt al Lunii vlăstar, Făt – Logosfăt, /Al Fe-cioarei şi al Zburătorului…” „Unii spun că trei sute de ani nici n-ar fi dor-mit” (pag.434).

O trăsătură comună a poemelor din perioada analizată o re-prezintă forma demonstrativă a alegoriei. Obiectivele acesteia suntdenunţarea inamicilor nevăzuţi ai civilizaţie rurale: ipocrizia politică,dogmatismul, industrializarea, paleativele culturale, demagogia. Dinînsoţirea jocului alegoric cu vizionarismul, a ieşit în câştig poezia. Me-tamorfozele speciilor şi regnurilor sunt răsturnate în acest joc pe carelirica românească nu l-a mai întâlnit de la Tudor Arghezi.

„Scripturile” (1983) constituie o epopee gnoseologică, pre-zentând două din experienţele fundamentale ale lui Deceneu, când ise propune să aleagă între a fi consacrat drept fiul lui Dumnezeu încondiţia ca poporul geto-dac să rătăcească două mii de ani sau să ră-mână preot al Fiului Omului, dar norodului său să i se asigure conti-nuitatea în vatra străbună. Marele pontif Deceneu, înnoit de zece ori,a trăit în fiecare existenţă o aventură excepţională. Supraîncărcate delirism, cele două „scripturi” interpretează simbolistica figurativă a mo-nedelor geto-dacice, trebuind să demonteze caracterul de tablete alacestora, deoarece o parte a banilor de atunci, pe lângă o funcţie fi-nanciară (minoră) era un document asupra originii celui care pleca lastrămoşii divini. Monedele geto-dacilor au fost scrise în acea limbăunică, primordială (reconstituită în „Dacia Fenks”) şi ilustrează celedouă dimensiuni ale străromânismului, Capul şi Călăreţul. Basmelepopulare româneşti se identifică cu semnificaţiile străvechi ilustrate înmonede, idiomul mintal autohton moştenind cele mai vechi forme degândire. De altfel, consideră autorul, cuvântul „român” se explică printermenul „rumen” (arămiu, roşcat), care face trimitere la aspectul fizical tracilor, oameni blonzi, cu ochii albaştri-roşcaţi.

Povestea e foarte interesantă. Prin 1974 – 1975 autorul acunoscut cartea lui C. Preda despre monezile geto-dace (scoasă laEd. Academiei). A fotografiat, a mărit imaginile şi a obţinut un fel de ta-blete cu suite imagistice, precum şi combinaţii de litere greceşti, la-tine şi de rune gotice care formau cuvinte. Studiindu-le vremeîndelungată, a observat că la rândul lor suitele sunt alcătuite dinsemne alfabetice. Au rezultat nişte pictograme care dădeau la ivealăchipuri şi obiecte specifice spaţiului carpato-dunărean şi pontic. A in-ventariat muzeul de semne şi a descris astfel 20 – 30 de monede,scriind 300 de pagini de jurnal despre o lume necunoscută. A de-monstrat în acest mod că dincolo de cuvânt şi imagine se găseau su-gestii referitoare la limbajul pieselor, că autorul ajunsese tocmai lageneza cuvântului şi a ideii despre cuvânt ca nume, la tiparul mintalal graiului părintesc. Monedele, Tabletele lui Dinu V. Rosetti, TableteleTărtăriei şi propria colecţie de statuete funerare „vor face odată şi-odată ordine în istoria lumii antediluviene, în cronologiile popoareloreuropene şi nu numai”, afirmă autorul în eseul „Pudio Ghebeleisis,puternicul zeu al decenţei puterii”. Iată geneza „Scripturilor”, epopeehermeneutică, transpunere poetică a jurnalului pomenit, însoţită de58 de note şi explicaţii.

AA DD NN OO TT ĂĂ RR II

Ghe. Postelnicu

ÎNTÂIETATEA ESTETICĂ A LUI ION GHEORGHE

POEZII

IOANSCOROBETE

ION GABRIELPUSCA

IONRASINARU

ETERNITATE

desenul insesizabilpăstrează verdelemăslinuluiîntre croşetele argintiale valului mării linii neutre mă ignorăîntins pe nisipul reavăncumîmi trece printre firidele gânduluiun ultim poem despreplictisrisipit de Ungaretti în golfpentru ca o filă mai încolosoarele să apunăspre a se reaprinde mâinepe crestele muntelui Lovcen tânăr şi sprintengata a urca serpentinele care m-auobosit azicu entuziasmul de a căuta sensulascuns în aerul viu colorat de care nu mă mai satur

KATARUM

în golf umbra latină se sprijinăpe ziduri în tăcerea ei de mormântdeschisprecum în interstiţiiurmele globulelor roşiireduse la simple acoperişepentru un timp sideratde alte încrucişări ale vieţii şimorţiieu mângîi cu sufletul vesmântulantemergătorului meu de lacapătul firului necuprinscare s-a lăsat cotropit de ideea că aşezând o piatră pe altaverticala nu se va prăbuşivreodatăsub rădăcina copacului

priveliştea mării se lasă cucerităde brăţara munţilorca o mireasăîn apele faldului neliniştitdin piaţa oraşului pleacă vaseleîn largul întrepătrunsmişcarea îşi temperează voluteleîn pragul vegetalcetatea şi-a urcat cruceape umărul stâng al stânciide unde amestec în peisajculorile pastelun covor artificial îşi rezumătentaţia policromăcând schimb un mesaj pe nokiacu agenţia de ocrotirea singurătăţii

SEARA LA KATARUM

plouă dintr-o negură soră cu unfilm pe care l-am trăitaştept cu cinci femei împrejurulunei mese lichidesub copertina străpunsăun solilocviu pare a fi ciurul deasupracântă scrâtită naturape o singură voce plângeo sirenăce poate fi de orice naţiecăci n-o ascultă nimeni doar golfulîn ancoredansează sinistru pe melodie

„Viaţa este un perpetuummobile în care

poeţii sunt energia necon-venţională.”

Proteze supleante

Ies pe strada. Parcă intruîntr-o copilărie autistă.

nimeni nu vede pe nimeni,nimeni nu aude pe nimeninimeni nu vorbeşte cu nimeni!

Prin pereţii lacrimii se văddoar umbre care se pierd în ceaţă,replici ale unui seismde proastă calitate.-nimeni nu vede pe nimeni-Bine că, măcar, ceaţa este clară.

Înot în forma de lacrimă,prin lacrimă şi ies în altă stradă.O stradă care stilizeazărostirea trăirilor anxioaseale trecătorilor.O stradă protectoare,un fel de curvă bătrânăun fel de pată ocultăcare, odată ce ai călcat în ea,nu ţi se mai dezlipeşte de tălpi.-nimeni nu aude pe nimeni-nu ţi se mai dezlipeşte de tălpi,

îţi intră în sânge, te savurează,te şterge din visurile cunoscuţilor,te înghite lacomă ca o scoică,te asasinează într-orevoluţie de logică binară:Eşti, dar nu eşti...şi apoi te scuipă, afară,cu scârbă, ca pe o perlă:nici pe de-a întregul adevărat,nici pe de-a întregul falspentru că:-nimeni nu vorbeşte cu nimeni!-

Este Revelaţie şi Revoluţie.O Stradă ca un fel de postmodernismautoreflexiv in care fiecare îşi...trăieşte meta-ficţiunile multistratificateîn deplină înţelegerecu programa destinului.O Stradă ca un decor:în fundalul plat se văd porţileîntreprinderii la care lucrezisau holde aurii de peşti la borcansau fotografia comică a doctoruluicare ţi-a semnat/parafat fişa de in-ternare.

O Stradă ca un decor.-un decor excremenţial-Îi reproşezi neuronului tău domesticcă jocul acesta intelectual,cu grade de adevăr şigrade de incertitudinia ajuns la limita facilităţii.Intri iar în lacrimă,înoţi, banal, în formă de lacrimă,treci pe altă Stradă,ca o curvă bătrânăca o pată ocultă.

Eşti, dar nu eşti...nici pe de-a întregul adevărat,nici pe de-a întregul fals.

Comoara de la rădăcina umbrei

Ne-am întâlnit la cabanaserii,doi turişti ce iubesc geo-grafiadin izvorul cu sunet declopotîn care cerbul îşi spalăgalopulcând arşiţa muşcă din sângecum din măr pe vremuri Eva.

A urmat o noapte luminată de şoapte,înotam prin răcoarea trupului tăuce-mi urzica privirea ca un zbor de pri-măvară.Vântul îmi închidea şi deschideapleoapeleîn ritmul perdelei din fereastră.

Au venit zorii într-o lacrimăce nu ştie să curgă,ţi-au aşezat sub bocanci potecastrecurată prin amalgam de umbrespre altă cabană.

Eu te petrec cu privireascormonind la rădăcina umbreidupă un ciob din lumina şoaptelor tale.

Născută din tril,trage cu urechea foşnetul de frunzădupă urma litereiîncrustată de tine înainte de naştereaiubirii.

Pe urma curcubeuluiciuguleşte sarea din lacrimăpână la aerul primordial.

Eu gust lumina din bobul de rouăîmprimăvărând litera din ceaslovul luiNică,ofilită de muştele trecutelor veacuri.

Tu scoţi de sub crusta iernii licuriciiproscrişişi ne urmărim unul pe celălaltîn jurul aceluiaşi eşafodpână cerul devine mai sărac cu o iu-bire.

Fluierul

De la mine până la minecălăuzălacrima stinsă în aritmetica silabei.

Mi-e frig şi mi-e steaprin gândul resuscitatdupă exilul în pagini neprimitoare.

De la tine până la tinelabirintul profanuluiînveşmântat în glas de profet.

Pe spinarea nopţiisângele scurs din urechea îngeruluizugrăveşte temple.

De la mine până la tinefluierul din inimă.

SSCCRRIIIITTOORRII ÎÎNN AAGGOORRAA

Am trimis la redacţia revistei 22 un drept-la-replică, sperîndcă, din 1995 (când un text în care contestam valoarea de candidatla preşedinţie a lui E. Constantinescu, afirmam aproximativ: ‘N. Ma-nolescu, alt candidat, nu mai moral, dar cu o inteligenţă câtdecâtă’-iar G. Adameşteanu l-a pus pe al meu la murat, până când au fostscrise replicile lui Constantinescu, Manolescu, Zoe Petre), trecînd-spuneam - 10 ani de când mi se refuzaseră alte trei-patru drepturi(sic), mi-l vor publica pe acesta. Ei bine, m-am înşelat şi de astădată: nu aveam dreptul să public nici în 22, periodic proprietate aclanului Adameşteanu, slujnicit(ă) cu temenele de Rodica Paladeşi, până mai deunăzi, cu suportul teoretic (sic) al lui Gabriel Andre-escu, inven-tatorul chibritului cu fosfor la ambele capete şi a “filo-sofiei disidenţei la român”, altfel industriaş al drepturilor omuluiminoritar - în România. În disperare de cauză - starea permanentăde la complotul provocat de ukazul Monicăi Lovinescu; “Goma econtestat!” - am trimis prin e-mail textul câtorva persoane - “pentruinformare”; l-am trimis şi la Ziua, unde, în cele din urmă, a apărut.S-a băgat în vorbă şi “politologul” Dan Pavel care şi el mă tratasede “antisemit” - de astă dată cu folos pentru mine: a recunoscut (şirămâne singurul!) : nu îmi citise textele considerate “antisemite”.

12) Se vede că acuzaţia: “antisemit” nu a fost considerată deManolescu&ManoLeii suficient de… productivă - decât în asocierecu altceva. “Altceva” - ce?

Ceva care abia se înţelesese din bâiguiala lui C. Teodorescu,recenzînd în Cotidianul Culoarea curcubeului mărturie apărută înfebruarie la Polirom (de mirare: în urmă cu zece ani acelaşi înţele-sese ce e cu volumul, ba mă apărase de C.T. Popescu). Era “cevacu dosarele de securitate”, însă, ca tot -escul autoamnezic, Mano-Leul Teodorescu o uitase-pierduse, rămânîndu-i ceva-ceva în genul“Goma, scriitorul turnătorilor”…- formulare bunişoară, fiindcă repetaacuzaţiile neturnătoarelor emerite Bianca Balotă şi ale Getei Dimi-sianu, însă nu-destul-de-bună: nu se exprima limpede, tăios.

A fost trimis în prima linie limpede-tăiosul exprimător GabrielDimisianu.

“Cine pe cine acuză?” îşi intitulează Eternul Adjunct al Ro-mâniei literare luarea-la-cuvânt din 27 iulie-2 august 2005.

Nici că se poate un titlu mai potrivit unui astfel de product,semnat de un asemenea producător: Gabriel Dimisianu. Parafra-zîndu-l, se poate scrie - exclamativ, nu interogativ:

“Cine pe cine acuză!” - citeşte: ‘Dimisianu pe Goma!’ Uluitor la condeierii literari dedaţi şi la publicistică: mai întâi şi

mai întâi ei rămân în plină ficţiune (artistică), nu se lasă traşi-îm-pinşi în publicistica-gazetărească (sic). Dispreţuind suveran (deunde le va fi venind dispreţul? Dar suveranitudinea? Nu din exerci-ţiul de decenii al scrisului crâncen realist-socialist?) Decurgînd dinprima “calitate” -ficţionarismul în totul, în toate - ignorarea (şi ea,suverană) a adevărului, autorul îşi imaginează că un articol se aş-terne pe hârtie exact, dar exact aşa cum se confectionează o re-cenzie (fatal subectivă), un roman (cum altfel decât expresie asubiectului narator?). Din acest motiv “neopubliciştii” dintre scriitoriexersează această meserie, gazetăria (şi grea şi funcţionînd - înprincipiu - după un cod moral) în stare de levitaţie: pentru ei nuexistă realitatea sol, cel călcat totuşi cu augustele lor membre din-dărăt, două: numita citire a textului comentat-atacat, şi cinstita citaredin obiectul cu pricina. Şi nu există morală (mamiţo!).

Citez din G. Dimisianu: “Efectele dării pe faţă (parţiale) a dosarelor de la Securitate

îmi par a fi deocamdată acestea: modificarea în negativ a imaginiiunor foşti oponenţi sau a unor victime ale regimului comunist, pede o parte, iar pe de altă parte exonerarea de răspundere a per-soanelor care au exercitat persecuţii politice, care au pus la cale şiau înfăptuit represiunea”.

Perversă întorsătură a condeiului. Aşadar acesta - nu altul - afost efectul: “modificarea în negativ a imaginii unor foşti oponenţi…”

Ca şi cum nu România literară deschisese campania împo-triva lui Caraion (“oponent”, nu colaboraţionist - ca Manolescu, Di-misianu, Ştefănescu, Ţoiu, Silvestru, Pardău, Băran), rezemîndu-se“documen-tar” pe dosarele graţios oferite de Traficantul nr. l al do-sarelor, securistul Pelin; ca şi cum nu Manolescu îl invitase peIliescu, “omul cu o mare” imediat după Mineriada Sângeroasă (13-15 iunie 1900), pentru a fi spălat de sânge în cea mai prestigioasăpublicaţie culturală a României; de parcă nu acelaşi Manolescu îl in-vitase pe Voican Voiculescu-Sturdza, supraşeful Securităţii, în de-cembrie acelaşi an, să-şi publice “dosarul de securitate”, prezentatde “redacţie”, în termeni de un analfabetism şi un târîtorism demnede epoca lui Ceauşescu; ca şi cum nu Manolescu şi Dimisianu pu-blicaseră în numărul 41 din oct.1998, textul “Securitatea despre Ro-mânia literară” sub anunţul: “DOCUMENT” - din el cititorii aflînd că

cel mai dârz anticomunist din re-dacţie fusese… Vasile Băran!

Dar G. Dimisianu continuă: “Unui Eugen Florescu, de

pildă, satrapul ideologic al ereiceauşiste, i se asigură, după ’89,un încăpător fotoliu de parlamen-tar (…) în timp ce Doinaş, Uricaru,Buzura sînt lapidaţi moral. Nueste însă vorba numai de ei. Orea imagine a lumii intelectuale îngeneral şi a lumii literare în spe-cial, a comunităţii literare este cul-tivată cu insistenţă (de văzut şi cescrie Alex. Ştefănescu în R.L., nr.19, despre ‘demonizarea’Uniunii Scriitorilor’), acolo, în acele medii,îngrămă-dindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut şi azi: laşita-tea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaboraţionis-mul şi poate, în cel mai bun caz, revolta în genunchi. Cine cultivăaceastă imagine, măcar excesivă, despre comunitatea literară, cineacuză, cine judecă? (…). Din păcate, cîteodată, chiar foştii disidenţiautentici se angajează pe această pîrtie din reflex de singularizaresau din cine ştie ce alte motive. Sau pentru a le plăti confraţilor decondei cine ştie ce poliţe”.

După ce şi-a legitimat zicerea prin trimiterea la reperul multi-funcţional Alex. Ştefănescu, G. Dimisianu atacă frontal:

“Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. Iată şi recent: în-trebat, în ‘Jurnalul literar’, ce părere are despre declaraţiile noi aleodiosului general Pleşiţă, omul care îl maltratase în închisoare,trece de el repede, în restul imensului articol luîndu-i la refec pe Mo-nica Lovinescu, pe N. Manolescu, pe Ţepeneag, pe Iorgulescu, peBuzura etc. etc. Cu ei are mereu ceva de împărţit Goma şi parcămai puţin cu Pleşiţă, care scapă, ca să zic aşa, cu faţa curată, maicurată, oricum, decît a colegilor de literatură.”

Din citatele produse reiese că G. Dimisianu este doar un pionîn trupa arătătoriştilor-în-sens-invers. Din recenta haită fac parte,atât foşti activişti, securişti de meserie, care înainte de decembrie1989 slujiseră Scînteile generale, cu pana şi cu limba lor devotată- aici intră şi Pelin dar şi C. Stănescu şi pionierul pe atunci C.T. Po-pescu -deasemeni intelectualii patriei, directorii de conştiinţă, scrii-torii rezis-tenţi prin cultură, grijuliii cu păstrarea virginităţii breslei,deci cu supravieţuirea cadavrului numit Uniunea Scriitorilor - şi, ne-apărat, cu Fondul Literar! Cei din a doua categorie ar fi indignaţi săafle că îi pun alături (dimpreună) cu tovarăşii cinstiţi din prima, însăprin ceea ce scriu de la o vreme acolo le este locul. Unde vor fi vrîndsă-i pun după o asemenea ignominie? - re-citez din G. Dimisianu -subliniind:

“Cu ei are mereu ceva de împărţit Goma şi parcă şi maipuţin cu Pleşiţă, care scapă, ca să zic aşa, cu faţa curată, maicurată, oricum, decât a colegilor de literatură”

Aşa, deci: eu îl scot pe generalul Pleşită “cu faţa mai curatădecât a colegilor de literatură”! De parcă nu eu îl zugrăvisem în Cu-loarea curcubeului; şi în Soldatul câinelui . De parcă nu eu - sin-gur-singurel, fără ai mei “colegi de literatură” - i-aş fi dat în judecatăpe 13 securişti printre care generalul Pleşiţă. Oricum, între scriitoriicare s-au declarat indignaţi de “prestaţia televizuală” a lui Pleşiţănu am întâlnit numele lui G. Dimisianu; nici al lui N. Manolescu; nicial lui Buzura, nici al lui Iorgulescu, nici al lui Gelu Ionescu, nici al luiCosaşu, nici al lui Dinescu, nici al Blandienei, nici al Adameştenei -ce să mai vorbesc de al lui Liiceanu, Pleşu, Patapievici - aceştiafiind, după afirmaţia lui

G. Dimisianu, “colegii de literatură” ai mei! “Colegi” care nu au scos un cuvânt de protest, în 1970, când

fusesem interzis; care nu au protestat când, arestat fiind, fusesemexclus din Uniunea Scriitorilor - de ei, scriitori, de ei, colegi ai mei!-în schimb s-au indignat foarte pentru că arătasem adevărul despreei, despre trădările lor, despre colaboraţionismul lor - dinainte şi dedupă decembrie 1989; “coleg de literatură” al meu Liiceanu, cel caremi-a distrus Culoarea curcubeului ? Colegi Ivasiuc, Breban, Ţoiu,Bălăiţă, Fănuş Neagu, Băieşu, Cosaşu? Coleg(e) de literatură Mo-nica Lovinescu şi Gabriela Adameşteanu, luînd partea notoriuluieditor-distrugător de cărţi, în schimb tratîndu-l pe autorul uneia din-tre ele (eu) de calomniator? Coleg de literatură N. Manolescu, celcare mi-a interzis accesul în România literară prin editorialul de po-mină “Adio, domnule Goma”? Colegi de literatură literatorii românicare au fost de acord să fiu înmormântat în tăcere, ba au dat şi eio mână de ajutor la această acţiune… literară?

DELIR DE PERSECUŢIE

Paul Goma

AAEEUURROOPPAAEEAA

Parcurgând Jurnalul fericirii, nu putem să nu ne redefinim con-ceptul de fericire. Şi aceasta chiar ne-ar prinde bine, căci am ajunsîn impasul de a ne întreba ce înseamnă fericirea şi cum se poateajunge la ea (oarecum explicabilă situaţia, întrucât avem prea multe"oferte" viabile pe piaţă ). Nu –mi propun să fac un eseu despre fe-ricire - căci ar presupune prea multă filosofie în prea puţine rânduri-, ci, în liniile posibile, să trasez un contur privitor la ce înseamnăalegerea modelelor (inclusiv a cărţilor-model ).

Jurnalul fericirii se îndepărtează de formula clasică a me-moriilor şi a autobiografiei tradiţionale, întrucât autorul nu intenţio-nează să-şi povestească în totalitate viaţa, ci prezintă o experienţăcapitală (detenţia între 1959-1964 ), precum şi temeiurile converti-rii sale religioase. Autorul nu mai scrie presat de evenimente, dinfuga condeiului, are timp, discursul lui e elaborat cu atenţie. Întreeveniment si discursul evenimentului este o distanţă de timp con-fortabilă.

N. Steinhardt, născut evreu, trece în închisoare la ortodoxie si,când iese, laudă detentia ce i L-a adus pe Dumnezeu. Are dreptateVirgil Ierunca să spună că închisoarea l-a transformat radical peeseistul intelectual pur, mai degrabă agnostic şi preocupat de lite-raturi străine, să devină un autentic homo religiosus", si nu mai puţinimportant, să descopere "constantele unei spiritualităţi româneşti,pe care, odată ieşit din închisoare, le-a cinstit cu verbul şi verva luiinimitabile (...) închisoarea a fost pentru N. Steinhardt academie şialtar..."

Alegerea între noapte şi zi

Cu adevărat se împlineşte în cazul său, vorba lui Mallraux:"Omul trebuie să facă în aşa fel încât să-şi transforme viaţa în des-tin". La 48 de ani este arestat şi de atunci viaţa lui se schimbă. Se-curitatea îi dă şansa să aleagă între două variante: prima, să devinămartor al acuzării, şi atunci ar fi devenit liber, sau să nu accepteacest lucru şi să fie închis. Cere îngăduinţa de a reflecta timp detrei zile şi, primind-o, se duce la bătrânul său tată care îl sfătuieşteastfel: "Dacă nu accepţi, e adevărat că vei avea zile foarte grele.Dar nopţile le vei avea liniştite, vei dormi bine. Pe când, dacă ac-cepţi să fii martor al acuzării vei avea, ce-i drept, zile destul de bune,dar nopţile vor fi îngrozitoare". Şi, referitor la dilema pe care trebuiasă o depăşească într-un fel, se naşte inevitabil întrebarea: câţi din-tre cei ce-şi spun astăzi "oameni morali" ar mai sta câtuşi de puţinsă pună în balanţă astfel de decizii, şi câţi ar asculta în cele dinurmă glasul conştiinţei ?

Înţelegând faptul că nu poate sluji la doi stapâni, Steinhardtrespinge propunerea de colaborare făcută de Securitate. Este ares-tat şi inclus în lotul "mistico-legionar", situaţie contrariantă pentruun evreu. Nu convingerea politică, originea socială, credinţa, cul-tura, ci tăria morală este importantă, conchide el. Se hotărăşte,după alte experienţe spirituale, să se creştineze. În ziua de 11 mar-tie 1960, părintele Mina, asistat de un catolic şi un protestant, îl bo-tează întru Hristos pe robul lui Dumnezeu.

Bucuria iubirii

Aici, în închisoare, descoperă de fapt care este condiţia creş-tinului: aceea de a fi fericit, respectând îndemnul Mântuitorului: "Bu-curaţi-va neîncetat!" Şi cum am putea să nu ne bucurăm, atuncicând ştim că "Dumnezeu este iubire"? Amo, ergo sum, este răs-punsul omului la "Dumnezeu este iubire". Între Dumnezeu şi sufle-tul omenesc nu se poate întâmpla ceva mai măret decât a iubi şi afi iubit. Credinţa înseamnă în cazul omului care-L descoperă peDumnzeu, o morală, un mod de a fi, o lege a moderaţiei şi o religiea iubirii.

În ciuda dictaturii şi a ororilor ei, Steinhardt si-a păstrat spiri-tul liber şi demn, şi a dobândit, alături de credinţa ortodoxă, şi apar-tenenţa culturală şi spirituală la neamul românesc. Şi astaînseamnă fericire, să descoperi în tot şi în toate, Sensul, Care esteHristos, şi Calea către Dumnezeu. Să fii împlinit prin asta şi să poţisă insufli şi altora această tărie de caracter, aceasta ne propune cu

modestie şi cu discreţie, monahul de la Rohia.În urma interviurilor sale cu tânarul Ioan Pintea, acesta măr-

turiseşte: "Zilele şi săptămânile pe care le-am petrecut cu N. Stein-hardt la Rohia fac parte dintr-un timp al taifasului (mult i-a plăcutacest cuvânt). O vreme mai bine-zis a dialogului liber, în care m-am regasit uneori cu uimire altfel, iar alteori întreg, pe mine însumi".De aici, importanţa modelului în viaţa noastră, a modelului pe careîl apreciezi pe măsura ce-l descoperi în viata reala prin actualitateaideilor sale, prin capacitatea de a susţine un dialog viu, deschis,prin marea calitate de a fi Om.

În "Revista de Istorie si Teorie Literară" din 1992, nr.1-2, Eu-genia Tudor-Anton realizează un portet al lui Steinhardt, arătând căacesta nu era doar colaborator al revistei "Viaţa românească", ci oprezenţă totdeauna bine-venita şi plăcută: "Avea distincţia unui di-plomat, sporită de nelipsitul baston şi privirea de o prudenţă cu-rioasă ca a copiilor, şi iscoditoare, şi neliniştită, dar şi uşor ironică aomului care ştie, căruia nu i se poate ascunde nimic… a omului carese poate aştepta la orice surpriză. Aşa mi se părea cel mai adesea.Alteori însă, când se înfierbânta discutând pe un subiect anume,ochii îi sclipeau, obrajii, de obicei palizi (cât se puteau vedea dinbarba sură, bine pieptănată) se îmbujorau, căpăta în înfăţişare cevade profet. Poate că ar râde, dacă ar citi ce scriu acum, dar aşa era,trecea uşor de la sfiiciune la afirmarea fermă, de la privirea ironicăla verbul pasionat, convingător". Cu alte cuvinte, trăsături ale unuiom viu, cu emoţii şi trăiri proprii, nu ale unei marionete, căreia i-aurămas mici măsurile sforilor şi care nici măcar nu-şi conştientizeazăsoarta. Şi, în astfel de cazuri, mai putem vorbi despre viaţă ca dardivin, pe care omul şi-o asumă şi o trăieşte cu demnitate?

Cultura, o subţirime a caracterului

Referitor la acest aspect, Eugen Simion apreciază scrierile luiSteinhardt tocmai datorită farmecului inteligenţei şi al sincerităţii;scrierile sale par a fi vii, şi aceasta pentru că în ele sunt cuprinselecţii de viaţă. În acest sens, merită a fi citat un text din interviurilemonahului de la Rohia, cuprinse în lucrarea Primejdia mărturisirii,apărută în 1993, în care morala bunătăţii tinde să devina o esteticăa bunătăţii: "Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, is-teţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca profesoruldin Lecţia lui E.Ionescu ), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari,proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inte-ligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele interna-ţionale la care luăm parte, si toate bursele pentru studii pe care lecâştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplininiţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă şi înţele-gere (…). Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtila şi rafinată, eun atribut de bază al fiinţei omeneşti şi, totodată, un atribut al cul-turii. Bunătatea este alt nume al definiţiei dată de Aristotel omului:fiinţă socială. Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii degroază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sarte: "ceilalţi, iatăiadul!"

Există un altruism elementar exprimat prin bunătate, care esteo axiomă a vieţii obsteşti. Berdiaev spunea: pâinea pentru mine esteo problemă materială (bineînţeles, egoistă, vulgară), dar pâineaaproapelui meu este o datorie spirituală. (…) Ştim că de am vorbitoate limbile şi dialectele pământului, şi de am fi capabili să clasifi-căm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite întoate limbile pământului de la Gutenberg şi până astăzi, şi de am fitobă de carte şi de erudiţie, şi de am cunoaşte întrebuinţarea tutu-ror termenilor specifici, tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putemnumi oameni culţi dacă suntem niste pizmăreţi, nişte bădarani şinişte răi la suflet. Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acu-mulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului, şi capacitatea dea considera bunătatea nu drept o simplă virtute desuetă şi senti-mentală. Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitoripe simpli făcători de cărţi, şi drept oameni de cultură, pe simpli me-morizatori de informaţii". Să ne amintim, aşadar, aceste cuvinte în-ţelepte, în momentele în care ne încearca orgoliul atotcunoaşterii.

N. Steinhardt şi fericirea de zi cu ziRamona Suciu

PPRROOZZAA

DRAGOSTE DE MAMĂ

La poalele unui munte îşi avea locul o stână cu multe,foarte multe oi frumoase şi câini credincioşi de care ciobanulera tare mândru.

Într-o primăvară, după ce toate oile au adus pe lumemieluşei drăgălaşi şi zglobii, pe lângă stâna Baciului Ion şi-afacut sălaş o familie de lupi. Nimeni nu a bănuit nimic pânăcând, într-o noapte ...

Da’ tare mai urlă lupii în noaptea asta! zise Baciul Ionajutorului său, în timp ce stăteau de pază lângă foc.

Am uitat să vă spun că la stână ciobanii fac de pază,cu rândul, câte doi în fiecare noapte, chiar dacă sunt încon-juraţi de câinii lor. Câte odată şi aceştia au nevoie de ajutor.

Da, Baciule! I-am auzit şi ieri şi tare-mi pare că au cul-cuş pe lângă stână.

Să fim cu băgare de seamă, Mărine! Că nu ştim nicicând vom da ochii cu ei.

Totuşi noaptea a trecut în linişte. Nici lupii n-au maiurlat, dar nici ciobanii noştri nu am mai scos o vorbă. S-aucufundat fiecare în gândurile lui, având amandoi nenumărateîntâlniri anterioare cu lupii. Ştiau amândoi că nu e de glumitcu aceste animale mereu flămânde şi mereu puse pe distru-gere.

Mărine! Măi, Mărine! Hai să scoatem oile pe păşune săse mai dezmorţească şi să vedem mieii cum zburdă! Strigade pe culmea dealului Mitruţ, omul care făcea legătura din-tre sat şi stână.

Noaptea dormea în sat, iar dimineaţa urca la stână,aducând cu el cele necesare sus la poalele muntelui şi ulti-mele noutăţi din sătul din vale.

Bună dimineaţa, Mitruţ! îl întâmpină băciţa. Vino să beio cană cu lapte şi să guşti o bucată de brânză, pân’ ce s-ortrezi Baciul şi Mărin.

Da’ ce-aştaptă? Să se facă amiază sau să plouă ca săpoată dormi mai mult?

Azi noapte au urlat lupii mai mult ca altadată şi mult maiaproape.

N-are-aface, lupii urlă întotdeauna când e lună plină.Voi da drumul oilor şi le voi păzi până se vor trezi ei. Ursu!Frunza! Codruţ! Hai flăcăi, veniţi la tata! Să le arătam noi lu-pilor cum se păzesc oile!

Cei trei câini de bază ai stânii au alergat numai decâtcătre cel care-i strigase, aducând cu ei alţi 6 dulăi mari şi fru-moşi gata oricând să apere mioarele.

În câteva minute toate oile şi toţi miei erau pe păşune,chiar la poalele pădurii. Nimic nu le plăcea mai mult oiîelordecât iarba proaspăt încolţită şi mugurii copacilor. Miei zbur-dau de colo colo ca apucaţi. Le plăcea să zburde cât îi ţineaupicioarele. Mitruţ privea spre marginea pădurii cu ochii în-cruntaţi şi cu palma răzâmată de frunte. Nu ştia de ce, darparcă nişte ochi flămânzi îl pândeau din desişul pădurii.

Câinii erau ocupaţi cu adunatul mielor, când, dintr+odată, răul veni pe nesimţite. Singurul miel care şedea cu-minte şi mânca muguri de alun lângă mama lui a căzut pradăacestui rău nemilos. Era o lupoaică înaltă şi costelivă. Niciun sunet n+a putut scoate bietul miel şi bestia a şi dispărutcu el în pădure.

Lupul, măi! Lupul! Striga Mitruţ cât îl ţineau puterile. Câi-nii au alergat numaidecât în pădure dar era era prea târziu.O bucată mare din spatele mielului lipsea.

Blestemat să fie! A zis Baciul care ajunsese mai de-vreme impreună cu Mărin. Cel mai blând şi cel mai frumosmiel. Îmi pare rău Mândruţă, a mai spus el mângâind cu blân-

deţe oaia care behăia într+una şi privea ceea ce mai rămă-sese din milul ei.

Îmi pare rău, Baciule! zise Mitruţ.Nici unul dintre noi n-ar fi avut ce face, Mitruţ. În faţa

acestor bestii însetate de sânge nu putem face nimic nicio-dată. Asta e să ducem olile la stână!

Au pornit-o la vale şi au închis oile, au chemat câinii şişi+au văzut mai departe de ale lor. Erau totuşi mulţumiţi căn+au fost ucise maimulte oi. Şi pentru siguranţa lor, BaciulIon a trimis vorbă-n sat, cu Mitruţ, ca chiar a doua zi dimi-neaţa, vânătorul satului să urce la munte şi să caute bestia.

Bună dimineaţa, Baciule! zise Costin, vânătorul, strân-gând mâna aspră a lui Ion.

Bună să-ţi fie inima, Costine! Ai adus cu tine puşca săputem omorî lupul?

N-aş fi venit nici în ruptul capului fără ea. Mai ales cămielul era al Lelitţei Safta de la capul satului.

Leliţa Safta era cea mai bătrână femeie din sat şi trăiadin ce putea şi singura ei avere era Bălana, oiţa a cărui mielfusese mâncat.

Hai să punem mâna pe el, băieţi!Şi aşa cei trei bărbaţi, căci Mitruţ, fiind cel mai tânăr, a

rămas cu băciţa la stână să păzească oile şi să ajute la tre-buri, au pornit prin pădure să prindă fiara. Nu au mers preamult când, chiar în faţa lor, s-a auzit un mârâit fioros.

Se pare că e lupoiacă şi că îşi apără puii, a apucat săspună vânătorul înainte să apese pe trăgaci, căci lupoiacas-a şi năîpustit asupra lor. Dar acsta a fost ultimul ei atac,căci glonţul, tras cum trebuie a pus capăt atacului.

Asta a fsot tot! Cu ea am terminat acum hai să găsimbârlogul.

Oricât au umblat prin păduren-au putut da de urma pui-lor. Aşa că s-au întors la stână să-i liniştească şi pe cei ră-maşi acolo, că totul era bine.

Nu vă faceţi griji! Lupul nu stă niciodată cu lupoaica şicu puii. Iar micuţii vor apărea în curând la marginea păduriicăci îi va răzbi foamea, a spus Costin vânătorul înainte de a-şi lua rămas bun de la cei de la stână.

Zilele următoare au fost liniştite şi nopţile la fel. Totul erala fel ca înainte doar că Bălana nu se putea deslipi de mar-ginea pădurii. Behăia într-una şi parcă aştepta ca mielul ei săapară din pădure şi să-i răspundă. Dar mielul nu a mai apă-rut.

După câteva zile, Bălana nu mai era la marginea pă-durii.

Bălana! Bălana! Au strigat-o ciobanii cat au strigat-o apoi când behăitul

ei nu s-a mai auyit au pornit prin păsure să o caute. Într-untârziu au găsit-o iar ea a behăit fericită, parcă, atunci când eavăzut pe Baci şi pe Mărin.

Doamne, Dumnezeule! A exclamat Baciul şi s-a lăsatsă şadă jos. Nu-i venea săşi creadă ochilor. Asta făcea Bă-lana în fiecare zi în pădure: dădea să sugă lapte la doi pui mi-cuţi de lup.

Nu poate fi adevărat! Îşi dăruieşte dragostea şi laptelegurilor ce s-au înfruptat din mielul ei, gurilor care, dacă sevor face mari, ar putea-o mânca şi pe ea. Dar ea e fericită! Azis Mărin, aşezându-se lângă Baci.

N-o să ne creadă nimeni, Mărine! Dar mâine trebuie să-l aducem pe Costin să-i mute de aici, că altfel până la toamnăvom avea doi lupi mari şi frumoşi şi Lelea Safta va rămâneşi fără Bălana.

Mărin a luat puii de lup, Baciul a luat-o pe Bălana şi s-au întors la stână. A doua zi dimineaţa Costin a venit şi a luatpuii de lup să-i ducă departe, pe partea cealaltă a muntelui.Bălana avea să uite în curând de puii de lup şi totul avea săreintre în normal la stâna Baciului Ion.

Irina Pop

EEVVEENNIIMMEENNTT

Cine s-ar fi aşteptat ca în săptămâna în care Turciase bucura de faptul că Armenia a semnat un tratat de bunăvecinătate, la Bacău să vină scriitorul Varujan Vosganian şisă-şi lanseze Cartea şoaptelor. În fond ce este Cartea şoap-telor? S-au întrebat pe rand şi au răspuns domnul CalistratCostin, preşedintele Filialei Uniunii Scriitorilor din Bacău şi

domnul Gheorghe Neagu, proaspăt ales în conducereaacestei filiale. Emoţionându-se până la lacrimi, dar de dataaceasta sincere, poetul C.Costin a ţinut să exemplifice cuasupră de măsură frumuseţea şi poeticitatea textului în carese vorbeşte despre uciderea armenilor de către armate mu-sulmanice (kirchîzi, irakieni şi alte seminţii aflate sub co-mandă turcească în primul război mondial) dezlănţuind unadevărat genocide asupra unui popor care nu avea altă vinădecât religia sa şi conceptual paşnic de a fi. Stârnind şi sen-sibilizând asistenţa din MALL-UL băcăuan vorbitorul nu aputut să treacă peste faptul că Varujan Vosganian a fost con-siderat drept un poet talentat şi că acest volum este o sur-priză pentru sine şi chiar pentru lumea cititorilor în general.Luând cuvântul scriitorul Gheorghe Andrei Neagu a plecatde la aceeaşi premisăpoetică ce a dat naş-tere în Cartea Şoapte-lor la o frumuseţe arostirii ieşită dincomun, existând ade-seori mici poeme înproză în structura volu-mului. Domnul Neagua surprins însă şi unaspect despre care aavut impresia că asis-tenţa inclusive autorulîncearcă să resolve, săuite că a existat un ge-nocide împotriva arme-nilor. Salutând aceastăidée. Tot domnia sa amai reliefat pasajele deun verism cutremură-

tor pe care Vosganian le-a aşternut cu o francheţe ce te cu-tremura. De asemenea a remarcat desele incursiuni în rân-dul vieţii de familie pornind de la strămoşi şi până la aproapecontemporanii autorului. Avertizând auditoriul asupra struc-turii speciale a acestui volum domnul Neagu a catalogat Car-tea Şoaptelor drept una dintre cele mai reuşite lucrări înproză sperând să vadă premiată de Uniunea Scriitorilor. Înfinal domnul Laurian Stănchescu a ţinut să prezinte un spichdespre tehnica frazării şi dedesubturile construcţiei romanu-lui lui Varujan. Domnul Stănchescu a ţinut să precizeze căvolumul va produce o adevărată diseminare a conştiinţelorcapabile să reactiveze sentimentul naţional în general şi ar-menesc în special. La urma urmelor a vorbit şi autorul, văditemoţionat de spusele antevorbitorilor dar dispus să nuanţeze

aspecte mai mult sau mai puţin aparente din economia căr-ţii. Domnul Varujan Vosganian nu a făcut nicio clipă uz defaptul că este senator al PNL sau vicepreşedinte al USR. Areuşit să încânte audienţa din MALL-ul băcăuan într-o ma-nieră care i-a permis să vândă câteva zeci de exemplare la

care a adăugatca supliment şiun album custampe din vre-mea strămoşilordomniei sale,scos în condiţiigrafice deose-bite. După unasemenea volumnoi credem cădomnului VarujanVosganian i s-arputea acorda şititlul de cetăţeande onoare al ora-şului Focşani.

reporter

În şoaptă despre genocid

SSIIMMPPLLEE NNOOTTEE

Un credo, două credo...Ce este un credo? Credo este... Stăteam în mall la o cafea şi pe parcursul a două ţigări mi-

am dat seama că pot să scot din d e c o r un credo. E greu azi, înmileniul zis III, la mall, sa scoţi un credo adevărat din decor. Totuşi,cred că se poate. Se spune că fiecare făcător de propoziţii pe su-port fizic, aerul sau hârtia sau vreun ecran, trebuie să credo. Dar eunu mă las pe mine să credo. Cum? Nu ştiu, se întâmplă ceva careare la origine altceva şi, vorba lu’ Madonna în piesa „Die AnotherDay”: „Sigmund Freud, analize this”. Nu, că analizele mi le-amfăcut...

În mall (templul capitalismului) mi-am dat seama, pe par-cursul aceloraşi două ţigări, că deşi nu-mi doresc o să devin. Citindpe diagonală m-a străfulgerat, adică m-a trăznit! E naturalism!Forme ale realităţii în forma ei brută. Naturalismul e de fapt un rea-lism sinistru, adică ne propunem să vorbim pe şleau despre toateaspectele realităţii - plăcute, neplăcute - şi subliniem până la paro-xism realismul din ele. Naturaliştii copiază fotografic realitatea, in-troduc personaje atipice, reduc fiinţa umană la date biologice,înlocuiesc caracterele cu temperamentele, pun accent pe ereditateşi mediu social, descriu stări fizice pentru a revela stări sufleteşti.

Înainte de naturalism, dpdv istoric, a fost realism. Reali-stul îşi impune reprezentări veridice şi obiective ale realităţii, sur-prinderea personajelor în împrejurări tipice, atitudine critică faţă desocietate, observaţie asupra umanului, incompatibilitate cu lirismulşi idealismul. Toate astea sunt proprii şi naturalistului, cu observaţiacă naturalistul este un realist debordant, iar realismul este un natu-ralist liniştit.

Pe lângă astea două, realismul şi naturalismul, avem înecuaţie suprarealismul, care se inspiră din subconştient şi vis, pro-pune abandonul în faţa raţiunii, dicteul automat, interferenţa genu-rilor şi speciilor, lipsa oricărei reguli, a oricărei tendinţe de aimpiedica sau disciplina fluxurile conştienţei şi inconştienţei, conş-tiinţei şi ştiinţei.

Este că v-am spart? Staţi să vedeţi ce urmează. Dacăamestecăm naturalismul cu realismul şi cu suprarealismul iese, sur-priză... un naturalism care are la bază un realism grotesc şi careabuzează de procedee suprarealiste. Un soi de naturalism, adică unrealism nasol care, ca să se justifice, foloseşte coloratură supra-realistă. Ce vreau să zic? Vreau să zic că...

Un credo începe cu „cred că aşa şi aşa” şi continuă cu„vreau aşa şi aşa mai departe”. Un credo se împarte în mai multecredo. Un credo e complex. Stăteam la mall şi încercam să scot dindecor un credo.

Cutremur1964. În 1964 s-a pus lift la noi în bloc. Este un bloc de 10

etaje, înseamnă că blocul a fost construit în 1964. Liftul de la noi dinbloc era, în 1964, cel mai bun lift din cartier. Săptămâna trecută amcăzut jumătate de metru cu liftul nostru. Noroc că eram la parter,adică aproape ajunsesem la parter. De aceea am căzut numai ju-mătate de metru. După asta liftul s-a defectat de mai multe ori, aşacă administratorul vrea să pună unul nou. Aoleu, asta înseamnă căo să ne încarce la întreţinere! Da, sigur o să ne încarce pentru că avăruit pe hol şi a pus la intrare termopane.

Mă enervează însă că interfonul nu mai funcţioneaza cainainte. Adică trebuie să ţii cheia în yală şi cu cealaltă mână să des-chizi uşa. Cealaltă mână poate fi dreapta sau stânga, după caz. Euprefer cu dreapta. Dar unde să îmi pun geanta când ţin cu o mânăcheia şi cu cealaltă deschid uşa? Să o las jos, dar abia am luat sa-lariul şi mă gândesc să nu mi-o ia careva în fugă. Nu mi-o ia pen-tru că atunci ar trebui să urce treptele şi treptele nu sunt puţine.Sunt vreo... 6 ? Da, cred că sunt 6. Nu le-am numărat niciodată. Artrebui să le număr mâine dimineaţă.

1964. Stai, stai un pic! 1964 ! Cum adică 1964 ? Asta în-seamnă că blocul nostru a fost construit în 1964 ? E bine, e foartebine. Dacă e aşa, e foarte bine. Blocul nostru nu se aseamănă cucelelalte din jur. Celelalte sunt mai noi. Când a venit mama la Bu-cureşti, blocurile astea mai noi erau în construcţie sau nici nu erauconstruite înca. Nu, sunt prea noi. Şi asta era... Când era? Păi săvedem când a venit mama la Bucureşti. Trebuie să fi venit prin anii’70. Poate către anii ’80. Da, şi îmi povestea că blocurile noi erau înconstrucţie. Oare s-o sun şi s-o întreb când a venit prima dată laBucureşti ? Trebuie să fi venit după terminarea liceului, cand a datla facultate. Să o sun totuşi ? Nu, e 11 noaptea. Nu o sun la 11noaptea să o întreb când a venit prima oară la Bucureşti. Darmama, când a venit la mine, nu şi-a amintit să fi văzut blocul nos-tru când a venit prima oară la Bucureşti. Eh, poate n-a fost la noi încartier.

Ce frumos e la noi în cartier... Sunt multe case care au

curte. Copaci, pisici... 1964... Tre-buie să fi fost foarte frumos în1964 la noi în cartier. Măi, decidacă liftul nostru a fost cel maibun lift din cartier în 1964, nuputea să fie un lift şi atât. Trebuiasă fie un lift într-un bloc. Ce binear fi ca blocul nostru să fieconstruit în 1964. Asta în-seamnă... Asta inseamnă că a re-zistat la marele cutremur din1977 ! Şi n-are, n-are nicio fisură!Nici el, nici blocul de vizavi, nicicele trei blocuri la fel, alea caresunt lângă blocurile noi.

Ce mult îmi doresc cablocul nostru să fi fost contruit în1964... Dar e ceva... E ceva carenu se leagă. Se spune că blocu-rile astea de garsoniere, cum e şiblocul nostru, au fost construite pentru muncitorii care au lucrat lablocurile noi. Blocurile noi - şi asta e 100% sigur - au fost construitede Ceauşescu. Dar şantierul nu putea să înceapă în 1964, e preadevreme.

A, nu ! Administratorul n-a zis 1964 când m-a deblocat dinlift! Cred că a zis 1984. Hm. Ce bine e anul asta, 1984. Trăiam înanul 1984. Ba nu, nu e bine. Că în anii ’80 se fura ca în codru. Sefurau materiale de construcţii, de aceea blocurile noi, care sunt fă-cute aproape în totalitate din BCA, n-o să reziste la cutremur. Chiardacă sunt mari. Toată lumea zice ca BCA-ul se fărâmiţează la cu-tremur şi se tasează etajele.

Eu susţin că blocul nostru e făcut din plăci de beton. Plă-cile de beton se ataşează stâlpilor de susţinere. Am observat astao zi întreagă când eram copil, am văzut cum se lucrează. Regula e,în caz de cutremur, să stai fie într-un cadru din placă de beton, cumar fi cadrul uşii, pe prag, sau acolo unde se îmbină plăcile de beton,adică lângă stâlpii de susţinere. În anii ’90, când au fost mai multecutremure, ne duceam în baie. Băile sunt ca nişte cutii, băile suntcutii. Casa scărilor este întotdeauna cea mai periculoasă. Pentrucă plăcile se aşează în pantă, nu sunt susţinute ca lumea de stâlpiide susţinere.

Suntem la etajul 7. Dezavantaje: deasupra sunt încă 3etaje, e posibil ca blocul să fie din 1964... N-are bulină roşie, dartotuşi... Stai ! E bloc de garsoniere ! Sunt o gramadă de plăci debeton ! Asta înseamnă că toate aceste plăci susţin tavanul! Bine, potsă alunece dreapta-stânga, după caz, dar se proptesc unele în al-tele şi mai rămâne un loc să mai stea un om, o vreme. Da, e bine,asta înseamnă că sunt mai puţine şanse să se taseze etajele, ca laKobe. Suntem la etajul 7... Care e procedura standard ? Trebuieoprite gazul, curentul, apa. Da, gazul şi curentul, ca să nu se pro-voace incendii, ca la Kobe. Mai mulţi oameni au murit din cauza in-cendiilor decât din cauza cutremurului propriu-zis.

2007. Conform specialiştilor, o dată la 30 de ani o să sepetreacă un cutremur mare în Bucureşti. 2007. 1977. 2007. 1977.2007... Am telefonul la îndemână. Când se întâmplă o să fug re-pede cu telefonul în baie. Dacă o să fiu prinsă între plăcile de betonmai multe zile o să beau apa din rezervorul de la wc. Când se în-tâmplă o să fug repede cu telefonul în baie. Dar am semnal în baie ?Nu ştiu. Să văd. Nu am semnal în baie ! Ce o să fac când trebuiesă fug în baie ? Cum o să sun să mă salveze cineva ore întregi apicat reţeaua. Cum o să chem să mă salveze cineva ?

« Astăzi, în jurul orei 20.00, în zona Vrancea s-a produs uncutremur cu magnitudinea de 4,7 grade pe scara Richter. Cutre-murul s-a produs la 80 km adancime. Telespectatorii ne-au confir-mat faptul că seismul s-a simţit la Brăila, dar nu şi în Capitală. »

Casa VecheÎmi trosneşte soba, iar trosneşte nu se scrie cu z. Zice-se

că undeva, ceva, trosneşte. Se poate să fie soba mea. Poza mea.Poza mea îmi trosneşte? Poza mea este pe raft. În poza mea sunteu... şi ea. În poza mea suntem noi, iar poza se scrie cu z. Ziceamcă totuşi, ceva trosneşte.

Se aud voci şi schelălăituri de câini. Schelălăituri sau sche-lălăieli? Oricum ar fi, tot lălăie. Sunt anesteziat. De căldură, obo-seală, fum şi aud voci. Aud vocile celorlaltor persoane din casă.Asta e puţin dubios. Adică vocile astea sunt... o altă atmosferă. Suntstrigăte? Nu, vorbesc tare. Casa are ecou. Peste tot. Heraclit agreşit când a spus „totul curge”, trebuia să zică „totul scârţâie”. Par-chetul, patul, dulapul, uşa de la intrare, masa, scaunul, scările,strada, oamenii... Mai ales oamenii, oamenii scârţâie mult. Numaimuzica nu scârţâie, troncăne, fleoncăne.

Muzica e aia care curge. Numai muzica se scurge, în resttotul scârţâie.

Iulia Toia

POEZIIPENTRU COPII

Victor Hugo

Ioana doarme...

Dulci,�ochisorii,�mâine�si-i�vadeschide-abia;În�somn,�mi-a�prins�un�deget,umplând�mânuta�sa;Iar�eu,�citesc,�cu�grija�ca�ni-meni�s-o�destepte.Gazeta�ce�ma-njura�dând�sfa-turi�întelepte:La�Charenton�sa-i�duca�pe�ceice�m-ar�citi!Pe�rug�sa�fie�arsa,�orisicecarte-as�scri!Un�ziar�invita�lumea,�cu�la-crimi�pe�pleoape,Pe�strazi�sa-mi�dea�cu�pietre,de�mine�ca�sa�scape,Caci�scriu�un�talmes-balmeslugubru,�veninos,În�care�dracii-n�umbra-si�tesrânjetul�scârbos;În�altul�ma�boteaza:�ApostolulGhehenii;Sunt�Anticrist,�Satana,�si�plinde-afurisenii;Sa�ma-ntâlneasca-n�codru,�ni-ciunul�nu�ar�vrea;Un�ins�îmi�da�cucuta;�un�altu-mi�zice:�Bea!Am�omorât�ostateci;�am�datjos�Luvrul�poate;Fagaduiesc�multimii�noi�împar-teli�netoate;Parisu-n�flacari,�fruntea-mi�ro-seste,�de�borfas;Sunt�cel�care�atâta,�dând�foc;sunt�ucigas;Dar�as�fi�fost,�desigur,�multmai�putin�sinistru,Daca-mparatul�poate�ar�fifacut�ministruPe-otravitorul�public�ce�sunt�siasasin!Asa�i-aud�cum�tipa�în�jurulmeu,�hain,Si�numele�mi-l�striga�si-lscuipa,�plini�de�ura;

Copilul�doarme�însa�si-n�visulcare-l�fura,Bunicule,�îmi�zice:�fii�bun�siiertator!Si�cu�mânuta-i,�mâna�mi-ostrânge,�binisor!

Otilia Cazimir

Ariciul

Aseara,�prin�gradina�amortita,Din�tufe�de�pelin�cu�frunzemiciA�aparut�in�taina�un�arici,�-O�mica�vietate�ghemuita.

Copiii�l-au�zarit�de�pe�cerdacCum�se�misca�domol�pe�subtgutui,Si�toti�au�alergat�in�jurul�lui.Iar�el�a-ncremenit�pe�loc,posac,Cum�il�prinsese�vremea�pe�ca-rare,�-Ca�o�pernita�sferica�in�careO�fata�rea�ca�sa�se�joaceA-nfipt�o�sumedenie�de�ace.�

Am�alungat�copiii�sa�se�culceSi-n�inserarea�limpede�si�dulceCe�se�lasa�din�cer�incetinel,Am�stat�acolo�singura�cu�el.

Si�ma-ntrebam�pe�ganduri:Oare,�cum�A�fost�faptura-i�la-�nceput�delume�?Din�care�veacuri�inecate-n�fumPorni�el�oare,�ca�un�scai,�ladrum,Sa�se�opreasca-n�dreptul�meuanume�?Ce�vant�vrajmas�si�mohoratCa�pe-un�macies�pitic�l-a�scu-turat,De-a�mai�ramas�dintr-insuldoar�atat:Un�ghem�de�spini,�ostil�si�spe-riat�?

O�fi�avand�el�oare�pui�?Ma-ntreb,�desi�nu�pot�pricepe:Cum�sug�ei�fara�sa�se-�ntepeIn�ghimpii�lui�?...

Cand�a�simtit�ca-i�singur�doarcu�mineSi�nici�un�dusman�dinsprecasa�nu�mai�vine,A�scos�cu�frica�de�subt�elUn�bot�timid�si�mic,�ca�de

catel,Si�cu�instinctul�lui�obscurA�explorat�terenul�imprejur.Si-abia�ciulindu-si�tepile�pespate,�-Pe�subt�petunii�grele�de�par-fum,Atras�de�noapte�si�singuratateSi-a�cautat�incet�-�incet�dedrum....S-a�mai�oprit�in�magheran�odataCa�subt�indemnul�unei�tainiceporunci,Apoi�a�disparut�pe�subt�po-iata....

Si�nu�l-am�mai�vazut�de�loc,de-atunci.�

Tudor Arghezi

Zdreanta

L-ati�vazut�cumva�peZdreantă,Cel�cu�ochii�de�faianta�?E�un�câine�zdrenturosDe�flocos,�dar�e�frumos.Parca-i�strâns�din�petice,Ca�sa-l�tot�împiedice.Ferfenitele-i�atârnaSi�pe�ochi,�pe�nara�cârna,Si�se-ncurca�si�descurca,Parca-i�scos�din�câlti�pe�furca.Are�însa�o�urecheDe�pungas,�fara�pereche.

Da�târcoale�la�cotetCiufulit�si-asa�laiet,Asteptând�un�ceas�si�douaO�gaina�sa�se�oua,Care�cânta�cotcodace,Proaspat�oul�când�si-l�face.De�când�e-n�gospodarieMulte�a-nvatat�si�stie,Si,�pe�brânci,�târâs,�grapisSe�strecoara�pe�furis.Pune�laba,�ia�cu�botulSi-nghite�oul�cu�totul.-�"Unde-i�oul�?�"�a-ntrebatGospodina,�-�"L-a�mâncat!"-�"Stai�nitel,�ca�te�dezvat,Fara�matura�si�bat.Te�învata�mama�minte.�"Si�i-a�dat�un�ou�fierbinte.Dar�de�cum�l-a�îmbucat,Zdreanta�l-a�si�lepadatSi-a-njurat�cu�un�latrat.

Când�se�uita�la�gaina,Cu�culcusul�lui,�vecina,Zice�Zdreanta-n�gândul�lui�:"�S-a�facut�a�dracului�!�"

PPOORRTTRREETTEE ÎÎNN PPEENNIIŢŢĂĂ

S-a născutîn Saint Joseph,Missouri, cu stră-moşi olandezi,din partea tatălui(numele iniţial defamilie fiind Kran-kheyt). Până lazece ani a trăit înKansas City, Mis-souri, apoi familias-a mutat la Hu-ston, Texas. A în-văţat la LanierJunior HighSchool (acumşcoala medie La-nier), apoi la San

Jacinto High School, după care la Universitatea dinTexas, la Austin, unde a lucrat la The Daily Texan.

După ce a lucrat o perioadă ca ziarist (ştiri şisport) devine spicher la radio pentru WKY la Okla-homa City, Oklahoma. El a devenit un reporter ame-rican de top, în timpul celui de-al doilea războimondial (relatând despre luptele din Africa de Nordşi Europa). A fost numit unul din cei opt jurnalisti se-lectaţi de către Forţele Aeriene a Statelor Unite pen-tru a zbura în raiduri de bombardare peste Germaniaîntr-un B-17 Flying Fortress. După rpzboi a fost re-porter la Moscova timp de doi ani.

Cronkite a prezentat multe din evenimenteleimportante, ştiri ale epocii sale (cu imagine şi voce)

privind: criza rachetelor cubaneze, asasinareapreşedintelui John F. Kennedy, războiul din Vietnam,Apollo-11(6 iunie 1964), când primul om ajunge peLuna, apoi mai târziu Apollo 13, scandalul Water-gate.

Cronkite s-a antrenat singur de a vorbi la ştiricu o viteza de 124 de cuvinte pe minut, astfel că te-lespectatorii îl înţelegeau clar. În schimb, americanii,în medie folosesc 165 de cuvinte pe minut, alţii caresunt greu de înţeles vorbesc aproape 200 de cuvintepe minut.

S-a pensionat de la CBS Evening News pe 14februarie 1980, dar ultima sa emisiune a fost pe 6martie 1981, când a făcut o declaraţie impresio-nantă, de rămas bun, pentru telespectatorii săi.Câţiva ani mai târziu, la propunerea prietenului TomChauncey (proprietar la CBS afiliat la Phoenix, Ari-zona), acceptă imediat ca să aiba o Şcoală de jur-nalism la Arizona State University cu denumireadupă numele lui. Astfel se implică intens cu „WalterCronkite - Şcoala de Jurnalism şi Ştiinţele Comuni-cării”, venind în Arizona în fiecare an, pentru a dapersonal Premiul pentru Excelenţă în Jurnalism„Walter Cronkite” pentru un lider din mass-media.Şcoala este considerată ca fiind una din primele şcolide jurnalism din ţară. Locaţia nouă a acesteia este încentru oraşului Phoenix şi echipată cu 14 camere di-gitale şi laboratoare de informatică, două studiouride televiziune, 28 de staţii digitale pentru studenţi.

Cronkite a murit pe 17 iulie 2009, la casa luidin New York, la vârsta de 92 de ani.

(Informatii luate din Wikipedia).

Ar trebui să exprim întreaga frază, să nu se creadă că m-am po-căit! Mai ales că, trebuie să încep acest comentariu cu o urare: LAMULŢI ANI! Gheorghe Neagu- să ne trăieşti, boss . Ai împlinit o ro-tundă şi frumoasă vârstă, drept pentru care ţi-am adresat toate ură-rile de bine la...KGB.Unde ne-ai invitat la...”una mică”.Kgb-işti oseară-ntreagă, n-am citit în întâia noastră întâlnire din septembrie.Nicivorbă de pocăială.Cum rămâne cu rugămintea? Păi, cum a zisprof.Gheorghe Zaharia: Te rog să mă ierţi că mă deranjezi!... Printrerânduri, ca de obicei. Gheorghe Mocanu, dorind parcă să coche-teze cu un alt gen literar, a scris o poveste:Măriuca. Comentariilestârnite au fost mai mult decât grăitoare. Povestea, o provocare: temăpentru acasă.Cine încearcă primul? Dacă Mariana Lovin îi reco-mandă să revadă textul, Ştefania Oproescu consideră povestea a fidedicată părinţilor răbdători, poetei Elena Otavă, poevestea îi relevăun coşmar. Cel al Măriucăi, declanşat de primul eveniment majordin viaţa ei. Pe Lili Goia l-a impresionat imaginea fetiţei care, iese dincălimară cu rochia jilavă şi în culoarea cernelei.Limbajul este preacult pentru o poveste, dar regia este admirabilă.Gheorghe AndreiNeagu are obiecţii asupra formei şi nu a fondului. Poate un nume cuîncărcătură celestă ar fi fost mai potrivit. Ascultăm versuri semnateGheorghe Istrate. Fără comentarii. Într-o formaţie din ce în ce maicomplexă; (salutăm cordial revenirea lui Vergilius, a prof.GheorgheZaharia, Virginiei Paraschiv, dr. Gheorghe Chirtoc) şi, nu mai puţincordial , salutăm “junimea în blugi”. Gheorghe Suchover-(suri)schia citit poezie: Toamnă în virtual, Mâna,Obrazul, Fruntea, Trenuricroşetând ninsori, Mansarde, Fotosinteză.”Greu de zis, din două mo-tive- a deschis comentariile, prof.Gheorghe Zaharia. Originalitatea,ar fi primul motiv - a continuat profesorul, şi, scrii cu sufletul tău uni-

IN MEMORIA JURNALISTULUIAMERICAN, WALTER CRONKITE

(1916-2009)

Lucreţia Berzinţu

Walter Cronkite (4 no-iembrie 1916 - 17 iulie2009), a fost unul dincei mai buni jurnaliştiamericani, cel mai cu-noscut prezentatorpentru CBS EveningNews timp de 19 ani(1962 - 1981). În son-dajele de opinie eraconsiderat cel mai deîncredere om dinAmerica din perioadaanilor 1970 - 1980, da-torită experienţei saleprofesionale şi a con-duitei de înaltă ţinută.

Mariana Vârtosu

TE ROG SĂ MĂ IERŢI…Sau

“metafora, o formă de alienare”

cat, cel de-al doilea motiv. Să zicem că ai realizat o îmbinare întrecomunicare şi autocomunicare.Poezia se scrie greu.Faptul că ai fostascultat, e semn că ai şocat sau că poezia a fost înţeleasă. Ai de eli-minat surplusul, de lucru pe text”. Apărător al calităţii, Lili Goia in-tervine cu o explicaţie à la maniere...:metafora, o exprimareconcentrată. Sugestia!Trebuie căutat acel plin al cuvintelor.Căutatăcarnea poeziei, voluptatea şi nu ştanţa.Poezia lui Gheorghiţă nu ştiudacă a crescut cu acestea, dar are imagini apoteotice.(mansardeleuniversale).Suntem noi potenţiali mecanici, să putem demonta poe-zia?” Întrebării lansată de Lili Goia , răspunde poeta Ştefania Oproe-scu.Citând din text, Ştefania remarcă unele imagini absolut uimitoare,dar spune ea”nu cred că va mai avea cineva chef de scris dacă i seva demonta în această manieră, textul”. Gheorghe Neagu îi împăr-tăseşte părerea.Dar, imaginile frumoase trebuie scoase dintre ima-ginile de duzină. Puţin periată, poezia este chiar expresivă. Cuimagini frumoase rătăcite-n zgură, zice Vergilius. Poezia a fost scrisăîn pripă – îsi continuă Vergilius discursul. Şi-apoi, imagini ca acea-sta”pe latul unei stânci”- nu-mi spune nimic.Dacă mă trimiteai pe sfâr-cul unei stânci...Era altceva!” Poetul Mihai Ganea citeşte poezie:Pasăre africană, Bronz, Vanitate, La moartea Violei, Anamneza.In-teresantă părerea fermă a lui Virgil Panait: poet format, poezie ex-presivă, declamativă, poetul face slalom printre cuvinte,mi-aplăcut.Cea mai reuşită este “Vanitate”. Prof Zaharia se exprimă suc-cint: poezie adevărată, în jurul unei idei.Exprimare non-ostentativă,proaspătă.Poezie cu sensibilitate şi decenţă.Gheorghe Neagu nu-iiartă şi nu-i trece cu vederea poetului, preţiozităţile Elena Nicule-scu- nou venită în cenaclu- citeşte poezie:Nopţi de noiembrie,Fărăgând,fără stimă, Rugăciune, Mistere, Tu stejar bătran, Amor irosit,Ultima rătăcire, Jurnal, Jurămantul. Are talent nativ şi simţul valo-rii.Poezia Elenei merită o singură sugestie:O aşteptăm şi, o aştep-tăm şi cu alte încercări.Gheorghe Chirtoc citeşte un fragment dinviitorul roman” Întoarcerea ultimului erou”... Ruptura din întreg n-a adus niciun beneficiu.Profesorul Zaharia, ca lector al întregului, su-sţine romanul, dar...Acestui fragment se pretează aceastăreplică:”Hai să ne închipuim că ni se pare”. Orice text scos din con-text, nu zice ceea ce trebuie.Întregul, e altceva. Aşteptăm roma-nul.Acesta a fost septembrie...Cu multe bune....

IINN MMEEMMOORRIIAAMM

Primul volum de versuri al lui Dan Bru-daşcu ni se arată târziu, dar încărcat desemnificaţiile amare ale trecerii/petrecerii(a trecut şi vara asta//simt deja frigul şimă/cutremur) sau precum în aceastămărturisire a transferului de „vinovăţie”: înjurul meu sunt ceasuri nenumărate/ Fie-care arată o oră diferită/Aşa încât mă în-treb/dacă nu cumva timpul/nu se mai lasămăsurat/sătul de convenţiile omeneşti.

Aşadar, sub semnul timpului care nu se răzgândeşte niciodată, carenu vrea deloc să renunţe / la prada sa, şi al singurătăţii, pe care, de la amvo-nul cuvântului, o binecuvântează (binecuvântată fie singurătatea), dar în faţacăreia îşi strigă uimirea: e incredibil cât putem/fi de singuri, autorul îşi con-struieşte discursul poetic pe însemnele deşertice ale lipsei de nădejde: Doareu, rătăcit şi fără speranţe,/caut muşchiul cel izbăvitor/.../degetele mi seopresc/în coama părului tău aspru ca/ ácele de brad.

În această atmosferă a căutării liniştii întemeietoare şi a eliberării deangoasele vremilor ce se tot abat asupra noastră, se naşte poemul de dra-goste al lui Dan Brudaşcu: porţi în trupul/tău sămânţa din care/mâine se vatăia lemnul pentru/viori şi corăbii! Numai că la Dan Brudaşcu taina de subscoarţa/ copacilor este izvor de nelinişti spăimoase, arar împăcarea se aratăla faţă, iar poemul este asexuat, asemenea umbrei de înger: întotdeauna mi-a plăcut/să-ţi privesc mâinile/Adesea le simt mişcarea /grăbită şi ner-voasă,/dar, vai, tot mai rar, alunecarea/înceată, tandră şi moale,/peste frunteasau ochii mei. În acest imperiu al toamnei: septembrie e o lună care,/ mo-leşită de căldurile verii,/dă drumul şiroaielor de/ lacrimi /.../- septembrie e lunaîn care/nu poţi vorbi despre visare şi dragoste, saloanele liniştii par devastate:nu am cui mărturisi/taina ce-mi devoră liniştea. Pentru poetul care se teme defiecare plecare, rugăciunea pare a-i fi singurul aliat: Doamne,/alungă demo-nii ce mi-au/furat chipul şi gândul/şi care mă bântuie în clipe târzii/ca pe ocasă părăsită stafiile. Îndepărtarea adaugă poemelor sale accentele drama-tice ale încremenirii: Nu/te mai pot însoţi în zborul ce te/mistuie. Nevoia deocrotire, de adăpost împotriva primejdiei, evident, împrumută poemelor dedragoste ale lui Dan Brudaşcu calda comuniune a gestului la capătul căruianu întotdeauna înmugureşte surâsul: Poate himerele tale vor poposi în sufle-tul meu/aducând cu ele şi îndoielile/ce te-au cuprins/uneori şi pe care/în no-pţile târzii am încercat/zadarnic să ţi le alung.

Aproape înfricoşat de taina ce-i devoră chipul şi gândul, poetul îşi în-deamnă cuvintele să-l însoţească pe drumul iniţiatic al vindecării de tot, într-un soi de exerciţiu taumaturgic al tăinuirii, asemenea arhaicelor germinări aletăcerii: Apoi aş lua un pumn de/pământ şi l-aş îndesa în/scorbura aceea pen-tru ca / secretul meu să rămână acolo,/neştiut de nimeni,/până când, într-o pri-măvară / ar irumpe în frunzele unui ram sau ca-n această recurenţă aademenirii şi a salvării: Ademenesc tăcerea / s-o-nchid în această sticlă / pecare s-o arunc apoi / în apele mării. / Când va ajunge la tine / cuvintele melevor fi / bătrâne şi greoaie/ ca norii purtaţi/ de vântul din Nord.

Elegiace, cu diafane inserţii de litanie târzie, unele poeme ale luiDan Brudaşcu sunt veritabile pasteluri ale presimţirii: Ascult apoi freamătulde afară/Sau poate din mine însumi, pasteluri ale năzuinţei dobândirii liniştii,în care Dorm şi mierlele iar cărările /.../ duc în adânc, precum în acest dra-matic strigăt shakespeareian: Dau un regat pentru o clipă de linişte/ şi un stropde iubire!

Poeme ale mirabilei mirări, dar şi infuzate aforistic: Poezia înseamnăsărăcie/şi vânare de vânt, acestea sunt străbătute de la un capăt la celălalt denevoia de linişte, de re-culegere pe care autorul lor o reclamă, întrebându-seretoric, cu o ironie amară, din care totuşi se poate întrezări simţul nădejdii:ce-ar fi simţit / în clipa aceasta maestrul Baudelaire?

La adăpost de maestrul Baudelaire, Dan Brudaşcu, poet ce se re-vendică mai degrabă de la secolul care s-a stins, dar în care a ars, sfideazănoul veac ce pare a nu-i aparţine, nici măcar a-i semăna, pe seama căruia glo-sează apocaliptic: S-a născut veacul cel nou / şi are deja privirile înroşite / cao ţeavă de tun,/ iar pasul îi e nesigur, şovăielnic / neştiind încotro s-o apuce,/care e calea spre Adevăr. / Chipul lui e plin de bubele / timpului bătrân şi obo-sit,/ speriat de nesfârşita ură / ce mistuie Planeta./ Focurile de artificii din pieţe/ par un biet paravan / pentru nesfârşitele mizerii / ca să facă uitate crimele /puternicilor acestei lumi./ Veacul cel nou s-a născut / gata bolnav şi incert /căci copiii nu-nvaţă să viseze / ci să tragă cu puşca,/ la fel ca eroii acelera /ai desenelor animate. // Salut, mileniu bolnav / şi plin de bube / ca un ciumatmedieval.

Gravă, meditativă, suavă şi revoltată, caldă, discretă şi pătimaşă,dramatică şi retorică, reflexivă, neîmpăcată şi crepusculară, poezia lui DanBrudaşcu este imaginea autorului însuşi, care, iată, se arată cititorului în dublasa ipostază de trimis şi mărturisitor.

Volumul al doilea aloperei „Eu v-am citit petoţi”, de Florentin Popescu,apărut la Editura Bibliot-heca, Tîrgovişte, 2009, cu-prinde un număr de 90 detexte, grupate în trei sec-ţiuni, după cum precizeazăautorul însuşi: I – „Valori depatrimoniu”; II – „Singurprintre maldăre de cărţi”; III– „Varia”.

Textele adunate înacest volum sunt prefeţe,postfeţe, cronici, recenzii,publicate în diferite revisteliterare, precum: Contem-poranul, Viaţa româ-nească, Oglinda literară,Caligraf, Sud, Pro Saecu-lum sau în revista „Maga-zin istoric”.

Autorul, care a tipăritpeste 50 de titluri (aflate peultima copertă), cuprinzândpoezie, proză, studii monografice, eseuri, evocări, dicţionare(de literatură, de mitologie), antologii, dedică primul studiu luiIon Rotaru, autor al prestigioasei opere „O istorie a literaturiiromâne de la origini până în prezent”, Editura DacoromânăTDC, 2006, cu un număr de 1334 de pagini format in-folio,„depăşind dimensiunile tuturor istoriilor literare apărute pânăacum la noi, demers critic prin care autorul realizează un ade-vărat maraton în care trece în revistă, comentează, evalueazăşi aduce în faţa cititorilor tot ce s-a scris la noi de-a lungul adouă milenii de cultură şi civilizaţie.” (op.cit. p.7). Florentin Po-pescu, care l-a cunoscut personal pe profesorul Ion Rotaru,apreciază truda de peste 35 de ani, comparând demersulacestuia cu cel al lui G. Călinescu care a tipărit în anul 1941„Istoria literaturii române de origini până în prezent”, oprindu-se la anul 1940.

În „Postfaţa” la antologia „Satul românesc în poezie”,autorul descrie satul ca pe un „loc de frumuseţe, vatră de is-torie, cultură şi civilizaţie, leagăn de legende, tradiţii şi obice-iuri, spaţiu al formării de caractere curate” (p.11) şi înţelegede ce poeţii se întorc mereu spre această „eternă insulă denostalgie a celor plecaţi de acolo” (p.12) cu candoarea copi-lului care-l priveşte „printr-o lentilă de rouă.”(p.11). De la lite-ratura populară, exemplificată prin cele mai reprezentativepoezii, baladele „Traian şi Dochia”, „Meşterul Manole” şi „Mio-riţa”, Florentin Popescu analizează câteva poezii aparţinând li-teraturii culte, aducând în prim-plan balada cultă „Sburătorul”de I. H. Rădulescu. Realizează, apoi, scurte comentarii com-parative asupra poeziilor cu aceeaşi temă la Cezar Bolliac,Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ge-orge Coşbuc, Octavian Goga, relevând specificul fiecăruia.Trece apoi la poezia promovată de revista „Sămănătorul”, ilus-trată de Alexandru Vlahuţă, Şt.O.Iosif, ajungând la poeţii TudorArghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Horea, Ioan Ale-xandru, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, apoi Gheorghe Istrate,Grigore Vieru şi mulţi alţii, invitând, desigur, la lectură.

Prefaţa la volumul „Glas al libertăţii, glas al Unirii” din1988, intitulată „Sentimentul libertăţii şi idealul unirii în liricaromânească”, debutează cu întrebarea lui Nicolae Bălcescu:„Fiindcă ne tragem din acel glorios popor, stăpân al lumii, careîntemeie cea mai minunată şi mai colosală unitate cunoscutăîn cartea istoriei omenirii, fi-vom noi osândiţi a trăi alături, fratecu frate, în veci strein unul de altul?” din „Istoria românilor suptMihai-Voievod Viteazul”, operă scrisă din admiraţie pentrudomnitorul care a realizat, pentru scurtă vreme, în anul 1600,unirea tuturor românilor într-un singur stat. Autorul adună ideileşi comentariile unor cunoscuţi oameni de cultură şi totodatăpatrioţi, exemplificând cu versuri ale unor poeţi referitoare laMarea Unire de la 1918.

Capitolul „Anton Pann, ipostaze biografice mai puţin cu-noscute” ne propune să cunoaştem „un destin sub semnulaventurii” al poetului, cântăreţului şi tipografului care a trăit însecolul al XIX-lea, cunoscut, mai ales, prin opera sa „Poves-tea vorbei”, şi care era „…un bărbat chipeş şi oacheş, cusprâncene conturate fin, cu nas balcanic…cu privire caldă,şovăind între melancolie şi maliţie”, „satisfăcut profesional, de-zamăgit sentimental”.

Florentin Popescu adaugă noi comentarii asupra ope-relor unor scriitori consacraţi:Constantin Negruzzi, D. Bolinti-neanu, V. Alecsandri, G. Coşbuc, I.L. Caragiale, Ion Creangă,Octavian Goga, dar şi analize ale operelor unor scriitori con-temporani: Mihai Cimpoi, Arthur Silvestri, Horia Aramă, Flo-rea Burtan, Ion Panait, Mihai Ungheanu, Marin Codreanu şimulţi alţii, care nu pot fi enumeraţi în aceste pagini din consi-derente de spaţiu limitat.

Secţiunea „Varia” cuprinde, de asemenea, analize şi co-mentarii interesante pe diverse teme: despre Drăgaică, des-pre simbolistica romanului „Împăratul muştelor” de WilliamGolding, distins cu Premiul Nobel (1983 n.n.) etc.

Suntem convinşi că cititorii cărţii „Eu v-am citit pe toţi”de Florentin Popescu vor face o călătorie agreabilă şi instruc-tivă printre scriitorii români de ieri şi de azi, şi pentru faptul cătextele sunt scrise într-un limbaj accesibil, fără abundenţa deneologisme specializate prea mult aparţinând domeniului cri-ticii şi eseisticii literare.

Dumitru Cerna

Dan BRUDAŞCU –Poemele lui

Cronos

Florentin Popescu –„Eu v-am citit pe toţi”

Elena Otavă

POEZIE

Rege ciuntit, Regestingher,Prin Iad trecând, printr-un mormânt,Te-ai ridicat discret lacer,Şi ne-ai lăsat Regi pePământ –

Şi Aşi în Blândul Tău Regat,Câţi Regi, lor, totul şi-au menit,Şi câţi, cu capul aplecatAu dat şi celui răstignit –

Rege ciuntit, Rege bogatDe sărăcia cea de Duh,Poate visai când ai plecatSă te urmăm şi prin văzduh –

Şi noi, robotici cavaleri,Noi, geniali ce programeazăApocalipsa cea de ieri,Doar coborâm în metastază –

Rege ciuntit, Rege stingher,Prin Iad trecând, printr-un mormânt,Te-ai ridicat discret la cer,Şi ne-ai lăsat Regi pe Pământ –

VOTEZ CU TINE

Deşi Împărăţia TaNu este pe această Lume -De mila bietei Tale turme,Cu Tine, Doamne, voi vota -

Filozofii de mucava,Şi raţiunea, Te îngroapă -Cu Tine, Doamne, voi vota -Chiar de promiţi numai o groapă -

Aşa cum Tu ai recompusCu viaţa Ta, Poemul Lumii -Votez cu Dumnezeu IisusCu poezia mea - a humii -

Ştiu - o ştampilă e-un nimic,Nu aştept Raiul de la Tine,Doar să m-ajuţi să mă ridicDin Iadul Lumii, care vine -

Şi-n mângâierea ce ne-o dai,Ne dă şi-o brumă de putere,S-o împărţim celor ce-n "vai!"Nu au pe lume mângâiere -

Învaţă-i Tu, pe farisei -Învaţă-i Tu, pe muribunzi -Învaţă-i chiar şi pe atei -Măsura-n inimi, nu în pfunzi -

E plină lumea de arginţi -Şi de vândut, ce nu se vinde -Adu-ne-aminte de cei sfinţi,Să le dăm inima, merinde -

Şi câte-aminte să ne-aduci -să fim ce n-am fost niciodată -Nu concurenţi, şi singuri cuci -Ci oameni liberi, întru Tată -

Votez, votez, votez Hristos -Votez alegerea cea bună -Măcar o clipă de frumosSă gust - pe Lumea de minciună -

Deşi Împărăţia TaNu este pe această Lume -De mila bietei Tale turme,Cu Tine, Doamne, voi vota -

COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE

Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,

Ce ne mai aduci în ghete, moş nevino-vat? Ce uzine, ce spitale, blocuri, ce lumini Să îţi răstignim, moşnege, dragostea înspini?

Nicolae, Nicolae, moş preaîncolţit, Ca pe porc, vine Crăciunul, să îţi deacuţit – Şi rămân în urmă ghete de cizmari desoi, Ce au încălţat o ţară, însă cu noroi –

Nicolae, Nicolae, moş mitraliat, Ai plecat, şi-ai luat cu tine viaţa de lastat – Şi-a rămas în urmă-n ghete, fără tălpişi aţă, Viaţa cu-amintiri de pâine, viaţa de pepiaţă –

Nicolae, Nicolae, moş batjocorit, Vinovat eşti, Nicolae, că nu ai murit – Tot mai bântui pe planetă, pe la credi-tori, S-achiţi ţării, datoria, şi apoi să mori –

Nicolae, Nicolae, moş analfabet, Pe planeta de gunoaie, tu erai Poet – Şi cu saci de mâna-a doua, de zahari-cale, Încălţai fără zgârcenie, talpa ţării tale –

Nicolae, Nicolae, moş vitriolat, Ce ne mai aduci în ghete, ce decret destat? Ce programe, şi ce fapte, că ai copiimulţi, Şi-au rămas şi fără carte, flămânzi şidesculţi –

Nicolae, Nicolae, moş ciumat şi rău, Ce-o fi fost, nebun şi-n moarte, şi pecapul tău? Condamnat să aduci daruri, ţării tale,mort – Ţi-au acoperit calvarul foile de cort –

Nicolae, Nicolae, sub drapelul roş, Ţi se vede, goală puşcă, crucea ta demoş – Vino, moşule, şi drege, ce mai e dedres – Că pe-afară tragem linii, doar dupădeces –

Nicolae, Nicolae, dac-ai înviat, Cântă internaţionala limbii de la sat – Că ai fost şi tu, ţărane, moşule de soi, Doar un drept al ţării tale, ţara de apoi–

Nicolae, Nicolae, mort, dar vrednic eşti Să ne bâlbâi despre mame, şi copii,poveşti – Şi în ghetele curate, să ne pui, în dar, Câte-un loc de muncă, frate, şi-unabecedar –

Nicolae, Nicolae, şi ţi-aş mai ura Dar nu-i ţara poftei tale, ci a altora – Măcar, moşule, din ceruri, să nepomeneşti – Căci de daruri, avem darul limbiiromâneşti –

Şi de nu ne-aduci nimica, e pentru căn-ai, Moşule cu traista mică, un sălaş în rai– Dar împarte cu noi, frate, banii carescad, Şi Crăciunul, moşulică, tot cu noi, înIad…

5 decembrie 2008

JIANU LIVIU FLORIAN GRIGORE RADUSTANESCU

Tablouri din copilărie

Mergeam cu buniculprin câmpie cântândmelodia lui se avântaspre înalturi...Îl ascultam cu ochiiînchişi,imaginându-mi ciudate tablouri:când cirezi de nori albastru-fumurii,când herghelii în goană spre apa unuirâu,când line avalanşe de oi pepovârnişuri,când soarele-asfinţind domol încâmpie,când un solitar călăreţ în depărtare...În seara aceea în mine ceva se schim-base:Începusem să visez cai verzi pe pereţi.

O, norii mei, iluziile mele

Mă culc în iarbă şi privesc la cer,cu lacrimi ochii-mi se inundă...Dar, iată, norii, închipuind dorinţemă poartă pe spinările de scamăspre nu-ştiu-unde şi spre nu-ştiu-care...tot cerul, Doamne, e-o imensă floare!Eu să mă pierd, să fiu de negăsit,ai mei adânc s-ofteze, să se vaite :“A dispărut…de unde să-l luăm?”...O, norii mei, iluziile mele, visuri...

Dorinţa

Ades m-arunc în râu cu faţa-n josŢinându-mă de ramura răchiteiDeasupră-mi apa se închide plescăindŞuvoiu-mi frige pântece şi coapse...

Un susur blând îmi dăinuie-n urechi,ochii mă ustură, mă dor, ei şi ?Am o dorinţă crâncenă, ciudată:Să mă prefac, o, Doamne-n peştişorşi să înot în apa propriului meu dor

Bucuria zborului

Numai dormind poţi încercanespusa bucurie a zborului.Unic e zborul păsărilor...

Dar eu în somn zburam,nu ca o pasărecu aripile văzduhul săgetând,ci doar mâinile întinzând,încetinel mişcând din vârful degetelor.

Şi lin, liber zburam,nu ştiam de unde,încotro, nu ştiamşi zburam...şi zburam...

FF UU LL GG UU RR AA ŢŢ II II

AA zamuti şeva √ a face ceva A naeji √ a avea pretenţii A te vrubi-a inţelege A obijî √ a obijdui A umbla cu teolka √ a se plimba cu prietena A abişi √ a promite A ahui √ a încălcat regulile de conduităA zaboli √ a se îmbolnavi A zaibi narodu √ a juca pe nervi A zaibi populaţia √ a juca pe nervi Ai o mutra de împingător de vagoane √ ai o faţă stîlcită A pastupi jestoka √ a se purta dur Ai nişte surori paraşute √ ai nişte surori uşuratice Am pierdut orientirovca √ am încurcat adresa Amuş îţi dau o uşiganie că o să te intorşi cu pidalili în sus √ dacăte lovesc,cazi jos Amuş îţi dau uşiganii pe bot √ o să te lovesc peste faţăAnekdoate √ bancuri Atstîlo √ s-a răcit A te zaibi- a te sătura A te snimi-a fugi A te sibi- a-şi lua tălpăşiţa Auzi fău √ îmi cer iertare, oferiţi-mi, vă rog, o clipă de atenţie Ai da? √ pe bune?

BBazar ăa nu şii √ fără DAR si POATE Bazaru-i mort √ discuţia e încheiatăBazaruri √ discuţii Barmanii √ barmen Batoane √ franzele Blea √ interjecţie care nu necesită traducere Băi, vrei la aporcă? √ vrei la secţia de politie?(politaii) Băi, tu trebu să şii miniatiurnaia babă √ trebuie să mai slăbeşti

Aproape 20 de ani scriitorulDumitru Velea i-a consacrat edită-rii şi promovării operei dramatur-gului I.D.Sîrbu. Ca director alTeatrului de Stat din Petroşani afăcut toate demersurile ca acea-stă instituţie de cultură să poartenumele autorului piesei “ArcaBunei Speranţe”.Tot la începutulanilor 1990 a înfiinţat FundaţiaCulturală”I.D.Sîrbu” , având cascop principal promovarea opereiscriitorului născut în Petrila în1919.

De-alungul anilor DumitruVelea a publicat peste opt cărţi,îngrijite şi cu Postfaţe semnatede el, bine documentate şi cuanalize profunde ,despre opera luiI.D.Sîrbu.Acestea sunt:”I.D.Sîrbu ,Atlet al mizeriei”,”Ion D.Sîrbu,Obligaţia morală”,”I.D.Sîrbu, Între Scylla şi Carybda”,”Ion D.Sîrbu,Cu sufletul la creier”,”Ion D.Sîrbu, Râs-cu-plânsul nostru valah”,”IonD.Sîrbu,Un deget pe o rană”,”Ion D.Sîrbu,Între timp murisem”,”IonD.Sîrbu, Horia Stanca, Printr-un tunnel”şi”Ion D.Sîrbu, Jertfe”,carteapărută recent, şi asupra căreia ne vom apleca.Dacă nu mă înşel,despre cărţile enumerate mai sus , am scris cronici pe care le-ampublicat în presa vremi.

Puţini sunt scriitorii,consemnaţi de Istoria Literaturii Române,ce s-au aplecat cu acribie, responsabilitate, şi cu sentimentul prie-teniei asupra operei confratelui.Printre aceştia se numără poetul,dramaturgul, eseistul şi editorul Dumitru Velea care în decurs demai bine de două decenii a scos la lumina tiparului opera, scrisorile,publicistica celui care , în ultima perioadă a vieţii, a fost secretarulliterar al Teatrului Naţional din Craiova,care în tinereţe , în perioada1946-1950 ,a fost asistent, apoi conferenţiar la Universitatea dinCluj.

Scriind despre adevărata prietenie dintre I.D.Sîrbu şi DumitruVelea mi-am amintit de ceea ce zicea Cicero în Despre priete-nie”Prietenia nu este al lucru decât deplina înţelegere asupra tu-turor lucrurilor divine şi umane unită cu un sentiment de bunăvoinţăşi de iubire, şi îmi pare că, afară de înţelepciune, oamenii n-au primitnimic mai bun de la zei.”

Volumul “Jertfe” de Ion D.Sîrbu, Ediţie a publicisticii(vol.VII).Cu note şi îngrijită de Dumitru Velea, sunt reproduse “oserie de texte care au rămas(s-au ne-au scăpat) neantologate încele 6 cărţi de publicistică, editate anterior.”(D.Velea-Note de final).Volumul este structurat în următoarele capitole: I-Publicistică,II-Poeme:Jertfe, III-Corespondenţă, în care sunt incluse coresponde-nţa cu Sergiu Al-George şi Dorina, cu Dumitru Velea, JeanaMorărescu, Victor Moldovan şi David Prodan, etc, inclusiv „Despretrei fotografii şi o epistolă trimise de Horia Stanca”,”Cărţi ale luiI.D.Sîrbu(publicistică) editate de Fundaţia Culturală”I.D.Sîrbu”,în-grijite şi cu Postfeţe de Dumitru Velea”.

Cartea mai conţine, pe pagina de gardă, o scurtă prezentarea vieţii şi operei lui I.D.Sîrbu.Însă “piesele de rezistenţă”ale acesteicărţi sunt articolele lui I.D.Sîrbu publicate în revista Ramuri,înce-pând cu 1965 şi în Caietele program ale Teatrului Naţional din Cra-iova.Remarcăm comentariile făcute de D.Velea la scrisorile luiI.D.Sîrbu, sau notele introductiv-explicative, si de clarificare la sub-sol ce se înscriu în aria eseurilor de mare anvergură.Remarcămscrisoarea către directorul Dincă al Teatrului Naţional din Craiovapentru”un concediu de creaţie, fără plată, pentru 1(un)an de zile”ne aprobată,dar,care în timpul solicitat scrie acel testament-artăpoetică Să nu uit...

Poemele, zece la număr, se înscriu, aşa cum spune şi edito-rul cărţii , în acel context al interesului istoricului literar şi al farme-cului prin inedit.

Recuperarea întregii opere a lui I.D.Sîrbu făcută cu sudoareaintelectualului iubitor de adevăr şi frumos se constituie într-un mo-nument înălţat autorului romanului testamentar Adio,Europa! Înpostamentul căruia găsim iubirea şi profesionalismul lui DumitruVelea, fiindcă acesta a înţeles, pe deplin, aforismul lui PanaitIstrate:Artistul trebuie să facă din arta sa o armă, din succesul săuo înfrângere şi din bucuria sa o suferinţă.

“Jertfele” lui D.Velea în me-moria lui Ion D.Sîrbu

Al. Florin Ţene

Vasile Stati este un lin-gvist şi politician din RepublicaMoldova. S-a născut dintr-omamă rusoaică. A absolvit se-cţia moldovenească a FacultăţiiIstorico-Filologice din cadrulUniversităţii de Stat din RSSMoldovenească.

Stati este considerat a fiunul dintre cei mai fervenţi pro-motori ai moldovenismului, miş-care considerată a fi de sorgintestalinistă şi promovată de ac-tualele autorităţi de la Chişinău.

Vasile Stati a scris mono-grafiile documentare Moldove-nii la est de Nistru şi Istoria Moldovei (2002); este autor al uneiserii de lucrări referitoare la dezvoltarea limbii populare moldove-neşti şi la influenţele slave asupra culturii moldovene. În anii 1980a lucrat la Institutul lingvistic şi al literaturii al Academiei de Ştiinţea Moldovei, iar în perioada 1994-2000 a fost deputat al Parla-mentului. Până în 2005 a fost secretar al centrului informaţional-analitic din cadrul parlamentului moldovean.

În 2003, a publicat un dicţionar moldovenesc-român, cu oprefaţă virulentă şi cu scopul declarat de a demonstra că în celedouă ţări se vorbesc limbi diferite. Lingviştii Academiei Româneau declarat că toate cuvintele moldoveneşti sunt de asemeneacuvinte româneşti. Şi în Republica Moldova, şeful Institutului deLingvistică, Ion Bărbuţă, a descris dicţionarul ca fiind o "absurdi-tate, servind scopuri politice". Aceste reacţii academice au fostcatalogate ca tendinţe expansioniste româneşti de către Stati,acuzând guvernul român în faţa forurilor internaţionale.

Dicţionar moldovenesc -românesc

Vasile Stati

umente ale cercetării, publicate deSanda Golopenţia), că poporulromân s-a extins natural (şi nu mil-itar, accentuăm lucrul acesta) înpusta nord-pontică, inclusiv prinroire naturală şi transhumanţă.Stabilirea lor anume în acele locuria fost, însă, marcată şi de de-scoperirea la est de Bug a unorvetre de locuire sedentară identicecu cele româneşti (cele ale păsto-rilor români medievali, apoidacice, dar şi altele mult maivechi, cucuteniene/tripoliene). Înaceste comunităţi româneşti cares-au dezvoltat câteva sute de aniîn ruptură aproape totală cu are-alul românesc şi în condiţiile vitrege ale guvernărilor ţariste şi co-muniste, echipa lui Anton Golopenţia a descoperit mostreexcepţionale de străveche cultură românească. Scoarţele şiprosoapele, elementele arhitectonice, tradiţiile sărbătorilor calen-daristice şi a celor religioase, felul de a trăi şi munci în comunitate,dar mai ales vorbirea românească şi cântecul românesc au consti-tuit o adevărată revelaţie pentru Anton Golopenţia şi echipa lui.

Nu putem să nu remarcăm în fotografiile superbelor scoarţe şiprosoape străvechi simboluri solare carpato-dunărene, păstrate cusfinţenie de poporul român şi la est de Bug. Unele din acele sim-boluri se regăsesc, de pildă, pe acoperământul Mariei de Mangop,soţia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Maria de Mangop a fost adusă depeţitorii domnitorului, cum se ştie, din Crimea, zonă aşezată cevamai la sud de cea cercetată de echipa lui Anton Golopenţia. Or,apariţia simbolurilor străvechi carpato-dunărene pe acoperemântulei (cusut, aşa cum susţine tradiţia, de Maria Voichiţa, fiica lui Raducel Frumos, nepoata lui Mircea cel Bătrân) încă nu a fost elucidată.Se ştie însă că aceste simboluri apar şi pe picturile care îl reprezintăpe Mircea cel Bătrân, şi în detaliile miniaturilor lui Gavriil Uric şi chiarîn unele elemente ale primelor construcţii religioase de piatrăromâneşti (vezi, Valeriu Anania, Cerurile Oltului, 1990). Descoperireaacestor simboluri în satele româneşti din imediata apropiere a re-gatului hersonesian ne dă unele repere importante pentru o posibilăcercetare arheosimbolistică şi arheolingvistică a misterului relaţiilordintre principatele româneşti şi regatul hersonesian. Această cerce-tare ar putea fi susţinută şi de colecţia de mostre audio a echipeiGolopenţia, în special a cântecelor populare româneşti înregistratede Constantin Brăiloiu. Cinci dintre acele cântece au fost mai apoi in-troduse de marele profesor al Mariei Tănase şi în Colecţia Univer-sală a Muzicii Populare Înregistrate, editate de Brăiloiu la Paris, şiconstituie modele spectaculoase de străveche cultură româneascăşi universală. Dintre acestea, invocaţia către Lună, despre care, aşacum a arătat Sanda Golopenţia laconferinţă, însuşi Constantin Brăi-loiu spunea că este un „extraordi-nar cântec liturgic”, reprezintă dupăopinia noastră, inelul lipsă al unităţiispirituale indo-europene. Motiveleliturgice foarte vechi din acest cân-tec, româneşti, dar şi străvechiariene, persane şi indiene, ne per-mit să urmăm mai sigur cercetările„mioritice” ale lui Mircea Eliade,care a spus despre „Mioriţa” că esteo manifestare a Cosmosului liturgic.Chiar îndrăznim să afirmăm că su-perba rugă către lună, culeasă deConstantin Brăiloiu în 1942 într-unsat românesc din zona Doneţkului,reprezintă una din cele mai magni-fice manifestări ale Cosmosului Li-tuirgic. Norocul sau întâmplarea afăcut ca această manifestare su-blimă să se realizeze în limba ro-mână.

FFRRUUNNTTAARRIIII

La 18 ianuarie la Chişinău a avut loc o conferinţă ştiinţificăaproape imposibilă în România lunii ianuarie a anului 2007. Ea afost organizată la Academia de Studii Economie (ASEM) de cătreprofesorul Vasile Şoimaru, eminent promotor al şcolii monograficeromâneşti. Conferinţa a dezvăluit fapte ştiinţifice uluitoare realizatede marele sociolog Anton Golopenţia, ucis de închisoarea comunistăîn anul 1951 (după 18 luni de la arestarea din ianuarie 1950). Des-pre el Henri Stahl scria în 1981: „Anton Golopenţia era o sinteză amai multora dintre noi: filozof tot atât cât Mircea Vulcănescu, eruditşi profesor tot atât cât Traian Herseni, investigator deopotrivă cumine şi organizator tot atât de abil ca şi Octavian Neamţu”. AntonGolopenţia a fost membru activ al echipelor monografice ale profe-sorului Dimitrie Gusti, unul din ucenicii şi protejaţii acestuia. El a par-ticipat în 1931 şi la cercetarea de la Cornova, judeţul Orhei,demonstrând cu datele „statisticii necruţătoare” că populaţia majori-tară a Basarabiei este românească şi că are vechime românească.Acele cercetări, dar şi cele realizate în satele româneşti de la est deBug în timpul celui de al doilea război mondial, au fost comentate şidiscutate la conferinţă atât de profesorul american Sanda Golope-nţia, fiica lui Anton Golopenţia, cât şi de ceilalţi vorbitori (Vlad Po-hilă, Grigore Botezatu, Nicolae Băieşu. Silvia Ghinculov, LudmilaBulat, Alexei Marinat, Lidia Kulicovski, Vasile Şoimaru, Nicolae Da-bija şi subsemnatul). Fiindcă cele discutate la acest eveniment şti-inţific remarcabil vor fi publicate într-un volum aparte, iar operă luiAnton Golopenţia merită cercetată fundamental cu toate resurseleştiinţifice actuale (ca să devină pernă de căpătâi a celor care iau de-cizii pentru ziua de mâine a oamenilor), vom analiza aici doar uneleperspective politico-filozofice ale ei.

La Cornova, în anul 1931, Anton Golopenţia a observat că ro-mânii din Basarabia, deşi erau marginalizaţi şi terorizaţi de conjunc-tura geo-politică, sunt deosebit de receptivi la schimbările lumii, fie

tehnologice, vestimentare saudistractive. Ei acceptă noul lafel de uşor ca şi orăşenii vest-europeni, rămânând în acelaşitimp tradiţionali în obiceiurilecasnice, inclusiv în cele ali-mentare şi agricole, felul de avorbi, de a-şi cânta doinelesau dansa horele. Adică de afi români. Cui trebuia acest„amănunt”? Mai întâi basara-benilor, rupţi cu hotarele geo-politice de contextul loretno-genetic. Apoi, diplomaţieiromâneşti, ca să aibă dovezila „congresele de pace”, aflatesub presiunea colonialismuluirusesc şi a neocolonialismuluide tip comunist. Unitateaetno-culturală a basarabenilor

cu ceilalţi români, demonstrată arheologic, istoric, lingvistic, social,religios, economic de echipele monografice ale profesorului Gusti înbaza unor date de netăgăduit, a arătat, mai întâi, că Marea Unire dela 1918 nu a fost „ocupaţie”, aşa cum mai încearcă să demonstrezeistoricii bolşevici, inclusiv cei de sorginte terorist-troţchistă, ci reve-nire democratică la firesc. Adică umanism. Apoi, că fiinţa româ-nească din Basarabia era la anul 1932 totalmente armonizată cumodernitatea europeană şi făcea parte din contextul civilizator eu-ropean. Monografia Cornovei restituie ştiinţific aceste calităţi ale po-porului român din Basarabia, reîmprospătate în anii din urmă maiales de activităţile culturale şi ştiinţifice ale profesorului Vasile Şoi-maru.

În excepţionala monografie „Românii de la est de Bug” (douăvolume a câte 618 şi 928 pagini, scoase la editura Enciclopedică dinBucureşti), lansată la aceiaşi conferinţă, Sanda Golopenţia a adunatmaterialele cercetărilor realizate în 1941-1943 de o echipă condusăde Anton Golopenţia în satele româneşti de la est de Bug (dar şi ur-mele acelor cercetări, refăcute fotografic de Vasile Şoimaru). For-mată din 19 oameni de ştiinţă şi activând în condiţiile de război aleocupaţiei germane (este vorba de regiunile Harkov şi Doneţk ale ac-tualei Ucraine), echipa a descoperit, iar cu cele mai serioase metodeştiinţifice (mărturie ne sunt cele 1546 pagini de studii, articole şi doc-

Andrei Vartic

Românii de la est de Bug, sau debolşevizarea

Stand cu opera lui AntonGolopenţia expus în timpul

conferinţei; 2b, presidiul con-ferinţei, în prim-plan - dr.

Lidia Kulikovski, directoareabibliotecii municipale „B. P.

Hasdeu”.

Imagine din sala bibliotecii ştiinţificeASEM unde a avut loc conferinţa-comemorativă închinată lui Anton

Golopenţia; 1b, Silvia Ghinculov, di-rectoarea Bibliotecii ştiinţifice

ASEM, Sanda Golopenţia, VasileŞoimaru şi Vlad Pohilă.

PP RR OO ZZ AA II SS MM EE

Domnului Eugen Tomac, Secretar de StatMinisterul Afacerilor ExterneBucureşti

Stimate Domnule Secretar deStat,

Subsemnatul Benoni Todica, dinMelbourne, Australia, membru activ alcomunitatii romanesti din aceasta loca-litate, va supun atentiei urmatoarele:

Sunt redactor la postul de RadioZZZ, si realizez emisiunile de limba ro-mana din cadrul acestui post de radiolocal si redactor-realizator la Televiziu-nea locala ARCTV Ch31 Melbourne,unde realizez emisiunea MOZAIC RO-MANESC.

In cadrul emisiunilor mele am cau-tat sa aduc in atentia ascultatorilor ro-mani din Australia locurile natale,cultura si traditia noastra. Deasemeneaactivitatile organizate de tara prin inter-mediul ambasadei si a consulatelor. Amrealizat interviuri cu diplomatii si repre-zentatii diferitelor delegatii - economicisi politici trimise aici

Pe urmă a realizat genericul emi-siunii Mozaic Românesc şi pe alocuri inprogramele trimise de Televiziunea Ro-

mana am presărat programele cu reali-zări locale. Personal a investit peste$20.000.00 în echipament ca să potrealiza emisiuni. “Este singurul modprin care îi pot spune Romaniei Te Iu-besc! Da e adevărat. Sună ciudat darRomania RĂMÂNE PARADISUL MEU”.

În anul 2004 s-a creat un festivalnaţional al posturilor de televiziune co-munitare pentru premierea programelorşi a realizatorilor lor. Programul Româ-nesc a fost nominalizat prin două lucrăriale mele care au ajuns printre primele5 – ca: ‘Best Faith and Arts Program’.

Cu toata modestia pot spune,domnule secretar de stat, ca stradaniamuncii mele pentru pastrarea identitatiiromanesti a fost recunoscuta de statulAustralian in anul cand am fost nomi-nalizat “Australian of the Year 2007”(propus ca: Australianul Anului 2007)pentru contribuţii deosebite în comuni-tatea romano/australiană,

De-a lungul timpului, am adunato serie de materiale pe care le-am folo-sit in activitatea mea jurnalistica si le-am inclus in cuprinsul unei carti pe caredoresc sa o public in Romania si sa odaruiesc, prin intermediul DRRP, co-munitatilor romanesti din Australia si dinintreaga lume.

Pentru tiparirea si distribuireaacestei carti solicit ajutor financiar si lo-

gistic din partea departamentului, ce cuonoare il conduceti.

Va rog domnule Secretar de Statsa includeti cartea mea printre proiec-tele departamentului de sustine a iden-titatii romanesti in Diaspora si saaprobati alocarea sumei necesare pen-tru tiparirea cartii din bugetul DRRP.

Ataşez textul cărţii mele, cu spe-ranţa că veţi sprijini apariţia acesteia înbeneficiul culturii româneşti.

Cu respect,Ben Todica

Domnului Eugen Tomac

Pentru cei care nu au notiuni despre sistemele politice,iata un scurt rezumat:

Sistemul feudal - Sunteti proprietarul a doua oi. Stapanullocului va ia din cand in cand niste branza.

Socialismul pur - Sunteti proprietarul a doua oi. Guvernul leia si le baga intr`un staul, alaturi de oile celorlalti proprietari. Dum-neavoastra trebuie sa aveti grija de toate oile, dar primiti din parteaGuvernului cate`un pahar cu lapte din cand in cand.

Fascismul - Sunteti proprietarul a doua oi. Guvernul va im-pusca si va vinde apoi branza.

Comunismul pur - Impartiti oile cu vecinii. Faceti sedinte incare sa planificati cincinal ce veti face cu productia celor doua oi.Organizati concursuri de crestere a oilor si stabiliti ce diplome sevor acorda. In tot acest timp, oile mor de foame.

Comunismul sovietic - Sunteti proprietarul a doua oi. Sun-teti lasat sa le cresteti, dar Guvernul va ia branza. Noaptea, mergetisi furati cat puteti din ea si o vindeti in secret pe piata neagra.

Perestroica - Sunteti proprietarul a doua oi. Sunteti lasat sale cresteti, dar Guvernul va ia branza. Noaptea, mergeti si furati catputeti din ea si o vindeti in secret pe piata libera.

Comunismul cambogian - Sunteti proprietarul a doua oi.

Guvernul va impusca.Dictatura - Sunteti proprietarul a doua oi. Guvernul va

aresteaza.Democratia pura - Sunteti proprietarul a doua oi. Vecinii

decid ce veti face cu branza obtinuta.Democratia reprezentativa - Sunteti proprietarul a doua oi.

Vecinii decid persoana care sa va spuna ce sa faceti cu branza ob-tinuta.

Democratia romaneasca - Sunteti proprietarul a doua oi. Lainceput, Guvernul decide ce hrana aveti dreptul sa le dati oilor ca siorele in care sunteti autorizat sa le mulgeti. Pe urma, va vor plati casa nu le mai mulgeti, pana nu isi refac calculele gresite. Pentru canu sunt in stare sa refaca in mod corect calculele, va vor taia oile siva vor da zece formulare de completat, ca sa explicati cum de v-audisparut animalele.

Capitalism - Nu aveti nicio oaie. Nici bancile nu va imprumutabani ca sa va cumparati, pentru ca nu au oi asupra carora sa insti-tuie ipoteci.

Anarhia pura - Aveti cele doua oi, dar daca nu vindeti branzala un pret corect, vecinii va vor impusca si vi le vor lua.

Suprarealism - Aveti doi hipopotami. Guvernul va va obligasa-i invatati violoncelul.

Sistemele politiceFolclor

A debutat editorial cu volumulde prozǎ scurtǎ, Încă un minut cuMonica Vitti (Polirom 1998), care vaapǎrea şi în varianta englezǎ, AFew More Minutes with Monica Vitti(2002; ediţia a II-a, 2006), care afost bine primit nu numai în Româ-nia, ci şi în Australia, fiind una dincele trei cǎrţi de prozǎ scurtǎ nomi-nalizate pentru un premiu austra-lian. La aceeaşi editurǎ din Iaşi vapublica romanul Scrisori către Mo-nalisa (1999), care a fost în topul devânzǎri mai multe luni. Ultimeledouǎ cǎrţi (Dragostea e un Trabant,2003, şi mamabena.com, 2005) auapǎrut la Editura Curtea Veche, totdin Bucureşti, al doilea titlu fiind unroman despre emigranţii români,acţiunea petrecându-se deopotrivǎ

în România şi în Australia. Cǎrţile, scrise direct în englezǎ, le traduceîmpreunǎ cu mama ei, Doamna Dana Lovinescu, soţia dramaturguluiHoria Lovinescu. Este deja inclusǎ în Dicţionarul general al literaturii ro-mâne, în prezentarea elogioasǎ a lui Dan C. Mihǎilescu. Povestim des-pre ecoul cǎrţilor sale în România şi aflǎm cǎ este foarte dezamǎgitǎde colaborarea cu editurile la care a publicat, încât, la sugestia lui Ga-briel Chifu, vrea sǎ-şi publice acum viitoarea carte la Cluj, la EdituraLimes. Îi arǎt dezavantajele de a publica o carte în provincie, la o edi-turǎ fǎrǎ reţea puternicǎ de difuzare, dar rǎmâne neînduplecatǎ.

În timpul discuţiilor, aflu cǎ Doamna Lovinescu a fost interpretuloficial, pentru partea australianǎ, în timpul vizitei lui Ceauşescu în Aus-tralia, din mai 1989, ultima lui vizitǎ într-o ţarǎ occidentalǎ. Îmi imagi-nez câte detalii interesante deţine Doamna Lovinescu despre aceavizitǎ, dar nu am reuşit sǎ i le smulg, datǎ fiind discreţia care o carac-terizazǎ.

Spre deosebire de alţi emigranţi pe care i-am cunoscut aici, maiales scriitori, toţi cu povara exilului, familia Beligan mi se pare una per-fect integratǎ în ţara de adopţie, fericitǎ şi fǎrǎ angoase existenţiale,cauzate de ruperea de patria originarǎ. La plecare ne oferǎ un autografpe volumul Dragostea e un trabant: „Pentru Doina şi Ilie, în amintireaunei seri de iarnǎ melburneze! Cu drag, Anamaria, iulie 2009”.

Al doilea scriitor pe care, de fapt, nu l-am întâlnit, dar am purtatcu domnia sa o intensǎ corespondenţa, este poetul Ioan Miclǎu. Nǎs-cut la 25 decembrie 1940, în com. Gepiu, jud. Bihor, ca fiu al lui MihaiMiclǎu şi al Catiţei (n. Soros), agricultori, Ioan Miclǎu, dupǎ clasele pri-mare şi gimnaziale, urmeazǎ Şcoala de Meserii din Beiuş (1956-1959,şcoalǎ urmatǎ şi de Alexandru Andriţoiu, viitorul poet şi redactor-şef alrevistei Familia), calificându-se în meseria de tâmplar. Dupǎ o şederede trei luni în Germania, decide sǎ rǎmânǎ în Vest, plecând la Vienaşi cerând azil politic. Este trimis în lagǎrul de emigranţi de la Traiskir-chen, din Austria, de unde, dupǎ şase luni, pleacǎ în Australia. Îşi în-temeiazǎ o bibliotecǎ personalǎ, pe care a adus-o în starea de a-i servişi pe românii din zonǎ, iubitori de carte româneascǎ, numind-o Biblio-teca „Mihai Eminescu”, declarându-i public existenţa, în anul 1996. Pefundalul acesteia a înfiinţat, un an mai târziu, în 1997, revista de artǎsi culturǎ Iosif Vulcan, pe care o editeazǎ, pe hârtie, timp de 10 ani,pânǎ în 2007, când o transformǎ în variantǎ on-line.

Ioan Miclǎu a publicat urmǎtoarele volume de versuri, prozǎ, tea-tru şi publicisticǎ: Romanian Life, antologie, Cringila (Australia), 1986;Do you know the time?, Cringila, 1988; Fiica zeiţei Vesta, Cringila,1988; Cetatea de Foc a Port Kemblei, Cringila, 1989; Versuri de du-rere, Editura Eminescu, Oradea, 1990; Florile Crişurilor, versuri, Im-primeria de Vest, Oradea, 1991; Unde eşti, dulcea mea copilarie!,Cringila, 1991; Cântarea Primǎverii, Editura Eminescu, Oradea, 1992;Teatru, Editura Cuget Românesc, Malovǎţ, Jud. Mehedinţi, 2005; Poe-zii alese, vol. I, Editura Cuget Românesc, Malovǎţ, 2005; vol. II, EdituraCuget Românesc, Malovǎţ, 2006; Scrieri în prozǎ, vol. I, Editura CugetRomânesc, Malovǎţ, 2006; vol. II, Editura Cuget Românesc, Malovǎţ,2007; Buna ziua, bade Ioane!, Editura Cuget Românesc, Malovǎt,2009.

Colaboreazǎ la Voice of Cringila (publicaţie localǎ), Mercury –Wollongong (ziar local), Kembla News (publicatie a Companiei BHP-Port Kembla), precum şi la reviste româneşti din Australia (Spirit ro-mânesc), Germania (Agero Stuttgart) şi, desigur, România (Povesteavorbei, Oradea; Agora literarǎ şi Cetatea culturalǎ, din Cluj-Napoca;Familia românǎ, Oradea şi Baia Mare, Crişana, Confederaţia „Emi-nescu” şi Jurnal bihorean din Oradea, Suflet nou din Comloşu Mare),la care se adaugǎ propria sa revistǎ, Iosif Vulcan. Este membru în maimulte asociaţii culturale: Australian Society of Autors (ASA, Sydney),PEN-Sydney Centre, SCWC-Wollongong Centre, Academia de Şti-

FF UU LLGG UU RR AA ŢŢ II II

inţe, Literaturǎ şi Arte (ASLA) din Oradea, Liga Scriitorilor din Româ-nia etc. A colaborat la numeroase volume colective cu evocǎri, poezii,povestiri etc.

La Melborne activeazǎ apoi Ben[one] Todicǎ, jurnalist şi autorde filme documentare, care aşteaptǎ debutul editorial, cu volumul Întredouǎ lumi, Aurelia Satcǎu, care a publicat deja volumul O culturǎ înflǎcǎri (Bucureşti, 2006), iar la Sydney este foarte activ George Roca,autorul volumului Dezvoltarea arhitecturii în timpul domniei lui Ştefancel Mare şi Sfânt (Bucureşti, 2004) şi redactorul-şef al publicaţiei Spi-rit românesc. Am recomandat acestor scriitori, ale cǎror cǎrţi nu le-amgǎsit în bibliotecile din ţarǎ (excepţie fǎcând Anamaria Beligan) sǎ îsitrimitǎ lucrǎrile publicate şi revistele pe care le editeazǎ şi la bibliote-cile din România, pentru a intra în circuitul cultural şi ştiinţific românesc.De asemenea, i-am sfǎtuit sǎ se supunǎ şi judecǎţii criticilor profesio-nişti. Trimise doar la prieteni, aceştia le recenzeazǎ cǎrţile adesea cuindulgenţǎ şi exclusiv hagiografic, vǎduvindu-le de o analizǎ criticǎ,obiectivǎ.

Existǎ în Australia o foarte intensǎ activitate revuisticǎ în limba ro-mânǎ, de care se ştie prea puţin în România. Domnul Cristian Crǎ-ciun, de pildǎ, mi-a adus colecţia aproape integralǎ a revistei Timpul,apǎrutǎ în intervalul 1992-1995, tipǎritǎ cu mari greutǎţi financiare şi dealtǎ naturǎ (internetul era abia la început atunci, iar acum ştim avan-tajele uriaşe ale acestuia).

La Parohia Ortodoxǎ Românǎ din Melbourne l-am întâlnit pe pǎ-rintele Dumitru Coman, un om cu vocaţia preoţiei şi cu o blândeţe depatriarh (aşa mi s-a pǎrut pǎrintele Coman, încǎ de la prima întâlnire).Domnia sa ne spune cǎ a lucrat mulţi ani la Patriarhia Românǎ, în ca-litate de casier, şi cǎ îl cunoaşte bine pe actualul Mitropolit Bartolomeu,care era atunci directorul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al Bi-sericii Ortodoxe Române. Ştie cǎ a publicat recent volumul de Memo-rii, apǎrut la prestigioasa Editurǎ Polirom. Îi promit un exemplar, pecare i-l voi trimite imediat ce mǎ voi întoarce în ţarǎ. Evocǎm realitǎţiculturale şi literare clujene, dar nu numai. Pǎrintele Coman i-a cunos-cut pe Nichifor Crainic, pe Petre Ţuţea şi pe alţi mari intelectuali ro-mâni.

Parohia a editat revista Altarul strǎbun (1972-1987), difuzatǎ întoatǎ Australia. Din 1988 apare, trimestrial, Facla, ca supliment la Al-tarul strǎbun, cu articole şi eseuri privind istoria şi cultura naţionalǎ,teologia, informaţii privind activitatea parohiei etc. Unele articole suntscrise în limba englezǎ, fiind apreciate de autoritǎţile australiene pen-tru conţinutul lor. Parohia editeazǎ în prezent un Buletin parohial, cu in-teresante articole despre viaţa bisericeascǎ. Numǎrul pe care ni l-aoferit (anul 8, nr. 24, aprilie 2009) este dedicat Învierii Domnului şi con-ţine, între altele, un florilegiu de poezii despre Înviere, avându-i ca au-tori pe George Coşbuc, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, AlexeiMateevici şi Vasile Militaru. Tot aici este de reţinut un portret al pǎrin-telui Dumitru Stǎniloae „poate cel mai mare [teolog] al întregii Ortodo-xii, de la Grigore Palamas încoace”, cum s-a spus, portret urmat decâteva din reflecţiile marelui teolog.

Am vizitat la Melbourne douǎ faimoase expoziţii: Salvador Dalişi O zi în Pompei, rǎmânând uimit de eforturile organizatorilor pentrua aduce în îndepǎrtata Australie valori inestimabile ale artei şi culturiieuropene (mǎ întreb cât o fi încasat firmele de asigurǎri pentru trans-portul exponatelor), ca şi de concepţia modernǎ de muzeu, care în-seamnǎ nu numai piese expuse, ci şi conferinţe, dialoguri, lecturi,workshopuri, ca sǎ nu mai vorbesc de utilizarea tehnicii moderne încompletarea expoziţiei.

La Melbourne existǎ douǎ posturi de radio care emit şi în limbaromânǎ, cǎrora le-am acordat şi eu câte un interviu. Primul, care sǎr-bǎtoreşte în acest an douǎ decenii de existenţǎ, se numeşte 3ZZZ,fiind radioul minoritǎţilor din Australia, la care lucreazǎ, între alţii, şi jur-nalistul “voluntar” Eugen Ionescu, colaborator la ziarul Bursa din Bu-cureşti. Al doilea este departamentul românesc al cunoscutului SBS(Special Broadcasting Service), una din cele mai importante corpora-ţii de radio şi televiziune din Australia, unde l-am întâlnit pe Gabriel Ale-xandrescu, cântǎteţ de operǎ, devenit jurnalist ad-hoc.

Domnul Eugen Ionescu este o adevǎratǎ istorie vie. Am vizitatîmpreunǎ faimosul ACMI (Australian Center for the Moving Image),unde urma sǎ se prezinte, graţie demersurilor sale, cel mai recent filmal lui Radu Gabrea, Călătoria lui Gruber, cu Florin Piersic Jr. în rolulprincipal. Eugen Ionescu (devenit “personaj literar” în douǎ cǎrţi sem-nate de Ioan Chirilǎ) are prieteni şi cunoştinţe în toate mediile româ-neşti, de la scriitori şi ziarişti (Adrian Pǎunescu, Ovidiu Ioaniţoaia),continuând cu artişti (Florin Piersic, Al. Arşinel, Stela Popescu, DanPuric) şi regizori de film (Radu Gabrea), pânǎ la oameni politici pre-cum Regele Mihai, Ion Iliescu sau Emil Constantinescu (mi-a arǎtat, dinarhiva personalǎ, o emoţionatǎ scrisoare primitǎ de la Emil Constan-tinescu, precum şi cǎrţi cu autograf de la Ion Iliescu).

O CĂLĂTORIE ÎN ŢARA KANGURULUI

Ilie Rad

EESSEEUU

Fizionomia critică a lui Calistrat Hogaş, receptată autenticpostum şi intrată în conştiinţa publică graţie prezenţei constante înmanualele şcolare ni se înfăţişează şi astăzi misterioasă, stranie, in-dicibilă. Consecinţa imediată: feluritele interpretări pe care opera pro-zatorului moldav le-a suscitat. De la G. Ibrăileanu, care-i valoriza, caesenţială, „nostalgia lui după natura primitivă”i şi până la G. Căline-scu, pentru care prozatorul, un „setos din instinct de primitivitate, vi-sează fabulosul geologic, era mitică”i, receptarea se împiedica deadieri poporaniste periodic resuscitate. Totuşi, o nouă perepectivă in-terpretativă este deschisă, la debutul celui de-al cincilea deceniu alveacului trecut, mulţumită rafinatului Vl. Streinu care-i lectureazăopera prin prisma firii lui de citadin, de cărturar ori, mai bine zis „de căr-turar şi literat”ii. Interpretarea de mai sus, la care subscriem, ne revelăposesorul fericit al unui intelect superior, capabil să discearnă întrenuanţele cele mai fine, să extragă din peregrinările-i livreşti seva dă-tătoare de viaţă şi esenţele tari.

Că înţelege multe despre mersul lumii nu o tăgăduieşte, badimpotrivă. O subliniază în preambulul celei dintâi ediţii, cu nefericitdestin, din 1912, dată la topit pe motivul abundenţei erorilor de tipar,a prozelor lui: „eu am început a scrie cu gândul de a îmbrînci literaturacălătoriilor din drumul obiectiv didactic şi aproape geografic de pânăacum, pe drumul subiectiv pe care trebuie să meargă, după socotinţamea, acest gen de literatură”i.

Într-adevăr, scepticul Hogaş (cel puţin aşa şi-l aminteşte unfost elev, filologul I. Iordan, la vârsta senectuţiiv) nu călătoreşte înspaţiul geografic comun ci, preponderent, în spaţiul interior în carespiritul auctorial ştie, invariabil, de unde porneşte însă niciodată înco-tro este îndreptat. Astfel, afirmaţia lui Vasile Lovinescu, subiectul se-cund al succintei noastre anchete, din Jurnalul alchimic cum că Prinmunţii Neamţului reprezintă „un ritual de iniţiere cu simbolism itine-rant”v ori, altundeva, că este un „itinerar de iniţiere cosmologică”vi nupare cu totul lipsită de temei. Regretăm însă că „simbologul” făltici-nean s-a mulţumit cu căteva însemnări şi nu a închinat prozatorului uneseu de sine stătător. Mai ales că, alături de M. Caragiale şi I. Cre-angă, Hogaş ar fi constituit un bun pretext pentru exegeză gúeno-niană şi alchimică. Chiar şi aşa, o înterbare se impune spontan: deunde izvorăşte această dimensiune iniţiatică, prezumtiv esoterică, aoperei celui incriminat? Vasile Lovinescu oferă un răspuns caracteri-stic şi lipsit de echivoc: „Hogaş a avut un rol foarte important în Ma-soneria moldovenească, cu totul deosebită de aceea din restul ţării,net tradiţionalistă şi conservatoare”vi. Dar ce ne spune despre toateacestea istoriografia literară? Mai nimic, cu o unică excepţie şi ea par-cimonioasă. În monografia recent dispărutului, la o vîrstă venerabilă,C. Ciopraga, apărură în nebulosul an 1960, ne izbim de următorulpasaj contondent despre călătorul nostru: „Scriitorul îşi aranjase (laPiatra Neamţ n.n. G.G.) o <odaie turcească> cu mobilier sugestiv –cum vor face Caragiale la Berlin, Pierre Loti la Rochfort-sur-Mer. Peun perete atârna portretul lui Giuseppe Garibaldi, erou al unificării Ita-liei. Garibaldian convins, profesorul adăpostise în altă cameră <log-gia> societăţii garibaldiene din oraş”i. Despre ce “loggie” să fi fostvorba? Despre una care lucra la adăpostul unei societăţi de lectură,cum au existat atâtea la noi în veacul al XIX-lea? Greu de spus. Şi niciregretatul profesor ieşean nu ne oferă vreun indiciu: nici o trimitere bi-bliografică nu însoţeşte afirmaţia extrem de interesantă citată de noipuţin mai sus. Şi nici dicţionarul biografic alcătuit de laboriosul HoriaNestorescu-Bălceşti nu pomeneşte de Calistrat Hogaş în ipostaza demembru al vreunei loje masonice autohtone. Prin urmare, până laapariţia unor documente noi, ipoteza ca prozatorul moldav să fi fostiniţiat într-o societate secretă, fie şi de inspiraţie „garibaldiană” pare ha-zardată sau, cel puţin deocamdată, nedemonstrabilă. Revenind la în-trebarea iniţială – care este sursa elementelor iniţiatice intuite deV.Lovinescu? – nu ne rămâne decât să apelăm la sugestia criticii ho-gaşiene de la Vl. Streinu încoace: esoterismul hogaşian este de na-tură livrescă.

Să ne oprim, fireşte, asupra câtorva exemple. De pildă, umi-lul monah, pe care hazardul îl dăruieşte prozatorului drept companionîntr-una dintre peregrinările lui montane „... cu câtă îndemânare şer-puia prin desişul încâlcit al pădurii, cu câtă nesilită uşurinţă urca şi co-bora ... lăsat pe spate la vale, plecat înainte la deal, părinteleGhermănuţă îşi păstra neturburat centrul de greutate în lăuntrul bazeisale; şi ai fi zis că, în calea lui, suişurile se scoborau şi scoborâşurilese suiau (s.n. G.G.), spre a-i face drumul pânză...”x. Recunoaştem,desigur, unul dintre stihurile nemuritoare ale Divinei Comedii, capo-doperă ce a prilejuit lui Rene Gúenon, maestrul lui Lovinescu şi al câ-torva intelectuali moldo-valahi dintre cele două războaie mondialex,consideraţiile din L'Esoterism de Dante (1925).

Ştim, mărturiile abundă, că Hogaş era un iubitor al versuluimarelui ghibelin, în egală măsură cu al clasicismului greco-latin, aşacă faptul receptării lui timpurii a operei lui în Peninsulăxi ne apare dreptun act reparatoriu binemeritat, cvasiprovidenţial.

Totuşi, exemplul invocat nu este singular. În acelaşi volum bi-necunoscut putem lectura un pasaj în aparenţă deconcetant: „Pisi-cuţa, străbătând parcă drumul înalt al celor nouă vămi mi se părea cămerge pe o cale îngustă numai cât o muchie de cuţit şi, hipnotizat deeterna legănare a pasului ei, aşteptam în fiece minut să mă prăbuşescîn noianul gol şi fără fund de subt picioarele mele ... Fiinţa mea se to-pise, se idealizase şi, ca un fir de aţă fără sfărşit, mi se părea că su-

fletul meu se deapănă lung în urmamea...”xi.

V. Lovinescu reproducecitatul în ale sale „însemnări iniţia-tice”, însă nu pare să-i cunoascăoriginile livreşti. De fapt, ne regă-sim în proximitatea unuia „dintrecele mai cunoscute motive eshato-logice din apocalipsele creştinemedievale, puntea judecăţii (ponssubtilis)xi. Ioan Petru Culianu, prin-tre alţii, a studiat motivul în maimulte scrieri apocaliptice datânddin secolul al XII-lea. Le trecemsuccint în revistă, la rândul nostru.Astfel, călugărul calabrez Albericoda Settifrati vede, în cursul unei ca-talepsii, „un mare fluviu de smoalăarzătoare care ieşea din infern, înmijlocul căreia se ridica o punte defoc foarte largă. Sufletele celor dre-pţi trec pe ia cu atât mai repede cu cât sunt găsite mai nevinovate:dar dacă cei drepţi sunt îngreunaţi de povara păcatelor lor, atunci cândei ajung la mijloc puntea devine strâmtă ca un fir. Opriţi de acest ob-stacol ei cad în fluviu (...)”. Aproape identic, cavalerul Owein (Ioan înidiomul galez), din Voyage du puys saint Patrix, condus de diavoli spreun râu foarte lat, trebuie să treacă „...o punte atât de îngustă că abias-ar fi putut ţine pe ea o pasăre (...)”x.

Credem că exemplele mai sus amintite – mai pot fi invocateînsă şi altele – sunt îndestulătoare demersului nostru lipsit de prete-nţia exhaustivităţii. Totuşi ne îndoim că aceste texte, greu accesibile,l-au inspirat pe Hogaş, ci altul, mult mai răspândit, invocat de acelaşiI.P. Culianuxv: romanul Lancelot (Le Chevalier de la Charette), creaţiaunui exponent a ceea ce unii exegeţi au numit „secolul de aur al lite-raturii medievale”, Chretien de Troies. Detaliile ce însoţesc naraţiuneaexterm de sufocantă a acestui roman aparţinând ciclului „arthurian”sau al „Cavalerilor Mesei Rotunde” sunt, esenţialmente, cât se poatede revelatoare. Ca şi Lancelot, care trebuia să treacă desculţ râul ble-stemat pe o punte-sabie, Pisicuţa drumeţului literat, la rândul ei, „(...)părea că merge pe o cale îngustă cât o muchie de cuţit. Asemeneaeroului medieval care suferă, agonizează, pe parcursul iniţiatic, auto-rul însuşi acuză o simptomatologie analoagă: fiinţa „i se topise, seidealizase”, iar sufletul „ca un fir de aţă fără sfârşit (...) părea că (...) sedeapănă lung” în urma paşilor săi timizi. Hogaş retrăieşte, la capătulunui alt ciclu istoric, experienţa mistică a sufletului în ascensiune. Li-vrescă, dar profund interiorizată, dimensiunea esoterică a scrisului ho-gaşian este împodobită cu măiestria unui subtil estet. Explicită, darnu mai puţin înveşmântată în straie de sărbătoare, eseistica lui V. Lo-vinescu de inspiraţie gúenonian-alchimică, provocatorul acestor notede lectură, îşi probează încă o dată forţa de sugestie şi seducţie.

10 septembrie 2009_______________i G. Ibrăileanu, „[Omul]”, în Calistrat Hogaş, Antologie, prefaţă, tabel cronolo-gic şi bibliografie de Jana Balacciu, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1976, p. 27.i G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, FundaţiaRegală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941, p.594.ii Vl. Streinu, Calistart Hogaş, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1968, p. 150.iReproducem fragmentul din prefaţa ce trebuia să stea în fruntea primuluivolum editat de “Viaţa Românească” în 1912 după Dimitrie L. Stăhiescu, Ca-listrat Hogaş. Viaţa şi opera lui, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, f.a.,p.97.v Cf. I. Iordan, Memorii, vol. I, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1976, pp. 140-141.v V. Lovinescu, Jurnal alchimic, Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Roxana Cri-stian şi Florin Mihăescu, Institutul European, Iaşi, 1994, p. 104.vi Idem, „O nouă faţă a lui Gh. Asachi”, în Incantaţia sângelui (câteva elementeesoterice din iconografia şi literatura cultă), Ediţie îngrijită de Alexandrina Lo-vinescu şi Petru Bejan, Cuvânt înainte şi note de Petru Bejan, Institutul Euro-pean, Iaşi, 1993, p. 91. vi Ibidem, p. 92.i C. Ciopraga, Calistart Hogaş, E.S.P.L.A., Bucureşti, 1960, p. 54.xC. Hogaş, Pe drumuri de munte. În munţii Neamţului, cu o prefaţă de MihailSadoveanu, Editura „Viaţa Românească” S.A., Iaşi, 1921, p. 140.x A se vedea, mai nou, Cl. Mutti, Gúenon în România. Eliade, Vâlsan, Geticusşi alţii. Succesul lui Gúenon printre români, Traducere de E. Pârvu, Prefaţă deFl. Mihăescu, Cu o prezentare din partea lui E. Montanari, Ed. Vremea, Bucu-reşti, 2003.xi Pentru detalii, a se consulta V. Ciucă, Pe urmele lui Calistrat Hogaş, Ed.Sport-Turism, Bucureşti 1981, pp. 147-150.xi C. Hogaş, op. cit., p. 54.xi I. P. Culianu, Experienţe ale extazului. Extaz, ascensiune şi povestire vizio-nară din elenism până în Evul Mediu, Prefaţă de Mircea Eliade, Traducere dinlimba franceză de Dan Petrescu, Cu o postfaţă de Eduard Iricinschi, Ed. Ne-mira, Bucureşti, 1998, p. 151.x Ibidem, pp. 152-153.xv Ibidem, p. 153.

Hogaş şi Vasile Lovinescu - premise pentru o discuţie

Gabriel Gherasim

lomeea-n pielea goală(...)Scrâşneşte de durere-ntreagafire/Şi plâng pe la răscruci deceruri îngeri,/Se-ndoaie grinzilenemărginirii/Sub greutatea cosmi-cei înfrângeri.//În creştetul veciei,Dumnezeu/Cu capu-n mâini, stăabătut şi trist,/În jur se sting lu-minile mereu/ Şi-genunchiat ală-turi plânge Christ.”

Mă întorc la momentul încare dl. Răzvan Codrescu l-acunoscut pe autor, acolo, înArdeal, la prietenul comun. Demnostrând o memorie cum, poate,numai deţinuţii politici o pot avea, dl. Demostene Andronescu, larugămintea celor de acolo, a recitat versuri din închisoare. NichiforCrainic, dar mai ales Radu Gyr. De altfel volumul are ca motto uncatren al acestuia: „Mereu şchiopătând prin dezastre,/Mereu cu os-ânda pe frunte,/Credeam că tot spini sunt şi-n astre/Şi-n ceruri tottemniţe crunte.” La insistenţele gazdei a recitat „cu oarecare sfialăşi din versurile proprii.” – spune R.C. Şi continuă:

„Atunci am înregistrat, printre altele, cea mai frumoasăcugetare lirică asupra „nebuniei” eroice şi mărturisitoare, în sensulpaulinic (pentru referinţa paulinică R.C. ne trimite la I Corinteni, 1,18-29 n.n.):

Căci cei cuminţi n-ar face rod nici uniiDe n-ar muri în locul lor nebunii.

Impresia cea mai puternică a făcut-o, de altfel, asupra tuturorcelor de faţă, tocmai poezia „Unde-s nebunii?”, pe care o considerşi azi una dintre bucăţile sale cele mai reprezentative şi ... mai ac-tuale:

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?/ E, Doamne, lumea plinăde cuminţi, ( ...)/Scâncesc cuminţii-n chingile durerii/Şi, sângerânddin răni adânci blândeţe,/Lângă neveste mor de bătrâneţe, / Ne-cutezând să tragă spada vrerii./( ...)/ O, Doamne, unde-s Don Qui-joţii? /E lumea plină de-alde Sancho Panza... ”

Din seara aceea, pe lista poeţilor mei preferaţi se află şiDemostene Andronescu. În cele câteva cuvinte aşternute nuputeam cuprinde tot universul poeziei sale, dar, sper să vă fi trezitinteresul să-l descoperiţi.

Nu ştiu dacă domnia sa se mai află printre noi. M-aş bucurasă fie! Dacă nu, mai mult ca sigur că, undeva, pe o cruce, se află„Epitaf pe mormântul lui Don Quijote”:

„Aici se odihneşte un biet nebun ce-n steleA vrut să care lumea şi-a risipit cu lanceaCetăţile de nouri şi umbrele din eleSfruntând înţelepciunea cuminţilor din Mancha.”

RREEMMEEMMBBEERR

Pe 27 aprilie 1996 (ştiu atât de precis pentru că poetul adatat autograful pe care mi l-a dat), prietenul Liviu Topală mă roagăsă citesc nişte versuri cu ocazia lansării volumului „Peisaj lăuntric”.„Vino – îmi zice – o să cunoşti un om interesant. E născut la Cîm-puri. A fost deţinut politic aproape cincisprezece ani. Îl cheamăDemostene Andronescu.”

M-am dus. Pe drum, îmi suna în minte numele autorului.Fiecare silabă se rostogolea ca o avalanşă de stânci rupte dinmuntele în care se născuse şi care l-a alcătuit: „Închipuit din piatrăde granit/Şi dezvelit din ea doar pe jumătate,/Aştept cu forme nede-terminate/Să mă-mplinească cel ce m-a gândit.//De-un meşter mareînceput cândva,/Am fost lăsat la jumătate baltă;/O de-aş avea înmâini ciocan şi daltă,/Din piatră singur m-aş descătuşa!// În sânulpietrei dureros zvâcnesc,/Cătându-mi formele închipuite;/Cu simţuriînsă nedesăvârşite/Încerc zadarnic să mă desluşesc.//Încătuşat,aştept necontenit/În lumea formelor să trec hotarul,/Dar poate-aştept degeaba, căci pietrarul/Ce-a vrut să-mi deie viaţă amurit.//(Neîmplinire).

Invitaţii săi, nu mai ştiu cine erau, au început, pe rând, să vor-bească despre închisorile prin care a stat Jilava, Gherla, Aiud. De-spre literatura închisorilor comuniste.

Voi părăsi pentru un timp momentul acela, pentru a culegecâteva date biografice din „Cuvânt înainte” la volumul „Peisaj lăun-tric” semnat de Răzvan Codrescu: „Născut la 3 decembrie 1927, încomuna Câmpuri, judeţul Vrancea, dl. Demostene Andronescu areceva şi din blândeţea molcomă a moldoveanului, dar şi ceva dinîncăpăţânarea iscoditoare a munteanului. (…) Îşi face studiile mediişi superioare la Bucureşti – în 1952 absolvea Facultatea de Isto-rie.(…) L-am cunoscut în 1982 într-un sat ardelenesc, unde fus-esem invitaţi de un prieten comun (scriitorul Marcel Petrişor). (…)L-am revăzut abia pe 22 decembrie 1989, când se suise pe clădi-rea Comitetului Central cu tinerii „revoluţionari” (mai târziu aveamsă aflu că pătrunsese şi înăuntru, fiind martor la confuzia şi panicadin acele ceasuri a foştilor potentaţi comunişti şi capi ai Securităţii).”

Referitor la poezie, îl voi cita pe acelaşi Răzvan Codrescu: „O poezie care se mişcă între suferinţă (Moarte provizorie) şi

iertare (Încheiere), între omeneasca Îndoială (a se vedea poezia cuacest titlu, dedicată lui V. Voiculescu) şi credinţa în numele căreiamerită să mori (Testament: „Credinţa mea, stropită strop custrop”/O-nscriu ca pe-un inel de foc pe zare,/Iar taina ca pe-o umbrămi-o îngrop/La temelia lumii viitoare”)”

Cu sufletul şi cu emoţia am ales atunci prima mea intervenţie.„În loc de rugăciune” se numea poezia. Am simţit în ea furia,deznădejdea şi furtuna omului profund religios: „În seara asta,Doamne, te vei culca flămând,/Azima rugăciunii n-o vei primi lacină,/Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină/Ce-mi pâlpâiaaltădată în candela din gând/ (.....)Zadarnic stai de veghe şi-aştepţiumil şi blând,/Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină/Şi-n cerul Tăude gheaţă cu ţurţuri de lumină/În seara asta, Doamne, Te vei culcaflămând”. „Citind în jurul său semnele apocaliptice, cu un incon-testabil dar de poet cosmic şi vizionar” vedem următorul tablou în„Apocalips”: „Şi-a slobozit cel necurat zăvozii - /Arhangheli negri cusclipiri de smoală;/Pe scena lumii, unduindu-şi şolzii/Dansează Sa-

Paula Grosu

CROCHIU PENTRU UN POET NEŞTIUT

Nicolae Leahu:Nenumitul

Iulian Filip: Norocpoliglot

Zeno Gozo: O introdu-cere în istoria

psihologiei

Georgeta Groşescu: Ovânătoare de doruri, Ed.

Karta-Graphic

Livia Ciupav: Obsesii

JURNALPOEZIE

1. CENACLUL DE LA SINAGOGĂ

Critica-i la mare chef .Moderator - „rabinul şef“ .Ne mai găseşte vreo chichiţă,Şi „masel tov-ul“ M. Gheorghiţă .

2. LETOPISEŢUL CENACLULUI

În acest sediu bizar,De cenaclu literar,O fi vreun prozator „pizdeţ“,Să-o pună de-un le(p)topiseţ ?

3. UNUIA CARE TOT TAIE ... (Din fonduri culturale)

Taie şi-împrejur, de poţi !Prin sinagogi ne ţine Bunul !Dacă fese avem toţi ...Fesuri nu avem niciunul.

Rondel

Litoral pe timp de criză

Mai plânge-un pescăruş pe o baliză,Că-n zborul său, de înălţimi e crizăMai e şi de nisip, pe-un ţărm de mare…Nici marea nu mai are atâta „sare”

Au adormit lumini în felinareS-a tolănit tristeţea-n buzunareDe înălţimi, în zborul său fiind criză, Mai plânge-un pescăruş pe o baliză

Jocul s-a închis; pun lacăte pe mizăÎn cazinoul mut de resemnare…Şi-n largul măturat de crengi de briză,Ce încă oglindeşte-un ciob de soare,Mai plânge-un pescăruşi pe o baliză.

GEORGETOPÂRCEANU

GHEORGHESUCHOVERSCHI ION SARACU

Fost-am eu cândvapoet de rând

(parodie după SergheiEsenin)

Fost-am eu cândva poetde rândLa reviste trimiteamdegeabaŞi citeam răspunsul lor oftând„Mai trimiteţi cu atâta grabă“

Fost-am subţirel şi la mijlocLa muieri şi şpriţuri dând năvalăAzi am burta cât un polobacŞi sub ea un fel de... socoteală

Mi-am făcut cumătru scriitor Şi un cenaclu mi-am făcut minuneÎn Oedip am fost locuitorDe unde m-am mutat în Uniune

Glorie tu gingaş vis al meuTe pândesc din peştera pustieUnde-njură crunt un derbedeuPe confraţii săi de poezie

Credeţi-mă prieteni pe cuvântEu mi-s scriitorul cel mai mareAlţii ca mine-n Vrancea nu mai suntSau au dispărut prin înhumare

La Atlantic iar v-am aşteptatJarul stins să-l răscolim sub spuzăMi-e paharul azi însângeratFiindcă m-am tăiat cu el la buză

CRIZA 2009(EPIGRAME ŞI CATRENE)

01. Toata lumea e in crizaImpozitele cresc in blocAfacerile nu au mizaIar PIB-ul e mai mic ca Boc

02. Daca s-ar taxa hotiaCum usor poti sa constatiN-ar fi criza –n Romania.Şi-am redeveni bogati

03. Daca astazi ni se pareCa avem o criza mareDumnezeu sa ne fereascaDe cat poate sa mai creasca

04. La Interne ,ce oroare,Am ajuns sa fim sinistri.E o criza asa de mareCa nu mai gasim ministri

05. O fetitza decoltataZambind galesa mi-a spus -Pentru mine deocamdata,Nu e criza la produs !

Chitanţa

Tanţa, domnişoara TanţaE-o duduie foarte şic,Zveltă, cu ochi mari şi negri,Cap superb, năsucul mic,Picioruşe lungi şi durdeŞi când se plimbă prin TeiToţi birjarii o admiră:- Mă, halal de mama ei!Tanţa ?Uite, n-aş putea să spun;Nici nu mă intereseazăChiar dacă o presupun.Dar cum Tanţa-i delicioasăŞi are maniere fine,Nici nu vreau să ştiu ce face,Nici cu ce şi nici cu cine.Ca vecini se mai întâmplăCa sa-i cer un ac sau aţă,Sau îmi cere ea o cartePână mâine dimineaţă..O vecinătate dragăNe-a prins zilele-n cătuşeCă ades intru la TanţaFără să mai bat la uşe.Tot aşa-ntr-o seară intruEra iarnă grea şi ger,Şi-o găsesc în pielea goalăStând lângă calorifer.Năucit de frumuseţea-iDau să mă retrag un picÎnsă Tanţa-mi spune:- Intră, intră dragă, nu-i nimic !Am intrat şi beat de farmecO-ntrebai plin de mister:- Pentru ce stai goală, scumpoLângă acel calorifer?- Fiincă-a fost proprietarul,Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa- Şi-uite mi-am plătit chiria,Iar acum, usuc chitanţa.

NNOOTTEESS

Petrecerile,demult…

Pe vremea copilăriei mele, însat erau vreo 7-8 tineri, între 20 şi30 de ani, oameni gospodari, nunişte pierde-vară. Aveau însă unobicei care îi deosebea de ceilalţi:toamna, după luni grele de lucrula câmp – asta însemna să co-seşti grâul şi noaptea, pe lună, casă nu vină ploile să-l strice –toamna după ce recolta era toată

adunată în pod, în cămară şi în pivniţă, toamna după ce şi fânul şitrifoiul erau strânse, iar căzile pline cu prune îşi aşteptau rândul lacazan, la povarnă, toamna când ţăranul ajungea să se mai odih-nească şi începeau nunţile, toamna, deci, cei şapte începeau pe-trecerile. Nu zilnic, pentru că nu erau nişte beţivi de rând, dar odată de două ori pe săptămână trăgeau câte un chef (uneori cu lău-tari, dar nu întotdeauna), ce-l afla tot satul. La început găinile, raţele,gâştele, purcelul, sau oaia, ca şi ţuica erau luate de-acasă, pe rând.Cam prin iarnă, însă, când toate se răreau, începeau (nu era deales!) să ia de pe la alţii. Fiecare avea datoria lui: doi făceau rost degăini (unul dădea de mâncare la câine, ca să nu latre, altul intra încoteţ, lua două – trei găini, le sucea gâtul şi le băga capul sub aripă,să nu cotcodăcească, apoi le vâra pe toate într-un sac), vreo doide murături, untură şi mălai, alţi doi – trei de ţuică. Satul afla de pe-trecerile lor, uneori se mai zvonea că fură, bănuielile erau destule,dar de prins nu putea să-i prindă nimeni.

Într-o seară după ce se întunecase, trei dintre ei au pă-truns în pivniţa unui moş, vecin de-al meu, gospodar cum puţinierau, vestit pentru butoaiele de ţuică, având, vestit pentru butoaielede ţuică, având lipit pe fiecare câte un băieţel, ca să se ştie anul şifelul ţuicii (ţuica făcută din prune de vară nu-i totuna cu cea dinprune de toamnă). Cei trei au intrat nestingheriţi: moşul dormeadus, fiindcă se culca seara devreme, după ce dădea la vite de mân-care. Au aprins o lumânare şi-au început să guste din fiecare butoi,pe rând, ca să fure ce-i mai bun. O ulcică de lut mergea roată la toţitrei şi se întorcea pentru a fi umplută din mereu următorul butoi.

După a patra – cincea tură, unul dintre ei, după ce maitrage o duşcă bună zice: „Măi fraţilor, mie-mi vine să cânt!”. „Te-aiprostit?” – zic cei doi. „Ce dracu’, ai uitat că aici nu suntem acasă,suntem la furat?”. „Aşa o fi, dar eu musai trebuie să cânt, altfel nupot” – a zis primul. Poate să mă prindă, să mă bată, să mă-nchidă,eu tot cânt”. Au mai încercat cei doi să-l convingă, să-l oprească.Degeaba. A început să cânte. Riscul era de-acum acelaşi, aşa căs-au luat şi ceilalţi doi după el. Lumânări de rezervă aveau, ţuicaera bună, aşa că ulcica mergea mereu roată, trecând pe la fiecaredintre ei.

În casă moşul dormea tun, dar baba avea somnul uşor.L-a scuturat pe moş, până s-a trezit. „Ia vezi ce-i”, zice baba. Sescoală moşul somnoros, aude un cântat, dar nu se dumireşte deunde vine. Se uită în stradă, - nimic, în curte, iar nimic. „O fi cântândla noi în pivniţă” – zice moşul fără să-i vină a crede, aprinde lampaşi coboară.

Cei trei, călare pe câte un butoi, cântau de mama focului.„Ce-i cu voi aici?” zice moşul pe un ton voit aspru. „Am tras şi noiun chef” – îndrăzneşte unul să zică. „Şi fiindcă ni s-a terminat ţuica,am venit să luăm oleacă de la dumneata, că ştim că ai ţuica ceamai bună”. „Asta cam aşa este”, zice moşu’ mândru. „Şi cheful l-aţitras singuri?” „Nu”, zic ceilalţi. „Ne mai aşteaptă vreo patru inşiacasă, să ducem ţuica”. „Chemaţi-i şi pe ei, zice bătrânul, să n-oaştepte degeaba”. Apoi moşul deschide uşa pivniţei, urcă vreodouă, trei scări şi strigă: „Babo! Trei găini!”.

Pavel Perfil

MOTO: „de Vrancea nu poate vorbi oricine, oricândşi oriunde. Întocmai ca preotul care se îmbracă în veşminte deosebite când se apropie de altar,aşa s-ar cuveni să se pregătească cel care vrea

să spună măcar vreo două vorbe despre bătrânaVrancea, stâlpul cel vechi al ţării, mai

vechi decât Ţara Românească şi Moldova”(Simion Mehedinţi: Discurs radiofonic

prezentat în ciclul: „Universitatea Radio”)

…VRANCEA… ţinut fabulos, în care timpul curge, plângeşi se prelinge privegheat de ceasul neauzit al VEŞNICIEI…

…VRANCEA… „REPUBLICA VRANCEI”, cum o numeaCANTEMIR al Moldovei Ş cum apărea în documentele istorice şicartografice ale vremii.…VRANCEA…şi Munte şi Deal şi CÂMPIE…

Spaţiu de interferenţă şi complementaritate geografică, undepârâul se preface-n râu şi munţii trec dealuri şi MĂGURI ca ultimerevărsări ale orogenezei VALAHICE, pentru a se pierde în câmpiaşi lunca mustindă de seve a Siretului Inferior de la Nămoloasa.

…CRAME…crame domneşti printre care COTEŞTI sprepodgoriile de la Panciu, Coteşti, Ţifeşti, Jariştea sau Odobeşti.

…VRANCREA…EPICENTRUL datinilor şi obiceiurilornoastre aprinse de strămoşi dintr-un vreasc, găsit în jarul tăciunilorîncă fumegând, dezgoliţi din „FOCURILE NESTINSE” de la Andre-iaşul Milcovului.

…VRANCEA…HIPOCENTRUL zguduirilor şi cutremură-rilor noastre la fiecare zbucium teluric, ca şi acele înregistratoareale aparaturii subterane din laboratorul seismologic de la VRÂN-CIOAIA…

…subducţie…prin care se prelinge MĂDUVA EROILORdin osuarele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja şi Oituz.

…PUTNA şi ZĂBALA, TIŞIŢA şi SUŞIŢA şi MILCOVULUNIRII NOASTRE, sorbind înţelepciunea MOŞULUI ION ROATĂ.

…PUTNA… scăpată din strânsoarea LĂCĂUŢILOR, pen-tru a juca „leapşa pe ouate” pe treptele cascadei de la LEPŞA.

…SIŞIŢA…şuşotind şăgalnic balada mocanilor, oieri vrân-ceni, în mersul molcom şi pendulant al transhumanţei pastorale.

…ZĂBALA…unde timpul încearcă parcă să pună zăbavă,dar şi zăbală nărăvaşului cal ce scurmă sub copite platoşa plăcilortectonice de la Curbura Carpaţilor.

… „CURBURĂ-VIRGAŢIE”, ca o imensă virgulă pusă co-loanei vertebrale a pământului românesc şi îndelungatei sale evo-luţii paleogeografice.

…ZULNICE, TUNICÂND PE LA TULNICI plecatul în cio-bănie spre pontice stepe însoţiţi de aceeaşi baladă a spiritualităţiiromâneşti -MIORIŢA- născută pe picior de plai vrâncean, de la So-veja.

…şi tot de aici, din inima ţării Vrancei, de la Soveja, a ple-cat şi Simion Mehedinţi pentru a pune temelie GEOGRAFIEI RO-MÂNEŞTI MODERNE în monumentala sa operă, intitulată pur (darnu şi simplu) „TERRA”!

A plecat la Paris şi Berlin, pentru a reveni la UniversitateaBucureşti, purtând nostalgia meleagului natal de dincolo de ZBOINACEA FRUMOASĂ…

…MEHEDINŢI…geograf, etnograf, pedagog, om politic şiliterat, Simion, fiul mocanului din Soveja, a plecat în lume şi nemu-rire dintr-un sat cu totul arhaic, pentru a-l regăsi în timp. Natură,geografie şi istorie ca părinte al ştiinţei întregului terestru-rezultat alinterferenţei geosferelor.

La Soveja, în zi omagială (18octombrie), în poiana depăr-tatei sale copilării, ascunsă sub poala Dealului RĂIUŢ, plânge du-rerea cu lacrimi de ceară.

…RĂIUŢ…DIMINUTIV PENTRU UN „PUI DE RAI” VRÂN-CEAN, MIORITIC ŞI ROMÂNESC.

…ÎN RĂIUŢUL RAIULUI VRÂNCEAN, FIEI ÎNGERIIAPROAPE!!!

…LA SOVEJA ÎN INIMAVRANCEI…

(Omagiu marelui geograf Simion Mehedinţi)

Mircea-Emil Teodorescu

A fost unul dintre motivelecare, atunci cînd am aflat de la unprieten că René Cerdan este înAlicante, m-a determinat să pur-ced la drum. Şi, curios lucru, dupăce i-am vorbit prima oară la tele-fon, cu două-trei luni în urmă, l-amsimţit deschis unei întîlniri, unuidialog, unei evocăridespre tatăl său, despre EdithPiaf, despre trecut., voit, un timp,subiectul. Mi-a vorbit de la sine. „Afost o perioadă, îmi spuneRené, cînd mergeam cu toţii,mama şi noi, cei trei băieţi, săfăcem, an după an,Crăciunul acasă la Edith Piaf”.

Privilegiu, într-adevăr, să-l amîn faţa mea pe René Cerdan.

A cunoscut-o pe Edith, a stat în braţele ei — mi-o imaginezcaldă, tandră, afectuoasă, maternă cu băieţii pe care nu i-ar fi pututavea niciodată cu Marcel. Şi băieţii au ţinut la ea (desigur, este şimeritul lui Marinette). Mai mult, fratele său mai mare, Marcel, la rîn-dul său pasionat de box, şi-a asumat rolul tatălui în filmul lui ClaudeLelouche, „Marcel şi Edith”,

Toată adolescenţa şi tinereţea mea am fost îndrăgostităde Edith Piaf. Uneori, mă recunoşteam în cîntecele sale, alteori măidentificam cu poveştile ei de iubire. Cine şi-ar fi imaginat atunci căîntr-o bună zi mă voi afla pe ţărmul Mediteranei şi voi vorbi douăceasuri bune cu René Cerdan despre un timp din istoria lumii. Căci,a-i evoca pe Marcel Cerdan ori pe Edith, nu înseamnă nimic altcevadecît a retrăi spiritul civilizaţiilor din Sudul şi Nordul Mediteranei uneiepoci. Desigur, destinul, soarta, viaţa sau cine vreţi, mi-a făcutacest neaşteptat cadou: să-l pot ruga pe René Cerdan, el însuşitrăitor al unor deloc neglijabile succese, să-mi povestească despreacei ani.

Ziarist şi om de afaceri, René Cerdan trăieşte nu de multăvreme la Alicante. Împreună cu fiul său, Olivier, administrează cudiscreţie un restaurant intim, numit, simplu, „Marcel Cerdan”. Re-staurantul se află lîngă un mic parc, dominat de tulpinile împletitemaiestos ale cîtorva ficuşi centenari, şi nu departe de renumita

esplanadă bătută în mii de pietre de mozaic, străjuită de o parte şialta de două şiruri de palmieri tineri, sumeţindu-şi frunzele în adie-rea brizei mediteraneene. Aici, în acest decor pitoresc, familia Cer-dan, credincioasă părerii că o fiinţa rămîne în viaţă atîta vreme cîtceilalţi continuă să se gîndească la ea, păstrează vie memoriaCampionului dispărut la numai 33 de ani – vîrstă sacră, vîrsta luiIsus.

Restaurantulsurprinde plăcut prinbogaţia documentarădespre viaţa şi carieraboxeorului. Pereţii suntdecoraţi cu fotografii dinmeciurile lui MarcelCerdan, pe monitor sepoate urmări un film de-dicat lui Marcel Cedan,într-un colţ sunt cărţiscrise cu şi despre Mar-cel Cerdan. Un mic şiingenios muzeu particu-lar care îl evocă pe te-mutul „bombardiermarocan” loialilor re-staurantului, în oraştrăind o comunitate de28.000 de francezi, darşi oricărui alt turist.

În sfîrşitul luioctombrie se împlinesc60 de ani de la tragicazdrobire a unei Conste-laţii ce făcea un zbor de rutină între Franţa şi SUA. La bordul ei,printre pasageri, Marcel Cerdan1. Familia îşi evocă zilnic marele Ab-sent. Marinette, cei trei fii, nepoţii... Am stat de vorbă cu Olivier, unuldintre nepoţi. Şi l-am întrebat ce simte cînd ştie că este nepotul unuiom intrat în legendă. Răspunsul lui a venit spontan: "Respect. Fo-arte mult respect. Era foarte tînăr cînd a murit. Avea doar 33 deani. Eu am 39".

Marcel nu poate fi uitat de nimeni dintre cei care i-au fostcontemporani. Europa şi SUA sunt două continente unde numelesău este sacru. Poate şi pentru simplu motiv că, dincolo de lumeaboxului, Marcel Cerdan, bărbat romantic format în codurile cavale-rismului primei jumătăţi a secolului XX, şi-a trăit simplu şi frumosiubirile. Dar poate şi pentru că a fost iubit de Edith Piaf, care, ca şifamilia, îi va cultiva amintirea. O parte din cîntecele scrise de eadupă dispariţia lui Marcel îi sunt dedicate. „Uneori, numele lui (Mar-cel-n.n.) apare mascat în cîntecele ei sub un alt nume, pentru a omenaja pe mama (Marinette-n.n.), desigur”, îmi mărturiseşte RenéCerdan.Paris, 28 septembrie 2009. Ieri, eram de vorbă cu Hector Cruz,un prieten, poet argentinian, venit pentru cîteva zile la Paris, la ceade a treia ediţie a „Festivalului de Poezie la Paris”. Îi evocăm pe ceidoi mari îndrăgostiţi, Edith Piaf şi Marcel Cerdan. Iar Hector, cu ungest larg făcut cu braţul drept dinspre inimă spre Univers, îmi spuneîn spaniolă cît de mult îl admiră pe Marcel Cerdan.

Alicante, 22 ianuarie - Paris, 28 septembrie 2009

(va urma)___________2 Marcel Cerdan : n. 22 iulie 1916, la Sidi-Bel-Abbès, Algeria – m.28 octombrie 1949, Açores, Portugalia.

MMEEDDAALLIIOONN AANNIIVVEERRSSAARR

Marlena Lica-Masala

În vizită la René Cerdan(din „Jurnal de nomadă” — fragment)

Alicante, ianuarie, 2009. Sunt în Spania şi am privilegiul să-l cunosc pe René,fiul mijlociu al lui Marcel Cerdan. Nu, nu a fost o întîmplare. Am vrut să-l cu-

nosc pur şi simplu. În lumea artei şi sportului se nasc, poate, zilnic vedete. Înlumea vedetelor i-au naştere, poate, zilnic poveşti de iubire. Dar o întîlnire caaceea între Edith Piaf şi Marcel Cerdan nu are loc în fiece zi. Oare cît au fostde fericiţi? Oare cum au suportat succesul, despărţirile, întîlnirile, publicita-

tea, comercialul creat în jurul lor? Oare cum le erau privirile cînd sperau ? Darcînd disperau? Astăzi, după mai bine de jumătate de secol de la dispariţia lor—coincidenţă sau nu, amîndoi au închis ochii, pentru totdeauna, în luna oc-

tombrie — puţini mai sunt aceea care să le fi fost în preajmă, să poată ră-spunde la întrebări puse ori nepuse.

PP RR OO ZZ AA II SS MM EEEtica promisiunii

De regulă, când cineva, o autoritate, face o promisiune sau pro-pune un proiect, toată lumea are tendinţa primară să îi dea crezare, re-spectiv să îi acorde o şansă în angajament, cu toate că se cunosc şiantecedentele persoanei şi cele ale situaţiei. Există un recul perpetuual promisiunii, ce nu dispare nici când s-a strigat „lupul!” de suficienteori. Reacţia apare instinctual aşa cum, în mod obligatoriu, orice incul-pat are dreptul la prezumţia de nevinovăţie. Dar această reacţie este,în multe instanţe, greşită. Mult mai grav este atunci cand nu se reţinenimic şi nu se învaţă din greşeli. Atunci Dorian Gray se trezeşte şi pri-veşte meschin din fundal.

Când dl. Traian Băsescu a propus legalizarea prostituţiei şi a dro-gurilor uşoare, toată lumea l-a luat în serios, iar primul semn al acesteiîncrederi a fost şocul: „cum e posibil?!”, „cum îşi permite?!” etc. Dacănu l-ar fi crezut nimeni, dacă nu l-ar fi luat nimeni în serios, mai mult casigur că nu apărea şocul, şi probabil am fi trecut totul cu vederea cafiind doar o altă campanie electorală sau un alt obiectiv din planul săude acţiune. Dar faptul ca nu a fost aşa, faptul că au apărut numeroaseproteste şi atitudini, indică nu numai reuşita „comisiei prezidenţiale”, cisusţine, de asemenea, foarte clar teoria cum că nu contează ce spui,atâta timp cât o spui bine şi o spui în direct (sau cel puţin să te asigurică te-a auzit toată lumea). Dacă o spui de la o tribună, e şi mai bine.Dacă ceea ce spui aduce cu sine satisfacţia poporului, motivându-l săte iubească, nu e perfect, e genial. Astfel totul pare să se lege. Lucru-rile evoluează. Utopia se înalţă falnică peste vechile orânduiri. Dar,deodată… se zguduie pământul. Se crapă cerul, iar concomitent cu elşi Coaliţia. Veleităţile celeşti se prăbuşesc atrăgând cu ele şi Guvernul,aflat în cel de-al şaptelea cer, căzând toate în negura Parlamentului.Câtă dezamăgire… Câtă risipă… Nimic nu mai poate schimba lucru-rile acum. Doar dacă… Iar cu acest „doar dacă” ne aflăm deja în altplan, în alt proiect. Poate unul mai bun. Poate unul cu mai multe rea-lizări. Şi astfel ne întoarcem de unde am plecat.

Circularitatea proiectelor şi a promisiunilor pe care acestea le im-plică, ar trebui să ne trezească nu doar un sentiment de deznădejde,de „dezabuzare”, ci o îndoială cu privire la moralitate. O promisiuneimplică un angajament, iar încălcarea unei promisiuni înseamnă în-călcarea unui proiect de acţiune. Tocmai de aceea nici nu te motiveazăsă o respecţi, pentru că e doar un proiect de fapt, nu e faptul însuşi. Eun fel de declaraţie de intenţie nescrisă, neoficială. Din realităţile fac-tuale se poate obţine un profit, pe când din cele imaginate, propuse,nici dacă s-ar putea obţine ceva, nu ar folosi la nimic. Şi aşa ajungemla consideraţia lui Nietzsche, cum că „nu există deloc fapte morale”, iarceea ce au în comun judecata morală cu cea religioasă e că amun-două cred cu tărie în realităţi care, defapt, nu există. Morala nu poatefi legată de nici un fapt, ea ţine doar de „interpretarea anumitor feno-mene”, iar orice conexiune adversă e o pură dovadă de ignoranţă. Nutrebuie să luăm niciodată judecata morală în sens propriu, ci să o pri-vim doar ca pe o învăţătură, ca pe un şablon bun de pus în vitrină.Bine, bine, dar asta înseamnă că putem face ce vrem? Că putem să-vârşi orice infracţiune, orice infamie atâta timp cât o motivăm cu o pro-misiune? Este acesta un mod de a ne păstra integritatea? Mai existăintegritate aici? Dacă promisiunile devin pretexte, iar proiectele alibiuri,orice încercare de răspuns e complet inutilă. Însă e util şi interesant, deasemenea, să observăm cum evoluează lucrurile. Cum oamenii dinspatele oamenilor, maschează lucrurile din spatele lucrurilor. Dacă Do-rian Gray nu şi-ar fi substituit înfaţişarea cu cea a portretului, ar fi avutmari necazuri încercând să-şi ascundă toate nelegiuirile, şi chiar vâr-sta. Dar care este vârsta unei imagini? Uriaşele panouri publicitare ceatârnă de blocuri fac la fel de multe promisiuni ca un candidat la preşe-denţie. Diferenţa este că un canditat se foloseşte de retorică şi cari-smă, pe cand o reclamă se foloseşte numai de carismă.

Pentru că trăim în cultura video, imaginea e cea care contează.Imaginea primează în faţa conceptului, dacă nu chiar l-a înlocuit. Decinu mai trebuie să ai conţinut, e de ajuns să „dai bine”. Nu are nici unrost să te gândeşti la deontologie, e redundant, aşa cum nu poţi aplicalogica în advertising, te derutează. Dai bine când organizezi un con-gres extraordinar în care îţi începi discursul cu „dragi prieteni…”. Daibine când propui „remanieri” cu toate că tu însuţi ai fost „remaniat”. Daibine când ai o criză economică şi o amplifici cu o criză politică ş. a. m.d. Mai demult virulenţa era considerată o excentricitate a spiritelorînalte, acum însă, se pare că e accesibilă oricui. La fel de accesibilă adevenit şi celebritatea. Nu trebuie decât să postezi ceva cvasi-„viru-lent” pe site-ul megavizualizat, unde scrie hipnotic: Broadcast Your-self.

În cazul în care există fapte morale (şi nu e totul precum vedeNietzsche) acestea vor fi oricum acoperite de interfaţa noii epoci. O in-terfaţă atrăgătoare, sclipitoare, updatată, ce nu are numai sex-appeal,ci şi promite multe.

Ovidiu Florea ° Inima este cel mai important organ genital al omu-lui.

° Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarterepede zacamintele sotului.

° In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traversezeteritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar ro-manii le-au dat mancare si cazare contracost.

° Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a mincasi a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!

° Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia"Luceafarul" [] .... ea spune Tudor Arghezi.

° Scoala Ar-deleana nu a avutpropriu-zis sediu,din lipsa de fonduriaustro-ungare.

° AlexandruLapusneanu s-atinut de cuvintatunci cind a spus:"De ma voi scula,pre multi am sa po-pesc si eu!" Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Po-pescu.

° Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este unomagiu adus aviatorilor romani.

° Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia im-preuna cu umbra sa.

° Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu,prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" sedesfasoara batalia de la Rovinari.

° Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, stala un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, darcu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci.Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", dom-nitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix:"Da-mparate!"

Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va inge-nunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatoribine plasate.

Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impaceau venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut,dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-adus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramasdoar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintrecare este amintita "inspre Dunare, o mina."

° La a-2-a parte a subiectul cerinta este compune-rea unei scrisori catre o persoana imaginara pe numePaula.Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scri-sori pt k am internet... si pe Paula nici nu o cunosc!"

° Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurilevremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai con-tinuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a in-ceput strofa I..

° Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lu-creze.

° Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu afost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" estevorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-lomoare pe unul dintre ei.

Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diversecategorii de fluiere.

° Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii nu-merar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani intoate baladele.

Bacalaureat 2009

eficiente, mai precise şi maiample decât ale ştiinţelor mo-derne (posibilităţile de vindecareale esenienilor tămăduitori, deci şiale lui Isus nu au putut încă fi ega-late, decât de cei aleşi cărora le-au fost transmise învăţăturilesecrete).

În literatura antropologicăobiectele utilizate în magie suntnumite leacuri, iar magicienii le-cuitori. Sunt incluse ierburi, or-gane de animale, pietre preţioase,obiecte sacre şi obiecte pe care incantaţiile sau ritualurile le consi-deră ca emanând ele însele putere. În Tradiţie exista divinaţia unorpărţi ale corpurilor animale reflectând forţele macrocosmice ale uni-versului, obţinute uneori prin sacrificii, aşa cum am mai amintit, daradeseori ele puteau fi reprezentate doar simbolic. Implorarea unorspirite sau alte forţe supranaturale putea fi făcută şi cu ajutorul unuifir de păr, unghii, haine (considerate vrăjitorie7), precum şi prin des-ene, pantacle, elemente figurative folosite în timpul ritualurilor. Pen-tru că magia se bazează pe ritual, pe cunoştinţele magicianului şiabilitatea sa, pentru că are are nevoie de un auditoriu şi forţe spiri-tuale cărora să li se adreseze, noi, cei care am parcurs până acumsimbolistica sacrului şi ceremonia ca fiind cheia purificării, noi de-venim precum preoţii în catedrale, magi observatori ai vieţii profaneşi investim în ea sfinţenia8. Magicienii moderni cred că realizeazăaceasta doar manipulând în faţa participanţilor iluzii.

Să ne oprim o clipă la rolul instrumental şi cel expresiv al ma-giei. Ţintind calea de dezvoltare a omenirii, antropologii identificătrei tipuri de magie instrumentală, productivă, protectivă şi distruc-tivă9, iar cea expresivă rezultă din înţelegerea simbolică şi socială.De aceea magia întâlnită şi în cadrul marilor religii, în societăţileesoterice dă un sens grupului, comunităţii, frăţiei prin împărtăşirearitualurilor care dau putere şi tărie membrilor. La fel de bine mulţimagicieni au fost izolaţi ca persoane din interiorul sau de la margi-nea societăţii. Oricum, magia nu poate fi separată de sistemul degândire, credinţă şi practicile unei societăţi şi este parte integrantădin istoria omenirii şi din paginile demonstraţiei noastre. Deci, filo-sofic privind, în magie fenomenele sunt complexe şi împletite, ştii-nţa şi religia, iar amândouă cu magia. Definirea unor fenomene carese petrec într' un mod conceptual echivalent ca aparţinând uneiconstrucţii aparent obiective opuse religiei şi ştiinţei ca fiind magie,a fost de fapt încercarea unei orientări de stigmatizare împotrivacelor care o utilizau. De aceea istoria poate aduce unele lămuririasupra ambiguităţii acestei false înţelegeri a contextului culturaluman şi a tradiţiilor intelectuale. Antropologul britanic Sir James Fra-zer definea magia ca aparţinând stadiilor primitive de dezvoltare aumanităţii, iar mai târziu atât religia cât şi ştiinţa nu au avut decât cu-vinte critice la adresa celor pe care o urmau şi'i continuau învăţă-turile. Pentru că magia e parte din Cuvânt.

Privită ca o relaţie personală între oameni şi forţele spirituale,cum vedea religia Sir Edward Burnett Taylor1, aceasta era în opo-ziţie cu magia - impersonală, mecanică şi tehnică, cea care mani-pulează aceste forţe. Emile Durkheim1 afirma că religia este demasă realizând pentru aderenţii săi o credinţă, o biserică, pe cândmagia nu impune legături permanente între credincioşi şi doar tem-porale între ei şi magicianul care oficiază pentru ei. În acelaşi con-text ştiinţa şi tehnologia realizează capacităţi productive pentrubunăstarea oamenilor spre deosebire de magie, care ca şi religia,lucrează cu invizibilul, cu forţe nonempirice, dar este eficace ca ştii-nţa. Magia invocă o relaţie cauză-efect simbolică, şi are atât fun-cţie expresivă cât şi una instrumentală. Acestea sunt argumentepentru a discuta libera gândire în interiorul unei dogme bine definite.Origen cunoştea puterea cuvântului ce opera asupra diverselorclase de demoni în Egipt sau Persia. Printre formulele cabalisticesuverane capabile să înlăture demonii şi să făcă invulnerabil pe po-sesor era printre altele Agla, pe care l-am prezentat, remediul pen-tru vindecarea bolilor era Abracadabra1 şi un alt cuvânt foarteputernic era Abraxas care are valoarea numerică 365 şi simboli-zează revoluţia anuală a soarelui în zodiac ca şi multe altele.

AA MM PPRR EE NNTT EE

Cea mai frumoasă şi mai profundă emoţie pe care o putemexperimenta este senzaţia misticului. Ea este sursa tuturor ştiinţe-lor adevărate. Cel căruia această emoţie îi este străină, cel care nuse mai miră şi nu-l mai fascinează, e ca şi mort. A şti că ceea ce estede nepătruns într'adevăr există, manifestându-se ca cea mai înaltăînţelepciune şi cea mai strălucitoare frumuseţe pe care posibilităţilenoastre terne o pot înţelege în formele sale primitive, această cu-noaştere, acest sentiment, este centrul adevăratei experienţe1.

Participând, nu numai ascultând, la o liturghie îţi dai seama,

sau mai bine zis după ce ai participat la slujba din biserică, realizezică de fapt, în întregul ei, aceasta a fost interpretarea unui ritual fo-arte apropiat de magie, dacă nu chiar ai fost interpretul, parte dincomuniunea comunităţii cu divinul. Interpretarea magiei include cu-vinte, descântece, incantaţii sau farmece şi numere simbolice careau o putere înnăscută. Acţiunea ritualică executată de magician şia celorlalţi participanţi poate să fie susţinută şi de obiecte naturalesau realizate de om. O rugăciune, o incantaţie atrage puterea ce-rească pentru realizarea magiei. Spre deosebire de biserica creş-tină al cărei caracter de masă iniţiat de Isus desconspiră majoritateacuvintelor rituale, în magie ca şi în religiile ce păstrează linia celeioriginale, a tradiţiei ancestrale, cunoştinţele asupra discursului esteadesea secret şi iniţiatul este adorat şi venerat.

Cel mai frecvent într'o ceremonie sau ritual magic, discursulare importanţa primordială. Nici azi, nici în Evul Mediu nu se făceautraduceri sau abateri de la limbajul folosit în liturghii (utilizarea lim-bii latine), în recitarea unor incantaţii, descântece, farmece (limbaera învechită, cu vocabular esoteric). Credinţa în puterile ascunseale cuvintelor este comună tuturor culturilor.

Magia este totodată o artă şi o ştiinţă2, o ştiinţă pentru că im-plică cunoştinţe generale, unitare cu raportarea unor fenomene al-tora, explicându-le şi acodând o etalare exactă a principiilor, teoriilorşi legilor. Dogmă sau nu, ştiinţa conduce la eliberarea spiritului. Esteo artă pentru că comportă în practicile sale o manieră de acţiune re-glată metodic, totul pornind de la observaţie, experimentare a ştii-nţelor fizice dar şi de la cele morale servindu-se de meditaţie şiprocedee analogice. Focalizând pe o anormală apropiere psiho-logică se remarcă o strânsă relaţie între structurile sociale şi sim-bolismul cosmologic prin instituţia şamanică al cărei rol este de aconserva atât ordinea socială cât şi cea cosmică3. De aceea vomrămâne puţin asupra ritualurilor transmise prin intermediul lor.

Dacă religia este un ansamblu de doctrine şi practici, ea con-stituie raportul omului cu puterea divină şi comportă o dogmă, o mo-rală şi un cult, magia se diferenţiază de aceasta prin natura, obiectulşi practica sa. Vom accentua mai târziu şi asupra altor diferenţe,atunci faţă de misticism. Dar diferenţele pe care le subliniem sunttocmai pentru a arăta cum religiile actuale s'au îndepărtat în toateacestea de tradiţia protoistorică a omenirii păstrată în mică partede alchimie, astrologie, esoterism, deci într'un cuvânt de magia ro-sicruciană a cărei bază simbolică o întâlnim la fiecare dintre credi-nţele contemporane şi în sinteza landmakurilor, moralei şi ritualurilormasonice.

Multe acte simbolice au loc în cadrul ceremoniilor religioasecare sunt doar acte de venerare, rogaţiuni, care rămân fără o fina-lizare materială, oficiantul dăruind comunităţii speranţe4. Maguladuce certitudine.

Rolul instrumental şi expresiv al magiei

Dacă vei fi singur cu tine însuţi, vei fi cu totul al tău.5

Magia la origini este subordonată religiei, fiind un har al luiDumnezeu. Comunitatea Maori din Noua Zeelandă apreciază cali-tatea cuvintelor ca fiind de o exactitate perfectă, orice greşeală înexprimare putând aduce mari daune vorbitorului şi celor din antu-rajul său. Şamanii, mediumii ori misticii repetă adesea sunete, si-labe pentru obţinerea contactului cu forţa spirituală a lumii sau ostare de iluminare a conştienţei umane. În cântecele religioase, înpractica ordinelor oculte moderne repetarea unor formule lingvis-tice sunt parte din secretele magiei, la fel ca şi puterea numelui, anumerelor, a gesturilor şi a asocierilor dintre ele: cântecul, repre-zentarea alegorică, dansul ritual etc6. Toate acestea sunt practiciidentice punând în armonie magul, preotul, pastorul, rabinul, şa-manul etc şi participanţii la ritual cu influxurile benefice, mult mai

Liviu Pendefunda

Magia ca formă de ritual şi totodată liberăpractică a sacrului

24:20 pe 31 august 1997. Cei din faţă sunt Henri Paul, şofe-rul hotelului, şi Trevor Rees-Jones, bodyguardul lui DodiFayed. În spate se vede părul prinţesei Diana, aceasta seuita în spate la paparazzi care îi urmăreau şi lângă ea esteDodi Fayed. La câteva secunde după ce această fotografiea fost făcută, Mercedesul a intrat în pasajul Place de l'Almamergând cu 105 km/h. Şoferul a pierdut controlul maşinii, atras volanul spre stânga şi apoi s-a izbit de unul dintre stâl-pii pasajului. Dodi Fayed şi Henri Paul au murit instantaneu.Diana a fost rănită critic dar a mai trăit până dimineaţa ur-mătoare când a murit la spital, Rees-Jones fiind singurul su-pravieţuitor.

Cu toate că cei din maşină erau fie morţi, fie grav răniţiîn urma impactului, fotografii continuau să facă poze. Sespune că Diana, extrem de grav rănită, murmura "Oh myGod, leave me alone!" (Dumnezeule, lăsaţi-mă în pace!).

Elvis Presley

Această ul-timă fotografie a luiElvis a fost făcutăpe 16 august 1977la ora 24.28. Pozaeste făcuta în timpce mergea spreGraceland după onoapte petrecutăîn oraş. În după-amiaza acelei zilePresley a fost găsitmort în baie de către logodnica sa, Ginger Alden. După spu-sele medicului legist, Presley "s-a împiedicat sau s-a târît câ-ţiva metri înainte să moară".

Pe 15 august Elvis mersese la dentist şi se crede că dincauza codeinei pe care i-o dăduse dentistul a făcut şoc ana-filactic. Se crede asta pentru că suferise reacţii alergice laacest medicament în trecut.

Adolf Hitler

Această foto-grafie cu Hitler a fostfăcuta aproximativcu două zile înainteamorţii sale, în timpce stătea la intrareabunkerului său dinBerlin supravieţuinddevastatorului atac

cu bombe. Cu Germania ruinată după cei şase ani de războişi cu înfrângerea iminentă, Hitler a decis să se sinucidă. Î-nainte de a se sinucide, s-a căsătorit cu Eva Braun şi şi-ascris ultimele dorinţe şi testamentul. Ziua următoare, în după-amiaza zilei de 30 aprilie 1945, Braun şi Hitler au mers în su-fragerie şi şi-au pus capăt vieţii. Membrii comunităţii dinbunker l-au găsit pe Hitler prăbuşit pe canapea iar Evamoartă în cealaltă parte. Hitler s-a sinucis muşcând dintr-ocapsulă de cianură în timp ce îşi trăgea un glonte în cap, iarEva s-a sinucis luând cianură. Modul de sincuidere pe carel-a aplicat Hitler i-a fost recomandat chiar de medicul său.

AA MM PP RR EE NN TT EE

Marilyn Monroe

Fotograful revisteiLife Magazine, Allan Grant,este cel care a făcut ultimapoză celebrei actriţe. Pozaa fost făcuta pe 7 iulie1962 în timpul unui interviususţinut la ea acasă. Inter-viul a fost însoţit de un pic-torial format din şase poze, printre care şi cea de sus.

O lună mai târziu, pe 5 august 1962, poliţia din Los An-geles a primit un telefon la ora 4:25 de la dr. Hyman Engel-berg spunându-le că Monroe era moartă în casa sa dinBrentwood, Los Angeles. Cu toate că, oficial, cauza morţiieste "otrăvire cu medicamnete" şi a fost calificată ca o posi-bilă sinucidere, încă există multe întrebări neelucidate des-pre circumstanţele mortii ei şi despre evenimentele care auavut loc până când cadavrul lui Monroe a fost găsit.

Interviul din Life Magazine a fost publicat pe 3 august1962, la doar două zile înainte de moartea sa.

Lady Diana

Anul trecut, când mult aşteptata anchetă legată demoartea prinţesei Diana a început, această poză a fost dată

publicităţii find ultima fă-cută înaintea accidentului.Din păcate, vânătoareadupă poze ca aceasta adus la moartea prinţesei.

Fotografia a fost fă-cută după ce cei patru auplecat în goană de la ho-telul Ritz Paris în jurul orei

Pentru orice publicaţie, ultimul interviu sau ultima poza cu ocelebritate este o adevărată mină de aur. Îi aduce nu numai

mulţi bani, ci şi mult prestigiu. Iată ultimele fotografii cuunele dintre cele mai faimoase persoane din istorie şi poves-

tea din spatele lor.

ULTIMA FOTOGRAFIE

Albert Einstein

Această fotografie, dincâte se ştie, este ultima carei s-a facut lui Einstein înmartie 1955. Nu există preamulte detalii legate de poză,dar cel mai probabil se aflala casa sa de lângă Prince-ton.

O lună mai târziu, pe17 aprilie 1955, Einstein a

început să sufere de sângerări interne. S-a internat în spitalşi a început să-şi scrie discursul pentru o apariţie televizatăde comemorare. Din păcate nu a avut timp să îl finalizezesau să-l susţină. În ziua următoare a murit la vârsta de 76 deani.

În sfârşit, România şi-a respectat până la maximul puterilorsale exporturile de animale, cereale şi alte articole de export, con-tul de clearing germano-romăn ajungând azi să acuze un sold cre-ditor pentru România de peste 500 milioane RM (peste 30 miliardelei).

În aceeaşi vreme exporturile germane spreRomânia au scăzut - şi au fost făcute pe un preţridicat - deşi 87% din comerţul exterior al Româ-niei spre Germania este format de petrol care arămas fixat pe preţul dinainte de 1940, cu neîn-semnate adăugiri conform Oil-Pakt-ului.

România a primit numai materii prime, carecele mai multe, au intrat în fabricarea de, arma-ment care a mers pe câmpul de bătălie şi s-a pier-dut.

în afară de aceste pierderi datorită războiu-lui care trec de 250 miliarde de lei, România apierdut peste 35 miliarde lei din executarea Oil-Pakt-ului, prin nerespectarea condiţiilor acestuiade către Germania în privinţa preţului armamen-tului şi a volumului livrărilor.

Deşi fusese convenit ca armamentul livratRomâniei după 1 ianuarie 1942 şi destinat exclu-siv Rusiei să fie trecut într-un cont aparte, careurma să fie lichidat la sfârşitul războiului, dar nu însarcina României, totuşi, s-au cerut României bo-nuri de tezaur de garanţie care au fost transfor-mate în negociabile, iar în planul de echilibrare albalanţei comerciale se propune introducereaanuităţilor pentru aceste împrumuturi, ceea ce nesocoteşte prin-cipiile anterior stabilite pentru creditele de armament.

Continuând să intensifice producţia de petrol numai în inte-resul german şi al războiului;

Să vândă petrol pe un preţ redus;Să finanţeze nevoile militare germane

de circa 6 miliarde anual, pe lângă circa 1 mi-liard şi jumătate lei cereri noi pentru unităţileaviaţiei (recent formulate);

Şi continuând în acelaşi timp, să nu pri-mească decât armament, foarte puţine măr-furi, o cantitate redusă de aur, devize şiparticipaţiuni şi, în loc de mărfuri care să-i în-lesnească absorbţia monedei de pe piaţă,numai materii prime de fier, merge sigur la ogravă criză economică a producţiei iar inflaţiaîn care a intrat, datorită finanţării nevoilor ger-mane, ameninţă cu dezechilibrul întreguluiaparat al statului şi ordinea sa socială.

Graficele şi memorandumul economic şi financiar alăturatedovedesc această primejdie.

Mareşalul Antonescu şi guvernul regal Român au nestrămu-tata convingere că această situaţie poate fi înţeleasă; că Româniatrebuie să fie ajutată şi că, la lealitatea contribuţiei sale şi a cu-vântului respectat, trebuie să urmeze înţelegerea Fuhrer-ului şisprijinul Marelui Reich German, prin examinarea serioasă a si-tuaţiei sale economice şi financiare.'

Se pune problema dacă în perioada respectivă, mareşalulavea vreun spaţiu de manevră, vreo alternativă la politica pe carea adoptat-o. Documentele vremii arată că a avut la dispoziţie oasemenea alternativă, că avea promisiunea recăpătării teritoriilorpierdute în răsărit, fără vărsare de sânge românesc, folosind înacest scop doar petrolul şi celelalte materii prime de care aveanevoie maşina de război germană. Şi, tot aceste documente maiarată lipsa dorinţei Comandamentului armatei germane, a lui Go-ring şi a lui Hitler, de a asocia armata română la războiul contraU.R.S.S. Nu mai rămânea decât ca această „dorinţă" să fie valo-rificată. Dar pentru aceasta, trebuie să fii cu adevărat un om poli-tic.

V. Arimia, I. Ardeleanu, Şt. Lache (coordonator ştiinţific dr.Florii^ Constantinii)): „Antonescu - Hitler, corespondenţa şi întâlniriinedite 1940-1944", Editura Cozia 1991, voi II, pag 11,12,13

Iată unele extrase care confirmă cele expuse:în memoriile de război ale generalului Franz Halder, şef de

stat major - cu referire la Consfătuirea de la Marele Cartier Gene-ral din 17.03.1941, ţinută în prezenţa lui Hitler găsim:1

[...] De la români nu ne putem aştepta la nimic [...]. Antonescuşi-a mărit armata de uscat în loc s-o micşoreze şi s-o îmbunătă-ţească. Soarta marilor unităţi operative germane nu poate fi pusăîn dependenţă de fermitatea marilor unităţi româneşti.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

NOTĂ ASUPRA CONVORBIRII AVUTEÎn ziua de 28 August 1942 de D.M. Antonescu, vice-Preşe-

dintele Consiliului, asistat de D.Guvernator Alexeanu,cu d. General Rottkirchenla Preşedinţia Consiliului de Miniştri

[...] la întrevederea avută cu Reichsmareşa-lul Goring în Ianuarie 1941, ni s-a spus categoriccă armata română nu este de dorit să participe larăzboi, socotind-o oareci nt nepregătită şi că sol-datul român va face mai bine să stea acasă şi săse ocupe ca soldat economic cu asigurarea ar-matei.

Noi am răspuns categoric ReichsmareşaluluiGdring că România refuză ca să primească ori-care din provinciile ei, şi Bucovina şi Basarabia,dacă nu le va lua în focul luptei şi dacă sângeleromânesc nu va curge pentru ca să spele onoa-rea Neamului şi să cimenteze pentru vecie drep-tul nostru asupra Bucovinei şi Basarabiei. [...].

[...] Când trupele noastre au ajuns la Nistruşi când după bătălii strălucite Bucovina şi Basa-rabia au reintrat în patrimoniul naţional:

1 Franz Halder: „Memorial de război", EdituraPolitică, Bucureşti 1972, pag. 139

Mareşalul Antonescu a comunicat Fiihrer-ului Germaniei că Ţara Românească este loialăşi că ea înţelege să continue mai departe războ-iul pentru stârpirea definitivă a duşmanului atât depericulos de la răsărit.

Nu a fost nici o înţelegere cu acea ocaziune în privinţa parti-cipării României la războiul peste Nistru. Nu s-a luat nici un an-gajament, nici dintr-o parte; nici dintr-alta, ci încrezători în cuvântulFuhrer-ului, am făcut un război de onoare [...].

[...] Dealtminteri România în ultima vreme a făcut pentru răz-boi sacrificii extraordinare şi în special pentrucontinuarea lui.

A dat o cantitate imensă de petrol, numaiîn ultimele luni a dat 560.000 tone de petrol.

La cererea Germaniei, România a datrezervele de benzină ale aviaţiei noastre.

Tot ceea ce a prisosit în ţară, ca posibi-lităţi de aprovizionare, a fost dat Germaniei.

Germania datorează astăzi României 22miliarde lei. [...].'

Consemnarea discuţiei dintre Fiihrerşi generalul Antonescu la Munchen,

în ziua de 12 iunie 1941.' (Consemnată de către Paul Schmidt,

interpretul lui Hitler)[...] După cum el (Antonescu) a mai declarat deja cu prilejul

unor vizite anterioare, poporul român ar fi gata să mărşăluiascăpână la moarte alături de axă, deoarece are o încredere absolutăîn simţul de dreptate al Fiihrer-ului. Poporul român şi-a legat isto-ria de cea a Germaniei [...]. El ştie că sarcina de primă urgenţăeste de a termina războiul şi că, pentru terminarea războiului artrebui un pas foarte serios în Răsărit. El a venit pentru a pune ladispoziţia Fiihrer-ului, pentru realizarea acestui pas, toate forţeleauxiliare, militare, politice şi sociale a României.

Referitor la marele eveniment care se apropie, el (Antonescu)şi-a reorganizat forţele armate şi şi-a dezvoltat resursele econo-mice şi financiare. [...].

Contrar practicii engleze, el (Fuhrerul) mi l-ar ruga pe Anto-nescu să-i acorde sprijin.

Jean Ancei: Documents concerning the fate of RomâniaJewry during ttie Holocaust - Voi IX - The Beat Klarsfeld Founda-tion

[...] La o remarcă a Fuhrer-ului, că el se întreabă, dacă Ro-mânia ar urma chiar din primele zile să colaboreze la acţiunea îm-potriva Rusiei sau dacă o rămânere a României în afaraconflictului n-ar determina ruşii la o anumită reţinere faţă de teri-toriul românesc, Antonescu a răspuns că el însuşi doreşte să luptedin prima zi. Ruşii vor bombarda zonele petrolifere şi în cazul uneineagresiuni iniţiale din partea României şi "România nu i-ar iertalui Antonescu niciodată dacă ar lăsa armata română cu arma la pi-cior, în timp ce trupele germane ar fi în marş prin România împo-triva ruşilor" [...].

Convins de invincibilitatea Reich-ului hitlerist, Ion Antonescua implicat România în conflagraţia mondială, contrar sfaturilor pri-mite (chiar dacă nici măcar nu le-a cerut), de la oameni politici cuexperienţă.

RR EEMM EE MMBB EERRHolocaust: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund

Biserica “San Eustachio”se găseşte în imediata apropierea Pantheonului lui Agrippa*.

Pe frontispiciul faţadei bi-sericii se înalţă falnic şi sfidătorcapul unui cerb cu nările în vânt şi

uu maiestuoasa coroană acoarnelor sale graţios desenatespre cer. Istoria acestei biserici seînfrăţeşte cu cea a generaluluipagân pe nume Placido, repre-zentant glorios al războaielor con-tra barbarilor, din timpulîmpăratului Traian, dar un desfrî-nat şi crud vânător...Legenda po-

vesteşte cum, în timpul unei partide de vânătoare, pe neaşteptateîn faţa generalului apare un superb cerb care purta între semeţeleşi suplele sale coarne o mirifică cruce din aur, sclipind orbitor înaerul răsfirat al pădurii.Vânătorul, rămase pentru o clipă înmărmu-rit de uimire, apoi înfricoşat aruncă armele de vânătoare la pământşi porni agale, gânditor, spre casă... Nu peste mult timp de la ciu-data întamplare, Placido reuşi să descifreze tanicul mesaj şi, îm-pacat cu sine, se converti la religia creştină, primind la botez noulnume: Eustachio. I-au fost alături întreaga familie, soţia Teopista şifiii Teopisto şi Agapio. Dar pentru creştini veneau vremuri grele decumpăna şi prigoană. Prin urmare în timpul persecuţilor contracreştinilor din timpul domniei împăratului Adrian* , Eustachio şi în-treaga sa familie sunt condamnaţi şi aruncaţi în groapa cu animalesălbatice ...Au reuşit să iasă vii şi nevătămaţi din mijlocul sălbăti-ciunilor, dar au fost forţaţi să intre în pântecele unui bou de bronz,înroşit în foc, unde au sfârşit arşi de vii, împlinind supremul canonal martiriului.

Biserica a fost construită în timpul împăratului Constantin,pe locul casei unde au locuit şi, mai mult ca sigur, au fost martirizaţiEustachio şi familia sa.

În altarul bisericii, într-o antică urnă de porfir, odihnesc fărî-miţe din rămaşiţele pământeşti al creştinilor martiri: Eustachio, Teo-pista, Teopisto şi Agapio, depuse şi venerate prin vrerea năzuităde Papa Celestino al III-lea*. În sagrestia bisericii mai sunt conser-vate lancia (săgeata de vânătoare), părticele din piciorul şi oaselecapului, relicve ale sfântului Eustachio*.

Legenda se contină şi azstăzi pentru că biserica “San Eus-tachio” este singurul lăcaş de cult din lume unde se oficiază toateritualurile creştine prevăzute de canoanele bisericeşti, dar unde nuse celebrează niciodată sfânta taină a cununiilor..

Superstiţie sau semn rău prevestitor emblema fatidică a ca-pului de cerb, cu superbele sale coarne, care tronează pe frontis-piciul faţadei bisericii”San Eustachio”, nu sunt şi nu vor putea finiciodată pe gustul şi nici de “bun augur” pentru tinerii îndrăgos-tiţi care vor să-şi celebreze căsătoriile...

* Marcus Vipsanius Agrippa, general şi om politic roman (63 – 12 î.H ) prieten şi colaborator al împăratului Ottaviano Augusto.Ca militar s-a distins în bătăliile de la Perugia, Milazzo, Naulco

şi Azio. Pe arhitrava galeriei exterioare sprijinită de impună-toarele coloane ale Pantheonului stă scris „Agrippa”. În realitate mo-numentala construcţie a fost reconstruită din temelii în anul 118d.H., din porunca împăratului Adrian. Templul original al generalu-lui Agripa, ridicat la anul 27 î.H.a fost distrus în totalitate de un in-cendiu la anul 80 d.H.

* Papa Celestino III , Giacinto di Pietro di Bobone este în-tronat la 14 aprilie 1191. Chiar în ziua urmatoare Papa îl încoro-nează ca Împărat pe Henric al VI-lea al Germaniei. Prin politicapromovată de Sântului Scaun, Celestin al III-lea nu s-a putut im-pune împotriva lui Henric al VI-lea , dar cu răbdarea şi remarcabi-lul său spirit pacificator a reuşit să negocieze şi să rezolve multeconflicte care ameninţau papalitatea. Sub pontificatul său s-au pusîn ordine finanţele Curiei, dar şi mai important este faptul că deacum încolo, Curia devine instanţa principală a tuturor deciziilor dedrept în cadrul bisericii. Papa Celestin al III-lea se stinge din viaţăla 8 ianuarie 1197, abia depăşise vârsta de 90 de ani şi era epuizat,dar făcuse faţă cu succes unui despot cu 40 de ani mai tânar, Hen-ric al VI-lea. Împăratul murise, cu numai un an înaintea Papei, la 29septembrie 1197, iar papalitatea ieşise din aceste conflicte, mult în-tărită.

* San Eustachio – Eustaţiu, fost soldat roman în armata îm-păratului Traian, convertit la creştinism, vine martirizat la anul 118d.H. Comemorarea ecumenică a sfântului Eustaţiu se serbează înfiecare an la 20 septembrie.

AA EE SS OO TT EE RR II CC AA EERoma necunoscută (IV)

Matei Pitulan

Biserica Sant Onofrio a fost construită la anul 1439 d.H.. Pearcadele porticului (galeria) faţadei sprijinite pe delicatele coloane,Domenichino a pictat trei fresce cu scene din „Storia di San Gero-lamo”*. În interiorul bisericii sunt prezente „Annunciazione”(BunaVestire), opera de tinereţe a lui Antoniazzo Romano (1461-1508.Nume de familie, Antonio Aquili. Romano a pictat împreună cu Pe-rugino frescele din Capela Sixtină şi pe cele din biblioteca Vatican), „Padre Eterno” (Dumnezeu-Tatăl) de Baldassarre Peruzzi (1481-1536. Pictor şi arhitect, exponent al manierismului roman, Peruzzieste creatorul proiectelor pentru vila „La Farnesina” şi ale palatului„Massimo alle Colonne din Roma) şi „Madonna di Loreto” (SfântaFecioară din Loreto), de Agostino Carracci (1557-1602. Familie depictori cu tendinţe antimanieriste. Fondatori, la Bologna, ai „Acca-demia del naturali”).

Mai notăm maiestuoasele monumente funerare ale „Cardi-nalului Filippo Sega” , cu portretul Cardinalui de Domenichino şi im-presionantul „Monument a lui Torquato Tasso”* de GiuseppeFabbius din anul 1857.

Micul chiostro, bijuterie arhitectonică, cu sugestivele frescedin „Storia di S. Onofrio” * de Cavalier d’Arpino (Giuseppe Cesari zisCavalier d’Arpino s-a născut la 1568 în provincia Frosinone dinapropierea Romei. La nici 24 de ani, d’Arpino era definit de romanica „pictor unicus, rarus et excelleus...” Pentru calităţile sale artis-tice va fi ales pentru executarea frescelor din Sala Palatului „deiConservatori” din piazza. Campidoglio) fiind martorul meditaţiilor şirugăciunilor lui Tasso.

Iar din „la quercia del Tasso”( stejarul trăsnit de un fulger laanul 1843) sub care poetul obişnuia să se odihnească în zilele to-ride ale verilor romane, nu a mai rămas, astăzi, decât un ciot stin-gher, trist şi sinistru, încorsetat de un cerc metalic care abia maiaminteşte de falnicul stejar de odinioară.

Mânăstirea „Convento S.Onofrio” a fost cel din urmă refu-giu al ultimelor suferinţe trupeşti şi al frământărilor spirituale ale ma-relui poet.

În chilia sa, devenită între timp un mic muzeu (unde suntconservate: obiectele sale de cult, manuscrisele, pagini inedite, edi-ţii princeps, traduceri, masca sa mortuară şi „pietra tombale”), aupoposit, de-a lungul anilor, printre alţii, Leopardi, Chateaubriand şiGoethe...

Pe arcada unei camere alăturate chiliei-muzeu veghează înlinişte şi azi icoana „Madonna e il Bambino”, pictată de milanezulGiovanni Antonio Boltraffio în pelerinajul său roman la anul 1513.

* San Gerolamo Ieronim ( pe numele său de botez Sophro-nius Eusebius Hieronymus) s-a

născut la anul 347 d.H.în Stridon - Italia de nord - şi moare laanul 420 d.H.în Bethlehem. Preot, teolog de prestigiu şi „dottore” albisericii latine. Sfântul se retrage împreună cu alţi sihaştri în pustiulChalcis din sud- estul Antiohiei, unde studiază limba ebraică. ”Vul-gata Bibbia”, versiunea sa tradusă în limba latină din limba greacăşi ebraică a Sfintei Scripturi, concepută între anii 389 şi 405 d.H., vafi recunoscută ca versiunea originală a Bibliei în Biserica Romano-Catolică.

În arta plastică „San Gerolamo” este înfăţişat ca un pustnic,sumar îmbrăcat, având în chilia sa numai: crucea, craniul şi Bi-blia.

* Torquato Tasso s-a născut în anul 1544 d.H la Sorrento şimoare în anul 1595 d.H. la Roma.

Poet renascentist, creatorul epopeii naţionale „La Gerusa-lemme liberata” (1581), Tasso îmbină, în opera sa, fantasticul lumiicavalereşti cu extazul religios şi cu meditaţia spirituală, prevestindromantismul. Lirica sa erotică, în stil petrarchist mai cuprinde:poeme pastorale (Aminta), poeme inspirate de eposul medieval (Ri-naldo), poeme religioase (Muntele măslinilor) şi tragedia „il Re Tor-rismondo”.

Cu puţin timp înainte de ceremonia încoronării sale cu „lau-rii poeziei” în „Palazzo Senatori” din „piazza del Campidoglio” decătre Papa Clemente al VIII-lea, Torquato Tasso moare la 25 apri-lie 1595 în modesta sa chilie din Mânăstirea bisericii San. Ono-frio.

* San Onofrio. Pustnicul - Părinte Onofriu Egipteanul s-a năs-cut la anul 400 d.H. În cei peste 70 de ani de viaţă monahală, Sf.Onofriu „a pustiit păcatul, nevăzând faţă de om”, cugetând, în ru-găciune şi post, la spusele Sf. Antonie cel Mare: „Iadul există cuadevărat, dar numai pentru mine singur”.

După moartea Sfântului grota s-a prăbuşit, smochinul (care-l hrănise) s-a uscat iar apa izvorului pe care-l săpase a secat...

Nimic nu ramâne pe acest pământ... Nici singurătatea Sfân-tului Onofriu...

îwww.oglindaliterara.ro5118

EESS EE UU

moxian drept expresia unui monoteism arhaic, specific spaţiului pe-lasgo-dac (cf. OTr, 232 sqq.).

Fig. 5. Turişti pe urmelelui Aethicus Donares (Ister), în30 iulie 1995, printre ruineledavei-port la Marea Neagră,Histria (foto: I. D. Pachia).

În concluzie, prenumeleAethicus – purtat de filosoful şiexploratorul pelasgo-dac Do-nares (Ister) – desemna (înHistria secolului al V-lea d. H.,dinspre Zalmoxianism, ceea ceînsemna Betranion / „arhiepis-copul“, în vremea împăratului Valens, la Tomis / Constanţa, ori Teo-tim I, în vremea terorismului hunilor lui Attila, dar dinspre Creştinism)un rang / renume sacru, suprem-zonal, în instituţia arhaic-zal-moxiană: Marele-Conducător-Arhiepiscop-Judecător, adică În-ţeleptul-Moş, purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu printreoameni, conducător-zeu-medic al provinciei, sau – potrivit ad-ministraţiei dacice – al „ţării de râuri / munţi“ (în acoperitor echi-valent-semantic: rex histrianorum).

În orizontul anului în care Herodot4 scria cartea a IV-a a Isto-riilor sale, exista deja o milenară tradiţie / instituţie zalmoxianăde tip Aethicus (Ethicus), veritabilul dac (get / masaget) demnde a purta supranumele / „prenumele“ Aethicus / Ethicus, fiind, fi-reşte, cel mai drept / cinstit, cel mai viteaz, dar şi nemuritor, di-ferenţiindu-se categoric de pelasgul de tip thrac (thrax), adicătipul de pelasg netrecut la Zalmoxianism, ci rămas a se închina laidolii, la zeităţile vechi din sacrul munte, Cogaion (sau „Kogaion“;ori, cu dublă sufixare, Cogaionon / Kogaionon – ca în Geografialui Strabon).

Fig. 6. Templul luiDumnezeu din Cogaion /

Sarmizegetusa (construit învremea lui Burebista, 82 –44 î. H., din andezit roşu).

De la clădirile cu pot-coavă (absidă) din spaţiulDaciei, la Înalta Şcoală deCavaleri Zalmoxieni dinHistria. După cum se ştie(cf. TIrel-LXXXIV, 1096), clă-dirile rectangulare „cu pot-coavă“ aparţineauCavalerilor Zalmoxianismu-

lui, servind instrucţiei / educaţiei, cadrului misteric / iniţiatic, ştiinţeipelasgo-dacului de a se face nemuritor. În clădirile absidate seformau şi se exercitau – „până la epopţie“ – tinerii Daciei, spre aurma calea-spirală planetară întru Dumnezeul Cogaionului / Sar-mizegetusei, după cum s-a mai accentuat, fie în calitate de Sol, sauMesager Celest, fie în calitate de Cavaler Zalmoxian (Thrac, Du-nărean / Danubian, Cabir etc.), „însoţitor-de-Sol“ pe teluric-celes-tele căi.

Justiţiarii Cavaleri ai Zalmoxianismului erau pregătiţi în cadrumisteric / iniţiatic, în şcoli speciale, în dave care ofereau condiţiiaparte de studiu, de antrenament zilnic etc., toate clădirile destinateacestui scop având o arhitectură uraniană, simbolic-solară, cu obâr-şii multimilenare în Cultul „Soarelui-Moş“ / Tatălui-Cer, ori al Soare-lui-Tânăr-Războinic (So-Ares), din panoul central de credinţe alCogaionului, arhitectură moştenită de Zalmoxianism (din orizontul

„Prenumele“ filosofului(sofistului) dac şi Instituţia Zal-moxiană a Solului / Mesageru-lui Celest. Se observă cu multăuşurinţă că şi „prenumele“ / su-

pranumele („re-numele“) Aethicus (Ethicus, „omul divinelor prin-cipii morale“) vrea a tâlmăci pentru lumea greco-romană dinorizontul anului 467, al începutului marelui circuit al Cosmografieilui Donares (Ister), o realitate instituţional-zalmoxiană specificăspaţiului spiritual antic al Daciei, o realitate instituţional-zalmoxianăcare uimise chiar şi pe părintele Istoriilor, Herodot (484 – 425), cuaproape un mileniu mai înainte, dar despre care se face grăire, maiîntâi, în Analele lui Suppiluliuma (unde sunt consemnate fapteleunui sol zalmoxian, un „om-zeu“ / „teşub“, Zalmas / Salmas, „un ve-ritabil Aethicus“, pe calea-spirală-planetară întru Dumnezeul Coga-ionului / Sarmizegetusei, şi ale celor o sută de cavaleri-lupachiînsoţitori ai acestuia, angajaţi să readucă vestita cetate Amqua lasupunere faţă de conducătorul hittit), datându-se în orizontul anu-lui 1380 î. H., şi, în secundul rând, în Iliada lui Homer, unde găsimrelatări despre o categorie de „aethicus-abioi“ din Dacia Răsări-teană, nu din Masageţia (cf. DZal, 7; TIrel-LVIII, 936), o elită sacer-dotal-zalmoxiană (de factură-Aethicus), în orizontul anului 1194 î.H., pelasgo-daco-thrac orizont, numai, căci etnogeneza greceascăse va declanşa mai târziu, abia peste vreo şapte secole. Religia lu-crase puternic la formarea omului de tip dac (sinonim cu get saumasaget, potrivit cronicilor carian-herodotice), adică tipul de pe-lasg ce îmbrăţişase Zalmoxianismul ca religie fundamentală,monoteistă, a Daciei, încă de pe la anul 1600 î. H., distingându-seprin atributele celei mai înalte morale / etici cunoscute de anti-chitate: cel mai drept / cinstit, cel mai viteaz, socotindu-se ne-muritor, spre a ne limita doar la cele menţionate în superlativ deHerodot, în Istoriile sale (IV / 93; HIst-I).

Instituţia Zalmoxiană a Solilor / Mesagerilor la Dumnezeu(„Soarele-Moş“ / „Tatăl-Cer“) şi a Cavalerilor Zalmoxieni („Călaci“ /„Călaţi“), ori Instituţia Salumoş („Omul Soarelui Moş“) > Alymoş(„Sol / Soli – Al / Ai – Soarelui-Moş“), indiscutabil şi incontestabil, apermis ivirea în istorie a categoriei, a tipului de pelasgo-daci-„ethicus“, adică de inconfundabili oameni ai Daciei, cinstiţi, viteji şinemuritori, pe un impresionant segment temporal, din orizontulanului 1380 î. H. (confirmat de Analele lui Suppiluliuma) şi pânădincoace de orizontul anului 466 d. H. (certificat de „ocolul Lumii“ dinCosmografia lui Aethicus Donares / Ister).

Fig. 4. Histria: relief votiv avândpe registrul superior Cavaler Zalmo-xian „tot spre dreapta înaintător până

la Dumnezeu…“, relief amplasat în marginea aleii dintre Muzeul

Histriei şi „casele arheologilor“ (foto: I. D. Pachia, 30 iulie

1995).

În popor, instituţia cogaionic-sar-mizegetusană a Cavalerilor Zalmoxia-nismului era respectată, sacralizată,fiecare reprezentant fiind tratat, în tim-pul vieţii, ca rege-zeu-medic, ori, maiexact spus, ca rex histrianorum, iarpostum, fiind heroizat / zeificat,după cum se certifică de către celepeste trei mii de reliefuri votive şi fu-nerare din spaţiul Daciei lui Burebista/ Regalian. Mulţi istorici – între care şiManfred Oppermann – consideră he-roizarea / zeificarea Cavalerului Zal-

Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethi-cus Donares (Ister), primul european care

descoperă America, făcând ocolul Pământu-lui cu 1057 de ani înaintea lui Magellan

Ion Pachia Tatomirescu

î5119

EE SS EE UUanului 1600 î. H.), excelând în ridicarea clă-dirilor cu potcoavă / „absidă“ (legată, des-igur, de „potcoava solară“ din Marele TempluRotund de la Sarmizegetusa).

Fig. 7. Templul lui Dumnezeu de la Sarmize-getusa / Marele Sanctuar-Calendar Rotund

cu Potcoavă – reconstituire (GIRC, 117).

Nenumărate sunt ruinele unor astfelde clădiri cu potcoavă din spaţiul Daciei (lui Burebista / Regalian),clădiri în care au funcţionat misterioasele Înalte Şcoli ale Cavaleri-lor Zalmoxianismului în mulţimea atâtor secole încât aproape căumplu două milenii, dacă se are în vedere, cel puţin, segmentultemporal dintre orizontul anului 1380 î. H. – al Analelor lui Suppi-luliuma – şi orizontul anului 466 d. H. – al Cosmografiei lui Aethi-cus Donares (Ister).

Arhitectura dacică absidată a Zalmoxianismului (fără funcţiileiniţiatice / misterice şi fără simbolica ei din Dacia) a fost moştenităde Creştinism, majoritatea clădirilor-biserici ale Ortodoxiei lumii pre-luând de la pelasgo-daci solara potcoavă.

Fig. 8. Edificiul „cu potcoavă“ al unei Şcoli a Cavalerilor Zal-moxieni din Dacia (România) – temeliile în ruină decopertate de

arheologi (stânga) şi reconstituirea (dreapta).

La Histria, în perioada în care Aethicus Donares (Ister) s-aformat ca destoinic navigator maritim şi ca bărbat de arme, în cares-a pregătit pentru epopţie în Zalmoxianism şi pentru misiunea deSol / Mesager Celest, ori de „însoţitor de Sol“, adică de „cavaler-lupac“, a funcţionat – după cum se atestă arheologic – cel puţin oÎnaltă Şcoală de Cavaleri Zalmoxieni.

Despre existenţa şcolilor de Cavaleri Zalmoxieni de la Histriagrăiesc nu numai descoperirile arheologice ale ruinelor davei / ora-şului-port, cu ziduri de clădiri absidate, ori cu temple ale Soarelui-Tânăr / Războinic-Tămăduitor (medic / iatros) şi ale Sorei-Soarelui(Luna, sau Zâna Utu, protectoarea Cavalerilor Zalmoxieni / Dună-reni), adică ale perechii sacre secunde din monoteismul tetradic alZalmoxianismului, ci şi nenumăratele sculpturi / basoreliefuri ce re-prezintă Cavaleri Zalmoxieni – întotdeauna un călăreţ cu mantie,pe un cal psihopomp, înaintând zalmoxian, tot la dreapta, spre Lu-mină / Soare, spre principiul energetic masculin Yang (fig. 3, 4, 10).

Fig. 9. Histria – rui-nele zidurilor / te-meliilor clădirii I cu„potcoavă“, ale În-altei Şcoli de Ca-

valeri aiZalmoxianismului

(MCA-8, 391).

Şi la Histria,ca peste tot în spa-ţiul Daciei lui Bure-bis ta / Regalian,existenţa Cavaleri-

lor Zalmoxieni este atestată nu numai de regalele lor morminte tu-mulare (MCA-8, 384), de reliefurile votive, funerare etc., de piatră /marmură, reprezentând „oriunde şi întotdeauna“ numai „eroul ga-lopând“, ori „cu murgul la pas“, cu pelerina prinsă de umeri, înfâlfâire firească, şi înaintând mereu, numai la dreapta (spre Dum-nezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), ci şi de ruinele unor edificiiabsidate, destinate funcţionării înaltelor şcoli de Cavaleri ai Zalmo-xianismului.

Arheologii din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în urmaunei serii de săpături efectuate – până în 1959 – pe şantierul ar-heologic de la Histria, ne pun la dispoziţie o serie de date foarte in-

teresante, câteva privind chiar ÎnaltaŞcoală de Cavaleri ai Zalmoxianismului,din vestita davă-port la Marea Neagră, maimult ca sigur, frecventată şi de AethicusDonares (Ister), între anii 441, 442 şi 443,căreia i-a devenit apoi director / patron,chiar din anul 444 d. H., calitate în care şi-a pregătit / antrenat (puţin mai târziu, întreanii 456 şi 461, cam până pe la echinocţiulde primăvară) echipajul pentru ocolul Pă-mântului, după cum ne relatează cu parci-monie chiar cenzorul Ieronim deFreising-Bavaria: «Povesteşte că toate ce-lelalte părţi ale lumii mărilor şi oceanelorcolindatu-le-a acompaniat de discipoliisăi, (făcând) muncă de cercetător minuţiosîn vremurile prielnice, atât în insulele maricât şi în insulele mici, de la miazăzi până laapus, de la Tabrobane (Ceylon / Sri Lanka),Sirtinice (Sumatra-Indonezia) şi Calaopa(Calapan-Philippines), până la Riakeon(Islanda), de aici până după Gade (până-nUltra-Gade) şi Coloanele lui Hercule. Că, de fapt, aici (după Gade,mai exact spus, în Hibernia, şi în Orcade), a făcut un popas de unan şi a dezbătut (traversarea Atlanticului) cu filosofii (din echipajulsău) Aureliu şi Arbocrate, nefiind în stare să se desprindă de unelepărţi ale misterelor Oceanului (acestuia)» (AethK-93, 111 sq.).

Pe şantierul arheologic de la Histria, săpăturile sistematiceefectuate în „campaniile“ din anii 1958 şi 1959 au scos la lumină şidouă temelii absidate, dintre care, una aparţine Înaltei Şcoli de Ca-valeri ai Zalmoxianismului (fig. 9-I / 11-b), şi, cealaltă, unei bazilici(fig. 9-II / 11-c).

a) b) c) Fig. 11. Arhitectură zalmoxiană în evoluţie: a) Sarmizegetusa / Pia-tra Roşie, în vremea lui Burebista (82 – 44 î. H.); b) Histria, în vre-

mea lui Aethicus Donares (Ister), 421 – 500 d. H.; c) TropaeumTraiani / Histria, în vremea împăratului valah, Iustinian I (527 – 565).

Temelia cu potcoavă a Înaltei Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxia-nismului, frecventată şi de Aethicus Donares (Ister), se dateazăchiar în orizontul secolului al V-lea d. H. şi este, mai mult ca sigur,cea descoperită de arheologi în „sectorul Porţii Mari / Principale“,între „străzile A şi B“ (fig. 9), cealaltă temelie – de peste drum –,„mai tânără cu un secol“, fiind a Bazilicii Iustiniene, din colţul denord al „străzii A“, stradă «orientată pe direcţia sud – nord, cu ofoarte mică deviere spre nord-est, pornind din colţul nord-vest, alBazilicii Justiniene» (MCA-8, 389).

Ca Sol / Mesager Celest, ori ca „însoţitor“ de Sol, numaiîntr-una dintre aceste două calităţi – şi numai în perioada de exer-citare tutelară a Zalmoxianismului ca religie naţională, fireşte, înspaţiul Daciei – se făcea ocolul Pământului (pe uscat şi pe apă) decătre Cavalerii Zalmoxianismului, după un scenariu iniţiatic / miste-ric foarte complex.

Pe la 461 d. H., numai pe temeiuri social-religioase şi econo-mico-politice echilibrate, între vechea religie a Daciei (Libere şi dinImperiul Roman), Zalmoxianismul, şi noua religie a Daciei (tot Li-bere şi din Imperiul Roman), Creştinismul tot mai mult Ortodox şiCosmic, Aethicus Donares (Ister) şi echipajul pregătit la ÎnaltaŞcoală de Cavaleri Zalmoxieni din Histria (căreia-i devenise direc-tor / patron, după cum se pare, în anul 444, tot director al educa-ţiei permanente rămânând şi pe calea spirală planetară, 461 –465, «instruindu-se împreună cu discipolii» / «erudiens disci-pulis suis» chiar şi în extracţia metalelor nobile – AethK-93, 113)– se angajează într-o atât de riscantă, de complexă şi de eroic-pro-fundă acţiune culturală / civilizatorie ca ocolul Pământului, reuşitdrum-spirală planetară.

Fig. 10. Cavaler Zal-moxian de la Pulpu-

dava, provinciaThracia a Daciei

Sud-Dunărene – mar-mură, secolul al II-lea

II SS TT OO RR II EE

În şedinţa din 4 decembrie au fost validate mandatele a114 deputaţi, reprezentând toate categoriile sociale din Basarabia,atât români cât şi alte naţionalităţi. Ulterior, la congresul ţăranilor dinianuarie 1918 au fost propuse spre validare mandatele a 37 de de-putaţi aleşi de acest congres; din aceştia, 11 erau deja validaţi dela 4 decembrie, unul n-a fost confirmat, iar doi au fost supuşi uneinoi discuţii, aşa încât numărul deputaţilor din Sfatul Ţării, la finele luiianuarie 1918 s-a ridicat la 137.

Pan Halippa Leonida Lari

b) La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Repu-blica Democratică Moldovenească. Până la alegerea unei “adunăripoporane prin vot secret, cea mai înaltă ocârmuire a Republicii De-mocratice Moldoveneşti – citim în Declaraţia publicată la 6 decem-brie 1917 – este Sfatul Ţării, alcătuit din împuterniciţii tuturororganizaţiilor democraţiei revoluţionare ale deosebitelor noroade şidin împuterniciţii zemstvelor şi târgurilor”.

Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti s-aefectuat, precizează Declaraţia, deoarece, date fiind evenimenteledin Rusia, singura cale este ca popoarele “să-şi ieie soarta în mâi-nile lor, alcătuindu-şi stăpâniri naţionale, în hotarele ţărilor unde lo-cuiesc”. Pe acest temei, sprijinindu-se pe trecutul său istoric”, pentru“întărirea drepturilor câştigate prin revoluţie”, Basarabia se declarăRepublică. Iar în viitor “va intra în alcătuirea republicii federativedemocratice ruseşti, ca părtaşi cu drepturi egale”.

La 7 decembrie se constituie şi guvernulRepublicii, sub preşedinţia lui P.V. Erhan.

La 7 decembrie se constituie şi guvernulRepublicii sub preşedinţia lui P.V. Erhan.

La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării, cu una-nimitate de voturi, inclusiv acelea ale deputaţilornaţionalităţilor conlocuitoare, proclamă RepublicaDemocratică Moldovenească “independentă, desine stătătoare şi neatârnată, având ea singurădreptul de a-şi hotărî soarta în viitor”. Proclamareaoficială a avut loc la 24 ianuarie 1918.

Împotriva acestei evoluţii a Basarabiei –de la gubernie ţaristă la Republică democratică –a acţionat chiar din decembrie 1917, Rumcerod-ul (Organizaţia mi-litară rusă de pe frontul român) cu sediul la Odessa, organism străinde realităţile din Moldova de răsărit şi case se opunea activităţii or-ganelor de stat constituite în Basarabia de puterea burghezo-de-mocratică în lunile aprilie – decembrie 1917 – Sfatul Ţării şi guvernulRepublicii (denumit Consiliul directorilor generali).

Se creează şi un organism la Chişinău – Front-otdel –(“Sucursală a frontului”), condus, între alţii, de Perper, Levinson,Kaabac şi Katovski*) – şi cu ajutorul unor trupe ruse ale Rumcerod-ului, se începe lichidarea prin violenţă a noii puteri de stat burghezo-democratice reprezentată de Sfatul Ţării şi Consiliul directorilorgenerali.

În aceste condiţii, guvernul Republicii Democratice Mol-doveneşti s-a adresat guvernului român, la 22 noiembrie 1917, casă I se pună la dispoziţie un regiment de transilvăneni.

Cum, un detaşament al acestuia, sosit neînarmat în Chi-şinău, a fost lichidat şi câţiva membri ai Consiliului directorilor aufost arestaţi (6 ianuarie 1918), guvernul de la Iaşi a hotărât trimite-rea de trupe la est de Prut pentru a pune capăt violenţelor. Acestetrupe înaintează şi în cinci zile ajung pe Nistru, în zona Tighina.

În înţelegerea dintre delegaţia Sfatului Ţării ai comandan-tului trupelor române se precizează că aceste trupe “nu se voramesteca în treburile lăuntrice ale Basarabiei”.

Afară de Tihgina şi Rezina, unde s-au dat lupte, şi în sud,unde au avut loc câteva ciocniri cu unităţile Rumcerod-ului, în res-tul teritoriului trupele române au înaintat în linişte. Sfatul Ţării şiConsiliul directorilor generali şi-au reluat activitatea normală.

În paralel, în lunile ianuarie – martie 1918 se produc totmai numeroase luări de poziţie în favoarea unirii Republicii Demo-cratice Moldoveneşti – devenită oficial stat independent la 24 ia-nuarie 1918 – cu România.

La 27 martie 1918 Sfatul Ţării se pronunţă cu 86 voturipentru, 3 contra, 36 abţineri (13 deputaţi fiind absenţi) pentru unireacu România.

Declaraţia blocului moldovenesc, aprobată de 2/3 din nu-mărul total al deputaţilor Sfatului Ţării (şi de circa 69 % din deputa-ţii prezenţi) începe astfel: “Republica Democratică Moldovenească(Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi ve-

chile graniţe cu Austria ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine deani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptu-lui de neam, pe baza principiului cu noroadele singure să—şi ho-tărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cumamă-sa România”. Se precizau totodată condiţiile acestei uniri curespectarea teritoriului şi a altor prevederi.

Votul din 27 martie 1918 a fost după dezbateri în care fe-lurite poziţii au fost exprimate.

Ulterior, la 27 noiembrie (10 decembrie) 1918, după ceromânii din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi din nordulMoldovei (Bucovina) hotărâseră, prin adunările reprezentative, ali-pirea la România, Sfatul Ţării din Chişinău, menţinând votul uni-versal şi înfăptuirea împroprietăririi ţărănimii, hotărăşte “unireanecondiţionată” a teritoriului dintre Prut şi Nistru cu România.

Acestea sunt, în rezumat, evenimentele din 1917 – 1918.Lazarev, dacă ar fi urmărit să întocmească o cercetare is-

torică, ar fi putut, întemeiat pe principiile de bază ale materialismu-lui dialectic şi istoric, să analizeze cu adevărat realităţilesocio-economice ale teritoriului dintre Prut şi Nistru în anii dinainteaprimului război mondial, să explice raporturile de clasă cu ponde-rea diferitelor clase şi categorii şi cu obiectivele ce se urmăreau,geneza şi desfăşurarea revoluţiei burghezo-democratice din amin-titul teritoriu, organele sale reprezentative însumate pe treapta su-perioară de Sfatul Ţării; să arate de ce această revoluţieburghezo-democratică nu a putut, la acea epocă, să depăşească unanume stadiu şi de ce anumite opţiuni majore s-au impus cu nece-sitate majorităţii absolute a deputaţilor din Sfatul Ţării, unde depu-taţii moldoveni reprezentau circa 2/3 din populaţia teritoriului cuprinsîntre Prut şi Nistru.

În loc ca să aleagă această cale, singura ce permite să seinterpreteze istoria cu respectul adevărului, al documentelor consi-derate în totalitatea lor. Lazarev alege altă cale, aceea a etichetări-lor, adjectivelor peiorative şi a relatărilor deformate.

Din numai câteva pagini ale lucrării dumisale (pag. 139-184, 185, 412, 848-849) reproducem următoarele calificative pri-

vind evenimentele esenţiale ale istoriei Românieidin anul 1918: politică de jaf, acaparare de teri-torii străine, înrobire de popoare străine, Româ-nia formată din petice de diferite teritoriinaţionale, cotropire, creare artificială, înşelăto-rie, mârşăvie, comedie mai absurdă, bătaie dejoc mai perfidă şi cinică etc. În acest stil îşi re-dactează lucrarea; stil ce defineşte, în fond, peautor şi nicidecum evenimentele istorice la carese referă.

Lazarev ar fi trebuit să cunoască atitu-dinea socialiştilor români faţă de statul naţionalunitar înfăptuit prin lupta şi voinţa liber exprimatăa maselor: “Prin dreptul de autodeterminare a na-

ţiunilor, principiul recunoscut de întregul socialism internaţional –citim în Declaraţia Partidului Socialist şi Uniunii Sindicale din Ro-mânia în problema naţională. Bucureşti, 13 februarie 1919 – româ-nii din teritoriile subjugate şi-au manifestat, prin hotărârile adunărilorlor naţionale, voinţa de a se uni cu România, pe baza rezoluţiilorvotate.

Ca socialişti, români internaţionalişti, salutăm cu bucuriedezrobirea naţională a poporului român din provinciile subjugatepână acum şi respectăm legământul de unire hotărâte.

Partidul Socialist din România face apel la toate forţeleproletare şi socialiste din Basarabia, Bucovina şi Transilvania pen-tru unificarea lor, formând un singur bloc socialist, un singur partidproletar, care să ducă înainte lupta clasei muncitoreşti din noua Ro-mânie spre realizarea idealului ei socialist de dezrobire de sub apă-sarea burghezo-capitalistă. România nouă trebuie să devinăRomânia socialistă de mâine”.

Lazarev ar fi trebuit să cunoască şi luările de poziţie, re-petate şi foarte rele, ale P.C.R. (reamintim că lucrarea de faţă a fostscrisă în anii ’70 –red.) pentru apărarea, cu arma în mână, a inde-pendenţei şi unităţii României.

Manifestări şi declaraţii ale P.C.R. pentru păstrarea inde-pendenţei şi apărarea teritoriului sunt tot mai frecvente în anii 1935-19139. Ele au fost analizate în recente lucrări şi orice istoric doritorsă se informeze, le poate repede consulta. Nu însă şi Lazarev, care,în schimb pentru a-şi “întări” interpretările dumisale, aminteşte şi deanumite documente din perioada interbelică, difuzate în numeleP.C.R., dar care, în realitate, erau elaborate de unii activişti ai In-ternaţionalei Comuniste şi cuprindeau grave erori în interpretareaproblemei naţionale din România._________________* În realitate, au votat pentru unire 86, contra – 3, s-au abţinut 36 şiau lipsit la acea şedinţă 13 deputaţi, ceea ce face un total de 138.Afirmaţia cu părăsirea sălii ţine de mitologie (nota redacţiei).* Ultimul nu făcea parte din conducerea “Front-otdel”-ului; tocmaiîn momentul afirmării în Basarabia a acestei organizaţii el activype lângă Sovietul de deputaţi al muncitorilor şi soldaţilor din Chişi-nău în calitate de reprezentant al comitetului armatei a VI-a (notared.).

Petre Moldoveanu

Cum se falsifică istoria

Şi apoi „dublul” aproape tu-turor încercărilor. Fiecare cavalerpovesteşte un vis în care apare elînsuşi ca fiind altcineva.

Galaad trăieşte aventurilesale extraordinare visînd. Lance-lot deposedat de armele sale fărăsă-şi dea seama de aceasta!?

Cît despre Făt-Frumos, faptul că el revine pe pămîntul natalfără a mai recunoaşte ceva (Sauf le palais Imperial=Să fie doar pa-latul Imperial) este ca într-un vis în care se simte scufundat. MagnusOpus. Fixarea volatilului.

———————————————————————*Simboluri ale ştiinţei sacre, René Guénon, Humanitas, 1997,

Bucureşti, p. 78** „(...) digresiunea este norma principală a oricărui studiu ini-

ţiatic” in: Creangă şi creanga de aur, Vasile Lovinescu, C.R., 1989,Bucureşti, p.239

*** A se vedea Jacques Flamand, studiu asupra lui Teillard deChardin, 10 aprilie 2006, p.10

**** Al patrulea hagialîc, Vasile Lovinescu, C.R., Bucureşti, 1981,p. 135,(s.n.)

EE SS EE UU

Virginia Bogdan

ADEVĂR ŞI / AL DISCURS(ULUI)STUDIU asupra Căutării Sfîntului Graal şi

basmul Tinereţe fărăbătrîneţe şi viaţă fără de moarte

(urmare din nr. anterior)

Al. Florin Ţene

Am cunoscut de-alungul vieţii mulţi medici care pe lângă no-bila meserie ce o practică s-au aplecat cu talent şi acribie şi asu-pra ARTEI. Să fie aceasta un mijloc de refugiu ,de „potolire”adurerilor resimţite în mediul în care îşi desfăşor activitatea ? Esteo întrebare retorică. Un astfel de medic este Virgil Răzeşu ,acestafiind un talentat scriitor, violonist şi promotor cultural .”După ce aacordat profesiei dreptul său primordial, (fiind un chirurg de excepţie.n.n), alcătuind un Vademecum de chirurgie ,supranumit, nu cu iro-nie, ci cu simpatie şi respect profesional, Biblia de la Piatra Neamţ-studiu complex al practicii chirurgicale” autorul romanului “Prinvămile vieţii,”apărut la Editura Răzeşu ,2008 este şi un talent muzi-cal înăscut, cântând în tinereţe într-o orchestră sinfonică, aşa cumne informează Doina Rusu în”Invitaţie la lectură”. Cartea având 327de pagini am primito cu următoarea dedicaţie care mă onorează:“Scriitorului Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din Româ-nia, cu sinceră preţuire şi aleasă consideraţie.”

Romanul este construit asemeni unui puzzle, structurat pe ca-pitole, fiecare având un motto , din clasicii literaturii şi filozofiei, ceesenţializează subiectul capitolului următor.Aparent romanul estenumai autobiografic . Dar oare nu toate romanele au crâmpeie dinbiografia scriitorilor? Chiar dacă unele se rezumă la fragmente dintrăirile eului şi din aventurile intelectuale .

“Prin vămile vieţii” cuprinde fragmente din amintirile copilă-riei,într-un spaţiu anistoric, pe malul Dunării, la Brăila şi Galaţi, de-scoperim pagini deosebite despre dragoste şi profesie, sauînsemnări ce se constituie în adevărate eseuri , despre paranor-mal(romanul se deschide cu o astfel de povestire) şi asemeni jocu-lui de cuburi autorul revine la momente din tinereţe, adăugând ,defiecare dată, meditaţii filozofice, din care se desprind învăţămintede viaţă , experienţă umană şi profesională. Autorul ştie că înaintede a fi iluzie,fragmentul de real e un efect al textului.Punând sublupă celula vieţii, autorul nu ezită să-şi suspecteze ochiul de su-biectivism înşelător, observaţia şi relatarea întâmplărilor pare săscoată mereu la lumină o concreteţe palpabilă: “Era o căsuţă bă-trânească, veche, pe strada care ducea spre munte, cu un singurcorp de clădire, cât curtea de lung.” Universul epic e populat cu per-sonaje obişnuite care au tangenţiat cu viaţa autorului, altele de oseninătate nativă, care-şi consumă viaţa în întâmplări neprevăzutesau în lungi ritualuri monotone.Vioiciunea textului , tonul jovial al re-latării, vivacitatea frazei par produsul unui instinct de povestitor.

FUNCŢIUNE REPREZENTATIVĂ

„Simbolica de pînă acum nu reprezintă evoluţia creştină a con-ştiinţei care îşi cere dreptul la expresie”

Carl Gustav Jung

DIEU/ DUMNEZEU = simbol ŞI SEMN

Sé Référent RéférentSa Signifiant SignifiantR Signifié Signifié

HOMME/ OM

SCRIITURA alfabetică greacă în care ideograma este identicăcu litera. Simbol ŞI semn, devin echivalente.

Plenitudinea gîndirii umane ESTE PREZENTĂ CONTINUU ÎNşi PRIN scriitură.

Primul nostru sistem „de semnalizare”, pentru HOMME/ OM dis-tanţă de actualizare, de re-surecţie este abolită

Bem din aceeaşi cupă a euharistiei/ CUMINECĂRII.

Lupta personajului romanului cu văzutul şi nevăzutul din vămilevieţii ,în condiţiile unei Românii cuprinsă de inerţie sunt acte ce neaminteşte de romanul lui Miguel Saavedra Cervantes ,El ingeniosohidalgo Don Quijote de la Mancha.Naraţiunea nu e lipsită de un pi-toresc estetizant, în care se ascunde o decrepitudine fastuoasă, în-tinsă, precum un miceliu,asupra istoriei unei vieţi de om.În acestsens, acest roman este o relatare a umanităţii în plină desfăşurare,cu pshihologii efervescente şi răvăşite. Universul epic e implicit, trăitşi ţesut din pânza cunoaşterii ritualice.Romanul este cronica a unuineam ,nu a unei familii, în care se fixează momentul de paroxismistoric în centru căruia se află autorul, cu orgoliile lui de axis mundi.

Practic personajul principal din această naraţiune romane-scă este egoul scriitorului, medicul chirurg cu experienţa ,cu trăirileşi angoasele sale.În multe privinţe romanul este o naraţiune auto-referenţială, chiar dacă miza e a faptului de viaţă, a epicului. Ro-mancierul , prin personajul său, întrezăreşte o soluţie de evadaredin patologia chirurgicală prin scris.Avem aici cazul autorului care-şi premeditează experienţa, şi bine face, iar resortul e psihanaliticşi, nu întâmplător, naratorul abordează frontal eseuri „de mare pro-funzime spirituală„filtrate prin abordări filozofice şi plonjând cu curajîn metempsihoză, cu scopul, desigur, de a ilumina impulsul ce-ltrage dinspre realitate înspre ficţiune.Componentele romanului luiVirgil Răzeşu nu sunt lipsite de reflecţia teoretică, încorporată no-taţiei,nici de procedeele metaliteraturii şi uneori desfăşurându-sepe două paliere. Destinul naraţiunii atârnă de capriciul povstitoru-lui, textul se construieşte pe măsură ce se naşte, însoţindu-se deautocomentariu precum melcul în cochilie, proza fiind un text înoglindă: imaginea trăirilor realităţii e chiar proza , cu tot ce înse-amnă mecanism al scriiturii:”Am citit destule cărţi scrise de medicişi, nu o dată, m-am gândit la nevoia lor de confesiune, mult mai ma-nifestă decât la alţii. Şi mi-am spus că, foarte probabil, faţă de alţiprofesionişti, medicul se bucură de nişte şanse aparte.El vine încontact cu mulţi oameni.Mereu şi mereu alţii”.

Romanul are fluenţă epică şi coerenţă în ciuda faptului că esteconstruit pe principiul puzzle.Lumea lui Virgil Răzeşu are carnaţie,personajele îşi trăiesc firesc condiţia lor umană.Naraţiunea are apa-renţă de povestire clasică, omogenă, firesc socială şi morală. Înacest context nu pot să nu citez cuvintele lui CC publicate pe ultimacopertă:”Aflat în perioada crepusculară(e vorba de Virgil Ră-zeşu,n.n.) a unei existenţe închinate familiei, profesiei şi statutuluide cetăţean implicat în binele şi progresul cetăţii, ceea ce nu înse-amnă altceva decât dragoste de semeni, autorul le oferă acestora,cu sinceritate deloc prefăcută sau căutată, un mănunchi de istorisirişi fapte de viaţă care l-au trecut prin vămile cele multe ale unei vieţineirosite în zadar.”Din acest punct continui eu; Virgil Răzeşu este unprozator viguros, stăpân pe uneltele sale , făcând din trăiri şi expe-rienţă de viaţă act pur de creaţie epică, relansându-şi proza într-ocompetiţie de anvergură.

„Prin vămile vieţii”de mână cuScriitorul

PPRR OO ZZ AA

În acea zi am fost la pescuit cu Ciment. Numai eu cu el. Ci-ment e un cîine recuperat de lîngă o betonieră, un maidanez dintrecei care ştiu să fie fideli şi recunoscători chiar dacă arată ca dracuşi nu au nici o identitate. Aşadar eu cu el...

Potriviţi erau viemuşii, pentru că era o zi rece şi viermii rezistăbine la temperaturi joase.Îi pui în cîrlig, acolo unde o rîmă ar amo-rţi din prima şi dai de două trei ori şi mai tîrziu, cînd îi iei în palmă,încă mai mişcă. Mare putere au viermii în trupul lor micuţ şi orb!

Am prins trei clenuţi pe care i-am aruncat înapoi în apă aş-teptînd peştele cel mare şi mă tot uitam la mişcarea vioaie şi conti-nuă a viemilor în cutia pe care o ţineam deschisă lîngă cioată.Păreau că dansează la nesfîrşit într-o gură neagră, deschisă ro-tund.... Hm, cum nu se mai satură gura aceea de înfulecat, cum stăea mereu deschisă şi nesătulă...Hm...

Apărută de nicăieri o raţă a rupt în cascade lumina vaduluistîrnind cercuri şi valuri mărunte....După un mic ritual şi-a luat zbo-rul fîlfîind sonor pe deasupra stufului...

Rîul s-a liniştit treptat şi pe apă a început să curgă cuvîntulapă.

După o lungă indiferenţă şi cîteva ţigări stinse în nămolul depe mal, pluta s-a scufundat brusc şi adînc.S-a agăţat unul de vreotrei kile şi m-am străduit să îl scot afară cu pricepere dar nailonul s-a rupt şi l-am văzut cum o ia de-a lungul rîului cu pluta şi toată mon-tura mea. Aşa un sentiment de neputinţă şi zădărnicie....

Pe durata travaliului, sau a drilului - cum spun pescarii vechi- am dat peste cutie şi am răsturnat viermii “Ce uşor e să fii cretin,mi-am spus şi cîte întîmplări te aşteaptă...”

Cu multă migală am adunat dansatorii în cutia lor, prilej să îisimt în podul palmei sau cum încearcă să treacă printre degeteleunite...apoi mi-am strîns sculele şi am pus cutia cu viermi în buzu-nar.

Gîndul la ea era ca o funie care îmi tot trecea peste creier fă-cînd un şanţ adînc.Apoi prezenţa ei ajunsese să îmi fie ca şi cea aunei sticle de ţuică. Era deajuns să i se ia dopul, să deschidă guraşi se declanşa acelaşi miros tare şi greţos, acelaşi discurs găunos,care te atrăgea irepresibil în mrejele lui pentru că lupta cu femeilese termină mereu - ca şi lupta cu diavolul – în pat.. O prezenţă eti-lică şi acaparatoare care îşi folosea mintea în întregime pentru apurta pe cei de lîngă ea ca pe nişte păpuşe pe aţe. Cu cît o preţuiaimai mult cu atît ajungeai de rîsul ei şi ţinta pedepselor draconice. Eaîşi cunoştea această putere şi o folosea de cîte ori putea în numeleiubirii pentru mine care era – de fapt - o altă formă de distracţie cuceilalţi. Eram în punctul acela fragil şi tăios în care nu mai puteamtrăi fără ea şi era insuportabilă viaţa cu ea. Ea rîdea de toate aces-tea şi mergea înainte ca un cuţit în apă.

O ceaţă joasă pălutea pe deasupra rîului. Stuful înalt ascun-dea malurile. Cîte o pasăre mică bătea din aripi lovind frunzele us-cate, stîrnind sunetele toamnei. Simţeam că de aici încolo va fimereu toamnă şi...

Dumnezeu şi Recesiunea îmi aduseseră de curînd în preajmăfoştii prieteni plecaţi prin ţări străine care – îmbrăcaţi în hainele tră-dării – se întorceau ca duşmani. Viaţa mea devenise oarecum maiplină, dacă a umple ceva cu gunoi se chemă plin. Aşadar printre eişi fosta mea iubită care acum revenise în ţară pentru a se căsătoricu un prieten comun care o pîndise şi aici şi acolo pînă i-a obţinutfavorurile. Departe, acolo...fără mine, fără posibilitatea de a-miapăra iubirea....Hm...lumea... oamenii...peştii...viermii...

Mergînd pe drumeagul care însoţea malul am fost ajuns dinurmă de o căruţă şi am fost nevoit să intru în stuf ca să îi fac loc.Cînd a ajuns în dreptul meu căruţaşul a oprit cu un „Hoooo...!!!”sonor calul şi a întors spre mine o faţă îmbătrînită, nerasă, cu ochiiacoperiţi de umbra borului rotund al pălăriei „– Nu ştii la ce oră treceastăzi moartea prin oraş?” m-a întrebat cu o voce răguşită. Nici nuam apucat bine să ridic din umeri, mirat şi contrariat de aşa între-bare că el a pornit mai departe pierzîndu-se după curbă, sub ră-chiţile boltite. Ciment a fugit o vreme după el apoi s-a întors la mineca pentru a-mi spune că nu era nu ştiu ce de capul lui...

Am ajuns în drumul mare şi după ce am aşteptat o vreme amoprit o maşină de ocazie şi am luat-o spre casă. Pe Ciment l-amlăsat în curtea Fabricii de Paine de la marginea oraşului pentru căîn seara aceea aveam treabă. Fosta mea iubită se mărita şi m-a in-vitat şi pe mine să îi fiu alături. Mi-am zis că o să mă duc....

La început am trăit într-un glob de aur. Taina sporea iubirea şigesturile noastre nu mai continuau spre ceilalţi ca şi cele din icoane.Avea geniul prezenţei. Siumpla ei prezenţă inducea magia şi trans-forma derizoriul în detaliu semnificativ. Pe atunci ăi spuneamRegina Păpădiilor, a celor fragede şi amare, primele flori ale

primăverii...Apoi ea, cu ajutorul priete-

nilor a transformat globul de aurîntr-un balon de săpun. S-au re-flectat cu toţii în el pînă cînd l-auspart...şi în locul rămas au înce-put să danseze cîţiva, apoi maimulţi, apoi tot mai mulţi...Nevoiade altceva, curiozitatea de acăuta după ce ai găsit, atingerile,privirile, ieşirile, lumea multă, di-versă....Diversitatea! Pînă laurmă unul singur...Altul....

Erau toţi acolo îmbrăcaţiscorţos, ca nişte copii care sejoacă de-a oamenii mari şiea...ea.... albă, albă ca zăpadade pe buzele cămilelor ce stră-bat întinsele deşerturi...Ea stră-lucea în mijlocul lor împărţind o faţă luminoasă care se spărgea încioburi holografice.

În curtea restaurantului, pe terasa din faţa intrării era se răs-pîndea imaginea ei spartă într-o sută de invitaţi.

Prins de solemnitatea şi falsul adunării am simţit nevoia săîmi aranjez gulerul şi mi-am dus mîna la gît ca să îmi dau seama cănu aveam pe mine decît acelaşi tricou kaki cu care am fost la peşti.M-am calmat şi. mi-am zis că este încă prea devreme să intru prin-tre ei ca să îmi prezint omagiile aşa că m-am îndreptat spre un bardin apropiere.

Într-o vreme am avut cu ea un proiect – trăiam pe atunci înglobul de aur: să intrăm în fiecare bar, să mergem pe fiecare terasădin oraş şi să ne sărutăm în public, să împrăştiem lumina noastrăprintre mesenii oropsiţi. Am fost şi La Pescarul, barul spre care măîndreptam şi acolo nimeni nu ne-a băgat în seamă. Pescarii sînt unfel de oameni....

Am tras cîteva beri, am ascultat ceva poveşti despre ce şiunde trage, cu ce se dă la morunaş şi cu ce se prinde în acea săp-tămînă somnul şi ştiuca, am schimbat ceva păreri cu oameni pecare nu părea că îi interesează altceva decît ceea ce se întîmplă lamaximum zece paşi şi cînd am crezut eu că e vremea dansului m-am ridicat ca să fac o sută de paşi. Ultimul lucru pe care vroiam săîl fac cu ea era să dansez...Aşa mi s-a părut mie că...

Avea geniul muzicii. Minţile îi stăteau la un loc cît stă un sunetîn ureche sau cel mult cît stă o melodie în minte. Îmi plăcea că eraca apa. Mai rece la munte, mai caldă la mare, risipită în cascadelerîsului, întinsă leneş în clipele meditaţiei, oglindind cerul în secun-dele de fericire, sucită în meandre la greu şi rupînd malurile lafurie...Oare de ce nu i-a fost deajuns iubirea mea? Cine să afle aşaceva?! Pe cine să intereseze aşa ceva?! Ce e mai de preţ decît...?Hm...Unde se opreşte o apă?

Am dansat cu ea învelit în faldurile rochiei albe în care măadînceam ca în spuma unui val ce mă trăgea tot mai aproape, totmai aproape...Legănarea armonioasă, atingerile cunoscute, capulplecat într-o parte, privirea caldă, dragă...Mătasea foşnea aseme-nea frunzelor tomnatice şi voalurile se unduiau diafan, diademelefulgerau în aşchii de lumină... Dantelele şi parfumul mă cufundau înuitare şi iertare şi vîrtejul mă absorbea treptat făcîndu-mă să îmipotrivesc paşii tot mai aproape de ai ei astfel încît la un moment datam simţit cum şoldul meu îi atinge ei mijlocul şi în căldura creatăacolo am văzut dintr-o dată pornind forfota viermilor pe care îi uita-sem în cutia din buzunar.

Gura neagră se deschisese şi viermii urcau harnici pe mîinilenoastre şi sclipeau împreună cu bijuteriile ei, îi umpleau părul şi îimîncau rujul de pe buze, îi intrau in nări şi îi brăzdau fruntea...Secăţărau pe colierul de la gît, urcau cu strădanii pe clavicule, îi brăz-dau umerii goi, dădeau viaţă cerceilor care mişcau energic, des-criau şuviţe tremurătoare pe părul savant coafat, se întreceau săacopere diadema de pe frunte....

Ca nişte soldaţi imbatabili cucereau imaginea miresei şi cîndi-am văzut sclipindu-i în ochi, am ştiut..., am ştiut..., am ştiut că eusînt Pescarul.

Am întrerupt dansul, am părăsit încăperea şi m-am adîncit înnoapte hotărît să mă întorc la locul în care am pescuit în acea di-mineaţă.

Mi-am luat bicicleta şi am facut zece kilometri fără să atingpămîntul. Zburam urmat de Ciment pe care l-am luat de martor şi to-varăş.

Ajuns la rîu, încă gîfîind, am aruncat viermii şi am auzit ropo-tul ca de ploaie al apei la căderea lor împrăştiată.

Ultimul lucru pe care l-am simţit în acea zi - poate şi primul -a fost cum întunericul se loveşte de întuneric în locul în care a scă-pat peştele cel mare.

Alexandru Uiuiu

DANSÎND CU VIERMII

PP RR OO ZZ AA

Sâmbătă, 19 septembrie a.c., Juriul Festivalului-ConcursNaţional de Poezie „Avangarda XXII", alcătuit din Dan Cristea -preşedinte (Bucureşti), Mihai Cimpoi (Chişinău), George Vul-turescu (Satu Mare), Nicolae Dabija (Chişinău), Mircea A. Dia-conu (Suceava), Gheorghe Glodeanu (Baia Mare) şi VictorMunteanu (Bacău) a acordat următoarele premii:

I. Pentru poeţii care nu au debutat editorial şi care nu audepăşit vârsta de 35 de ani:

- Premiul I, Premiul Uniunii Scriitorilor din România - FilialaBacău şi Premiul Revistei „Poesis” Cornel Paiu - Roman, judeţulNeamţ

- Premiul II şi Premiul Revistei „Oglionda literară”: TatianaDumbrava - Niciporeni, Republica Moldova

- Premiul III şi Premiul Revistei „Citadela”: Ana Jitaru, Chişi-nău

II. Pentru poeţii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de55 de ani:

III. Premiul Premiul Uniunii Scriitorilor din România - FilialaBacău pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2008: IoanRadu Văcărescu, Muzeul figurilor de umbră, Editura „Vinea”, Bu-cureşti, 2008

IV. Pentru cea mai bună antologie de poezie a anulu 2008:Visteriile Cetăţii, 19 poeţi sibieni. Realizatori: Liliana Ursu

şi Ioan Radu Văcărescu, Editura „Institutul Cultural Român”, Bu-cureşti, 2008

III. Pentru cea mai bună revistă literară şi de cultură a an-ului 2008: Revista „ARGEŞ” - Piteşti, redactor-şef: Dumitru Au-gustin Doman

IV. Premiul OPERA OMNIA: ILEANA MĂLĂNCIOIU

La festivitatea de premiere – care a avut loc la statuia lui VasileAlecsandri din Centru Bacăului -, au participat, printre scriitoriibăcăuani, Corneliu Antoniu - director al revistei „Antares“, Galaţi,Nicolae Băciuţ - director al Direcţiei de Cultură Tg. Mureş, redactor-şef al revistei „Vatra veche“, Leo Butnaru - Chişinău, Ion Cozmei -Suceava, Mircea A. Diaconu - Suceava, Virgil Diaconu - directoral revistei „Cafeneaua literară“, Piteşti, Alexandru Dobrescu - Iaşi,Florea Firan - director al revistei „Scrisul Românesc“, Craiova, Sil-viu Guga - Sibiu, Carolina Ilica - director al Editurii InternaţionaleOrient-Occident, Bucureşti, Dumitru M. Ion – Curtea de Argeş, Ghe-orghe Izbăşescu - Oneşti, Emilian Marcu - Iaşi, Ileana Mălăncioiu- Bucureşti, Sorina Munteanu - Editura „Doxologia” - Iaşi, Gheo-rghe Neagu - director al revistei „Oglinda literară“, Focşani, Arcadie

Erau albastre toate amintirile mele, toatediminetile in care ma trezeaisi-mi spuneai ca am parul precum serpii,cafeaua se albastrise inveranda veche si doar ierburile uscate maiaminteau de noiFusesem acolo, cu genunchii albastristransi langa tineAsteptam sa se faca noapte ca sa fim dinnouMai albastri decat toate cerurile de deasu-pra noastraNu mai era nimic din mine, dezvelind alttrup in aceleasi asternuturi, care odata imicumintisera toate lacrimile si toate intreba-rileacum stii, loredana, stii tot adevarul,Nu mai era nimic din noi, aerul se facuse al-bastru, noaptea la felSi degeaba e noapte, loredana, degeaba ealbastru,Ti-ai trait ultimul joc, ti-ai dat tot sufletul al-bastrului,

Fara inocente, fara lacrimi, hai razi, prefa-te, la asta te pricepi cel mai bine, Rochia albastra, stii, rochia aceea pe careimi spuneai ca o voi purta o data, nu mai e,terfelita precum sufletul meu, zace stin-ghera la picioarele patului, nici macar nu te-ai uitat la mine, uite-asa, ai intors spatele ,la naiba cu atat albastru, cu pietre si scoiciciobite de vremuri, cu focuri vii si prapastiain care dormeam amandoi nu existaNu exista arbori pe care el ti-a intins trupul,nu exista frunze fosnind printre gemetelevoastre, Inventii pe care mintea le sarbatorea la fie-care 9 aprilir, la te-iubescul lui septembrie, Da te, iubesc, loredana mea, Cu tine nu stiu ce-am trait, a mai ramasfrunza aceea mica, prinsa de pielea albas-tra, pe care o mangaiai pentru ca era a taDa, pentru ca esti femeie si eu te-am facutasa, Ce frumoasa esti loredana, cuvintele min-teau, de’aia te iubesc, pentru ca ai parul

precum serpii, pentru ca toata lumea e al-bastra, dar azi albastrul nu se mai poartaLa naiba cu toate odaile albastre, pline devechituri, nu esti femeie deloc, nici macaratat nu ai putut fi, n-ai dat nimic, degeaba teprefaciCa ai dat tot si acum esti goala

Cuvintele se fac albastre si mici ca si tine,nesemnificative ca si tine, Tarfa murdara, azi iti dai sarutul altuia, si cedaca nu e el si ce daca nu poarta numelelui, hai gata , lasa dracului toate riturile deimperechere, nu exista absolutisme in dra-goste, doar trupuri amagindu-si trecerea ,hai de ce nu mai dai, loveste, opreste-te,azi nu mai ai nici o culoare, in schimb eusunt a dracului de-albastra, dar albastrul nuse mai vede nicaieriPentru ca imi plac vechiturile, de’aia te maipastrez in sufletul meu, de’aia mai am su-flet si de’aia rochia albastra zace nepurtatalanga mine.

Opaiţ - preşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească „MihaiEminescu“, Cernăuţi, Cornel Paiu, director al revistei „Clepsidra“,Roman, Ioan Pintea – redactor-şef al revistei „Mişcarea Literară” -Bistriţa, Viorica Răduţă - redactor al revistei „Axioma“, Ploieşti,Daniel Săuca - redactor-şef al revistei „Caiete Silvane“, Sălaj, VasileSpiridon - P. Neamţ, Carmen Raluca Şerban - redactor al revistei„Tomis“, Constanţa, Valeria Manta Tăicuţu - redactor-şef al revistei„Spaţii culturale“, Râmnicu Sărat, Vasile Tărâţeanu - preşedinteleSocietăţii de binefacre „Casa Limbii Române“, Cernăuţi, LilianaUrsu - Radio Cultural Bucureşti, Sterian Vicol - redactor-şef al re-vistei „Porto Franco“, George Vulturescu - director al Direcţiei deCultură Satu Mare şi al revistei „Poesis“.

Premiile anuale pentru Literatură, Artă şi Ştiinţă aleFundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov“

Tot cu acest prilej au fost decernate premiile anuale ale Fun-daţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov“. Juriul, alcătuit dinVictor Munteanu - preşedinte, Doru Kalmuski, Daniel Nicolescu,Vasile-Crăiţă Mândră şi Mircea Muntean, a acordat următoareledistincţii:

PoeziePremiul de Excelenţă pentru cea mai bună carte de poezie a

anului 2008: Tăcerea de clopot, de Ioan Petru-Vziteu, Editura Fun-daţiei Culturale Cancicov, Bacău, 2009

ProzăPremiul de Excelenţă pentru cea mai bună carte de proză a

anului 2008: Străluciri diamantine în Israel, Ed. Didactică şi Pe-dagogică, Bucureşti, 2008

TraduceriPremiul de Excelenţă pentru cartea cea mai bună traducere

de poezie a anului 2008: antologia 33 de poeţi greci contempo-rani, traducere, selecţie şi note de Sorina Munteanu, Editura Fun-daţiei Culturale Cancicov, Bacău, 2008

Artă plasticăPremiul de Excelenţă pentru cel mai bun plastician al anului

2008:Ioan Lăzureanu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Ro-mânia - Filiala Bacău

Ştiinţă:Premiul de Excelenţă pentru cea mai bună carte de ştiinţă a

anului 2008: Contabilitate aprofundată. Concepte, modele, stu-dii de caz, Ed. „Alma Mater“, Bacău, 2008

Preşedinte, Victor Munteanu

Albastru Bălănoiu Loredana Georgiana

Premiile Festivalului-Concurs Internaţional de Poezie „Avangarda XXII“ediţia a IX -a Bacău, 18 - 19 septembrie 2009

„Gheara care moarechircită în cuvintele mele; /elocinţa şi un fel de curajcroncănitor. / Spun: Orbii cuorbii / Chiar dacă singurăta-tea va fi un scrâşnet / pelimbă şi pe inimă un jurământfără putere / Sângele tău ale-argă într-un trup / întins încâmpie la venirea iernii / întu-nericul te cunoaşte pe înde-lete – organ cu organ - / orbiide la masaj doar mâinilezvâcnind / ca doi ogari înlanţ”. (Leul în iarnă – p. 39).

Ioan Morar este un poet de tip ornamental, stilizândîn manieră vizionară. Simbolurile clare sau obscure sunt sim-ple podoabe menite să impresioneze.

„Să duci iluminarea până la capăt / imaginea pro-priului trup în bătaia razelor Roentgen / cu perdeaua desânge trasă brusc la o parte / parcă fâlfâind / parcă ascun-zând / slove strălucitoare / inima e o pată pe care n-o poţi citi/ în treizeci de ani/ spun medicii / nici o fărâmă nu mai e ceade la naştere / nici o fărâmă / şi vezi ca pe un ecran luminos/ o întâmplare măruntă / celulele vii le mănâncă pe cele mo-arte / viaţa mea se hrăneşte cu moartea mea”. ( O ploaie decalciu – p. 22)

Tabloul meditativ –reflexiv şi intimist se preface în re-prezentarea unei misterioase iniţieri, peste faptul banal poe-tul trudindu-se să aşeze un strat subţire de fabulos.

„Tot mai mică se face flacăra la care scriu, / tot maimari: vârsta, primejdiile, gustul de pământ de la mine dingură / Nu mă mai pot descrie. / Învinge sarea, învinge iederacare abia / dacă într-o mie de ani va putea dărâma o casă./ Odaia în care stau singur acum, / cu auzul încordat până lasânge încercând să mă încânt / de vuietul cu care celulelemele alcătuiesc trupul meu”. (Învinge sarea – p. 50)

Aspectul uneori surd al versurilor este efectul poeti-zării excesive, nelipsindu-i inventivitatea lingvistică necesarătransferării realului într-un registru miraculos.

„Ne întoarcem la vetrele stinse / peste care au dor-mit leii şi întunericul / Ne vom vedea mai târziu / două flăcăricare se devorează / O gheară / atât am înţeles din vedenie /Un ou luminos din care a ieşit o singură gheară. / Stăm peţărm şi mâna mea îţi trece prin păr / ca un şarpe de aur prinîntunecate religii”. (Şovăiala – p. 61).

Poetul Ioan Morar este un vizionar care primeştesenzaţii pe cât de tulburi, pe atât de copleşitoare într-o de-plină inocenţă de spirit şi patetică, reuşind în cuvinte suge-stive să creeze o lume.

„Acum scriu cu febrilitate / (mă descriu, te mângâi –alcătuim un ecosistem) / Stau într-o cameră albă şi ascult unbâzâit care se apropie / Iată o senzaţie care va eşua în pa-nică”. (Călăuză oarbă – p. 29).

FFUU LLGGUU RR AA ŢŢ II II

Clipe de linişte, de înălţare,pastel de-nchinare într-o zi detoamnă, când încă mai întârziedupă bunul lor plac razele desoare.

Cu amintirile de chihlim-bar,mi-aş dori să vieţuiescascunsă într-un ierbar de celo-fan cu vorbe nins. Şi, cufun-dată în cuvinte nemăsurate,şoptite arar din departe, cuobrajii brumaţi de melancolie,m-aş lăsa cernută de vreme infrunzarul cu gene târzii, prin-tre poeme, mi-as umple poalacu paşnicele gutui, puful auriu,strop de colibri.

Toamna de jar, ademeneşte-mă cu fluturi tomnateci, zideşte-mă in lutul cărămiziu, pe pragul apusului sculptează-mi trupulprintre vitralii fosforescente, în fumul frunzişului tors din tihnata.

Ce n-aş da să adorm în balconul zorilor să mă soarba rouaiar în castele de ceaţă, risipită peste ape, aş ascunde în inimatoamnei icoanele, semne ale îndumnezeirii să poarte lumina, sămă izvorască iar şi iar.

Când uneori, plouă, sub paşi, vecine cu ploaia, crucificate rân-duri murmură silabe lovite de fluturi, târzii negurile lăcrimeazăuitate, lunecă sfioşi îngerii în cuvinte.

Doamne, aş vrea să-ţi cuprind gândul când lacrima Ta îmimângâie toamna.Pe cer norii plutesc pe covoare cenuşii, firul deiarba, temător că va îmbătrâni peste noapte, mă poartă cu gân-dul aievea să ţes cu arcuşul pe o vioară mâhnirea de-o toamnă.Doar când plouă, repictez în cuvinte odiseea timpului, evantaiulploii mă înconjoară cu şoapte nemăsurate. Norii, delfini visătorise topesc în rugăciunile mele din zori. Picură amintirile scăl-date în ploi, departea toamnă îşi ţese firul cu cai de aramă,atâta linişte-i în jur, sub abajur de catifea.

Neobosite, doar cuvintele nerostite mă poartă pe meridia-nele toamnelor de odinioară.

Oare-n ce seară am să mă-ntorc la toamna mea? Tot maiaştept să se înalţe în zori păsări de humă şi ceară, să ascultiarba cum stă să piară sub coasa ultimei brume iar şi iară,într-o piramidă de toamnă ovală.

Frunze de mesteceni ţipă deochiate, le simt, le aud cum setânguie, toamnă tu, desigur, tu le ştii pe toate, împleteşti covoare,le aşezi în ramă, toamnă cu glas de aramă, ademeneşte-mă subbolta amintirilor, cu paşi tăcuţi, poposiţi în mansarde târzii săascult frunzele cu suflet uscat cum se leapădă de nemărgi-nire, cum singurătatea poposeşte cuminte în crizantemele cugust de toamnă.

Ceaţa cu umerii noduroşi coboară în cuvintele înnourate.Înfăşurată în toamna verticală, cu miros de scorţişoară, cu gustde gutuie bătrână, în plete rotunde mă las să-mi crească dinaripi batalioane de frunze cu urechi de argint cenuşiu. Doarvântul dezbrăcat de cuvinte, mai freamătă liniştea în silabeamintind iarna ce vine,ea zbuciumă norii, brazii visează în li-bertate. Ce toamnă coboară, Doamne în cetate!

Muguri de ceată îşi picură ochii dorinţei în altar. Tu, Doamne,culegi razele şi le trimiţi în dar sufletului meu rătăcitor ascunsîntr-o scorbură de octombrie.

Toamnă, poemul dorului de inimi ruginii, binecuvântează-mă,Doamne, în această zi de zidire a cuvântului în simfonia toam-nei.

Şi acum haideţi să ascultăm paşii nopţii din timpuri uitate,să răsfoim şoaptele pană spre ziuă, să depănăm murmurul doritde viori, să fugim în pădure, să topim împreună lacrima dinochii de piatră, să luminăm gând cu gând nemurind împreună întoamna de jar.

Toamnă de jar Ioan Morar: Fumul şi spada,Editura Cartea Românească, Bucureşti

Eleonora Stamate Victor Sterom

POEZIA

ELENAARMENESCU

ADRIANMUNTEANU MARIUS SÂRBU

Altarul cugetului

Linişte!Te invit în TăcereÎn Altarul cugetului …

Linişte!Acesta este un loc mirac-ulosÎn care numai gândul gânduluipătrundeSub formă de vibraţii, de unde

Aici lumina picură din îngeriPlămădeşte năzuireaÎndrăzneţ stârneşte simţireaŞi îmbracă învăluitor regalVorbirea!

Aici un fluviu de întrebăriTaie împăduritul întunericLuminând statuile înfloritePe umerii cărora privighetorileEterice, poveri imponderaleEmit Esenţele.

Emit sunetele de lumină,seminţele cuvintelor viitoarepromiţătoare arzătoare formulări verbaleAdunatedin amintiri ancestrale

Aici e focul raţiunii unde dorulDescompune şi recompune Adevărul

Linişte! Aici este locul sacru, idealUnde petrece dezlănţuită, torenţialIluzia .

Linişte!Te invit cu dragoste, cu veselieSă descoperi adevărata trezie,Regăsire, înviereîn Tăcere!

Paradisul nu este pierdut!

Paradisul este în noi, în mintea noastrăTrebuie doar să aştepţiCa valurile unei mări de iubireSă-ţi îndepărteze molozul, zguraAstupăturaSă redevină calePe careSă curgă simplitatea, neprefăcăturaSă poţi sta tu,Femeie sau bărbat În faţa darului primitDestăinuitCu permisiunea de-a accede TaineleÎnceputuluiIn ritmul tumultuluiAl patimiiDespătimiteA căutărilor finiteAl rostogolirii pe pajiştea cerbilorA ciutelor, Sub mângâierea ierburilorTotul şi toate în plină luminăSă se poată vedeaSinceritatea, fidelitateaFrumuseţea-i deplinăVăzută cu ochiul nevăzutCum fost-a plămădită la început.

Noi, fi-vom binecuvântaţiNeatinşi de timp, curaţiStrăluminaţiDe soarele interior, de lumina ce vineTotdeaunaDoamne, din Tării, de la Tine!

Crochiu

La 4 aprilie 2009 am dureriteribile de cap de coloanăla picioare la inimă la plă-mânice mai totul mă doaredar mulţumesc lui Dumnezeudin suflet că încă mă mai ţineîn viaţă că mă mai îngăduie.

Plânge în ochii mei mamaci eu te rog nu mă părăsite iubesc mamă dragă cumdoar Dumnezeu ne iubeşteşi pe noi săracii ca umbrelene ducem încet din aceastălume pe care atât de multam iubit-oci eu te iubesc dragă mamăaşa să ştii.

Limpezeşte Doamne ceruriledă o altă orânduire luminiifă orbii să vadăfă surzii să audăfă muţii să vorbeascăfă infirmii să fie ca noifă morţii să înviefă o minune pentru noi toţi.

Cu chiu cu vai am scris un poemdintr-un vers dar mă bucurcă l-am uitat.

În har simplitatea desenează culoareaşi totului totmirareabucuriauitarea.

La limită murim la limită ne naştemla limită trăimla limită rostirile.

Săraca mama

Ce de gânduri mă însufleţescpentru a rosti limpede mulţumescşi chiar dacă în biserica plină cu fluturia tuturor ar fi cineva eu cu privireatot pe Dumnezeu îl caut chiar şi lacri-milechiar şi surâsul totul.

AMOR, SUFLETUL PERECHE

Amor îi semăna pomenitei Venus,nu pocitului, scăpatului din leagăn tată,plătit cu darul picturii şi-n cunoscute meşteşuguri,nu-i adevărat, mama celui născut nelegitim,n-a fost geloasă pe sărutărilefătuluic-am zvăpăiat,chiar îşi dorea o noră frumoasă,prea multe îndoieli,destule pentru toţi zeii , neîncrederi,ce frumoasă pereche-i Dorişoara, Doamne ochii ei îmbietori .Ea plângea, unde-i dragostea în-treagă? dovezi fără capăt că-i iubită,altele noi, să le dea Amor.Venus nu mai avea grai, atunci când clipa va decide,vor vedea sătenii, la voi orăşenii,craii din cele patru zări,minunea,îl învăţ eu pe Amor jocul de a nu şti ce-i vina , chiar suferind în taină,legate întâlniri cu Mnemosina,Dorişoara începe o clipă să-l priveascăcu drag,de ieri nu-i iartă trădarea,ce-i povestire, ştie doar ea ?azi Amor şi sufletul pereche ştiu ce-i fierbintele sărut, legendanu lasă timp jocului stupid. Pentru pilda noastră, au trăit în lume îndrăgostiţi frumoşi,E sigur că Amor a fost şi el un prinţ,era mult prea frumos,mai frumos decât toţi,au trăit mulţi alţii pe lângă ei

NIMICUL CEL MAREPESTE PLATITUDINI

E numită oboseala inspirata artă, noul un fulger în senin,scuzat că nu obligă, spune cât de mic este nimicul,poate e nevoie de o corabie în derivă, au vedenii cuvinte, pensule, culori,o ştirbită daltă virgină ograda, opintitanouă măsură universală,mare piticul primit cu respect de faună banală,se amână degustarea până înserează. E goana după nimeni nu ştie de ce înverzeşte,neînsemnatul nu aude, nu vede, nu înfloreşte,gratuită minune . Ne mai apără mirosul, aţi ghicit,aşa e odorează,e treaz nu poate nesocoti, clădeşte când descompune,aglomerează metaforele nimănui,nu şi le aminteşte autorul, cum să fie ale lui,da,să cucerească lumea bluful,e ruşine, cerem îndurare,nu-i limbă străină corabia confuză, e universul mic mai urât decât nimicul,mâine unde să te uiţi ?,banalul,scârbosul demult a fost în formă nouă, e pus şi azi să ceară încântare,l-ai lăsat mai mare peste platitudini.

BBLLOO GGĂĂ RR EE AA LL ĂĂ

Onorate Domnule Ofiţer!Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în

urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul ConuIancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit evenimentpentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cava-lerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii,Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri,care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul.Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trădanicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândulmeu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preo-teanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adre-sez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, DoamneiMăriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros săo fi cunoscut.

Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, lacare, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat ho-tărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care necinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finităde şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centi-metri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere,ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au ori-ginea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Greciaşi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cumle spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici,în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustulmesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cutacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.

Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimeaşi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bineşi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga cevaseu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua înnici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decâtsă strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.

Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care sescade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.

Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şicondimente după cum urmează:

8 grame de piper proaspăt pisat mărunt12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt4 grame de enibahar pisat mărunt2 grame de coriandru pisat mărunt2 grame de chimion turcesc pisat mărunt1 gram de anis stelat pisat mărunt8 grame de bicarbonat de sodiu1 linguriţă de zeamă de lămâie1 lingură de untdelemn

1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iuteLa cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru

fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mi-rodeniile pomenite.

Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas,adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cuzeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelaltecondimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţincâte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte,după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se maifrământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă deoase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras ojumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, seadaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ deun sfert de ceas. Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ detrei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate ameste-cul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri saucând s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un degetmare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemnpe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Seprăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când încând cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur.Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este pră-jit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, saucea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce suculcare conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc preamic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şidevin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de fran-zelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după prefe-rinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititeisavuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.

Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegimai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă eco-nomie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, calori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne devacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. Ogreşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales lausturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă agustului atât de specific al mititeilor.

Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pecare ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dez-vălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul laCaru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi,dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, aanisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeiiDoamnei Măriuţa vor fi inegalabili!

Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul dinmanevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a sa-vura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!

Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmiteumile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită go-spodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să vă ajute!

Cules de Gheorghe Suchoverschi

Carte de bucate:Mititei - Carul cu Bere

Ianoş Ţurcanu: Omulmării

Iulian Nuţă: Pahar cu apă îndeşert, Ed. Perpessicius

Iulian Filip: Păjuriţă pa-jură

Florian Silişteanu: Pă-mânt nicăieri

Stella Dobrogeanu-Per-dix: Piramida secolului

AADDDDEENNDDAA

Ştii senzaţia aia pe careo ai atunci când îţi izbeşti cotulde un obiect şi un curent îţistrăpunge mâna? Ei, senzaţiaaia, multiplicată de 777 de ori,am avut-o eu când am văzut-o pe ea. Când mi-am izbit pri-virea de ochii ei mari şi verziam simţit că 20.000 de volţitreceau prin mine carboni-zându-mi sufletul. Ochii ei,două gloanţe de calibru 9 mmspărgându-mi fruntea. Ah! Şizâmbetul ei! Zâmbetul ei eraca un bisturiu care-mi crestainima . Sună siropos, dar, înacel moment, ea era definiţiafrumuseţii. Atunci am si-mţit......” Ai simţit pe naiba”! şiaruncă brutal cartea în perete.”Frumuseţea?!? O prostie ridicată în slăvi de toţi poeţii amărâţi şide toţi pictorii de 2 bani! Da! Urăsc frumosul!” spuse, iar în clipa ur-mătoare ieşi din casă.

Ura, într-adevăr frumosul, tot ce era frumos, sentimente,idei, creaţii. Iubea în schimb toate lucrurile urâte şi toate lucrurileconsiderate a fi urâte. Îmbrăţişa ideea de urât cum îmbrăţişeazămucegaiul o pară stricată.

Casa în care locuia era, astfel, aranjată potrivit crezurilor pecare le avea. Se putea observa asta încă de la intrare. În stângauşii, cele două vaze erau ticsite de flori ofilite încă înainte de a ficulese, iar pereţii erau „decoraţi” cu tot soiul de tablouri hâde.

Fiecare obiect din cameră suferea în linişte, asta atât timp cîtT.B. era acolo. Îşi ţineau respiraţia până când pleca şi atunci ca-mera răbufnea de plânsete şi oftaturi, într-o simfonie a durerii.Casa lui era temniţa lor. De pe mormanul de cărţi aruncate într-un colţ, Golgota ei, domnişoara Pogany, cu un ochi lăcrimând ru-meguş, vedea tot. O vedea pe Venus din Milo dată cu ruj şi cucapul spart cum ţinea cu cârligele înfipte-n umeri hainele lui T.B.,îl vedea pe Sisif încordându-şi copertile ca să susţină de sub unpicior masa din centrul camerei, vedea florile leproase din vazecum plângeau.

Spre seară T.B. se întoarse acasă. Aruncă sacoul şi cravatape unul din cârligele lui Venus şi trânti servieta pe jos, deschizând-o, apoi se aruncă şi el in fotoliu. Oftă prelung şi-şi cuprinse capulîn mâini. Era febril, transpira, camera se învârtea cu el. Închiseochii şi adormi. Reuşise să aţipească vreo două ceasuri (sau, celpuţin, aşa credea) şi, cu toate acestea, se trezi mai obosit decâtînainte. Hainele îi erau descheiate, sfâşiate pe alocuri, iar unul dinbraţe îi era zgâriat şi sângera. Nu părea însă uimit , ci mai degrabăobişnuit cu situaţia . Se ridică şi începu a bâjbâi prin încăpere.

Domişoara Pogany îl vedea pregătindu-se pentru o nouădoză. T.B. adună conştiincios câte ceva din cameră şi în scurt timpmasa era plină de tot felul de lucruri. Cu capul domnişoarei Po-gany strivea coşmaruri şi ură în mojar. Turnă din belşug zgârce-nie. Dintr-o scrumieră luă câteva lacrimi pietrificate şi le aruncă încompoziţie. Adaugă mucegai din pagini de Arghezi şi flori uscatedin Baudelaire. Vrăjitoarele lui Macbeth săriră dintre cuvinte şiscuipară satisfăcute în amestecul din mojar , iar Saturn şi Medeeaîşi regurgitară copiii spre a lega compoziţia. Îşi turnă cocktail-ul înpahar şi îl ridică închinând în cinstea urâtului. „Nu eu strivesc co-rola de minuni a lumii, ea mă striveşte pe mine!” Bău tot dintr-o sin-gură înghiţitură şi împrăştie apoi lucrurile de pe masă. Îşi aruncădin nou corpul pe fotoliu, unde adormi.

Ajunsă în servietă, domnişoara Pogany îşi odihni ochii pe oscrisoare şifonată. Într-un colţ, cu litere mici, era scris „ŞcoalaNaţională de Arte Frumoase. Secţia de Estetică. Domnului profe-sor Theodor Brauner”.

Începu să plângă, să ţipe, iar strigătele ei îl treziră pe T.B. .O mână îl bătea pe un umăr. „Dom’ profesor, mă auziţi? Vă simţiţibine dom’profesor?” Se trezi la catedra din amfiteatrul II 8 încon-jurat de vreo 10 studenţi, alţii 30 din spatele băncilor holbându-sela el. „Ne-aţi speriat rău dom’ profesor, să leşinaţi aşa ...în faţanoastră?!? Irina vroia să sune la ambulanţă!.”

Trezit dintr-un coşmar, Theodor era totuşi mulţumit că nufusese decât un vis. „Hm, ce ciudat” gândi. Reflecă nedumerit lavis, dar cum privirile celor din jur erau încă aţintite asupra-i, în-cercă să-şi liniştească studenţii. „Sunt bine acum, mulţumesc. Pu-teţi să vă întoarceţi în bănci. A fost doar...nici nu ştiu ce a fost, nucontează, mi-am revenit. Continuăm seminarul, să iau doar o în-ghiţitură de apă.” Îşi deschise servieta şi încremeni . Din interior,Domnişoara Pogany îl fixa cu privirea.

Una dintre comisiile care lucrează in serviciul preşedinteluiTraian Băsescu a propus, in cursul acestei săptămani, legalizareaprostituţiei in Romania. Acest lucru ar duce, in opinia consilierilor,la un control mai bun asupra bolilor cu transmitere sexuală. O legea prostituţiei nu ar fi o noutate la noi. Iată câteva date despre evo-luţia “celei mai vechi meserii” pe teritoriul ţării noastre.

Moldova, 1472. Prima menţiune de-spre prostituţie pe teritoriul actualei Româniiapare în vremea lui Ştefan cel Mare şi se re-feră la încercarea domnitorului de a stopa tra-ficul de carne vie. Reţele de proxeneţi racolaufetele din Moldova şi le duceau să se prosti-tueze la turci, la Constantinopole, actualulIstanbul.

Timişoara, 1751. Împărăteasa MariaTereza a Austriei a ordonat să fie adunateprostituatele din imperiu şi să fie duse înBanat pentru “a-l popula”. De frica bolilor ve-nerice apar aici primele norme de igienă se-

xuală şi vizite periodice la medic, obligatorii. Cu toate acestea, izbucnescepidemii de sifilis în Caraş-Severin, Arad şi Timişoara.

Bucureşti, 1898. Apare prima lege a prostituţiei. Printre altele, eaprevede obligativitatea primarului de a ţine evidenţa tuturor femeiloruşoare din oraş într-un registru special. Un alt punct spunea că bordelu-rile nu pot fi conduse decât de femei. Prostituatele erau obligate să aibăo condică proprie, ca un fel de carte de muncă. Taxa consiliului comunalpentru această meserie era de 16 lei pe lună pentru prostituatele pe contpropriu şi 8 lei pe lună pentru prostituatele din bordeluri.

În anul 1927, România avea12.431 dame de consumaţie.

În 1921, legea contribuţiilor directespune că femeile uşoare trebuie să plă-tească 10% din venit. Într-un documentdin 1927 se arată că în România practi-cau prostituţia 12.431 femei: 9.610 ro-mânce, 8 italience, 17 franţuzoaice, 18grecoaice, 61 de rusoaice, 25 de turco-aice, 1.404 unguroaice, 170 de poloneze,171 de cehoaice şi 947 de alte naţionali-tăţi.

În 1936, prostituţia e scoasă înafara legii, la presiunea celorlalte state eu-ropene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor.

Mai multe informaţii despre istoria prostituţiei găsiţi în lucrările “Pro-stituţia între cuceritori şi plătitori”, de Adrian Majuru şi ”Problematica pro-stituţiei în România interbelică”, de Dragoş Carciga.

Clienţii fideli îşi făceau abonament

Ideea de a le oferi abonamente clienţilorfideli nu e o una modernă, cum am putea crede,ci una veche de zeci de ani. Stă mărturie unabonament făcut la o casă de toleranţă înaintede cel de-al doilea război mondial. Pe acesta etrecută suma plătită de client, numele prostitua-tei la care acesta avea intrare, şi două menţiuni:una referitoate la faptul că “noaptea întreagă sesocoteşte două numere”, clientul neplătind în

plus pentru restul de partide amoroase, şi una referitoare la orele întrecare bordelul e deschis pentru abonaţi duminica şi în zilele de sărbătoare.

Ultimele case de toleranţă din Bucureşti, închise de ziua luiI.V. Stalin

Crucea de Piatră a fost un cartier bucureştean de bordeluri, nu preaselecte, situat între Vitan şi Dudeşti. Se mai numea şi “cartierul felinare-lor roşii”, pentru că felinarul roşu indica tipul de serviciu care se presta înimobilul respectiv. Numele străzii venea de la o cruce de piatră amplasatăîn faţa unei biserici medievale de pe acea stradă, ambele distruse în tim-pul Primului Război Mondial.

La Crucea de Piatră veneau fel de fel de bărbaţi, de la adolescenţila oameni maturi, de la scriitori la servitori sau hamali. Legendele urbaneale momentului pomeneau despre Carol al II-lea, care ar fi avut o aven-tură cu faimoasa prostituată “Foamea Neagră”, din acel cartier. La 21 de-cembrie 1949, de ziua lui I.V. Stalin, comuniştii ajunşi la putere au decisdesfiinţarea caselor de toleranţă. Atunci “au murit” ultimele bordeluri dinBucureşti, de la Crucea de Piatră.

Domnişoara Pogany plângeMoldovencele lui Ştefan celMare se prostituau la Istanbul

Adrian Jugaru

NNOO TT EE SS

O Întâmplare cu

G. Călinescu şi nu numai...

- Bine... Cinci de la lucrarea de seminar plus...- Patru, dom profesor...

- Te rog să nu mă întrerupi, s-a enervat uşor Piru. Cinci de lalucrarea de seminar plus opt de la această examinare cât fac ?- Treisprezece, dom profesor.

- Împărţit la doi ?- Şase cincizeci, dom profesor.- Cu cincizeci de sutimi de la mine, şapte. Felicitări. Dar pu-

teai, dracului, să te concentrezi mai bine şi să răspunzi pentru onotă mai mare !

În ciuda vieţii "nesportive" pe care o ducea, Al. Piru avea omemorie prodigioasă. Dacă ezitai şi îi permiteai să te ia la întrebăriera aproape imposibil să-i faci faţă. Am dat trei examene cu el şiam luat, de fiecare dată, zece. La ultimul, pentru gradul al doilea, pecând mă pregăteam să atac în forţă, pentru a nu-i da examinatoru-lui prilejul să deschidă gura, uşa sălii în care ne aflam s-a deschisbrusc şi un vlăjgan cu plete şi mustăţi a început să-mi adreseze în-curajări, prin strigăte puternice şi cu pumnul ridicat :

- Aşa, bătrâne, termină-i, nimiceşte-i cu talentul şi deşteptă-ciunea ta ! Pe ei !

Găliganul vulcanic nu era altul decât poetul Ion Stratan care,aflându-se în treacăt pe la facultate, a aflat că aveam acolo un exa-men şi n-a pregetat să se năpustească în sala de examen şi să măîncurajeze. Gestul său era cât pe ce să-mi fie fatal, fiindcă amrămas cu gura căscată la el, iar Piru a avut răgazul să-şi organi-zeze artileria şi să mă supună unui adevărat interogatoriu. Am fostpe fază şi am trecut cu succes peste capcanele pe care eruditul mile întindea. Mă amuzasem, student fiind, când am asistat la exami-narea unui tocilar care stătea în primul rând la toate cursurile luiPiru. Ba se şi ducea să obţină autografe pe cărţile istoricului literar,în speranţa că profesorul îi va reţine figura. Aşadar băiatul care în-văţa totul pe dinafară s-a aşezat în faţa lui Piru - eu mă aflam înspatele lui, urmând la rând - şi a început să turuie :- G. Călinescu a spus despre Cantemir.... Cutare a spus... Cutăricăa zis...

Şi reproducea pasaje incredibil de lungi din bibliografie, pecare le memorase... Piru l-a lăsat un minut, apoi i-a zis pe neaş-teptate, privindu-l pe deasupra ochelarilor :

- Dumneata eşti tâmpit ?- ...- Păi, numai un tâmpit ar putea crede că eu nu ştiu ce a spus

Călinescu despre Cantemir ... Sau că nu cunosc ce a scris Lovi-nescu ... Ştiu mai bine decât oricine... Pe mine mă interesează însăpărerea dumitale... Asta mă interesează...

- Ştiţi...- Ce să ştiu ? Mie, îţi spun sincer, nu-mi plac tocilarii şi tâmpi-

ţii.- Vă rog să mă...- Te rog. Şi, în plus, din câte ţin minte, nici nu prea ai fost pe

la cursurile mele.Asta era prea de tot. Era imposibil ca Piru să nu-l ţină minte

pe cel care i se vâra mereu în ochi. Tocilarul se credea pierdut.- Carnetul dumitale, a cerut Piru, rece.Studentul a scos carnetul şi i l-a dat. În ochi i se citeau nedu-

merirea şi deznădejdea. Aproape că îi dăduseră lacrimile. Pe urmă,Piru l-a privit zâmbind.

- Nouă, mulţumesc.Studiosul a răsuflat uşurat. Piru dăduse doar o reprezentaţie,

neintenţionând nicio clipă să-i dea o notă mică. Dar nici zece.Mai indulgentă decât Papu şi Piru era numai Zoe Dumitrescu-Bu-şulenga. Îmi amintesc de un examen la care un student - nu era "îndrept" ca Rică Venturiano, dar era "publicist" - se străduia să-i de-monstreze examinatoarei că Sancho Panza era, de fapt, ... femeie.Numai o femeie nu-l putea înţelege pe Quijote în elanurile sale su-

blime...- Auzi, Victore, auzi, ce inte-

resant ! se prefăcea Buşulenga.Ce interesant !

Victor Ciobanu era, peatunci, asistentul ei. Încurajat,examinatul îşi dezvolta teoria cuşi mai mare aplomb. Buşulenga îlprivea atentă. La un moment dat,a spus :

- Eşti de o prostie înduioşă-toare...

Candidatul s-a blocat.- Dă-i zece, Victore, şi dă-l

afară, că prea e prost ! a mai zisbuşulenga şi a trecut la alt candi-dat.

Trebuie să spun că, în ma-terie de examene, nu numai profesorii au intrat în legendă. Erau fai-moşi şi unii studenţi, prin trăsnăile pa care le făceau. Unul dintre eiera talentatul poet Daniel Pişcu. A trecut câteva examene în modstrălucit, apelând la un tertip. Se prezenta ţanţoş la fiecare examen,dar mărturisea, din capul locului, că nu s-a pregătit.

- De ce ? întreba profesorul.- Scriu cel mai mare roman al tuturor timpurilor şi nu am avut

timp să învăţ ca lumea minunatul dumneavoastră curs.- Aa, făcea profesorul plăcut impresionat. Deci scrii un roman.- Da. Va fi cel mai important din toate timpurile şi în el veţi apă-

rea şi dumneavoastră ca personaj.- Pozitiv sau negativ ?- Pozitiv, se-nţelege, mai ales dacă mă treceţi.- Mda.... Sigur... Cum nu vreau să apar acolo ca personaj ne-

gativ, te trec. Succes la scrierea romanului !Culmea este că Pişcu chiar a scris un roman senzaţional în

care a înregistrat toate dialogurile care au avut loc într-un căminstudenţesc, în decursul unui an universitar... L-a intitulat "Cel maimare roman al tuturor timpurilor" şi l-a publicat, acum câţiva ani, laEditura Aula.

În altă sesiune a încercat o şmecherie nouă. Îl văzuse pe unprieten maghiar, student la matematică - se numea Miki - că învaţădin greu.

- Cu ce te lupţi tu acolo, Miki ? a întrebat Pişcu.- Învăţ lema lui Urson.- Aha, şi cum vine lema asta ?În câteva cuvinte, ungurul i-a explicat ce e cu lema respecivă.

Lui Pişcu îi încolţise în cap o idee care-l îmbia, ademenitoare. La ur-mătorul examen, i-a spus profesorului :

- Aici s-ar putea aplica lema lui Urson.- Zău ? Să ştii că ai dreptate, spunea învăţatul, ruşinându-se

să recunoască faptul că n-a auzit de Urson şi de lema acestuia.Omul nu voia să pară ignorant. Şi schema i-a ţinut lui Pişcu la vreopatru-cinci profesori. L-a trezit la realitate Mihaela Mancaş care i-azis scurt :

- Lema lui Urson e valabilă la matematică. Aici n-are rele-vanţă. Dumneata nu te-ai pregătit pentru acest examen şi, în con-secinţă, nu-l promovezi. La revedere.

Deşi făcea mare caz de cărţi şi de timpul petrecut în biblio-tecă, Ion Rotaru părea un boier moldovean, viguros, frust, greoi,oarecum insolit şi imprevizibil în rusticitatea lui. Vorbea tare, răstit,ameninţător. Şi el juca teatru.

- Unde e, mă, Calmâcu ăla, că-l omor ? întreba despre uncoleg care trebuia să-i dea o listă cu studenţii prezenţi la muncă.Făceam "practică pedagogică" la o fermă din Dobrogea, unde cu-legeam struguri de masă. La cursuri, spicuia toate picanteriile gă-site în textele vechi. Prelegerile sale erau presărate cu vorbe ca"beţiv", "curvar", "beţie", "vin", "femei", "pahare", "petreceri". Cita cuplăcere din Ienăchiţă Văcărescu.

- Trebuie să ştiţi că Ienăchiţă a scris frumoase poezii de dra-goste :

Ienăchiţă VăcărescuŞade-n colţ la Dudescu,Tot în haine de atlazMoare Doamna de necaz...

Şerban Tomşa

NNOOTTEESS

În "Timpul n-a mai avut răb-dare", Marin Preda face afirmaţii despreultimul său roman, "Cel mai iubit dintrepământeni", în care apar gândurile şi si-mţirile personale, arătând că realizareaacestei trilogii a surprins o multime desecrete ale sale. Până aici totul se în-făţişează firesc, căci orice creator de li-teratură scrie despre ceea ce simte maimult decât orice altceva. Marturisireamarelui scriitor ascundea însă ceva înplus.

Copleşit de capacitatea tatăluide a dezvălui prin intermediul cuvinteloraspecte inedite, detalii semnificative,sensuri revelatoare, Marin Preda reali-zase capodopera "Moromeţii", recunos-cându-şi ascendentul pe care Călăraşuîl are asupra sa, încercând, la un mo-ment dat, să se raporteze la un anume

nivel. Să se apropie de model. Să-l atingă. Mai tarziu a dorit mai mult.Să sedesprindă. Să-l depăşească.

În "Moromeţii", prozatorul descrie personalitatea tatălui ca proto-tip, Ilie Moromete aducând aminte de Tudor Călăraşu, în timp ceilogia "Celmai iubit dintre pământeni" se referă la personalitatea fiului ca prototip, Vic-tor Petrini având afinităţi cu autorul însuşi. Lucrurile sunt mult mai subtiledecât par la prima vedere, pentru că asemănări fizice şi spirituale au şi cei-lalţi eroi ai lui Preda, începând de la Niculae Moromete ("Moromeţii", "Ma-rele singuratic"), Paul Ştefan ("Delirul"), şi terminând cu doctorul Sârbu,Vale Sterian ("Risipitorii"), Calin Surupăceanu ("Intrusul"), Jean Păulescu("Martin Bormann"). Fiecare personaj al lui Preda are ceva din trăsăturilemorale, modul de gândire al autorului.

Totuşi, prozatorul a fost influenţat covârşitor de tatăl său, surprin-zându-i, studiindu-i, admirându-i de mic modul de gândire, de acţiune, ges-turile, pauzele dintre gesturi, disimularea ori diplomaţia tăcerii. Toatăcopilăria şi tinereţea sa, Marin Preda a fost obsedat de personalitatea ta-tălui.

Detaşarea, inteligenţa, intuiţia, prezenţa de spirit, înţelepciuneapărintelui reuşeau să-l şocheze pe Marin Preda, să-i creeze starea de per-plexitate admirativă, să-i creeze un model.

Dezamăgit de fiii mai mari, Tudor Călăraşu nu s-a gândit nici oclipă că urmaşul său spiritual, cel care a preluat cu multă sârguinţă şi pa-siune învăţătura sufletului e chiar penultimul vlăstar, Marin. Sunt descriseîn diferite pasaje, în roman, stupoarea, încântarea, extazul lui Niculae înfaţa replicilor tatălui, în faţa atitudinii de viaţă, uşor autoironică, pe deplinstăpână pe sine, detaşată, în ciuda vicisitudinilor.

Tatăl ştia să reacţioneze în cea mai complicată situaţie, avea oputere de stăpânire extraordinară, o diplomaţie şi o forţă morală de invidiat.

Dezvoltându-se sub aura personalităţii tatălui, fiul credea că n-o săse poată rupă de sub influenţa covârşitoare a lui Tudor Călăraşu. Aşadardesprinderea, detaşarea de model era de două ori dureroasă. O dată, pen-tru că relaţia tată-fiu a fost deosebit de puternică şi afinităţile ţeseau fire ne-văzute, dar solide, trainice între cele două personalităţi siameze. În al doilearând, că, după creaţia "Moromeţilor" şi a "Risipitorilor", Preda se simţea înimposibilitatea de a mai aduce un suflu nou prozei. Pe care o voia cu oricepreţ citadină. Mai încercase, de altfel, cu "Risipitorii". Dar acum trebuia săcreeze romanul fiului. După ce-l realizase pe cel al tatălui. Ceea ce a şifăcut.

Astfel s-a născut eroul Victor Petrini şi trilogia "Cel mai iubit dintrepământeni". Aceasta fusese obsesia lui Preda, iar, în acest context, Petriniapare ca moştenitor spiritual al lui Moromete.

Ilie Moromete şi Victor Petrini seamănă, însă vieţuiesc şi gândescdiferit. Deşi au multe în comun, totuşi ei "trăiesc" în medii sociale diferite,au alte reacţii, alte visuri, alte perspective. Au ocupaţii diferite, conjuncturidiferite. Toate acestea ne trimit la modele: Tudor Călăraşu şi Marin Preda,extrem de asemănători, fiul rămânând urmaşul tatălui pe plan spiritual.

Romancierul a mărturisit în nenumărate rânduri că, atunci când l-a creat pe Ilie Moromete, s-a gândit la Tudor Călăraşu. Ceea ce n-a decla-rat scriitorul ori n-a apucat să declare este că el, Preda, reprezintă modelullui Victor Petrini. Descriindu-şi tatăl în ceea ce are caracteristic, Preda trăiacomplexul de a nu găsi contextul şi alura potrivită dezvoltării fiului.

Ieşind de sub egida complexităţii contradictorie a tatălui, profilulfiului îşi găseşte pe deplin originalitatea, independenţa, naturaleţea. "Celmai iubit dintre pământeni", pe lângă faptul că se constituie ca o capodo-peră, este creaţia vieţii lui Preda. La care visase clipă de clipă. Şi prin carese împlinise pe deplin ca Artist, proclamându-şi independenţa morală.

Carmen Catunescu

VICTOR PETRINI - FIUL LUI ILIEMOROMETE

„Zona Zoster”, a patra carte de poezie a poetului buzoianEmil Niculescu, apărută la Societatea Scriitorilor Militari Bucu-reşti, 2009, e lupta îngerului cu textul, deşi, poetul Emil Nicule-scu pare a ne privi din oglinzile textului, învăluit într-o umbră deînfrângere, asemeni privitorului în unda lacului narcisian, care-i arată doar cum anii trec, iată, zadarnici, că pana poetului nu-i „grenadei cui de percutoare”, cum se şi temea filozoful anticpe vremea când îşi organiza cetatea ideala. Dar cititorul va intuicu siguranţă, din chiar textul poemului care poartă titlul primu-lui capitol al cărţii, „Roman Cavaleresc”, acea luptă a poetuluicu textul: „La toate astea, singur, acum două decenii/Gândeam,prins în siajul visării şi al lenii…”, iar poemul Rogatio, îi va păreaca un nou cântec al homericului aed, – acela se adresa zeilordin Olimp - Emil Niculescu , poet eminamente creştin, nu-l aredecât pe Dumnezeul său deasupra, căruia i se adresează şi-icerşeşte „dramul de noroc” ce crede a-l avea orice poet care aşi dat cândva un vers mare. Deşi nu are „ochiul mânios” rim-baudian, ori „aroganţa” neomodernistă a versului, la Emil Ni-culescu, erupţia vizionară asupra textului scris, rămâne doarun gând capricios, ascuns într-un colţ al icoanei în faţa căreiase roagă cuminte; şi retras şi înfrânt îi cere iertare poeziei:„Poate că ruga asta-i o tristă erezie/Nu gloria servindu-Ţi, cipropria-mi trufie,/Cât până atunci mai este, deşi deja-smatur,/Sâni de drăcoase doamne-n balade-o să contur”. Poe-mul intitulat „Scrisoare de bună învăţătură a secretarului San-cho”, ne trimite cu gândul la scrisorile eminesciene; EmilNiculescu, mânuind pana ca un adevărat epigon, radiografiazăzelul şi orgoliul personajelor contemporane, într-un stil rebel şicucernic totodată, de parcă şi-ar dărui Domnului însuşi, împă-carea cerească: „Nu e de-ajuns că viaţa este şi-aşa tehuie,/Maitrebuie văcarii să-ţi umple de cucuie/Devla cea asaltată de-nchipuiri bizare…”. Într-un alt poem, intitulat „Jucătorul de cărţi”,cititorul poate întrezări o anume desfătare de a percepe la celce se visa în tinereţe un spărgător de cuvinte, sub multiplelefaţete de deghizare a timpului, noua specie de călăreţ cuceri-tor al cetăţii la care făceam trimitere, dar şi tristeţea celui carea renunţat cândva la „câmpul de lupte” al visătorului poet ce nepromitea a cuceri lumea, toate astea, pentru „caldele tranşee”din viaţa unei femei. Poetul, de această dată, este „un amfibiumult doritor să zboare -/Creionul lui, grenadei i-e cui de percu-toare”. Pe scena imaginară a poetului, ca în poemele: Quintăla Mizil; Portret matinal; Un jurnal insomniacal; August: Raportde patrulare; Fotografii (In sepia); etc… nu se învârt fără nici otreabă marionetele de bal „chipuri pe care timpul le are-adju-decate”, ci umbrele unor istorii de curte-veche, pe care le de-rulează acum în faţa cititorului. Ele îşi vor obrocul la înţelegerepentru că duc „vestea minunată prin viscol şi ravagii”, iar scenaaceasta devine tot mai trist-realistă. Doar în poezii ca: „Soseşted-l revizor”; „Calendar” etc…, când toamna bacoviană e bruscînveselită de agitaţia cuvintelor aşezate în text şi cadenţate to-pârcenian după „ceasul (care) ne tunde de iluzii”, ieşim din ma-halaua crailor de curte-veche şi birja cu cai ne poartă spre altezări de poezie. „Caiete de arheologie (momente şi schiţe), cap.al II-lea, cuprinde poemele care surprind „ani duşi de vânt”, „le-pădări de mâhnire” din visele care vor continua sa se ramificeîn imaginaţia poetului, iar teme precum: copilăria – adolesce-nţa – iubita din pânza vremii -, sunt ca şi ferestrele amintirilor,închise sau deschise din cap. al III-lea intitulat „Zona Zoster.Vederi”(?!!! n.n.), după cum îi dictează clipele aplecate cătremelancolie şi baladesc, ca nişte „greieri din vremea liceuluimancurt”. Cu „Ordin de dezîncorporare”, cap IV al cărţii, citito-rul va parcurge de la un capăt la altul, recviemul anotimpului lu-struit de mantaua şi bocancii soldatului ce arde în retorta subţireal gândului şi câmpul vast al lecturilor acumulate prin bibliote-cile vieţii. Va face (credem) plăcere şi cititorului, să se apleceasupra unor poeme memorabile ca: Memorii de campanie;Adio arme; etc… „Vara trecută la Herculesbad” şi „Dispreţ înbibliotecă” – ultimele 5 şi 6 cap. ale cărţii -, sunt elegii trist-iro-nice, poeme împinse spre tărâmul parodiei: (Convocare;Emma; Autodafe…). După lectura acestei cărţi de poezie, toţine simţim în vizită ”undeva”, putem spune, în anumite mo-mente şi în anumite locuri parcurse de poet cu o simţire de căr-turar însingurat, dar înţelegem că nu am venit numai săobservăm, să învăţăm şi să iubim, chiar dacă suntem doar întrecere pe scena la care poetul ne invită să-i înlăturăm cortina,ci să ne şi întoarcem în casa gândului său, chiar dacă nu sepoate acoperi cu aur nici un moment din această mult prea ui-mită viaţă.

Lupta îngerului cu textulTudor Cicu

JJUURRNNAALL DDEE BBIIBBLLIIOOTTEECCĂĂ

George Drăghescu,Poarta, Ed. Măiastra

Florin Dediu: Poempentru inima mea, Ed.

Timpul

Poeţi contemporanidin Basarabia: Poezia

acasă

Horia Mocanu:Presse-papiers, Ed.

G.G.Constandache:Povestea aforismelor,

Editura Bucureşti

Cartea depoeme a luiBan’ya Natsu-ishi, întitulatăPelerinaj tere-stru (Pellegri-n a g g i oterrestre) aapărut la Edi-tura Albalibri dinMilano, Italia, în2007, în format

trilingv (în limbile japoneză, italiană, engleză). Poetul pleacă la drum din Japonia natală,

trece oceanul în SUA, se îndreaptă apoi spreţările Europei, ajunge în Bali, în China şiCoreea dar şi în Africa dovedindu-se un obser-vator fin şi atent al locurilor, un poet sensibil laamănunte, descifrând uneori, din locuri ce parbanale, impresii deosebite, ce sunt apoi con-centrate în tristihuri scurte, inspirate, care facde multe ori rabat de la caracteristicile haiku-ului tradiţional (kigo, kireji, categorii esteticedefinitorii) devenind astfel haiku-uri moderne încare sugestia, impresia generală, apar peprimul loc şi rămân definitorii.

Când aminteşte de ţărmurile Japoniei con-trastele sunt deosebit de puternice :

Narcise în floare -/ tărâmul valurilor fu-rioase/ tărâm al morţii

Prima imagine despre America este de-scrisă cu simplitatea caracteristică poemuluihaiku:

Ca un vechi OZN/ se iveşte New York-ul/după o trestie

Dar cele mai multe imagini îl copleşesc înItalia. Aici poetul află în fiecare localitate vizitată(Roma, Genova, Veneţia, Verona etc) cevadeosebit ce poate fi exprimat cel mai bine printr-un poem scris în stil haiku. Din poemele despreRoma am ales urătorul poem ce pune în con-trast sugestiv vechiul şi noul, eternul şi efe-merul:

Mierle certându-se -/ pe aceste zidurivechi/ de două mii de ani

Să amintim şi alt poem ce descrie, dintr-osingură privire, atmosfera tumultoasă a unororaşe italiene, cum ar fi Genova:

Febra Genovei:/ poezie, fotbal/ şi ambu-lanţe

Multe impresii culese din alte ţări suntcuprinse în capitole distincte:

Coreea dimineaţa: Cântecul soarelui -/ pe dealurile coreene/

frunze căzute Albastru tunisian: Ianuarie ploios/ o vacă pe un deal/ in

Cartagina Aurul lui Allah/ în vocile de copii/ la marea

Orientului Tatăl şi fiul/ călărind măgarul/ pe faleza

roşcată Calendar parizian:Cometa vizibilă,/ în Paris în sfârşit noi trei/

împreună Turcia nostalgică:În pestera întunecată/ o icoană a lui Isus/

lângă un clopot În Bosfor/ topite împreună/ soare şi mareDrum în Macedonia : O biserică rupestră:/ sunete fâlfâind/ ce

aduc a visPoemele citate ne demonstrează că au-

torul simte pulsul istoric al locurilor pe care leparcurge cu un simţ aproape paranormal. Dinaceastă cauză, poemele sale apar cititoruluiatent, de multe ori, drept o colecţie de diapozi-tive color care uneori, la o lectură repetată, parchiar sonorizate.

Julius Franzot,cel ce realizează pre-faţa acestui volumapărut în Italia,pleacă de la expli-caţia tradiţională ahaiku-ului apoi, cândface referire directă lapoemele ale luiBan’ya Natsuishi,ajunge la o concluzieasemănătoare cu ceamenţionată mai sus:“Aşa cum practicăautorul scrierea po-emului haiku, acestaeste o poezie scurtă,ermetică, mai multsau mai puţin în-

corsetată de regulile prozodice şi estetice cla-sice, care oferă cititorului sub forma unorflash-uri viziuni, sentimente, concepte despreviaţă şi lume. În poemele sale, de obicei înspatele unei imagini, ce face parte dintr-unmozaic de impresii, există o trimitere sprenatură, spre realitatea cosmică, spre Dum-nezeu, trimitere de multe ori mai greu de înţelesîn relaţia om-natură”.

Sunt de acord cu afirmaţia domnului Fran-zot care reuşeşte să explice astfel unele difer-enţe importante dintre haiku-ul clasic şi celmodern practicat de Ban’ya Natsuishi. Oricum,acest volum ne demonstrează odată în plus căpoemul haiku poate fi scris şi într-un stil mod-ern, adaptat vieţii actuale.

Ban'ya Natsuishi s-a născut în Japonia în1955. După studii în literatura şi culturafranceză urmează o carieră în învăţământul uni-versitar. În prezent, predă la Universitatea Meijidin Tokyo. A organizat numeroase festivaluri depoezie haiku şi a fondat Asociaţia Mondială deHaiku (WHA) a cărui preşedinte este. Esteautor de cărţi de haiku şi de critică literară careau fost traduse şi publicate în multe limbi străineprecum şi a antologiilor mondiale anuale dehaiku (WHA Antology) începând cu anul 2005.Este editor al revistei de literatură Ginyu.

Valentin Nicoliţov

Pelerinaj pe glob

Sub semnul auto-blestemului şi binecuvântării desti-nului împilator, greu de asumat, Eminescu ascunde cu dibă-cie, vrând parcă să „păcălească” Divinitatea, adevăratulînţeles al rugii Dacului: „Iar celui ce cu pietre mă la izbi înfaţă, / îndură-te stăpâne şi dă-i pe veci viaţă.” Distihul din fi-nalul strofei a şasea este o culme a binecuvântărilor pe careDacul cu destin greu o cere Creatorului Suprem în eventua-litatea în care Spiritul Pur nu reuşeşte în urma chinurilor ori-bile să se elibereze din înlănţuirea karmică. Or, în condiţiileîn care Zeul consideră că proto-dacul nu şi-a împlinit meni-rea şi trebuie să urmeze cursul Dharmei-Chackra (VârtelniţaMarelui Timp), atunci măcar din aceasta să iasă, căpătândviaţă veşnică, „cel ce mă împilă”, cel al cărui braţ ar „sta sămă ucidă”, cel „ce-o asmute câinii ca inima-mi s-o rumpă”,cel ce „în orice om din lume un duşman mi se naşte”.

De altfel întreaga rugă a Dacului încearcă să ade-menească bunăvoinţa Zeului Suprem Vid întru ideea distru-gerii, a dispariţiei „fără de urmă”. Seria chinurilor, apedepselor, a umilinţelor, menite a grăbi „ieşirea din serie” şiintrarea în „stingerea eternă”, care constituie o parte distinctăa întregului poem, alcătuind corpusul rugăciunii propriu-zise,l-au determinat pe G. Călinescu să-l asemene pe Dac unuiIov biblic. Afirmaţia este cât se poate de justă, Eminescu rea-lizând „avant la lettre” o chintesenţă a ideilor religioase ma-jore, intuind adevăratele motivaţii şi pârghii aleCreştinismului, anume acelea ale autosupunerii la cele maigrele încercări prin care sufletul şi substanţa materială reu-şesc a elibera spiritul, acea scânteie de Nimic animator, aceascânteie cu „puteri” desprinse dintr-un „noian de ape”.

Ultima strofă, la o primă vedere, poate părea încăr-cată de sarcasm: „Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţu-mesc / Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.” Nefirescul,sarcasmul „irump” din imaginea aproape oximoronică a „no-rocului” de a trăi într-un destin nefavorabil, greu de purtat şipe deasupra încărcat de împlinirea cerinţelor Dacului. „Su-ferinţa dureros de dulce”, obsedantă pentru poetul, visătorul,transcendentul, mediumul imaginilor poetice transpuse însubstanţa verbului, capătă în Rugăciunea unui Dac dimen-siunea „norocului de a trăi”, pentru care în ciuda chinurilor, seaduc mulţumiri divinităţii. Este oarecum acelaşi paradox pre-zent şi în poemul „Odă, în metru antic”, în care întruparea,materializarea, densificarea scânteii desprinse din „câmpulde formă” (Zeul Vid), în pofida durerilor prefacerii, resimtevoluptate, „farmecele milei”, „a lumii fericire”, toate văzuteprecum daruri ale Creatorului. (Dugan, 2007) În acest con-text versul „Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec”poziţionează semantic o atitudine adversativă ce întăreşte şimai mult paradoxul întregului poem. Toată voluptatea prefa-cerii şi coborârii în materie, „norocul de a trăi”, capătăaceeaşi dimensiune de Maya (iluzie), proto-Dacul emines-cian împrumutând de la poet convingerea că esenţa lucruri-lor se află în vidul creator, în impalpabil, în imaterial, în„stingerea eternă”. Finalul este astfel revelator, rugăciuneaîncheindu-se cu suprema doleanţă: „Să simt că de suflarea-ţi, suflarea mea se curmă / Şi-n stingerea eternă dispar fărăde urmă”.

Plămădită sub influenţa conştientă a hinduismuluirig-vedic în speţă, a doctrinei mahayana, inconştient actua-lizată cu elemente de doctrină creştină, parcă urmând cur-gerea unui Linear Timp Cosmico-Istoric, Rugăciunea unuiDac transmite atât generaţiei lui Eminescu, cât şi celor ce ausă vină, aspiraţiile unui popor către universalitate. Aceastăuniversalitate capătă însă în poem dimensiuni de Multiver-suri, expansionând în imediata materialitate de la un teritoriurestrâns în jurul arcului carpatic, la unul ce depăşeşte grani-

ţele unei geografii spiritualeeuropene şi asiatice.

Eminescu alege săpună rugăciunea în sufletulunui dac şi nu al unui românsubscriind tacit obsedantei ideipersonale că „în România totultrebuie dacizat”.

Dacizarea Românieipresupune nu numai atribuireaunui vast teritoriu materialgeografic, matcă de formare,dospire, creare a elementelor definitorii ale unui popor. Pen-tru Eminescu dacizare înseamnă mult mai mult, extrapo-lându-şi sensurile imediat materiale asupra caracteristicilordefinitorii unui mental colectiv ca atitudine în faţa vieţii. Ast-fel în plan imaterial, în mod indirect Eminescu statuează su-perioritatea plămadei poporului din care se trage,transmiţându-le adepţilor ideilor sale conceptul de Forţă, Re-zistenţă, Măreţie, Curaj, Bravură, atribute ale Proto-Poporu-lui.

La nivel spiritual, se contrează dimensiunea des-cendenţei din divinitatea primordială Vid şi nu dintr-una in-termediară, operă a vreunei zeităţi „secundare”, la rându-icreată de big-bang-ul cuantic.

Această dimensiune a superiorităţii transmite sub-conştientului cititorilor de o limbă, gândire şi simţire cu auto-rul puterea supravieţuirii, a ridicării, a închegării, a reîntrupăriiunei naţiuni prin forţa Sacrificiului Suprem, asemenea păsă-rii Phoenix sau Bas-Sarabha.

Rugăciunea Dacului capătă astfel dimensiunea unuimanifest istorico-politic, adresat celei mai înalte instanţe ca-pabile a „lua act” de el, anume Subconştientului Colectiv, en-titate imaterială, atemporală, etern modulatoare aconştiinţelor materiale.

Rugăciunea unui Dac ne conferă statura unui Emi-nescu militant pentru propăşirea unei naţiuni pe coordona-tele sale primordiale, a unui savant expert în fizică cuantică„avant” Einstein, a unui parapsiholog precursor al marilorcentre şi institute de cercetare de profil din secolele al XX-leaşi al XXI-lea.

Se configurează şi reconfigurează, în ciuda tuturortendinţelor denigratoare şi distrugătoare din toate momen-tele curgerii timpului linear, un spirit imens, depăşind cu multcondiţiile geniului, capabil a transcende timpul istoric, timpulliterar, material – Eminescu.

Bibliografie

Arhivele Statului, Bucureşti, Colecţia Xerografii Austria,pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof und StaatsarchivWien, Informationsburo, I.B. – Akten, K159.Conselice, Christophor J. (aprilie 2007). „The Universe’sInvisible Hand” în Scientific American, p. 22 – 31, New York.Dugan, Oana. (aprilie-iunie 2007). „Odă, în metru antic, - uncurs de filosofie metafizică în versuri clasice”, în Porto-franco,nr.134, Galaţi.Haşa, Gligor. (iunie 2007). „Euroindianism şi dacism în An-tologia sanscrită” în Dacia magazin, nr. 43.Haşa, Gligor. (august-septembrie 2008). „Tracoromânia şitransromânii în publicistica eminesciană”, în Dacia magazin,nr. 55.Ho, Mae-Wan. (mai, 2007). „Quantum Jazz, The Tao of Bio-logy”, ISIS (Institute of Science in Society, New York extrasde pe http://www.genome.gov/12513430.Levi, Eliphas (1994), Curs de filozofie ocultă, Ed. Antet, Bu-cureşti.Moldovan, Toni Victor. (2001), „Programul dac” în Progra-mul Terra – Un atentat extraterestru asupra omenirii, Ed.Conexiuni, Sibiu.Roncea, George, (2009) „Adevărul despre Eminescu la 120de ani de la uciderea lui Eminescu”, extras Februarie 2009din http://vlad-mihai.blogspot.com/2009.Şeitan, Gheorghe. (iulie 2008) „Basarabia înainte deHomer” în Dacia magazin, nr.54.

Rugăciunea unui Dac – manifestindico-dacic în context universal

EESSEEUU

Oana Dugan

Rugăciunea unui dac – manifest indico-dacic în contextuniversal - lucrare premiată la Concursul Naţional de

Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „PorniLuceafărul…” Ediţia a XXVIII-a – Botoşani, 2009 şi ovaţio-nată la cel de-al X-lea Congres de Dacologie, „Eminescu

2009”, Bucureşti, 14-16 iunie 2009.

PP RR OO ZZ AA

(selecţie alandala)

EPIGRAMIST= Scriitor contestat cu care m-am întâl-nit...în vreo patru rânduri.

ALCOOL= Cuvânt pe care un scriitor serios îl scrie cupatru de O.

FABULĂ= Orice bou ştie ce este aceea o fabulă.

CELEBRITATE= Moment de apogeu din viaţa unui scrii-tor, atins când acesta este confundat pe stradă cu un fotba-list.

CENACLU= O şcoală unde înveţi să citeşti înainte dea învăţa să scrii.

LANSARE DE CARTE= Moment descisiv într-o par-tidă de pocher când eşti nevoit să lansezi asul din mânecă.

LIMBĂ LITERARĂ= Pentru a fi literară, limba trebuiescoasă în spatele profesorului de română.

LITERATURĂ POLIŢISTĂ= Colecţie de procese ver-bale cu amenzi de circulaţie scrise într-un stil care va fi apoicontestat.

ORIGINALITATE= Arta de a copia fără să se observe.

PILULĂ= Text foarte scurt cu care convingem parte-nera că nu va rămâne gravidă.

POET MINOR= Autorul preferat al unui critic literar pe-dofil.

DRAMATURG ORIGINAL= Autorul român al uneipiese de Shakespeare.

ASTERISC= Steluţa, soţia unui prieten, care citeştenumai notele de la subsolul paginilor unei cărţi de VasileAlecsandri.

CARTE= Combustibil pentru încălzirea sufletului careuneori are un tiraj mult mai mic decât al unei sobe.

GENIU= Creier superdotat cu ajutorul căruia armataexecută cele mai proaste drumuri şi poduri.

ERUDIT= Individ care ştie pe dinafară toate cele 52 decărţi.

FOC SACRU= Ceea ce simte un scriitor atunci când opreoteasă îi arde două palme.

BILINGVĂ= Ceva care seamănă perfect cu soacră-mea; numai o fiinţă cu două limbi ar putea vorbi atâta.

FABULĂ= Poezie pe care o dedici femeii de care te-aiîndrăgostit care vede, însă, numai animalul din tine.

TRAGEDIE= Piesă după care plângi; de exemplu, un

DICŢIONARUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNEamortizor rupt sau un disc defrână tocit.

ROMAN= Unde a nimeritun prozator rătăcit încercândsă ajungă la Fălticeni.

VETO= Replică din piesa"O noapte furtunoasă" princare Jupân Dumitrache seopune ferm amorului extra-conjugal al soţiei sale, Veta.

CELEBRU= Scriitor care,în afară de nevastă, ajunge săfie citit şi de soacră.

CRITIC LITERAR= Om de litere care scrie despre cărţi,dar care ar trebui, totuşi, să înveţe să şi citească.

TOAMNĂ= Cuvânt inventat de poeţi ca să rimeze cudoamnă.

PANĂ DE GÂSCĂ= Moment penibil când o şoferiţă ră-mâne fără benzină.

MUZA POEZIEI= Femeie care inspiră poeţi şi expirăprozatori.

ROMÂNĂ= Limba străină în care românii se înţelegîntre ei.

EROUL NECUNOSCUT= Personajul principal, al căruinume ne scapă, din romanul "Ion".

LIRĂ= Instrumentul bancar cu care poetul răsplăteştemângâierile muzei sale.

VERSURI ALBE= Strofe încă nescrise, poetul trecândprintr-o pasă neagră.

PETRE ISPIRESCU= Scriitor român din a cărui bio-grafie nu se mai ştie decât faptul că în copilărie se juca zilniccu zmeul.

ZICĂTOARE= Femeie care, în orice moment, are cevade zis.

PREFAŢĂ= Dovada de prietenie a unui critic literar faţăde un scriitor, prin care acesta încearcă să ne convingă sub-til să nu-i citim cartea.

POSTFAŢĂ= Text plasat la sfârşitul cărţii pe care ai citit-o şi care îţi demonstrează că n-ai înţeles nimic din ce a vrutsă spună autorul.

MEMORII= Volum în care un scriitor mărturiseşte pos-terităţii nişte evenimente care nu i s-au întâmplat niciodată.

LICENŢĂ POETICĂ= Titlu care dovedeşte că şi uniipoeţi sunt în stare să termine o facultate.

Frunză Mihai

IINN MMEEMMOORRIIAAMM

André Malraux va mărturisi că aproape toţi scriitorii pe care-i cunoaşte îşi iubesc copilăria, el Malraux şi-o detestă, a învăţatpuţin şi prost să se creeze pe sine, dacă aceasta înseamnă a teadapta în hanul fără drumuri care se numeşte viaţă! Va ajunge chiarsă nu-şi iubească „tinereţea“ pentru că aceasta îl trage îndărăt,adică în copilăria pe care crede că n-a avut-o, ţine totul de un me-canism al memoriei (o nuanţă foarte personală de „proustianism“,s-o notăm). Pentru el, Malraux, copilăria se estompează pur şisimplu din zariştea vremilor. Nu, nu s-a revoltat contra familiei sale( ah, bunele poncife ale literaturii franceze), dimpotrivă are acumadmiraţie nemărginită faţă de tată, devenit ofiţer de care (ştim că lanoua armă a tancurilor erau recrutaţi preferenţial cavalerişti). Şipeste toate, André descoperă că pacea i-o aduc cărţile... Admira-ţia, disperată cumva, pentru tată a existat deodată cu copilăriaconştientă şi a crescut odată cu presupusa comportare eroică, eli-tară, a lui Fernand Malraux pe câmpurile de luptă.

Ce se întâmplă în casa din Bondy cu această prea puţin ce-lestă familie? Când după multe decenii , malrusianul român Ion Mi-hăileanu vede imobilul din Rue de la Gare, atmosfera stătută,mohorâtă a sa şi a străzii, nu se poate abţine de a intui că viaţa luiAndré s-a decis printr-o revoltă de adolescent frustrat, care sesimte obligat să adopte de acum înainte o ţinută gravă şi stranie.Nu-i rău prins, dar „atmosfera“ casei şi a străzii era ceva aproapebanalizat petru Franţa epocii, o ţară veche în toate ale ei.Oare erachiar aşa tristă copilăria-adolescenţa lui André?

Îşi petrece viaţa cu 3 femei. Bunica Adrienne nu este doar ooarecare băcăniţă, este o italiancă ( prenumele exact: Adriana- Ro-mania) trăitoare în stilul nobleţii nonşalante. Martori de epocă-şco-lari colegi- desmint cu hotărâre că etapa aceasta de viaţă ar fi fostprea nefericită pentru André. sigur, martorii sesizau numai la su-prafaţa lucrurilor şi numai astfel au dreptate. Adică, a fi fost răsfă-ţat de 3 femei nu ar fi apăsat nicicum pe băiat. e o invenţie că ar fitrăit în sărăcie, băcănia mergea straşnic şi lui André i-ar fi ursit ca-n sânul lui Avram. Doar că mama avea -se pare - năravul femininde a-i aminti lui André că nu e un băiat prea frumos, că urechileprea îndepărtate îl desfigurează şi că ar fi prea urâcios!

Atitudinea mamei n-o mai observaseră martorii - colegi, daro captează complice viitoarea soţie a lui André Malraux, semn cănici depăşirea adolescenţei nu-l va scuti pe băiat de reproşurilecrude ale mamei.

Un punct de sprijin relativ în casă avea André, în bunicaAdrienne. În legătură cu ea, gândurile se vor complica în timp pen-tru André Malraux. Rămâne din secolul al XIX-lea o imagine puter-nică: deoparte Femeia şi mitul ei, de cealaltă parte „Nenette“ ceabună de strâns de gât! Şi, poate privind-o pe bunică, gândeşte căva trebui scrisă vreodată „cartea sacră“ a femeii bătrâne, cu mareaei experienţă, profundă, biologică. Nu bunicuţa ridicolă a cântece-lor poznaşe, ci Bunica rostind Adevărul. Asta ar fi şi o creaţie ex-traordinară, de bunica poţi să nici nu te mai sinchiseşti, on s’enfort!...

Există din vina maternă o carenţă afectivă a copilăriei, careimpregnează opera lui Balzac (cu ce sentimente parcurge AndréLouis Lambert, de exemplu?) Apar -vorba lui François Mauriac -aceşti „mal-aimés“, care ajung scriitori celebri, Balzac, Proust,Gide...

Wagner se pronunţase despre formarea timpurie a oricăruimare artist. Chiar dacă André n-o ştie încă, parcă aievea o trăieşte:omul care încă din cuibul său (găoacea) n-a fost nemulţumit de totce mişcă, nu va descoperi nicicând ceva nou...Nu se observă tot-deauna la copii sau adolescenţi geniul. Sainte-Beuve, iată, nu ad-mite că micul „plaisantin“ Beyle poate să ajungă Stendhal. Ilustrulcritic nu l-a cunoscut pe copilul Proust, oftează maliţios Malraux,sau cunoscându-l pe Balzac adult e puţin probabil că l-ar fi intuit încopil pe „Louis Lambert“! De altfel e sigur că în cuib nu se găsescnici geniu, nici nobleţe, nici sfinţenie, ele se cuvin cucerite...

Va scăpa André Malraux târziu o mărturisire rarisimă: eu ştiuce înseamnă aceea a merge să te baricadezi în camera bonei şi săplângi. Ce înţelege de pe acum băiatul? O simte, o visează: mamatrebui să fie cu băiatul ei „complicitatea cea mai profundă“, cum vafi mai târziu femeia iubită.

Cu ce pretinde ca date, cu ce intuieşte prin sensibilitate fe-minină, iată părerea doamnei Madeleine Chapsal, reputată zia-ristă la L’Express: aşadar, un om (de pildă chiar André Malraux),care goneşte toată viaţa departe de centrul său(fuyait son centre),parcă are în inima fiinţei sale un punct intolerabil. Poate (Freud aredreptatea lui) din decepţia şi suferinţele copilăriei. Iar o doamnăonorabilă, Victoria Ocampo, prietenă cu André Malraux şi soi degrande-dame culturală, se supără pe mâhnirile copilăriei lui, Andréşi încearcă să descifreze ceva cu perspicacitatea feminină versată

în atare cazuri, de nu şi cu căl-dură maternă. Vrea doamna maiîntâi să fie de o opinie „diferită“.La ce „diferită“, la dreptul copilu-lui în cauză de a-şi detesta copi-lăria?!

Nu se poate oculta copilăriadin cuprinsul totului vieţii- spunedoamna Ocampo- dar nici nu arevoie să influenţeze etapa adultă aunui individ ca Malraux; Aşa săfie? Doamna priveşte poza luiAndré la 12 ani, în cadru cu o Ma-demoiselle Thouvenin şi ceilalţielevi. Adolescentul nostru arată ofaţă mică, delicată şi sensibilă,cu o expresie concentrată (impe-netrabilă?) ce anunţă viitorul şiatunci doamna intră în dezbatericu Malraux: ar fi vrut ca marele scriitor şi ilustru om de toate să nevorbească de acel şcolar cu o privire intensă şi - se pare – cu unceas de buzunar(!). Ar mai fi vrut doamna Ocampo ca interesantuladolescent să-şi fie propriul fotograf (?), căci e sigură dumneaei căîn inima unui copil sau a unui bărbat se află cu mult mai mult decâto „mizerabilă grămăjoară de secrete“. Dar André Malraux a tăcut şiîn direcţia marelui public şi în direcţia Ocampo, iar doamna pare ne-mângâiată...

Mă rog, n-am prea avansat, dar e dreptul doamnelor. Una,Marguerite Yourcenar, prinde totuşi un adevăr subtil, rareori po-menit: fondul de indiferenţă ce ţine de dotaţia oricărui copil! E sigurcă s-a conturat în existenţa lui André Malraux o nostalgie după cea lipsit acum şi va reverbera mai târziu: „un don tres répandu chezles femmes (...) celui de sourire en trovant chez un homme si grandqu’il soit, l’enfant qu’il a été - ou du moins un enfant caché“...

Principalul pericol a fost evitat, băiatul nu va deveni misogin,cu înţelepciunea unei vieţi întregi va socoti misoginia un lucru nutocmai simplu şi nu la îndemână, mai degrabă un sentiment care-l culpabilizează pe misogin; Mai este şi o chestiune care nu poatefi gândită până la capăt, este chiar un fel de imposibilitate morală-căci , atenţie, vorbeşte un bătrân Malraux de zile mari: femeiaeste trecutul profund al fiecărui bărbat... câtă nostalgie răsună înacest gând, cât din mitul lui Oedip şi complexul freudian? E mamacopilăriei fiecărui principiu masculin universal, mama filogenezei, ebarbaria filtrată de îndelungă civilizaţie colectivă şi individuală!

Dezamăgirea profundă produsă de mamă îl îndreaptă asiduupe André cu gândul spre tată. Se petrece un eveniment în familia luiMalraux: în 1915, cu ocazia vreunei permisii a lui Fernand, părin-ţii lui André divorţează şi Berthe se retrage definitiv lângă bunicaAdrienne. André nu se va mai împărţi între două locuinţe, lumea sadomestică se va stabiliza: mama, mătuşa Marie şi bunica. Acum,când îl pierde pe tată şi legal, la aceasta adăugându-se şi riscurileprevizibile ale unui bărbat pe front, André s-a concentrat cu gânduriintense asupra tatălui. Era André destul de emancipat să săvâr-şească paralele literare? Fernand aduce a eroii lui Maupassant! As-tăzi am spune că era un macho...Băiatul trebuie să fi aflat de anibuni că tatăl său trăieşte în concubinaj cu o demoazelă Godard, căamanta sa îi adusese încă din 1912 lui André un frăţior, Roland,pe care desigur îl văzuse în vizitele pe care la fel de sigur André lefăcea tatălui sau în lipsa de acum a tatălui. Dar e mult mai atent latată, decât la Roland;

Ştie mai multe André despre ocupaţiile tatălui decât au pututafla sau aproxima biografii? Până la mobilizare, Fernand pare a fifost un Jucător, un „mec“ haios, trăitor din hazard şi expediente,poate făcuse trecerea de la îndemânări flamande de artizan la in-ventator de mărunţişuri lucrative. Parcă era şi reprezentantul Dum-nezeu ştie cărei bănci americane. Poate şi misit pe la Bursă...Aziam spune că Fernand era un dealer iscusit!

Acum tata e pe front. Ce o fi mai însemnând războiul acesta,totuşi? Prin faţa ochilor lui André alunecă o imagine, fuge cumva caimaginea catedralelor din pânzele impresioniştilor cu care tocmai aînceput să-şi alinte retina prin muzeele Parisului. O imagine po-vestită şi apoi recompusă de sensibilitatea adolescentului. E un pei-saj, e războiul însuşi, cu o pânză deasă de ploaie piezişă, cuclopotniţe dărâmate, cu siluete de luptători desprinşi cu greu dinnoroi şi care coboară încet în orizontul de amurg al dimineţii spre ovale care se înalţă treptat până la cerul destrămat...Mai apoi, sepoate închipui o câmpie ce pogoară spre infinit, pământul se osto-ieşte la acest orizont, dincolo e o lume invizibilă, a somnului şi aploii, o lume care bubuie din tunuri, oamenii înaintează greu prinnoroiul în care curg obuzele slobozite din lumea cea invizibilă...Şiundeva în „peisaj“, tata, de la o vreme „officier de chars“.

Agonie şi extaz, după Rimbaud

Florin Paraschiv

NNOO TT EE SS

La un lustru de la debutul editorial (Recviem pen-tru un idol, Editura Egal, Bacău, 2001), Benone Ghenciurevine în 2007, sub aceeaşi egidă, cu o nouă carte depoeme, structurată aidoma celei dintâi tot în trei cicluri: Uci-gaşul timpului, Visul şi Credinţa.

Obsedat de „scurgerea implacabilă a Timpului, denaşterea şi de moartea clipelor”, pribeagul călăuzit de Umbrăde odinioară îşi continuă lamentaţia, nereuşind nici de dataaceasta să scape de dilema dacă a fost „vânat sau vânător”,de întrebările sâcâitoare referitoare la propria-i existenţă, laactul de creaţie în sine şi la relaţia cu divinitatea, pe care opercepe însă mai mult prin prisma oficializării păcatului (Căcidulce e păcatul!), decât prin cea a căinţei şi a „dor(ului) dedesăvârşire”.

După ce se luptă mai întâi, în poemul ce dă titlul vo-lumului şi al primului ciclu, cu toate „ornicele şi clepsidrelefăcute / să măsoare timpul / şi care ucid lent, cu tenacitate,ca un drog, / clipele vieţilor noastre”, se declară în cele dinurmă un „învins”, ce nu are decât o „singură scăpare” pe careviaţa i-ar mai putea-o dărui: „s-alung definitiv Speranţa / căvoi putea scăpa…”

Convins că nimănui nu-i pasă de tristeţile sale, seaseamănă cu o harpă la care „nimeni / nu a ştiut să cânte” şi,în aşteptarea zadarnică a făurarului capabil să-i refacă stru-nele smulse şi împrăştiate, mai face un ultim sondaj prin viaţarisipită în „tornade-ameţitoare”, dar capotează imediat, în-trucât, „obosit de-atâta mers”, ajunge repede la concluzia cănu mai are „nimic de spus”.

Iar cum scrisul e doar „vânare de vânt” şi o fată mor-gana, plonjează direct în vis, unde descoperă nu numai o „fe-reastră / de la care se vede raiul”, ci şi că „Ninge cu fericire,/ ninge cu săruturi / albe” şi că în sufletul lui se „naşte o fiinţănouă / purtând numele” iubitei, pe care nu-l identificăm to-tuşi, de vreme ce nici el nu-i prea sigur dacă fiinţa invocatăe „pierzanie sau ’nălţare”, e „iubită, soră, mamă poate”.

Măcinat de dorul iubirii, îşi simte „carnea fierbinte şi

blestemată” sfâşiată şi ar vreaîn acele momente de zbuciumsă descifreze împreună „ma-rile neînţelesuri”, să pluteascăîn „infinitul apelor”, departe de„lume / departe de timp…”

Cuprins apoi de frene-zia dansului e la fel de iutesmuls din reverie, deoarecechipul răvăşit şi privirea „receşi stranie” a iubitei aproape căîl paralizează, ea neînţele-gând, ca de atâtea ori, ce seascunde în spatele acesteistări.

Un motiv în plus pen-tru o întoarcere către Dumne-zeu, dar, pe cât posibil, nusingur, ci însoţit de cea în care încă mai crede şi speră:„Avem nevoie de o putere / cu mult mai presus de noi. // Cufaţa îndreptată spre Cer / şi cu inimile curate, / împreună, să-l găsim în sfârşit / pe Dumnezeu…”

Chiar dacă dulceaţa păcatului îl îmbie în continuare,revenirea la credinţă pare a fi soluţia salvatoare, pe care nuse sfieşte să o mărturisească, deşi ţintele sale sunt încă de-parte de ceea ce duce spre mântuire: „Cred în îngerul meubun, / cred în lumina blândă / a soarelui de toamnă. / Cred înmângâieri / şi cred în sărut. / Cred în miracole / şi cred în mi-reasma / gingaşă a florilor, / dar mai ales cred în mine. // Şimai ales cred / că sufletul meu are puterea / s-ajungă la Tine,Doamne, / ca să mă dezbraci / pentru totdeauna / de veş-mintele păcatului. // Apoi, privindu-ţi cu smerenie / chipul, / sămă simt curat / ca în ziua în care / am venit pe acest Pă-mânt.”

Crezând prea mult în sine îi va fi însă mult mai greusă se mântuiască, tot aşa cum, neluând în seamă unele ob-servaţii, riscă să rămână cantonat într-un univers liric lipsitde profunzime, populat de mize minore şi parazitat de textece trebuiau aruncate demult şi definitiv la coş.

În aşteptarea făurarului

Cornel Galben

Se împlinesc cinci ani de latrecerea în nefiinţă a lui AndreiCiurunga (1920-2004), largcunoscut ca poet, îndeosebica poet al Canalului. Este ru-şinos că deja peste numele şiopera sa – s-a aşternut , ca olespede de mormânt, o totalăşi nedreaptă uitare.

De ce? Pentru că Româniade azi este încă o ţară sub-dezvoltată şi valorile literare,chiar atunci când sunt pă-trunse de un fervent patrio-

tism, sunt anevoie recunoscute. Cu toate că despre AndreiCiurunga au scris admirativ Şerban Cioculescu şi N. Stein-hardt, istoricii literari de astăzi ezită să-l aşeze la locul pecare-l merită.

Fiu de colon german din oraşul Cahul, Robert Ei-senbraun vine în România după cotropirea Basarabiei decătre sovietici, îşi ia numele de Andrei Ciurunga, încredin-ţează tiparului zece volume de versuri, inventează „decasti-hul”, o formă fixă de poezie şi, în plină teroare comunistă, nuse teme să-şi exprime public ataşamentul faţă de pământulromânesc, Basarabia.

Andrei Ciurunga, poetul CanaluluiRidicat de securitate, timp de un deceniu este deţi-

nut politic. Primii patru ani (1950-1954) este condamnat săsape la Canal. Fiind de constituţie fizică fragilă, ceilalţi deţi-nuţi îl ajută să-şi facă norma, îngăduindu-i să aibă timp pen-tru a compune versuri – versuri pe care le memorează.

Aşa s-a ajuns la „Poemele cumplitului Canal”, lacele 61 de poezii care, după Revoluţie, apar în „România li-terară” şi se publică în volume. Din această operă literară arezistenţei anticomuniste, reproduc două strofe:

Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine,Înjurături şi pumni ne-au fost răsplataSă facem drum vapoarelor de mâine, Am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsă, Va ţine minte şi-ntre foi va strângeAcest cumplit Danubiu care curgePe trei guri apă şi pe-a patra sânge.

Vă întreb, iubiţi cititori ai „Oglinzii literare”, oare acestAndrei Ciurunnga, poet de real talent şi erou anti comunist,nu merită azi o înaltă cinstire din partea criticilor şi istoricilorliterari din România?

Maria Bandrabur

EE SS EE UU

1. Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat la 29 iunie anul 67d.H. pe locul pe care, azi, la Roma, se află abaţia “delle Tre Fon-tane” aparţinând Ordinului „Ciscerciensi riformati di Nostra Signorade la Trappe.* Evreu de limbă greacă, numit Saul în ebraică, fari-seu, adversar al creştinismului până la convertirea sa, aparţineaprin familia sa unei elite, cea a cetăţenilor romani.

După convertire, se retrage trei ani în deşertul Arabiei, apoi re-vine, în 37 d.H, la Damasc , unde începe să predice. Cele 14 epi-stole din Noul Testament , îl impun ca pe cel mai mare teolog alcreştinismului. Pavel a fost decapitat (deoarece era cetăţeanroman) la Tre Fontane şi înmormântat pe locul unde azi se află ba-silica San Paulo-fuori-la mura.*

Legenda consemnează faptul că, după execuţie, capul sfân-tului ar fi căzut atingând pământul de trei ori ... De fiecare dată dinpământul însângerat a ieşit la suprafaţă apa proaspătă şi limpedea celor trei izvoare care au dat locului numele sacru: Aquae Sal-viae.*

Mult mai târziu locul şi-a schimbat denumirea, fiind desem-nat ca „ terra delle Tre Fontane.”*

Cu timpul izvoarele au secat, iar de la jumătatea sec.al XIX-lea, călugării trapişti au plantat pe terenul infestat de malarie nu-meroşi arbuşti de eucalipt, consideraţi în acele disperate vremuri oadevărată salvare în lupta cu viruşii necruţătoarei boli.

Azi, cele trei biserici, construite întru memoria evenimentuluicanonic şi care fac parte din abaţia “delle Tre Fontane” sunt încon-jurate de o splendidă pădurice de eucalipt, copaci deosebit de va-loroşi din care călugării trapişti reuşesc să extragă o excelentă şibinefăcătoare licoare dătătoare de sănătate.

* Trappisti – Trapişti. Cisterciensi reformaţi ai Sfintei FecioareMaria de la Trappe.

Trappisti - cuvânt de origine franceză, nume prin care suntnominaţi călugării aparţinând ordinului religios “cisterciensi refor-mati” din Mânăstirea Soligny-la-Trappe (Normandia) Nobilul Ar-mand-Jean Le Bouthillier de Rancé (1626-1700) nu împlinise încă35 de ani, când îşi abandonează modul de viaţă monden şi îmbracărasa călugărească. În anul 1664 devine stareţ la Trappe şi intro-duce în disciplina monahală “severa riforma ”care va sta la baza re-gulilor ordinului din mânăstirea Saint-Nicolas-les-Citeaux a viitorilor“ciscerciensi reformati”.

Regulile de bază sunt :rugăciunea, tăcerea, contemplarea,asceza şi munca fizică ( prin care comunitatea se întreţine din re-surse proprii). În anul1892 cele trei congregaţii reformate Solgny-la-Trappe, Sept-Fons şi Westmalle au constituit Cistcerciensi reformatidi Nostra Signora de la Trappe, ordin autonom cu propriu stareţgeneral . Constituirea ordinului din 1894 a fost aprobată de PapaPio al XI-lea abia în anul 1925, după Concilio Vaticano II.

„Ordine Cistcerciensi dela stretta osservanza” – „le Trappi-ste” sau „trappistine”, (Ordinul trapist al călugăriţelor cistcerciense)a fost fondat de Le Bouthillier de Rancé în anul 1689, în cadrul mâ-năstirii La Sainte Volonté-de-Dieu.

Trapiştii sunt azi prezenţi în numeroase ţări, numărândaproape 85 de mânăstiri de călugări şi 50 de mânăstiri de călugă-riţe.

* Biserica Sfântul Pavel-din-afara-zidurilor* Aquae Salviae : apele izbăvirii * Terra delle Tre Fontane : pământul celor trei izvoare.

2. Din străvechi „racconti”şi „testimoni”, ajunse până înzile noastre, Ioan Evanghelistul, conducătorul comunităţii dinEffes* şi discipolul favorit al lui Hristos, vine arestat şi purtat la Romaîn piaţa “di porta Lata”, dinaintea templului zeiţei Diana, din ordi-nul şi în faţa împăratului Domiziano*, care, se mai spune, ar fi vrutşi chiar a asistat la condamnarea la moarte a Sfântului acuzat devrăjitorie.

Evanghelistului Ioan, un bătrân cu plete albe, care număraaproape 80 de ani, i se pregătea o moarte înfiorătoare (trebuia săfie aruncat de viu într-un cazan cu ulei încins).

La apariţia Sfântului, lumea adunată ciopor s-a cutremurat. Înfaţa lor se prezenta un bătrân legat în lanţuri, cu privirea senină,blândă, asistând tăcut, cu îngăduinţă şi duioşie, la necugetaţii săi ju-decători, impunând din prima clipă, tuturor celor de faţă, respect şi

Eugen GrigoreRoma necunoscută admiraţie.

Din teama de vrăjitorie sau farmece i s-au tăiat impunătoa-rele plete şi, dezbrăcat de veşminte, a fost aruncat în cazanul cuuleiul încins de limbile focului...Dar, după o bună bucată de timp,când Apostolul a fost scos din infernul focului, spre surprinderea tu-turor, era viu şi nevătămat. Sfântul Ioan nu suferise nici măcar, omică arsură. Era în luna mai din anul 92 d.H.

Mulţimea de oameni înspăimântată şi mută, venită înnumăr mare să asiste la martiriu, cuprinsă de panică şi cotropită deprejudecăţi, nefiind capabilă să înţeleagă, să descifreze miracolulcreştin, decid, totuşi ca “vrăjitorul” să fie lăsat liber şi să plece ime-diat din Cetatea Eternă..

Astfel, Ioan părăseşte Roma şi va fi exilat la Padmos, îninsulele Sporadi, unde, în timp, creează opera sa fundamentalăApocalips* . Evaghelistul Ioan va intra în adormire în vremea îm-păratului Traian, la apropierea vârstei de 100 de ani, în oraşul Effes,unde se întorsese după moartea împăratului-păgân Domiziano.

Pe locul unde, la anul 92 d.H., Ioan a suportat martiriul s-aînălţat o micuţă capelă, substituită, mult mai târziu, pe la 1509, uneistructuri octogonale renascentiste, denumită “Oratorio di San Gio-vanni in Olio”*. Capela a fost construită după desenele renumituluiarhitect Bramante* de catre discipolul său, Antonio da Sangalo ilGiovane*

Din voinţa Papei Alexandru al VII-lea* Oratorio este restauratla distanţă de un secol, în anul 1658, de maestrul barocului roman,Borromini*. Artistul, recreează acoperişul edificiului, îi adaugă osferă, simbol al globului pământesc, ridică deasupra ei o masivăcruce de bronz şi încercuieşte, în partea de sus, ansamblul cupoleicu un brâu decorat cu trandafiri şi frunze de palmier.

* racconti – povestiri, naraţiuni, istorii. * testimoni – mărturii, dovezi, probe.* Effes – Ephesos, vechi oraş din Asia mică, întemeiat în sec.

al XI-lea î.H., de coloniştii greci, va fi, în timp, unînfloritor centru comercial şi cultural al antichităţii greco- romane.Vestigii importante, mărturii ale impunătoarei culturi effesiene sepot vedea şi astăzi : teatrul, agora (piaţa publică),forumul (tribuna-lul), biblioteca lui Celsus cât şi ruinele bisericilor bizantine.

* Domiziano – Titus Flavius Domitianus, împărat roman întreanii 81– 96 d.H. Fiul lui Vespasian, a întărit autoritatea armatei şiadministraţia Statului intrând în conflict cu aristocraţia Senatului,fiind asasinat cu brutalitate, în urma unui complot la care a partici-pat propria lui soţie, Domnitia Longina. Soldat devotat imperiului, apurtat războaie cu dacii (87-89d.H.), sarmaţii, quazii şi marcoma-nii, soldate cu victorii.

In interiorul imperiului, romanizarea progresează şi domneştepacea, aparent, pentru că la graniţe barbarii abia aşteptau, ameni-nţător, să atace. Dar, tot mai dificil era şi faptul că trebuia decisă,cât mai urgent, atitudinea ce trebuia luată faţă de religiile venitedin străinătate.

3. Din păcate, politica lui Domiţian a eşuat… A eşuat, pentrucă în timpul domniei sale, Împăratul a transformat principatul (de-semnează regimul celui dintâi :formă de guvernare personală inau-gurată de Augusto, în 27î.H.), într-un instrument al terorii, şi pentrucă, totodată, nu a ştiut să gestioneze fenomenul religios, persecu-tând crunt pe creştini şi interzicându-le ritualurile.

* Apocalips – carte simbolică şi mistică a Noului Testamentcare conţine revelaţiile Sfântului Ioan Evanghelistul exilat în insulaPadmos din Grecia. Ea prezintă o viziune a sfârşitului lumii în reli-gia creştină.

* Traian – Marcus Ulpius Traianus, împărat roman între anii98-117 d.H., fiul adoptiv al lui Nerva şi asociatul la domnie al ace-stuia, încă din anul 97 d.H. A fost primul împărat roman de origineneitalică (era spaniol). Organizator energic al vieţii militare şi civilea imperiului, a învins definitiv, în cele două campanii militare (101-102 d.H.) şi ( 105-106 d.H.) pe daci, transformând cea mai mareparte a Daciei în provincie romană. În amintirea victoriei s-au ridi-cat, la Adamclisi (în anul 109 d.H)., monumentul „Tropaeum Tra-iani”, şi la Roma ( în anul 113 d.H.) „Colonna Traiana”,(construită decelebrul arhitect de origine greacă, Apolodor din Damasc, la ordinulîmpăratului Traian). Cuceritor al Armeniei, Babilonului, Cesifonuluişi Seleucia, a creat două noi provincii: Mesopotamia şi Asiria. Întimpul său Imperiul Roman a cunoscut maxima sa extindere terito-rială. Bolnav, moare în Cicilia, la vârsta de 64 de ani.

CC OO NNSS EE MMNN ĂĂ RR II

Unul din volumele deteatru ale lui Matei Vişniec – celapărut în 2008 la editura Para-lela 45 - ne invită, tranşant, laun exerciţiu de imaginaţie,poate la cel mai periculos exer-ciţiu de imaginaţie posibil: „Ima-ginează-ţi că eşti Dumnezeu”.Periculos pentru că asumareadivinităţii provoacă schimbărifundamentale în atitudini şi co-nştiinţe. Divinitatea înseamnă

eternitate, putere absolută, disponibilitate pentru creaţie, dreptde viaţă şi moarte asupra celorlalţi. Cu atât mai periculos de-vine exerciţiul într-un spaţiu în care „Dumnezeu nu se grăbeşteniciodată”, dar nici nu gândeşte ci „Dumnezeu acţionează, asta-i tot!”(„Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu”) .

Într-un interviu, autorul mărturiseşte: „În acest volumde piese scurte vorbesc, într-adevăr, foarte mult despre moarte.Despre moartea fizică, dar şi despre moartea demnităţii, de-spre moartea tandreţei, despre moartea comunicării, despremoartea memoriei, despre moartea tradiţiei, dar şi despre mo-artea aparentă…”. Aşa că, nu întâmplător, piesele acestuivolum se desfăşoară pe mai multe axe: nostalgie, tristeţe, di-sperare mută, revoltă interioară şi sunt grupate pe trei secţiuni:Frontiere, Agorafobii şi Deşert. În fapt, volumul este un poemal morţii în trei timpi. Mai întâi, omul pătrunde într-un spaţiude limită (Frontiere)unde poate sesiza existenţa lumii de din-colo şi a marii treceri. Pasul următor mărturiseşte spaima despaţii largi, populate, aglomerate – în fond, spaima de viaţă –şi tendinţa de a alege singurătatea ( Agorafobii). Retragereadin faţa vieţii, însă, are drept efecte singurătatea – uneori chiarîn doi - , ariditatea interioară, pustiul sufletesc ( Deşert). Dincolode această primă interpretare, fiecare secţiune poate fi citită cao metaforă cu multiple conotaţii, susceptibilă de numeroase in-terpretări şi deschisă mereu unor noi lecturi.

„Frontiere” conturează spaţii închise, claustrante : oascunzătoare, într-un oraş răvăşit de un război civil, o celulă ,o bază militară înconjurată de un gard de sârmă ghimpată.Frontierele există şi dincolo de ele nu se poate trece atât deuşor. Personajele par să nu aibă opţiuni, pentru că acele fron-tiere aparţin spaţiului spiritual şi nu celui fizic, iar depăşirea lorînseamnă depăşirea propriei condiţii.

Piesa care dă numele volumului vorbeşte despre mo-arte ca rezultat al unei ocupaţii. Războiul civil transformă uci-derea de oameni într-o muncă ce „nu e ca celelalte” dar carenecesită concentrare şi care se poate transforma într-o artă:„imaginează-ţi că puşca asta este o vioară . Pentru un violo-nist, vioara face parte din corpul său. Când cânţi la vioară, mu-zica îţi iese din corp. Înţelegi deci, trebuie ca şi glontele să iasă,şi el, din corp, din corpul tău.”

În „Ţara asta ţine la tine, mă!” vorbeşte despre mo-artea prin îngrădirea comunicării. Telefonul, simbol al posibili-tăţii de a comunica la distanţă, al legăturii cu exteriorul, devineaici simbol al frontierelor imposibil de trecut. Într-o ţară care teiubeşte, ai dreptul de a comunica, şi, aparent, chiar ai obligaţiade a-ţi exercita dreptul acesta odată ce ţi l-ai pretins(„Cum?Ce? S-a oprit? De ce s-a oprit? Spune-i să încerce în conti-nuare că-i zbor creierii.” ) Doar că telefonul … este stricat şi,deşi „ţara regretă”, poţi fi sigur că nu vei găsi telefonul reparatnici în ziua următoare, nici în cealaltă. Dumnezeu este repre-zentat aici de Şeful, iar singura opţiune oferită de acesta esteviaţa în celulă şi un telefon stricat, la care nu vei putea vorbiniciodată. Poate şi pentru că, dacă prizonierul ar reuşi să co-munice cu exteriorul n-ar mai fi prizonier, iar Şeful s-ar tran-sforma într-un Dumnezeu al unei lumi fără oameni. Caprincipiu al eternităţii, opus omului ca principiu al efemerităţii,Dumnezeu nu poate exista în absenţa oamenilor. Într-un uni-vers nepopulat, Dumnezeu nu-şi poate justifica existenţa şi,probabil va dispărea. De aceea telefonul va rămâne mereu stri-cat… E drept că Şeful doar îşi imaginează că este Dumnezeu,un Dumnezeu atotputernic, cu puteri absolute asupra celorcare, dintr-un motiv oarecare, populează lumea lui închisă. Esingura latură a divinităţii pe care şi-o asumă, o latură incom-pletă şi periculoasă prin tocmai aceasta.

Un exerciţiu de imaginaţie sau despremoarte în trei timpi

Piesa următoare, „Crezi c-or să ne bată?” este pove-stea unei fobii, a fricii de necunoscut. După ce „Tocmai au fostînchişi” într-o celulă, Primul şi Al doilea sunt copleşiţi de între-barea ce dă titlul piesei. Ca şi cum claustrarea ar scoate laiveală fobia. Singura cale de a scăpa de ea ar fi să treacă prinexperienţa aceasta, s-o înfrunte. Pentru că teama, aşteptareasunt de multe ori mult mai dureroase decât experienţa în sine.Iar cei doi încep să se lovească între ei… Te întrebi dacă „ei”vor mai veni vreodată să-i scoată din celulă – acei „ei” care „faclegile” şi cărora „li se rupe de legi” – sau dacă cei doi vor con-tinua să se bată între ei în încercarea disperată de a ţine fobiala distanţă.

De o tristeţe amară, „Welcome America!” surprindeistoria unui vis ucis, a unei speranţe moarte. Captivi în lumeacomunistă, românii au aşteptat, ani în şir, să vină americanii.Doar că atunci când, în sfârşit sosesc, ( deşi e târziu, prea târ-ziu – „ But is too late – spune Orbul Bătrân - E cam târziu… dece-aţi venit, mă, atât de târziu? De ce-aţi întârziat mă, aşa demult? Why?...Why?You are very late… Fifty years late…”) întreei şi români nu mai există cale de comunicare. Gardul de sârmăopreşte pe cei de dinafară să-i contacteze pe americani. Şi to-tuşi, cei liberi sunt cei din interiorul bazei militare, adică soldaţiiamericani. Pentru că ei pot deschide poarta şi pot ieşi - chiardacă numai pentru a arunca gunoiul – în timp ce românii nu potintra în spaţiul de dincolo de poartă şi de gardul de sârmăghimpată. Simbol al lagărului comunist, acest gard de sârmăghimpată trimite la mai multe interpretări. Mai întâi trimite laideea că, deşi liberi, românii nu sunt gata să-şi asume aceastălibertate pentru că nu ştiu prea bine cum, au uitat sensul ade-vărat al cuvântului. Felul în care este asumată această liber-tate este sugerat de personajele piesei: proxenetul careexploatează munca altora pentru a-şi pune pe picioare propriaafacere, fetele care-şi oferă trupurile soldaţilor americani.Cumva, spiritul adevărat al oamenilor este încă îngrădit desârma ghimpată. Ceea ce a fost ani de zile o realitate fizică s-a insinuat, perfid, în sufletele oamenilor şi a devenit realitateinterioară. Şi astfel, oricâte ziduri am dărâma rămânem prizo-nieri în interiorul nostru, captivi în lumea noastră interioară, in-capabili să depăşim spaimele ce ne-au guvernat existenţa anila rând.

Schimbarea unei sclavii cu alta poate fi o altă interpre-tare. De sub dictatură comunistă, românii trec direct sub dicta-tura banului. Sufletele sunt pierdute undeva, pe drum, la fel caşi sensul real al libertăţii. Poate că dincolo de gardul de sârmă,dar cei de dincoace nu cunosc codul pentru a trece de poartă.Nu încă… Singurul care s-ar putea să-l ştie este Orbul Bătrân,dar pentru el e prea târziu. Poate copilul Fetei 1 va reuşi săgăsească acel cod… Mă întreb… şi dacă dincolo de gardul desârmă ghimpată, dincolo de poartă vom întâlni aceeaşi reali-tate, dacă toate speranţele vor muri odată trecuţi dincolo?....

„Aşteptaţi să se mai potolească această caniculă”spune povestea dezrădăcinării, a exilaţilor, a morţii individuali-tăţii naţionale. Spaţiul este unul de graniţă, frontiera dintre „noman’s land” şi teritoriul drepturilor omului. De data asta nu maie nevoie de gard ghimpat. Lumea a evoluat. Graniţa este mar-cată de o linie albă, dar este păzită de „santinela drepturiloromului” şi de un ordinator care procesează datele eventualilorcandidaţi la intrarea pe teritoriul drepturilor omului. Interesanteste că cel care are ultimul cuvânt în acceptarea candidaţilor nueste santinela, ci ordinatorul, o maşină care procesează date şinu suflete, minţi, conştiinţe. Nu e de mirare că Femeia cu copi-lul în braţe reuşeşte să blocheze ordinatorul prin însăşi afirma-rea umanităţii. Lipsită de naţionalitate ( „ Patria mea nu maiexistă. Patria mea a fost tăiată în două, în trei, în patru, în maimulte patrii mici care acum se bat între ele/…/ Nu mai am niciun fel de naţionalitate”), Femeia cu copilul în braţe pretindenaţionalitatea cerului înstelat, a păsărilor şi a vântului, reven-dică aceleaşi drepturi ca apusurile de soare şi dreptul „ de a fila fel de demnă precum fulgii de zăpadă”. Doar că… n-areacte, iar pe teritoriul drepturilor omului „ o fiinţă umană egal unact în regulă”, „ O fiinţă umană echivalează cu o foaie de hâr-tie acoperită de ştampile şi de semne uneori necunoscute”.

Cristina Bîndiu

DDIINN CCAAIIEETTEE

Aici izbucneşte atracţia, faţa lucrurilor gata consumate. Oriceplăcere, dinainte ispăşită. Am istovit studiile. Am fost eliminat din toateşcolile din ţară. Am plecat atunci în lume şi mi-am schimbat destinul.Aştept să vină catastrofa. S-au furat fotografii. Cred că mor de in-dignare. Toţi s-au eschivat.

Craiova are o singură istorie care e Brâncuşi. Singur Brân-cuşi putea să fie şi singur el poate să angajeze arta în cel de-al treileaev. Picasso e mort, s-a isprăvit cu el.

Himera, Eva, Regele Regilor. Adam e mai bătrân, Eva eîntâi. Am găsit citat, vorbeşte de falus şi nu ne dă proba. Pogani, per-fect falică, principesa-voievodeasa. Eva e principială, la urmă vineAdam. E mai bătrână decât Adam. El trăia falusul, principiul feminin,ăla e frumos. O formă care evolueaz, se împleteşte şi nu defineştealtceva decât principiul feminin.

Increaţii pietroase ale acestui principiu feminin, care e în-ceputul lumii. Acest principiu feminin se înmulţeşte, se divizează. Şicum iese unul din altul, mai mare sau mai mic, io-te istoria lumii.

Familia femininului. Femininul e la bază, la genetic. A fost oluptă. Adam-ul a vrut să devină stăpân, că el îl avea scos în afară. Eas-a redus, săraca. Dar îşi ia revanşa. Ai văzut-o pe Eva, ce frumoasăe, cum calcă înainte? E lupta pentru viaţă. Adam a avut epoca lui.Întâi,fiinţa a fost una. E posibil că se vor contopi iar principiile, în altăgalaxie, în alte ţărmuri.

Geneticul se masculinizează, îşi pierde din virtuţile lui dintâi.Nu există diferenţă esenţială între ele, numai una de superioritate.Principiul feminin a fost în obscur şi de azi înainte se pune în lumină.Observă dumneata, o confuzie între genetic, forme-forţe. Opera lui seridică din pământ, iese ca o bârnă şi se înalţă.

S-a îmbiat şi îmbinat cu tot acel strămoşesc. Munţii au în-ceput să vorbească, văile să plângă, natura s-a deschis. S-au unitmunţii, s-au unit văile. La Tismana a stat el de vorbă cu vipera – ce eaceastă otravă a viperei care din privire te omoară? Pietre de râu peRetezat – momâi. Sub una, o viperă. Dulăul îi atrăgea atenţia, a lătrat.

El a fost el. Nu l-a schimbat nimeni, începând cu Vaschideşi toţi doftorii ăia de la Pasteur. Ăn 1904 a atins culmea iniţierii prin în-săşi firea lui. Veneau cu delăsare, să mai respire ceva sănătos – odesînţepenire. Luau lecţii. Ştia să se informeze la esenţe. Fiecarevenea şi depunea polenul.

I-am fost ucenic lui Morgenstern, în 1912-13 – am devenit untânăr de viitor – făcea colecţie de tablouri, Cezanne, Van Gogh, trăiadin scris, o nouă formă a mallarmismului, lalu-lalu. Odată, în 1913,am fost la Ion Barbu şi am vorbit despre cir-li-lai.În 1914, 2 geaman-tane şi am părăsit Germania.

Nevastă-mea credea că vom pierde războiul din 1914, cănemţii vor câştiga. S-a întâmplat numai un singur lucru – generalul, şefde armată, a pierdut noţiunea timpului deându-se, 36 de ore, la vânatde cerbi într-un parc naţional. Iar Galiani (corsican), observând că s-a creat un fel de hău între armate, a aruncat 300.000 de oameni înacest gol care desfăcea armata. Armatele germane n-au avansat, iarla Marna s-a schimbat soarta războiului.

Aşa s-a schimbat şi soarta mea, septembrie 1914. M-amdus voluntar în armata franceză.Bine că nu m-am prezentat să-mi iauhaine- pentru că unii mi-au lăsat impresia că pot ajunge la un potoude trădător. Mulţi voluntari isprăveau la potou. Aşa că am înţeles isto-ria lumii. Războiul care trebuia să fie blitz a devenit război de poziţii,să ne batem în noroiul tranşeelor.

Revoluţia din '917 a fost făcută cu material de război româ-nesc. Au jefuit depozitele noastre de arme. Noi am fost înarmaţi defranţuji, au venit să ne reorganizeze, am făcut parte din misiunea mil-itară română. Ruşii umblau cu balalaica. N-am pus piciorul în Rusia.Numai în Murmansk. N-a făcut decât să beau ceai. Stam în bordeieîngheţate. Dacă trecea câinele cu coada în sus, băţ, nu ne ridicam dela ceai, dacă era lăsată coada, atunci ne aventuram. Ruşii doar auvenit cu balalaici şi se plimbau, mâine-i batem. Cu Stere am stat înaceeaşi pensiune.

Altceva, a trăi şi altceva e a crea. Acum nu facem decât săcreăm. Fiecare moment al vieţii ne e o creaţie. Se petrec minuni înfiecare zi, pentru orişice om sensibil la neprevăzut (l'imprevu). A maimare minune e aia a lui Joyce. Minune a fost cu vipera cornută, tre-buia să fie victimă dacă nu i-ar fi determinat atenţia câinele, sedeştepta meduzat, lăsa să-i scape pietroiul din mână.

Ce-a ajuns bustul din Peştişani? Spaimă pentru copii. Să fiicuminte că, dacă nu, te dau la moşu'. Infamie să mânjeşti ce-a vrut săapropie absolutul, sublimul, perfecţiunea.

Urmărea foca, liniile unduioase ale formei care par că secontopesc.

La ce vreau eu să ajung, să conştientizez dodia. Ce mă ob-sedează cel mai mult, ce i-a apărut lui Daniel pe zid la ospăţul lui Sar-danapal. Când oi putea să înţelegi rolul Dodonei, atunci o să-ţi daiseama cum noi putem să facem saltul ăsat nemaipomenit în inconş-tient. În fond, ce este, mă, ce se cade să cauţi este sinea. Tâmpitu' deneamţ, en siech, sinea, restul e fenomenul, dă-l dracu'. Îmi închipui căvoi reuşi, uite atâta, cât e într-o unghie, din conştient în inconştient.Adică să-l validez, mă, dă-l dracu'. A valida inconştientul este extraor-dinar. N-a făcut-o Joyce.

Dodia mumă e bătrână. Poţi să te duci cu ea la sciţi. Ceamai nouă dodie, aceste cuvinte magice, care au apărut pe zid. Nabu-codonosor. Şi ce i-a apărut şi lui bietu' Kant când a văzut sinea, ensiech. Ce e mai mare decât sinea noastră?

IliuţăÎn seara sat vine lumina la blocuri, cineva a lăsat un bilet “lu-

mina” şi pe uşa vagonului unde ai rămas singur. Până azi. Casaaceasta cu scânduri duble se va muta şi ea însă, cu bilet cu tot. Cerămâne aici ştii, altceva e mai rău. Şantierul se golise. Copiii făceaumâncare din nisip. Paznicul te-a salutat, ai ajuns cineva.

Ajunsese Iliuţă o slujbă? Muncile forfoteau la trecerea nopţii,schimbându-se între ele, trezindu-se la ziua ce începea. Pândindtramvaiul, cu ochii închişi, fata surdă îşi întindea timpanul pielii spre pi-curi confuzi ai ploii, să bată darabana. Tăcutul şantier, şi când furnicaieri-alaltăieri, sună mai tare ca la început. Ultima casă - nedemolatăpentru a adăposti sculele celor de acolo- vuieşte, şi, noaptea, Iliuţă odesluşise peşte-ferăstrău.

Vagonul merge acum, nu e acelaşi, o să pornească. În celeale constructorilor mergeai tu, împreună cu ei, acum stai, şi vagoanelemerg, şi printre călători şi o fetiţă, leit Mioara, tineri veseli, necăsătoriţi.Ce e dragostea, întreabă unul. Lumină. Dar căsătoria? Plata luminii.Nu e Mioara, ea se joacă în vagonul rămas gol. Pe uşa lui scrie: astă-seară, lumina, orele 19.30-21.

Şi Iliuţă se aruncă pe scările vagonului. Crainica anunţasedeja, persoanele care au condus pe călători la gară sunt rugaţi săcoboare din vagoane. Era singura persoană şi trenul plecase. Sare întramvai, coboară, fumează printre nuci zdreliţi şi macarale îngropateîntre ziduri neterminate.

Rătăceşti ca la început, când şeful şantierului îşi avea biroulîn viitorul vagon de locuit. Vagonul nu mai este la locul lui. Plouă. Ni-meni parcă nu-l dăduse în primire. Muţii au rămas la adăpost. Măi,dar n-avea unde să dispară aşa repede. Pe o stradă, în linie cu bis-ericuţa, se înşiră restul vagoanelor – l-au dus şi pe ăsta.

Iar Mioara nu mai intră ca de obicei. Pentru fetiţă s-a întors.Ea luase biletul de la bloc şi-l agăţase în uşa vagonului.A cui eraMioara, că lui îi semăna puţin. Coborâse din tren pentru ea. Aveavârsta venirii lui în oraş, la lucru, înainte de a se însura şi de a pierdeocazia mare cu maiştrii, din cauza accidentului. Aşa se întâmplamereu când intra într-o altă viaţă.

Şi Mioara nu era trecerea ta.A sosit un bărbat şi au rămas în tăcere. Nu se cunoşteau.

Era noapte. Trecea greu timpul. Începutul unui tâmplar în marele oraşse arătase dureros. Nici în vagon, nici între pădurile de beton nu erade el, dar mai stătea perechea aceasta şi el aştepta, cu taină, o ex-pilcaţie, ca atunci când se întâlnesc într-o poiană, sub ochii vânătoru-lui, două prăzi îndrăgostite.

Aşa şi tâmplarul Iliuţă, ferăstrău dunărean, constructor deschele mici, la case şi mai mici, la fântâni rotunde, pietruite.

Asta e, te pilisei cu prietenul tău, după ce aţi ieşit de la lucru.N-ai fost atnet la frânare şi maşina aceea n-a mai frânat cum trebuie,ţi-a rupt mâna. Eu te-am găsit leşinat. Mă nimerisem pe acolo şi te-aminternat la urgenţă Fiul meu să fi fost şi nu m-aş îngriji aşa de tine.

Mă, Iliuţă, eu nu mă amestec, dar îţi spun aşa, fostul tău şefa fost şi el la băutură? Nu. Păi ce minţi că s-a ţinut după voi şi te-acules de sub maşină – de sub schelă, mă, zi mai bine, iar eu l-aş daîn judecată că nu s-a îngrijit să nu cadă schela, să-ţi prăpădeascămâna. Poate dă Dumnezeu şi ţi-o fac doctorii la loc tot din pielea şioasele tale de pe la spate. I-ar părea bine, ştii, şefului tău. Dar între-abă-l dacă te mai ia, zice că te aşteaptă, ca să nu-l bagi în puşcărie.

N-avea astâmpăr la el acasă, în sat. Acum, cu mâna aia maimoale, vrea să se facă inginer. Dar ce te interesează? Caută-l printrevagoanele dintre blocurile noi. Vezi că se lucrează cu tot felul de oa-meni. Şeful lui, dacă n-a scăpat atunci, trage la lopată, şi Iliuţă îl vede,dar mâna n-o mai pupă.

Versiuni din timp - Vasile G. PaleologGeorge Anca

MMEERRIIDDIIAANNEE CCUULLTTUURRAALLEE

(ediţie îngrijită de Dumitru M. Ion, traduceri de Renataşi Luan Topciu)

Jurăminte

Într-o bună zi, careva îl întreabă pe nenea Gelio: - Câte soiuri de jurăminte există, bre, pe pământ?Iar nenea Gelio îi răspunse:- Noi oamenii avem câteva soiuri de jurăminte. Cele mai

dese sunt de trei feluri. Muncitorii şi ţăranii se jură pe pâine,fiindcă pâinea o socotesc ei cea mai mare bogăţie. Cei în-văţaţi se jură pe cuvântul lor de onoare. Dar cel mai greu ju-rământ e al directorilor şi al ălora cărora nu le mai pomenesceu numele. Ei se jură: «Să nu mă mişc de aici dacă mint!»

Câinele dus la fierar

Un ţăran avea un căţel. Căţelul a crescut şi a ajunscâine în toată legea. Da’ să vezi belea: câinele nici nu lătra,nici nu muşca, iar ţăranului îi trebuia un câine care să latre şisă muşte. Neavând încotro, s-a dus ţăranul la vecinul său,căruia i se dusese vestea cât de mintos era, rugându-l să-idea cumva câinelui de cap. Iar vecinul i-a zis:

- Câinii ăştia care nu latră şi nu muşcă sunt născuţi cudinţii tociţi şi trebuie duşi neapărat la fierar ca să-i ascută.

Şi ţăranul şi-a dus câinele la fierar:- Meştere, ţi-am adus câinele ăsta care aşa şi pe din-

colo, nici nu latră, nici nu muşcă. Aşa că, rogu-te, să-i daicumva de cap.

- Ohoho! Sigur am să-i dau de cap, a zis fierarul.S-a uitat el în gura câinelui, s-a uitat la gura cleştilor

puşi pe jar şi, pentru că în gura cleştilor tocmai se-nroşea unfier, meşterul, sfârr, sub coada câinelui cu fierul încins. Iarcâinele pe dată a sărit ca ars din mâna ţăranului şi, de undenici prin gând nu-i trecea să latre, mi s-a pus pe lătrat şi peurlet, că stăpânul nici nu mai ştia ce să creadă. Aşa că, debucurie, s-a pus şi el pe strigat:

- Dă-te la o parte neamule şi lasă-i drumul liber, cănumai ce am fost cu el la fierar! Şi aşa de bine l-a aranjat, căn-o să i se mai tocească iute dinţii! La o parte neamule, la oparte, lasă-i drumul liber, că acesta nu mai ştie ce face!

Postul Bayramului

A fost odată un sat ca mai toate satele, cu case răsfirateici şi colo pe dealuri. De sărbătoarea Bayramului, un săteande pe un deal îi strigă vecinului său de pe alt deal:

- Hei, Haydar! Să-ţi fie cu noroc Bayramul!Iar bietul Haydar, care de sărac ce era nici nu-şi mai

adusese aminte de ziua Bayramului, îi răspunse lui Sefer:- Hei-hei, vecine! Mulţumesc şi fericit să-ţi fie şi ţie Bay-

ramul!Dar, în sinea sa, Haydar îşi zise: „Ia te uite repede a tre-

cut şi postul acesta!”

Calul dus la târg

Un om şi-a dus calul la târg ca să-l vândă. A venitamiaza şi, ca un făcut, nici urmă de careva să pună ochii pecal. Calul obosit de atâta plictiseală, aşa că s-a pus să tragă

un pui de somn, în picioare, cum e rostul cailor când dorm.Dar tocmai atunci a răsărit ca din pământ un muşteriu

şi a prins să-l întrebe pe stăpân cât costă calul, iar omul nos-tru, bucuros, i-a spus repede preţul.

Bine-bine, a zis muşteriul, mi-ai spus tu preţul dar eunu pot cumpăra calul aşa, adormit. Să-l trezesc, ca să văd cee de capul lui!

- Se înţelege, bre, muşteriule şi să batem palma, i-a răs-puns stăpânul.

Atunci muşteriul i-a zis calului:- Di, di!Dar calul nici vorbă să se trezească. Şi, di, di încolo, di,

di încoace, dar calul tot adormit rămânea.- Ce e, bre, cu calul acesta de nu se trezeşte, a mai în-

trebat mirat muşteriul.- Hei-ei, prietene, calul acesta al meu n-a avut parte

până acum să stea la o altă cu caii, ci doar cu măgarii. Aşacă degeaba îl tot îndemni tu, di, di! Zi-i ciuş-ciuş şi să vezi câtde iute se trezeşte!

Intelectualitate

- Ei, bre, nepoţeii lu’ unchiu’, uite că era să mor fără săştiu că ăştia şcoliţi sunt cu toţii patrioţi, eroi şi nu mai ştiu ce.Mulţumesc lui Alah că a venit democraţia şi am văzut şi eu,negru pe alb,câte parale fac ei. De pildă sunt unii care-ţi vânddeşteptăciunile lor despre democraţie, politichie şi credinţă,uite-aşa ca îngheţata pe băţ; ei nu mai ostenesc nici acasăşi nici pe la întruniri de tot soiul să se umfle în pene sau săbată cu pumnul în masă. Vând minte cu carul! Iar dacă numă înşel cumva, mira-m-aş să înţelegeţi şi voi ce zic eu. Iacă-aşa, să vă lămurească el unchiu’ pe fugă: când se adună lao-laltă intelectele inteligenţei, intelectele inteligenţeiintelectualilor şi inteligenţa ştiinţifică, ştiinţa politică a inteli-genţei partidelor pune capacul. Până acum au tot ţinut cu-vântări despre problemele poporului şi n-am văzut nici măcardoi dintre ei să zică şi să facă la fel.

Deputat o s-ajungă

Cum şedeam eu aşa la taclale cu nevastă-mea, numaice-o aud că îmi zice:

- O, bărbate, n-ar fi rău să treci şi tu pe la şcoală pe lacopii să vezi cum mai merge, că de multişor n-ai mai dat peacolo.

- Bine, bre, femeie, o să mă ducŞi, cum am zis, aşa am şi făcut. Am găsit eu clasa unde

învăţa ăl mic, şi dirigintele m-a întrebat cum îi zice odraslei.Iar eu am zis: „Kadruş îl cheamă”, „Kadruş, Kadruş, dar cenumăr are?” „Păi, 40 la pantofi”. „Eu nu te-am întrebat depantofi, ci de numărul matricol!” Slavă Domnului, dirigintele,om isteţ, l-a găsit în catastiful lui şi mi-a zis: „Fiul tău are treinote de 1”. „La ce?” „Păi are unu la matematică…” „Cum lamatematică? Eu când l-am întrebat cât fac 5x5, el imediatmi-a răspuns: 35. Matematica o ştie ca lumea! Dar ce l-a în-trebat profesorul şi n-a ştiut?” „Profesorul l-a întrebat pe fiultău despre necunoscute şi el a tăcut mâlc!” „Hai, de, de, toatemerg la noi pe cunoştinţe, iar la voi pe necunoscute! Dar ăle-lalte note de 1??” „L-a întrebat la Geografie de Africa şi Ame-rica, iar el a tăcut mâlc!” „Ei, bre, cât de departe aţi ajuns!Păi mai ieri eu l-am trimis aici, aproape să sape ogorul şi s-a dus, da’ a săpat ogorul vecinului! Şi a treia notă e 1?” „Pro-fesorul de fizică l-a întrebat ce l-a întrebat, iar feciorul tău nicigând să deschidă gura!” „Cum, cum, nici gând să deschidăgura? Nici nu ştii matale cât mă bucur că am auzit-o şi

Geladin Asani

Minciuni adevărate

LLEECCTTUURRII SSUUBB AABBAA JJUURR

măcar sub formă de împru-mut. Totuşi, ne-a confirmatipoteza noastră: „Tâmboeştivine de la dâmb”. Restul suntspeculaţii care se pot adeverisau nu la faţa locului, pe bazaunor surse documentare…

Cum străvechea înde-letnicire a strămoşilor noştri –proto-dacii –, inclusiv a oa-menilor din părţile locului afost creşterea oilor, credemcă şi acest aspect s-a păstratîn cuvântul care ne intere-sează – „miezul” cuvântului:oe< oes (oves). Ca atare, până acum avem tâmb < tym-bos + oe < oes (oves), adică „dâmbul cu oi” sau „oile de pe/de la dâmb). Ne mai rămâne să vedem cum s-a ajuns la ter-minaţia – şti?

Ospitalitatea neamului nostru o putem socoti de acumun truism. În legătură cu provenienţa şi evoluţia acestui cu-vânt, iată ce menţionează Lucia Wald şi Dan Sluşanschi înIntroducere în studiul limbii şi culturii indo-europene(Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 311):„O noţiune importantă în antichitatea IE (indo-europeană – n.n.) era aceea de ospitalitate, aşa cum atestă mărturiile is-torice, care şi-au aflat reflectarea în literatura greacă şi ro-mană. În vocabularul IE de NV, există un termen reconstruitîn forma *ghosti –, cu sensul <<străin>>, al cărui semantisma evoluat în direcţii diferite: în slavă şi germanică el a căpă-tat specificarea de oaspete : v. sl. gosti, v.g.s. gast, v. eng.giest, eng. guest ; în latină hostis în epoca arhaică denu-mea pe străinul aflat în raporturi de egalitate şi reciprocitatecu cetăţenii romani (Benveniste, 1969, vol. 1, p. 93); ulterior,odată cu schimbarea mentalităţii şi a atitudinii, hostis a do-bândit o conotaţie ostilă – aceea de duşman (cf. „ostil” – po-trivnic, duşmănos – n. n.); pentru străinul primit ca oaspetes-a creat un nou termen – hospes (a se vedea şi formaveche a cuvântului, întâlnită în poezia lui Eminescu –oaspe), ca unul care intra temporar şi benevol, sub protec-ţia stăpânului casei.”

Prin urmare, tymbos + oes + *ghosti – reprezintăstructura iniţială (care ar însemna oaspete la/ pe dâmbulcu oi ). Din păcate, ne lipsesc fazele intermediare ce ar fiputut fi atestate (inscripţie sau document). Este posibil cagrupul (g)hos – (h)os să fi evoluat spre ş, datorită prezenţeiconsoanei dental-alveolare t, precum şi datorită apropierii degrupul oes (oes – os > oes + t > oeşti) – tâmboeşti : dâm-bul cu oi cel ospitalier; oaspete la/ pe dâmbul cu oi.

Constantin Miu

Printre puţinele cuvinte moştenite de la proto-daci saupelasgii carpatini, care au fost semnalate de către cercetă-tori, se numără şi tymbos, care în limba română actuală estedâmb.

Cuvântul – în forma sa arhaică – s-a păstrat, aproapeneschimbat, putând fi regăsit într-un toponim din zona Vran-cei: TÂMBOEŞTI. De la numele acestei localităţi a pornit in-vestigaţia noastră lingvistică.

În imaginea alăturată, apa-re o serie de cuvinte consi-

derate de către lingvista Lucia Wald a fi de origine pelas-gă.Dintre toate, dăm credibili-tate la două:thalassa – rom. talaz;tymbos – rom. dâmb. Acesta din urmă ne interesează

pe noi, pentru cele ce vom încerca să arătăm în legătură cuto-ponimul TÂM-BOEŞTI.

Primul aspect, pe care l-am sesizat în legătură cu nu-mele localităţii, este „rădăcina” tâmb, care am presupus cătrebuie să provină de la arhaicul tymbos şi care a evoluat ladâmb. Următorul „pas” în investigaţia noastră lingvistică afost să ne interesăm dacă în istoricul satului se menţioneazăacest aspect. Am reuşit să luăm legătura cu unul dintre au-torii monografiei localităţii Tâmboieşti – dr. Chirtoc, însăacesta – foarte suspicios – a refuzat să ne ofere cartea

UN TOPONIM ARHAIC: TÂMBOEŞTI

p’asta!” „Păi bine măi, omule, eu nu văd aici nici un prilej săte bucuri!” „Ehee, păi dacă n-a deschis deloc gura, fiul meudeputat o s-ajungă! Păi matale nu vezi la televizor că toatălumea vorbeşte şi numai’ deputaţii tac?”

Peste rând la doctor

Cum aşteptau oamenii, care cum venise, la rând, ca săintre la doctor, numai ce se ivi un tinerel ce se înghionti ca s-o ia peste rând. Dar lumea, nici gând să-l lase:

- Aşteaptă tinere, aşteaptă! O să intri şi tu când o să-ţivină rândul!

Dar tânărul le-a întors-o:- Asta-i bună! Eu pot să intru şi peste rând!Toate ca toate, dar de lăsat tot nu l-au lăsat să intre. Ba

au prins să-l certe şi mai tare şi să-l ameninţe. Tânărul nu s-a lăsat şi le-a zis:

- Cum să nu pot eu să intru, când doctorul ăsta e chiar

tătâne-meu?Doctorul auzind hărmălaia, a ieşit în uşă şi a întrebat:- De ce vă certaţi la uşa mea, oameni buni?- Păi uite, doctore, tinerelul acesta nu ştie să aştepte la

rând şi o ţine morţiş că poate să intre cum vrea!Când doctorul tocmai cumpănea cum să le închidă

gura, tocmai atunci se ivi şi Hasan care se vârî şi el ţanţoş înfaţă şi zise:

- Doctore, în clipa asta am sosit din Germania şi am şidat fuga, aşa cum ne-am înţeles.

Dar nici feciorul doctorului nu se lăsă şi le mai zise încăo dată celor ce aşteptau la rând:

- Ei, acum vedeţi că doctorul de tătâne-eu care m-a hră-nit şi m-a crescut ori sunteţi chiori?

Atunci doctorul i-a şoptit feciorului la ureche:- Adevărat e, băiete, că te-am hrănit şi te-am crescut,

dar ăştia care lucrează în Germania, pe toţi alde noi ne hră-nesc!

MUZICA ROCKMUZICA ROCK

SS AATTAA NN II SS MM !! ??

In 1982, Led Zeppelin au fost aduşi în faţa tribunalului în Ca-lifornia, pentru albumul lor „Stairway to Heaven“, unde cântau me-saje ca: „Eu trebuie să trăiesc pentru diavol“, „Nu fii prost cu diavolulnu ai nici o teamă„, „Vreau ca Hristos să fie îngenunchiat de Satana“! ! !

- Paul Mc Cartney a declarat: „Nimeni dintre noi nu crede înDumnezeu“.

- Ringo Star a spus: „fie-l credeţi, fie nu, nu suntem noi anti-hristul, ci vrăjmaşi ai creştinismului şi ai antihristului“.

- Kiss într-un disc a spus: „Diavolul este dumnezeul tău“!!! Siîn altă parte: God Rock’n Roll will steal your virgin soul“. Adică „Dum-nezeul rockului va fura sufletul tău curat“!!!

- Black Sabbath într-un disc au scris: „Iisus, tu eşti urâtul“!!!Pe coperta discului apare un fulger diavolesc, care încununeazănumărul 666 al lui Antihrist!

- AC / DC cântă: „Slava în clopotele iadului“(!!!), în cântecullor „Hells Bells“; iar cântecul „Highway to hell“ înseamnă „Bulevardpentru iad“. Formaţia are multe cântece de acest gen, care în-deamnă tinerii să urmeze răul şi să aibă speranţa în iad (!!!), undeSatan va asigura fericirea!!!

- Heavy Pettin strigă că: „Iadul este frumos“. - Benie Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndră-

gostit, de un vampir, în cântecul „Bady Loves A Vampire“. - Civith Hungoi cântă. despre „regele morţii“ în „King of the

Death“! - Motley Crue îl strigă pe diavol (Shout to the devil)! Despre iad vorbeşte Hell Preachers în cântecul „Bat Out of

Hell“ şi Venom în cântecul „Lead Me in Hell“ (condu-mă în iad). „Şi iadul are un farmec“ cum cântă spaniolii Baron Rojo în

cântecul „Los Roclerso Van Al Inferno“ (periodicul „Pop and Rock“nr.2 februarie 86).

Ozzy Osbourn a declarat: „Există o putere supranaturală caremă utilizează ca să scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta sănu fie a diavolului...“ (Hit Parader“ februarie 1975). În afară demulţimea cântecelor are şi un album întreg care se numeşte „Speakof the Devil“, adică „Vorbind cu diavolul“, inspirat de el!

Rolling Stones cântă „Sympathy for the devil“ („Simpatie pen-tru diavol) care este imnul sataniştilor. Conducătorul formaţiei MickJagger este vândut diavolului fiind iniţiat de către două vrăjitoare Ma-rianne Faithfull şi Anita Palleubeng, iar foarte des este numit „de-monul rock-ului“. Alte cântece asemănătoare sunt: Their SatanicMajesties“, „Inro cations of My Demon Brother“, Dancing with Mr.D.“(„D“ = diavol, adică „dansând cu diavolul“) şi albumul To Their Sata-nic Majesties“.

5. Mesajele care trec

Ce spun formaţiile şi cântăreţii pe discurile lor? -“Satana, mişcă-te în vocile noastre“ - Satana, Satana, Satana, este dumnezeu, este dumnezeu -

Trăiesc pentru Satana. Nu-mi place Dumnezeu. Nu pot să-l evit.Satan este puternic. Îţi va da semnul 666“.

- „Raiul moare, luptaţi împreună cu Satan. Diavolul estestăpânitorul...“

Şi ne referim la nişte cântece care sunt cântate în faţa publi-cului lor extaziat.

- Şi să începem cu cel al lui John Lennon (Beatles) carespune: „Creştinismul se va pierde, va dispare. Nu discut pentru căam dreptate. Suntem mai populari decât Iisus Hristos. Nu ştiu cinese va pierde primul, Rock’n’Roll sau Creştinismul“.

-Black Window zic în cântecul „Come To The Sabbath“:„Ajutaţi-mă în cercetarea gnozei. Trebuie să aflu Arta Mistică. Cineîndrăzneşte să mă ajute să înviez pe acela a cărui nume îmi liniş-teşte inima. Aruncaţi-vă hainele, veniţi descăltaţi. Corpurile voastresă fie unse cu ulei mistic. Plantele medicinale vor vindeca rănilevoastre. Veniţi cu mine în cercetarea Puterii. Ne vom uni în oraaceea. Să înceapă Sabbat-ul. Hai, vino la Sabbat. Vino la Sabbat,Satan este aici“!

-Kiss în cântecul „The God of Thunder“ zic: „Am fost crescutde către un demon. Pregătit să guverneze lumea. Sunt stăpânitorulpustiului. Un om de fier al zilelor noastre. Adun întunericul pentruplăcerea mea. Îţi poruncesc să îngenunchiezi în faţa zeului fulgeru-lui, Dumnezeul rock-ului“.

-Possessed zice: „Ajută-mă şi o să-i spun lucruri care îi îm-bolnăvesc mintea ...beau sângele animalului şi ţin cheile uşii morţii...Am poruncă de la domnul meu, Satan, să distrug cele ce oameniimuritori iubesc mai mult. Satan este domnul meu întrupat, daţi-islavă lui“.

Şi continuăm cu cântecul la care m-am referit deja, „HellsBells“, „Muşc fulgerul meu, arunc o ploaie torenţială. Vin ca o vijelie;fulgerul îmi luminează cerul! Eşti tânăr, dar vei muri! Nu-mi va fi milăde nici o viaţă. Nimeni nu-mi va opune rezistenţă. Am clopotele mele,şi o să te iau în iad. O să te iau! Satan o să te ia! Clopotele iadului.Da! Clopotele iadului“!

Pot fi aceste cuvinte ale formaţiei? Cu siguranţă că nu! Suntale diavolului.

Se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Satan îi folo-seşte ca medium. Cuvintele sunt ale diavolului care pune stăpânirepe trupurile celor posedaţi. Într-adevăr este teribil!...

6. Coperţile discurilor şi nu numai...

Feriţi-vă de prooroii mincinoşi, „după roadele lor îi vei cu-noaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine dinmărăcini? Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău săfacă roade bune. De aceea după roadele lor îi vei cunoa şte“, ziceMântuitorul nostru Iisus Hristos.

Ce vrem să spunem? Că sunt de prisos toate aceste analizepentru că din felul cum se îmbracă şi din felul cum sunt realizate co-perţile discurilor putem înţelege, cine sunt ei. Şi să începem cu co-perţile discurilor. În afară de scene de dragoste şi altele mai vedem:

- Simboluri satanice, cum sunt triunghiuri răsturnate (în anti-teză cu triunghiul care simbolizează Sf.Treime), piramide (sunt pen-tru ei modul ideal de contact cu lumea supranaturală a spiritelor),pentagrame (folosite în magie) şi o mulţime de asemenea simboluri.Nu lipsesc nici cele cunoscute, cum este numărul 666, care estesemnul lui Antihrist. Semn care începe să apară tot mai des, subdiferite forme camuflate, pe produse şi pe unele sigle.

Scene de sacrificii omeneşti, liturghii negre (Black Mass), saufiguri satanice (de pildă, pe coperta discurilor lui Ronnie James Diose află figura diavolului). Pe discul „The Number of the Beast“ al for-maţiei Iron Maiden, este prezentat un vampir care joacă teatru depăpuşi deasupra unui demon!

Mai este şi înfăţişarea lor. Felul în care cântă muzica lor. Uşorle distinge cineva în concerte, în video-clipuri în fotografiile lor. Ce le-gătură pot avea toate acestea cu lumea luminoasă, paşnică a luiDumnezeu? Şi vom da două exemple caracteristice:

-Ozzy Osbourne al formaţiei Black Sabbath este primul. Re-cent în timpul unui turneu în SUA programele de televiziune şi radiolocale avertizau publicul, spunând: „Încuiaţi-vă fiicele, fiii, băuturile al-coolice şi animalele, pentru că Ozzy Osbourne vine în oraşul nos-tru“!!!

„Da, Ozzy Osbourne, rege al absurdului, omul care cu BlackSabbath a creat muzica heavy metal, muzician cu cei mai fanaticifani în toată lumea. Cei care au trăit lângă el au zis că era ca obombă care nu ştiai când va exploda...

„A tăiat cu dinţii pe scenă capul unui liliac viu, acelaşi lucru afăcut şi cu un porumbel!...

„...ferocele Ozzy al concertelor este declarat non grata înşase oraşe americane ca „organ al demonului ...“ (rev.“Ikones“)

- Formaţia W.A.P.S. este al doilea exemplu. Ce fac ei? Beausânge real dintr-un craniu pe scenă (!!!), taie carne cu toporul şiaruncă publicului! Video-clipurile lor „Love Machine“ şi „I Wanna BeSomebody“ a înfiorat atât de mult publicul american încât le-a cerutsă se manifeste cu mai puţină violenţă. Citiţi într-o revistă de spe-cialitate următoarele afirmaţii şocante, pe care numai diavolul lepoate inspira:

„Este o formaţie foarte feroce pe scenă, cântăreţul vorbeştedespre lucruri extrem de vulgare şi nu ezită să arunce publiculuibucăţi de carne sau sânge de animale!!! Nu-ţi trebuie mult timp casă înţelegi că este vorba despre W.A.P.S. Ascultând cântecul „IWanna Be Somebody“ umpli capul tău cu energie sau te simţi pre-dispus spre sinucidere. Cu cântecul „The Flame“ pătrunzi în climagrea a grupului. Singura piesă uşoară a discului este „Sleeping“ (Inthe Fire), toate celelalte scot foc. Merită să subliniem că sufletul for-maţ iei este Blackie Lawless, care a înfiinţat formaţia „New YorkDolls“. Numai aceasta spune multe. Dacă îi vedeţi pe W.A.P.S., peviu sau în video, o să rămâneţi cu gura căscată.

Ce conchidem la sfârşit? Când de pe copertele discurilor, dinînfăţişarea şi maniera lor emană atâta impertinenţă, haos şi groază,atunci nimeni nu poate avea îndoieli despre conţinutul şi calitateamuzicii rock, că este inspirată de diavol. Este atât de simplu!

POEZIAADRIANAAVRAM CODRUT RADI RAMONA

CHINEZImaginiFlori moarte zac în calea prăfuită de paşii tăi.Ai vrea să le atingiCu aripile-ţi de plumbDar suflul lor te-alungă - Dispari chip de lutce te-ai născut din umbră!Degeaba plângi acum, când doar rozele te credTe macină lumina Ce-n întuneric pâlpâie?Întinde-ţi mâna Şi-o mi atinge!Dar poţi să te desparţiDe lungul tăuizvor de mir?Secundele s-au scurs…Acum poţi să te-ntorci Spre o viaţă dăltuită în durere De un cuţit al fericirii.Simţiri Pulberea sufletului tăuÎmprăştie a mea cenuşăAş vrea s-o simtDar sufletul mi-e greu…Eşti doar un vânt neobosit de pasiune,Amintiri Îmi amintesc…Ploaia din ochii tăiera doar o fatasmăIar mâinile tale…crengile unui copac.Ştiam …Te chinuiai de-atâtea orisă-mi baţi în geamDar niciodată nu-mi ajungeaisurâsul.Două inimiCând plec, să râziCând pier, să plângiCând cad în faţa ta să mă săruţi.Când inima mea bateA ta doar să iubeascăCând sufletul meu moare Al tău tot să trăiască.Când simţi că vreau să te iubesc, să mă săruţi.Suntem doar două inimi spânzurateDe firul îngrozitor al uriiDar tu când simţi că nu rezist Să mă laşi în urmă…Să-ţi fiu doar vis.Au trecut câteva luni Iar tu eşti străină inimii meleSe poate întâmpla … fără să-ţi spun Să nu te mai iubesc …Ştiu că încerci să-mi faci rău Să te răzbuni pe-un suflet rătăcitDegeaba mai încerci, nu mai suntemCel care te răneşte sau te-a iubit.Ar fi un groaznic chin Să crezi că eu …După câte au trecut peste cele două inimiSă crezi că nu te mai iubescSuntem doar două inimi Cărora le-e dor de … un sărut.

Este născut la 05.10.1957, în Sinaia, aabsolvit în 1983 Facultatea de Ener-getică din cadrul Institutului Po-litehnic Bucureşti. Este membrufondator al cenaclului literar „SimionStolnicul” din Comarnic (în 1981),membru al cenaclului „Lucian Blaga”din Sinaia şi al Societăţii Literare„Sinaia”. A publicat volumele depoezii: Răspândirea zeilor, EdituraAnima, Bucureşti, 2001; Autoportretmetafizic, Editura Anima Bucureşti,2002; Punţile dinspre deşert, EdituraAnima, Bucureşti, 2004, Dincolo de-afi, Editura Premier, Ploieşti, 2008.

Dincolo de-a fi

De drum târziu întors acasăabia mai dibui o potecăprintre pelini să nu mă-ncoasăla capăt cât de-aproape meccă.

Cu mine-n umbra de afarăca să mă văd pâlpâi feştile ce-ngustă calea tot neclarăşi-n capăt fără alte zile.

Trecut pe-aici descins vreodatăcu urme nevenine-n toartăînşir grăbite să răzbatăspre capăt unde-a fost o poartă.

Descântec recidiv

Curgi păcatului de-a noapte încotro cu luna nouăprihănindu-te pe maluricând deasupra nu mai plouă.

Cât deschiderea-i proptitărosturilor dintre elesă urmezi a-nstrăinarea nerăsărit de stele.

Printre care bănui viseursitori de fel s-adapeciuturi goale arcuitecând se-mbolnăvesc de ape.

Precumpăniri

M-am închis rănit uităriiadâncime tăinuităde o temere-ncifratăpână la liman asceticsă-mi atârne-n gol să treacă

Preajmă-n rest stropi de culoricearcăne îngăduiteochilor înconjur roatăirosindu-şi nopţii vegheaurmei dinapoia seacă.

Racile

Răstimpul meu s-a spart târziu grăuntedezmeticind pricina de-a fi fost steril pe prundul viselor mărunteun clin din necuprinsul fără rost.

Sub golul strâmt întrezărind răscruce urmării dinadins desperecheatemi-e gând în loc deochi să mai apuce dintre spărturi doar ţancurile mate.

Hibernală

Avalanşă de curcubee şi de ploineîncepute încăse revarsă din plin pestecupele de piele ale sufletelor noas-tre.Amintirile timpului trecutcopleşesc în măreţia lorviitoarele trăiri,şi nu mai vreau,da, nu mai vreausă ştiucă, oarecândsimţeam într-o atingere de secundă,Căldura eternei perechi,pereche ce nu cunoscuse iarna.

Râzând în umbră

Câmpia e plină de maci,sunt roşii ca tinespicele sunt coapte,aşteaptă să fie culeseînsângerarea lor dureroasătransmite semnalepe care de-abia le pot secera.Nu am la îndemână nici măcaranotimpul vieţii melee deja trecut.Şi caut undeva un copac, o oază de umbră să mă pot regăsi.

Alunec în noapte,dar nu sunt singur…noaptea e anotimpul meupentru că oricâtă lumină mi-ar lipsiaş găsi totuşi caleacu ochii bâjbâind de febra recoltei.pentru că în umbra sufletului meupot face multemă pot întreba la nesfârşit încotromă îndrept,Îmi pot netezi cărările,Iar tu,Tu-mi vei culege laurii victorieiNeîntâmplate.

În mare

Sunt albastru în căutarea luminii.Mă reflect între timp în cântări despumă,si, în bătaia lor ritmică,Îmi unesc sufletul cu păpuşa dehumă.Sunt o stâncă de sare care dospesc,care ascult şi curg şi cresc.mai cred în îndepărtatele poveşticu navigatori care au reusitsă ajungă la mal.Ei nu au fost surprinşi de iceber-gurileadâncilor neliniştiŞi astfel, au avut parte de un finalfericit:ei au ajuns să cunoască în mareCe înseamnă viaţa.Dar cunoaşterea în mare nu e a meaEu, care am răpus icebergurile ne-cunoaşteriiam cerut virtutea răbdăriica să pot rămâne în marea,În marea sărată a lacrimilor mele.

CC OO NNSS EE MMNN ĂĂ RR II

Arborele de cafea, nici nu mi-aşfi dat seama dacă nu m-atenţionauamicii – pentru mine exotic.

Goiaba, alt pom, pe care nu potsă-l descriu, mi se pare normal.

* * *Divorţul era ilegal în Brazilia

până acum vreo 5-6 ani. Cuplurile sedespărţeau fără acte, sau mergeau înUruguay pentru a se căsători.

12.06.1993, B.H.

La Sociedada Mineira de En-genheiros [Societatea Mineira de In-gineri], B. H.

Ora 16:00. Săptămâna Lusi-tano-Braziliană, organizată de: Con-sulatul din Portugalia, Centrul deComunicaţii Lusitano-Braziliene [Pre-şedinte: João Pereira da Silva], ElosClube (Preşedinte: Manuel Ribeiro),Academia Municipalita de Letros[Preşedinte: Dr. Jesus Trindade Bar-reto].

Consulul Portugaliei participă:Otacilio Perreira Cristo.

Atâtea asociaţii împreună.La intrare ne scriem numele în

registru (eu particip mai mult din cu-riozitate, pentru a cunoaşte alte per-sonalităţi).

Se cântă imnul Portugaliei, apoiimnul Braziliei (lumea în picioare fre-donează).

Sunt omagiaţi: Camões (1524 sau 1525 -

1580) = scriitor classic portughez, acompus epopeia naţională „Os Lu-zíadas” [Lusitanii];

Fernando Pessoa (1888-1935),care a scris despre călătoria lui Vascoda Gama (c. 1469 - 1524) din Portu-galia în Indii prin Capul Bunei Spe-ranţe (1497); ca poet a publicatvolume de versuri în stiluri diferite şisub diverse pseudonime;

apoi:Jos* * * Antonio Vieira, preot ie-

zuit (cel mai mare orator al Braziliei +Portugaliei, sec. 17): când olandeziiau invadat Brazilia (1624-1654), aconvins pe Dumnezeu să fie... brazi-lian. {Ordinul iezuit de călugări catolicia fost întocmit în 1534 pentru com-baterea Reformei şi întărirea puteriipapale de către Ignatius Loyola.}

Şi francezii încercaseră ocupa-rea Braziliei între 1532-1560, dar aufost respinşi de portughezi.

În America de Sud persistă fostecolonii mici nespaniole şi neportu-gheze: Guyana britanică (indepen-dentă din 1966; capitala laGeorgetown), Surinam (olandeză; in-dependentă din 1975; capitala Para-maribo), şi Guyana franceză (din1946 încorporată Franţei – devenitădepartament francez de peste mări;capitala Cayenne).

* * *Ziarele „Registro Cultural” (pe

08.06.1993) şi „Estado de Minas” (pe09.06.1993) din Belo Horizonte men-ţionează turneul cultural brazilian almeu şi-al Teresinkăi.

* * *Preşedinţii de academii în prezi-

diu (oameni în vârstă).Muzică la pian: Ecio Jardim.O composidor [compozitor]: Vi-

nicius de Morais – brazilian.Vorbeşte Teresinha Costaval,

poetă. Anunţă un concurs de poemescurte (trovas).

Ia cuvântul: Cunha de Leiradella– orator, dramaturg.

Vreo 60 persoane (sala 75 %goală).

Eu filmam cu videocamera Te-resinkăi.

Un mic dineu la sfârşit.

13.06.1993

Aeroportul internaţional din Bra-silia, capitala (3.000.000 locuitori).

Cel mai modern oraş din lume,construit ex nihilo în mijlocul geogra-fic al ţării, doar în 3 ani (1957-1960).Lucio Costa (n. 1902), inginer, a făcutplanul oraşului. Arhitect şef: OscarNiemeyer (n. 1907).

Un avion sanitar aterizase pecâmp, la Oteteliş parcă, să mă duc laCraiova la spital. Îmi puroiaseră ure-chile. Aveam otită. Trebuia să măopereze. Mama se simţea rău în ae-roplan. O-ntreba pilotul: „Cum îţi maie? Cum îţi mai e?”, mai ales când tre-ceam prin goluri de aer.

Eram mic atunci. Aveam cinciani şi-o ţineam pe mama de fustă...

* * *Gilberto, cumnatul Teresinkăi,

ne-aşteaptă la aeroport.– Doamne, eu sunt cel mai

mare poet român actual...! – Pentru noi eşti. Fiindcă nu cu-

noaştem altul! Cel mai mare pestetine însuţi (!)

(S-audă Şt. Augustin Doinaş, oriX, Y... m-ar considera un impostor. M-ar strânge de gât că le iau locul. S-arridica tulburaţi...)

* * *Blocuri cu parterul nelocuibil,

doar stâlpi, uneori parcări.Trecem prin centru (clădiri cu

În ţara lui Pele12-15 etaje).

Piaţa celor trei pu-teri numită Esplanadadas Minist* * *rios: Con-gresul, Curtea Su-premă, şi Senatul.

Catedrala. Turnulde televiziune (tineriipreferă tot muzicăzdrăngănită americană).

Serenade brazi-liene, muzică popularăla violă (cântă Gess* **).

* * *Cachaça = băutură

tare braziliană (cabrandy), specială, alcoo-lică, făcută din trestie dezahăr, foarte folosită, ca rachiul de prună românesc, gal-benă, dintr-un butoiaş artisanal ţinut în bibliotecă. Are ana-nas înăuntru.

Stăm la Gilberto, Asa Norte [Aripa Nordică] a capitalei.{Oraşul are forma unui avion cu două aripi.}

– Erau numai şerpi veninoşi prin iarbă, trebuia să fiiatent să nu te muşte... ne povesteşte Gilberto, care-a parti-cipat la construcţia oraşului.

* * *La slujbă religioasă în catedrala din centru; arhitectură

spaţială, nici nu crezi că-i o biserică, făcută din sticlă, îngerisculptaţi atârnaţi de tavan, intrare subterană, profeţi (statui).

Altă biserică alăturată, subterană, pentru botezuri; lasuprafaţă se vede doar un elipsoid de piatră.

Grădina subterană a Congresului.Maşinile au siguranţă la volan, contra furtului.Panteonul eroilor, cu un singur erou deocamdată: Ti-

radentes.200.000 de locuitori din NE-ul Braziliei au lucrat la con-

strucţia capitalei.Preşedintele care a ordonat construcţia urbei: Jucelino

Kubiskech.Palatul Preşedintelui, impozant, mare, larg.Museu de Artes (fosta reşedinţă a vicepreşedintelui).Lac artificial.„Palacio d’Alvorada” [Palatul Zorilor de Zi] (unde locu-

ieşte preşedintele Braziliei).* * *

Arborele mangueira.Acaraje = mâncare tipic braziliană (fasole, făină); salata

are şi creveţi mici. {Sandwich à la brazilien.} Pirão = un gen de pireu.

* * *Mergem la Feira Hippy = bâlci lângă Turnul Televiziu-

nii, unde e scris „Brasilia 2000”. Mă uit după lucruri exotice.Articole de artizanat - numai artiştii expun aici.Cântece din fluier de tip indian (kena).Modernul şi primitivul îs amestecate.Animal tatu.Berimbau = instrument de cântat care seamănă cu un

arc de bambus cu o tuturigă jos.Cumpărat cristal topaz + inox = 10 $.Cacháça = alcool cu ananas înăuntru (ca brandy).Goiabada = fructă din care se face dulceaţă, ca mar-

melada, care se consumă cu… brânză!Gilberto mă cheamă cu el la restaurant să cumpărăm

bere; ia două sticle goale pe care le umple, dar mai bemdouă acolo. Cică să nu-i spun nevesti-si!

13.06.1993 Brasilia

Mi se prezintă un „spiritualist”, Senhor Itamar [DomnulItamar], care ne vorbeşte despre „sugestologie” = a te su-gestiona prin diferite metode (prin ritmuri de muzică barocă),despre „supra-învăţare prin sugestologie”, traduce din en-gleză (de Sheila Ostrander, Lynn Schroeder, Nancy Os-trander), despre „super-memorie”, şi “trans-comunicare”.

– Relaxează-te.

Florentin Smarandache

MMEERRIIDDIIAANNEE

Cititorul atent al ziarelor bucureştene din vara anului 1958ar fi putut remarca un articol care menţiona în felul următor unaspect negativ al vieţii din capitală:

« La orele serii sunt asaltate grădinile, cu sau fără muzici,cinematografele, cu sau fără grădini, restaurantele, cu sau fărăbere blondă, deservite de ospătari cu sau fără mărunţiş, auto-buzele, cu sau fără geamuri deschise, care transportă mii decetăţeni spre parcurile înmiresmate şi răcoroase de lângă lacuri(...) Numai că în vesela grădină care este capitala noastră, maicresc şi niscaiva buruieni. Buruienile sunt în majoritate de sexmasculin şi pot fi întâlnite sub forma unor tineri cu sau fără cioc

à la Ferdinand cel cu urechiblegi, cu sau fără coafură ci-cero ori « tifos », cu preapuţin sau, mai ales, fărănimic sub respectiva coafură(...) Pe bulevarde ei îţi acos-tează nevasta, sora ori fiicasau aleargă în monom in-dian, scoţând răgete cani-bale ».

Aceasta era o des-criere sumară a tinerilor, nu-miţi « malagambişti ». Defapt aspectul lor exterior eracaracterizat nu numai de bo-gata decoraţie capilară ci şide un aspect vestimentarstraniu pentru acea epocă« rustică » a dictaturii prole-

tariatului :« Se purta părul creţ cu cărare pe mijloc, iar cele două

bucle musai erau vâlvoi, deci neglijent. Tăietura de la spate tre-buia să fie o linie perfect dreaptă, neapărat realizată cu « teh-nică » de Gică Vapor. Pantalonii cu patru pense, ascuţiţi lagleznă şi cu manşetă erau purtaţi obligatoriu în aşa fel încât săse vadă ciorapii de lână fină, vărgaţi sau în culori tari, galbencu maro, maro cu roşu. Pantofii erau din antilopă, trebuia săscârţâie când mergeai şi să aibă talpa foarte groasă. Sacoulera în carouri mari, iar pălăria trebuia să aibă boruri late şi pan-glica foarte îngustă. Cămaşa era obligatoriu « uni », cravata cunodul mic-mic, lungă până peste curea. » ( Loreta Popa, Jur-nalul Naţional, 10 aprilie 2005)

În realitate, în România această modă apăruse cu multtimp înainte, chiar la începutul anilor’40, şi numele îi venea dela un cunoscut interpret de muzică uşoară, excelent baterist,considerat ca fiind cel mai dotat percuţionist al epocii : SergiuMalagamba.

Iată cum îl descrie Temistocle Popa în cartea sa de amin-tiri intitulată «recea fanfara militară » :

« (Sergiu – n.n.) Malagamba avea, pe lângă faima unuistrălucit muzicant, şi o înfăţişare deosebită, cu trupul său su-bţirel, nervos, cu chipul smolit şi mustăcioara à la d’Artagnan...Magazinele bucureştene se şi apucaseră să-i lanseze moda:guler à la Malagamba, croială à la Malagamba, pantofi à la Ma-lagamba (înguşti şi cu tocuri înalte), sacouri à la Malagamba,cu revere mici ... Şcolile de dans începuseră şi ele să-şi facă re-clamă cu anunţul : « Predăm dansul Ma-lagamba !». Iată-ne pe noi, cei de la malulDâmboviţei, câştigându-ne o celebritatepe care alţii n-au avut-o. Fiindcă n-a exis-tat niciodată un « dans Ginger Rogers »,nici măcar un « dans Fred Astaire ». Însă« dansul Malagamba » a fost şi s-a dansatcu frenezie. »

De fapt, deşi acest curent vestimen-tar şi muzical a dăinuit în România cuvreun deceniu şi jumătate mai mult decât

pe alte meleaguri şi în ciudaafirmaţiilor unor Johnny Rădu-canu sau Temistocle Popa, elnu era o creaţie românească.Maria Fernanda, actriţă de ori-gină italiană care a trăit în Ro-mânia până la sfârşitul anilor’40, înainte de a deveni o ce-lebră vedetă a televiziunii ar-gentiniene îşi aminteşte :

« Mie îmi plăcea multjazz-ul; îmi aduc aminte de unbaterist, Malagamba, era fa-bulos, avea o specialitate săbată, nu numai cu bateria, darşi cu o cutie de chibrituri lângămicrofon şi făcea un solo debaterie care era ceva fabulos.Perechea cea mai cunoscută era Stroe şi Vasilache. Mi-aducaminte de atâta, atâta lume ... şi ne-am dus acolo şi eu aveamprieteni malagambişti cum erau « Les zazous » în Franţa sau« Le gaga » în Italia. »

Muzica de varietăţi franceză a anilor ’40 menţionează denenumărate ori termenul « zazou ».

În timpul războiului, în Franţa, spre deosebire de anii ’30când interesul pentru muzica de jazz provenind de dincolo deAtlantic era mai mult decât limitat, tinerii « la modă » au înce-put să fie atraşi de acest ritm. La început, autorităţile germanede ocupaţie închideau ochii, cu atât mai mult cu cât cântecelefuseseră traduse în limba franceză şi « St. Louis Blues » de-venise « La tristesse de St. Louis », « Tiger rag » : « La Ragedu Tigre », iar « Some of These Days » : « Bébé d’Amour ».Însă după ce Statele Unite au intrat în război împotriva Ger-maniei, această toleranţă a dispărut cu desăvârşire.

Practica jazzului îmbracă atunci o formă « naţională »,sub forma cuvântului « zazou », fără însă ca originea lui ame-ricană să fie vreun secret pentru iniţiati. Însuşi numele provine,se pare ori de la titlul « Zaz zuh zaztat de Cab Calloway, ori dela celebra onomatopee, lansată de cântăreţii negri în binecu-noscutul lor « Skat » şi, în special de Freddy Taylor : « Zazou-zazouzazouuhé ! ».

Ţinuta vestimentară originală ar corespunde dandy-lornegri din perioada care a precedat războiul. Iată cum este des-crisă această ţinută si obiceiurile lor:

Pe stradă, « zazou »-ul bărbat poate fi recunoscut dupăsacoul larg care-i cade pe pulpe cu un număr de buzunare, curevere şi deseori mai multe găici. Este o provocare evidentăîntr-o vreme când vânzarea ţesăturilor « la metru » este limitatăşi pe când ocupantul încearcă chiar să impună un costumnaţional. Pantalonii lui sunt strâmţi şi pliaţi. Cravata e făcutădintr-o ţesătură groasă sau din lână nedărăcită şi, mai ales, în-gustă. Gulerul cămăşii este ridicat şi prins cu un ac transversal.Părul e gras şi lung, veşnic uns cu ulei, şi va fi purtat şi mailung după proclamarea decretului din 1942 care impunea re-cuperarea părului din saloanele de coafură pentru a servi la fa-bricarea perucilor! Portul umbrelei e obligatoriu, însă earămâne închisă, fie că plouă sau nu.

În ce priveşte fetele « zazou », ele poartă deseori cozisau părul căzând bucle pe umeri. Ele sunt în majoritate blonde.Deseori fardate, în plus cu un ruj de buze foarte roşu, fetele« zazou » de pe Champs- Elysées îşi ascund deseori ochii înspatele unor ochelari de soare. Aceste domnişoare poartăhaine cu umeri foarte pătraţi peste o fustă scurtă şi plisată. Cio-rapii sunt cu dungi sau « vizibili » şi pantofii cu tălpi din lemn co-

lorat şi groase.Amatorii « zazou » sunt admiratori ai

motivelor cu pătrăţele. Pe haine, fuste sauumbrele, cu condiţia să facă parte din îm-brăcăminte. « Les zazous » se arată prinrestaurantele vegetariene din CartierulLatin şi dezvoltă un cult pasionant pentrumorcovii raşi.

Serile lor se termină deseori subformă de « surprises parties » improvizateunde participanţii sunt selecţionaţi (teamade Gestapette îi obligă) sau în săli de dans

Homo sapiens non urinatin ventum!*

Adrian Irvin Rozei

MMEERRIIDDIIAANNEEclandestine. Pe vremea aceea era interzis să dansezi ... darnu şi să iei cursuri de dans. Drept care se inventa o tactică pen-tru a putea organiza «soirées» secrete. Iau fiinţă false şcoli dedans, cu profesori falşi peste tot prin capitală. După începutulcursului, se trag perdelele, uşile sunt încuiate şi petrecereapoate începe.

Cu greu s-ar putea afirma că această mişcare a repre-zentat o formă de rezistenţă împotriva nazismului. Mai degrabăun spirit de contradicţie, deşi unii dintre ei au afişat chiar steauagalbenă cu menţiunea « zazou ». Însă, după 1942, mişcareade extremă dreapta colaboraţionistă franceză a început să-iatace pe faţă şi ei devin inamicul oficial al tinerilor condiţionaţide regimul de la Vichy. Cum, în principiu, petrecându-şi timpulprin cafenele şi săli de cinematograf, « les zazou » nu aveau oocupaţie fixă, autorităţile profitau ca să-i expedieze la ţară, obli-gându-i să strângă recolta, cu forţa. Unii dintre ei au fost chiarraşi în cap, în plină stradă, în faţa trecătorilor.

În 1944, odată cu sosirea armatelor americane, mişcarea« zazou » nu mai are nimic subversiv, cu atât mai mult cu câtjazzul devine la modă prin pivniţele din cartierul St. Germaindin Paris.

Însă această mişcare de tranziţie şi de non conformismcare a pregătit apariţia muzicii « rock and roll », zece ani maitârziu, a avut totuşi şi câţiva protagonişti rămaşi ca vedete im-portante în muzica uşoară franceză. Printre ei, cel mai impor-tant a fost Johnny Hess, autorul şlagărului « Je suis swing »,care corespundea regulii nescrise a genului: titlul trebuia săconţină măcar o dată cuvântul « swing ». El a fost unul dintreprimii muzicieni ai lui Charles Trenet, el însuşi admirator al ge-nului « zazou », a cărui uniformă a şi purtat-o.

România anilor ’40, în ciuda vicisitudinilor războiului, nuputea ignora tendinţele « la modă » din lumea franceză sauitaliană. Şi cum Sergiu Malagamba a fost în acelaş timp vec-torul introducerii muzicii de jazz în România, precum şi un per-sonaj reprezentativ al unei mode vestimentare, acest curent arămas în memorie purtând numele lui: « Malagambiştii ».

Sergiu Malagamba s-a născut la Chişinău în 1913. Dupăce a studiat muzica la Conservatorul din oraşul lui natal în anii1931-1933, el s-a perfecţionat la Conservatorul din Bucureşti înanii ’50, cu Alfred Mendelsohn.

După ce a fost atras mai întâi de violoncel, Sergiu Mala-gamba s-a dedicat în continuare bateriei, cu care a devenit unadevărat virtuoz. Astfel a debutat în 1937 şi în 1940 dirija pri-mul său concert de muzică uşoară.

În 1942, în condiţiile politico-culturale asemănătoare celordin Franţa, s-a dezlănţuit în presa oficială o campanie « anti-malagambistă ». Drept care, Sergiu Malagamba a fost ridicatde poliţie şi internat în lagărul dela Târgu Jiu, fiind acuzat că arfi un « şef de sectă religioasă periculoasă siguranţei statului »,unde însă nu a petrecut multă vreme. Se pare chiar că în acelmoment elevii de liceu care-l admirau au făcut un marş de pro-test pe Calea Victoriei.

Fapt cert este că Sergiu Malagamba este considerat cafiind muzicianul care a introdus jazzul în România. Mai mult cadirijor, timp de mulţi ani al orchestrei de estradă dela Teatrulsatiric-muzical « Constantin Tănase », Sergiu Malagamba apopularizat genul dezinvolt al şefului de orchestră care executaun adevărat balet pe scenă, încuraja soliştii, punea în valoareanumiţi instrumentişti şi ştia să menţină suspensul în aştepta-rea solo-ului de baterie în care se lansa uneori el însuşi. Ceeace părea cel mai straniu era ţinuta lui, de o mare decontrac-tare fizică şi vestimentară într-o epocă în care domnea rigidi-tatea proletcultistă. Probabil că titlurile de nobleţe acumulateîn timpul războiului – era considerat de autorităţi ca un fost lup-tător antifascist! – i-au permis să poarte pe scenă smockingulcu guler şal şi reverele strâmte, cu poalele coborând pânăaproape de genunchi! Mai mult, cu voia sau fără voia lui s-acreat un folclor neoficial bazat pe numele de « malagambist ».

La un moment dat circula chiar şi o poezie indecentă înlumea tinerilor, care spunea :

« Malagamba,Stinge lampa!Sus rochiţa,

Jos chiloţii,Şi la gaură cu toţii ! »Se pare chiar că cercetătorii etnografici au localizat într-

un sat din judeţul Sălaj un dans denumit « Malagamba », prac-ticat pe la nunţi în deceniile ’50-’60 în felul următor: 20-30 femeise adunau în cerc, băteau tactul şi săreau pe rând scandândîn cor:

« Malagamba când juca, Pita n-o şti frământa ;Da-n cuptor cum o-a pune,De n-o a lega c-o funie ?Da’di-acolo cum o-a scoate –Cu-n căruţ cu patru roate. »

Iată cum poveste-şte compozitorul Ed-mund Deda, care l-acunoscut foarte bine peSergiu Malagamba,acest episod tragi-comic :

« L-am cunoscutfoarte bine pe SergiuMalagamba chiar în pe-rioada celui de-al doilearăzboi mondial. Cân-tase o perioadă cu The-odor Cosma, apoi aintrat la mine în for-maţie.

Ca să abată atenţia opiniei publice de la mersul prost alrăzboiului, dar şi din lipsă de subiecte, un ziarist a găsit formulade a lansa o diversiune şi a început să-l critice vehement peMalagamba din considerentul că tineretul murea în luptă, iarmalagambiştii sfidau lumea la Bucureşti.

Malagamba abia începuse câteva concerte cu formaţiasa, pe care a avut ideea să o îmbrace în cămăşi de aceeaşi cu-loare, cu cravate subţirele, cu pantofi cu talpa de crep, în cio-rapi albi şi cu pantaloni foarte scurţi. Această modă făcusefurori în Italia, iar lui Sergiu îi venea bine. Tineretul a început să-l copieze. În urma acestui scandal Malagamba şi-a atras o ură,săracul de el, de necrezut.

Subiectul a ajuns şi pe biroul mareşalului Antonescu, carel-a chemat pe colonelul Elefterescu şi l-a întrebat : « Ce e cumalagambiştii ăştia, măi Elefterescule ? » « Nu ştiu, domnulegeneral, dar mă voi interesa ». După un timp a dat raportul :« Domnule general, cred că este vorba de o sectă religioasă ».« Ce idei au ăştia, Elefterescule ? », a întrebat iar Ion Anto-nescu. « Nu ştiu, domnule general. »

În urma acestei discuţii, Serghei, cum îi spuneam noi, afost luat chiar în timp ce dormea alături de familie. L-au inter-nat pe lângă comunişti, unde era un regim mai aspru. Nevastă-sa, Tanţa, a umblat peste tot. A ajuns până şi la Ion Mihalache,după care l-au mutat la un regim mai puţin sever, unde a stataproape două luni.

Când Antonescu a întrebat ce face toată ziuaMalagamba, i s-a spus : « Bate toba toată ziua. Asta face. Nuvorbeşte ca noi ( ?), nu articulează bine, are un uşor accentmoldovenesc ». I-au dat drumul lui Serghei după atâta timp şiapoi am fost în Polonia cu formaţia mea, deoarece toată lumeavoia să-l asculte. Cânta des alături de Gigi Marga şi AidaMoga. »

În tot cazul, la sfârşitul vieţii Sergiu Malagamba a profitatîn fine de talentul excepţional de jazzman şi baterist, făcândchiar şi numeroase turnee în străinătate – Polonia, RDG, Ita-lia, URSS, Israel şi Franţa – ba chiar ajungând profesor de per-cuţie la o Şcoală Populară prin anii ’60.

Stranie consacrare pentru un muzician « zazou » care areuşit să facă să dăinuiască în România elementele unei modedispărute de câteva decenii pe scenele occidentale!

Probabil că dacă sistemul absurd al României anilor ’50-’60 n-ar fi prelungit atmosfera de plumb a perioadei ’40, modamalagambismului n-ar fi supravieţuit. Însă poate că Sergiu Ma-lagamba ar fi devenit un Charles Trenet al muzicii uşoare ro-mâneşti.

____________________*Omul înţelept nu urinează contra vântului

IINNTTEERRVVIIUU

Scriitor umorist subtil, rafinat, percutant si energizant. Este pu-blicist şi ziarist de anvergură. Volume apărute: „Şarpele şi cupa”,„Zmeul cel mic”, „Amărâtul fericit”, „Doctor în umor”, „Consultaţii gra-tuite”, „Înger cu coarne”... Este frecvent prezent în presa de limbă ro-mână din Israel, dar publică mereu şi în „Observatorul” şi ”Semnalul”din Canada, „Lumea interzisă”, „Lumea sub lupă”, „Monitorul cultural”din Australia , „Romanian VIP” în Statele Unite ale Americii şi, bineînţeles, în România la „Cronica”, „Timpul”, „Crai nou”, revista de umor„Booklook”. Este recent laureat al Concursului Internaţional al UniuniiScriitorilor din România, organizat la Iaşi, pentru umor. Zilele trecutea devenit şi laureat al prestigiosului premiu pentru cultură – Ianculo-vici, înmânat personal de prof. dr. Izu Eibschitz, mentorul, conducă-torul acestei înalte instituţii, în prezenţa unei foarte numeroase şiselecte asistenţe. O convorbire cu dr. Dorel Schor e întotdeauna „unregal”.

Roni CĂCIULARU: Îmi permit, domnule „Doctor în umor”,să încep convorbirea, interviul nostru, invitându-te, contrar uza-nţei, să pui dumneata prima întrebare... Aş aştepta şi ceva, aşa,cam de genul celor pe care le-ai spus, recent, la primirea Pre-miului pe care l-am amintit deja. Spuneai atunci că ai întrebat ocucoană care te lăuda în culise: „Mă cunoaşteţi din scris?”, lacare ea ţi-a răspuns „Nu, numai din citit”...

Dorel SCHOR: Intâmplările acestea, autentice, sunt mai su-culente decât orice poantă confecţionată. Numai că nu întotdeaunareuşim să prindem poanta la timp. Dacă acceptăm jocul şi pun euprima întrebare, iat-o: De ce vrei să pun eu prima întrebare?

Roni CĂCIULARU: Jocul meu e Joc secund... La urmaurmei, îmi propun să subliniez că lumea vrea să ştie ceea ce nuse ştie. Ce nu se ştie despre Dorel Schor?

Dorel SCHOR: Aşa cum e normal, multe nu se ştiu.

Roni CĂCIULARU: De pildă?Dorel SCHOR: De pildă, nu cred că se ştie că la 16 ani am vrut

„să mă fac” scriitor, dar fratele tatei, care era profesor universitar laNew York mi-a scris două rânduri: „Dacă nu ai talent, nici o şcoală descriitori n-o să-ţi ajute... Şi dacă ai talent, nu-ţi trebuie nici o şcoală descriitori...”.

Roni CĂCIULARU: Vorbele unchiului din America s-au ade-verit şi prin scrisul nepotului din România... La urma urmei, a fiscriitor e ceva sfânt. Şi mă-ntreb, ai oare ceva sfânt în dumneata?Nu de alta, dar un un scriitor satiric, umorist, ironic, care a scrispână şi la vestita revistă „Urzica”, nu prea aduce a sfânt.

Dorel SCHOR: Sfinţii nu sunt neapărat religioşi... Pe vremeabunicilor, toţi erau oameni cumsecade, cu păcatele lor omeneşti. Vre-murile s-au schimbat, ne-am tehnicizat, ne-am apropiat unul de altulprin telefon şi internet, altfel spus, ne vedem la aniversări şi înmor-mântări... Suntem, totuşi, din ce în ce mai mulţi pe aceeaşi cantitatede inteligenţă. La „Urzica” de care pomeneşti, am publicat în adole-scenţă şi tinereţe. Am avut satisfacţia să-i cunosc pe I. Avian, pe SadiRudeanu, pe Rodica Toth şi pe Mircea Pavelescu, nepotul lui Cincinat.Aurel Baranga, care era redactorul şef „en titre” mi-a făcut o prezen-tare onorabilă, pe coperta primului meu volum, ”Şarpele şi cupa”. Ni-meni nu mă vedea un sfânt. Şi-apoi, sfinţii nici măcar nu se nasc, einumai mor...

Roni CĂCIULARU: Cum te implici în viaţa literară de azi, deaici? Nu prea eşti prezent la întrunirile culturale de pe „uliţa ro-mânească” din Israel.

Dorel SCHOR: E adevărat, nu-s prea implicat. Nu e în firea measă particip la nici un fel de întruniri sau controverse. Nu le evit, cred cămă evită ele pe mine... Lucrurile se decantează singure în timp. Am„material” pentru zece cărţi, de exemplu. Nu mă grăbesc să public.Eu ies cu o carte nouă într-un ritm care mă lasă mult în urma celorla-lţi... Regret că nu am putut răspunde favorabil invitaţiilor cercurilor cul-turale din Haifa şi Kraiot, din Naharia, din Tel Aviv... În schimb,colaborez la publicaţii din România, Australia, Canada, Statele Unite,Germania, graţie internetului.

Roni CĂCIULARU: Ce nu se mai ştie despre Dorel Schor?Dorel SCHOR: Păi cred că se ştie cam ce-ar trebui să se ştie.

Sau poate unele lucruri s-au uitat. Sunt convins însă că oamenii, şti-

rile, anecdotele, numerele de telefon sau necazurile pe care le uităm,îşi merită soarta. Nu vreau să mă refer la amintiri care, nici ele, nu maisunt ce-au fost pe vremuri. Mi-ai spus o dată că nu mai vrei să te su-peri pe nimeni, pentru ca nu ştii dacă o să mai ai când să te împaci...Foarte corect. Acum, hotărârile finale se iau, oricum, de la început...Ştii foarte bine că pe aceleaşi fapte poţi fi lăudat sau condamnat. Şiaceleaşi sunt şi motivele pentru care ai şi duşmani şi prieteni... Cuscramea, poloneza, mi-a reproşat odată că nu-s modest. I-am răspuns cădacă eram şi modest, aş fi fost perfect. Peste câteva zile mi-a datdreptate.

Roni CĂCIULARU: Eu nu-s cuscra ta şi îţi reproşez că eştimodest, că te păstrezi într-o superioară penumbră, cu o specialăîncredere în viitor. Dar viitorul e acum. Coboară mai între noi!Cine sunt prietenii tăi? Cărţile tale? Foile celor 10 volume încănepublicate? Unii confraţi de breaslă? Sau niscaiva admiratori,oare? Şi de aici derivă alte-ntrebări. Ce urăşti? Pe cine? Şi dece? În fine, încă o întrebare: Cum te-mpaci cu tine? Prin scrisultău zâmbeşti dar, de fapt, eşti un conflictual. Mă-nşel?

Dorel SCHOR: Nu ştiu decă merg împreună modestia şi „su-perioara penumbră”... Poate, totuşi, că ai dreptate. Cele şase cărţi alemele au fost bine primite. „Îngerul cu coarne” a ajuns pe patru conti-nente, exceptând Africa... Prietenii mei sunt cei din copilărie, din stu-denţie şi cei cu preocupări asemănătoare. Cu Shaul Carmel scriu oistorie de 55 de ani... Cu Zoltan Terner mă îngemănez cerebral şi su-fleteşte. Tu mi-ai reapărut după o pauză de 40 de ani, după ce amfost prieteni la cataramă în Iaşul studenţiei. Evident, acuma cataramas-a mutat la altă dimensiune. Am prieteni scriitori în România: MirceaRadu Iacoban, Mihai Batog Bujeniţă... Sunt, de asemenea, oamenicărora le admir scrisul, fără să-i cunosc personal, poeţii Bianca Mar-covici şi Andrei Fishof, prozatorii G.Mosari, Mirel Brateş şi Harri Ross,publiciştii Doina Meiseles, Nando Varga, Zeev Herşcovici, I. Ştiru, Lu-creţia Berzintu, Velureanu Gal (pe tine nu te pot aminti, nu-i frumos săi-o spui omului de la obraz, faţă-n faţă)... Am mulţi prieteni recrutaţide alte muze, cum ar fi familia Miriam şi Eli Cojocaru, soţii Liana şiMirel Horodi, soţii Fani şi Lazăr Cohn, familiile Martin Blumenfeld, IosefWeis, Iacov Ostfeld, inegalabilul Andrei Bacalu cu Manuela, sau in-comparabilul profesor Andrei Strihan. Mai vrei? Incă de două ori pe-atâţia care, pe bună dreptate, îmi vor reproşa că i-am omis. Şi-atuncite întreb, de ce îmi pui întrebări care-mi pot aduce supărări?! Cât pri-veşte umorul, întotdeauna am preferat un zâmbet subţire râsului zgo-motos.

Şi tot în legătură cu ce m-ai întrebat: În cartea sa „Generaţiaconfruntărilor”, Solo Har mi-a făcut publice câteva păreri. Spuneamcă râsul este o formă de luptă pentru libertate. Iar dacă vrei să ştii cumse-mpacă doctorul şi scriitorul într-o singură persoană, îţi spun că deo-camdată colaborăm destul de bine, deşi autorul e dator vândut doc-torului şi... şi-a scos cărţile cu ajutor medical. Dar ei (ego şi alter ego)se iubesc. Evident, cu măsură.

M-ai incitat spunând că zâmbesc prin scris, dar, de fapt, aş fi unconflictual. La un umorist, în mod firesc, excepţiile de la regulă suntmai numeroase decât regulile. S-a spus că umorul meu e cumsecade(de aceea şi criticile au fost cumsecade). Iosif Petran credea că posedun stil elegant şi lapidar, Rodica Grindea că râsul meu e binevoitor şireconfortant, Sebi Costin spunea că mi-am construit o lume a mea, cuironie simpatică, Sergiu Levin mă vedea ţinându-mă în echilibru pecoarda subţire a zâmbetului fin. Chiar şi severul I. Schechter mă acuzacă practic un umor de filieră intelectuală, bogat în aluzii, analogii şi pa-rabole. E uşor de observat că am selectat părerile bune, deşi mi-e clarcă şi complimentele pot fi nemiloase.

Roni CĂCIULARU: Dacă e să-ţi consider vârsta după cumscrii, trebuie să te-ntreb ceva despre amantele tale. Totuşi, nueşti tentat să scrii şi amintiri?

Dorel SCHOR: Amantele exclud umorul, presupun genul deaventuri, chiar romanul poliţist. La capitolul acesta vorbesc mulţi, maiales cei care ar trebui să tacă. Dar nu eşti singurul care îmi sugereazăsă scriu amintiri. Noi doi ştim de ce... Uneori chiar stau de vorbă cuamintirile. Cine nu ?! Te înţeleg foarte bine. Am pus şi eu întrebări. Darla aceeaşi întrebare am primit mai multe răspunsuri. Asta e problemanoastră: nu avem destule întrebări. Şi, prea adesea, obiceiul de apune întrebări poate aduce necazuri. Conculzia mea ar fi că depindede care parte a uşii te afli, mai ales dacă e oarecum urgent... Morala?Omul e ca uşa. Uneori e deschis, alteori e închis, întredeschis sau în-

UN ZÂMBET SUBTIL... DIN ŢARA SFÂNTĂ

Roni Căciularu*

CONVORBIRE CU SCRIITORUL ŞI PUBLICISTUL DOREL SCHOR

AA DDNN OO TT ĂĂ RR II

Alina Beiu-Deşliu îşi începe magia acestui ultim volum deproză,apărut la Editura Ideea-Europeană, cu un monolog la limita din-tre insomnie şi vis: „mă simt ca şi cum aş trece printr-un vis” într-un„somn bântuit de candori şi cruzimi”, căutându-şi locul într-o „lumefără zei”, „lipsită de miracole”, în care până şi „vechile sensuri dispar”.

Conştientă că „ne ascundem adevărurile chiar şi nouăînşine”, într-un act de defulare freudiană, autoarea delirează încer-când un monolog despre hieraticul Daniel ( iubirea sa neîmplinitădin adolescenţă ), „delicat ca un Crist în marmură” sperând să-şiapere „astfel durerea de durere”. Drama este intens retrăită încât seajunge la paroxism, într-un somn fără trezire,o rară reduplicare aneîmplinirii, încercând androginizarea, transferând în eul său toatesuferinţele iubitului, „umbrele noastre palide se contopesc într-uncontur incert”,confirmând, parcă, sintagma lui H. Bergson „ notre dou-leur est indéfiniment prolongée et multipliée par la réflexion quenous faisons sur elle”.

Monologul se transformă, pe nesimţite, într-un dialog, pur-tat în aceeaşi „stare de ireal, de alunecare în beznă”, care ne poartăprin itinerariul întâlnirii celor două destine cu „vorbe codificate” care„ard retina” într-o „ dramă statică între adevăr şi aparenţă” unde „cu-vintele ne trag mereu la fund” şi cu „timpul inert murindu-le înbraţe”. Întâlnirile lor sunt evocate într-o atmosferă fantastică, în carenu mai existau timp şi spaţiu, fiecare recitându-şi poemele pe muzicalui Chopin, ca într-o piesă de teatru care „se joacă cu propriile ei for-mule”, cu „multe adevăruri” pierdute de fiecare dată, „într-un caruselde cuvinte”, cei doi protagonişti invitându-se, pe rând, a lua cuvântul.

Boala necruţătoare care îl lovise pe Daniel, îl schimbase,instaurând teama pentru „dragostea nemotivată care i se oferă”, de-venind bănuitor , ferindu-se de milă ca de o confirmare a gravi-tăţii bolii... „De ce, Daniel, ce s-a întâmplat în tine , ce s-a schimbatîn mine?”.

Rareori se poate întâlni , în literatura universală cât şiîn a noastră, atâta dragoste după iubitul răpus de o necruţătoareboală; fiinţa poetei devenind un receptor în care mai dăinuie şo-curile cu „fiecare zvâcnire a pulsului”. Poate că numai iubirea deva-statoare din „Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado” poateconcura cu această mare dramă.

„ Temă la insomnie” poate fi unul dintre cele mai frumoaseşi dureroase poeme de dragoste ale acestui început de mileniu ( într-o altă cheie decât Love Story a lui Erich Segal,din secolul trecut ) şi„nu trebuie să se poată povesti”, pentru că face parte din acelepoeme în proză care „ trăiesc prin propriile cuvinte, pierzându-şi oricesens dacă încercăm să le spunem altfel”.

Următoarea povestire , intitulată „ Pasărea Hieronimus”,se desfăşoară într-un spaţiu mioritic ( deal, vale, crâng, stână, munteîmpădurit),devenit un theatrum mundi, fluxul narativ confruntând douăpersonaje ce se luptă pe viaţă şi pe moarte, având ca mobil ura şi

dorinţa de răzbunare a unui Băiat împotriva unei ciudate păsări,nu-mită Hieronymus, într-o atmosferă misterioasă de basm, fantastic şiparanormal. Băiatul , porneşte singur la drum în căutarea acesteipăsări, care provocase îmbolnăvirea surorii sale, minora Clara, me-tamorfozând-o într-o „fiinţă ciudată cu o creastă zimţată, gheare în-covoiate şi pielea acoperită cu solzi verzui”.

Surpriza acestei metamorfoze constă în faptul că se realizeazăun transfer afectiv de la copilă către ciudata pasăre: „Cum poate su-feri atâta pasărea ..şi de ce oare? ” se întreabă înduioşată Clara, pri-vindu-şi noua înfăţişare în oglindă. „Ochiul păsării…o ardea ca orază de foc… Fulgere scurte îi străbăteau tot corpul. Ardea. Ardea cuadevărat. Dar nu-i păsa”.

Mitul renaşterii într-o nouă fiinţă, din propria sa cenuşă, este atri-buit şi acestei păsări, cu precizarea că „ pasărea Hieronymus e în-suşi destinul care nu poate fi ucis”, deşi autoarea are o altăreprezentare a ei , întocmai ca şi pentru destin, cu „ o mie de în-făţişări”, când ciudată şi hidoasă, când frumoasă şi nepăsătoare,mereu invulnerabilă şi atrasă de focul creator, dar şi distrugător dincare lumea îşi trage atât originea cât şi sfârşitul.

Pentru Clara focul are un rol creator; prin ardere devine o nouăfiinţă. Pasărea Hieronymus nu poate fi distrusă de om, ci numai defocul din ceruri, având, la rândul său, un rol purificator asupra copilei,de natură transcendentă.

Poate că numai astfel se explică de ce copila nu opune nici o re-zistenţă; precum baciul moldovean din „Mioriţa”( la fel şi soţia meşte-rului Manole, personaje care au înţeles sensul sacrificării lor,acceptându-şi destinul ).

La greci sau la sârbi ( popoare ortodoxe ),motivul meşteruluiManole este prezent sub alte forme; femeile se opun , se revoltă şinu acceptă sacrificiul la care sunt supuse.

Pasărea apare, în final, ca fiind mesagerul împlinirii destinuluiClarei, evitând orice provocare din partea Băiatului, ieşind mereu ne-vătămată din capcanele acestuia , înălţându-se spre cer în cău-tarea deznodământului hărăzit de o altă lume.

Oedip îşi găsise liniştea interioară după ce realizase că fu-sese victima destinului său, ceea ce nu se întâmplă cu Băiatul dinpovestirea Alinei Beiu-Deşliu, care după eşuarea concilierii cu desti-nul Clarei, nu reuşeşte să se constituie în propria-i menire, pentru căpasărea Hieronymus piere „ucisă de o putere mai presus de slă-biciunea trufaşă a făpturilor omeneşti”, lăsând-ul astfel cu „jură-mântul de răzbunare neîmplinit”.

Alegând ura şi răzbunarea, Băiatul şi-a sacrificat întregatinereţe şi s-a îndepărtat de esenţa divinităţii şi a spiritului nostru mio-ritic. Dar, de nu ar fi acţionat împotriva păsării Hieronymus nu ar firezultat că, prin neimplicare, ar fi acceptat o altă formă a răului, ceadisimulată?

De fapt povestirea se sfârşeşte cu o altă mare întrebare,pe care fiecare cititor o intuieşte după lectură: Fiindu-i refuzată sa-tisfacţia răzbunării ( anulată din cauze transcendente ), odihna multaşteptată i se poate constitui Băiatului ca o recompensă, când di-spariţia obiectului urii nu-i aduce liniştea interioară şi nu-i rămânedecât singurătatea ?....

TEMĂ LA INSOMNIE Valeriu Cuşner

cuiat de-a binelea.

Roni CĂCIULARU: Mai întâi, dacă-mi permiţi, amantele sunt(sau pot fi) şi un lucru vesel, deloc lipsit de umor. Depinde cumpriveşti... Se vede că n-ai experienţă. Nici eu n-am. Dar am citit.Chiar şi în cartea vieţii. Cât despre întrebări, am destule, însă nule pun la uşi pe care le cred închise. Încerc, mai întâi, să le de-schid. Un prieten poet stătea, singur şi trist, într-o cafenea bu-cureşteană; afară ploua, şi el, privind uşa se compara cu ea, căciera mereu izbită de altcineva, care ieşea sau intra. Se-nchidea şise deschidea. Ar fi vrut ca el să fie o uşă încuiată, dar nu putea.Nu depinde de tine ce fel de uşă eşti. In ce mă priveşte, continuisă întreb. Risc. Aşa dar, ce uşi ţi-ar place să ţi se deschidă? Undeai vrea să ajungi? Dar, te rog - fără modestie...

Dorel SCHOR: Dragă Roni, nu-mi fac iluzii, ştii de ce... Am, catot omul, câteva gânduri. Pentru că libertatea de gândire nu ţi-o poatelua nimeni. Ştiu că pentru a obţine posibilul, trebuie să vrei imposibi-lul. Uite că nu vreau decât să fim sănătoşi şi să nu uităm că timpul nuaşteaptă. Nu putem ieşi din labirint, dar încercăm măcar să nu ne ră-tăcim. Iţi mulţumesc că m-ai obligat să gândesc pozitiv!

Roni CĂCIULARU: Iţi mulţumesc şi eu pentru răspunsuriletale, chiar şi pentru cele numai sugerate. Vreau să încheiem cucuvintele scriitorului Mircea Radu Iacoban, din noul său volum„Printre cărţi”, cuvinte captivante şi incitante, la 40 de ani de laînfiinţarea Editurii Junimea, al cărei prim director a fost timp de10 ani: „Lectura cărţii «Inger cu coarne» poate oferi, într-o ad-denda virtuală, şi portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cuun ascuţit simţ al umorului, deosebit de sensibil, capabil să di-

buiască cele ascunse dincolo de aparenţe, moralist „cu mănuşi”,care nu apelează la sentinţe contondente, ci la terapia subtilă, in-teligentă, a umorului fin – până la urmă tot coroziv”.

Acestea fiind scrise, atât mai spun: SĂ NE TRĂIEŞTI, doctor DOREL SCHOR!

* Roni CĂCIULARU, ziarist şi publicist, născut la 8 martie 1939,la Bacău. Absolvent al Facultăţii de filologie a Universităţii „AlexandruIoan Cuza” din Iaşi. Debutul în publicistică şi-l face la ziarul regionaldin oraşul natal, apoi, în perioada studenţiei la „Flacăra Iaşului”. Tot înaceastă perioadă scrie radio-reportaje pentru „Radio Iaşi” şi „RadioBucureşti”. Concomitent este membru activ al cenaclului literar stu-denţesc „Mihai Eminescu”. Îndeplineşte funcţia de secretar respon-sabil al subredacţiei revistei „Viaţa Studenţească” pentru Centruluniversitar Iaşi. Din 1966 se consacră definitiv activităţii de presă, de-venind redactor la ziarul regional din Bacău. Înfiinţează „Clubul pre-sei” - o premieră naţională în domeniu şi promovează „Teatrul decafenea”. Debutul literar îl face cu volumul de reportaje „Arc voltaic”(apărut într-un tiraj record de 10.000 de exemplare!). După îndepăr-tarea sa din presă, pe care o servise mai bine de şaptesprezece ani,în 1983 emigrează în Israel, unde în calitate de secretar general alUniunii Originarilor din România, organizaţie care reprezintă intere-sele a mai bine de 400.000 de membri, militează pentru limba şi cul-tura românească. Colaborează la reviste şi ziare israeliene de limbăromână, precum „Minimum” şi „Viaţa Noastră”, ca şi la publicaţii dinRomânia (în special cele din oraşul natal, Bacău) „Ateneu”, „Deştep-tarea”, „Ziarul de Bacău”, „Observator” şi „Informaţia Bacăului”, saula „Timpul”din Iaşi, ori „Rapsodia” din Sibiu...

Text pus la dispozitie de George Roca

RREEVVIISSTTAA RREEVVIISSTTEELLOORR

AXIOMA,septembrie 2009Acest eveniment lunar, cum denumeşte Viorica Răduţă re-vista Axioma, se datorează vocaţiei culturale a poetului şi ed-itorului MarianRuscu. Cine are altăpărere, să arunce pi-atra, zice autoarea.Iată şi o coincidenţă: Marian Ruscu şi Gheorghe Neagu,amândoi născuţi la vreme de septembrie, ajung cu viaţa lapagina 60. Să fie sănătoşi şi să-şi crească, în continuare, fe-cioarele: Axioma şi Oglinda literară. Revista îşi deapănă,lunar, profesionalismul, în sprijinul acestei afirmaţii venind ar-ticolele semnate de: Ieronim Tătaru, Andrei Claudiu-Baciu,Constantin Trandafir, Lucia Dărămuş, Sebastian Ştefănucă,Paul D. Popescu, Florin Dochia.

DUNĂREA DE JOS, octombrie 2009Nu este tocmai de jos, dimpotrivă, revista îşi are locul sus,printre primele publicaţii literare ale ţării. Este printre puţinele

apariţii de gen careîşi propune temepentru fiecarenumăr. Iată, spreexemplu, câteva:

Pentru nr. 93 – Omul interior; Pentru nr. 94 – Criza literară,iar pentru nr. 95 – Gândire şi vis. Mai dau o pagină şi mă în-tristez: găsesc chipul poetului gălăţean (prin naştere – com.Piscu) şi vrâncean prin adopţie, Ion Panait. Materialul sem-nat de Paul Sân Petru se intitulează Fatalismul vrâncean, cugândul la scriitorii vrânceni plecaţi, decurând, din lumeareală.

CONVORBIRI LITERARE, sept. 2009Filosofia trebuie să se inspire din gândirea religioasă şi nuinvers, astfel de păreri aflaţi din dialogul cu scriitorul NicolaeS t r o e s c uStînişoară, oriAbsurdul e unconcept care ne înconjoară continuu, din dialogul cu regi-zorul Gelu Colceag. Aşa cum ne-a obişnuit, Convorbiri liter-are cântă o partitură aparte prin sunetul ei, fapt datorat şidirijorului acestei orchestre, Cassian Maria Spiridon. De fapt,redactorul-şef îşi continuă Tortura cea de toate zilele, din ceîn ce mai incitantă şi interesantă.O veste bună: teatrul nu vamuri niciodată. Nu o spun eu, o spune un om avizat, Adi Ca-rauleanu – director artistic la Teatrul Naţional Vasile Alec-sandri din Iaşi. Prof. Theodor Codreanu se răfuieşte, încontinuare, cu istoriile literare. Irina Mavrodin aduce înatenţie un fapt imperios necesar: Intraţi în Uniunea Euro-peană, ar trebui să fim mai preocupaţi decât inainte de tematraducerii şi publicării unor autori români în alte ţări europenedecât în România.

BUCOVINA LITERARĂ, sept. 2009De la Suceava primim o Bucovină literară ce apare fără spri-jinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Nu ştiu dacă mai e nevoie

să amintesc faptulcă prima serie a re-vistei a apărut înanul 1941 la

Cernăuţi. Ion Beldeanu – redactorul-şef, Nicolae Cârlan, L.D.Clement, Alexandru Ovidiu Vintilă – redactori şi alţi colabo-ratori duc mai departe lucruri esenţiale în menţinerea spiri-tualităţii româneşti. Pe numărul acesta al revistei şi-au pussemnăturile Dimitrie Vatamaniuc, Ion Pop, Alexandru OvidiuVintilă, Magda Ursache, Alexandru Dobrescu, Maria ElenaCuşnir, Gheorghe Izbăşescu, Theodor Codreanu, Ioan Hol-ban, Emanuela Ilie, Rodica Mureşan, Constantin Cubleşan,Constantin Călin, Doina Cernica, Marius Chelaru ş.a.

ATENEU, septembrie 2009După ce trecem de o Călătorie în lumea artellor, din primelepagini, traversăm revista şi ajungem la final unde, peste cinecredeţi că dăm?Peste poetul nostruaproape naţionalbasarabean LeoButnaru. Tot în călătorie se află, de data aceasta prinVarşovia – Gara de Nord – Chişinău. Vreau să-l anunţ peaceastă cale că se pritoceşte o nouă ediţie a Salonului literarvrâncean., Direcţia Judeţeană de Cultură Vrancea va punepe masă fragmente din cultura de viţă de vie românească.Undeva, la Chişinău, a avut loc o mare sărbătoare literară,pentru omagierea dragului poet Grigore Vieru. N-am auzit cavreun scriitor vrâncean să fi fost invitat la manifestare. Atunci,întrebăm şi noi, câtă vreme să-i mai chemăm pe basarabenila masa Salonului literar vrâncean. Se pare că sângele, subo anumită influenţă, contrar celor ştiute până acum, se faceşi apă, câteodată…

cu... Gheorghe Mocanu

Oglinda95

Documents

Transcript of Oglinda95

coduri siruta Romania

mdedicamente compenste MAMICA

Mihail Kogălniceanu

COLECISTITA ACUTA

Echivalente Unitati de Masura

posturi vacante 2012 bucuresti

Antoni Gaudi arhitectura

Ghid Implementare CDA

121 Filme Online - Www.danyrolux.blogspot.com

Ajutor Pt Bibliografie Resurse Bibliografice Pentru Licenta

Afisare_ONF

Bibliografie_Selectiva

Reguli de Comp Let Are a Focg

Teme Lucrari Document Are Perspectiva

Tematica IBU, II.2

Histologie LP3 Tesut Conjunctiv MNI 2011

Bibliografie

Final.etichete V

BIBLIOGRAFIE Teatrul Latin

Pontaj Model