Mircea Serbanescu - Uluitoarea Transmigratie [1968]

Post on 28-Oct-2015

158 views 4 download

Transcript of Mircea Serbanescu - Uluitoarea Transmigratie [1968]

Mircea Şerbănescu (14 octombrie 1919, Cernăuţi) este un prozator şi publicist. Este fiul Corneliei (născută Popescu) şi al lui Petre Şerbănescu, inspector vamal. Face cursurile preuniversitare la Turnu Severin, Craiova şi la Timişoara, unde va absolvi în 1938 Liceul Economic, apoi frecventează până în 1942 Academia de înalte Studii Comerciale din Bucureşti. Revine la Timişoara, unde scrisese în 1940-1941 la „Vestul", iar acum va fi ziarist la „Românul" (1945), „Făclia" (1945-1948), „Drapelul roşu" (1948-1950). Din 1951 până în 1979 e secretar al Asociaţiei Scriitorilor şi, temporar, secretar de redacţie la „Scrisul bănăţean". Începând cu 1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu" şi revista „Anotimpuri literare". Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar, la revista timişoreană „Colţ de ţară", iar editorial, în acelaşi an, cu volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant. E prezent şi în „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viaţa românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc. A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara (1972,1976) şi cu Premiul special al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară (2000). A mai semnat M. Şerban. Cartea de debut a lui Şerbănescu cuprinde schiţe ce evocă existenţe modeste, într-un ton sentimental, concordant cu o bună parte a literaturii minore din epocă. Acelaşi convenţionalism şi aceeaşi sferă de interes se întâlnesc în volumul de nuvele Prea târziu (1942). După război, înscris în eşalonul celor care sprijină noua putere, se aliniază tematicii realismului socialist şi îi ilustrează schemele ideologice în

prozele din Biruinţa (1953), Rătăcire (1955), Preţul tăcerii (1957) şi în romanulO fată din cele multe (1958). De pildă, însărcinată, părăsită de iubitul ei, protagonista romanului alege să îşi crească singură copilul, integrându-se „vieţii noi" create de procesul de industrializare a oraşului. Ulterior Şerbănescu este interesat de literatura pentru copii şi adolescenţi, în general maniheistă şi moralizatoare. Povestirile prezintă modele de comportament şi fapte cu implicaţii etice din lumea elevilor. Tot tineri, dar văzuţi ca purtători ai sentimentului iubirii pure sunt şi protagoniştii dinStăpânul soarelui (1982), unde naraţiunea stă sub semnul surprizei, iar idila este, adesea, rezultatul întâmplării, depăşind, în ansamblu, schematismul de până atunci. Romanele par să renunţe, într-o oarecare măsură, la convenţiile din anii '50-'60, fără a se desprinde de moralizarea explicită şi considerând ambientul socialist generator de forţe şi înnoire. În Cerc şi dragoste (1973) revine tema femeii seduse şi părăsite, care îşi ia destinul în propriile mâini, pornind, cu copilul, înspre oraşul unde se află tatăl acestuia. Acceptată de colectivitatea muncitorească, uită eşecul sentimental graţie iubirii pentru fiinţa nou-născută şi prin integrarea în freamătul oraşului. În romanul Fata din tren (1984) tânărul Zeno, protagonist al unor continue derapări şi eşecuri, decide să îşi făurească un nou rost prin muncă onestă, dar existenţa îi e marcată de imaginea unei fete zărite cândva, ceea ce ar vrea să simbolizeze că idealul îl urmăreşte în continuare. În Gemenii n-au nevoie de cuvinte (1999) întâmplări extraordinare îi despart, în ultimul război mondial, pe fraţii Romi şi Remus, primul fiind considerat dispărut. Remus „compensează" pierderea, trăind parcă existenţa amândurora, iar scriitorul „profită" de această trăire în oglindă pentru a recompune personalitatea celui dispărut. Romanul reconstituie evenimente politice şi sociale din perioada interbelică şi din cea următoare, alternând tipuri de relatări, planuri temporale, inserând reflecţii şi invitându-l pe cititor să se implice în receptarea naraţiunii. Ca publicist, Şerbănescu este un evocator al oraşului Timişoara, căruia i-a dedicat câteva volume, interesante fiind comentariile privind viaţa culturală şi literară a

Banatului din Timişoara, memorie literară. 1.1919-1947. Istorie literară şi amintiri(2000). Opera literară • Cadavrul ambulant, Bucureşti, 1937; • Prea târziu, Timişoara, 1942; • Biruinţa, Bucureşti, 1953; • Rătăcire, Bucureşti, 1955; • Preţul tăcerii, Bucureşti, 1957; • O fată din cele multe, Bucureşti, 1958; • Timişoara, Bucureşti, 1961; • Pagini pentru ochii limpezi, Bucureşti, 1965; • Aventură în lumea albastră, Bucureşti, 1966; • Uluitoarea transmigraţie, Bucureşti, 1968; • Privind cinematografic, Bucureşti, 1970; • Misterioasa sirenă, Bucureşti, 1972; • Cerc şi dragoste, Timişoara, 1973; • Descoperirea de sine, Timişoara, 1976; • Ghiozdanul cu surprize, Bucureşti, 1977; • Poveşti din degetar, Timişoara, 1978; • Stăpânul soarelui, Timişoara, 1982; • Fata din tren, Bucureşti, 1984; • Fântână cu apă vie, Timişoara, 1985; • Inimi în primejdie, Bucureşti, 1985; • O ardere totală, Bucureşti, 1988; • Când D'Artagnan a fost să fie fată, Timişoara, 1990; • Floare şi îngheţ sau O moarte care dovedeşte ceva, Craiova, 1990; • Ieşirea din vis, Timişoara, 1996; • Competiţia, Timişoara, 1998; • Gemenii n-au nevoie de cuvinte, Timişoara, 1999; • Timişoara, memorie literară. 1919-1947. Istorie literară şi amintiri, Timişoara, 2000; • Romanul dragostei dintâi, Timişoara, 2003.