Diabetul zaharat

cea mai frecventă afecţiune metabolică;

hiperglicemie cronică, determinată de un deficit al secreţiei de insulină sau de existenţa unei rezistenţe perifierice la acţiunea insulinei.

Complicaţii: acute (hipo/hiperglicemie) şi cronice (neurologice, oculare, renale, cutaneo-mucoase).

30-70% dintre pacienţii cu diabet zaharat dezvoltă modificări cutanate.

1. Infecţii cutanate

2. Markeri ai diabetului zaharat

3. Complicaţii ale diabetului zaharat

4. Complicaţii ale tratamentului

Infecţii cutanate

Candida albicans este cel mai comun patogen la diabetici: vulvite, balanopostite, paronichie, intertrigo;

Infecţii bacteriene cu streptococi şi stafilococi, eritrasma;

Mai puţin frecvente, dar mai severe sunt infecţiile cu Pseudomanas aeruginosa.

Intertrigo streptococic

Intertrigo candidozic submamar

Foliculită stafilococică

Erizipel

Simptome: durere, frisoane, febră, vărsături;

Semne: plăci eritemato-edematoase, margini neregulate, burelet marginal, adenopatie loco-regională, uneori bule pe suprafaţa plăcilor eritematoase;

Etiologie: Streptococcus pyogenes

Erizipel

Achantosis nigricans

Cel mai cunoscut marker cutanat al diabetului zaharat, legat de obezitate şi rezistenţă la insulină;

Plăci sau placarde de culoare neagră, cu tegumentul de acoperire mult îngroşat şi cadrilajul natural al pielii accentuat la nivelul axilelor, regiunii cervicale, perineu.

Achantosis nigricans

Achantosis nigricans şi papiloame în axilă

Necrobiosis lipoidica

Peste 50% din pacienţii cu necrobiosis lipoidica au sau vor dezvolta diabet zaharat, dar mai puţin de 1% din pacienţii cu diabet prezintă această modificare cutanată;

Plăci bine delimitate de dimensiuni varabile cu aspect galben-maroniu, cu centrul deprimat la nivelul gambelor.

Necrobiosis lipoidica

Xantoame eruptive

Localizare: fese, suprafaţa de extensie a membrelor;

Asociate cu hiperglicemie şi hipertrigiceridemie.

Xantoame eruptive

Xantoame eruptive

Scleredema

Îngroşarea şi indurarea simetrică, nedureroasă şi insidioasă a pielii de pe toracele posterior şi gât;

Diminuarea sensibilităţii tactile şi dureroase în zonele afectate;

Apare la pacienţii obezi, cu diabet zaharat vechi.

Scleredema

Piciorul diabetic

Cauze: Controlul precar al glicemiei care determină neuropatia şi complicaţiile vasculare asociate;

Traumele locale determină dezvoltarea ulcerelor;

Complicaţii: infecţii de ţesuturi moi şi osteomielită.

Ulcere plantare la un pacient diabetic

Dermopatie diabetică

Asociată cu afectarea neurologică şi vasculară;

Apare mai frecvent la pacienţii cu retinopatie şi nefropatie diabetică;

La pacienţii cu diabet zaharat mai vechi de 10-20 de ani;

Localizare: gambe bilateral;

Semne: macule hiperpigmentate bine delimitate, rotund-ovalare, iniţial cu scuame pe suprafaţă.

Dermopatie diabetică pe faţa anterioară a gambelor

Bullosis diabeticorum

Apare foarte rar, dar este un marker al diabetului zaharat;

Semne: Leziuni buloase care apar spontan pe mâinile şi picioarele pacienţilor diabetici;

Se vindecă spontan, fără tratament dacă nu se sparge leziunea.

Bullosis diabeticorum

Granulomul inelar

Forma diseminată a granulomului inelar apare la diabetici;

Semne: papule mici, de culoarea pielii sau uşor eritematoase, disemintate sau grupate formând plăci inelare;

Asipmtomatice.

Granulom inelar

Calcifilaxie

Necroză cutanată progresivă asociată cu calcificarea vaselor mici şi mijlocii la pacienţii cu diabet zaharat, boală cronică de rinichi şi hiperparatiroidism;

Localizare: extremităţi, rar fese, abdomen;

Evoluţie: gangrenă, infecţii, sepsis;

Calciphilaxie

Lipoatrofie

Pierdere de ţesut adipos subcutanat;

Aspect inestetic, cu zone deprimate şi excavate;

Apare în locurile în care se injectează în mod repetat insulina;

Schimbarea, prin rotaţie a locului de injectare previne lipoatrofia.

Lipoatrofie

Principiile dietei în diabetul zaharat

Regimul alimentar este de o importanţă primordială în tratamentul diabetului - cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii.

Contribuie la echilibrarea glicemiei şi la evitarea complicaţilor diabetului – hipoglicemia sau hiperglicemia şi, pe termen lung, reduce riscurile de boli renale, neurologice sau cardiovasculare.

Alimentatia persoanelor cu diabet nu este diferită de acelorlalte persoane. Ea trebuie doar să fie adaptată necesităţilor individuale şi echilibrată din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Principiile dietei în diabetul zaharat

Scopul dietei este acela de a asigura un aport adecvat de principii nutritive, atât calitativ cât şi cantitativ. Pentru aceasta, alimentaţia trebuie să fie regulată (evitând variabilitatea necesarului de insulină) şi fragmentată (trei prânzuri şi două gustări).

Aportul caloric trebuie să fie adaptat la:

» activitatea profesională sau sportivă;» vârsta – un pacient tânăr are nevoie de mai multe calorii;» greutatea ideală (IMC < 24 la femei şi 25 la bărbaţi);» exigentele specifice ale corpului – creştere, cicatrizare, oprirea provizorie a activităţii.

Principiile dietei în diabetul zaharat

Caloria este o unitate de măsura a energiei furnizate de alimente. Astfel:» 1 gram de glucide = 4 cal;» 1 gram de proteine = 4 cal;» 1 gram de lipide = 9 cal.

În mod normal, un subiect adult trebuie să consume aproximativ 2000 – 2400 cal pe zi.

Raportul între principiile nutritive este următorul:» glucide: 50 -60%, deci cca 250 – 300 g/zi;» lipide: 25 -35% (o treime de origine animală şi restul vegetală);» proteine: 15%.