Vasile Pârvan
Stan V. Cristea (n. 16 martie 1950, în comuna Sfineti, judeul Teleorman) a urmat clasele primare la Rteasca- Sfineti (1957-1961), clasele gimnaziale la Sfineti (1961- 1965), studiile liceale la Roiorii de Vede (Liceul Teoretic nr. 2, 1965-1969), iar studiile postliceale la Bucureti (coala Postliceal de Stenodactilografie i Secretariat, 1969-1970); este liceniat al Universitii din Bucureti – Facultatea de Istorie-Filosofie (1975-1980, specializarea Filosofie-Istorie) i absolvent de master în Managementul bunurilor culturale al Facultii de Istorie (2006-2008) a aceleiai universiti.
A lucrat ca stenodactilograf, profesor suplinitor, muncitor i funcionar în diferite instituii i întreprinderi (1970- 1980), iar din 1980 a activat în domeniul administraiei culturale, ca instructor (1980-1989) i instructor principal (1989-1990) pentru literatur, art plastic i art fotografic la Centrul Judeean de Îndrumare a Creaiei Populare Teleorman, consilier teritorial (1990-1995), consilier (1995-1997) i consilier teritorial ef (1997-2001) la Inspectoratul pentru Cultur al judeului Teleorman, director executiv (2001-2006) i consilier superior (2006- 2015) la Direcia pentru Cultur a judeului Teleorman.
Din 1978 locuiete în municipiul Roiorii de Vede. Are îns prieteni în diferite orae din jude i din ar.
În 1992 a cltorit în interes cultural în Turcia, Siria, Iordania i Egipt.
A debutat publicistic cu versuri, în ziarul Teleormanul (1968), editorial debutând, ca poet, cu volumul Vârsta m
arde (1987).
A realizat microrevista de poezie Zenit (Sfineti, 1972), a iniiat i realizat publicaia Pagini teleormnene (Alexandria, 1988-1989), a fondat i condus, ca redactor ef, revista Meandre (Alexandria, 1998-2010), iar din 2017 este secretar de redacie al revistei Caligraf (Alexandria).
A colaborat cu versuri, note, articole, studii i cronici literare la: „Teleormanul”, „Teleormanul-supliment”,
„Tribuna Teleormanului”, „Teleormanul liber”, „Drum”,
”Administraia Public Local”, „Alexandria”,„Informaia
Teleormanului”, „Opinia Teleormanului”, „Trepte”,
„Caligraf”, „Biserica Ortodox”, „Amfiteatru”,
„Tribuna”, „Mozaicul”, „Sud”, „Litere”, „Pro Saeculum”,
„Ex Ponto”, „Bucuretiul literar i artistic”,
„EuroMuseum”, „Oglinda literar”, „Cronica veche”,
„Banchetul”, „Antares”, „Biblioteca Septentrionalis”,
Activând în domeniul culturii, a contribuit la iniierea i organizarea festivalurilor naionale de literar “Marin
Preda” (1982-2003, 2011-2020) i “Zaharia Stancu” (1983- 2004), a Colocviului naional “Constantin Noica - devenirea
întru fiin” (1992), a “Zilelor Eminescu în Teleorman” (2000 i 2004), a „Zilelor Culturii i Artei în Teleorman” (2003-2005) i a “Salonului Crii cu Autograf” (2003).
Din 2006 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureti – Critic, Eseistic i Istorie literar.
A primit Premiul Revistei „Caligraf” (2004, 2007, 2011, 2012, 2013) i Premiul special al Filialei Bucureti – Critic, Eseistic i Istorie literar a Uniunii Scriitorilor din România (2016).
- cri publicate -
1996, 752 p.;
2. Eminescu i Teleormanul, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2000, 192 p. + XVI pl. cu portr. i ilustr.;
3. Eminescu i Teleormanul, ed. a doua, rev. i adug., Alexandria, Ed. Rocriss, 2004, 328 p. + XVI pl.
cu portr. i ilustr.;
5. Constantin Noica. Repere biobibliografice, Bucureti, Ed. RCR Editorial, 2009, 254 p.;
6. Constantin Noica. Repere biobibliografice, ed. a doua, rev. i adug., Bucureti, Ed. RCR Editorial, 2011,
612 p.;
7. Marin Preda. Repere biobibliografice, Bucureti, Ed. RCR Editorial, 2012, 612 p.;
8. Fotografii la perscop. Secvene de istorie literar, Craiova, Ed. Aius PrintEd, 2013, 202 p. + XX pl.
cu ilustr.;
9. Eminescu i Teleormanul, ed. a treia, rev. i adug., Craiova, Ed. Aius PrintEd, 2014, 565 p. + XXIV pl.
cu ilustr.;
10. Secvene de istorie literar, Iai, Ed. TipoMoldova, 2014, 180 p.;
11. Marin Preda. Portret între oglinzi, Craiova, Ed. Aius, 2015, 280 p. + CXVI pl. cu ilustr.;
12. Marin Preda. Anii formrii intelectuale (1929-1948), Craiova, Ed. Aius, 2016, 352 p. + CXX pl. cu ilustr.;
13. Marin Preda. Repere biobibliografice, ed. a doua, rev. i adug., Craiova, Ed. Aius, 2017, 792 p.;
14. O revist din Sud: „Meandre” (1998-2010). Bibliografie, Craiova, Ed.Aius, 2018, 161 p. + 8 pl. cu ilustr.;
15. Marin Preda. Anii formrii intelectuale (1929-1948), ed. a doua, rev. i adug., Craiova, Ed. Aius, 2019,
485 p. + CLXXII pl. cu ilustr.;
16. Literatur de ieri, literatur de azi. Cronici literare (2013-2019), Târgovite, Ed. Bibliotheca, 2019,
314 p.;
17. Eminescu i Teleormanul. Un caz pentru istoria literar, Craiova, Ed. Aius, 2020, 622 p. + XXXII pl.
cu ilustr.;
18. N-am fost singur. Scrisori primite: 1987-2020, Craiova, Ed. Aius, 2021, 684 p.;
Volume de versuri:
19. Vârsta m arde, [poezii], Bucureti, Ed. Litera, 1987, 56 p.;
20. Strluminri, poeme, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 1996, 64 p.;
21. Nelinite i fluturi, poemozii, Alexandria, Ed. Tipoalex, 1999, 64 p.;
22. Stemele din lauri, [poemozii], Bucureti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2005, 65 p.;
23. Rtciri în ispit, [poemozii], Bucureti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2005, 65 p.;
24. Aprinderea de vise, [poemozii], Bucureti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2005, 65 p.;
25. Turla vederii, poemozii & desene, Bucureti, Ed. RCR Editorial, 2010, 284 p. cu ilustr.;
Volume de publicistic:
26. Introducere în istoria cultural a judeului Teleorman, Alexandria, Ed. Rocriss, 2002, 463 p. + XVI pl.
cu ilustr.;
27. Monumente de arhitectur ecleziastic din judeul Teleorman, Craiova, Ed. Aius PrintEd, 2006, 156 p.
cu ilustr.;
28. Tradiia Cluului în judeul Teleorman. De la ritual la spectacol, Craiova, Ed. Aius PrintEd, 2008, 356 p.
+ 40 pl. cu ilustr.;
29. Valori arhitecturale din judeul Teleorman, Craiova, Ed. Aius PrintEd, 2012, 231 p. + XXIV pl. cu ilustr.;
30. Tradiia Cluului în judeul Teleorman. De la ritual la spectacol, ed. a doua, rev. i adug., Craiova, Ed.
Aius, 2020, 428 p. + LX pl. cu ilustr. + 2h;
Volume în colaborare:
Cultur al judeului Teleorman, 1993, 32 p.;
32. Publicaii periodice alexndrene. 1889-1994. Catalog bibliografic, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber,
1994, 80 p.;
33. Alexandria: 160 de ani. Monografie, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 1994, 208 p. cu ilustr.
(i coordonator al lucrrii);
34. Monografia judeului Teleorman, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 1998, 464 p. cu tab. i hri + XVI
pl. cu ilustr. (i coordonator al lucrrii);
35. Monumente de arhitectur din judeul Teleorman, Alexandria, Inspectoratul pentru Cultur
al judeului Teleorman, 1998, 69 p. + VIII pl. cu ilustr.;
Ediii:
36. xxx, Paisprezece Poei din Sud, antologie de versuri, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2001, 152 p. cu portr.;
37. xxx, Unsprezece Prozatori din Sud, antologie de proz, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2001, 184 p.
cu portr.;
38. xxx, ase Publiciti din Sud, antologie de publicistic, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2001, 160 p. cu
portr.;
39. xxx, Marin Preda. Confesiune i romanesc. Volum dedicat împlinirii a 35 de ani de la moartea
scriitorului, [eseuri, cronici literare, evocri], Craiova, Ed. Aius, 2015, 142 p.
- vitrina crilor -
- istorie literar -
lucrare de acest gen tiprit pân acum în literatura
româneasc de specialitate. (…) Prin dicionarul
teleormnean, bibliografia local intr în zona
maturitii ca parte esenial în alctuirea
bibliografiei generale naionale.”
„Suntem bogai sau sraci i prin scrisorile pe
care le primim sau le druim. Fr ele, din punct de
vedere intelectual sau emoional, suntem mai sraci.
Teleormnenii pot citi acest Dicionar (da, i
dicionarele se citesc!) ca pe o scrisoare adresat, cu
dragoste i druire, mai ales lor. E o scrisoare de
pre. Valoreaz ca semn al unor structuri de
identitate. Fr ea, am fi fost mai sraci.”
Paula Diaconescu,
Neuitarea Teleormanului,
„Stan V. Cristea e (…) un om pentru care cartea
e o valoare în sine, o surs de bucurii continue i
inepuizabile. O carte precum aceasta, Dicionarul
scriitorilor i publicitilor teleormneni, poate
înspimânta – gândind efortul, scotocirea prin arhive
i, mai ales, dominarea i ordonarea informaiei care
trebuie s capete coeren, logic. Sunt caliti ale
stilului care-i atest spiritul raionalist, clasic prin
rigoare, scrupulozitate i acribie – claritate, precizie,
proprietate, puritate, concizie. Acestora li se adaug
firescul, nu neaprat ca excepie, naturaleea,
simplitatea, demnitatea.”
Ana Dobre,
Autori teleormneni,
mneni, realizat de Stan V. Cristea, merit a fi elogios
apreciat, reprezentând o surs informaional de
însemntate major pentru istoria general a
literaturii române, de la origini pân în contem-
poraneitate i în perspectiva viitorului.”
Teodor Vârgolici,
„O not cu totul aparte în peisajul dicionarelor
regionale o aduce Stan V. Cristea prin Judeul
Teleorman. Dicionar biobibliografic. Cultur, art,
tiin (Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 1996,
752 p.) i Dicionarul scriitorilor i publicitilor
teleormneni (Alexandria, Ed. Rocriss, 2005, 536 p.),
lucrri care s-au constituit în urma unei ample i
bogate documentri, autorul lor fiind un autentic
cercettor i cunosctor al judeului despre care
scrie, i despre care a mai publicat i alte lucrri…”
Iordan Datcu,
- vitrina crilor -
- istorie literar -
„Cri precum Eminescu i Teleormanul (Editura Tipoalex, 2000) sunt scrise, dincolo de valoarea lor documentar, dintr-o mare iubire fa de un spaiu geografic i cultural, filtrat prin cunoaterea istoriei sale pân în cele mai insignifiante detalii, trecut obligatoriu îns i prin sita deas a afeciunii. În fond, cartea lui Stan V. Cristea este una despre Teleormanul cultural definit prin raportare la Eminescu…”
Ioan Holban, Eminescu i Teleormanul,
Viaa Româneasc, XCVI, 9-10, 2001, p. 242
„Mrturisesc c atunci când am început lectura crii lui Stan V. Cristea am avut un sentiment de neîncredere. O carte de 326 de pagini despre Eminescu i Teleormanul!? Ce poate s cuprind? Neîncredere risipit pe msur ce parcurgi cu rbdare sumarul crii. Pentru c Eminescu i
Teleormanul este o cercetare academic, temeinic documentat (din cele 326 de pagini, peste 100 sunt consacrate bibliografiei!), cu ambiii exhaustive. E destul s menionez capitolele crii pentru a se vedea c autorului nu i-a scpat nimic din ce ar putea fi subordonat temei abordate…”
Ion Buzai, Eminescu i Teleormanul,
Caligraf, V, 8, 2004, p. 7
„Cu o documentare aproape de exhaustivitate, lucrarea lui Stan V. Cristea, Eminescu i Teleormanul este o contribuie esenial i necesar la marea exegez eminescian, scris cu acribie tiinific i pasiune, un omagiu «marelui între mari» (Mircea Scarlat), omagiu prestat «cu adoraie i smerenie, dar i cu recunotin pentru nobleea pust peste o pecete» care poart acum un semn de identitate, cum remarc autorul însui.”
Tudor Nedelcea, Eminescu i Teleormanul,
Mozaicul, VII, 8-9, 2004, p. 14
„Eminescu i Teleormanul este fr tgad o contribuie de un angajament ce nu se onoreaz doar prin numele poetului, ci i prin eforturile documentare demonstrate, de care nici colective redacionale lrgite nu se pot achita totdeauna cu contiinciozitatea lui Stan V. Cristea.”
Iulian Chivu, Dimensiuni ale eminescologiei, Vatra veche, V, 10, 2014, p. 21
„Stan V. Cristea poate conchide cu mândrie c
aventura identificrii i dezvluirii legturilor lui Mihai Eminescu cu Teleormanul, însemnând spaiul i oamenii si, a fost demonstrat cu suficiente argumente pentru a convinge i pe cei refractari sau mefieni în privina subiectului. Meritul su const în aceea de a fi înfrânt cerbicia unora care refuzau subiectul, considerându-l nerelevant, i de a fi reuit s aeze definitiv Teleormanul între provinciile cu care poetul i-a «îngemnat» existena i spiritul, sporind, astfel, exegeza eminescian cu o lucrare care-i relev darurile de cercettor riguros. Exactitatea informaiei, acribia, rigoarea sunt caliti pe care Stan V. Cristea le probeaz de fiecare dat, elemente recognoscibile ale stilului su tiinific inconfundabil.”
Ana Dobre, „Eminescu i Teleormanul”,
Luceafrul de diminea, 2, 2015, p. 4
- vitrina crilor -
- istorie literar -
„Desigur, la o prim i superficial privire o astfel de carte poate trece în ochii cititorului drept o îniruire, pe câteva sute de pagini, a unor titluri, meritul autorului nefiind altul decât al unui harnic i tenace strângtor de informaii legate de subiectul în cauz./ Nu este, îns, deloc aa, întrucât Stan V. Cristea (care, în treact fie spus, deine tiina i tehnica elaborrii studiilor de acest fel) nu se limiteaz la tiprirea unui cumul de informaii, desigur foarte utile, îns care ar putea rmâne închise într-un fiier dac dinspre ele nu s-ar deschide perspective, «ferestre» lmuritoare, edificatoare în ce-l privete pe Constantin Noica i situarea lui în contextul cultural românesc.”
Florentin Popescu, „Constantin Noica. Repere biobibliografice”,
Sud, 12, 7-8, 2009, p. 7 „De aceast dat, Stan V. Cristea realizeaz o
premier absolut, întrucât despre Noica – nscut în Vitneti-Teleorman – nu exista, pân acum, nicio lucrare de acest fel. Stan V. Cristea a folosit mijloacele profesioniste de sistematizare a lucrrilor i a datelor biografice ale filozofului. A rezultat un volum absolut indispensabil pentru cunoaterea acestora. Indispensabil, mai ales, pentru aprofundarea lor, deoarece abia de acum înainte, o dat acestea fiind cunoscute în întinderea lor, vor putea fi adâncite i dimensiunile lor sociale, profesionale, culturale, filozofice, literare, istorico-literare .a.m.d.”
Dan Mnuc, Noica i arheologia cuvântului,
Convorbiri literare, CXLIII, 9, 2009, p. 75 „Cartea lui Stan V. Cristea [„Constantin Noica. Repere
biobibliografice”] are meritul de a oferi repere eseniale pentru opera lui Constantin Noica începând cu 1934, an ce coincide cu publicarea eseului Mathesis sau Bucuriile simple (Fundaia pentru Literatur i Art „Regele Carol I”), pân în 2011, trecând prin mai bine de apte decenii de receptare critic i filosofic. Volumul se afl la a doua ediie, aducând la zi coordonatele operei filosofului român care a influenat generaii întregi de eseiti, critici, teoreticieni i gânditori.”
Irina Georgescu, Constantin Noica – reperele biografiei i ale operei,
Caiete critice, 1, 2012, p. 11
„În filosofia româneasc rmân de referin cele dou lucrri referitoare la opera lui C. Noica: Marin Diaconu, Florica Diaconu, Dicionar de termeni filosofici ai lui
Constantin Noica (2004) i Stan V. Cristea, Constantin
Noica. Repere biobibliografice (2011).” Adrian Michidu,
Filosoful Constantin Noica. O biografie spiritual, Mozaicul, XV, 3, 2012, p. 19
„Cu sârguina lui Sisif, Stan V. Cristea rsfoiete i adun tot ce s-a scris despre filosof, ne conduce astfel prin meandrele receptrii gândirii filosofice întru fiina româneasc, dup ce ne-a încredinat în cronologie istoric opera filosofului. Este o munc înrobitoare, consumatoare de mari cantiti de detectiv, istoric, estetician, sociolog, cunosctor al sistemului de gândire elaborat de Noica, astfel încât îniruirea datelor care evideniaz o oper înc nereceptat în totalitate, s conduc lectorul spre receptarea corect i deplin a cuvântului scris de Noica.”
Liviu Comia, Totul despre Noica,
Caligraf, XI, 3-4, 2012, p. 4
- vitrina crilor -
- istorie literar -
„Monumental prin concepie i realizare, Bibliografia Marin Preda, alctuit de Stan V. Cristea, se impune ca un model pentru tinerii cercettori în domeniu i, mai ales, ca un îndemn, ca un imbold pentru realizarea, în continuare, a unor asemenea instrumente de lucru, fie de ctre cercettori individuali, fie de ctre colective ale instituiilor de profil (iat sugestia unor teme bibliografice pentru proiecte de granturi în Facultile de Litere, de Filologie din ar).”
Constantin Cublean, Bibliografia Marin Preda,
România literar, XLV, 13, 2013, p. 4 „Marin Preda. Repere biobibliografice (2017)
constituie nu doar un documentar amnunit i ptrunztor al biografiei i bibliografiei proza- torului al crui destin s-a frânt prematur în 1980, anul apariiei celui de-al doilea mare roman al su, Cel mai iubit dintre pmânteni. Întrucât cercettorul sagace, înzestrat cu simul istoriei semnificative (nu întâmpltor a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie) vizeaz (re)integrarea lui Marin Preda în tabloul sinoptic al valorilor perene, intervenind cu argumente analitice în cazul clarificrii unor situaii controversate din istoria existenial a scriitorului.”
Nicolae Oprea, Despre Marin Preda, cu pasiune i trud
într-o sintez biobibliografic, Arge, XVIII, 6, 2018, p. 4
„Aa cum remarcam i în cronicile
consacrate celor dou ediii ale Reperelor
biobibliografice, niciun biograf al lui Marin Preda nu va putea ocoli lucrrile lui Stan V. Cristea, un cercettor care tie tot i ceva pe deasupra despre «marele singuratic» al literaturii române. Este, dac nu greesc, singurul scriitor român postbelic care beneficiaz de o biobibliografie adus pân la zi i de o lucrare privind formarea sa ca om i scriitor precum cele realizate de Stan V. Cristea într-un proiect de anvergur pe care l-a conceput i l-a asumat cu o exemplar druire.”
Constantin Coroiu, Un „ran enorm rtcit la ora”. Tinereea
lui Marin Preda, Convorbiri literare, CLII, 9, 2019, p. 114-115
„De mai muli ani, istoricul literar Stan V. Cristea, teleormnean ca i autorul Moromeilor, s-a dedicat investigaiilor legate de viaa i opera lui Marin Preda, crile sale dedicate acestui subiect (…) devenind, prin acribia documentar, prin bogia informaiilor, atent coroborate, repere eseniale pentru orice demers care îl vizeaz pe marele prozator. (…) Înzestrat i cu un fastuos material iconografic, cartea lui Stan V. Cristea, Marin Preda. Anii formrii
intelectuale (Ed. Aius, Craiova, 2019), se înfi- eaz ca un tip aparte de monografie, care ar merita s fie studiat ca atare în cadrul teoriilor legate de acest gen.”
Radu Voinescu, Preda. Marin Preda,
Luceafrul de diminea, 9, 2019, p. 14
- vitrina crilor -
- istorie literar -
de Stan V. Cristea, constituie o bogat surs de
informaii noi asupra vieii i operei unor scriitori
legai de pmântul Teleormanului, dar i implicai în
aria naional a literaturii mai vechi sau mai noi. Scris
cu competen profesional – ca i lucrrile anterioare
–, rmâne un model de cercetare literar de
adâncime, un instrument de lucru pentru cei interesai
i, în acelai timp, o carte care cucerete prin stilul
atrgtor, prin claritate, prin problematica pe care o
ridic.”
OltArt, III, 1, 2014, p. 69
„Secvene de istorie literar includ atestri
documentare de care autorii unor viitoare monografii
ale scriitorilor prezeni aici vor trebui s in seama.”
Dan Mnuc,
„Ceea ce remarcm, de asemenea, la Stan V.
Cristea este, înainte de toate, sigurana i ritmul
propriu de lucru, egal cu sine, ca unul care i-a gsit
din prima clip cadena i tiina de a scoate la lumin
din hiurile unui material oferit haotic, greu de
stpânit i de ordonat, informaii ce se impun a fi
clasificate ulterior prin respectarea strict a unor
principii tiinifice exemplare. Din cât am reuit s-l
cunosc în ultimii ani, în tot ceea ce întreprinde Stan V.
Cristea primeaz contiina lucrului bine fcut. Spirit
scormonitor, dominat de o efervescen i o dinamic
a construciei, Stan V. Cristea se simte confortabil în
linitea bibliotecilor, supunându-se în aceast ipostaz
investigatoare unei tandre i secrete comuniuni cu
spaiul intim al arhivelor literare de pretutindeni./
Consumate într-o zon de pur contiin, asemenea
experimente ne conduc spre ideea c Stan V. Cristea
are vocaia unor adânci prospeciuni, a unor proiecte
cu adevrat provocatoare, spre care, impresionai de
complexitatea i abundena materialului de investigat,
puini cercettori literari de astzi s-ar încumeta s se
avânte. Dintr-o astfel de zon de preocupri s-a nscut
i cel mai recent volum al lui Stan V. Cristea, O revist
din Sud: «Meandre» (1998-2010). Bibliografie
(Craiova, Editura Aius, 2018, 160 p.).
Marin Iancu,
„Volumul [„Literatur de ieri, literatur de azi.
Cronici literare (2013-2019)”] impresioneaz prin
bogia surselor documentare, precizia i
expresivitatea limbajului, obiectivitate, claritatea
sistematizarea expunerii, elemente ce definesc stilul
criticului literar Stan V. Cristea. Venit dinspre istoria
literar, Stan V. Cristea adaug gustului i simului
estetic nativ acumulrile acestei specializri i
redacteaz cronici literare bine echilibrate între
impresionismul receptrii i rigoarea tiinific
obiectiv.”
- vitrina crilor -
cine n-a plecat de-acas
lung e zbaterea i prea grea;
drumu-i, îns, presrat de stele;
vârsta m arde, s fiu fericit
la nunta tinereii mele…
Nimeni nu se uit
Noapte-n spirit, noapte-n dor:
plânge-n cer un muritor;
visele btute-n poart…
i zvonul lui s-a rtcit de cai
(nimeni nu-i spune, îns, cum
i-n care cumpn s stai);
în poarta zilei, cocoai
pe gardu-mpodobit cu vise,
M strig din pecei
Srac anotimp într-ale poeziei:
împienjenit de tristee, i
galben, vârsta m arde, suav,
în steaua mea pierdut-n lume;
albul ei m strig din pecei,
mcar acum s-i dau un nume…
Am uitat cine sunt
mam, eu am uitat cine sunt
i vârsta uite cum m doare!;
numai în steaua mea polar
mai strig un blând copil,
c eu sunt bolnav de-o grav
alunecare din destin…
- publicistic -
„În contextul regional i naional, dincolo de ceea ce înseamn aceast zon etnografic cu adânci rezonane i dimensiuni în istoria neamului românesc, pstrând pân astzi mrturii de civilizaie i cultur popular de o profund autenticitate, dincolo de o anume via cretin i de tradiiile învmântului i instruciei publice, cu nimic mai prejos decât ale altor pri de ar, judeul Teleorman s-a impus, deopotriv, i prin bogatele i valoroasele sale tradiii culturale. Fiind, în primul rând, o zon etnografic deosebit de complex, remarcabil prin dimensiunile i autenticitatea formelor de manifestare, Teleormanul evideniaz, o dat mai mult, spiritul solar al omului de la câmpie. Aezat i domol, predispus i deschis ctre întindere i profunzime, cuttor de sensuri adânci i de frumusei, fptuind mereu lucruri care s dureze, mereu predispus la redescoperirea i înnoirea de sine, acest spirit, marcat de peceile credinelor, datinilor i obiceiurilor strbune, este la fel de bine ilustrat i de dimensiunile culte ale spiritualitii, edificat în perimetrul acestor meleaguri. Nimic din ce s-a întâmplat pe trâm cultural în Teleorman, cel puin de la 1859 încoace, n-a fost strin de evoluia formelor de implicare i de dezvoltare cultural la nivel naional, nimic din ce s-a întâmplat aici n-a fost împotriva firescului acestei deveniri, ci s-a fcut pornind tocmai de la realitile i de la aspiraiile locale, cu dorina de-a aeza Teleormanul în locul pe care trebuie s-l aib în spiritualitatea naional. Nimic din ce au înfptuit teleormnenii pe trâm cultural, într-un moment sau altul, n-a fost decât manifestarea fireasc a pornirii luntrice întru exprimarea talentului printr-o form sau alta de creaie sau de manifestare cultural, dar i de diversificare i de îmbogire sub acest aspect a vieii sociale i individuale. Este îns evident c spiritualitatea Teleormanului are, în toate componentele sale, trecând peste pecetea local, dimensiuni naionale i europene. C Teleormanul a fost, este i va fi mereu o «câmpie etern» a spiritualitii româneti, nu mai este nevoie s se demonstreze – este nevoie doar s se impun acest adevr în contiina public prin mijloace adecvate.”
Stan V. Cristea,
Teleorman, Alexandria, Ed. Rocriss, 2002, p. 388
- comentat
9. Viaa Româneasc
10. Caiete critice
11. Convorbiri literare
16. Arge
17. Astra
18. Ateneu
19. Familia
20. Ramuri
21. Tribuna
22. Cronica
53. Litera 13
1. Iordan Datcu
dezvlui câteva impresii de lectur, dar mi-l imaginez ca pe
un tip inteligent, cu mare sim al valorilor i cu întindere
cultural deosebit. i nu tiu de ce mai cred c este i un
temperament tumultuos sub aparena structurii linitite.
Presupun toate acestea i le pun în seama autorului, mai
ales dup informaiile extrem de interesante, cordiale i
erudite oferite de volumul Eminescu i Teleormanul sub
semntura: Stan V. Cristea.”
„Stan V. Cristea, poetul, publicistul, dar mai ales –
pentru mine, cel puin! – istoricul literar care în ultimii vreo
zece ani ne-a uimit prin acribia, druirea i competena cu
care s-a dedicat elaborrii unor volume care presupun ore
i zile întregi de reflecie, de gândire i de documentare.
Monografii, dicionare, biobibliografii. Pe bun dreptate
aceste volume figureaz în repertoriul de referin al unor
lucrri naionale de sintez. Autorul lor, ca nimeni altul din
Teleorman, a desfoliat arhive, a rscolit cu folos documente
ale vremii, a parcurs revistele i celelalte publicaii
adiacente cercetrii lui, a întreinut i întreine
coresponden pe teme de specialitate cu instituii i
personaliti culturale din toat ara. Nu e de ici de colea s
ai puterea de a face aa ceva. i mai ales de a «rupe piaa»
din când în când cu cri importante, bine documentate i
frumos scrise.”
Florentin Popescu,
„Spirit prin excelen laborios, dup cum o dovedesc
nu puine dintre impresionantele sale volume, Stan V.
Cristea s-a impus în spaiul criticii i istoriei noastre literare
actuale prin interesul special pentru temele i subiectele de
maxim importan, unde cultura i informaia bogat,
adesea inedit sau mai puin cunoscut, se îmbin cu
spiritul echilibrat al comentariului de o remarcabil
deschidere spre marile mistere ale existenei unor creatori
de geniu. Din acest punct de vedere, tot mai împlinite în
ansamblul desfurrii lor, crile despre Eminescu,
Constantin Noica i Marin Preda ofer un spectacol uimitor
prin mobilitatea perspectivelor de investigaie i elaborare
tiinific.”
„Un cercettor singuratic, dar cu activitate cât a unui
institut, este stan V. Cristea, de la Roiorii de Vede…”
Iordan Datcu,
Nu încape nicio îndoial, Stan V. Cristea s-a impus
(definitiv) în atenia criticii i istoriei literare prin câteva
întreprinderi de mare anvergur, având ca suport
arheologic, cuprinderea istoric, geografic, politic i,
evident, cultural/ literar, a Teleormanului. M refer la
contribuiile privind viaa i opera lui Marin Preda (este cel
mai bun i mai minuios biograf al scriitorului, prin cele cinci
volume documentare pe care le-a realizat pân în prezent),
de asemenea prin dou volume biobibliografice Constantin
Noica i nu mai puin prin abordarea lui Mihai Eminescu în
relaiile acestuia cu Teleormanul, urmrite statornic
de-a lungul a trei decenii de investigaii…
Constantin Cublean,
- prezent
în dicionare
i enciclopedii -
1. Ion Al. Stnescu, Dicionarul oamenilor de cultur, art i tiin din
judeul Teleorman, [Piteti], Ed. Calende, 1993, p. 41-42;
2. Stan V. Cristea, Judeul Teleorman. Dicionar biobibliografic. Cultur,
art, tiin, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 1996, p. 193-194;
3. Vasos Panayiotis (editor), Who's who în România. Ediia princeps
2002, Bucureti, Ed. Pegasus Press, 2002, p. 164;
4. xxx, Dicionarul general al literaturii române, vol. II: C-D, coordonator
general: Eugen Simion, Bucureti, Ed. Univers Enciclopedic, 2004,
p. 468 (articol redactat de Iordan Datcu);
5. Stan V. Cristea, Dicionarul scriitorilor i publicitilor teleormneni,
Alexandria, Ed. Rocriss, 2005, p. 126-128;
6. Boris Crciun, Daniela Crciun-Costin, Dicionarul scriitorilor români
de azi, Iai, Ed. Porile Orientului, 2011, p. 154-155;
7. Gheorghe Bulu, Victor Petrescu, Emil Vasilescu, Bibliologi români.
Dicionar, Târgovite, Ed. Bibliotheca, 2011, p. 77;
8. Adrian Mateescu, Dicionar bibliografic de literatur român (1944-
2000), vol. II (C-D), Craiova, Ed. Universitaria, 2016, p. 312;
9. xxx, Dicionarul general al literaturii române, ed. a II-a revizuit,
adugit i adus la zi, coordonator general: Eugen Simion, vol. II: C,
Bucureti, Academia Român/Ed. Muzeul Literaturii Române, 2016,
p. 773 (articol redactat de Iordan Datcu).
La primirea Premiului special al Filialei Bucureti - Critic,
Eseistic i Istorie literar a Uniunii Scriitorilor din România,
pentru anul 2016.
Nu tiu alii ce cred despre mine, dar eu am sentimentul c n-am trit chiar degeaba. N-am
avut, poate, un destin clar de la bun început, dar el a început totui la un moment dat s se
clarifice. Asta s-a întâmplat când am ajuns s lucrez, începând din 1980, în domeniul
administraiei culturale, marcat pe atunci de constrângerile regimului. Îns în 1987 am publicat
prima carte de versuri, Vârsta m arde, i de prin acel an dateaz i preocuprile pentru
cunoaterea istoriei culturale a Teleormanului.
Începând din 1990, aceste preocupri au cptat consisten, iar izbânzile au luat numele
unor cri: Judeul Teleorman. Dicionar biobibliografic: Cultur, art, tiin (1996), Eminescu
i Teleormanul (2000, 2004, 2014), Introducere în istoria cultural a judeului Teleorman (2002),
Dicionarul scriitorilor i publicitilor teleormneni (2005), Monumente de arhitectur
ecleziastic din judeul Teleorman (2006), Tradiia Cluului în judeul Teleorman. De la ritual
la spectacol (2008, 2020) i Valori arhitecturale din judeul Teleorman (2012). Am fost totodat
coautor i coordonator la: Alexandria: 160 de ani. Monografie (1994) i Monografia judeului
Teleorman (1998), lucrri ce ar trebui reluate i editate în condiiile oferite de tehnologia la zi. În
context se înscrie i revista Meandre, pe care am fondat-o în 1998 i pe care am realizat-o,
trecând peste multe opreliti, pân în 2010.
Cineva îmi spunea de curând c m-am cam risipit, c am abandonat prea repede poezia,
care îmi marcase adolescena i prima tineree, când am fost încurajat i publicat de câiva
scriitori semnificativi ai momentului: Florin Costinescu, Anghel Gâdea, tefan Bnulescu,
Gheorghe Pitu, Ana Blandiana i Ilie Constantin. Se prea poate s fie vorba i despre un
abandon, dar el nu s-a produs dintr-o dat, de vreme ce dup volumul de debut am publicat alte
cri de versuri: Strluminri (1996) i Nelinite i fluturi (1999), reluându-le în tripticul bibliofil:
Stemele din lauri, Rtciri în ispit, Aprinderea de vise (2005), pentru ca apoi s-mi strâng
versurile i desenele de tineree în antologia de autor Turla vederii. Poemozii i desene (2010).
Dar – cum am spus-o într-un interviu acordat poetului i prozatorului Florea Burtan –
deschiderea unui alt drum a reprezentat tot o înscriere în destin i ea a fost marcat de trecerea
spre lucrri evidente de istorie literar, care au însemnat alte izbânzi, i ele s-au numit:
Constantin Noica. Repere biobibliografice (2009 i 2011), Marin Preda. Repere biobibliografice
(2012 i 2017), Fotografii la periscop. Secvene de istorie literar (2013, reluate în colecia
„Opera Omnia” a Editurii Tipo Moldova din Iai, în 2014, sub titlul „Secvene de istorie literar”),
Marin Preda. Portret între oglinzi (2015), de la care a pornit apoi Marin Preda. Anii formrii
intelectuale: 1929-1948 (2016, cu o ediie revzut i mult adugit în 2019), Literatur de ieri,
literatur de azi. Cronici literare: 2013-2019 (2019), Eminescu i Teleormanul. Un caz pentru
istoria literar (2020) i N-am fost singur. Scrisori primite: 1987-2020 (2021). S-ar putea s mi se
spun c m-am cam grbit, îns totul este ca efect al informaiilor adunate în ultimii 30 de ani,
care se cereau a fi valorificate. De altfel, fiele astfel acumulate, aferente unei ediii revzute i
adugite a Dicionarului scriitorilor i publicitilor teleormneni m împing de la spate s
împlinesc acest proiect. Îns înaintea lui s-au interpus altele, la fel de importante i ele.
Faptul c aproape toate crile mele s-au bucurat de aprecierile unor istorici i critici literari,
aprecieri ce se regsesc în cronicile publicate în diferite reviste i volume, reprezint o rsplat în
prezentul cotidian pentru pasiunea i truda cu care le-am realizat. În plus, cred c ele nu vor
rmâne doar simple cri pe un raft de bibliotec, ci vor fi utile i pentru cercetrile viitoare.
Se vede, îns, c preocuprile de istorie literar sunt centrate pe triada Eminescu – Noica –
Preda. Dac în ceea ce-l privete pe Mihai Eminescu a putea spune c am epuizat, cumva,
subiectul „Eminescu i Teleormanul”, prin ultimul volum, dei nu se va putea spune niciodat c
el a fost epuizat definitiv, în legtur cu Constantin Noica – filosoful din Vitnetii Teleormanului
– am în vedere o alt ediie a „Reperelor biobibliografice”, iar despre Marin Preda nu spun decât
atât: vine Centenarul!...
i nu uit nici de revista Caligraf, la care susin strdaniile redactorului ei ef, poetul,
prozatorul i jurnalistul Florea Burtan, de care m leag o strâns prietenie. Revista este o
fereastr spre lume, deschis în primul rând pentru scriitorii teleormneni, dar i pentru toi
aceia care cred, înc, în cuvânt, în frumos, în adevr.
De voi fi sntos, voi putea s-mi continui cercetrile i s citesc alte i alte cri, s-mi duc
la bun sfârit proiectele, s-mi împlinesc destinul. Sacrificiile de pân acum vor fi urmate, desigur,
de cele viitoare, cci nimic nu se poate împlini de la sine.
Iar dac voi fi realizat ceea ce trebuia, i cât, i cum trebuia, alii pot s aprecieze. Eu pot,
cel puin în momentul de fa, s spun doar c, urmând îndemnul lui Constantin Noica – „S-i
adânceti cât mai cu bogie priceperea întru descifrarea lumii tale, astfel încât, localnic fiind, s
poi deveni universal, ridicând cu tine spre înlimi i spiritualitatea prii tale de cer.” –, am
sentimentul, tonifiant, de altfel, c truda mea n-a fost, nu este i nu va fi în zadar…
Roiorii de Vede, 2 iunie 2020
01 - deschiderea.pdf (p.1)
02 - biografia.pdf (p.2)
14 - marturisire.pdf (p.14)