Printre pictorii români, cu siguranţă nu există personalitate mai atrăgătoare ca a lui Andreescu şi destin mai plin de înţelesuri ca al său. El a orientat definitiv arta românească.

Jacques Lassaigne

•Ion Andreescu s-a născut în București, fiind primul din cei șapte copii (dintre care 4 fete).

•A făcut cursul primar în pensionul lui Andreas Apostolatos, unde a învățat și limba franceză.

•În 1863 s-a înscris la Gimnaziul "Ghe. Lazăr", având ca profesor de desen pe pictorul Petre Alexandrescu, iar în clasa a IV-a, pe pictorul H. Trenk.

•În 1869 a renunțat la liceu și s-a înscris la Școala Națională de Belle-arte, condusă de Theodor Aman. Aici a urmat conștiincios toate cursurile din programă, inclusiv pictura, deși pe atunci frecvența nu era strict obligatorie.

•Între timp, situația părinților s-a înrăutățit. Ca să-și asigure existența, s-a hotărât să intre în învățământ.

• Pe data de 1 septembrie 1872 a fost numit maestru titular la catedra de Desen și caligrafie de la Seminarul din Buzău.

•În 1873 se transferă la gimnaziul comunal, iar în 1875, la Școala de meserii din aceeași localitate. La sfârșitul anului 1878 pleacă la Paris, frecventând cursurile Academiei libere Julian și pictând verile, la Barbizon (unde se întâlnește cu Nicolae Grigorescu).

•Ion Andreescu moare, răpus de tuberculoză, la 22 octombrie 1882, la București.

Peisaje :

* Margine de pădure

* Pomi înfloriţi

* Stânci şi mesteceni

* Câmp

* Pădure de fagi

* Mesteceni la marginea bălţii

* După ploaie

* Casă de ciurari

* Iarna la Barbizon

* Stâncile de la Apremont

Portrete :

* Ţărancă cu broboadă verde

* Ţărancă cu traistă

* Broboadă roşie

* Autoportret

Naturi statice :

* Raţe

* Coacăze

* Felii de pepene

•Adevărata sa vocație o constituie peisajul, artistul alegând motive potrivite cu firea sa, inspirându-se din periferiile și împrejurimile Buzăului, care îi ofereau pe atunci suficiente imagini dezolante.

•Astfel, Andreescu a surprins cu măiestrie atmosfera tristă a satului românesc de câmpie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

•Motivele pictate de el sunt în primul rând „marginile de sat” cu câteva case dărăpanate, fără prea multă vegetație în jur, încărcate vara în praf, toamna în glod și străjuite iarna de nămeți.

În „Stejarul”,

una dintre capodoperele sale, regăsim melancolia artistului.

Compoziţia este dominată de verticala impunătoare a copacului.

“Pădure iarna”

“Pădure de fagi”

“Potecă în pădure”

“ Pădure desfrunzit㔓Natură moartă cu coș și legume”

“Peisaj de pădure” “Iarnă la Barbizon”

“Peisaj”

“Cosaș”

“Pomi înfloriți”

• Ion Andreescu s-a concentrat asupra chipurilor de țărănci îngândurate, cu haine sobre, fără podoabe și costume populare pitorești, impresionându-l peste măsură oamenii simpli și necăjiți.

“Broboadă roșie” “Cap de fetiță”

“Țărancă cu broboadă verde”