Arta Cartii_ana Andreescu

71
Colecţia PATRIMONIU Coperta de Paul-Alexandru DROGEANU Ilustraţia de pe coperta întâi reproduce foaia de titlu din Anthologhion, Câmpulung, 1643 Fotografia autoarei face parte din colecţia personală 1997 Editura INTEGRAL (GRUPUL de edituri UNI VERS ALIA) Toate drepturile rezervate Reproducerea parţială sau integrală a acestui volum sub orice formă şi indiferent de suportul material, iară acordul editorului, se pedepseşte conform legii ISBN 973-98272-0-9 iL rtistul era mult prea siaDit pei ANA ANDREESCU ARTA CĂRŢII (CARTEA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLELE XVI-XVII) « Ilustraţie şi ornament în cartea veche românească de până la Vasile Lupu şi Matei Basarab Prefaţă de Virgil Cândea INTEGRAL Bucureşti, 1997

description

Arta Cartii_ana Andreescu

Transcript of Arta Cartii_ana Andreescu

Page 1: Arta Cartii_ana Andreescu

Colecţia P A T R I M O N I U

Coperta de Paul-Alexandru D R O G E A N U

Ilustraţia de pe coperta întâi reproduce foaia de titlu din

A n t h o l o g h i o n , Câmpulung, 1643 Fotografia autoarei face parte

din colecţia personală

1997 Editura INTEGRAL (GRUPUL de edituri UNI VERS ALIA) Toate drepturile rezervate

Reproducerea parţială sau integrală a acestui volum sub orice formă şi indiferent de suportul material, iară acordul

editorului, se pedepseşte conform legii

I S B N 973-98272-0-9

i L rtistul era mult prea siaDit pei

ANA ANDREESCU

ARTA CĂRŢII (CARTEA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLELE XVI-XVII)

«

Ilustraţie şi ornament în cartea veche românească de până la Vasile Lupu şi Matei Basarab

Prefaţă de V i rg i l C â n d e a

INTEGRAL

Bucureşt i , 1997

Page 2: Arta Cartii_ana Andreescu

•HUOrEe* CEN-RALi UKÎViMITARA. i l U C U R I Ş T I I

B I B L I O T E C A F A C U L T Ă Ţ I I I D C ' S T O R

Invtntar ItfîQjfL

Autoarea acestei cărţi şi editorul doresc să-şi exprime gratitudinea

pentru sprijinul oferit de B I B L I O T E C A A C A D E M I E I din ROMÂNIA

la realizarea volumului de faţă, primul dintr-o serie

ce-şi propune să reconstituie pentru cititorul contemporan

o istorie a artei tiparului românesc

PREFAŢĂ

I n t r o d u c e r e a t i p a r u l u i în c u l t u r a românească este o temă i n t e n s tratată în sinteze şi lucrări de s p e c i a l i t a t e c a r e a u pus în lumină importanţa acestui a c t pe p l a n naţional şi r e g i o n a l .

Românii a u f o s t m u l t t i m p s i n g u r u l p o p o r d i n E u r o p a de sud-est şi d i n zona M e d i t e r a n e i O r i e n t a l e c a r e a u a v u t acest nepreţuit meşteşug.

S t a t u t u l l o r de a u t o n o m i e politică şi o p e r a l o r de s o l i d a r i t a t e cu p o p o a r e l e înrobite d i n Turcocroaţie l e - a îngăduit să-i asocieze l a b e n e f i c i i l e t i p a r u l u i pe s l a v i i de s u d şi de est, pe g r e c i , pe a r a b i şi pe g e o r g i e n i .

Aceste împrejurări conferă românilor u n l o c a p a r t e în i s t o r i a mondială a f e n o m e n u l u i c a r e a s c h i m b a t c u r s u l m o d e r n a l răspân­d i r i i i d e i l o r creaţiilor ştiinţifice şi l i t e r a r e — revoluţia i m p r i m e r i e i ^

Este adevărat că o v r e m e a u t o r i i străini n-au e v a l u a t cum se c u ­venea r o l u l românilor în acest d o m e n i u , i a r specialiştii de l a n o i s-au mulţumit să-l t r a t e z e în c a d r u l strâmt a l i s t o r i e i c u l t u r i i naţionale.

D e câteva d e c e n i i aceste p e r s p e c t i v e a u f o s t m o d i f i c a t e şi, în b i b l i o g r a f i a i s t o r i e i m o n d i a l e a i m p r i m e r i e i , o p e r a meşterilor şi mecenaţilor de l a n o i figurează acum în c a p i t o l e l e ce se referă l a i n t r o d u c e r e a n o b i l e i a r t e în câteva c u l t u r i d i n B a l c a n i şi O r i e n t u l A p r o p i a t .

Rămân totuşi r a r e lucrările despre d i v e r s e l e aspecte c a r e per­m i t înţelegerea deplină a creaţiei s p i r i t u a l e româneşti p r i n t i p a r .

Ne gândim l a a n a l i z e l e fireşte d i f i c i l e , d a r cât de necesare, r e f e r i ­t o a r e l a c a r t e a c a operă de artă_şi p r o d u s t e h n o l o g i c , evoluţia s t i l i s t i ­că a tipăriturilor româneşti şi încadrarea l o r între c r e f f " ^ e i a a p e n e , n o t e l e s p e c i f i c e a l e acestui meşteşug l a n o i , e v e n t u a l e l e c o n t a m i ­nări sau influenţe d i n sau către a l t e a r i i a l e u n i v e r s u l u i cărţii.

Page 3: Arta Cartii_ana Andreescu

6

L u c r a r e a de faţă îndeamnă l a a b o r d a r e a cu îndrăzneală şi cu p r o ­m i s i u n e a u n o r înalte satisfacţii a acestor încă spinoase p r o b l e m e .

A u t o a r e a a p a r c u r s l i t e r a t u r a românească şi străină de s p e c i a l i ­t a t e de l a geneza t i p a r u l u i cu c a r a c t e r e c h i r i l i c e până l a p r o d u s e l e l u i d i n e p o c a i n t r o d u c e r i i l i m b i i naţionale în biserică şi cultură şi a e c o u r i l o r c o n t r a R e f o r m e i în E u r o p a Orientală; a a n a l i z a t c o m ­p a r a t i v tăietura l i t e r e l o r , ilustraţia şi o r n a m e n t e l e cărţilor i m p r i ­mate de români în c e l e două secole de început a l e i s t o r i e i t i p a r u l u i l a n o i ; a d e s c r i s aceste elemente c a r e determină împreună reuşita cărţii c a operă artistică. R e z u l t a t e l e acestei întreprinderi v o r i n t e ­r e s a pe mulţi i u b i t o r i a i c u l t u r i i n o a s t r e m e d i e v a l e , v o r s t i m u l a a l t e cercetări, v o r i n c i t a l a f o r m a r e a de o p i n i i n o i . A u t o a r e a a r e d r e p ­t u l l a satisfacţia d e a f i i m p u l s i o n a t u n d o m e n i u de seamă a l i n v e s ­tigaţiilor p r i v i n d i s t o r i a spirituală a românilor t o c m a i într-un moment în c a r e p a s i u n e a p e n t r u c o t i d i a n n u p a r e a lăsa l o c c o n ­templării t r e c u t u l u i .

D i n p e r s p e c t i v a evoluţiei c u l t u r i i româneşti în secolele X V I - X V I I , u n m e r i t a l cărţii d o a m n e i A n a Andreescu m i se p a r e a c e l a de a l u m i n a m a i b i n e u n e l e fenomene p e n t r u a căror cunoaştere deplină o r i c e informaţie nouă este preţioasă. Părăsirea treptată a tradiţiei c a r e , în a l t e d o m e n i i , este încă puternică, este m a i vizibilă în c e l e două v e a c u r i în a r t a t i p a r u l u i .

Cărţile de început, m a r c a t e de eleganţa inimitabilă a m a n u s c r i ­s e l o r româneşti pe c a r e e p i g o n i i l u i G a v r i l U r i c ştiau însă să l e creeze pe t i m p u l l u i M a r c a t e , v o r f a c e r e l a t i v repede l o c s t i l u l u i de i n ­fluenţă renascentistă, a p o i barocă. L u c r a r e a de faţă este în această privinţă concludentă. C a r t e a imprimată se dovedeşte u n t e r e n f e r ­t i l şi totodată u n agent d e t e r m i n a n t p e n t r u fenomenele inovării în c u l t u r i şi r i t m u r i l e l o r .

L a p i o n i e r a t u l într-o latură puţin cunoscută a c u l t u r i i n o a s t r e d i n t r e c u t , a u t o a r e a adaugă, astfel, m e r i t u l u n o r p e r s p e c t i v e asu­p r a acestei c u l t u r i , în a n s a m b l u l ei.

Virgi l Cândea

ÎNCEPUTURI

Cartea veche formează obiectul unui capitol special din istoria culturii româneşti. Rolul ei pentru păstrarea conştiinţei de neam a fost adesea relevant. într-o epocă în care unitatea de credinţă repre­zenta un factor de coeziune naţională, stăvilar în faţa invaziilor arma­te străine sau a influenţelor spirituale, cartea a fost reflexul material al conştiinţei de apărare, manifestare culturală cu mare putere de penetraţie. Conţinutul religios al cărţii vechi româneşti este firesc în contextul general al culturii medievale, în care singura ideolo­gie era cea religioasă. Dar cartea, prin excelenţă depozit de idei, era în acelaşi timp produs al măiestriei meşteşugarului-artist şi mărturie a nivelului atins de arterele adiacente tiparului - gravura în primul rând, arta legăturii, a impresiunilor în piele, în al doilea rând - deci un obiect preţuit pentru toate componentele lui: cuprins, tipar, hârtie, grafică, calitatea compactării. Pentru cartea veche aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât în veacurile X V I - X V I I tiparul era îndeosebi o artă, meşteşugarul fiind considerat cel puţin artizan, dacă nu artist. Pentru ca tiparul să devină industrie au fost necesare încă două secole.

L a 1508, când ieşea de sub teascuri prima carte românească, în Occident invenţia lui Guttenberg trecuse deja de perioada incuna-bulară, terminată după unii cercetători la 19 aprilie 1501. Aldus M a -nutius şi Nicolas Jenson, la Veneţia, ridicaseră arta tiparului cu carac­tere antiqua la nivel de perfecţiune. Antoine Verard, Simon Vostre, Jose Bade, Thielman Kerver excelau, la Paris, în imprimarea cărţilor cu gravuri. Schonsperger tatăl va deveni în anul 1508 tipograful împă­ratului Maximilian I, începând în acelaşi an capodopera de rafina­ment tipografic care este T h e u e r d a n k şi pe care o va termina în 1513.

Page 4: Arta Cartii_ana Andreescu

A R T A CÂRTII

Adoptarea tiparului cu oarecare întârziere în cultura românească are ca principală cauză deosebirea de limbă şi scriere între Occiden­tul şi Orientul european. Literele româneşti făceau parte în Evul Mediu din contextul culturii slave pentru că, aşa cum în secolele X V - X V I latina era limba oficială a numeroase ţări vest-europene, slavona era limba de cult, administraţie şi cultură a popoarelor din răsăritul Europei şi Balcani, inclusiv a românilor. Latina şi germana erau limbile folosite prin excelenţă pentru tipărituri, caracterele fiind cele gotice pentru cărţile teologice sau juridice şi cele antiqua (rotonda) pentru scrierile umaniste. Caracterele greceşti cu care este tipărit E t y m o l o g i c u m m a g n u m , 1499, au fost tăiate după modele din manuscrise greceşti şi Proctor vorbeşte despre „munca de cinci ani a lui Kallierges (Zacharia Kalliergus din Creta) ca să creeze o literă suficient de originală pentru a servi ca bază în vederea obţinerii privilegiului" 1 . Deci pentru greci invenţia lui Guttenberg începea să funcţioneze abia la 43 de ani după tipărirea Bibliei cu 42 de rânduri.

Alfabetul chirilic din vechile cărţi româneşti a fost tăiat de gra­vorul de poansoane Rudolf Borsdorf la Cracovia, şi prima carte tipărită cu acest alfabet este H y m n o l o g i c u m de Ioan Damaschian, tipărit de Schwejpoldt Fiol tot la Cracovia, în 1490 sau 1491. După tipărirea a cinci cărţi liturgice într-un singur an, 1491, ( O c -t o i h , Ceaslov, P s a l t i r e , T r i o d , T r i o d înflorii)1 tiparniţa lui F io l îşi încetează activitatea fiind interzisă de autorităţile catolice.

Următoarea carte cu caractere slave va apărea la Veneţia, în tipografia lui Andrea Toressano, ginerele lui Aldus Manutius { C e a s l o v , 1493)3.

P.P. Panaitescu4 aminteşte alte două tipărituri veneţiene, din 1512 { C e a s l o v c a t o l i c şi Rugăciunile Sf B r i g i t t a ) , realizate în tipografia lui Giorgio Rusconi de către tipograful Francesco Rat-kovici din Ragusa, scrise cu varianta bosniacă a alfabetului chi­rilic, în care o parte din litere - N , H , I, A - sunt latine.

A treia ţară în care au fost tipărite cărţi cu caractere chirilice este Muntenegru. în 1494, la Cetinje, Macarie tipograful a imprimat două O c t o i h u r i şi o P s a l t i r e , iar în anul următor un M o l i t v e n i c . Acest Macarie învăţase, probabil, meşteşugul tiparului la Veneţia. Greu­tatea obţinerii privilegiului 5 şi strânsele legături dintre republica Veneţiană şi Serbia (Gheorghe Cernoevici, domnul Zetei, era căsă­torit cu o nobilă veneţiană, Elisabeta Erizzo) l-au adus pe Macarie

Î N C E P U T U R I 9

la Cetinje. P.P. Panaitescu susţine că tiparniţa de la Cetinje a folosit caracterele glagolitice ale lui Andrea Toressano, vândute de acesta lui Gheorghe Cernoevici. Macarie tipăreşte la Cetinje cărţile men­ţionate mai sus, după care nu mai apare ca tipograf în Serbia, unde nu se vor mai tipări cărţi decât după 24 de ani, la Gorazde. Ocupa­rea Serbiei de către turci explică dizolvarea tipografiei de la Cetinje, iar înflorirea Ţării Româneşti în vremea lui Radu cel Mare (1495-1508) este un argument suficient pentru ipoteza venirii lui Macarie la curtea domnitorului român.

Ţara Românească devine deci a patra ţară unde se tipăresc cărţi cu caractere slave, după Polonia, Italia, Muntenegru. Italia este anterioară Ţării Româneşti numai prin Octoih-vH (1493) tipărit cu caractere glagolitice, din care un singur exemplar, azi dispărut, a fost menţionat la Biblioteca din Niiremberg 6.

în ceea ce priveşte materialul tipografic folosit de Macarie, este greu de presupus că tiparniţa de la Cracovia a ajuns în Ţara Româ­nească (ipoteză emisă de P.P. Panaitescu). în privinţa aducerii sale din Italia, Emile Picot se exprimă astfel: „Nu am îndrăzni să afir­măm că acestea (materialul tipografic) ar fi de origină veneţiană." 7

în această perspectivă, cade şi eventuala aducere a caracterelor de la Cetinje, unde veniseră din Italia8. S. Zimmer, pe linia altor cer­cetători care găsesc similitudini între aspectul caracterelor folosite de Fiol şi cele ale lui Macarie, afirmă: „Nu există îndoială că unele, dacă nu toate tipăriturile lui Fiol erau în posesia lui Macarie de la Targovişte pe când el pregătea propriile sale tipărituri în jurul anu­lui 1507"9. Concluzia ar fi că primele caractere româneşti s-au tăiat după modelul cracovian. Dar acelaşi cercetător nu respinge ideea lui Sobolevski şi P.P. Panaitescu că modelul lui Fiol au fost manus­crisele vechi moldoveneşti. „Poate vom descoperi prototipul mol­dovenesc al T r i o d u l u i înflorit (Cracovia, 1491) sau, cel puţin, sursa elementelor decorative folosite de Fiol . Se poate întâmpla foarte bine ca informaţii adiţionale în legătură cu începutul tiparului chiri­lic să fie descoperite în România. în timpul secolelor al X V - l e a şi al XVI- lea Moldova, cu puternica ei cultură, avea legături strânse cu Polonia şi Rutenia şi multe contacte cu Ungaria şi Bulgaria" 1 0 .

Chiar dacă n-ar fi avut la îndemână cărţile lui F io l , Macarie a avut desigur la dispoziţie manuscrise româneşti, asemănarea tipă­riturilor lui cu cele de la Cracovia putându-se explica prin folo­sirea aceloraşi modele pentru gravarea caracterelor: manuscrisele

Page 5: Arta Cartii_ana Andreescu

10 A R T A CĂRŢII

slave copiate în scriptoriile de la noi, celebre pentru arta remar­cabilă a caligrafiei.

Plecând de la realizările lui Macarie care se înscriu în cea mai veche perioadă din istoria tiparului chirilic, lucrarea de faţă îşi propune o prezentare a cărţii vechi româneşti sub raportul orna-menticii şi ilustraţiei, până în epoca de înflorire culturală a lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Alături de caractere, elementele de grafică permit stabilirea filiaţiei, a datării, a apartenenţei unei cărţi la o tiparniţă sau alta. Dar, dincolo de interesul ştiinţific de istorie a cărţii, aceste pagini îşi propun să evoce un important capitol din trecutul culturii româneşti.

INCUNABULE

Pentru cartea tipărită cu caractere chirilice cercetătorii din do­meniul istoriei cărţii şi a tiparului sunt de acord că perioada de început (a incunabulelor) se prelungeşte până în 1525, aşa încât produsele tiparniţei de la Targovişte tipărite în 1508, noiembrie 10 — L i t u r g h i e r u l , 1510 - O c t o i h u l , 1512, iunie 25 - E v a n g h e l i a r u l aparţin acestei perioade. Contextul în care se înfăptuieşte în Ţara Românească actul cultural al apariţiei incunabulelor româneşti este caracterizat de grija domnilor pentru organizarea vieţii spirituale a românilor. Radu cel Mare construieşte între 1500-1501 la Targo­vişte, pe Dealul cu Vii le , biserica Sf. Nicolae. împreună cu mitro­politul său, Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, izgonit de turci din scaunul patriarhal, înfiinţează episcopia de Buzău. Este posibil ca la Sinodul ţinut la Targovişte cu „domnul, preoţii şi bo­ierii ţări i" 1 1 să se fi hotărât înfiinţarea tipografiei în Valahia, lucru realizat de urmaşul lui Nifon, mitropolitul Maxim, sârb de origină şi văr cu Gh. Cernoevici 1 2 , iniţiatorul tipografiei de la Cetinje.

Neagoe Basarab, patronul E v a n g h e l i a r u l u i tipărit de Macarie, (de altfel primul E v a n g h e l i a r tipărit cu caractere chirilice din isto­ria tiparului), construia între 1512 şi 1517 biserica de la Curtea de Argeş, deschidea calea literaturii didactice originale prin ale sale învăţături şi da prima scriere cu elemente de istoriografie (ea fiind din specia literaturii hagiografice) prin Viaţa Sf. N i f o n , scrisă de Gayriil Protul de la mănăstirea Dionisiat de la Muntele Athos.

Intre aceste coordonate, Macarie, venit în ţară cel mai târziu în 1507, a tăiat în lemn literele viitoarelor sale cărţi şi matriţele pen­tru frontispiciile, vinietele şi letrinele cu care le-a înfrumuseţat filele. E l este tipograful şi poate gravorul de la care ne-a rămas

Page 6: Arta Cartii_ana Andreescu

12 A R T A CĂRŢII

prima gravură românească în lemn inserată între filele O c t o i h u l u i (1510), din care în ţară nu avem nici un exemplar. L a Biblioteca Academiei Române există doar copia fotografică a exemplarului aflat la mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos (dăruită biblio­tecii de prof. Vasile Grecu în 1940).

Gravura în p l e i n e - p a g e (c. 2), este realizată pe două registre. în partea inferioară sunt reprezentaţi trei sfinţi şezând, Iosif, Theofrast şi Ioan. în registrul superior, o biserică, în realizarea căreia artistul şovăie parcă între prezentarea ei desfăşurată planic şi prezentarea ei în adâncime. Văzută de pe o latură - cea dreaptă - biserica este reprezentată cu pridvorul, dar şi cu ieşirea dinspre altar. Perspec­tiva este realizată pe jumătate. în adâncime, turnul clopotniţei cu două clopote minuscule se înalţă mai sus decât cupola bisericii.

Sub raportul ornamenticii în tipăriturile lui Macarie revin şase frontispicii, o vinietă şi diverse letrine. Motivele ornamentale, ex­clusiv geometrice, nu trădează nici o influenţă apuseană, deşi Ma­carie se formase ca tipograf în Italia. Frumuseţea ornamentelor ma­nuscriselor româneşti l-au subjugat cu totul pe meşterul gravor. Stilistic, ornamentele incunabulelor româneşti aparţin artei bizan­tine propagate în Ţările Române prin intermediul sudului slav şi sunt prelucrate în acord cu sensibilitatea autohtonă. Figurile geome­trice primare - dreptunghiul, pătratul, cercul - sunt elemente după care se compun frontispiciile care pot fi cu motive exclusiv geome­trice sau cu stemă. Linii le se împletesc, creând antrelacuri la punc­tele de intersecţie a figurilor geometrice care ordonează suprafaţa frontispiciului, vinietei sau letrinei. Uneori din ele se desprind dis­crete semipalmete - izbucniri de tip vegetal pe câmpul geometric organizat al ornamentului. Legile simetriei sunt respectate cu stric­teţe, motivele ornamentale amplasate simetric fiind raportate la o linie mediană atât pe înălţimea cât şi pe lăţimea frontispiciului.

în frontispiciul dreptunghiular, din ţesătura de antrelacuri se des­prind două cercuri mari, dispuse central şi două semicercuri deschise spre laturile frontispiciului. Aceasta este structura orna­mentului în L i t u r g h i e r . în O c t o i h şi E v a n g h e l i a r (c. 3), numărul cercurilor în jurul cărora se grupează celelalte elemente este de trei. Semicercurile de pe laturi se menţin. Diferenţa dc dimensiune vine din curgerea repetată a motivelor ornamentale.

Frontispiciul cu forma ovalizată este organizat în jurul unui romb central continuat cu unghiuri deschise spre exterior, iar cercuri con-

I N C U N A B U L E 13

centrice se intercalează cu rombul. L a punctele de intersecţie răsar frunze timide, mai degrabă muguri iviţi din lăstari. în afara ca­drului propriu-zis al frontispiciilor geometrice din L i t u r g h i e r , or­ganizate după aceleaşi legi ale simetriei, se desfăşoară lujeri ce se termină în coroane princiare. în O c t o i h şi E v a n g h e l i a r lujerii exte­riori realizează acelaşi nod de antrelacuri ca şi în L i t u r g h i e r , dar se sfârşesc în elemente vegetale (semipalmetă stilizată).

Frontispiciile cu stemă au aceeaşi rezolvare a câmpului: antre­lacuri cu izbucniri vegetale dispuse simetric. Figurile geometrice în care sunt circumscrise frontispiciile cu stemă sunt pătratul cu latura de 95 mm în L i t u r g h i e r (c. 1) şi dreptunghiul cu dimensiunile laturilor foarte apropiate (122 x 140 mm şi 115 x 111 mm) în E v a n g h e l i a r . Diferenţa mică a laturilor dă impresia generală de pătrat şi în cazul frontispiciilor din L i t u r g h i e r .

Stema Ţării Româneşti - corbul cu crucea în cioc - are trei variante în tipăriturile lui Macarie:

Corbul mic, încoronat, cu capul spre dreapta, crucea în cioc, negru pe fundal alb, într-un cartuş pătrat de cea. 10 x 10 mm apare în centrul frontispiciului din E v a n g h e l i a r u l datat 1512 (c. 4).

Corbul mare, desenat pe fondul alb al cartuşului de 32 x 31 mm, amplasat în centrul frontispiciului din L i t u r g h i e r (1508), stă pe un suport de ramuri, este încoronat, ţine capul spre dreapta, crucea în cioc, aripile îi sunt desfăcute şi este încadrat de soare (stânga) şi lună (dreapta).

Corbul mare, negru, pe fond alb, capul spre dreapta, crucea în cioc, aripile desfăcute, corpul spre stânga, încadrat de 2 pomi apare în E v a n g h e l i a r (1512). Cartuşul plasat în centrul frontis­piciului este de 32 x 40 mm (c. 5).

O singură vinietă revine în paginile O c t o i h u l u i şi E v a n g h e ­l i a r u l u i , construită pe motivul antrelacului. în schimb filele sunt din plin presărate cu letrine roşii şi negre, în care imaginaţia creatorului este parcă mai liberă şi stimulată de chiar linia majusculelor chirilice. Pentru o literă gravorul găseşte soluţii diferite de ornamentare. Este cazul literelor B (B chirilic) cu cinci moduri de prezentare, T (T chirilic) cu trei variante, H (I chirilic) cu trei variante, II (P chirilic) cu două variante etc. Litera T este latină, ca şi una din variantele literei I. Litera O în varianta latină apare cu o coroană ocupându-i câmpul interior. Spectaculoase sunt majusculele Jl şi T>. In afara formei, letrinele diferă şi ca dimensiuni. Alături de literele ornate

Page 7: Arta Cartii_ana Andreescu

14 A R T A CĂRŢII

propriu-zise, construite pe motivul antrelacului, în tipăriturile lui Macarie apar iniţiale trasate liniar, cu surprinzătoare elemente ve­getale ţâşnind din unghiurile literelor, dându-le acestora, ca de alt­fel şi întregii file, eleganţă, vioiciune. Existenţa câtorva litere din alfabetul latin este un semn al formării artistului la înalta şcoală a tiparului veneţian.

Despre frumuseţea cărţilor de la Targovişte s-au exprimat în consens toţi cercetătorii culturii medievale româneşti. între ei, Mărio Ruffini, profesorul italian, spune, referindu-se la E v a n g h e ­l i a r (c. 6): „Materialul folosit pentru stampare pare egal cu cel folo­sit în L i t u r g h i e r u l din 1508, cu nici o modificare, ceea ce demon­strează că Macarie se preocupă să fondeze pentru tipografia sa caracterele şi să facă să fie gravate figurile ornamentale ce înfloresc din plin operele sale; şi dacă prin dispoziţia textului se resimte in­fluenţa vechilor manuscrise inluminate ale meşterilor români, în alegerea caracterelor şi a desenelor ilustrative este evident sensul măsurii şi eleganţei maeştrilor săi tipografi veneţieni" 1 3 . Voga pe care a facut-o în epocă E v a n g h e l i a r u l din 1512 este materializată prin faptul că această carte a folosit ca model pentru ediţia din 1552 de la Belgrad. „Ornamentele de la începutul Evangheliilor sunt desemnate aproape întocmai după ediţiunea românească. Până şi stema Ţării Româneşti cu vulturul cu capul întors, cu crucea în cioc şi cu cei doi arbori în dreapta şi stânga se văd reproduse la începutul E v a n g h e l i e i lui Mate i" 1 4 . Szczepan Zimmer afirmă chiar că cele trei cărţi tipărite la Targovişte „au influenţat tiparul în tot teritoriul cunoscut astăzi ca România, din partea de răsărit a Ba l ­canilor şi din Ucraina" 1 5 .

SECOLUL AL XVI-lea

TARGOVIŞTE

Tiparniţa de la Targovişte îşi reia activitatea în deceniul patru al secolului al XVI- lea . Ea va produce un M o l i t v e n i c slavon în 1545, un A p o s t o l cu tiraj special pentru Moldova, în 1547 şi un T r i o d P e n t i c o s t a r în 1550. Tipograful este nepot al lui Bojidar Vucovici , care începând cu 1519 tipărea cu caractere chirilice la Veneţia. Numele său, Dimitrie Liubavici, apare pe cele trei cărţi menţionate. Călugărul Moise, „qui imprimait en 1536 et en 1538 â Venise" 1 6 , a „trudit la această scriere", de asemenea ( M o l i t v e n i c u l , 1545). E l face menţiunea expresă că „am lucrat cu matricele lui Dimitrie Liubavic i" 1 7 . Dimitrie Liubavici încearcă reîmpământenirea meşte­şugului, de vreme ce creează o echipă cu care lucrează. Pentru ti­părirea A p o s t o l u l u i „am muncit cu ucenicii mei Oprea şi Petre" 1 8. M o l i t v e n i c u l şi A p o s t o l u l lui Dimitrie Liubavici sunt cu totul noi sub aspectul ornamenticii, în comparaţie cu tipăriturile lui M a ­carie. Dacă admitem deosebirea de semnificaţie între letrină, literă ornată şi majusculă (iniţială), atunci literele folosite de Dimitrie Liubavici fac parte din categoria literă ornată. Această denumire este valabilă pentru cazul în care litera este trasată clar, ea trăieşte independent de ornament care, la rândul său, se încolăceşte după fantezia gravorului în jurul literei, umplând tot câmpul poanso-nului. Litere ornate în acest fel se întâlnesc frecvent pe tipăriturile din apusul Europei, de la Paris, Lyon, Veneţia, în secolul al X V I - l e a 1 9 . Acest tip de literă ornată prezentă în tipăriturile lui D i ­mitrie Liubavici de la Targovişte, care se regăseşte şi în ediţiile de la Cetinje, vădesc sursa veneţiană a materialului tipografic 2 0. In paginile celor două tiraje din A p o s t o l întâlnim doar două litere or­nate, LI, şi M chirilice. Lor l i se alătură cele care apar şi în paginile

Page 8: Arta Cartii_ana Andreescu

16 A R T A CĂRŢII

T r i o d u l u i din 1550: a, 3, JI, c, 6, r, K (a, z, 1, s, b, g, k chirilice) şi T latin. în plus, sunt numeroase iniţialele cu elemente fitomorfe tipărite cu roşu sau negru; mici escrescenţe vegetale, cârcei, rozete, care completează desenul literei, sunt regăsibile în tipăriturile lui Macarie, dar şi în cele ulterioare anului 1550.

In creaţiile lui Dimitrie Liubavici revin frontispiciile din cărţile lui Macarie. Noutatea o constituie cele două frontispicii din M o l i t ­v e n i c şi A p o s t o l , tirajul pentru Moldova, ambele cu stemă. Corbul negru pe fundal alb, cu aripile desfăcute, cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, încadrat de lună (stânga) şi soare (dreapta) este pla­sat într-o cunună de spice, în centrul unui frontispiciu apropiat de pătrat ca îormă. Câmpul frontispiciului este ordonat în jurul a pa­tru cercuri dispuse simetric (c. 7). în A p o s t o l u l comandat de Ilieş, domnul Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond alb, într-un cartuş plasat în centrul frontispiciului pătrat construit din antrela­curi. Ambele frontispicii au chenare cu text slavon 2 1 . Nou este de asemenea frontispiciul din M o l i t v e n i c (c. 8), care este amplasat şi ca vinietă în text, în A p o s t o l ; este format din două benzi su­prapuse: pe un suport de antrelacuri (banda inferioară) se des­făşoară un frunziş bogat de semipalmete din care se desprind două păsări afrontate - lebede - cu capul în jos (banda superioară).

Ceea ce face farmecul T r i o d u l u i P e n t i c o s t a r sunt însă, xilogravu­rile. T r i o d u l P e n t i c o s t a r de la 1550 cuprinde o suită de 12 xilogravuri, dintre care trei din perioada T r i o d u l u i („Intrarea în Ierusalim" - c. 9 - , ,JR.ăstignirea" - c. 10 - şi „Plângerea lui Isus" - c. 11) şi 9 din perioada P e n t i c o s t a r u l u i („învierea" - c. 12 - , „Necredinţa Tomei" -c. 13 - , „Isus arătându-se Mariei-Magdalena" - c. 14 - , „Vindecarea slăbănogului" - c. 15 - , „Isus la 12 ani în templu" - c. 16 - , „Isus şi samariteanca" - c. 17- , „Vindecarea orbului" - c. 18- , „înălţarea" -c. 19 - , „Cincizecimea" - c. 20). Tratarea subiectelor este unitară din punct de vedere al repartiţiei elementelor pe spaţiul xilogravurii. în general scenele biblice se petrec în primul plan, fundalul fiind ocu­pat fie de un peisaj arid - stânci fară vegetaţie - fie de o clădire sau de un grup de clădiri, prefigurare a templului în gravura la „Duminica Tomii" şi respectiv a oraşului, în gravura la „Duminica slăbănogului", „Duminica orbului" etc. îmbinarea celor două tipuri de fundal în gra­vurile reprezentând „Punerea în mormânt" şi „Isus şi samariteanca" organizează gravura în trei planuri: scena, relieful arid, oraşul.

Perspectiva liniară caracteristică gravurii în lemn a începutu­rilor este mânuită la fel de bine ca şi perspectiva în profunzime. în

S E C O L U L A L XVI- l ea 17

gravura reprezentându-1 pe „Isus în templu", cărturarii şi fariseii, dispuşi în semicerc, au aceleaşi dimensiuni; personajele de prim plan sunt mai mici decât cele din planul îndepărtat. Este o perspectivă inversă care subliniază importanţa personajului central, Isus, în ju­rul căruia se organizează restul gravurii. Dar în gravura reprezen­tând „Vindecarea orbului", grupurile Apostolilor şi cel al asis­tenţei sunt aşezate într-o perspectivă firească, în adâncime.

Remarcabilă este pentru meşterul gravor ştiinţa mişcării, care concură, alături de o oarecare mobilitate a figurilor, la sugerarea atitudinii personajelor faţă de scena la care asistă. în gravura la „Duminica slăbănogului" grupul din dreapta se dă un pas înapoi şi ridică mâinile deasupra capului, exprimând consternarea în faţa minunii; în alta, reprezentând „înălţarea" (realizată din trei registre pe verticală), cele două grupuri de personaje din registrul inferior au feţele îndreptate spre cer, urmărind evenimentul; mişcarea lor fiind de retragere, picioarele le sunt îndoite, iar mâinile ridicate apasă ochii orbiţi de lumină. Expresia de seninătate de pe figura

<s^s Fecioarei este în contrast cu trăsăturile care compun figurile per-sonajelor din stânga, exprimând uimirea. Durerea asistenţei este individualizată diferit la fiecare personaj în gravura „Punerea în mormânt": Măria Magdalena are o mână ridicată spre cer cu un gest de implorare, un alt personaj feminin şi-a prins în mâini acoperă­mântul capului, un al treilea ţine capul înclinat, într-o profundă re­semnare în faţa evidenţei. în scena „Noii me tangere", întreru­perea gestului la jumătate este susţinută de expresia de supunere şi nelămurire de pe faţa Mariei-Magdaiena.

Concurând la realizarea dinamicii scenelor, vestimentaţia nu este 0 problemă grea pentru gravor. Mulţimea faldurilor, uşurinţa cu care veşmântul urmează mişcarea trupului, urmărindu-i poziţia, dovedesc atenţia specială a gravorului pentru elementul vestimentar şi o anumită tentaţie pentru amănunt regăsibilă şi în redarea figu­rilor. Mobilitatea acestora şi uşurinţa cu care sunt individualizate expresiile conferă calităţi artistice remarcabile primei suite de gravuri din istoria gravurii româneşti.

Elemente narative de surpriză introduse în compoziţia gravurii îi oferă acesteia o savoare deosebită, scenele câştigând un plus de realism; ţinuta hieratică specifică arte^desorginte bizantină, căreia 1 se circumscriu stilistic to^-te'^ito^'a'^ar^iui Dimitrie Liubavici,

fi.,,, o?. i-TWue j

Page 9: Arta Cartii_ana Andreescu

18 A R T A CĂRŢII

pierde din austeritate, se umanizează. Nevăzătorului din gravura la „Duminica orbului" îi lipsesc pur şi simplu ochii.

Uneori gravorul îşi organizează compoziţia pe diagonală, ca în gravura reprezentând „învierea" în variantă specific ortodoxă -„Coborârea la Limbi". Spaţiul gravurii este parcurs de fondul negru simbolizând Gheena, în care spre partea inferioară este figurat principiul răului. Această cale neagră împarte gravura în două părţi inegale, în care evoluează personajele. în colţul din dreapta jos, Adam adus de mână de către Isus; în spatele lui - Eva şi un întreg cortegiu de personaje; în partea de deasupra benzii negre, aşezaţi în fruntea unui grup, regii David şi Solomon.

Cu totul remarcabilă este gravura, mai rar întâlnită în iconografia secolului al XVI-lea românesc, „Isus arătându-i-se Mariei-Magdalena" („Noii me tangere"). Compoziţional, gravura este organizată după o diagonală care leagă colţul din stânga jos cu cel din dreapta sus. în spaţiul creat în dreapta creşte progresiv, într-o curgere firească, scena: Măria îngenuncheată, Isus pe o lespede în picioare, muntele. Un relief domol, vălurit, ocupă spaţiul din stânga diagonalei şi echilibrează compoziţia. Amănuntul autohtonizant al unui gard de nuiele în per­spectiva mai îndepărtată este un element surpriză care nu deranjează însă ansamblul perfect armonizat al gravurii. Gravorul excelează în această gravură prin acurateţea tranşei, impresia generală fiind de calm şi seninătate.

„Vindecarea orbului din naştere" este construită pe o structură narativă. Scena principală antrenează toate personajele: orbul, tămă­duitorul şi asistenţa; a doua, este consecutivă primei şi-1 reprezintă pe orbul văzător spălându-şi ochii la fântână.

De factură deosebită în raport cu toate celelalte gravuri din "Ri­a d u l P e n t i c o s t a r sunt gravurile reprezentând „înălţarea" şi „Cinci-zecimea". Iureşul liniilor frânte prin care se realizează căderea în falduri a veşmintelor, neregularităţile reliefului, mişcarea perso­najelor dă scenei „înălţării" un dinamism uşor angoasant. Celor trei registre pe care se desfăşoară scena nu l i s-au repartizat spaţii egale, ceea ce creează impresia de dezechilibru al compoziţiei. Registrul inferior în care evoluează personajele din asistenţă, Măria, Apostolii, etc, ocupă aproape jumătate din înălţimea gra­vurii. Registrul din mijloc: relief, vegetaţie şi îngeri este cel mai îngust şi pare strangulat între celelalte două registre. în sfârşit, registrul superior, reprezentându-1 pe Isus în nimb de raze este de o

S E C O L U L A L XVI- l ea 19

mărime intermediară. Neunitar este rezolvată problema perspec­tivei în gravura „Cincizecimii", în care personajele şi edificiul care constituie fundalul sunt privite din perspective diferite. Apostolii sunt reprezentaţi în r a c o u r c i , Cosmos este surprins frontal, iar cei doi ediculi laterali sunt priviţi de sus. Aceste două gravuri, diferite ca nivel de realizare tehnică şi artistică de restul gravurilor, permit ipoteza că tablele de lemn folosite pentru ilustrarea T r i o d u l u i P e n ­t i c o s t a r sunt gravate de gravori diferiţi, unele datorându-se maes­trului, altele ucenicilor săi.

Posibilitatea aducerii unei părţi a materialului tipografic şi ilus­trativ în ţară din Italia, de către Liubavici, nu trebuie exclusă. Dar A . Grabar afirmă: „Importantă este manifestarea culturală materială şi spirituală în sine, mai mult decât sursa e i " 2 2 , iar aceste cărţi tipărite de D. Liubavici la Targovişte, cu ornamentele şi ilustraţiile lor tăiate în lemn, dovedesc apartenenţa Valahiei la un climat ge­neral european, efortul ei de asimilare a fenomenului cultural uni­versal, ajustat la nevoia stringentă de păstrare a individualităţii.

Singular, sub aspectul omamenticii, este M o l i t v e n i c u l tipărit în Ţara Românească la o dată posibil anterioară activităţii lui Liuba­vici*. în paginile acestei cărţi întâlnim 6 tipuri de viniete (unele aşezate de câteva ori şi pe poziţia de frontispiciu) şi un frontispiciu. Pentru prima dată elementele ornamentale sunt constituite prin combinaţia elementelor geometrice cu elemente fitomorfe (c. 21). Lujerii subţiri, uneori albi, alteori negri, evoluează graţios pe un fond în contrast, pornind de la un romb, un nod de antrelacuri, o tulpină centrală.

Acest tip de vinietă nu revine în tipăriturile lui D . Liubavici. Acelaşi lucru este valabil pentru frontispiciul organizat ca o pira­midă în trei etaje, cu traseul marcat de o tranşă neagră, fondul negru fiind străbătut de o ţesătură de antrelacuri în care răsar primele două flori de acant din ornamentele cărţilor româneşti.

Cu Dimitrie Liubavici, Moise, călugărul tipograf, Oprea şi Petre — ucenici, Târgoviştea îşi încheie activitatea tipografică pentru o lungă perioadă. Domnitorii sub care s-au tipărit aceste cărţi sunt Radu Paisie, Petru şi MirceaCir iHriuL Deşi zbuciumate, domniile lor au reuşit sa evolueze Isub seninulautonomiei în condiţiile în

Vezi Catalogul de carte veche românească al Bibliotecii Academiei Române (netipărit), la cota 4A.

Page 10: Arta Cartii_ana Andreescu

20 A R T A CĂRŢII

care, în 1541, Ungaria cu capitala Buda devenise paşalâc turcesc, iar Transilvania îşi pierdea suveranitatea în acelaşi an la Dieta de la Debreţin, din octombrie.

PLUMBUITA (BUCUREŞTI)

Până la sfârşitul secolului al XVI- lea sunt semnalate ca pro­venind dintr-o tipografie din Ţara Românească, două tipărituri: un L i t u r g h i e r slavon nedatat şi un T e t r a e v a n g h e l slavon datat 1582, ambele aflate în copii fotografice la Biblioteca Academiei Române. Pe cele două file fotocopii din L i t u r g h i e r apar două ornamente noi: frontispiciul dreptunghiular, construit din antrelacuri largi având aspectul unei frânghii împletite în cinci cercuri şi 6 romburi, în care sunt circumscrise noduri din antrelacuri şi o vinietă dreptunghiu­lară cu desen de semipalmete între care răsar patru capete înari­pate. Vinietă construită pe motive vegetale combinate cu motive antropomorfe este singulară şi de mare noutate în contextul tipa­rului valah al veacului al XVI- lea . Ea vădeşte o tendinţă nouă, nematerializată în alte tipărituri. Faptul că frontispiciul din L i t u r ­g h i e r va fi reluat înspre sfârşitul veacului în alte două L i t u r g h i e r e de la Braşov, din 1588, poate conduce la presupunerea că matriţele pentru aceste ornamente existau între acele matriţe ale lui Liuba­vici , trasportate de Oprea şi Coresi la Braşov.

T e t r a e v a n g h e l u l identificat în ultimii ani de dl. Ludovic Demejiy c a j i i r i d j i p ă n ţ ^ ^ buita, are^ornamente pe motivej?gometnce: vinieteTe' preiau ele­mentele întâlnite in tiţwTturTle lui Macarie, dispuse în asa fel încât să şcsfize spaţii cvgdriforme înşiruite, realizând o bandă decorativă pjajşaţă în text. Frontispiciile, de asemenea de tip Macarie, sunt îm­bogăţite cu scena „Răstignirii". Extremităţile crucii au aceleaşi meda­lioane rotunde cu însemnele evangheliştilor pe care le folosea în 1580 diacul Coresi, în S b o r n i c u l de la Sas-Sebeş*. în partea infe­rioară a crucii există un medalion rotund 2 3. Cartea cuprinde patru asemenea frontispicii la începutul fiecărei din cele patru evanghelii.

Prezentarea S b o r n i c i i l u i este (acută la pag. 27, în subcapitolul ce tratează despre tipăriturile dc la Sas-Sebeş.

S E C O L U L A L XVI- l ea 21

în două cazuri, în medalioanele din partea inferioară a frontispi­ciilor, este gravat textul E D L M O N A L A V R E N T I E , acesta fiind, desigur, numele gravorului-tipograf - Lavrentie ieromonah.

Rezolvarea asemănătoare a structurii compoziţionale a unor frontispicii în două cărţi tipărite la interval de doi ani - S b o r n i c 1580, T e t r a e v a n g h e l 1582 - poate permite ipoteza că aceste fron­tispicii au acelaşi autor. Admiţând că tipărirea T e t r a e v a n g h e l u l u i s-a făcut în Ţara Românească, se poate presupune că gravorul de la Sas-Sebeş a trecut munţii, aşezându-se la Plumbuita.

TIPARUL ÎN MAI MULTE LIMBI

Interesul pentru acest meşteşug va continua să existe, însă cărţile românilor vor ieşi pentru aproape jumătate de veac de sub teascurile transilvane. Cărţile româneşti ale începutului au fost cunoscute tipografilor transilvani, multe elemente grafice dovedind acest lucru. Reforma îşi va pune însă amprenta pe creaţia de carte. în primul rând prin apariţia unor traduceri româneşti scoase în tiparniţa de la Braşov Spiritul calvin răzbate din paginile acestor cărţi, motiv pentru care ele n-au fost prea bine primite de românii din Ardeal. Rezistenţa la propaganda calvină, la care se adaugă faptul că aceste cărţi nu aveau piaţă deschisă în Ţara Românească şi Moldova, au determinat, desigur, pe finanţatorii tipografiilor să facă concesii vechii credinţe a românilor, tipărind în continuare cărţi în slavonă.

Ceamai veche tipografie transilvană a funcţionat la Sibiu. Ea a dat G r a m a t i c a l a t i n a W lui Thonias Gemmarius,Tn 1529, şi T r a t a ­t u l despre ciumă al doctorului sibian Sebastian Panshner, în 1530. Doar mărturiile din epocă i-au convins pe cercetători de existenţa acestor cărţi, deoarece exemplarele menţionate nu au supravieţuit. Primul tipograf de la Sibiu se presupune a fi fost Gryphius Theo-baldus, prieten al lui Ioan Honterus, cel care a înfiinţat tipografia de la Braşov în 1538. Lucas Trapoldner este tipograful oraşului Sibiu în 1530. între 1543-1546 lucrează la Sibiu FilitL-Moldo-veanul. Iar între 1571-1585 Sibiul va tipări cu litere latine, prin

^persoana lui Rudolf Hoffhalter, celj^ire_ya_ aduce^cu sine din Iu­goslavia, unde lucrase ca tipograf, ornamente şi material tipogra-

Jic . FabncTus va deveni proprietarul tipografiei din Sibiu în 1595.

Page 11: Arta Cartii_ana Andreescu

22 A R T A CĂRŢII

Sub conducerea lui loan Honterus Braşovul va da cărţi în pri­mul rând pentru saşi: R u d i m e n t a C o s m o g r a p h i c a e (1541, cu stema oraşului Braşov şi 10 hărţi), a lui Valentin Wagner (mort în 1557), a lui Ianoş Nyiro, care preia conducerea tipografiei în 1581. Căr­ţile pentru români au fost tipărite prin Coresi (între 1557-1588), Oprea, venit de la Targovişte, Tudor (1561), Mănăilă (1579), Lorintz (1567), Şerban 1588. în 1557, an în care Coresi şi Oprea tipăreau la Braşov O c t o i h u l m i c , Valentin Wagner tipărea I m a g i n e s m o r t e s , în care reia „într-o manieră foarte personală câteva gravuri după mult faimoasele «Bilder des Todes» ale reputatului pictor şi gravor german al Renaşterii, Hans Holbein cel Tânăr . . . " 2 4 .

între 1582 şi 1583 tipografiile din Sibiu şi Braşov vor avea un singur conducător, pe Georg Greus, care a reorganizat materialul tipografic, ducându-1 dintr-un oraş în altul după cum cereau ne­cesităţile de moment. „...El a dus cu sine la Braşov partea cea mai utilizabilă din zestrea tipografiei sibiene: caracterele antiqua şi fractura şi ornamentele nou procurate... în schimb la 1584... a dus la Sibiu caracterele antiqua şi cursiva şi o parte din orna­mentele lui Honterus-Wagner."25

CluiuLaJipărit între 1550-1584 (până în 1574 sub comanda lui Gâspâr Heltai) carte latină şi maghiară. Alba Iulia a tipărit în latină, tipograf fiind Rudolf HoiTalter intre 1567-1568 şi în slavonă, în 1579, tipograf fiind Lorintz, care, lucrase cu Coresi la Braşov. Oradea a tipărit în 1570 o carte de cântece pentru români cu caractere an­tiqua şi ortografie maghiară, tipograf fiind deja menţionatul Rudolf Hoffhalter. £>as-Sebeşul a tipărit în 1582 înroniână. tipograful f l ­uid Şerban ^ftullui Coresi) şi Marian.

Tjpografiiledîn Iransllvania erau întreprinderi particulare A c -tuLcultural aTunor Honterus, Heltai^ j ^s ' cherLukas , Hanş j j enk-ngxJForro Miclos^se_împletea cu interesul financiaral tj^ograjilpr, care adesea erau de origine străină. „IdeniitafeTHe nume cudinastiile de tipografi cunoscute ne-ar putea face ca pe loan Heusler să-1 considerăm de origine niiremburgheză. Greus şi poate Gubesch vor fi venit la Sibiu tot din ţări s t răine." 2 6

Tipografii şi, uneori, materialul tipografic circulau de la un oraş la altul după cum indicau comenzile. Această fluctuaţie a meşte­rilor, dublată de faptul că în aceeaşi tiparniţă lucrau tipografi de diverse naţionalităţi, care activaseră şi în alte centre tipografice din afara ţării, a permis, în ceea ce priveşte cartea românească, pătrun-

S E C O L U L A L XVI- l ea 23

derea de elemente tehnico-grafice noi, de influenţă vest-euro-peană. Coresi, Manoilă, Şerban au tipărit la Braşov şi în perioada în care şeful tipografiei era Georg Greus, care în 1580 întreprinsese o călătorie în Germania şi „e posibil ca o înnoire mai radicală a carac­terelor şi ornamentelor tipografice să se fi produs mai ales în timpul activităţii lui Greus şi poate a lui Crato, iar călătoria în Germania a celui dintâi, în vara anului 1580, să se fi făcut în legătură cu această înnoire." 2 7

SIBIU

Cărţile sibiene ale celei de a doua perioade de activitate a tipo­grafiei din acest oraş, 1543-1546, perioadă în care nu avem dovezi că s-ar fi tipărit şi cărţi latine, germane sau maghiare, prezintă ele­mente novatoare în ceea ce priveşte ornamentica, lucru datorat desigur unui climat cultural în care elemente autohtone se inter­ferau cu tendinţe noi,, venind din Renaşterea târzie germană.

T e t r a e v a n g h e h d tipărit d e F i h r j J ^ l d o A ^ ^ păstrat în copie fotografica la biblioteca Academiei Române (dupa un exem­plar aflat la Moscova; un al doilea exemplar există azi la Unvar -Ucraina) dovedeşte, sub_rjipoi1iU__ornamenticii, pe de o parte, o strânsă legătură cu tradiţia sud-carpatina, şi, pe de altă parte, recep­tarea unor elemente noi - vinietă finală - utilizate frecvent în cărţile veacului al XVI-lea apusean. în paginile cărţii se regăsesc frontispicii şi letriner construite din antrelacuri, cu motiy^geomeJrj£e,xej^jri , romburi identice cu cele din paginile T e t r q e y q g h e l u l u L h n Macarie. „Philippe gravait lui meme ses types specifiques; c'etaient Ies types du moine typographe Macarie, employes en Valachie dans Ies annees 1507-1508, qui lui servaient de prototype, de meme qu' i l suivait dans l'edition des Evangiles, T E v a n g e l i a i e r e de Macarie 1512." 2 8

Dauă elemente sunt deosebit de importaute în ceea_ce_priveşte intervenţia meşterului tipograf şi grnyoj în construcţia de tip Macarie. C^uşul~central alb, în care Macarie a figurat corbul valah, poartă, v ^ T e i r a ^ ^ i j ^ h t ' . l u l din 154o, o data armele Sibiului (Q~rarTJa~nă~şi două săbii încrucişate cu vârful în jos - c. 22VjîTliurta dată, bourul n^BăvTC^lclâuă-elemente hcraldice-^orbescjespre" locuTţ^p^Ini^ în primul caz, şi despre ţiimlul nalajal tipografiilui, în al doilea caz.

Page 12: Arta Cartii_ana Andreescu

24 A R T A CĂRŢII

Anunţăm drept o noutate pentru cartea românească apariţia pri­melor viniete c u i de l a m p e în paginile T e t r a e v a n g h e l u l u i . Acestea sunt primele gravuri din istoria cărţii româneşti care îi reprezintă pe evanghelişti; sunt mici medalioane rotunde, în care fiecare evanghelist (de fapt sunt doar trei viniete) este figurat împreună cu simbolul său (evangheliştii Marcu - c.23 - , Luca, loan - c. 24 - , însoţiţi de leu, bou şi, respectiv, corb).

Cartea cuprinde două gravuri în plină pagină, în care este repre­zentat Isus Pantocrator (c. 25). Imaginea este plasată pe pagină fară nici măcar un cadru linear şi la distanţă inegală faţă de marginile foii. Desenul limpede, sigur, îi conferă acesteia sobrietate, acurateţe, iar stângăcia amplasării gravurii în albul foii creează senzaţia de imponderabilitate.

Cele două gravuri sunt însoţite de semnătura în monogramă a gravorului, F . M . , element de asemenea nou în cartea românească, care mărturiseşte despre conştiinţa de sine a artistului, care-şi semnează opera. Pe de altă parte acest fapt este încă o dovadă a legăturii cu arta germană a cărţii, pentru care de la Diirer, Cra-nach, Holbein, Burhkmair, gravura semnată conferă un plus de valoare cărţii ca obiect. Se remarcă în filele T e t r a e v a n g h e l u l u i o letrină în gustul baroc, un I latin, construit ca un sfeşnic cu două picioare, cu corpul învelit din abundenţă, cu frunze mici, lan-ceolate. Această letrină nu revine în alte tipărituri româneşti, deci făcea parte în mod sigur din inventarul tiparniţei latine de la Sibiu.

BRAŞOV

Procesul de înnoire al ornamenticii continuă în cărţile tipărite de diaconul Coresi. al cărui nume este legat în primul rând de tiparniţa de la Braşov. Corpurile de literă folosite de el sunt cele, de la Targovişte. din 1545-1546. „Les types bien connus de Tar­govişte ont ete apportes â Braşov par le diacre Coresi et i l les y employait jusqu 'â 1581." 2 9 Sunt_aduse şi matriţe pentru letrine si fronrispicjj âc. la Târgpviştp.; âar ele nu sunt cele ale lui D. Liuba­vici (literele ornate), ci cele mai vechi, ale lui Macarie, construite pe-inotivul antrelacului.

Frontispiciul cu cinci cercuri intersectate, desprinzându-se din hăţişul antrelacurilor, letrinele-antrelac, frontispiciul organizat în

S E C O L U L A L XVI- lea 25

jurul a trei romburi dispuse după o mediană longitudinală, chiar frontispiciile cu stema Ţării Româneşti - corbul în diverse ipos­taze: încadrat de doi porumbei sau între soare şi lună sau corbul mic cu crucea în cioc - vinietă compusă din noduri de antrelacuri şi figuri ovoidale concentrice revin în O c t o i h u l m i c din 1557, E v a n g h e l i a r u l românesc, din 1561, E v a n g h e l i a r u l s l a v o n din 1562, A p o s t o l u l din 1563, Tâlcul E v a n g h e l i i l o r din 1564 (numai letrine), P s a l t i r e a rnmânpasră din 1 570^ P s a l t i r e a slavonă din 1574 (două letrine), O c t o i h u l din 1575, P s a l t i r e a slavonă din 157,7 (letrine), T r i o d u l din 1578, O c t o i h u l m i c din 1570, E v a n g h e l i s t u l s l a v o n (Coresi şi Manoilă) din 1579, E v a n g h e l i a învăţătoare românească din 1581, I ^ i t u r g h i e r u l s l a v o n din_1588.

Dar cărţile tipărite la Braşov îmbogăţesc mult repertoriul or-namentăTal graficn cărţii româneşti, în care locul viziu^ŢTgepnîe-trizante este~Iuât~o!e viziunea vegetaLţlorală. Lujeri subţirTpurtând rozete, flori stilizate, cornuri ale abundenţei, elemente figurative, motive heraldice în tratare italienizantă apar în paginile acestor cărţi cu aspect variind între modest - Tâlcul e v a n g h e l i i l o r , 1564, P s a l t i r e a slavonă, 1574 - şi impunător - E v a n g h e l i a , 1581, şi E v a n g h e l i a r u l s l a v o n , 1579. Aceste înnoitoare elemente ornamentale sunt orga­nizate cu precădere în viniete plasate în text sau la sfârşitul acestuia. Uneori dintr-o coroană princiară amplasată central pornesc lujeri subţiri sfârşind în flori de bujor. Din meandrele lujerilor răsar două păsări afrontate, încadrând o coroană - c. 26 - (viniete în text din P s a l t i r e a slavonă, 1574). Alteori vinietă este construită pe motivul oriental al pomului vieţii, ajuns la noi pe filieră renascentistă apu­seană. Dintr-un trunchi central pornesc lujeri purtând rozete cu cinci petale (simbolul solar în arta orientală). In spaţiul vinietei sunt f i­gurate păsări albe afrontate cu aripile răsfirate, un iepure şi un lup, primele elemente zoomorfe din ornamentica destinată cărţii româ­neşti { T r i o d u l , 1578, carte tipărită cu caractere mici, cu aspect modern, sobru, prin raport la alte tipuri cu aspect arhaizant).

Un frontispiciu (c. 27), care este reluat şi ca vinietă în text, are suprafaţa împărţită în dreptunghiuri de către o bandă şerpuind după un traseu apropiat motivelor ă l a g r e c q u e . In spaţiile create răsar elemente fitomorfe, graţioase tulpini, frunze, rozete { O c t o i h u l m i c , 1578) şi corbul mic cu crucea în cioc, amplasat - în mod ciudat -într-un cadru occidentalizat, în mod vădit tratat ca simplu element ornamental, tară încărcătura heraldică pe care o are în cărţile de la

Page 13: Arta Cartii_ana Andreescu

26 ARTA CĂRŢII

Targovişte. Acest aspect îl determina poate pe N . lorga să-i aprecieze pe „meşterii saxoni" truditori asupra filelor cărţilor braşovene ca lipsiţi de conştiinţa actului lor.

Particular este frontispiciul amplasat şi ca vinietă în text - tratare nouă a motivului antrelacului sfârşit în exterior cu patru semipalmete - care apare în L i t u r g h i e r u l slavon (Braşov, 1588, Şerban), preluat din L i t u r g h i e r u l considerat ca fiind tipărit în Ţara Românească în deceniul cinci al secolului al XVI-lea, din care două file în fotocopie există la Biblioteca Academiei Române. Darce l jna i spectaculos frontispiciu este cel din E v a n g h e l i a învătaţoare(\5Sl): dintr-un mănunchi vegetal central, se desprind dezinvolt două cornuri ale abundenţei, din care se revarsă semipalmetele şi crengi înfrunzite în volute largi, umplând generos spaţiul frontispiciului (c. 28). Matriţa acestui frontispiciu trebuie să se fi aflat între cele noi adu­se în 1580 de Georg Greus din Germania. Este un frontispiciu de jactur4-^enas^eati^tă_Iârzie, aşa cum acest curent s-a_dezyoItat în pajŢ^e^jTiord-c.Pntrală a Europei

Vinietă finală apare în tratări noi: o cunună de spice în centrul căreia este amplasat, iarăşi pur decorativ, corbul ( P s a l t i r e a , 1570 — c. 29), coroana princiară care face corp comun cu un trunchi de copac având o rădăcină puternică (c. 30), la aceasta adăugându-se şi un mic fragment ornamental pe clasicul motiv al antrelacului (ambele în E v a n g h e l i a învăţătoare, 1581).

C n E M a o s h e l i a învăţătoare îşi face apariţia în cartea românească foaia de titlu sub forma de poartă a r.ărtii (c. 11), de. asemengajie influenţă vest-europeană în cadrul arhitectonic (coloane cu capite­luri ornate purtând semipalmete şi arc central în semicerc, sub care răsare un cap înaripat) este amplasată, emblema lui Lukas Hirscher, cerbul aşezat pe un scut pe care este figurat un alt cerb săgetat, totul fiind înconjurat de palmete dispuse în volute largi.

SAS-SEBEŞ

Numele, lui Coresi este legat şi de o altă localitate transilvăneană, Saş-Sebe_Şj_in_care se afla - începând cu 1576 şi până în 1581 -curtea princiară a'lui Christian Bâthory, guvernator al Transilvaniei în locul fratelui său Istvân Bâthory, după ce acesta primise titlul de

S E C O L U L A L XVI- l ea 27

rege al Poloniei. Acolo, la curtea guvernatorului, Coresi tipăreşte un S b o r n i c slavon în 1580, care aduce elemente noi sub raportul ornamenticii: mici scene religioase cu rol de ilustraţie a textului, încadrate de elemente ornamentale fitomorfe, originale sau reluate din tipăriturile braşovene. Cartea (c. 32) debutează cu un frontis­piciu dreptunghiular cu ornament fitomorf şi geometric, în al cărui câmp, depăşind cadrul în partea superioară, este amplasată scena Răstignirii. L a extremităţile crucii se află medalioane în care sunt figurate simbolurile Evangheliştilor. Sub frontispiciul acesta, într-un cartuş dreptunghiular, este reprezentat Sfântul Simion Stâlpnicul, cartuşul fiind încadrat lateral de ramuri de viţă de vie cu flori de acant, aşezate simetric. în această schemă compoziţională - cartuş încadrat de fleuroane - revin în text mici gravuri reprezentând Naş­terea Sf. Fecioare (pag. 16, c. 33), Sf. Cruce (pag. 29 verso), Sf. loan Blagoslovul (pag. 37, c. 34), Sf. Paraschiva (pag. 48, c. 35), Sf. Nicolae (pag. 130, c. 36). Această din urmă gravură este înca­drată de viniete cu motive avimorfe (păsări-afrontate) în cadru vegetal, viniete reluate din P s a l t i r e a slavonă din 1574.

Foarte interesant este faptul că tipograful a lăsat spaţii libere în text pentru încă 5-6 gravuri, pe care conta, desigur, în momentul imprimării textului. Acest S b o r n i c a avut ca model un S b o r n i c im­primat de Bojidar Vucovici la Veneţia. Faptul nu este singular. în L i t u r g h i e r u l slavon imprimat la Braşov în 1588 (c. 37), apare un fron­tispiciu geometric construit din trei cercuri şi două romburi inter­sectate, cu câmpul din antrelacuri cu monograma B.O., surmontată de o cruce, monogramă care apare în cărţile tipărite de Bojidar la Veneţia. în Sas-Sebeş, Coresi a făcut matriţe şi după ilustraţia Sbor-n i c u l u i veneţian. Lucrul a încetat însă la un anumit stadiu. Să fi dis­părut modelul? Să fi dispărut gravorul? Să fi intervenit evenimente neplăcute care să întrerupă lucrul? încetarea lucrului gravorului la dispariţia modelului l-ar acuza pe acesta de lipsă de imaginaţie. Evenimente neplăcute pentru români n-ar fi trebuit să mai fie, în­trucât din 1571 românii aveau iarăşi Vlădică, după datină străbună, în locul „superintendentului" calvinesc. întreruperea gravării s-ar datora, poate, neînţelegerilor dintre Coresi şi meşterul gravor, dar putem presupune şi o altă cauză care ar consta în graba acestuia de a reveni la Braşov pentru a onora comanda lui Lukas Hirscher pen­t r u ^ v a n g h e l i a învăţătoare din 1581. Faptul că în 1582, în T e t r a e -^ r r r g 4 i ^ l u k ^ n Ţara Românească, este reluată scena'T^ăstîgmrn*,

Page 14: Arta Cartii_ana Andreescu

28 A R T A CĂRŢII

cu însemnele evangheliştilor în extremităţile crucii, ar putea proba că gravorul a trecut în Tara Românească pentru a lucra pe cont pro­priu. Dacă este aşa, atunci autorul gravurilor din S b o r n i c u l de Sas-Se­beş, dinJJKO, este acelaşi cu gravorul-tipograf al T e t r a e v a n g h e l u l u i deja Plumbuita din 1582 şi se numeşte Lavrenţie. nume care apare, după cum am menţionat, pe două din frontispiciile E v a n g h e l i a r u l u i din 1582, identice cu frontispiciile din S b o r n i c * .

ALBA IULIA

Cristian Bâthory va sprijini apariţia şi a altor cărţi pentru români; stema Bâthoreştilor va apărea pe E v a n g h e l i a r u l slavon tipărit la Alba Iulia de diacul Lorintz, în 157JL_cel care va căpăta privilegiul de tipograf princiar pentru 30 de ani, şj pe P a l i a de la Orăştietipă-rită de Şerban si Marian, în 1582 (c. 38).

E v a n g h e l i a r u l A q la Alha Tulia este o carte document pentru istoria tipografiilor transilvane. în paginile ei există o vinietă stângace ca realizare, greoaie ca execuţie tehnică, dar de o importanţă documen­tară majoră, întrucât este datată 1528 şi semnată G T R cu caractere latine (c. 39). „Ornamentul în cauză trebuie pus în legătură cu teascul din Sibiu, cu atât mai mult cu cât, în preajma lui 1528, în această parte a Europei nu funcţiona altă tipografie în afara celei sibiene... După supoziţia noastră, dezlegarea monogramei lizibile pe c a p o - p a -g i n a din 1528 trebuie să fie, aşadar Theobaldus Gryphius Rentlin-gensis... Pe baza acestor considerente, noi fixăm data întemeierii tipografiei sibiene la 1528 şi credem că primul ei tiparnic a fost Theobaldus Gryphius..." 3 0. Prin transfer, vânzare la licitaţie sauxine ş t i e^um, această matriţă a ajuns de la Sibiu i a  l b a Iulia, pentru c a d u p ă 50 de ani să fie folosită într-o carte cu caractere chirilice. La Alba Iulia existau şi alte matriţe, cu ornamente care apar pentru prima dată în paginile acestui E v a n g h e l i a r . Dia^ulX-orinte_ayea un^ şjiiDLcăuţăJXM^iiind dornic să dea originalitate lucrări'lgde Pe lângă frontispiciul pe motive ă l a grecque folosit până la el numai în 1578, la Braşov, în O c t o i h u l m i c , la care e posibil să fi lucrat el însuşi, apar

Prezentarea T e t r a e v a n g h e l u l u i este făcută la pag. 20, în subcapitolul ce tratează despre tipăriturile de la Mănăstirea Plumbuita.

S E C O L U L A L XVI- lea 29

în paginile E v a n g h e l i a r u l u i de la Alba Iulia elemente ornamentale originale: viniete finale constituite din grupuri de antrelacuri sau volute fitomorfe simetrice şi viniete în text, benzi ornamentale con­struite fie prin curgerea alternativă a unor elemente geometrice şi vegetale, fie din torsade vegetale. Aceste viniete există în text uneori individual, alteori sunt grupate câte două sau încadrează alte ele­mente ornamentale. Caracterul inventiv al acestui tipograf apare încă din 156.7xâncXjipărind O c t o i h u l slavon Iz Braşov, cu elemente or­namentale după Macarie, modifică ţinuta corbului valah din fron­tispiciile cu stemă, reprezentându-1 cu gheara dreaptă ridicată.

Ultima carte românească tipărită înainte de sfarşitiil_ve^ului al XVT-lea este deja menţionată: o P s a l t i r e slavonă, nelocaîlzată şi nedatată de cercetători, aflată în copie fotografică la Biblioteca Academiei Române, lucrare care nu prezintă nici un fel de ele­ment ornamental. Cu această carte se încheie un secol de tipar românesc. încercând o periodizare raportată la evoluţia strict in­ternă a tiparului românesc, Macarie ar reprezenta perioada clasică în ornamentica cărţii, D. Liubavici ar face tranziţia spre noul stil de influenţă renascentistă, mai ales prin T r i o d u l P e n t i c o s t a r din 1550, iar tipografia Ardealului, în special după 1580, aparţine es­teticii Renaşterii târzii.

Page 15: Arta Cartii_ana Andreescu

SECOLUL AL XVII-lea

în veacul al XVII-lea estetica cărţii se va afla sub influenţa clară a barocului vest-european, propagat în lumea ortodoxă de Praga şi preluat la noi pe filieră polono-lituano-ucraineano-bielorusă.

Destinul cultural al Ţărilor Române până la urcarea pe tron a lui Matei Basarab, în Valahia, şi a lui Vasile Lupu, în Moldova, stă sub semnul strângerii relaţiilor cu cultura şi religia greco-ortodoxă. Domnitorii înşişi, adesea şcoliţi, ca Radu Mihnea, la Athos şi V e ­neţia sau grecizaţi cu totul, precum Leon-Vodă Tomşa, veneau „cu obişnuitul alai de greci pe care-i vor fi aşezat şi pe la mănăstiri ca egumeni" 3 1. N . Iorga spunea despre Radu Mihnea că el este „în­temeietorul unei politici măreţe, întemeiate pe comunitate de lege ortodoxă a creştinilor din împărăţia Turcească, pe înfrăţirea lor su­fletească în aceeaşi cultură superioară elenică, pe supunerea lor către aceleaşi supreme autorităţi bisericeşti - politică de la care celorlalţi ortodocşi le-au venit ajutoare băneşti, tipărituri biseri­ceşti, o strălucire, un prestigiu ce-i drept, foarte bine plătit — pe care nu le avuseseră până atunci în acelaşi grad." 3 2

Drumul arhiereilor greci spre nord-estul ortodox trecea pe la curţile domnilor noştri. Patriarhul Constantinopolului, K i r i l Lukaris, zăbovise în mai multe rânduri la curtea Ţării Româneşti. Românii închinau bisericile lor la locurile sfinte. Pământenii trebuie să fi fost îngrijoraţi de prea marele sprijin dat altora şi reacţii au existat. M i ­tropolitul Moldovei, Atanasie Crimca, blestema întreit pe oricare ar închina după moartea sa Mănăstirea Dragomirna Sfântului Munte, Ierusalimului sau oricărui patriarh sau mitropolit străin. Reforma lui Miron Barnovski interzicea călugărilor străini să stea „mai mult de 3 zile într-o mănăstire" 3 3 . Până şi grecizatul Leon-Vodă hotăra, spre sfârşitul neştiut al domniei lui, darea afară din ţară a călugărilor

Page 16: Arta Cartii_ana Andreescu

32 A R T A CĂRŢII

străini şi alegerea prin sobor a mitropolitului, care trebuia să fie român. Grijile deci erau altele. Cărţile pentru români se împuţina­seră. Cel care a îndreptat această stare de lucruri a fost aga Matei djn_Rrâncoveni. urcat în scaunul Ţării RomânestLîn-1632-.In 1643, ia 8 ani după înfiinţarea primei tipografii m_a,tei>.ne, 1 Jdrişte Năs­turel, cumnatul voievoduliu^ca_o_concluzie şi ca un îndemn, scrie în predoslovia la A n t o l o ^ h l o l m i d ^ la Câmpulunp-: „Şi zărindu-se în împrejurările noastre prea restrânse, neîndestularea noastră de carte, şi stând multă vreme în nedumerire, cum ne-ar fi cu putinţă să îndreptăm de la noi ponosul (ruşinea).. . au fost convinşi că nu altfel, nici prin alt chip, ci numai prin tipografie ne va fi cu putinţă să împlinim cele de datoria noastră." 3 4 Primul gând al domnitorului doritor să-şi facă tipografie se îndrepta spre Serbia. Dar călugărul croat Rafael Levacovici, căruia vodă Matei i se adresase, nu dă un răspuns pozitiv. Firesc, Matei Vodă şi-a întors privirea spre răsăritul ortodox, care câştiga autoritate în detrimentul Constantinopolului, mai ales după concesiile calvine făcute de K i r i l Lukaris. Moscova începea să deţină primul loc pentru ortodoxie, în pofida neînţele­gerilor dintre ţar (Mihail Romanov) şi Mitropolie. Din 1564, la Mos­cova, Ivan Todorov tipărea cărţile liturgice pentru ruşi, iar legăturile Moldovei, în special cu Rusia, erau foarte puternice în prima jumătate a secolului al XVII - lea 3 5 . Dar mai apropiate Ţărilor Române erau Ucraina şi Bielorusia, ecoul bogatei activităţi editoriale a acestor provincii precum şi a altora alăturate (Polonia, Lituania) fiind cu siguranţă, cunoscut la noi. „Udrişte Năsturel era un om umblat şi în afara părţilor româneşti, Moldova, Transilvania, călătorise în Ungaria şi Polonia ca sol al cumnatului său." 3 6 E l avea cunoştinţă Hg prndj^ejejnoo^rafice de la Vilno, Kiev, I ,voM_Streatin. Krilos. Ostrog, Ostromir. împrejurarea fericită că românul Petru, fiul fără tron al lui Simion Movilă şi al Marghitei, era Mitropolit al Kievului în 1632 îl determină pe Matei Voievod la o nouă încercare. Dele­gaţia alcătuită din Meletie Macedoneanul, fost călugăr la ctitoria lui Ştefan cel Mare de la Athos (mănăstirea Zografu), care deprinsese meşteşugul tipăritului chiar la K i e v 3 7 , acum egumen la mănăstirea Govora, Nectarie din Pelogonia, grec de bine şi el, Meletie şi Şte­fan Byrzohodeţ (cel iute la mers) se întoarce de la Kiev cu cele trebuincioase înfiinţării unei tipografii sau, după cercetări mai re­cente cu două tipografii „una aşezată la Câmpulung. . . cea de-a doua, instalată la început la mănăstirea Govora.. . " 3 8 .

S E C O L U L A L XVII - lea 33

Materialul trimis era pentru „o tiparniţă, zic întreagă, desăvârşită, cu litere de cinci feluri, de asemenea şi tipograf iscusit dimpreună cu ca anume Timotei şi cu alţii, cărora în loc hotărât pentruJceasta le-am arătat oraşul numit Câmpulung şi le-am poruncit acolo a vieţui şi a se hrăni şi a se îmbrăca şi a sc folosi de darea oraşului şi în alte cheltuieli de meşteşug a o întrebuinţa. Deci, după săvârşirea instrumentelor din lemn trebuincioase meşteşugului am poruncit ca prin voire şi abat obştesc mai întâi să se scoată la lumină această carte ce se chiamă Trebuie."™ Modelele după care se „săvârşeau instrumentele din lemn trebuincioase meşteşugului" erau cărţi ieşite de sub teascurile tipografiilor ctitorite de Gcdeon Balaban, episcop al Lvovului, om cu vederi noi care a deschis, în 1585 la Lvov şi în 1596 pe moşia sa, Streatin, şcoli greco-slave, şi pe lângă şcoli, tipo­grafii. Cu siguranţă între ele se afla S l u j b e n i c u l tipărit la Streatin în 1604 şi E v a n g h e l i a învăţătoare, tipărită în cea de-a treia tipografie de sub oblăduirea lui Gedeon Balaban la Krilos, în anul 1606.

Se cuvine menţionat că tiparniţa de la Kiev îşi începe activitatea în 1616, prin tipărirea unui Ceaslov, folosind materialul tipografic al tiparniţei de la Streatin, vândută în 1606, după moartea ultimului ei proprietar, Pavel Troţki 4 0 . Este deci posibil ca modelele trimise românilor să fi fost tipărituri ale fraţilor Pamvo şi Ştefan Berânda. Tipografii români întrebuinţând acelaşi material tipografic puteau folosi şi aceleaşi table de lemn gravate pentru ornamente.

De exemplu, sub raportul ornamentelor, P s a l t i r e a din 1624, C u v i n ­t e l e lui Dosoftei din 1626 şi C a z a n i a din 1621, toate tipărite la Kiev, au aceeaşi poartă a cărţii ca şi S l u j b e n i c u l de la Streatin din 1604 4 1. In studiul deja menţionat al cercetătorului G.I. Koliada, acesta anali­zează din punct de vedere al omamenticii cărţile ucrainene, demon­strând că o vinietă din S l u j b e n i c u l din 1604 era o replică după una din vinietele existente în P s a l t i r e a veneţiană a lui Bojidar V u -covici (1519) 4 2. Iată, deci că modelele circulau uneori la intervale temporale incredibil de mari. Pe de altă parte, aceleaşi motive or­namentale se întâlnesc pe arii largi, preluate şi prelucrate divers. Infidelităţile faţă de originale veneau din îndemânarea sau neînde-mânarea gravorului, din iniţiativa personală a acestuia, pe baza unei tradiţii cunoscute doar lui sau pur şi simplu conforme cu imagi­naţia sa. Despre ornamentele lui Ivan Todorov care, rememorăm, a lucrai la Moscova, Lvov şi Ostrog, Ioachim Zaposco spune: „Ivan Todorov şi meşterii care l-au însoţit ( a s s i s t i n g ) au urmat arta naţio­nală a cărtii scrise (manuscrise), au aplicat ornamentaţie de artă şi

Page 17: Arta Cartii_ana Andreescu

34 A R T A CĂRŢII

sculpturi arhitecturale. în cazuri asemănătoare ei s-au inspirat creator din gravura dc carte vest-curopenă." 4 3 Ornamentele din B i b l i a de l a O s t r o g revin în numeroase cărţi ucrainene, dar în puţine cazuri gravorul a fost fidel întrutotul modelului său.

In ceea ce priveşte ilustraţiile cărţilor liturgice, o discuţie despre originalitate este dintru început încorsetată dc faptul că tradiţia creş­tină a impus o anume tratare a diverselor cicluri biblice şi „.. .ast­fel cu B i b l i a lui Luther practic orice retipărire a copiat ilustraţiile. Aceasta este în special adevărat pentru N o u l Testament."**

De asemenea anume teme au devenit clasice şi rareori artiştii gra­vori ies în afara tratării tradiţionale. în acest sens păcatul dc a nu fi originali nu parc să mai atârne atât de grav. „Pentru că oricât dc mă­gulitoare ar fi tradiţiile culturale naţionale, ştiinţa nu poate neglija faptul că secole de-a rândul aceste culturi s-au dezvoltat aici într-o simbioză particulară, care a determinat schimbarea de idei, contami­nări de motive literare, formaţii intelectuale, participând concomitent dincolo de fondul lor tradiţional - islamic pentru unii, bizantin pentru alţii - la structurile şi stilurile atât de diferite ale Orientului şi Occi­dentului."4 5 Această observaţie pertinentă făcută asupra sud-estului european al veacului al XVII-lea este valabilă în egală măsură penrru situaţia specială a Ţărilor Române în relaţiile lor cu centrele culturale din nord-cstul Europei. Este bine cunoscut rolul cultural al Ţării Româneşti pentru ţările din Turcocraţie. Dar iată că E. Picot vorbeşte despre un manuscris moldovenesc de la Neamţ, un O c t o i h , trimis dc Miron Bamovski lui Petru Movilă spre a fi tipărit la Lvov, în două tiraje, unul cu stema mitropoliţilor Kievului, altul cu stema Moldovei 4 6 . Deci schimbul cultural cu nord-estul era reciproc şi pot fi date multe exemple. Preluarea tiparului dc la ucrainenii păstoriţi de românul Petru Movilă, care a însemnat atât dc mult pentru cultura ucraineană, este în ultimă instanţă o dovadă că, după o perioadă de restricţie, cultura românească ajunsese Ia stadiul de maturizare, în care avea nevoie, pentru a se manifesta plenar, de acest factor dc progres. Ctitoriile lui Matei Basarab dovedesc acest lucru 4 7.

CÂMPULUNG

P u m ^ u ^ v ^ x Q a lui Matei Basarab a fost la Câmpulung. Acolo şi-a început activitatea Timotei Alexandrevici Verbiţki, tipărind în

S E C O L U L A L XVII - l ea 35

1633 un M o l i t v e n i c s l a v o n . Până în 1650, când apare P s a l t i r e a , ul­tima tipăritură de la Câmpulung, se formează acolo o echipă de tipografi - Melchiscdcc din Pclopones, Ştefan din Ohrida, loan Cunotovici. Preda şi Dionisie - care vor tipări următoarele cărţi: M o l i t v e n i c s l a v o n în 1635, învăţături în 1642, A n t o l o g h i o n în \ 6 4 3 , P s a l t i r e m 1650.

în paginile cărţilor de la Câmpulung apar pentru prima dată litere ornate cu clemente fitomorfe (semipalmete) alături de ele­mente zoomorfe (iepure, cerb, leu), avimorfe (bufniţă, pelican, în diverse ipostaze: cu aripile desfăcute, cu ciocul în pene sau cu un şarpe în cioc), motive mitologice (centaur). Acest tip de letrine care apar în M o l i t v e n i c u l din 1635 se regăsesc şi în tipărituri provenind de la Govora, Dcalu, Targovişte. Evoluând compoziţional sub sem­nul esteticii barocului, ele rememorează vechi motive renascen­tiste sau motive venite din arta orientală.

Frontispiciile realizate din împletituri de ramuri bogat înfrunzite sunt construite după rigorile simetriei. Adesea, dintr-un trunchi cen­tral se desfăşoară spre stânga şi spre dreapta lujeri descriind volute largi care sfârşesc fie cu semipalmete, fie cu flori compozite, orien­tate simetric. U n frontispiciu în care o ramură porneşte din stânga jos descriind meandre largi, cu tot câmpul umplut de frunze de acant, sfârşeşte cu două flori dc rodie dispuse tot simetric faţă de o mediană verticală imaginară (c. 40). Dreptunghiul - care este cadru pentru a-proape toate frontispiciile şi vinictclc - este spart în A n t h o l o g h i o n u l din 1643 pentru a încadra un titlu (c. 41). în tipăriturile de la Câm­pulung apare un frontispiciu cu scenă. în cadrul vegetal (lujeri cu flori compozit) este aşezat un cartuş reprezentând „Fecioara cu prun­cul" susţinut de doi îngeri (învăţături şi A n t h o l o g h i o r i ) .

Vinictele plasate la începutul textului sau în text sunt construite pe motive vegetale organizate simetric faţă de un con sau de o lu­mânare dispuse central. Excepţie face o vinietă ( A n t o l o g h i o n ) de factură gotică (c. 42), în care un mascheron central este încadrat de un lup (dreapta) şi un leu (stânga).

A n t o / o g h i o n u l (c. 43) debutează în felul E v a n g h e l i i l o r de la Lvov din 1536 şi 1644, cu o foaie de titlu al cărui cadru orna­mental este realizat din meandre dc viţă din care răsar 26 de per­sonaje. Partea de jos este organizată în două registre: Isus încadrat de Sf. Măria şi Sf. loan în registrul superior şi un cap de înger înaripat în registrul inferior.

Page 18: Arta Cartii_ana Andreescu

36 A R T A CĂRŢI1

La foile de titlu de la învăţături (c. 44) şi A n t o l o g h i o n , pe verso, sunt amplasate gravuri în lemn reprezentând stema lui Matei Ba­sarab - corbul cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, cu coroană princiară deasupra capului, cu soarele în stânga şi luna în dreapta. Cadrul în care apare scutul purtând această stemă este diferit de la o carte la alta. în învăţături stema este plasată în scena „Adormirii Maici i Domnului", încadrată de o coroană ovală de spice (c. 45). în A n t o l o g h i o n (c. 46) scutul atârnă de ramurile unui palmier, susţinut de Matei Voievod în stânga şi Elena Doamna în dreapta. Gravura cu clare intenţii portretistice este plasată într-un decor fitomorf, în gustul baroc.

O gravură mare în p l e i n e - p a g e reia scena „Adormirii" (c. 47) în paginile A n t o l o g h i o n u l u i , într-o altă variantă, cu un număr mult mai mare de personaje decât în învăţături, tot în cadrul oval de spi­ce, dar inclus unui dreptunghi în ale cărui colţuri sunt reprezentate capete înaripate.

L a pagina 15 din A n t h o l o g h i o n o gravură mică (c. 48), pătrată (60 x 60 mm), reprezintă scena „Naşterea Sf. Fecioare", realizată „în oglindă" prin raport cu aceeaşi scenă din S b o r n i c u l de la Sas-Sebeş din 1580. Modelul acestei gravuri putea veni, printr-un intermediar, de la C e a s l o v u l veneţian din 1566, care păstrează pe una din filele sale o scenă a „Naşterii Sf. Fecioare" identică cu aceea din A n t h o l o g h i o n u l românesc.

Frontispiciile şi vinietele din tipăriturile de la Câmpulung se caracterizează prin moliciunea contururilor în raport cu ornamentele similare prezente în cărţile ucrainiene, care au frunze zimţate, cu unghiuri ferme, foarte ascuţite. Aceasta poate fi o dovadă a utili­zării aceleiaşi table de lemn, tocite, dar putem emite şi ipoteza că un meşter mai temperat ca fire a tăiat o nouă tablă.

GOVORA

Tipăriturile de la Govoracunoscute până acum, 6 la număr, se datoresc lui McTctie Mâc^ă^neajuij J t_Şjefan^ Taha, PredlirŞteTalTTrnţ^^ l u c r a m '643 şi în 1650 şŢlTCâmpulung. Ele sunt: P s a l t i r e a slavonă din 1637, P s a l t i r e a cu C e a s l o v u l din 1638, C e a s l o v u l din 1638, C e a s l o v u l din 1640,

S E C O L U L A L XVII- Ica

P r a v i l a din 1640, E v a n g h e l i a învăţătoare din 1642 (c. 49). Orna-mcntelc acestora sunt în mare măsură identice cu cele ale t ipărP turilor de la Câmpulung. Apar însă elemente noi, antropomorfe, zoomorfe şi avimorfe. Dintre lujerii care constituie fundalul ma­jusculelor ies îngeri înaripaţi şezând, sfinţi bogat înveşmântaţi, uneori cu un toiag în mână, putti de cea mai clară sorginte renas­centistă ( P s a l t i r e a din 1636), un vânător şi câinele lui, o vulpe ( E v a n g h e l i a învăţătoare din 1642) sau un cap de berbec răsturnat ( P s a l t i r e a cu Ceaslov din 1637), pelicani în diverse ipostaze.

Frontispiciile realizate prin dispunerea simetrică de semipal­mete sunt legate în maniera lui Ivan Todorov, dar fără elementele antropomorfe specifice acelora (c. 50, 51, 52). Simplificarea s-a produs, desigur, Ia preluarea acestor frontispicii de către meşterii ucraineni şi s-a perpetuat, firesc, în tipăriturile româneşti.

Tiparniţa de la Govora va prelua din C e a s l o v u l de la Kiev din 1625 un frontispiciu - poartă a cărţii, pe care-1 va folosi pentru P r a v i l a de la Govora (1640). Un portic cu arcadă în semicerc ale cărui coloane sunt împodobite cu clemente fito, zoo şi antropomorfe „deschide" cartea; la baza coloanelor în stânga este figurat un lup, şi în dreapta un delfin; la baza arcului apar în stânga un delfin, şi în dreapta un p u t t i . Toate elementele zoo şi antropomorfe au cor­purile vegetale. Pe fronton este figurat un cap înaripat încadrat de doi îngeri şezând cu faţa spre exterior, ţinând un şirag de mătănii. Acest frontispiciu în stil baroc, imprimat mai prost în P r a v i l a din 1640, este deosebit de bine imprimat în alte două tipărituri de la Targovişte: M y s t i r i o din 1651 şi Târnosanie din 1652. Calitatea realizării lui în aceste din urmă tipărituri ne îndreptăţeşte să afir­măm că pentru ele s-a folosit o placă nouă, gravată de unii din meş­terii de la Govora. E l este reluat şi în L i t u r g h i e r u l de la Dealu, din 1646, şi în P o g r i b a n i a preoţilor (c. 53) din 1650, de la Targovişte. Şjema-Ţării Româneşti va apărea pe verso-ul foilor de titlu în P s a l t i r e a din 1640 şi în E v a n g h e l i a învăţătoare din J642. Corbul cu crucea în cioc, aripile desfăcute, capul spre stânga, încadrat de soare şi lună, stând pe un pat de frunze şi flori, este reprezentat pe un scut sus­ţinut de două acvile al căror trup generează console simetrice, cu draperii căzând în falduri şi ciucuri; deasupra scutului este repre­zentată mitra mitropolitană. Totul se circumscrie unei coroane de spice cu panglici şi ciucuri în cel mai autentic gust baroc (c. 54).

Câteva gravuri ilustratoare ale textului biblic înfrumuseţează paginile unora din cărţile de la Govora.

Page 19: Arta Cartii_ana Andreescu

40 A R T A CĂRŢII

Elementul care- individualizează însă tipăriturile de la Dealu sunt xilogravurile - ilustraţii în p l e i n e - p a g e şi soluţiile noi pentru încadrarea stemei.

Gravurile în p l e i n e - p a g e reprezintă pe Sf. loan Zlataust, Sf. V a -sile cel Mare (c. 58) şi Sf. Grigorie (c. 59), prezentaţi în întregime, cu veşminte în falduri bogate şi ţinută hieratică în tradiţie bizan­tină. Personajele sunt reprezentate pe fundal alb, neindividualizat, cu bordură neagră şi desen alb. Ornamentul bordurii, interesant, apa­re aici pentru prima dată în cartea românească, fiind realizat din curgerea continuă a unor elemente fîtomorfe şi geometrice stilizate care se nasc uncie din altele. Astfel dintr-un vas se naşte o floare de acant, din care se dezvoltă o urnă, un cerc circumscrie o rozetă şi iarăşi o urnă şi din ea o floare de acant. Este un tip de bordură în­tâlnit în cărţi germane ilustrate de Urs Graf - P a r v u l u s l o g i c a e , Lipsiae, 1515 - sau în N o u l Testament ediţia Silvan Othmar, Augsburg, 1523, cu ilustraţii de Hans Burgmair 5 0. Aceste ornamente au suferit simplificări succesive, pierzând o serie de elemente, în special zoomorfe (grifoni, zgriptori) de sorginte gotică, prezente în cartea germană. Desigur, drumul spre Ţara Românească al acestui tip de ornament a trecut prin Polonia şi Ucraina, iar chenarul titlului din A c a t i s t u l de la Kiev, din 1625, probează acest lucru.

Original este cadrul în care este reprezentat corbul muntenesc înlmitatio C h r i s t i (c. 60): scutul, pe care de obicei este figurat cor­bul, este susţinut de această dată de doi lei stând pe două picioare - rezolvare în spirit renascentist, care va reveni în T r i o d u l de la Targovişte din 1649.

La Mănăstirea Dealu se reia, pe linia deschisă prin A n t o l o g h i o n u l de la Câmpulung, din 1643, imaginca-portret (c. 61) într-o gravură în p l e i n e - p a g e din L i t u r g h i e r u l din 1646. Gravura este structurată complex, prin îmbinarea unei scene religioase cu stema Ţării Româ­neşti şi cu imaginea Domnului, a soţiei sale şi a Arhimandritului loan de la mănăstirea Dealu. Scena religioasă este o variantă a Sf. Treimi, amplasată înjumătăţea de sus a gravurii. Central, imediat sub o imaginară mediană orizontală, într-un cartuş, este figurat corbul negru, cu crucea bizantină în cioc, cu capul spre stânga şi aripile desfăcute. Sub medalion, îngenunchiat, citind un rulou desfăcut, este portretizat, succint, Arhimandritul mănăstirii, cu barbă scurtă, plete lungi. Numele şi funcţia lui sunt înscrise pe o bandă albă în partea de jos a gravurii: Arhimandrit - loan. Dc o parte şi de alta a

S E C O L U L A L XVII - l ea 41

stemei sunt reprezentaţi în stânga Matei Voievod, în dreapta Elena Doamna, încoronaţi, Domnul purtând mantie cu guler şi bordură de blană, Doamna tunică lungă, cu platcă, bordată de asemenea cu blană. Deschizătura hainei lasă să se întrevadă o rochie cu ornament pe poale. Domnul are barba şi părul scurt. Doamna are părul negru, strâns Ia spate. Feţele degajă blândeţe şi seninătate. Gravura nu este semnată. Ea poate fi opera acelui loan portretizat alături de dom­nitori, a Procăi Stanciovici de la Ocnele Mar i , a lui loan Cunoto-vici , Tudor Dumitrovici sârbul sau a lui Lupu Dumitrovici Popeşti din Luncavăţ, tipografi care trudeau la Dealu să tipărească E v a n ­g h e l i a învăţătoare despre care se spune în chiar prefaţa sa: „Şi s-a început a se tipări această carte numită E v a n g h e l i a cu învăţătură în mănăstirea Govorii şi s-a sfârşit în mănăstirea din Deal (Del) cu hramul Sf. Ierarh Nicolac, egumen fiind Varlaam Arapul ." 5 1 Din echipa de tipografi de la Govora la Dealu va rămâne Meletie M a -cedoneanu, menţionat şi în prefaţa E v a n g h e l i e i din 1644 ca „is-pravnicu despre izvodul scripturii şi cuvintele întocmitori acestui dumnezeiască carte."5 2 ^

TARGOVIŞTE

Echipa condusă se pare de PrncH_y_a tipări, începând r,n 1649r la Targovişte, câte o carte pe an, până în 1652 (an în care vor tipări două cărţi). Din prefaţa la T r i o d u l P e n t i c o s t a r din 1649 rezultă a-cest lucru: „. . .vă rugăm cu toţii câţi ne-am trudit cu acest lucru, Proca tipograful şi cu ceilalţi ai săi tovarăşi de muncă, dacă cumva, ca oameni, am greşit ceva în acest lucru sau n-am tipărit bine, învredniciţi-ne... de iertare." Tiparniţa de la Targovişte luase fiinţă însă în 1646, când Procop (Proca) Stanciovici şi Radu Stoicovici tipăriseră acolo un S l u j b e n i c .

Este posibil ca mutarea tiparniţei dc la^D^ajujajrârgoviste să fi început în 1646, cu atât mai mult cu cat Deahi^a-daJr iJ64Xult i -ma_sa tipăritură Imilatin ClmxtL. Meşterilor veniţi cu Proca de la Mănăstirea Dealu l i se alăţurâ^alţii, gravori iscusiţi care semnează iniele dintre gravurile apâTţmând căiţilor tipărite la Targovişte. Unul dintre aceştia este ucraineanul Theodor Tisevici. La data la care ce­tatea Targovişte oferea iarăşi cărţi pentru români (după o tăcere de

Page 20: Arta Cartii_ana Andreescu

42 A R T A CĂRŢII

aproape 100 de ani: T r i o d u l P e n t i c o s t a r al lui Liubavici din 1550 fusese ultima carte de la Targovişte în veacul precedent), la Mănăs­tirea Trei Ierarhi, în Iaşi, proaspăta tipografie moldavă înfiinţată de Vasile Lupu cu ajutorul aceluiaşi Petru Movilă întregea efortul cul­tural al domnitorului. între cele două tipografii trebuie să fi existat o legătură, pentru că în paginile cărţilor de la Targovişte apar or­namente noi prezente şi în tipăriturile de la laşi (c. 62). Poate că înnoirile să se datoreze numai lui Theodor Tisevici, care, venind în aceeaşi perioadă din Ucraina, a adus cu el ceea ce era, dacă nu nou, cel puţin la modă în tipografiile de la Kiev şi Lvov; e posibil ca selecţia ornamentelor să se ti făcut potrivit gustului său de meşter talentat şi recunoscut ca atare.

La Targovişte apar două foi de titlu noi ca şi concepţie pentru istoria tipografiilor noastre: structura arhitectonică a porţii cărţii este casetată, şi în spaţiile create apar portrete de sfinţi. Această manieră de a „deschide" cartea este întâlnită în tipăriturile ucrainene ale anilor 30 ( T r i o d , Kiev, 1631).

în T r i o d u l P e n t i c o s t a r din 1649 (c. 63), pe frontul porticului este reprodus un „Deisis" - Isus încadrat de Sf. Măria şi Sf. loan. Coloana din stânga este susţinuă de Sf. Petru, iar cea din dreapta de Sf. Theofan. La baza arcului, în două cartuşe dreptunghiulare, mici, sunt reprezentaţi: Sf. Andrei în stânga, şi Sf. Iosif în dreapta. în par­tea inferioară, în trei cartuşe, Sf. loan Damaschian, regele Leon şi Monarhul loan. Spaţiul dintre cartuşe este străbătut de flori com­pozite. Sus, central, sub medalionul figurându-1 pe Isus, este am­plasat un cap înaripat.

Gravura de titlu din îndreptarea l e g i i (1652, c. 64) are un număr mai mare de personaje, iar cadrul arhitectonic este îmbogăţit cu două coloane subţiri, în jurul cărora se răsucesc ramuri de viţă, aşezate în partea din interior a cadrului. Pe frontonul porticului este reprezentată scena „înălţării", în cartuş bordat cu semipalmete. Scena este plasată într-un relief domol, cu coline acoperite de ierburi. Cele trei grupuri - Măria între îngeri, central, încadrată de Apostoli - sunt bine individualizate în spaţiul mic rezervat acestei scene în cadrul general al gravurii. Cartuşul vegetal este susţinut de cei pa­tru părinţi biblici: Isaia şi Moise în stânga, Ieremia şi regele Da vid în dreapta. Coloana din stânga are spaţii în care sunt reprezentaţi, de sus în jos, Arhidiaconul Ştefan, Sf. Antonie, Sf. Mucenic Gheor­ghe, Sf. Theofilact. Coloana din dreapta poartă în spaţii dreptun-

S E C O L U L A L XVII - l ea 43

ghiulare pe Sf. Grigorc Decaporitu, Sf. Nicolae, Sf. Teodor Tiron şi Sf. Theofrast. în partea de jos, sub text, este stema Ţării Româ­neşti, corbul negru cu crucea bizantină în cioc, cu aripi desfăcute şi ciocul în stânga. Pe pieptul lui, în scut — o coroană şi crucea. Corbul stă pe o colină, aşezat între soare şi lună. Scutul încoronat este încadrat de Mucenicii Mercurie (stânga) şi Dimitrie (dreapta), amplasaţi în peisaj. Această gravură de titlu poartă în dreapta jos semnătura lui Theodor Tisevici. Remarcabilă este înclinaţia gravo­rului pentru amănuntul care să individualizeze personajul prin atributele sale liturgice, dar şi prin vestimentaţie, relieful în care este amplasat, ţinuta, poziţia mâinilor, figura şi expresia acesteia. Fiecare personaj este tratat diferit, el şi cadrul în care este ampla­sat. Talentul de desenator şi îndemânarea meşterului gravor sunt alăturate cu siguranţă în aceeaşi persoană, conferind gravurilor din tipăriturile de la Targovişte originalitate şi acurateţe. Chiar şi în cazul a două tipărituri - M y s t i r i o (1651) şi Târnosanie (1652) - care reiau mai vechea gravură folosită în P r a v i l a de la Govora (1642), pe baza calităţii deosebite a execuţiei putem afirma că imprimarea s-a făcut după o tablă nouă. O nouă conştiinţă, o nouă imagine asupra lor înşişi, trebuie să le fi fost insuflate meşterilor de la Tar­govişte de acest artist care-şi sapă numele odată cu imaginile pe tablele sale de lemn. M y s t i r i o din 1651, tipăritură de numai 53 de foi i n q u a r t o , probează pe deplin acest lucru. Textul este imprimat curat, spaţiile între rânduri sunt egale, bordurile albe sunt simetrice, deci, iată, că tipografii de la Targovişte erau mai atenţi în 1651 la ceea ce azi am numi tehnoredactarea cărţii.

Farmecul particular al cărţilor tipărite la Targovişte este susţinut însă, în cel mai înalt grad, de gravurile originale introduse în pagi­nile lor având cu certitudine rolul de ilustraţie de text. în M y s t i r i o sunt patru creaţii originale. Una este „Semnul Sfinţilor Mitropoliţi ai Ţării Ungrovlahiei" 5 3 . însemnele metropolitane - crucea cu Isus răstignit, cârja ucigând balaurul, simbol al Anticristului ghemuit în josul gravurii, şi mitra surmontată de pălăria papală - susţin pe Isus Pantocrator. Simbolurile arhiereşti sunt plasate într-un cadru baroc format din frunze de acant, semipalmete, lalele din care se ivesc două capete de îngeri întoarse spre exteriorul cadrului fito-morf. Alţi doi îngeri, cu trupul vegetal, aşezaţi simetric faţă de în­semnul papal, susţin crucea şi cârja. Gravura este semnată cu iniţiala Th a gravorului - Theodor - în stânga jos. Această gravură va fi

Page 21: Arta Cartii_ana Andreescu

44 A R T A CĂRŢII

reluată în Târnosanie (1652). Celelalte două gravuri, de asemenea creaţii originale, sunt mici scene într-un cadru ornamental generos, care îmbină elementele specifice decorului baroc. In gravura ilus­trând „Taina Botezului" (c. 65), draperiile căzând în falduri, buche­tele cu flori şi fructe din care răsar capete înaripate încadrează scutul pe care este reprezentată scena. Conţinutul ilustraţiei este didactic, completând prin imagine textul care explică pentru preot cum se desfăşoară botezul. Mama cu pruncul, părinţii spirituali, preotul, diacul (actorii acestei scene) plasaţi într-un interior neutru, sunt grupaţi în jurul cristelniţei. Fiecare personaj este individualizat prin ţinută, îmbrăcăminte, atitudine. Mama este o femeie sărmană, cu catrinţă şi fustă creaţă ţărănească, naşul are prestanţa omului „cu stare", diacul ştie să citească. Central, jos, Theodor Tisevici şi-a gravat iniţiala Th. şi anul în care a creat această gravură: 1651. Cea de a doua gravură, reprezentând „Taina Ungerii cu mir", are un cadru şi mai complex. Frunza de acant marchează un scut care pe laterale are două mici scene: jos un mascheron, deasupra două păsări care desfăşoară o banderolă cu text. în centrul scutului, într-un cartuş rotund, este reprezentată cu aceeaşi vădită intenţie didactică scena „Ungerii cu mir" (c. 66). Acuitatea surprinderii caracteristicilor cate­goriei sociale transpare desigur din această scenă, care arată omului ce trebuie să facă în atare situaţie. Gravura are două inscripţii, greu de descifrat, plasate în câmpul scenei centrale. Poate este scris numele întreg al gravorului Theodor... Tisevici. O altă gravură, ne­semnată, reia într-o nouă variantă scena „înălţării" (c. 67). De această dată, fundalul scenei este un relief stâncos, din care se înalţă late­ral doi palmieri. S f Măria şi îngerii fac un singur grup cu asistenţa. Rezolvarea naivă a reprezentării zborului îngerilor însoţindu-1 pe Isus, înveşmântaţi în cămeşe lungi până la gleznă, dă culoare şi farmec acestei scene atât de frecventă în reprezentările ciclurilor Noului Testament. Mişcarea personajelor este dirijată după diago­nalele pătratului în care este circumscrisă scena, creând impresia de armonie şi echilibru perfect. Uşoara discordanţă care există în­tre proporţionarea personajelor din stânga faţă de cele din dreapta nu strică impresia dc echilibru a ansamblului. Remarcabilă este intenţia de individualizare a figurilor ce se disting, fie prin vârstă, fie prin profilul feţei, fie prin expresie. Deoarece subiectul con­stituia o reluare şi contribuţia sa putea să i se pară neînsemnată artistului, acesta nu şi-a mai semnat gravura.

S E C O L U L A L XVII - lea 45

Ciclul de gravuri purtând semnătura lui Theodor Tisevici se consti­tuie în îndreptarea l e g i i din reprezentările celor 7 soboare ecumenice.

O bogată galerie de personaje (împăraţi: Constantin - c. 68 - , Teodosie, Marcian; papi: Silvestru, Damaschian, Celestin, Leon I, Virgi l ; patriarhi: Mitrofan, Grigorie Bogoslovul, Chir i i , Anatolie, Eotichie) evoluează în cele şapte gravuri care ilustrează momente decisive pentru clarificarea dogmei, anume sinoadele de la Niceea, Ţarigrad (c. 69), Efes (c. 70), Calcedonia, Constantinopol (ultimele trei). Structural, gravurile se aseamănă: ele sunt ansambluri consti­tuite din mai multe figuri, aşezate în mai multe planuri, în concor­danţă cu legile perspectivei şi ale simetriei. Nici un element de decor nu tulbură spiritul gravorului concentrat numai asupra personajelor, a căror ţinută demnă, corectă, le detaşează de lumea materială. Vesti­mentaţia, impecabilă în bogăţia ei, contribuie şi ea la crearea aces­tei impresii. Execuţia tehnică este de cea mai bună calitate. Acura­teţea desenului, siguranţa din realizarea matriţei şi îndemânarea cu care se imprimă gravura dezvăluie o mână de maestru.

în îndreptarea l e g i i , câteva gravuri sunt semnate Petru X i l o -graful. Valenţe artistice deosebite au două lucrări: una îl reprezintă pe Sf. Vasile cel Mare (c. 71), cealaltă pe Sfinţii Petru şi Pavel (c. 72). Remarcabile sunt „simplitatea desenului, eliminarea oricărei ornamentaţii şi concentrarea desenului în redarea simbolică a atri­buţiilor şi a solidarizării spirituale." 5 4

Gravura numită „Judecătorul cel drept" (c. 73) este structurată în două registre, scena centrală fiind anturată de zborul sfinţilor aşezaţi, în scară, pe laturi. Un ancadrament arhitectonic simplu delimitează spaţiul scenei. în colţurile de sus sunt reprezentaţi arhanghelii, susţinând medalioane cu iniţialele Mântuitorului. Registrul supe­rior este ocupat de un Deisis: Isus pe tron, încadrat de Fecioara Măria şi de Sf. loan. în registrul inferior, Arhanghelul Mihai l , purtând sabia şi balanţa, surmontează un muritor. Minuţia detaliului ce carac­terizează ornamentul jilţului, al vestimentaţiei, gestul şi expresia se armonizează cu celelalte lucrări ale lui Tisevici. Privită în ansam­blu, gravura vădeşte o creştere înspre monumental, într-o curgere înscrisă pe verticală, de jos în sus. Creatorul scenei semnează lu­crarea în colţul de jos, Petru, şi o datează 1651 (7159), spre cen­trul imaginii, în partea de jos.

Stema mitropoliei Ungrovlahiei este reluată în îndreptarea l e g i i (c. 74), la alte dimensiuni decât în M y s t i r i o (c. 75) şi cu câteva ele-

Page 22: Arta Cartii_ana Andreescu

46 A R T A CĂRŢII

mente care o diferenţiază de gravura din 1651: poziţia balaurului şi modul de organizare a decorului baroc în care este plasată stema.

Frontispiciile, vinietele şi literele ornate, prezente în paginile tipăriturilor de la Targovişte din această perioadă, sunt construite pe motivele deja întâlnite: pomul vieţii, vrejul de acant, floarea de lotus, fructul de rodie, floarea dc rodie, garofiţa, spicul, ananasul, torsada, linia frântă şi arcul de cerc. Acestea evoluează uneori ală­turi de mici medalioane reprezentând pe Isus, Sf. Pavel, Sf. Fecioară Măria sau alături de mici capete înaripate. în îndreptarea l e g i i îşi fac apariţia vinietele finale reprezentând capete înaripate, foarte frecvente în cărţile tipărite la Iaşi în deceniul patru al veacului al XVI- lea (o asemenea vinietă este semnată cu iniţialele chirilice J \ . TH.) şi vinietele marginale de dimensiuni mici (scutul), de ase­menea regăsibile în tipăriturile ieşene ale epocii.

Literele ornate se împletesc cu cerbul, pelicanul, şarpele, putti, iepurele, soldatul, centaurul, vulpea. în M y s t i r i o , un zgripţor este o fugară apariţie ce se alătură unui 3 (Z chirilic).

Târgoviştea îşi încetează activitatea tipografică în 1652, într-un moment în care ţinuta artistică a cărţilor româneşti era exemplară, ultima creaţie fiind cărticica numită Târnosanie. Moartea lui M a ­tei Basarab, ctitorul tipografiei din Ţara Românească în veacul al XVI- lea , va rupe un şir care se va reînnoda abia în 1678, graţie altor iubitori de neam şi cultură.

IAŞI

înjjintarea tiparniţei de la Iaşi este opera DommijuiVasile Lupu, despre care Paul din Alep spunea că ţinea la curtea~lîă~sratuitori pentru destinele ţării sale. Mitropolitul Varlaam este primul între.ei. La sfatul său, domnitorul s-jă.adresat în 1641 frăţiei din_L£mbcrg pentru a procuraJiţerele_pentru tiparniţă. Tiparniţa a primit-o de la afielaşi Petru MQYilă_carg-l ajutase pe Matei voievod în întreprin-derejLsa. F,a a fost-incStalată la Mănăstirea Trei Ierarhi^afşcTul' ei a fost Sofronie Poceatki, rectorul şcolilor movileşti. Cel care trebuia să dea cărţilor ctitorite de Vasile Lupu strălucire egală cu strălu­cirea curţii domneşti era un călugăr rutcan - ilustrator a nume­roase cărţi tipărite la Kiev şi Lemberg (Lvov), între 1639-1670.

S E C O L U L A L XVII - l ea 47

Numele său - Ilia - apare pc numeroase din scenele sau vinietele gravate prezente în paginile tipăriturilor de Ia Iaşi 5 5 .

L a lasi au apărut trei rărti, în 1643, 1644 şi 1646, între care amintim Carţegj^mâiiettscă de învăţătură din 1643. care are două tiraje. Tiparul şi ornamentele dau acestor cărţi ţinută şi eleganţă.

Foile de titlu au ancadramente pe motive arhitecturale - coloa­ne şi capiteluri cu cartuşe în care sunt figuraţi sfinţi. Cele două ti­raje din C a r t e a românească de învăţătură de la 1643 (c. 76) au pagini de titlu diferite atât ca dispunere a textului în_paginiT cât şi a ornamentului ce4 în^adrează . O ediţie în care titlul şi numele doTnhitorului sunt evidenţiate prin culoare, o dimensiune mai mare a caracterelor şi dispunerea lor pe câte un singur rând, are an­cadramente realizate din cartuşe în care sunt plasaţi următorii sfinţi: în colţuri Evangheliştii Matei, Luca, loan şi Marcu; pe fronton, între Evangheliştii Matei şi Marcu - Isus binecuvântând; jos, trei Sfinţi sub arcade: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore Bla­gosloviţi, Sf. loan Zlatoust; pe latura stângă Apostolul Petru şi Sf. loan cel Nou de la Suceava, pe latura dreaptă Sf. Apostol Petru şi Sf. Paraschiva. Individualizarea fiecărui personaj după vârstă, atribute, vestimentaţie, expresia figurii transpusă cu minuţiozitate dovedeşte destoinicia şi îndemânarea artistului gravor. Gravura este datată -1643 - cu cifrele epocii, chirilice, aşezate de o parte şi dc alta a Sf. loan Blagoslovul.

La cealaltă ediţie, ancadramentul titlului este arhitectural: două coloane, aşezate pe postamente puternice, cu ornamente vegetale. Frontonul reia reprezentarea celor trei Sfinţi Ierarhi Vasile, /jrigore şi loan, într-un cartuş central, încadrat de Sf. Mucenic Gheorghe şi Sf. loan cel Nou dc Ia Suceava. Personajele sunt pre­zentate diferit, comparativ cu ediţia deja evocată - veşmintele lor sunt mai simple, nu au atâtea falduri şi ornamente. Este posibil ca

. aceasta să fi fost prima variantă propusă, frumoasă, dar nu măiastră, cum dorea domnitorul pentru cartea sa 5 6 .

Foaia de titlu a cărţii Seapte t a i n e (1644, c. 77) ilustrează în cel mai înalt grad gustul pentru fast al curţii lui Vasile Vodă. Cele trei cartuşe de pe frontonul ancadramentului au fiecare alt ornament de tip geometric, între ele sunt mici tleuroane şi capete înaripate cu figuri bine individualizate. Cele trei personaje care ocupă spaţiile cartuşelor, Sf. Ierarhi Vasile, Grigore şi loan, au veşminte din mate­riale imprimate cu frunze, stele, rozete cu patru petale. Dar cele

Page 23: Arta Cartii_ana Andreescu

48 A R T A CĂRŢII

mai somptuoase costume le poartă Sf. Athanasie Alexandrinul (stânga) şi Sf. K i r i l Alexandrinul (dreapta). Mitrele sunt diferite ca dimensiuni, formă şi ornament; coperţile cărţilor pe care persona­jele le ţin în mâini au şi ele ornamente în genul legăturilor cu fleu-ron central şi colţare; decorul vegetal pe ţesătura costumelor este de dimensiuni mari, faldurile veşmintelor sunt grele. Personajele care susţin stema au mantii bogate şi cuşme cu blană şi pene.

P r a v i l a din 1646 (c. 78) reia cj^strucţujjjina din foile de titlu din 1643, dar tratarea.este diferită. Coloanele sunt înibrăcale~îrTpalniete bogate, spaţiile dintre cartuşe sunt umplute de ramuri cu semipal­mete, un cap înaripat, răsărit pe un pat de frunze şi flori compozite ocupă partea de jos a ornamentului. Sf. Gheorghe şi cei trei Sfinţi Ierarhi din cartuşul de pe frontul ornamentului poartă veşminte din ţesături cu variate ornamente. Numai Sf. loan cel Nou de la Su­ceava este în aceeaşi haină simplă, deşi cu falduri multe, şi are tălpile goale.

Stema Moldovei - bourul încoronat, c. 79, 80, 81 - este reluată în fiecare din tipăriturile de la Iaşi, inclusiv pe tipăritura grecească din 1642 - D e c r e t u l p a t r i a r h u l u i P a r t e n i e . Diferit de fiecare dată este cadrul în care apare stema. Scutul pe care este figurat bourul încoronat cu stema între coarne, încadrat de soare (stânga) şi lună (dreapta) este surmontat în 1643 de mitră, suliţă şi sceptru. în Seapte t a i n e structura este aceeaşi, dar scutul este învelit de frunze late, crestate. în P r a v i l e l e împărăteşti, cadrul capătă o opulenţă spe­cific barocă, iar îngerii cu haine căzând în falduri ample susţin scutul. Aripile lor generează semipalmete care se dezvoltă unele din altele, învelind astfel compoziţia.

Frontispiciile (c. 82 - c. 101) devin în majoritate „adevărate ilus-traţiuni" 5 7 care, în afara scenei religioase, aduc elemente de autohto­nizare pentru peisaj, vestimentaţie, gestică. Asamblarea elemen­telor, „arată că artistul posedă simţul aranjamentului figurilor, dând în vinietă mică şi în cea mare un complex perfect armonizat" 5 8. Scenele, compoziţii originale, respectând iconografia clasică, sunt un prilej pentru gravor de a-şi materializa plăcerea de a povesti el însuşi subiectul. Preferinţa pentru amănuntul vestimentar, gest, mimică, transpare în egală măsură cu gustul pentru plasarea scenei într-un cadru care este departe de a fi schematic. Scena, fie că se petrece într-un interior (Tăierea capului Sf. loan), în oraş, sau în afara oraşului, are un cadru adecvat, spaţiul fiind individualizat

S E C O L U L A L XVII - lea 49

printr-o mulţime de elemente: coloane, arcade, firide, draperii, mobilier, podele din dale, ziduri crenelate, porţi din oraş, fronturi de case cu uşi, ferestre, acoperişuri cu coşuri dc fum, turnuri, biserici, câmpii vălurite, stânci golaşe, margini de pădure etc.

Sunt scene care evoluează sub semnul inconfundabil al pito­rescului. „Naşterea lui Isus", având ca fundal oraşul medieval, se desfăşoară în mediul românesc. Fântâna cu cumpănă din prim-plan, staulul, cei doi ţărani, unul surprins în chiar momentul scoaterii căciulii de pe cap, altul purtând un coş, din care e pe punctul să ofere un dar, dau scenei o savoare fără egal.

în lupta Sfântului Gheorghe cu balaurul, Sfântul este ca Făt-Fru-mos în basmul popular, cu atât mai viteaz cu cât fiara este mai în­grozitoare. Balaurul este uriaş, o parte din trup rămâne încă as­cunsă în peşteră, are şi aripi, gura lui e plină de flăcări, dar sabia 1-a străpuns, iar gâtul este prins într-o frânghie. Tentaţia narativului existentă aici devine evidentă şi în scena „Tăierii capului Sf. loan", în care grozăvia se desfăşoară în timp ce autorii morali sc ospătează. Un soi de ironic amară însoţeşte mâna gravorului care, ilustrând această scenă, insistă şi asupra figurilor personajelor. Este evident contrastul între nobleţea ce se degajă de pe figura Sfântului şi telu­ricul, banalul Salomeci şi al gâdclui. Gestul acestuia din urmă, ştersul săbiei, este de un firesc ce subliniază şi el nepăsarea omului de rând în faţa excepţionalului. O întreagă filosofie stăpânea min­tea acestui gravor şi ca se lasă pusă cu măiestrie în opera mâinilor sale. După cum compune figurile personajelor, gravorul le ajută pe acestea să exprime zbuciumul interior, uimirea, consternarea, e-vlavia sau liniştea, împăcarea, detaşarea. Gestul concură şi el la individualizarea fiecărui personaj. Scenele sunt dinamice sau statice, după impresia pe care gravorul doreşte s-o înstăpânească asupra privitorului. Când frontispiciile reprezintă Sfinţi - Sf. loan cel Nou de la Suceava, Sf. Petru şi Pavel, Sf. Theodor Tiron, Sf. Nicolae, Arhanghelul Mihail , Sf. Dimitrie - gravorul insistă asu­pra vestimentaţiei, a însemnelor caracteristice fiecăruia dintre ei, ţinuta fiind de obicei hieratică, expresia neutră, calmă.

Frontispiciile vegetale (c. 102 - c. 107), maestru executate, sunt construite în general pe motivele vasului cu flori şi al pomului vieţii. Elementele ornamentale autohtone, garofiţa, strugurii, ştiuletele de porumb, evoluează alături dc motive orientale (floarea de acant, floarea de lotus, fructul de ananas, rodia, floarea de lalea) şi de motive venind din estetica Renaşterii (cornuri ale abundenţei, putti,

Page 24: Arta Cartii_ana Andreescu

50 A R T A CĂRŢII

mascheroni, volute din semipalmete, urne). Dispunerea lor res­pectă legile simetriei, iar combinaţiile sunt de o varietate fată egal. Uneori în ţesătura dc frunze şi flori răsar medalioane reprezentând figuri - Isus Pantocrator, un înger şezând, etc.

Pc aceleaşi coordonate se înscriu vinietele în text, mici benzi or­namentale care întrerup pe alocuri curgerea textului. Acestea sunt con­struite pe o mare varietate de motive care sc înlănţuie cu graţie: capul înaripat, scoica, profilc arhitecturale, volute, flori de măceş, frunze lanccolate, garofiţc, lalele, spice dc grâu, steluţe, semipalmete.

Venind dintr-o estetică barochizantă, vinietele finale (c. 108, 109, 110) sunt o dezlănţuire dc lujeri cu frunze, flori compozite şi fructe care curg din cornuri ale abundenţei ieşind din gura unor măşti sau constituite coliere ale unor capete înaripate. Adesea capete de îngeri sc odihnesc pe suporturi de semipalmete. Pc spaţiile albe laterale sunt plasate viniete marginale: scuturi, draperii în falduri, capete înaripate în cununi de flori, elemente ornamentale cc vor fi prezente, după cum le-am descris deja, în îndreptarea l e g i i (Targovişte, 1652), dovedind, alături de alte date, legăturile existente între tiparniţele dc la Iaşi şi Targovişte.

Literele ornate evocă şi ele motive ornamentale din estetica re­nascentistă { p u t t i , capete înaripate, mascheroni) alături dc clemente ornamentale specific orientale (vasul cu fiori, rozete) şi clemente de nuanţă barocă (ciucuri, cununi de spice, etc). Un 3 chirilic este ansamblat cu un cerb, un M cu Isus binecuvântând.

O imagine în p l e i n e - p a g e o reprezintă pe Proorocită Paraschiva încoronată, înconjurată dc nouă scene care evocă rând pc rând martiriul său, fiecare cu o inscripţie. Introducerea gravurii în C a r ­t e a românească de învăţătură este determinată de evenimentul aducerii moaştelor Proorociţei dc la Constantinopol la laşi, în 1657, 13 august. Fiecare scenă care compune gravura este plasată într-un decor adecvat. Individualizarea personajelor prin gest, ţinută, ves­timentaţie este, asemenea întregii opere a gravorului IIia, care sem­nează în dreapta jos. O căruţă românească trasă dc cai, însoţită de soldaţi, aduce coşciugul cu moaşte, purtat pe braţe, în scena ur­mătoare, de călugării moldoveni. Textul, dat în traducere dc I. B i -anu şi N . Modoş este acesta „A treia strămutare din Ţarigrad la laşi prin Io Vasile Lupu" 5 9 . Cunoscând aplecarea spre portretistică a gravorului Ilia, este posibil ca personajul cu veşmânt somptuos, căciulă bordată cu blană şi cu pană, care apare în ultimele două scene, să fie chiar domnitorul.

S E C O L U L A L XVII - l ea 51

O alta gravură în p l e i n e - p a g e este semnalată dc FI. Dudaş într-un exemplar al C a z a n i e i , descoperit de cercetător în comuna Domneşti, judeţul Satu Mare. Astfel „pe fila 364, verso, la sfârşitul primei părţi a învăţăturii la Duminica a 29-a, care în alte exemplare ale tipăriturii înfăţişează, indiferent de tipul imprimării, o vinietă, se află 0 gravură necunoscută, intitulată «Vameşul şi fariseul», semnată dc meşterul artist Ilia şi datată 1641 . " 6 0 Gravura este reprodusă la sfârşitul volumului citat, fig. 14.

Xilogravura reprezentându-1 pe regele David, descoperită de acelaşi cercetător în exemplarele C a z a n i e i de la Suştin (Bihor) şi Marginea (Timişoara), nesemnată şi nedatată, pare să fi fost adusă de la "Kiev, ca atare, în 1641, odată cu literele şi alte materiale tipogra­fice. Cum Vasile Lupu n-a avut răgazul să tipărească o P s a l t i r e , tabla gravată şi-a găsit locul, accidental, pe filele unora din exempla­rele C a z a n i e i . Ancadramentul baroc, încărcat, opulent, ar numi un alt gravor, format de şcoala meşterilor moscoviţi, ca autor al gravurii.

PrciyUq lui Vasile Lupu (1646) va prelua frontispiciile fitomorfe şi vinictde_din C a r t e a românească de învăţătur7rT](A3). Surrtre^ 1 ugţfljj^illţ^^ fmnţirpiriilf» pr- niOtivul Vasului CU (loii ŞJ al pomului vieţii. De asemenea, revin în paginile P r a v i l e i frontispi­ciile cu mici medalioane reprezentând pe Isus, plasat între clemente vegetale. Venind din estetica medievală, regăsim un zgripţor ca ornament al literei B chirilic, ornament care va fi preluat la di­mensiuni mai mari în îndreptarea l e g i i , la Targovişte.

Tipăriturile de la Iaşi din perioada domniei lui Vasile Lupu reprezintă pentru cultura românească un moment dc sinteză. Sub raportul ornamenticii şi ilustraţiei, ele ni se impun prin aplicarea pe fondul tradiţional bizantin a unor clemente din arta Renaşterii şi Barocului, preluate prin mijlocirea mediului polon din gravura germană, vădind astfel, şi pe plan artistic, în această parte a Eu­ropei „vigoarea unui spaţiu de interferenţă culturală" 6 1 , JL*

BĂLGRAD (ALBA IULIA)

Spre mijlocul secolului al XVII-lea la Bălgrad se reia activitatea tipografică cu caractere chirilice. Din J j 7 9 ^ e Z S â n f Ţ 3 j a ^ ^ tipărise E v a n g h e l i a r u l s l a v o n , tiparniţa dc lă Bălgrad nu mai dăduse

Page 25: Arta Cartii_ana Andreescu

52 A R T A CĂRŢII

căiţi pentru români. Craiul Gheorghe RAk^izy_i^!Zli!iJLikJfL.MjL tr i

Voievod. Acesta î l J r jmi ţgJ r i J i52 0 ^ Dobrc. Cărtijc tipărite în această perioadă în tiparniţa chirilică dc la Bălgrad evoluează sub aspectul ornamenticii pe coordonatele conturate deja în celelalte două ţări româneşti. %

E m n z h e l i a cu învăţătură din 1641 prezintă puţine ornamente, ^Lpentru ele au fostfolosite tablele de lemn ale lui LormtzTo vinietă "vegeTăTâTeâfizâtă din lujeri cu frunze, un ~cul de l a m p e bandă ornamentală cu romburi un LJ, chirilic, realizat din antrela­curi în genul letrinelor din incunabulele româneşti răsar pe filele acestei ediţii a C a z a n i e i . Uneori vinietele sunt în grup de patru benzi, diferit ornamentate, cu motive vegetale (frunze lanceolate, garofiţe) şi antropomorfe (capete înaripate).

N o u l Testament din 1648, tipărit cu acurateţe şi sobrietate, pre­zintă mai multe ornamente, distribuite totuşi cu parcimonie. Patru frorrtlspTcTi (c. iT î7 l l 2 ) reiau în variante noi motivul pomului vieţii, cu ramurile sfârşind cu ananasi sau conuri de brad, dispuse simetric spre exterior şi motivul vasului cu flori. O gravură dc dimensiuni mici reprezintă o variantă a Sf. Treimi (c. 113) într-un cadru de spice, aparţinând stilistic vestului european, postrenascentist (masa la care stau personajele este florentină). Numeroase iniţiale fitomorfe de mici dimensiuni înviorează filele. Alături de ele, la înveselirca paginilor concură micile litere ornate cu variate motive zoomorfe, avimorfe sau antropomorfe: un cerb, cu coarnele paralele cu trupul este o noutate ca reprezentare a acestui motiv zoomorf; două pă­sări cu cozile încrucişate şi capetele spre exterior însoţesc un J \ chirilic, dc asemenea într-o tratare nouă a motivului existent deja în ornamentica definitorie pentru cărţii româneşti; un sfanţ bătrân este asociat literei chirilice H ; un diacon cădelniţează sub acope­rişul unui P chirilic; litera M este însoţită de trei personaje (un sfânt şi doi îngeri). Toate aceste graţioase accidente dau un farmec deosebit paginilor N o u l u i Testament. Stema lui Gheorghe Râkoczy (c. 92), aşezată în N o u l Testament pe verso-ul foii de titlu, revine în cea de a treia tipăritură românească de la Bălgrad care intră în atenţia a-cestei lucrări, anume P s a l t i r e a din 1651. Aceasta reia literele or­nate, un frontispiciu şi gravura Sf. Treimi din N o u l Testament nou. Este singular ornamentul zoomorf al literei K - un cap de bour.

Tiparniţa de la Bălgrad a tipărit şi alte căiţi pentru români, unele cu caractere latine, dar meşterii, subjugaţi fără voie de iureşul şi de

S E C O L U L A L XVII - l ea 53

interesele conducătorilor destinelor religioase ale populaţiei române din Transilvania, nu aveau răgazul să zăbovească prea mult asupra paginii tipărite. „Deşi aliat şi părinte al lui Matei, Domnul mun­tean, Râkoczy^câŢvin mnvins, av p ? "«* f 1 p 1 a n i ml!? ftpl* propa­gandă ca şi principii unguri ai Ardealului veacului al X V I - l e a . " 6 2

Cu moartea celor doi principi români, Vasile Lupu şi Matei Ba­sarab, se încheie pentru cartea românească o epocă având un relief puternic, atât prin programul de introducere a limbii neamului în cartea tipărită, cât şi ca iconografie şi ornament grafic.

în tiparniţele de la laşi şi Targovişte, în perioada domniilor lui Vasile Lupu şi Matei Basarab, arta gravurii, în strânsă legătură cu arta căiţii în general, a atins o culme de măiestrie prin meşterii Ilia Anagnoste şi Theodor Tisevici.

Originalitatea artiştilor este grefată pe fondul bizantin de tratare al scenelor religioase, iar imaginaţia acestora, susţinută de înde­mânarea mâinilor lor, are libertate totală, în realizarea ornamen­telor care se circumscriu stilistic barocului.

Exemplarele care au ajuns până la noi poartă semnele trecerii timpului. Hârtia este îmbrunită, cerneala nu mai are strălucirea iniţială, colţurile poartă urmele atâtor mâini care au întors filele.

Petele de ceară sunt martori ai „cetirii" la strană, în bătrânele biserici, sau ale veghei de noapte, în sfânta companie a cărţilor.

Tipărite la Targovişte, Sibiu, Braşov, Sas-Sebeş, Orăştie, Alba Iulia, Câmpulung, Govora, Dealu sau Iaşi, aceste căiţi au călătorit, oferindu-şi slovele şi icoanele românilor de pretutindeni. Ele au ţinut nestinsă credinţa şi conştiinţa de neam.

Alături dc aşezămintele mănăstireşti, de icoane şi preţioasele odoare bisericeşti, căiţi le sunt martori ai unei vieţi spirituale supe­rioare pe aceste meleaguri.

Page 26: Arta Cartii_ana Andreescu

NOTE

1. Proctor, P r i n t i n g o j ' G r e e k , citat în Leo S. Olschki, L e l i v r e en I t a l i e â t r a v e r s les siecles, Florcncc, 1914, pp. 119-120: „The long preface... describes tlic tîve ycars labour of Kallicrges lo produce a type which should be sufllciently original to serve as the basis of an application for privilege".

2. Vezi Undolski V.M., X r o n o l o g i c e s k i i u c a z a t e l s l a v e n o - r u s k i k n i g i . Moscova, 1871, pp. 1-2.

3. Vezi I d e m , p. 3. 4. Vezi P.P. Panaitescu, începuturile t i p o g r a f i e i în Ţara Românească, în „Con­

tribuţii la istoria culturii române", Bucureşti, 1971, p. 311. 5. K n i g a i g r a f i c a . Moscova, 1972, p. 92. 6. Vezi P.P. Panaitescu. I d e m . 7. Emile Picot. C o u p d ' o e i l sur l ' l i i s t o i r e de l a t v p o g r a p h i e en R o u m a n i e , Paris,

1895. p. 14. 8. Vezi P.P. Panaitescu, o p . c i t . , p. 315. 9. S. Zimmer, The b e g i n n i n g of c y r i l l i c p r i n t i n g , New York, 1983, p. 109.

10. S. Zinimer, o p . c i t . , p. 122. 11. N. Cartojan, I s t o r i a l i t e r a t u r i i române. Bucureşti, 1980, p. 142. 12. Vezi I d e m , p. 84. 13. Mărio Ruffini, Venezia e la s t a m p a n e l l a P e n i n s o l a B a l c a n i c a , Torino, 1961, p.

16. 14. I. Bianu, N. llodoş. B i b l i o g r a f i a românească veche, Bucureşti, 1898, voi. 1, p.

21. 15. S, Zimmcr, o p . c i t . , p. 142. 16. Ferenk 1 lervay, /. ' i m p r i m e r i e c y r i l l i q u e de T r a n s y l v a n i e a u X V I - e m e s i e c l e , Bu­

dapesta 1965, p. 203. 17. I. Bianu, N. llodoş. o p . c i t . , voi. I, p. 27. 18. I d e m , p. 30. 19. Vezi Stanley Morison, The t v p o g r a p h i e Book, Londra, 1963. 20. Vezi Dejan Medaeovic, G r a f i c a s r p s k i h s t a m p a n i h k n i g a , Belgrad, 1958. 21. I. Bianu, N. llodoş, o p . c i t . , pp. 23, 29. 22. Andre Grabar, /. ' a r i d u M o y e n Age en E u r o p e O r i e n t a l e , Paris, 1968, p. 12. 23. Vezi lacov Anastasov, K r a i k o v k n i j o r n i k i z d a t e l g r a f i c X V I , Sofia, 1980, pp.

59, 94, cu reproduceri după pagini din Minciw, Veneţia. 1538. 24. Râzvan Theodorcscu, A r t a u m a n i s m u l u i t r a n s i l v a n d i n s e c o l u l a l X V I - l e a , în volu­

mul N o i cercetări d i n d o m e n i u l i s t o r i e i a r t e i româneşti. Bucureşti, 1983, p. 31. 25. Jako Szigmoncl, P h i l o b i b l o n t r a n s i l v a n . Bucureşti, 1987, p. 105.

Page 27: Arta Cartii_ana Andreescu

56

26. I d e m , p . 103. 27. Jako Szigmnnd, o p , c i l . , p. 105. 28. Fercnk Ilervay, /. ' i m p r i m e r i e d u maître P h i l i p p e de Nacyszeben e l les p r e m i e r s

l i v r e s en l a n g u e r o u m a i n e , Budapesta, 1965. p. 121 (extras). 29. I d e m . p . \ 2 2 . 30. Jako Szigmond, i d e m , pp. 95-97. 31. N. lorga, I s t o r i a b i s e r i c i i române. Bucureşti, 1928, p. 279. 32. I d e m , p . 249. 33. ldem,p. 268. 34. I. Bianu, N. Hodoş, o p . c i l . , p . 131. 35. Vezi Gabriel Strcmpcl, S p r i j i n u l a c o r d a t de R u s i a t i p a r u l u i românesc în s e c o l u l

a l X V I I - l e a , în „Studii şi cercetări de bibliologie", nr. 1/1955, p. 15/40. 36. Virgil Cândea, Raţiunea d o m i n a n t a . Cluj, 1979, p. 50. 37. Vezi N. Iorga, o p . c i t . , p . 296. 38. N. Stoicescu. M a t e i B a s a r a b , Bucureşti, 1988, p. 86. 39. Prefaţa la M o l i t v e n i c u l din 1635. 40. Vezi G.l. Koliada, B a l a b a n i s k i e d r u k a r n i , în „Grafîka i kniga", Moscova, 1972,

pp. 161-162. 41. Vezi Ioachim Zaposko şi Iaroslav Isaevici, K a t a l o g s t a r o d n e k i v v i d a n i h n a

U c r a i n i , Lvov. 1981. 42. Vezi Koliada, o p . c i t . , p . 159. 43. I. Zaposko, M i s t e l k a s p a d s i n a I v a n a F e d o r o v a , Vista scola, 1974. p. 84. 44. Richard Muther, G e r m a n B o o k i l l u s t r a t i o n o f t h e g o t h i c p e r i o d a n d t h e e a r l y

r e n a i s s a n c e , Scarecrow Press, 1972, p. XXI. 45. V. Cândea, o p . c i l . , p . 238. 46. Vezi Emile Picot, P e t r u Movilă, L e G r a n d , în „Bibliografia helenica", IV. citat

de N. Iorga în o p . c i t . , voi. I, p. 294. 47. Vezi N. Stoicescu, o p . c i t . , cap. II M a t e i B a s a r a b , c e l m a i m a r e c t i t o r a l p o ­

p o r u l u i român în e p o c a medievală, pp. 124-125. 48. G. Strempel, o p . c i t . , p . 25. 49. Vezi Koliada, o p . c i L . p . 163. 50. Vezi R. Muther, o p . c i t . , p p . 481 -486. 51. Prefaţa la E v a n g h e l i e , 1644. 52. I d e m ' . 53. M y s t i r i o , Targovişte, 1651, foaia de titlu verso. 54. Dan Smântâncscu, O c a r t e de l e g i d i n t i m p u l l u i M a t e i B a s a r a b , în „Artă şi

tehnică grafică", Caietul 8/1939, p. 66. 55. Despre gravorul Ilia, vezi Dragoş Morărescu, I l i a A n a g n o s t e , X y l o g r a p h e de

P e t r u Movilă et V a s i l e L u p u , în „Roumanic d'aujourd'hui", nr. 7/1982, pp. 35-36.

56. Pentru probleme de datare vezi Florian Dudaş, C a z a n i a l u i V a a r l a m în T r a n s i l ­v a n i a , Cluj, 1983, p. 42.

57. Bianu, Hodoş, o p . c i t . , p . 138. 58. D. Smântânescu, C a r t e românească de învăţătură, în „Artă şi tehnica grafică",

caietul 3/1938, p. 56. 59. I. Bianu, N. Hodoş, o p . c i t . , p. 138. 60. FI. Dudaş, C a z a n i a l u i V a a r l a m în T r a n s i l v a n i a , Cluj, 1983, p. 80. 61. FI. Dudaş, o p . c i t . , p . 52. 62. N. Iorga, o p . c i t . , p . 301.

BIBLIOGRAFIE

Alexianu, Alexandru, Acest ev m e d i u românesc - însemnări de i c o n o g r a f i e şi artă veche românească, Bucureşti, 1973.

Anastasov, Iacob, C r a i c o v c n i j o r n i c i z d a t e l g r a f i c X V I , Sofia, 1980. Bazin, Germain, C l a s i c , b a r o c , r o c o c o , Bucureşti, 1970. Badalic, Iosip, P e r v o p e c e a t i e i z d a n i i a X V veca narodnîi R e p u b l i c a h H o r v a t i i i S l o v e n i i ,

in „Kniga i grafica", Moscova, 1972. Bembea, loan; Bembea, Nicolae; D i c t i o n n a i r e c r i t i q u e et documentaţie des p e i n t r e s ,

s c u l p t e u r s , dessinateurs et g r a v e u r s , Paris, 1966. Bianu, Ion; Hodoş, Nerva; B i b l i o g r a f i a Românească Veche, Bucureşti, 1989. Bouchot, Henri, L e l i v r e , l ' i l l u s t r a t i o n , l a r e l i u r e . Paris, (1886). Cartojan, Nicolae, I s t o r i a l i t e r a t u r i i române. Bucureşti, 1980. Cândea, Virgil, Raţiunea dominantă - Contribuţii l a i s t o r i a u m a n i s m u l u i românesc,

Cluj-Napoca, 1979. Ciocan-Ivănescu, R., F a c t o n d o r i e n t a l în compoziţia b a r o c u l u i românesc d i n sec.

X V I I - X V W , în „Arhiva valachica", nr. 8, 1976. Condurachi, Emil; Theodorescu, Răzvan; E u r o p a de est - a r i e de convergenţă a c i v i ­

lizaţiilor, în „Revista de istorie", nr. 2, 1981. Constantinescu, V.S., C o n s i d e r a t i o n s sur l e b a r o q u e r o u m a i n în „Cahiers roumains

d'etudes littcraires", nr. 1, 1978. Dahl, Svend, H i s t o i r e d u l i v r e . Paris, 1960. Demcny, Ludovic, L e l i v r e et I ' i m p r i m e r i e r o u m a i n s a u X V I - e m e s i e c l e . Bucureşti.

1970, extras din „Revue Roumaine d'histoire", anul XX nr. 4/1970. Demcny, Ludovic, O tipăritură coresiană necunoscută b i b l i o g r a f i e i româneşti de

c a r t e veche, Bucureşti, Ed. Litera, 1974. Demcny, Ludovic; Simonescu, Dan; Un c a p i t o l i m p o r t a n t d i n vechea cultură

~ivmânească - T e t r a e v a n g h e l u l , Sibiu, 1946 în „Studii şi cercetări dc documen­tare şi bibliografie", nr. I, 1965.

Dcmeny, Ludovic, P s a l t i r i c h i r i l i c e , în „Studii şi cercetări de bibliologie", nr. !3, 1974. Dudaş, Florian, C a z a n i a l u i V a a r l a m în T r a n s i l v a n i a , Cluj, 1983. Duţu, Alexandru, C u l t u r a română în civilizaţia europeană modernă, Bucureşti, 1978. Duţu, Alexandru, Umaniştii români şi c u l t u r a europeană. Bucureşti, 1974. Flocon, Albert, L ' U n i v e r s des l i v r e s , Paris, 1961. Grabar, Andre, L ' a r t d u M o y e n Age en E u r o p e o r i e n t a l e , Paris, 1968. Goldcnbcrg, S., L e c l i m a t et i " h i s t o i r e . C o n t r i b u t i o n â t i n e h i s t o i r e d u c l i m a t dans les pays

r o u m a i n s aux X V l - X V H - e m e siecles, în „Revue Roumaine d'histoire", nr. 2. 1974. Greccanu, Olga, S p e c i f i c u l românesc în „Artă şi tehnică grafică", nr. 7/1939.

Page 28: Arta Cartii_ana Andreescu

51

Hervay, Ferenk, L ' i m p r i m e r i e c y r i l l i q u e de T r a i i s y l v a n i e a u X V I - e m e s i e c l e , Bu­dapesta, 1965.

Hervay, Ferenk, /, ' i m p r i m e r i e d u maître P h i l i p p e de Nacygszeben e l Ies p r e m i e r s l i v r e s en l a n g u e r o u m a i n e , Paris. 1965.

Iorga, Nicolae, L ' o r n a m e n t a t i o n d u v i e u x l i v r e r o u m a i n , Paris, extras din „Proces verbaux el memoires du Congres International dc Bibliolhecaires et des bibiio-philes", Paris, 1923.

Iorga, Nicolae, I s t o r i a b i s e r i c i i române, Bucureşti, 1928. Jako, Sigmond, E d i t a r e a cărţilor româneşti l a S i b i u în sec. a l X V I - l e a , Cluj, 1965. Jako, Sigmond, P h i l o b l o n t r a n s i l v a n . Bucureşti, 1987. Jobcrt, A., D e L u t h e r â M o b i l a , L a P o l o g n e dans l a c r i s e de l a chretienetâ. 1 5 1 7 - 1 6 4 8 ,

Paris, 1974. Jugureanu, L., l a c o b u s L u c i u s T r a n s i l v a n u s - t i p o g r a f , g r a v o r 1 5 3 0 - 1 5 9 7 . în „Studii

şi cercetări de bibliologie", anul XII, 1972. Koliada, G., B a l a b a n i c e s k i e d r u k a r n i , în „Grafica i kniga" Moscova, 1972. Labarre, Albert, H i s t o i r e d u l i v r e , Paris, 1970. Lam, Stanislas, L e beau l i v r e . Varşovia. Lam, Stanislas, L e l i v r e p o l o n a i s aux X V - X V l - e m e siecles, Varşovia, 1923. Longchamp, F.C., M a n t i e i d u b i b l i o p h i l e f r a n c a i s . Paris, 1887. Murtrie, Douglas, C.Mc, 77ie b o o k - The s t o r y o f P r i n t i n g a n d b o o k m a k i n g . Londra,

New-York, 1960. Medacovic, Dcjan, G r a f i c a s r p s k i h s t a m p a n i h K n i g a , Beograd, 1958. Molin, Virgil, D e z v o l t a r e a tehnică l a începuturile t i p a r u l u i , în „Almanahul graficei

române", Craiova, 1926. Molin, VirgiL77//»/v, f r o n t i s p i c i i , c o p e r t e , în „Almanahul graficei române", Craiova,

1926. Morărescu, I. D.; A n a g n o s t e , X y l o g r a p h e de P e t r u M o v i l a et V a s i l e L u p u în „Rou-

manie d'aujourd'hui", nr. 7, 1982. Morison, Stanley, The t y p o g r a p h i e book, Londra, 1963. Muther, Richard, G e r m a n B o o k I l u s t r a t i o n o f t h e g o t h i c p e r i o d a n d t h e e a r l y r e n a i s -

sance, Scarecrow Press, 1927. Nicolescu, Corina, E l e m e n t e o r i e n t a l e în vechea artă a Ţării Româneşti, extras din

„Studii şi materiale de istorie şi istorie a culturii" Targovişte, 1976. OIschki, S. Leo, Les l i v r e s en I t a l i e â I r a v e r s les siecles, Florenţa, 1914. Olschki, S. Leo, L i v r e s ăJigures de l ' e c o l e a l l e m a n d e . Florenţa, 1912. Oţetea, Andrei, Renaşterea şi R e f o r m a , Bucureşti, 1968. Oţetea, Andrei" W i t t e n b e r g et l a M o l d o v i e m „Renaissancc und Humanismus", Berlin,

1962. Panaitescu, P. Petre (Al. Grecu), Contribuţii l a începutul t i p o g r a f i e i s l a v e în Ţara

Românească în „Studii şi cercetări dc bibliologie", nr. 1, 1955, Bucureşti, 1955. Panaitescu, P Petre, L ' i n j l u e n c e de I ' o e u v r e de P i e r r e M o v i l a , a r c h e v e q u e de K i e v

dans les P r i n c i p a u t e s R o u m a i n s , Paris, 1926. Panaitescu, P. Petre, începuturile t i p o g r a f i e i în Ţara Românească, în „Contribuţii la

istoria culturii româneşti", Bucureşti, 1971. Panaitescu, P. Petre, R u s i a , P o l o n i a şi Renaşterea naţională a românilor, Bucureşti,

1934. Panaitescu, P. Petre, O c t o i h u l l u i M a c a r i e şi o r i g i n i l e t i p o g r a f i c e în Ţara Româneas­

că, Bucureşti, 1939, extras din revista „Biserica Ortodoxă Română", anul VII. nr. 9-10, 1939.

Panaitescu, P. Petre, P e t r u Movilă şi românii. Bucureşti, 1942, extras din B.O.R., amil IX, nr. 9-10, 1942.

59

Panaitescu, P. Petre, Renaşterea şi românii în „Anuarul Institutului de istorie şi ar­heologic Xcnopol", Iaşi, 1985.

Papacostca-Danielopolu C ; Demcny. L-^Ca/Ye şi t i p a r în s o c i e t a t e a românească sud-est europeană (sec. XVII-XIX), Bucureşti, 1985.

Pavel, Eugen, Meşteri t i p o g r a f i bălgrădeni între 1 5 6 7 - 1 7 0 2 , în „Apulum", XVII, 1979. Picot, Emil, C o u p d ' o e i l sur l l u s i o i r e de l a t y p o g r a p h i e dans Ies pays r o u m a i n s a u

X V I - e m e s i e c l e , extras din „Centenairc de l'ecole des langucs oricntales vivan-tes", Paris, 1895.

Pippidi, Andrei, Tradiţie politică bizantină în Ţările române în sec. a l X V I - X V U I - l e a , Bucureşti, 1983.

Popcscu-Vâlcea, Gheorghe, R a p p o r t s e n t r e Ia m i n i a l i i r e et l ' i m p r i m e r i e r o u m a i n e , Bucureşti, 1940.

Ruffini, Mano, Venezia e l a s t a m p a n e l l a P e n i n s o l e B a l c a n i c a , Torino, 1961. Sidorov, A.A., I s t o r i a prezentării g r a f i c e a cărţii r u s e . Bucureşti, 1956. Simonescu, Dan; Buluţă, G h c . ; _ P c i g i n i de i s t o r i a cărţii româneşti, Bucureşti, 1981. Petrescu, V; Simonescu, D.; Targovişte - v e c h i c e n t r u t i p o g r a f i c românesc, Targo­

vişte, 1972. Smântânescu, Dan, C a r t e a românească de învăţătură, în „Artă şi tehnică grafică", nr.

3, 1938. Smântânescu, Dan, O c a r t e de l e g i d i n t i m p u l l u i M a t e i B a s a r a b , în „Artă şi tehnică

grafică", nr. 8, 1931. Simion, Victor; Dobjanschi, Ana; A r t a în e p o c a l u i V a s i l e L u p u , Bucureşti, 1979. Steinberg S.H., F i v e h u n d r e d years of p r i n t i n g . Londra, 1959. Stoicescu, Nicolae, M a t e i B a s a r a b , Bucureşti, 1988. Strcmpel, Gabriel, S p r i j i n u l a c o r d a t de R u s i a t i p a r u l u i românesc în sec. a l X V I I - l e a

în „Studii şi cercetări de bibliologie", nr. 1, 1955. Strempel, Gabriel, Relaţiile romăno-ruse în l u m i n a t i p a r u l u i , Bucureşti, 1956. Thcodorescu, Răzvan, P o r t r e t e b r o d a t e şi interferenţe s t i l i s t i c e în M o l d o v a , în I l i n e -

r a r i i m e d i e v a l e , Bucureşti, 1979. Thcodorescu, Răzvan, între m e d i e v a l şi m o d e r n . Bucureşti, 1987. Tomescu, M h c e a ^ / s t o r i a cărţii româneşti, Bucureşti, 1968. Undolski, V.M., X r o n o l o g i c e s k i i u c a z a t e l s l a v e a n o - r u s k i h k n i g i , Moscova, 1871. Updike, Daniel Berkeley, P r i n t i n g types, t h e i r h i s t o r y , f o r m e s a n d t i s e , Cambridge,

Massachusseltes, 1962. Veress, Andrei, B i b l i o g r a f i a romăno-ungară. Bucureşti, 1931-1935. Zaposko, loan; Isaevic I.; C a t a l o g s t a r o d n e k i h v i d a n i h n a U c r a i n i , Liov, 1981. Zaposko, loan, M i s t e t k a s p a d s i n a I v a n a F e d o r o v a , Vistuscola, 1974. Zeriova, A.S., O r n a m e n t a k n i g a m o s c o v s k i p e c e a t i , X V I - X V I I vesco, Moscova, 1952. Zimmer, Szczepan, The B e g i n n i n g o f c y r i l l i c p r i n t i n g , New York, 1983.

Page 29: Arta Cartii_ana Andreescu

INDICE dc ilustraţii şi clemente decorative utilizate în t ipăr i tur i le româneş t i din sec. X V I - X V I I

Xilogravuri

1. Sf. Iosif, Theofrast şi loan şezând; în fundal o biserică. 1510, Targovişte, O c t o i h , Macarie

2. Isus binecuvântând 1546, Sibiu, E v a n g h e l i a r , Filip Moldoveanul

(semnat în monogramă în stînga jos M.Q.b.E.)

3. Intrarea în Ierusalim 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

4. Răstignirea 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

5. Punerea în mormînt 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

6. învierea 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

7. Necredinţa Tomei 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

8. Isus se arată Mariei-Magdalena („Noii me tangere") 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

9. Vindecarea slăbănogului 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

10. isus în templu între învăţătorii legii 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

11. Isus şi samariteanca 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

2, Vindecarea orbului 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

13. înălţarea 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

14. Pogorârea Sfântului Duh 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

Page 30: Arta Cartii_ana Andreescu

62

15. Naşterea Fecioarei 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c , Coresi

1.6. Psalmistul David 1637, Govora, P s a l t i r e slavonă

(datat 1628, semnal L.M: [tablă ucrainianăj)

17. Fiul risipitor hrănind porcii 1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare 1644, Dealul, E v a n g h e l i a învăţătoare

18. întoarcerea fiului risipitor 1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare

19. Adormirea Maicii Domnului (cu stema Ţării Româneşti) 1642. Câmpulung. învăţături

20. Adormirea Maicii Domnului 1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

21. Naşterea Maicii Domnului 1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

22. Sf. Paraschiva în chenar cu nouă scene. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

(semnat Ilia în dreapta jos)

23. Prosforn g leturghie 1646, Dealu, L i t u r g h i e r

24. Sf. loan Zlataust 1646, Dealu, L i t u r g h i e r

Frontispicii A. Frontispicii poarta cărţii

1. Frontispiciul arhitectonic cu un cap înaripat în arcada centrală şi emblema lui Lucas Hirshcr- cerbul săgelat în interiorul cadrului.

1581, Braşov, E v a n g h e l i a învăţătoare, Coresi

2. Frontispiciul arhitectonic cu elemente fitomorfe, zoomorfe şi antropomorfe: lupi la baza coloanei din stânga, delfini la baza coloanei din dreapta; delfin în partea superioară a coloanei din stânga, doi putti în partea superioară a coloa­nei din dreapta. Central, sub arcadă este figurat un cap de înger înaripat. Pe fronton sunt reprezentaţi în stînga arhanghelul Mihail, în dreapta arhanghelul Gavril.

1640, Govora, Pravilă 1646, Dealu, L i t u r g h i e r 1650, Targovişte, P o g r i b a n i a preoţilor 1651, Targovişte, M y s t r i o 1652, Targovişte, Tâmosanie

3. Frontispiciu filomorf cu clemente antropomorfe: lujeri dc viţă de vie descriu meandre din care apar 26 dc sfinţi, in partea superioară este reprezentat lisus

63

între Fecioara Măria şi Sf. loan. fiecare în cartuşe de spice; central, spre inte­rior, este figurat un cap înaripai.

1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

4. Frontispiciu arhitectonic cu personaje: coloanele sfârşesc în pârlea superioară, în stânga cu Sf. Mucenic Gheorghe, în dreapta cu Sf. loan cel Nou dc la Suceava. Pe fronton este un cartuş cu trei sfinţi.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

5. Frontispiciu cu clemente de arhitectură şi chesoane în care sunt figuraţi sfinţi: la bază, central, Sf. Vasile. Sf. Grigore şi Sf. loan, pe latura stângă, de jos în sus, evanghelistul Luca, Sf. loan cel Nou de la Suceava, Sf. Apostol Petru, pe latura dreaptă, de jos în sus, evanghelistul loan, Sf. Paraschiva, Sf. Apostol Pavel. Pc fronton, central, este reprezentat lisus încadrat de evangheliştii Matei (stânga) şi Marcu (dreapta).

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

6. Frontispiciu cu elemente de arhitectură şi sfinţi reprezentaţi în arcade şi meda­lioane. In partea inferioară, central, este un cartuş cu stema Moldovei, încadrat de doi îngeri. Pe latura stângă este reprezentat Sf. Athanasie al Alexandriei, pe cea dreaptă Sf. Chirii al Alexandriei. Pc fronton, în cartuşe sunt reprezentaţi sfinţii Vasile, Grigore şi loan (de la stânga la dreapta).

1644, Iaşi, Seapte t a i n e 1646, Iaşi, Pravilă

7. Foaie de titlu - frontispiciu arhitectonic: coloane cu semipalmete alungite, răsucite. în partea inferioară cap de înger înaripai şi lujeri cu fiori compozite, în partea superioară, Sf. Mucenic Gheorghe (stânga), Sf. loan cel Mare (dreapta), iar central, în cartuş oval, Sf. Vasile, Sf. Grigore şi Sf. loan.

1646, Iaşi, Pravilă

B. Frontispicii cu scene (xilogravuri)

1. Frontispiciu cu medalion reprezenlându-l pc Isus, C a r t e a românească de în­

văţătură, Iaşi, Ilia 1643

2. Intrarea în Ierusalim, i d e m

3. învierea, i d e m

4. Pogorârea Sf. Duh, i d e m

5. Sf. Dimitrie, i d e m

6. Arhanghelul Mihail, i d e m

1 . Sf. Nicolae, i d e m

8. Naşterea lui Isus, i d e m

9. Tăierea imprejur, i d e m

•0. Botezul Domnului, i d e m

Page 31: Arta Cartii_ana Andreescu

64

11. întâmpinarea Domnului, i d e m

12. Sf. Teodor Tiron, i d e m

13. Bunavestire, idem

14. Sf. Mucenic Gheorghe, i d e m

15. Sf. loan cel Nou de la Suceava, i d e m

16. Naşterea Fecioarei, i d e m

17. Sf. Petru şi Pavel, i d e m

18. Schimbarea la faţă, i d e m

19. Adormirea Maicii Domnului, i d e m

20. Tăierea capului Sf. loan, i d e m

C. Frontispicii cu stemă sau blazon

1. Frontispiciu realizat din antrelacuri: central, pe fundal alb, este reprezentat corbul pe suport de ramuri, cu aripile desfăcute, capul spre dreapta, încoronat, cu crucea în cioc, încadrat de soare şi lună.

1508, Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie 1510, Targovişte, O c t o i h , Macarie

2. Frontispiciu pătrat, realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale (prefigurând floarea de acant). Central, pe fundal alb, este reprezentat corbul mic, încoronat, cu capul spre dreapta.

1510, Targovişte, O c t o i h , Macarie 1512, Targovişte, E v a n g h e l i a r , Macarie 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici 1557, Braşov, A p o s t o l , Oprea şi Coresi 1562, Braşov, E v a n g h e l i a r , Coresi 1563, Braşov, A p o s t o l , Coresi 1575, Braşov, O c t o i h , Coresi 1577, Braşov, P s a l t i r e , Coresi 1578, Braşov, T r i o d , Coresi

3. Frontispiciu pătrat realizat din antrelacuri. Central, pe fond alb, este reprezen­tat corbul mare, cu aripile desfăcute, cu capul spre stînga, cu crucea mare în cioc, încadrat de doi pomi.

1512, Targovişte, E v a n g h e l i a r 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r 1557, Braşov, O c t o i h m i c . Oprea şi Coresi 1562, Braşov, E v a n g h e l i a r , Coresi 1575, Braşov, O c t o i h , Coresi

4. Frontispiciu pătrat realizat din antrelacuri dispuse în patru cercuri. Central, în cu­nună dc lauri este reprezentat corbul mic, cu aripi desfăcute, capul spre stînga, cruce în cioc, încadrai de soare şi lună. în exteriorul cadrului - bandă cu inscripţie.

65

Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c 1545, Targovişte, M o l i t v e n i c 1547, Targovişte, A p o s t o l , Dimitrie Liubavici

5. Frontispiciu identic din punct de vedere al structurii cu i. 3. în centru însă este reprezentată emblema Sibiului - coroana şi armele încrucişate.

1546, Sibiu, T e t r a e v a n g h e l , Filip Moldoveanul

6. Frontispiciu fitomorf realizat din vrejuri împletite strâns, surmontate de semipal­mete. Central este reprezentată stema Moldovei - bourul cu inscripţie marginală.

1547, Tîrgovişte, A p o s t o l , Dimitrie Liubavici.

7. Frontispiciu identic structural cu i. 3, dar cerbul nu este încoronat, iar fondul este negru şi desenul alb.

1550, Tîrgovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

8. Frontispiciu identic compoziţional cu i. 2. Cerbul este reprezentat însă cu gheara ridicată spre dreapta.

1567 Braşov, O c t o i h , Lorintz

9. Frontispiciu dreptunghiular, în care noduri din antrelacuri împletite armonios cu lujeri din care răsar inimi şi flori (lalele) încadrează stema familiei Bâthory - scutul cu colţi de lup, încoronat.

1582, Orăştie, P a l i a , Şerban şi Marian

D. Frontispicii pe motive geometrice şi vegetale

1. Frontispiciu dreptunghiular realizat din antrelacuri care se compun în cercuri; la punctele de intersecţie apar grupuri (două) de patru semipalmete.

1508, Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie (revine în 1510) 1546, Sibiu, E v a n g h e l i a r , Filip Moldoveanul 1574, Braşov, O c t o i h , Coresi

2. Frontispiciu cu contur oval; un romb central şi două unghiuri deschise spre exterior se suprapun peste două cercuri intersectate. Figurile geometrice sînt construite din antrelacuri. în exteriorul cadrului frontispiciului împletiturile sfârşesc cu două coroane simetrice, şi semipalmete în colţurile superioare.

1508, Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie (revine în 1510, 1550) 1557, Braşov, O c t o i h , Coresi 1579, Braşov, E v a n g h e l i a r , Coresi şi Mănăilă 1588, Braşov, L i t u r g h i e r , Şerban (cu motivele romb repetat de 3 ori 1579 şi de 4 ori 1588).

3. Frontispiciu dreptunghiular realizat din antrelacuri care se organizează în 3 cercuri, la intersecţia cărora apar patru grupuri de semipalmete dispuse pe linia mediană.

1512, Targovişte, E v a n g h e l i a r , Macarie.

4. Frontispiciu dreptunghiular realizat din antrelacuri care se organizează în patru cercuri întrepătrunse, dispuse median. în afara cadrului frontispiciului, în lujeri combinaţi cu antrelacuri, sunt plasate patru coroane princiare.

1546, Sibiu, T e t r a e v a n g h e l , Filip Moldoveanul 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

Page 32: Arta Cartii_ana Andreescu

66

5. Frontispiciu din antrelacuri organizate în trei cercuri intersectate, la punctele dc intersecţie apărând semipalmete. Central, pc un scut, sunt scrise iniţialele B.O. în chirilică (Bazidar). în exteriorul cadrului palmcte, semipalmete, ramură de brad.

1588, Braşov, L i t u r g h i e r s l a v o n , Şerban

E. Frontispicii cu clemente geometrice şi vegetale

1. Frontispiciu cu desen alb pe fond negru: lujeri subţiri sfârşind în două flori de acant sc împletesc cu antrelacuri care realizează zece noduri pe spaţiul fron­tispiciului, organizat în trei etaje.

Sec. XVI, Ţara Românească, L i t u r g h i e r

2. Frontispiciu realizat din cinci cercuri în al căror câmp interior, haşurat, sunt noduri realizate din lujeri. în exterior antrelacuri şi semipalmete dispuse simetric.

Sec. XVI, Ţara Românească, L i t u r g h i e r 1588, Braşov, L i t u r g h i e r , Şerban 1588, Braşov, L i t u r g h i e r

F. Frontispicii fitomorfe

1. Frontispiciu dreptunghiular construit simetric; două comuri ale abundenţei se desprind şi evoluează simetric faţă de un mănunchi de semipalmete plasat central. Din cornuri ies lujeri înfrunziţi (influenţă germană).

1581, Braşov, E v a n g h e l i a cu învăţătură, Coresi

2. Frontispiciu dreptunghiular: doi lujeri purtând semipalmete cărnoase pornesc simetric spre exteriorul frontispiciului, dintr-un mănunchi de crengi amplasat central.

1635, Câmpulung, M o l i t v e n i c , Timotei Alexandrovici Vorbitki 1637, Govora, P s a l t i r e 1638, Govora, P s a l t i r e 1640, Govora, Pravilă 1642, Câmpulung, învăţături 1646, Dealu, L i t u r g h i e r

3. Frontispiciu dreptunghiular vegetal, lujeri cu frunze cu terminaţii în flori com­pozite; central, în partea superioară, este reprezentat un potir.

1642 Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

4. Frontispiciu vegetal asimetric: din colţul din stânga jos porneşte un lujer cu ramificaţii, frunze bogate, palmcte şi semipalmete cu terminaţia în fruct de ro­die în secţiune (dreapta) şi floare de rodie (stînga). Central, în partea superio­ară - fruct de rodie în secţiune.

1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1644, Dealu, E v a n g h e l i i 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

5. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii; dintr-un trunchi central pornesc două

67

ramuri bogat înfrunzite cu terminaţiile în flori de rodie orientate spre exterior. 1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare 1644, Dealu, E v a n g h e l i a învăţătoare

6. Frontispiciu pc motivul pomului vieţii; din trunchiul central pornesc ramuri cu frunze graţioase terminate în floare de acant (stânga), floare de măceş (dreapta) şi două fructe de rodie lângă trunchi.

1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n 1648, Bălgrad, N o u l Testament

(cu două fructe de ananas în locul rodiilor)

7. Frontispiciu cu fructe şi flori: central un fruct de ananas, în cîmpul fron­tispiciului lujeri înfloriţi cu terminaţia în flori de lotus.

1643, Iaşi, C a r t e romanească de învăţătură

9. Frontispiciu fitomorf cu frunze şi trei fructe de ananas 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

10. Frontispiciu pe motivul vasului cu flori; decorul este dispus simetric (în oglindă) faţă de o mediană longitudinală: două vase din care pornesc lujeri purtând rozete (în partea inferioară) şi flori composite (în partea superioară). Deasupra frontispiciului este figurat un mascheron pe un scut.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

11. Frontispiciu pe motivul vasului cu flori din care pornesc lujeri cu semipalmete. Deasupra frontispiciului altă compoziţie cu mascheron pe scut (altul decîl cel menţionat Ia i. 10).

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă 1646, Dealu, L i t u r g h i e r 1648, Bălgrad, N o u l Testament

12. Frontispiciu pe motivul vasului cu flori; vasul, din care ies doi lujeri cu semipalmete este răsturnat. Deasupra cadrului frontispiciului un mascheron pe scut încadrat de doi putti.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1648, Bălgrad, N o u l Testament

13. Frontispiciu pe motivul vasului cu flori din care curg ramuri cu frunze pal-mate. In colţurile din partea superioară sînt reprezentate două conuri de brad.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

14. Frontispiciu fitomorf cu fructe: rodie central, doi ananaşi spre interior şi doi struguri spre exterior. în afara cadrului frontispiciului, central, un strugure.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1651, Targovişte, M y s t r i o

15. Frontispiciul dreptunghiular cu desenul înclinat spre dreapta. Lujerii descriu opturi cu palmere şi un ştiulete (dc porumb) în stânga. Central un înger înari­pat, cu veşmânt lung, stând semiînlins, spre dreapta.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

Page 33: Arta Cartii_ana Andreescu

68

1646, Iaşi, Pravilă (pănuşul este înlocuit de un spic)

16. Frontispiciu vegetal: dintr-un fruct de ananas dispus central pornesc lujeri în­frunziţi, a căror traiectorie este întreruptă de două comuri ale abundenţei dis­puse simetric faţă de punctul de plecare al lujerilor.

1643, Iaşi, C a r i e românească de învăţătură

17. Frontispiciu fitomorf pe motivul pomului vieţii; din trunchiul central pornesc ra­muri puternice care sfârşesc în două fructe de ananas aşezate simetric, spre lateral.

1648, Bălgrad, N o u l Testament

Viniete A. Viniete normale

1. Vinietă pe motive geometrice: patru ovale unite prin noduri de antrelacuri. 1510, Targovişte, O c t o i h , Macarie 1512, Targovişte, E v a n g h e l i a r , Macarie 1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici 1557, Braşov, A p o s t o l , Oprea şi Coresi 1562, Braşov, E v a n g h e l i a r 1567, Braşov, O c t o i h , Lorintz 1579, Braşov, E v a n g h e l i a r 1581, Braşov, E v a n g h e l i e cu învăţătură, Coresi

2. Vinietă fitomorfă; desenul vegetal, graţios, este alb pe fondul negru. Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c

3. Vinietă fitomorfă; desen vegetal alb, diferit de cel de la i. 2 evoluează, de ase­menea, pe fond negru. Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c

4. Vinietă fitomorfă: lujeri subţiri pornesc dintr-un nod de antrelacuri plasat central Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c

5. Vinietă fitomorfă; central, între lujeri, un cartuş mic cu literele B.O. chirilice. Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c

6. Vinietă fitomorfă; lujeri subţiri pornesc dintr-o tulpină centrală. Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c

7. Vinietă geometrică; romburi şi rozete cu patru petale, albe pe fond negru Sec. XVI, Ţara Românească, M o l i t v e n i c

8. Vinietă realizată din două benzi: o bandă de antrelacuri surmontată de o bandă de semipalmete între care sînt reprezentate două păsări afrontate încadrând o cruce.

1545, Targovişte, M o l i h ' e n i c * ' 1547, Targovişte, A p o s t o l , Dimitrie Liubavici . %

• • -9. Vinietă pe motive vegetale cu elemente antromorfe: patru capete de îngeri sînt

amplasate între semipalmate şi flori. Sec. XVI, Ţara Românească, L i t u r g h i e r s l a v o n

69

10. Vinietă fitomorfă: dintr-o coroană aşezată central pornesc lujeri terminaţi cu flori de bujor, două păsări afrontate încadrează coroana.

1574, Braşov, P s a l t i r e slavonă • 1578, Braşov, T r i o d , Coresi 1580, Ses-Sebeş, S b o r n i c

11. Vinietă dreptunghiulară: cîmpul este împărţit în spaţii dreptunghiulare sau pătrate de către o bandă neagră de patru mm. Unele spaţii au fond alb, altele negre. Spaţiile cu fond alb sînt străbătute de lujeri subţiri. Central, într-un cartuş oval este reprezentat corbul negru cu crucea în cioc, cu gheara dreaptă ridicată. Lat­eral - legături de frunze crescând unele din altele.

1578, Braşov, O c t o i h m i c 1579, Braşov, E v a n g h e l i a r , Coresi şi Mănăilă

(reluat ca frontispiciu)

12. Vinietă vegetală cu elemente zoomorfe şi zoomorfe. Central, un vas din care cresc lujeri cu cârcei şi o floare cu 5 petale. Pe fondul negru al vinietei evoluează de asemenea două păsări afrontale, cu aripile desfăcute şi un iepure în stânga şi un câine cu spinarea arcuită spre exterior în dreapta.

1578, Braşov, O c t o i h m i c

13. Vinietă vegetală; central acvila neagră, cu aripile desfăcute, stând pe coadă pe un suport de ramuri care se sfârşesc cu patru fructe de rodie. Frunzele sunt trilobate şi crestate (frunze de trandafir).

1578, Braşov, O c t o i h m i c

14. Vinietă cu fond negru, desen alb: doi lujeri descriu meandre creând un şir con­tinuu de romburi (opturi); în interiorul spaţiilor create sunt plasate flori de ga-rofiţă, curgerea romburilor este întreruptă de noduri din antrelacuri (două). în afara cadrului central, un mănunchi de ramuri, două flori de garoafă şi două semipalmete, (în colţurile superioare).

1579, Bălgrad, E v a n g h e l i a r , Lorintz 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

15. Vinietă dreptunghiulară cu fond de culoare închisă, realizată dintr-o bandă or­namentală asimetrică cu următoarele elemente de la stânga la dreapta: semipal­mete dispuse în X, lujer aşezat orizontal din care se desprind două flori de lalea, cerc, două palmete, floare de crin. Simetria se realizează faţă de o mediană orizontală. Data - 1578 - şi iniţialele T.G.R. sunt plasate între ornamente.

1578, Bălgrad, E v a n g h e l i a r , Lorintz

16. Vinietă cu fond negru, pe care lujerii albi, subţiri, evoluează în torsadă. 1579, Braşov, E v a n g h e l i a r , Coresi şi Mănăilă 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c 1588, Braşov, L i t u r g h i e r , Şerban Coresi

17. Vinietă fitomorfă cu scena naşterii Sf. loan, într-un cartuş pătrat încadrat de ramuri cu frunze de arţar şi flori de acant. Monograma BOJ. UCI a tipogra­fului Bojidar Vucovici apare pe un spaţiu alb, în dreapta cartuşului.

1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

8. Vinietă cu aceeaşi structură ca i. 17. în cartuş crucea bizantină şi însemnele mitropolitane, suliţa şi sceptrul.

1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

Page 34: Arta Cartii_ana Andreescu

70

19. Vinietă idem i. 17; în cartuş este reprezentat Sf. loan Gură de Aur. 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

20. Vinietă idem i. 17; în cartuş este reprezentată scena necredinţa Tomei. 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

21. Vinietă idem i. 17; în cartuş este reprezentată Sf. Paraschiva. 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

2 2 . Vinietă cu ornament fitomorf: semipalemte şi flori de garoafă albe pe fond negru. 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

23. Vinietă structural identică cu i. 17; în cartuş este reprezentat Sf. Nicolae. în stânga vinietă i. 12, în dreapta vinietă i. 10.

1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c

24. Vinietă pe motive geometrice: patru romburi dispuse longitudinal, cu laturile realizate din zale sînt unite de noduri din antrelacuri.

1582, Plumbuita, E v a n g h e l i a r

25. Vinietă din patru benzi fitomorfe care realizează un dreptunghi; în banda 1 apare un cap înaripat.

1641, Bălgrad, E v a n g h e l i e cu învăţătură

26. Vinietă fitomorfă: lujeri înfrunziţi pornind dintr-o rodie aşezată central, descriu meandre în opt.

1642, Govora, E v a n g h e l i a r 1644, Dealu, E v a n g h e l i a r

27. Vinietă fitomorfă: dintr-o torsadă centrală pornesc simetric două frunze lance-late care descriu volute largi; în exterior, sus, central, un cuib de frunze.

1642, Govora, E v a n g h e l i e învăţătoare 1644, Dealu, E v a n g h e l i e învăţătoare 1649, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r

28. Vinietă cu fondul negru şi desenul alb: o baghetă orizontală întreruptă de semicercuri care adăpostesc flori composite.

1642, Govora, E v a n g h e l i a r 1644, Dealu, E v a n g h e l i a r 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

2 9 . Vinietă cu desen alb pe fond negru: dintr-un cuib de frunze central pornesc patru lujeri subţiri cu palmete bogate. Central, în afara cadrului, un fruct de rodie.

1642, Govora, E v a n g h e l i a r 1644, Dealu, E v a n g h e l i a r

30. Vinietă fitomorfă: semipalmete pornesc simetric dintr-un corn central. 1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

31. Vinietă fitomorfă: lujeri pornesc dintr-o lumânare aşezată central şi sfârşesc în mici flori compozite şi două fructe de rodie.

1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

32. Vinietă cu desen alb pe negru: un maschehorn aşezat central încadrat de lei în­fometaţi.

1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

71

Vinietă fitomorfă: dintr-o scoică aşezată central pornesc semipalmete care de­scriu curbe graţioase.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

Vinietă fitomorfă cu cap înaripat central încadrat de floare de lalea (stânga) şi o floare compozită (dreapta).

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

. Viniete cu motiv arhitectonic (portic) susţinînd un cap înaripat. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

Vinietă fitomorfă: frunze lanceolate se răsucesc în jurul unei baghete; central, floare de măceş.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

. Vinietă fitomorfă: dintr-o garoafa centrală se desprind lujeri subţiri cu flori de lalea şi măceş, spic de grîu şi steluţe.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1652, Tîrgovişte, îndreptarea l e g i i

. Vinietă geometrică cu elemente vegetale. în romburi sînt plasate flori de măceş.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

. Vinietă fitomorfă: dintr-o rozetă centrală pornesc lujeri sfârşiţi în lalea şi ste­luţă.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

. Vinietă pc motivul vasului cu flori dispus central, din care ies lujeri cu flori de lalea, frunze de salcie şi steluţe.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

. Vinietă fitomorfă: frunze de salcie dispuse în unghiuri ascuţite; central, floare de măceş.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

. Vinietă fitomorfă: frunze groase se desprind dintr-o floare de lotus amplasată central.

1643, laşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

. Vinietă fitomorfă realizată din frunze de salcie aşezate oblic, intercalate cu flori de măceş.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

. Vinietă fitomorfă: flori dc măceş încadrează o garoafă centrală. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

. Vinietă fitomorfă cu două capete înaripate încadrând o floare de garofiţă. 1646, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1652, Tîrgovişte, îndreptarea l e g i i

Page 35: Arta Cartii_ana Andreescu

72

45. Vinietă fitomorfă: frunze de acant descriu volute; central, fructe de rodie. 1648, Bălgrad, N o u l Testament

46. Vinietă fitomorfă: dintr-un mănunchi central pornesc lujeri subţiri în conuri de brad.

1649, Câmpulung, îndreptarea l e g i i 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

B. Viniete c u i de l a m p e

1. Vinietă reprezentându-i pe evanghelişti cu simbolurile lor: evangheliştii Marcu, Luca, loan.

1546, Sibiu, T e t r a e v a n g h e l u l , Filip Moldoveanul

2. Vinietă reprezentând o cunună de spice. 1547, P s a l t i r e slavonă

3. Vinietă reprezentând un trunchi de copac cu rădăcină puternică susţinând o coroană princiară.

1547, P s a l t i r e slavonă

4. Vinietă reprezentând o cunună de lauri în interiorul căreia este prezentat corbul negru cu crucea în cioc, aripile desfăcute, gheara dreaptă ridicată.

1575, Braşov, O c t o i h s l a v o n 1577, Braşov, P s a l t i r e slavonă

5. Vinietă realizată din trei grupuri de antrelacuri unite cu o zală. 1579, Braşov, O c t o i h m i c 1581, Braşov, E v a n g h e l i a cu învăţătură, Coresi

6. Vinietă vegetală: doi lujeri legaţi central, descriu fiecare câte un S aşezat simetric în raport cu o mediană verticală.

1579, Braşov, O c t o i h m i c 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c 1641, Bălgrad, E v a n g h e l i a cu învăţătură 1648, Bălgrad, N o u l Testament

7. Vinietă vegetală: o ramură cu semipalmete sfârşind cu inflorescenţă compo­zită.

1638, Govora, P s a l t i r e

7. Bandă ornamentală descriind romburi fitomorfe cu elemente florale în interior. 1641, Bălgrad, E v a n g h e l i a r

8. Cap înaripat purtând mătănii şi cruce. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă 1652, Tîrgovişte, îndreptarea l e g i i

9. Cap înaripat pe suport baroc realizat din semipalmete şi ghirlande cu fructe. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

10. Cap înaripat pe suport de frunze crestate. 1643, Iaşi, C a r t e romanească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă 1652, Tîrgovişte, îndreptarea l e g i i

73

11. Mascheron încoronat din gura căruia ies conuri de abundenţă pe suport format din flori de lalea şi fructe.

1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1646, Iaşi, Pravilă

12. Vinietă realizată din antrelacuri şi volute vegetale. 1648, Bălgrad, N o u l Testament

13. Vinietă fitomorfă realizată din semipalmete. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură 1649, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r

C. Viniete marginale

1. Mic ornament reprezentînd o draperie. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

2. Cap înaripat într-o coroană de flori. 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

. Mic ornament reprezentând un scut. 1649, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r

Letrine A (A) — cu antrelacuri (1508, 1510, 1512), Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie

— cu lujeri împletiţi (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r ) — pe motivul vasului cu flori (1643, Iaşi, C a r t e românească de în­

văţătură) — motive ovimorfe - pelican cu aripi desfăcute şi ciocul în pene

(1648, Bălgrad, N o u l Testament)

B (B) — chirilic, construit din antrelacuri (1508, 1510, 1512, Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie)

— chirilic, cu lujeri înlănţuiţi pe traiectul literei (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici).

— cu motive avimorfe - pelican cu şarpe în cioc (1635, Câmpulung M o l i t v e n i c )

— cu motive fantastice - zgripţor (1646, Iaşi, Pravilă)

B (V) — chirilic, cu lujeri răsuciţi (1547, Targovişte, A p o s t o l , Dimitrie Liubavici)

— chirilic, cu motive zoomorfe - iepure (1635, Câmpulung, M o l i t ­v e n i c )

— chirilic, cu motive antropomorfe - 2 putti (1643, laşi, C a r t e românească de învăţătură)

T (G) — chirilic, cu motive zoomorfe - cerb (1635, Cîmpulung, M o l i t ­v e n i c )

— chirilic, cu motive fitomorfe (1643, Iaşi, C a r t e a românească de învăţătură)

este menţionat anul în caic apare pentru prima dată letrină respectivă.

Page 36: Arta Cartii_ana Andreescu

74

— chirilic, pe motive avimorfe: pelican cu aripi desfăcute (1635, Câmpulung, M o l i t v e n i c ) , pelican cu şarpe în cioc (1646, Dealu, L i t u r g h i e r )

— chirilic, pe motive antropomorfe - înger, soldat (1637, Govora, P s a l t i r e slavonă)

5. f[ (D) — chirilic, cu motive avimorfe: două păsări afrontate, cu cozile în­crucişate (1642, Govora, E v a n g h e l i a ) , două păsări cu capete spre exterior şi cozile încrucişate (1648 Bălgrad, N o u l Testament)

— chirilic, cu motive zoomorfe - vulpe cu coada ridicată (1642, Go­vora, E v a n g h e l i a )

— chirilic, cu motive fitomorfe - frunze şi flori (1643, laşi, C a r t e românească de învăţătură)

6. E (E) —chirilic: cu motive antropomorfe - înger cu tunică (1642, Govora, E v a n g h e l i e ) , cu motive zoomorfe - cerb cu coamele paralele cu trupul (1648, Bălgrad, N o u l Testament)

7. 3 (Z) —chirilic, construit din antrelacuri (1512, Targovişte, Macarie) — chirilic, cu motive fitomorfe şi antropomorfe: doi putti (1643 Iaşi,

C a r t e românească de învăţătură), mascheron şi şarpe (1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură), împletitură cu şerpi (1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură)

7. M (I) — chirilic (1508, Targovişte, Macarie) — latin, cu un sfeşnic (1547, Sibiu, Filip Moldoveanul) — chirilic, cu lujeri răsuciţi (1547, Targovişte, A p o s t o l , Dimitrie

Liubavici) — latin, construit din antrelacuri (1563, Braşov, A p o s t o l românesc,

Coresi) — chirilic, cu motive antropomorfe: cap înaripat (1637, Govora,

P s a l t i r e slavonă), înger soldat aşezat (1637, Govora), om în pi­cioare cu veşmânt lung (1637, Govora), doi putti (1646, Dealu, L i t u r g h i e r ) , înger în picioare (1651, Bălgrad, P s a l t i r e )

8. K (C) — cîmpul literei umplut cu lujeri subţiri şi rotaţi (1643, Iaşi) — cu motive zoomorfe: căprioară (1652, Targovişte, îndreptarea l e ­

g i i ) , bour (1651, Bălgrad, P s a l t i r e )

9. Jl (L) — chirilic, cu motive avimorfe - pelican cu ciocul în pene (1642, Govora, E v a n g h e l i a )

10. M (M) — latin, cu scenă de vînătoare (1642, Govora, învăţături) — latin, cu motive zoomorfe: lup (1644, Dealu, E v a n g h e l i a învăţătoare) — latin, cu motive antropomorfe: personaj uman cu flori pe creştet

(1644 Dealu, E v a n g h e l i a învăţătoare), înger soldat (1643, Iaşi); trei personaje - sfânt între doi îngeri (1648 Bălgrad, N o u l Testa­m e n t )

11. II (N) — chirilic, cu motive antropomorfe: sfânt cu veşmînt bogat şi toiag în mâna dreaptă (1637, Govora, P s a l t i r e ) , personaj uman cu cuşmă (1644, Dealu, E v a n g h e l i a ) , personaj uman - bătrân cu barbă lungă (1646, Dealu, L i t u i g h i e r ) , Isus binecuvântând (1643, Iaşi)

75

12 O (O) — latin, cu o coroană în interior (1508, 1510, 1512, Targovişte, L i ­t u r g h i e r , Macarie; reluat în 1652, Braşov, E v a n g h e l i a r s l a v o n , Coresi)

— chirilic, cu motive vegetale (1637, Govora, P s a l t i r e ) — latin, cu motive avimorfe - bufniţă (1637, Govora, P s a l t i r e ) — chirilic cu motive antropomorfe: îngeri cu tunică (1642, Govora,

E v a n g h e l i a ) , cap de înger (1646, Iaşi, Pravilă)

13. fi (P) — chirilic, construit din antrelacuri (1508, 1510, 1512, Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie)

— chirilic, cu lujeri înlănţuiţi (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici)

— chirilic, cu motive avimorfe - pelican cu ciocul în pene (1637, Govora, P s a l t i r e )

— chirilic, cu motive zoomorfe: berbec cu capul în jos (1646, Dealu, L i t u r g h i e r ) , cerb (1644, Dealu, E v a n g h e l i a , învăţături)

— chirilic, cu motive antropomorfe - diacon cădelniţând (1648, Băl­grad, N o u l Testament)

14. P (R) — chirilic, din antrelacuri (1508, 1510, 1512, Targovişte, Macarie; 1557)

— chirilic, cu lujeri împletiţi (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici)

— chirilic, pe motive zoomorfe - cal (1637, Govora, P s a l t i r e )

15. C (S) — chirilic, cu lujeri împletiţi (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici)

— chirilic, cu motive antropomorfe - înger soldat (1640, Govora, Ceaslov românesc)

— chirilic, cu motive avimorfe - pelican cu aripile desfăcute (1649, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r )

16. T (T) — latin, cu lujeri împletiţi (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

— latin, cu motive antropomorfe - 2 putti (1637, Govora, P s a l t i r e slavonă)

— latin, cu centaur (1642, Govora, E v a n g h e l i a )

17. H (CI)

"\(ÎN)

chirilic, cu motive fantastice - zgripţor (1651, Targovişte, M y s -t r i o ) chirilic, cu lujeri împletiţi pe traiectul literei (1550, Targovişte, T r i o d P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici) chirilic, cu motive zoomorfe - leu (1635, Câmpulung, M o l i t v e n i c )

chirilic, cu motive zoomorfe - cerb (1642, Govora, E v a n g h e l i a ) chirilic: cu motive fitomorfe (1643, Iaşi), cu coroană de spice (1643, Iaşi) A ( 1 6

/ J<^\— cu motive antropomorfe: doi îngeri (1648, Bălgrad, N o u l Testa-*C*jf?\ m e n i )

^^A^ţiirilic, cu motiv antropomorf - personaj bătrân cu barbă lungă . ^ V > 4 8 , Bălerad) ilgrad)

Page 37: Arta Cartii_ana Andreescu

Resume

Cet ouvrage presente la gravure medievale en Roumanie en re-lation avec 1'histoire du livre.

Le premier livre imprime sur ce territoire est un L i t u r g h i e r , re-alise en 1508 par le moine Macarie. Jusqu 'â 1525, la date con-sideree par les historiens du livre la fin de la periode des in-counables, en ce qui concerne les livres realises avec des carac-teres cyrilliques (slaves) on a imprime â Targovişte trois livres: le L i t u r g h i e r , en 1508, un O c t o i h , en 1510, u n E v a n g h e l i a r , en 1512.

Les pages de ces livres sont couvertes d'ornaments graves sur bois. L a premiere gravure representant une eglise est placee comme frontispice sur la premiere page de 1' O c t o i h .

Apres une pause qui a dure presque 40 ans, Dimitrie Liubavici a recommence â imprimer des livres â Targovişte, renouvellant l'ancien art de 1'imprimerie.

L a plus importante de ses oeuvres est le T r i o d P e n t i c o s t a r de 1550 ou Fon a les premieres douze gravures sur bois utilisant comme sujet l'histoire de Jesus-Christ.

Tous les moyens decoraţi fs crees pour la beaute et l'art du livre se developpent dans la deuxieme parte du XVI-ieme siecle: le cui de lampe { T e t r a e v a n g h e l , Sibiu, Fil ip Moldoveanul, 1546), le frontispice sur la feuille du titre ( E v a n g h e l i a învăţătoare, Braşov, Coresi, 1581) les armoiries ( P a l i a , Orăştie, Şerban, 1582). En meme temps les gravures aux sujets bibliques deviennent des plus diverses.

Vers le milieu du XVII-ieme siecle, l'art de l'imprimerie utili­sant la gravure sur bois atteint â sa perfection. Les gravcurs Theo­dor Tisevici, en Valachie, et Ilia Anagnoste, en Moldavie, donnent de mervcillcuses gravures qui font les delices des livres roumains de ces temps. Leurs omaments sont realises dans la maniere ba-roque.

Ensemble, les livres et les gravures emplacees entre leurs feuilles, sont les temoins de la haute spiritualite qui se manifestait dans les Pays Roumains sous la reigne de Matei Basarab et Vasile Lupu.

Page 38: Arta Cartii_ana Andreescu

Detaliu din întâmpinarea Domnului 1643, Iaşi, C a r i e românească de învăţătură, II

Epitome

This work is introducing the medieval wood-cut in România in connection with the history of the printed book in this country.

The first romanian printed book is a L i t u r g h i e r printed by Macarie in 1508. Til l 1525, the date considered by the researchers the end of the incunabula period for the slavic printings, three books were printed at Targovişte: the quoted L i t u r g h i e r , 1508, an O c t o i h , 1510 and an E v a n g h e l i a r , 1512. They are decorated with plenty of wood-cut ornaments. The first romanian wood-cut representing a church is placed on the first page of the O c t o i h as a frontispice.

After a rather long break of about 40 years, Dimitrie Liubavic at Targovişte, brought back to life the old art of printing. The most important of his works is a T r i o d P e n t i c o s t a r from 1550, in which the first 12 wood-cut concerning the biblical history of Jesus-Christ are placed.

AII kind of ornamental means began to appear on the printed pages, such as: the final vignette ( T e t r a e v a n g h e l Sibiu, Fi l ip M o l ­doveanul, 1546), the tittle-page ( E v a n g h e l i a învăţătoare, Braşov, Coresi, 1581), the arms ( P a l i a , Orăştie, Şerban, 1582), etc.

At the same time the wood-cuts with biblical subjects diversi-fied.

About the middle of the 17th century, the art of printing and wood-cut is at its maturity. The cngravors Theodor Tisevic in Valachia and Ilia Anagnoste in Moldavia gave wondeful wood-cuts, adding beauty to the romanian books. T.heir ornaments belong to the Baroc style.

Together, the printed books and the wood-cuts, reveal the meas-ure of the high spiritual life performing on the Romanian teritory during the reigns of Matei Basarab and Vasile Lupu. - ^ ^ v ^ v ^ I r ?

L V at > î m i

Page 39: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 40: Arta Cartii_ana Andreescu

Frontispiciu cu stemă 1508, Targovişte, L i t u r g h i e r , Macarie

Page 41: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 2. Sfinţii Iosif, Tcofrasl şi loan 1510, Targovişte, O c t o i h . Macarie

c- 4. Frontispiciu cu stemă 1512, Tîrgovişte, E v a n g h e l i a r , Macarie

Page 42: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 43: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 44: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 45: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 46: Arta Cartii_ana Andreescu

14. Isus arătându-i-se Mariei-Magdalena („Noii mc tangere") 1550, Targovişte, Triod P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

c 15. Vindecarea slăbănogului 1550, Targovişte, Triod P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

Page 47: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 16. Isus la 12 ani în templu 1550, Targovişte, Triod P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

c- 17. Isus şi samariteanca 1550, Targovişte, Triod P e n t i c o s t a r , Dimitrie Liubavici

Page 48: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 49: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 50: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 23. C u i de l a m p e , Evanghelistul Marcu 1546, T e t r a e v a n g h e l , Sibiu, Filip Moldoveanul

c- 24. C u i de l a m p e , Evanghelistul loan 1546, Sibiu, T e t r a e v a n g h e l , Filip Moldoveanul

Page 51: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 26. Frontispiciu 1574, Braşov, O c t o i h m i c

c. 28. Frontispiciu 1581, Braşov, E v a n g h e l i e învăţătoare, Coresi

Page 52: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 29. Vinietă finală 1570, Braşov, P s a l t i r e

c. 30. Cui de lampe 1581, Braşov, E v a n g h e l i e învăţătoare românească, Coresi

Foaie de titlu cu blazonul lui Lukas Hirscher 1581, Braşov, E v a n g h e l i e învăţătoare românească, Coresi

Page 53: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 33. Naşterea Sf. Fecioare 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c s l a v o n , Coresi

c. 35. Sf. Paraschiva 1580, Sas-Sebeş, S b o r n i c s l a v o n , Coresi

Page 54: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 37. Frontispiciu cu iniţialele lui Bojidar Vucovici 1588, Braşov, L i t u r g h i e r

c. 38. Stema familiei Bâthory 1582, Orăştie, P a l i a

c. 39. Vinietă cu iniţialele lui Theobaldus Gryphius, datată 1528 1579, Bălgrad, E v a n g h e l i a r s l a v o n , Lorintz

Page 55: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 43. Foaie de titlu 1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

Page 56: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 44. Foaie de titlu 1643, Câmpulung, învăţături

45. Adormirea Maicii Domnului (cu stemă) 1643, Câmpulung, învăţături

Page 57: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 47. Adormirea Maicii Domnului 1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

Page 58: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 48. Naşterea Sf. Fecioare 1643, Câmpulung, A n t h o l o g h i o n

Pagină de titlu 1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare

Page 59: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 50. Frontispiciu cu motive vegetale 1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare

c. 52. Frontispiciu cu motive vegetale 1642, Govora, E v a n g h e l i a învăţătoare

f J • * ^ »

V

&f*>AfÂA n A l j i i i ' t A i i fit

c. 53. Foaie de titlu 1650, Targovişte, P o g r i b a n i a preoţilor

Page 60: Arta Cartii_ana Andreescu

Stema lui Matei Basarab 1640, Govora, Pravilă

c. 55. Psalmistui David 1637, Govora, P s a l t i r e

Page 61: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 62: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 63: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 62. Vinietă 1649, Targovişte, Triod P e n t i c o s t a r

c 63. Foaie de titlu 1649, Targovişte, Triod P e n t i c o s t a r

Page 64: Arta Cartii_ana Andreescu

c. 65. Taina botezului (semnat cu iniţiale şi datat, central jos) 1651, Targovişte, M y s t i r i o

Page 65: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 66: Arta Cartii_ana Andreescu

I

. 68. Sf. împăraţi Constantin şi Elena 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

Sinodul de la Ţari grad 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

Page 67: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 68: Arta Cartii_ana Andreescu
Page 69: Arta Cartii_ana Andreescu

• • r

Litera A (A) - 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

Litera A (A) - 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

Litera A (A) - 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

Litera E (B) - 1637, Govora, P s a l t i r e

Litera B (B) - 1646, Iaşi, P r a v i l a l u i Vasile L u p u

Litera B (V) - 1646, Dealu, L i t u r g h i e r

c. 115. Letrine

Litera T (G) - 1635, Câmpulung, M o l i t v e n i c

Litera A (D) - 1642, Govora, E v a n g h e l i e învăţătoare

Litera T (G) - 1635, Câmpulung, M o l i t v e n i c

Litera (D) - 1643, Iaşi, Car/e românească de învăţătură

Litera E (E) - 1642, Govora, Litera E (E) - 1643, Iaşi, E v a n g h e l i e învăţătoare C a r t e românească de învăţătură

c. 116. Letrine

Page 70: Arta Cartii_ana Andreescu

Litera 3 (Z) - 1643, Iaşi, Litera 3 (Z) - 1643, Iaşi, Litera M (M) - 1642, Govora, Litera M (M) - 1646, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură C a r t e românească de învăţătură E v a n g h e l i e învăţătoare Pravilă

Litera K (K) - 1654, Bălgrad, Litera JI (L) - 1648, Bălgrad, Litera II (P) - 1648, Bălgrad, Litera n (P) - 1649, Targovişte, P s a l t i r e N o u l Testament N o u l Testament Triod P e n t i c o s t a r

c. 117. Letrine c. 118. Letrine

Page 71: Arta Cartii_ana Andreescu

Litera P (R) - 1637, Govora, Litera C (S) - 1637, Govora, P s a l t i r e P s a l t i r e

Litera T (T) - 1635, Câmpulung, M o l i t v e n i c

i

Litera X (H) - 1646, Iaşi, P r a v i l a

Litera X (H) - 1637, Govora, P s a l t i r e

Litera H (CI) - 1635, Câmpulung M o l i t v e n i c

c. 119. Letrine

: i i , tt«f

Litera H (CI) - 1643, Iaşi, C a r t e românească de învăţătură

Litera III (Ş) - 1652, Targovişte, îndreptarea l e g i i

®lmm BEL; Litera b (ÎN) - 1651, Bălgrad, P s a l t i r e

c. 120. Letrine