Post on 29-Aug-2019
1
ȘCOALA ,,MIHAI EMINESCU”
MEDIAŞ
FFLLOORRII PPEE RRAAMMUURRII
REVISTA CONCURSULUI INTERJUDEŢEAN DE CREAŢIE LITERARĂ „RAMURI”
EDIŢIA a XII-a
Iunie 2018
MEDIAŞ
2
Clasele III-IV
PREMIUL I
Centenarul Marii Uniri
Pop Ștefan Ovidiu
Clasa a IV_a B
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Mediaș
Prof. înv. primar Stroia Camelia
Anul acesta s-au împlinit
100 de ani de când ne-am unit
Transilvania, Moldova, Țara Românească
România să trăiască !
Mulți domnitori au apărat
Țara noastră de neuitat.
Tot poporul a așteptat
Cu nerăbdare, un tratat !
Copiii joacă hora mare,
Lumea e în sărbătoare,
Eu râd cu colegii mei
Ne bucurăm alături de ei.
Țara mea eu mi-o iubesc
Sănătate vă doresc !
De centenarul Marii Uniri
Să aveți multe amintiri !
Clasele III –IV
Mențíune
Învățătoarea eroină
În tabăra de evacuare, din spatele frontului românesc, se auzeau multe strigăte și
plânsete. Doctorii încercau de zor să vindece bolnavii, dar toată lumea știa că nu vor
supraviețui decât cei norocoși. Toată lumea încerca să-și găsească familia. Căutau chiar și în
zona special amenajată pentru bolnavii de tifos. Acolo, însă, era mai liniște. Se auzeau doar
scâncetele bolnavilor.
Tot acolo se afla și o învățătoare din satul în care s-a stabilit tabăra. Ea se îngrijea de
bolnavii de tifos. Le citea, le aducea scrisori și le schimba compresele și pansamentele. La
început, asistentele și doctorii de front o întrebau mereu de ce stă acolo și o trimiteau în sat
pentru a nu se îmbolnăvi. Ea le răspundea că doar așa poate să mulțumească eroilor care au
3
luptat pentru apărarea țării. Cu timpul s-au obișnuit cu prezența ei și au lăsat-o în pace în zona
bolnavilor de tifos. Și s-a îngrijit învățătoarea până când aproape toate paturile bolnavilor s-au
golit. Când linia frontului s-a mutat, s-a mutat și învățătoarea. Atunci a început a lucra mai
mult: îngrijea și soldați răniți în bătălie. Le bandaja rănile, le veghea recuperarea și noaptea se
ruga pentru sănătatea lor. După un timp au venit și țărani luați ca voluntari în război. Printre
ei erau și copii încă nu trecuți de maturitate. Se împărțea toată ziua printre răniți și le oferea
mângâiere și încurajare.
Într-o zi a început să se simtă mai rău, dar nu a spus nimănui deoarece îi era teamă că
medicii n-o mai lasă să aibă grijă de bolnavi. După o vreme au ajuns știri despre încetarea
războiului și despre făptuirea unirii.
Într-o zi călduroasă și senină de martie, când rândunelele abia veniseră în țară și pe
câmpuri începuse a apărea câte un strop de iarbă verde învățătoarea, deși tot mai bolnavă,
îngrijea bolnavi. În salon era linişte. Se auzeau doar râsetele bolnavilor care scăpaseră de
război. Deodată, un doctor, cu o voce groasă, plină de veselie, anunță că dușmanii fuseseră
învinși și că se pregătea o mare petrecere în cinstea unirii. Chiar atunci, învățătoarea se
prăbuși la pământ. Îndurerați, toți cei îngrijiţi de ea au vrut să o ajute, dar era prea bolnavă.
După o noapte grea, aceasta și-a dat sufletul cu un zâmbet pe faţă și cu mulțumirea că
se înfăptuiește unirea tuturor românilor.
Teleșpan Claudia, clasa a III –a A
Şcoala Gimnazială Nr. 18, Sibiu
Coordonator, prof. înv. primar Dragomir Luminiţa
PREMIUL AL II-LEA , CLASELE 5-6
Liana Coțofan – clasa a V-a B
Școala Gimnazială Regina Maria Sibiu
Prof. coordonator: Camelia Silea
România
Limba noastră e-ndrăgită
De la strămoși provenită.
Este dulce și duioasă
Și mai este și frumoasă.
Avem munți, avem câmpii,
Avem râuri mii și mii
Câmpia noastră românească
Este verde și frumoasă,
Are grâne aurii,
Pentru pâinea de zi cu zi.
Ia noastră românească,
Cu cătrință și năframă,
Bunicii ne-au învățat
S-o păstrăm cu drag în sat.
Case vechi, de lut și paie,
Cu odăi mici, primitoare,
În pridvor șezând bunicii
Așteptându-i pe cei mici.
4
Dulce Românie
Vioara cântă, vântul bate,
Avem straie colorate.
Bunicii ne-au învățat
Să le purtăm cu drag în sat.
Câmpia noastră românească
Este verde și frumoasă,
Sunt român adevărat,
De mic am fost educat.
Cu versuri de Eminescu
Și Vasile Alecsandri
Țara noastră românească
Are cu ce se mândri.
PREMIUL AL II
Clasele III-IV
Iubirea de patrie
Îmi amintesc cu drag de străbunica mea, adică bunica mamei mele. O
chema Silvia, iar eu îi ziceam ,,mama Silvie”. Era cea mai bătrână din familia
noastră, era bună şi blândă, şi îi plăcea să îmi povestească întâmplări de demult.
Ea acum nu mai este, a plecat să se odihnească în cimitirul satului, lângă
străbunicul Nicolae.
Mergeam cu părinţii în vizită la ea şi ţin minte că mă uitam curios la
fotografiile înrămate de pe pereţi: mama Silvie cu străbunicul Nicolae, tineri şi
frumoşi, îmbrăcaţi în costume populare, bunicul si bunica miri, mama şi tata cu
5
noi, copiii, în faţa porţii. Îmi plăceau fotografiile fiindcă erau ca o istorie a
familiei.
Între ele era una veche, cu o imagine puţin ştearsă, ce înfăţişa un bărbat
tânăr în haine ostăşeşti. Era altfel decât celelalte. Am întrebat-o odată pe mama
Silvie cine este bărbatul din fotografie. Ea a luat de pe perete fotografia şi s-a
aşezat lângă mine pe o canapea. A privit indelung chipul din poză şi mi-a spus
că e tatăl ei când a plecat în război. Vocea îi tremura şi am întrebat-o:
- Şi ce s-a întâmplat cu el, mamă Silvie?
- A căzut pe front . . . Războiul a fost greu şi mulţi bărbaţi au murit . . .
Ochii străbunicii priveau departe.
- În care război a fost tatăl tău, mamă Silvie?
- În Primul Război Mondial. Eu aveam doi ani şi nu-l ţin minte decât după
poza asta. Să ştii, dragă, că s-a dus să lupte pentru ţară şi pentru unire. Cei
mai mulţi din sat nu s-au mai întors . . .
- Dar de ce au plecat, străbunico?
- Au plecat pentru că erau români şi aveau în suflet şi în gând dorinţa ca
românii să se uneasca şi să fie într-o singură ţară. Le era dragă ţara, graiul
nostru românesc şi toate obiceiurile noastre vechi.
- Asta înseamnă că stră-străbunicul meu este un erou?
Străbunica a zâmbit, m-a mângâiat pe frunte şi mi-a spus că toţi cei care au
luptat pentru ţară sunt eroi.
- Străbunico, dar numai cei ce luptă sunt eroi? Acum mai sunt eroi?
Ea a stat puţin pe gânduri.
- Eroi sunt toţi cei care ţin la ţara lor şi fac ceva bine pentru ea.
- Şi dumneata, străbunico?
- Eu am muncit o viaţă şi mi-am crescut copiii şi nepoţii. Adică am făcut ce
trebuie.
Discuţia cu mama Silvie mi-a rămas în minte fiindcă din ea am învăţat ceva
6
important: fiecare om trebuie să îşi iubească ţara aşa cum îşi iubeşte mama. Şi
am învăţat că iubirea de ţară înseamnă fapte şi mai puţin vorbe. Am înţeles că
istoria nu este o poveste, ci este despre oamenii de demult care au muncit, au
crezut în Dumnezeu şi s-au luptat când a fost nevoie. Sunt mândru că un strămoş
de-al meu a fost erou.
Privesc fotografia veche şi ştiu că şi eu voi fi şi voi face ce trebuie: voi
învăţa, voi fi cuminte, cinstit, corect şi bun cu toată lumea. Iubesc limba română
şi tot ce e frumos în ţară.
România este mama noastră şi noi suntem fiii ei!
Elev: Dragotă Bogdan Cristian
Clasa a IV-a B
Şcoala Gimnazială Hermann Oberth Mediaş
Îndrumător:profesor pentru învăţământul primar Orban Nicoleta
Clasele V –VI
Premiul I
Iubirea de țară
Tița Natalia, clasa a V-a A
Școala Gimnazială Nr.7, Mediaș
Coordonator, prof. Viorica
Dimitriu
De cutreieri lumea-ntreagă
Vei găsi o țară care îmi e dragă,
Cu flori, copaci și nori
Și o mulțime de culori.
Oamenii sunt primitori
Și te așteaptă-n prag cu flori.
Pacea în aer se găsește
Și toată lumea o îndrăgește.
7
Vreau să stau în țara mea
Oricât de mare ar fi lumea.
România, îți mulțumesc
Și vreau să-ți spun că te iubesc!
Clasele VII – VIII
Premiul III
Lecția de istorie
Ivan Iulia, clasa a VIII-a A
Școala Gimnazială Nr. 7 Mediaș
Coordonator, prof. Viorica Dimitriu
Citesc trecutul în pagini vechi,
Prezentul e un vast labirint.
Mă cheamă departe locul străvechi
Și- o veste cu sclipiri de-argint.
Punând credința celor mulți
Cu tot amarul sub șerpar,
Mulți au trecut peste munți
Să fie prezenți la hotar.
Obosiți, dar cu zâmbetul pe buze,
Sub cerul senin de cleștar
Aprobă cu aclamații entuziaste Unirea
Transilvaniei cu România.
Unirea o lecție de istorie a devenit
Pentru tânăra generație.
Cu fiorul libertății în inimi,de mult timp au pierit
Cei care Unirea au înfăptuit.
8
Clasele VII -VIII
Premiul I
Mă doare că-mi eşti frate
De tricolor şi neam
Mă doare că mai curge
Pur sânge de roman.
Ridica-te, Ştefane,
Cu braţul tău cel sfânt
Uneşte iar Moldova
Cu-al patriei pământ!
Ce dacă-avem palate
Şi săli prezidenţiale
În care curg citate,
Ca morţii în spitale
Când trup din trupul ţării
E azi înstrăinat
Strămoşii ne acuză
Iar clopotele bat!
C-aşa e tot românul,
Prea bun şi răbdător...
Dar vai şi-amar de-acela
Ce vrea ca un popor
Să aibă: două imnuri,
Doi preşedinţi de stat
Când ţara noastră-i una!
De Dumnezeu lăsat!
Unire, fraţi români!
Aşa e scris în carte:
O Românie-avem
Pe viaţă şi pe moarte
!
Francisca Ienei, Clasa a VIII-a
Școala Mihai Eminescu , Mediaș
Clasele VII – VIII
Premiul II
O SUTĂ
Numeleelevului: Șerban Elena
Clasa a VIII-a A
ȘcoalaGimnazialăN.r 4 Mediaș
Profesorcoordonator: Vasiu Daniela-Grațiana
O sută de ani am pe umerii mei,
Istoria nu poți s-o schimbi și de vrei.
O sută de pagini dintr-o carte-aurită
Ne spun ce a fost și ce e România
unită.
9
Am braţele grele, cât de mult am
muncit,
Dar ochii mi-s sinceri, nicicând n-am
mințit.
Am părul cărunt, de vânturi bătut,
Picioare desculţe, ce des am căzut.
Am dealuri şi munți înapoi şi înainte,
Am râuri ce leagănă parcă un prunc
cuminte.
Câmpia cea dulce în față se-aşterne,
O dungă albastră amintiri parcă
cerne.
Departe, în zare, se vede drapelul,
E falnic şi brav şi ne apără țelul.
Am maci într-o mână, în alta am
spice,
Deasupra e cerul, României-s fiice.
Am copii şi nepoți, am părinți și
bunici,
Frați și surori – muşuroi de furnici.
Cu tot ce mi-e dat voi privi înainte,
Ce simt, ce trăiesc, nu încape-n
cuvinte.
Clasele III- IV
Premiul III
Patrie, eşti bucuria mea!
România e ţara mea
Pe veci o voi stima
Pe ea să o clădesc
Şi cu ea să mă mândresc!
E bogată în culori
Munţi, râuri şi comori,
Ape line, cristaline,
Şi cu holdele pline.
Albinuţe hărnicuţe
Zumzăie fără-ncetare
Iar pe dealuri neîncetat
Vin maşini la recoltat!
SZABO ANNAMARIA,
Clasa a IV-a B
Şcoala Gimnazială „Cireşarii” Mediaş
Prof. coordonator RUXANDARI MIHAELA
10
Clasele 5-6
Premiul III România, te iubesc!
Sărășan Ioana, clasa a V-a A
Școala Gimnazială Nr. 7, Mediaș
Coordonator, prof. Viorica Dimitriu
Port în suflet dor de țară-
Țara pe care o iubesc,
Altă țară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!
România se numește,
Ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste
Care de rele ne ocrotește.
Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Și niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult eu o iubesc.
PREMIUL SPECIAL
România Mare
Colocoșel Rareș, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Nr. 7 Mediaș
Coordonator, prof. Viorica Dimitriu
Într-o zi senină de iarnă-nșelătoare,
O mulțime de oameni pe o câmpie
mare
S-au adunat și sărbătoresc sub
tricolor,
Al României Mari, ce devine un
popor.
Hore se-ncing pe pământul libertății,
Neamurile țării acum se reunesc
În dansuri, cu vâltoare, acum se
învârtesc,
Moldovenii, muntenii și apoi
ardelenii.
Neamu-i diferit, dar în suflet, numai
unul
Cel mai pur suflet, desigur, e
românul
11
Ce fără nicio frică, strigă în gura
mare:
,, Trăiască, pe veci, România Mare!''
IUBIREA DE ȚARĂ
Numele elevului: Pângăleanu Cătălin
Clasa a VII-a A
Școala Gimnazială N.r 4 Mediaș
Profesor coordonator: Vasiu Daniela-Grațiana
Motto:
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales,
iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.
Mihai Eminescu
Întotdeauna, omul, mai presus de orice, și-a iubit țara. Fără iubirea de țară,
fără dragostea pe care noi, românii, am purtat-o câmpiilor întinse și însorite,
dealurilor înverzite și munților ale căror piscuri domină măreț văzduhul, fără
strămoșii noștri, fără sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca noi, nepoții și
strănepoții lor, să trăim în pace, astăzi nu ne-am mai bucurat de țara noastră
frumoasă, România.
Ce minunat ar fi dacă toți românii ar avea cultivat sentimentul de
patriotism, dacă nu și-ar uita identitatea, dacă ar putea spune cu mândrie că sunt
români indiferent unde ar locui sau unde s-ar afla !
Românii, chiar dacă se află departe, pe meleaguri străine, iar întoarcerea
acasă este uneori doar un vis, nu pot să uite că s-au născut în această țară, că au
copilărit aici, în aceste locuri frumoase și binecuvântate de Dumnezeu, că sunt
urmașii domnitorilor celor trei țărișoare de altădată, care și-au dat viața, pentru
că au crezut în unire, în fapte nobile, într-un ideal.
Dragostea pe care o purtăm patriei este asemănătoare cu dragostea pe care
le-o purtăm părinților. Ne putem întoarce la ea de fiecare dată, iar ea ne va primi
cu brațele deschise. Ar trebui să-i fim recunoscători țării noastre. Toate lucrurile
bune care ni s-au întâmplat, toate bucuriile prin care am trecut, toate s-au
petrecut aici, între hotarele ei, în brațele ei ocrotitoare, alături de ea. Trebuie să îi
mulțumim țării noastre pentru toate șansele pe care ni le-a oferit. Anii minunați
de școală i-am urmat aici, în România. Persoanele pe care le-am luat drept
12
model, părinți, bunici, profesori, oameni de cultură sau excelenți sportivi, s-au
născut și au trăit în această patrie. Dacă vrem considerație și respect față de
România și implicit față de români, ar fi recomandat ca noi să fim primii care
dăm dovadă de acestea.
Nimeni nu ar trebui să fie rușinat de țara în care s-a născut. România este
o țară frumoasă, cu oameni minunați, remarcabili. Cei care au o altă părere
despre țara noastră, străini sau români, ar putea să plece într-o excursie prin țară
în câmpiile parcă fără de sfârșit din sud, în lanurile de porumb, de grâu, în
podgoriile din podișurile din Transilvania, în munții înalți, stâncoși, impunători,
care îți taie respirația, la monumentele și bisericile ridicate eroilor, în mănăstirile
din Moldova, unde oamenii sunt mândri de țara lor, în orașele mari, în care
tradiționalul se îmbină cu tehnologia. România este o țară minunată, din
numeroase puncte de vedere, iar oricine ar trebui să știe acest lucru.
Români de pretutindeni, fiți mândri de țara în care trăiți sau ați trăit! Nu
mai există altă țară ca România, o țară la fel de frumoasă și cu o istorie atât de
bogată. Oriunde vă veți duce, nu vă veți simți ca aici, în țara natală. Fiți bucuroși
că puteți numi România țară voastră și nu uitați să o iubiți și să o cinstiți mereu !
La Mulți Ani România, în anul centenarului!
PATRIA NOASTRĂ, ROMÂNIA
Numele elevului: Anchidin Alexandru-Ioan
Clasa a VII-a A
Școala Gimnazială N.r 4 Mediaș
Profesor coordonator: Vasiu Daniela-Grațiana
În anul acesta românii sărbătoresc o sută de ani de la Marea Unire din
1918, imediat după Marele Război. România a luptat vitejește împotriva
Germaniei și Austriei pentru a elibera mult dorita Transilvanie.
România a suferit și a vărsat mult sânge pentru a ajunge mare cum este în
ziua de astăzi. Mulți soldați au pierit in nenumăratele războaie împotriva
13
otomanilor, germanilor, rușilor și ale altor popoare care au încercat să ne
stăpânească. România a făcut față tuturor agresorilor, armatelor și liderilor
politici care au încercat să destabilizeze țara. Timp de sute de ani mica noastă
armată a luptat vitejește, cu aliați sau nu, fără să fie înfrântă definitiv niciodată.
Ceea ce mă impresionează este că România s-a ridicat din nou, de fiecare dată
când a fost doborâtă, mai puternică și mai dornică să lupte în continuare pentru
independența supremă, pe care am avut-o, din păcate, doar începând cu anul
1918.
Sunt recunoscător strămoșilor noștri, pentru că ne-au oferit libertate, atât
individuală cât și ca popor, sacrificându-se eroic pentru cauza lor. Dorința lor
nestăvilită de a înfăptui o țară prosperă și unită a fascinat generații și generații să
urmeze aceeași cale, să respecte aceleași principii și, mai presus de toate, să fie
disciplinați și motivați.
Istoria și viața ne-au demonstrat că intențiile bune au fost mereu îndeplinite,
într-un fel sau altul. Ambiția liderilor responsabili ai României a fost tot timpul
răsplătită mai devreme sau mai târziu.
De aceea, toți cetățenii acestei țări ar trebui să iubească și să aibă respect
pentru cei care au trăit în condiții grele, pândiți în fiecare zi de moarte și
distrugere, și să mulțumim că trăim în vremuri atât de bune și prospere, căci în
toată istoria lumii nu au fost timpuri mai bogate și pașnice ca acestea în care
trăim acum.
De asemenea, noi, românii, ar trebui să învățăm cum să ne respectăm unii pe
alții și să lucrăm împreună pentru un viitor și mai prosper și mai strălucitor.
Este clar că potențial va exista tot timpul în România, noi doar trebuie să îl
descoperim și să-l valorificăm…
Un alt motiv pentru care îmi iubesc țara este pentru că existe importante
centre culturale și orașe vechi, istorice, cu o arhitectură extraordinară, care îți
aduc aminte de perioada interbelică, o perioadă glorioasă a României în care
economia și cultura au fost înfloritoare. Astăzi, centrele turistice ale României
sunt numeroase și încântătoare în același timp. Unele orașe mari și-au dezvoltat
mijloace de transport foarte bune, astfel investitorii și mulți oameni venind cu
speranțe mari. Încetul cu încetul, România își dezvoltă infrastructura și centrele
urbane, dar și cele rurale, deschizând o poartă celor care vor un viitor in
România, investitorilor și antreprenorilor, liberi să dezvolte economia
exponențial, plasând România într-o poziție importantă pe plan european și, mai
ales, în Uniunea Europeană.
În 2019, România va obține președinția Uniunii, astfel având șansa să arătam
Europei ca suntem o țară puternică și responsabilă. Personal cred în puterile
românilor și în dorințele lor, și cred ca România se îndreaptă spre o nouă eră,
mai exact una a bogăției și a prosperității.
Un alt motiv pentru care respect această țară este faptul că pe teritoriul
acesteia se găsesc unele dintre cele mai frumoase peisaje și formațiuni naturale
din Europa. România este cunoscută de mai mult timp pentru minunile naturale
14
pe care le găzduiește: sute de mii de hectare de pădure neatinsă sau exploatată de
om, ghețari fantastici sau o multitudine de munți înalți și impunători, adăpostind
multe specii de animale și plante care au fascinat timp de zeci de ani cercetătorii
și turiștii care le-au văzut.
De asemenea, România deține importante rezerve de petrol, fier și alte
minerale din adâncuri. După multe decenii de exploatare, rezervele nu s-au
epuizat, deci România poate să profite de aceste rezerve în continuare. Păstrând
pătura de vegetație peste România, practic vom asigura nepoluarea excesivă în
urma creșterii economiei. Dacă România ar deveni mai eficientă și mai atentă la
natură, țara noastră ar prospera în scurt timp.
În concluzie, eu îmi iubesc țara nu doar pentru istoria ei fascinantă, dar și
pentru că știu că se poate dezvolta în armonie și pace, practic lăsându-și trecutul
dominat de războaie în urmă, pășind cu speranțe mari într-o nouă eră, una fără
războaie și suferință.
PATRIA
Numele elevului: RAD-SÎRBU IULIA
Clasa a VII-a A
Școala Gimnazială N.r 4 Mediaș
Profesor coordonator: Vasiu Daniela-Grațiana
Țara - Patrie! Acestea sunt două cuvinte prin care eu îmi numesc
locul în care m-am născut, adică România.
Toate țările sunt frumoase, au locuri minunate care atrag turiști, tradiții
și obiceiuri deosebite, dar pentru mine cea mai frumoasă dintre toate țările e
țara mea. De câte ori mă uit pe harta României, mi se pare că seamănă cu un
stejar a cărui rădăcină își trage seva prețioasă din apele albastre și liniștite ale
mării. Frunzele stejarului bătrân sunt orașele noi și satele învechite în care trăim
noi, cei care trăim pe aceste meleaguri.
E frumoasă țara mea ! Munții Carpați par o coroană măreață așezată pe
fruntea înțeleaptă a acestui pământ străbun, câmpiile întinse și roditoare
15
unduiesc lanurile aurii și bogate în care macii roșii și jucăuși zâmbesc albastrului
senin al cerului, iar apele sunt panglici șerpuitoare care duc de veacuri cântecul
doinei care alunecă domol urmându-și cursul spre Dunăre. Peisaje minunate
stârnesc admirația tuturor călătorilor care vin în căutarea liniștii, dar și a păcii.
Găsești pretutindeni urme care amintesc de vremurile străvechi, dar și
construcții impunătoare care vorbesc despre vremurile mai noi.
Transfăgărășanul și Transalpina sunt drumuri care străbat munții, de o
frumusețe nemaiîntâlnită, care uimesc străinii care călătoresc pe traseele lor.
Poți întâlni localități încremenite parcă în timp, cu case așa cum erau
odinioară, dar și localități moderne cu construcții ancorate în prezent. Trecutul
glorios atrage prin locuri care spun povești. O asemenea poveste minunată
cred eu că l-a atras și pe prințul Charles, moștenitorul tronului britanic când
a cumpărat terenuri În Transilvania în satul Viscri. El a vorbit lumii despre
frumusețea și unicitatea locurilor magice din România.
România înseamnă istorie, trecut, prezent și viitor. România înseamnă
pământ, port popular, oameni frumoși, limbă deosebită și armonioasă, tradiții și
obiceiuri, adică continuitate. Vorbim o limbă frumoasă, așa cum ne-au creat-
o strămoșii și ne mândrim cu tradiții populare minunate și unice prin
frumusețe, delicatețe și varietate de culori și cu portul nostru delicat din
străbuni. Ia românească a devenit cunoscută pentru frumusețea și delicatețea sa
în toată lumea.
Poetul Nichita Stănescu spunea adesea : ,, Limba română este patria mea
. “ și ,,Fiecare om are patria de pământ și patria de cuvânt . “ . Nu știu cum ar
putea cineva să spună mai discret despre ce înseamnă pentru el patriotismul,
iubirea față de țara în care s-a născut.
Țara e leagănul copilăriei, chipul blând al mamei, casa părintească,
prietenii de joacă, școala în care primim lumină din învățătura celor înțelepți,
înseamnă aerul pe care îl respirăm și soarele care ne zâmbește dimineața.
16
Pentru toate acestea, pentru că m-am născut aici, pentru că respir aerul
țării, vorbesc limba stăbunilor și-mi iubesc familia, prietenii, școala , sunt
mândră că pot spune : ,, Sunt româncă!”
ȚARA MEA
Numele elevului: Armenean Samira-Alexandra
Clasa a VII-a A
Școala Gimnazială N.r 4 Mediaș
Profesor coordonator: Vasiu Daniela-Grațiana
Motto: ,,Patriotismul este
convingerea că țara ta este superioară celorlalte
din cauză că tu te-ai născut acolo." (George
Bernard Shaw)
Chiar şi astăzi sentimentul patriotic se manifestă în diferite moduri.
Iubirea de ţară nu trebuie considerată un sentiment învechit, ci un sentiment
naţional!
Acest sentiment pentru mine înseamnă dragostea pentru locul în care
m-am născut şi am crescut, locul în care trăiesc şi mă bucur zilnic. Ţara mea
este locul în care soarele străluceşte și zâmbește româneşte în fiecare zi. Locul în
care au trăit şi au trudit strămoşii mei, locul în care munţii cântă în bătaia
vântului, văile adânci răsună de murmurul stropilor de ploaie şi de trăsnetele
care străbat adesea văzduhul, iar pârâiaşele zburdă vesele, ca apoi râurile
domolite să aducă speranţe românului în lumea largă, contopindu-se cu chinul
continuu al Mării Negre, în care s-au adunat şi lacrimile din sufletele străbunilor
mei.
Ţara mea, România, este frumoasă atât prin geografia sa, cât şi prin
17
obiceiurile, tradiţiile şi portul popular. Este un tablou unic, cu o gamă variată de
culori splendide, vii, mai ales roşu, galben şi albastru. Acest tricolor reprezintă
simbolul naţiunilor româneşti şi al eroilor noştri. Să ne simţim mândri cu Mihai
Eminescu, Ion Creangă, George Bacovia, Mihail Sadoveanu și toți ceilalți care
au cântat în versuri și în rânduri frumusețea de vis a locurilor străbune și
sensibilitatea sufletească a românilor ! Nicolae Grigorescu şi Ștefan Luchian au
redat în tablourile lor frumuseţea acestei ţări. Să nu uităm să zburăm printre nori
și printre gânduri cu Vuia şi Coandă ! Doar aici Brâncuşi ne aşteaptă așezat la
Masa Tăcerii, privind duios Coloana Infinitului și așteptând îndrăgostiții la
Poarta Sărutului. Aici florile de cireş au parfumul lor aparte atunci când se
scutură şi în văzduh se aud acordurile cântecelor lui Ciprian Porumbescu sau
George Enescu. Aici doinește blând fluierul ciobanilor. Doar aici te poţi simţi tu,
român adevărat, acasă la tine.
Pentru mine România este ca o a doua mamă: ea m-a crescut, ea m-a
format şi educat. Sunt mândră că am o şansă atât de frumoasă: aceea de a locui
în această ţară minunată !
,,Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi
când nu vom mai fi noi."
( Romain Rolland)
Iubirea de patrie
Ţara noastra e frumoasă, poate nu e perfectă, dar e Ţara noastră bună, rea, e
PATRIA noastră şi nimeni nu o poate schimba.
România este ţara în care m-am născut, unde am spus prima oara mama,
unde am facut primii pasi, am mers la şcoală şi am crescut. Aici sunt toţi
prietenii mei, familia mea, amintirile mele.
România este o ţară frumoasă nu doar prin geografia sa. Şi obiceiurile,
tradi-ţiile şi portul popular sunt deosebite.
M-am născut şi am crescut pe aceste meleaguri cu câmpiile verzi, cu munţii
cu vârful până la cer, acoperiţi de păduri dese unde trăiesc multe animale
18
sălbatice şi de dealurile bogate în roade. Râuri cu apă cristalină scaldă această
ţară purtând pe cursul lor povestea acestui pământ. Pe aici curge Dunărea, care
duce departe taina acestui popor şi să nu uităm nici de Mărea Neagră.
Aceasta este ţara mea, aici strămoşii noştrii s-au luptat şi şi-au dat viaţa
pentru libertatea ei.
România, este şi va fi patria mea, cea mai frumoasă ţară pentru mine.
„Omul fără patrie e ca un copil fără mamă.”
Hartauer Iulia Maria
Cls. IV B, Scoala Gim. H. Oberth, Mediaş
Indrumător înv. primar Orban Nicoleta
Românie, Românie...
Românie, Românie,
Patrie mamă ce învie,
Mă mândresc cu tine ţară
Pentru mine eşti o mamă!
România mea frumoasă,
Cu al tău popor de seamă,
Nici acum şi niciodată
Nu te voi lăsa vreodată!
KARACSONY FLAVIUS,
Clasa a IV-a B
Şcoala Gimnazială „Cireşarii” Mediaş
Prof. coordonator RUXANDARI MIHAELA
Coşuleanu Andra
Clasa a VII-a B
Liceul Teoretic Gheorghe Lazăr, Avrig
Profesor coord. Pădurean Otilia
19
Ţinutul sacru
Privesc zarea şi mă întreb
Dacă munţii o ating.
Aripile mângâie seninul
Şi câmpiile se odihnesc lângă mare.
Ţara mea, eşti o pictură sublimă,
Iar eu sunt artistul vrăjit de miracol!
Oamenii muntelui, ai mării, ai câmpiei,
Suntem fraţi sub numele tău.
Patrie dragă, eşti poveste şi cântec,
Te caut în flori şi în curcubeu.
Îţi găsesc frumuseţea
În doină, baladă şi basm.
Pământ sfânt, râul şi zarea te strigă;
Vei fi aici mereu pentru toţi.
Patria!
Ţara mea este o lume de vis,
În care marea se aşterne sub zări de opal,
Munţii se ridică spre cerul deschis
Şi apele au glas de cristal.
O privesc adânc, în trecut...
Străbunii ne-au lăsat moştenire gloria lor.
Istoria ei e de neîntrecut,
Un cântec de luptă biruitor.
Liana Coțofan – clasa a V-a B
Școala Gimnazială Regina Maria Sibiu
Prof. coordonator: Camelia Silea
România
Limba noastră e-ndrăgită
De la strămoși provenită.
Este dulce și duioasă
Și mai este și frumoasă.
Avem munți, avem câmpii,
Avem râuri mii și mii
Câmpia noastră românească
Este verde și frumoasă,
Are grâne aurii,
Pentru pâinea de zi cu zi.
Ia noastră românească,
Cu cătrință și năframă,
Bunicii ne-au învățat
S-o păstrăm cu drag în sat.
Case vechi, de lut și paie,
Cu odăi mici, primitoare,
În pridvor șezând bunicii
Așteptându-i pe cei mici
20
.
Dulce Românie
Vioara cântă, vântul bate,
Avem straie colorate.
Bunicii ne-au învățat
Să le purtăm cu drag în sat.
Câmpia noastră românească
Este verde și frumoasă,
Sunt român adevărat,
De mic am fost educat.
Cu versuri de Eminescu
Și Vasile Alecsandri
Țara noastră românească
Are cu ce se mândri.
Liana Coțofan – clasa a V-a B
Școala Gimnazială Regina Maria Sibiu
Prof. coordonator: Camelia Silea
România
Limba noastră e-ndrăgită
De la strămoși provenită.
Este dulce și duioasă
Și mai este și frumoasă.
Avem munți, avem câmpii,
Avem râuri mii și mii
Câmpia noastră românească
Este verde și frumoasă,
Are grâne aurii,
Pentru pâinea de zi cu zi.
Ia noastră românească,
Cu cătrință și năframă,
Bunicii ne-au învățat
S-o păstrăm cu drag în sat.
Case vechi, de lut și paie,
Cu odăi mici, primitoare,
În pridvor șezând bunicii
Așteptându-i pe cei mici.
Dulce Românie
Vioara cântă, vântul bate,
Avem straie colorate.
Bunicii ne-au învățat
Să le purtăm cu drag în sat.
Câmpia noastră românească
Este verde și frumoasă,
Sunt român adevărat,
De mic am fost educat.
Cu versuri de Eminescu
Și Vasile Alecsandri
Țara noastră românească
Are cu ce se mândri.
21
Școala Gimnazială Bazna, județul Sibiu
Secțiunea: Creație literară în versuri
Elevi participanți: Moldovan Valentin Claudiu, clasa a VIIIa B- Moștenitorii
Profesor coordonator: Muțeanu Oana Mihaela
Moștenitorii
Moldovan Valentin Claudiu, clasa a VIIIa B,
Școala gimnazială Bazna
Prof. coord. Muțeanu Oana-Mihaela
Haideți români, să arătați
Ca -n vene același sânge purtați!
Tricolorul ridicați , arătați că sunteți frați!
Sunteți urmașii bravilor soldați
Care pe front n-au fost îngenunchiați!
Astăzi de probleme voi uitati,
Ieșiți în strada și luptați !
Nu lăsați țara să se stingă
Arătați că sunteti urmași ai bravilor soldați
Care pe front n-au fost îngenunchiați!
Nu uitați de Basarabia și Moldova
Ne desparte o graniță , dar ne unește
Limba!
E tot ce ne-a mai rămas,
Dar arătați că sunteți urmașii bravilor
solidați
Care pe front n-au fost îngenunchiați!
Venim din neamul dacilor,
Un neam luptător!
Haideți să demonstrăm
Că ne iubim țara, înveliți în tricolor!
Noi suntem frați, suntem urmașii bravilor
soldați,
Care pe front onoarea ne-au câștigat !
Marea Unire, un trecut fără viitor
Un moment plin de emoție.Un sentiment firesc dar foarte intens care
înflorește în fiecare univers al tabloului conturat de personalitatea fiecărui om care-
și iubește țara. O adevărată splendoare mi se arată în fața ochilor. Sunt
uimită...absolut uimită.
Mă apropii de o mulțime necunoscută dar unită prin dorința de a schimba
ceva, de a fi într-o permanentă si victorioasă armonie care va rezulta un popor
creștin, patriot și puternic.Aud o cântare...Poate cea mai dulce cântare pe care o
poate auzi un om a carui inimă s-a dezmierat pe aceste meleaguri.Imnul îmi răsună
până in cele mai ascunse gânduri, transformându-se in fiori reci dar atat de vitali.Mă
apropii cu pași nesiguri.Inima parcă s-ar preface într-un ghem de ață care s-ar
22
desface odată cu sunetul fanfarei.Oameni de toate vârstele, unii în putere, alții mai
puțin rostesc cu glas tremurând și cu mâna stângă la piept unica melodie care poate
transmite un mesaj atât de profund si adevărat.Mă simt onorată pe deplin sa iau
parte la acest eveniment.În ciuda poverii create de slabiciunea care mă stăpânește
odată cu emoțiile,sufletul meu asistă la unul dintre cele mai impresionante dovezi
referitoare la faptul că ne aflăm pe un pământ sacru, cu o istorie demnă de admirat și
cu eroi cărora le datorăm această zi legendară care, sperăm, va schimba pentru
totdeauna destinul acestei țări mirifice.
Dincolo de ceea se se ascunde în inima mea,încerc să mă transpun și în
realitatea de astăzi, de altfel total diferită. Îmi adun gândurile si mă trezesc la
realitate,cruda realitate care imi oferă un gust amar.Lumina zilei conturează un
viitor melancolic față de ceea ar fi trebuit să se întâmple după unirea sufletelor cu
sânge românesc.Oameni atât de distanțați, cu chipuri șterse, care au uitat să fie ei
înseși, adică români, cu zâmbetul pe buze, independenți, loiali, credincioși.Oameni
ai căror strămoși s-au luptat din răsputeri pentru a duce un trai mai bun fără sclavie,
doar români uniți, acum își iau zborul spre tărâmuri straine și întunecate, lăsând în
urmă copii orfani și înfometați de iubirea părintească care sunt nevoiți să-și aleagă
singuri viitorul.Un viitor murdar, săvârșit de anturaje nepotrivite,de alegeri
nechibzuite si de suferințe cumplite, alinate doar de scrumul înăbușitor al speanței
că Dumnezeu îi va salva și le va oferi orbilor de avere si putere care ne conduc țara
,lumină spre a le aminti apoi ce înseamnă cu adevărat unirea. E trist ca un copil să-și
dea seama de aceste lucruri.Din păcate, viața și greutățile ei ne maturizează și ne
deschid ochii pentru a vedea ceea ce reprezintă pentru noi o imagine crudă a
viitorului acestei țări.Mii de copii, obligați să-și formeze educația prin spitale sau
orfelinate conturează un exemplu perfect a ceea ce înseamnă în ziua de astăzi
unirea.
Este un adevăr crunt,care s-ar schimba inevitabil dacă,cu ocazia
Centenarului,oamenii și-ar aminti mai profund ce a însemnat cu adevărat Marea
Unire din 1918.
Adela Savin
Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Mediaș
prof. Adriana Suciu
Marea Unire
1918, anul în care s-a scris istorie. Anul în care românii răsfirați
pretutindeni prin colțuri de țară s-au adunat la Alba Iulia pentru a se uni și
a se-nfrăți, a forma România.
23
Anul acesta, suntem mândri, căci se sărbătorește centenarul României.
Împlinirea a o sută de ani de când toate provinciile românești s-au
intersectat și au format țara mamă care stă dreaptă și bravă ca odinioară
când abia se formase și își făcea dreptate cu glorie. Cu bune și rele,
aceasta a înfruntat dușmani de frunte și vremuri grele. În pofida acestor
impasuri, a trecut prin timp cu fruntea sus și obrazul nepătat de
nedreptatea si perfiditatea celor care au vrut să o înrobească. Spiritul
poporului român trece de granițele contrastului dintre esență și aparență,
impunându-se cu îndârjire în fața ipocriziei, exprimându-se cu voce
dezarmantă, căci acum România este unită, fiind frate lângă frate, toți
suntem de aceași nație, fie că suntem ardeleni sau bănețeni, olteni sau
munteni, ne bucurăm că toți purtăm același nume, steag și rost în această
lume, ca români cu libertate deplină și în suflet cu sentiment de
apartenență față de o țară, frumoasa noastră Românie.
Unirea a însemnat mai mult decât legarea unor teritorii. Aceasta a marcat
începutul unei noi povești. Cea a țării România, a cărei spirit nu se frânge
niciodată ci ramâne mereu tânăr și brav. TUDOR ADINA, clasa a VIII-a
SCOALA GEORGE POPA, MEDIAS
La bunici
Este seară. Un amurg dulce răspândeşte adierea caldă de vară. Munţii par un
triunghi alb de la ferestruica din cabana bunicilor mei. Stăm pe iarbă împreună cu
familia şi cei doi bunici din Fântânele, judeţul Sibiu. Cabana lor, învăluită acum de
ultimele raze de soare, este refugiul nostru de linişte şi pace. Vinerea, lăsăm oraşul
zgomotos şi fugim la bunici. Aici găsesc veşnicia.
În faţa cabanei, pe iarbă, bunicul ne cântă la chitară. Ascultăm în tăcere o
muzică liniştitoare. Văd prin iarbă gâze de tot felul: buburuze, cărăbuşi, cosaşi şi
greieri grăbiţi să se alăture concertului nostru. Fluturaşi şi păsări colorate stau
ornamente pentru copaci. Nu mă mai satur privindu-i! Albinele fac ultimele drumuri
înainte de odihnă. Sărută florile dansatoare şi se întorc la stupi. Zumzăitul lor
acompaniază melodiile chitarei. Bunica zâmbeşte. Fratele meu, Cristian, apleacă un
fir de iarbă. Pesemne o furnică îşi găsea drum spre el. În bătaia caldă a vântului,
crengile mărului bătrân se clătinau încet. Mere cât o mărgea se pregătesc pentru a
întâmpina o vară însorită ca multe alte veri de pe coama muntelui. Sub măr,
panseluţe sălbatice fac cu ochiul pisicii. Îşi învârt capetele după noi, la fiecare
adiere. Mă las pe spate în iarba moale şi mătăsoasă. Deasupra mea, nori pufoşi ca
24
vata de zahăr pe care mi-o cumpără tata în orăşelul copiilor, încep să sosească într-
un port imaginar.
Soarele se amestecă în albastrul cerului. Încet, încet, se înserează. Bunica
ne cheamă în casă. Pe faţa de masa albă, ţesută cu flori mici, la mijloc, pe dogul de
lemn, bunica a rostogolit şase cocoloşi cu mămăligă şi brânză. Aroma lor se
amestecă acum cu mirosul pătrunzător al ierbii.
În capul mesei, bunicul rosteşte Tatăl nostru. Ne închinăm şi ne aşezăm
la masă. Cristian primeşte primul laptele cald, proaspăt muls de la vacă şi fiert. E
linişte. Cina împreună cu bunicii şi părinţii rămâne în mintea mea ca un tablou.
Ţârâitul greierilor se înteţeşte.
Aş vrea să nu se termine niciodată această minunăţie. Ştiu că aici e cel mai
frumos loc. Iubesc pământul românesc cu toate darurile ce ni le dă. Bunicii şi
cabana lor rămân în inima mea pentru totdeauna. Trif Diana, clasa a III –a A
Şcoala Gimnazială Nr. 18 Sibiu
Coordonator, prof. înv. primar Dragomir Luminiţa
Doisprezece eroi Era în vara anului de graţie 1918. Doisprezece soldaţi români se întorceau de pe frontul
rusesc. Obosiţi, flamânzi, dar victorioşi se grăbeau cu toţii spre familiile lor. Majoritatea
soldaţilor originari din satele de pe malul Dunării anunţau în toatele locurile prin care treceau
sfârşitul războiului şi planurile Marii Uniri. O parte erau răniţi, nu mai mâncaseră de două zile, iar
caii lor erau numai piele şi os.
În drum spre casă, în apropiere de zona în care Dunărea se varsă în Marea Neagră, au văzut
casele satelor arse şi niciun om nu le ieşea în cale. Continuând drumul, au văzut un foc mare şi un
fum gros . Ţipete îngrozitoare se auzeau în depărtare. Nedumeriţi, soldaţii români au grăbit pasul
cailor spre perdeaua groasă de fum.
Primii oameni pe care i-au întâlnit le-au spus că, în retragerea lor, nişte soldaţi ruşi dădeau foc
locuinţelor oamenilor. Sătenii, femeile, bătrânii şi copiii le-au cerut ajutorul pentru îndepărtarea
pericolului.
Obosiţi dar viteji, soldaţii au hotărât că mai au energie pentru o ultimă luptă. Apropiindu-
se de marele foc s-au grupat în formaţie şi i-au somat pe soldaţii ruşi să îi lase în pace pe localnici
căci războiul s-a sfârşit. Luând avertismentul ca pe un afront personal, soldaţii ruşi au sărit la
luptă.
Primii răniţi au fost caii, apoi s-au scos baionetele. Soldaţii români luptau cu multă vitejie,
dar erau obosiţi şi depăşiţi numeric. O mină aruncată de soldaţii ruşi a fost fatală pentru mulţi
români. Deşi răniţi, au continuat lupta cu gândul de a îndepărta ruşii de sătenii nevinovaţi. Ştiau că
vor muri dar voiau să împingă soldaţii ruşi în apele Dunării.
Speriaţi, sătenii au început să se roage pentru întărirea soldaţilor români. Dintr-o dată,
soldaţii români s-au transformat în sălcii mari şi bogate, ale căror ramuri se agăţau de soldaţii ruşi
şi îi împingeau în apele Dunării. Numai după ce au fost siguri că toţi ruşii au plecat, sătenii s-au
apropiat de locul bătăliei. Au început să urle şi să ţipe în speranţa că sălciile vor redeveni oameni.
Dar nu le răspundea nimeni. Sufletele războinicilor au rămas pentru vecie în sălcii.
25
De atunci stau acolo şi, dacă îţi apropii urechea de trunchiul unei sălcii bătrâne poţi auzi
ţipetele bătăliei.
Pentru a le mulţumi pentru eroismul lor, sătenii au denumit locul “La doisprezece eroi” şi
în fiecare an rememorează sacrificiul acestora.
Teleşpan Andreea, clasa a III-a A
Şcoala Gimnazială Nr. 18 Sibiu
Coordonator, prof. înv. primar Dragomir Luminiţa
SĂRBĂTORI ROMÂNEŞTI-BOUL CU SÂNZÂIENE
Tradiţiile populare româneşti fac parte de secole din viaţa satului. Unele dintre ele au fost
date uitării, dar altele au dăinuit în timp. Ele sunt adevărate comori şi nu trebuie uitate, abandonate
sau schimbate cu alte obiceiuri preluate de la alte popoare. Ne caracterizează ca popor, ca oameni
şi ne fac să ne simţim români în adevăratul sens al cuvântului. De la o zonă la alta ele diferă, la fel
cum e vorba: „ câte bordeie atâtea obiceie”.
Poporul român a fost şi este un popor credincios, iar majoritatea tradiţiilor şi obiceiurilor
sunt în strânsă legătură cu sărbătorile religioase. Sunt zone în ţara noastră unde tradiţiile dau viaţă
satului românesc.
În vara anului trecut, în ziua de 25 iunie (cu o zi după sărbătoarea din calendarul
ortodox a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul sau Sânzâienele) s-a reînviat sărbătoarea Boului cu
Sânzâiene pe uliţele satului Topârcea, după o absenţă de aproape 30 de ani.
Este un obicei agrar vechi al sărbătorii sânzâienelor, sărbătoare de vară, unde întâlnim elemente
ale naturii. Acest obicei este unul foarte vechi.
La Topârcea, sărbătoarea aceasta constă în alegerea unui exemplar dintre cei mai
frumoşi boi ai satului, cu câteva zile înainte de sărbătoarea sânzâienelor. În noaptea dinaintea
sărbătorii, boul este lăsat să pască oriunde vrea el fără să se supere cineva. Înainte de răsăritul
soarelui, fetele adună flori, cele mai multe sânzâiene de pe fânaţe, cu acestea împletind o cunună
mare numită „peană”, iar băieţii rup crengi cu frunze cu care împodobesc boul. Înainte de
împodobire, boul e bine spălat şi ţesălat. E însoţit apoi de un flăcău călare îmbrăcat în haine
populare româneşti, urmat de un alai format din patru până la opt flăcăi. Împodobirea boului
continuă la una din casele alese dinainte. Acesta este acoperit cu un covor frumos, tradiţional,
ţesut la război. Coada şi coarnele sunt împletite cu panglici tricolore.
După terminarea împodobirii boului, alaiul se măreşte cu alţi oameni îmbrăcaţi în
costume tradiţionale cu zdrăngănele la pălării şi picioare, care colindă uliţele satului şi
gospodăriile în chiote de bucurie strigând strigături specifice satului şi jucând diferite jocuri
acompaniaţi fiind de muzicanţi. Primirea boului în gospodărie era o onoare pentru fiecare
gospodar. La intrarea în curte, conducătorul alaiului numit „tata feciorilor” întreabă gazda:”Primiţi
boul, gazdă?”, iar gazda răspunde:”Da, primim!”. Gazda trebuie să aibă o găleată de lemn şi un
buchet de flori de sânzâiene cu care stropeşte boul şi pe „tata feciorilor”. În tot acest timp alaiul
cântă , joacă şi chiuie, atmosfera fiind foarte plăcută. Gazda răsplăteşte alaiul cu vin, cozonac şi
bani. La plecarea alaiului din gospodărie se urează: „Să dea Dumnezeu vreme bună şi recolte
bogate!”.
26
Străbunicul meu din partea mamei a fost topârcean, iar mama mea împreună cu un unchi
( nepot al străbunicului meu), fiu al satului Topârcea, au reuşit să reînvie această tradiţie după mai
bine de 30 de ani. Evenimentul a avut succes foarte mare, reuşind astfel să readucă în sat peste 80
de familii pentru a primi alaiul cu Boul cu Sânzâiene, aşa cum era odată tradiţia.
Îmbrăcată în straie populare româneşti, cu un trandafir roşu în păr, tăiat proaspăt din
grădina bunicilor, am asistat cu bucurie şi curiozitate la toate etapele relatate în rândurile de mai
sus. Au fost momente unice pentru mine şi sunt mândră de faptul că am fost părtaşă la un
asemenea obicei tradiţional popular unic în ţară. Sunt mândră că sunt româncă!
Obiceiurile tradiţionale româneşti nu trebuie să piară, iar noi trebuie să avem curajul de a le duce
mai departe, de a le face cunoscute fie chiar şi în alte ţări.
Ţara noastă este un loc plin de legende, obiceiuri, tradiţii păstrate cu sfinţenie de-a
lungul secolelor.
Todăriţă Theea Gabriela, clasa a III-a A,
Şcoala Gimnazială Nr. 18 Sibiu
Coordonator, prof. înv. primar Dragomir Luminiţa
România, unde ești?
Vara, se gândește țara.
Vara, vara, vara.
La asta se gândește țara.
Ce-ar fi dacă,
Vara ar fi?
Să nu mai fie
Să nu mai fie
Zapadă, prăpăd, vijelie.
Atunci,vara să fie!
Dar cu patria noastră cum rămâne?
Zice un român
Domnitor și stăpân,
Peste Dunare și peste Olt,
Cum rămâne cu țara noastră,
Cu Dunărea spumegând,
Peste pietre trecând?
Așa zise Ștefan cel Mare,
Iubitor de patrie și de sfântul nost'
pământ!
Cu atâția domnitori,
Și iubitori,
Cum putem schimba noi,
Vechiul nost' pământ,
Să-mbătrânească,
Și să-ncărunțească,
Dintr-un fluviu,
Într-o plajă!?
Dar cum putem noi,
Draga Românie,
Sa fim o țara tropicală
În loc de una reală?
Munții noștri te așteaptă,
Și te strigă,
"Dragă, hai sa fim o țara reală!"
Dar cum se trage izvorul din munți
27
Un ciobanas draguț
Oile au grijă de iarba ta
O tund, iar mieii o-nverzesc,
Cum zburdă ei,
Cum sar,
Ca un fluture-n zbor
Ca o rază de soare,
Ca o aripă în zbor
Ușor, ușor, ușor...
România, uită-te aici!
Câte pete de culoare
Câte fete de mirare,
Of, Doamne,
Ce urare!
Dar într-o căsuță
Cu paie,
O bătrânică simplă,
Care trăiește cu o furnică,
Încă-și amintește
Ce poveste
A avut
Cel mai puternic dintre români.
Dar erau mai multi!
Romania nu e țară, e poveste
E un amestec de albastru, de galben și
de roșu
Pentru cei care-și iubesc țara
Și se pot îmbrăca cu drag în port
românesc
Romania, te iubesc!
Teodora Maria Poplăcean – clasa a V-a B
Școala Gimnazială Regina Maria Sibiu
Prof. coordonator: Camelia Silea
Contents Centenarul Marii Uniri ...................................................................................................................... 2
Învățătoarea eroină ............................................................................................................................ 2
România ............................................................................................................................................ 3
Dulce Românie .................................................................................................................................. 4
Iubirea de patrie ................................................................................................................................. 4
Iubirea de țară .................................................................................................................................... 6
Lecția de istorie ................................................................................................................................. 7
Mă doare că-mi eşti frate ................................................................................................................... 8
O SUTĂ ............................................................................................................................................. 8
Patrie, eşti bucuria mea! .................................................................................................................... 9
România Mare ................................................................................................................................. 10
IUBIREA DE ȚARĂ ...................................................................................................................... 11
PATRIA NOASTRĂ, ROMÂNIA ................................................................................................. 12
28
PATRIA ........................................................................................................................................... 14
ȚARA MEA .................................................................................................................................... 16
Iubirea de patrie ............................................................................................................................... 17
Românie, Românie... ....................................................................................................................... 18
Ţinutul sacru .................................................................................................................................... 19
Patria! .............................................................................................................................................. 19
România .......................................................................................................................................... 19
Dulce Românie ................................................................................................................................ 20
Dulce Românie ................................................................................................................................ 20
Moștenitorii ..................................................................................................................................... 21
Marea Unire ..................................................................................................................................... 22
La bunici .......................................................................................................................................... 23
Doisprezece eroi .............................................................................................................................. 24
SĂRBĂTORI ROMÂNEŞTI-BOUL CU SÂNZÂIENE ................................................................ 25
România, unde ești? ........................................................................................................................ 26