12

12

Universitatea Petre Andrei din Iasi

Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie

Iasi,2012

MODUL PROBAIUNE---ELEMENTE DE LEGISLAIE N PROBAIUNE

TEMA: Tipuri de infractor

Profesor indrumator: Lect.univ.drd. Alina POPESCU

*** ***

Referent: Viziteu Monica

Anul 3.

Cercetarea complex a fenomenului infracional, sub toate aspectele sale, deschide largi perspective explicaiei tiinifice a mecanismelor i factorilor cu rol favorizant, permind o fundamentare realist amsurilor generale i speciale orientate ctre prevenirea i combaterea manifestrilor antisociale.Factorii externi nu acioneaz direct, nemijlocit i univoc asupra individului, ci prin filtrul particularitilor sale individuale, particulariti ale cror rdcini se afl n mic msur n elementele nnscute ale personalitii i n cea mai mare msur n antecedentele sale, n istoria personal. Toate acestea i determin un anumit tip de comportament disfuncional, un anumit mod de a aciona i reaciona n spaiul psihologic, n modul de a rezolva situaiile conflictuale care apar mereu n acest spaiu.Infractorul se prezint ca o personalitate deformat ceea ce i permite comiterea unor aciuni atipice cu caracter antisocial sau disocial.Infractorul apare ca un individ cu o insuficient maturizare social, cu deficiene de integrare social,care intr n conflict cu cerinele sistemului valorico-normativ i cultural al societii n care triete. Pe aceast baz se ncearc s fie puse n eviden att personalitatea infractorului, ct i mecanismele interne(mobiluri, motivaii, scopuri) care declaneaz trecerea la actul infracional ca atare (Banciu, 1992).In criminologia contemporana (Oancea, 1998) predomina inca tipologia lui E. Seelig (1956) si tipologia lui J. Pinatel (1963).

.1. Infractorul agresiv (violent)

Un tip de criminal, despre care s-a scris i se scrie mult, este criminalul agresiv, autor de crime violente, brutale i cu consecine individuale i sociale multiple (de exemplu, omoruri simple ori calificate, lovituri cauzatoare de moarte,vtmri corporale simple sau grave, etc.).

Se consider acte de violen i agresiunile cu caracter moral care, lovind n demnitatea omului, lovesc i moralul i contiina profund a lui (de exemplu unele calomnii grave, unele violene morale continue, care mping victima la sinucidere).

Pentru cunoaterea tipului agresiv, trebuie fcut legtura cu sistemul de instincte ale omului, al trebuinelor i impulsurilor acestuia

Ali psihologi numesc acest instinct sau impuls instinctul de combatere, care intervine cnd apare o piedic, o opziie n calea satisfacerii trebuinelor proprii (foame, sete etc.) i prin acest instinct pericolul este combtut, respins. n cazul comiterii de infraciuni,instinctul combaterii este folosit n mod exagerat, n forme ce conduc la acte criminale i nu mai poate fi stpnit de om.

Cnd acest tip este i de o constituie puternic,atletic, atunci agresivitatea se manifest i prin aplicarea de mijloace fizice (arme,bastoane, cuite, topoare etc.). Mai mult dect att, agresivitatea, ca stare de durat la acest tip de criminal, de cele mai multe ori, este asociat cu abuzul de alcool, care ridic starea emotiv, i de ostilitate, slbete puterea de stpnire de sine i uureaz trecerea la comiterea de acte agresive, violente, vtmri corporale etc.Criminalul agresiv se poate manifesta i ntr-o form subit, spontan, aprut

ntr-o situaie neprevzut, devenind o reacie izolat, dar el se poate manifesta i

ntr-o form cronic, sistematic i frecvent. Acetia sunt cunoscui n grupul lor

social (cartier, sat) ca oameni violeni, certrei, btui.

.2. Infractorul achizitiv

n dreptul penal, un loc important l deine criminalul, mai exact, criminalii care comit crime contra proprietii, contra bunurilor, valorilor materiale etc.n tiina dreptului penal i n practica judiciar penal, ca i n criminologie,autorii acestor crime (infraciuni), criminalii respectivi, au fost numii dup crima svrit i anume: hoi (pentru furt), tlhari (pentru tlhrie), arlatani (pentru nelciune), delapidatori (delapidare), falsificatori (pentru fals), mituitori, traficani

de influen, speculani etc. (pentru acte de corupie). n criminologie i n psihologia criminal, unii dintre aceti criminali au i denumiri mai detaliate, precum ho de buzunare, ho de bijuterii, hoi din hoteluri etc. Despre unii dintre acetea, n criminologie, s-au fcut studii interesante i meritorii, de exemplu, despre tipul hoului.

Toi autorii acestor crime au cteva trsturi comune i anume: 1) comit nclcri n ce privete bunurile, valorile materiale; 2) aciunile constau n luarea, nsuirea, folosirea acestora; 3) toate se fac n scop de ctig, de nsuire. Trstura comun i principal la acest tip de criminal este tendina de a lua, de a aduna, de a-i nsui bunuri de tot felul, de aceea el se numete criminalul achizitiv,care achiziioneaz, adun bunuri n scop personal, n scop de ctig, n scop de

ntreinere, de mbogire etc.Tendina de a acumula bunuri este una biologic important i este

caracteristic animalelor (care adun alimente) i oamenilor (care adun provizii,bani etc

n acest caz putem vorbi de tipul criminalului achizitiv, ca tip comun, ca gen, i de tipuri de tlhar, ho, arlatan, falsificator, mituitor i alte subtipuri ca specii de criminali achizitivi.

.3. Infractorul caracterial

n criminologia contemporan, alturi de criminalul agresiv, nervos se citeaz i se menioneaz criminalul caracterial. n psihologie i n criminologie, prin caracter se nelege o anumit structur a afectivitii, o anumit structur a tendinelor de natur afectiv, care dirijeaz reaciile i activitile individului n condiiile mediului. Este vorba deci de organizarea, de aezarea vieii psihice afective, a diferitelor tendine, impulsuri, sentimente. Atunci cnd discutm despre criminalii caracteriali, ne referim, n primul rnd, la caracterul psihologic i apoi la caracterul moral; n al doilea rnd, n acest caz ne intereseaz acei criminali care prezint structuri i tulburri ale vieii afective i active, pe scurt, tulburri ale caracterului, de aceea se numesc criminali caracteriali.Exemple de structuri dificile de caracter (sau instabilitate caracterial) sunt cele exprimate n comportrile omului ncpnat, ale omului plin de agresivitate, ale omului stpnit de anumite temeri (angoas) ori de anumite pasiuni, pe care nu le poate stpni. n aceste cazuri, o prim caracteristic const n faptul c o anumit tendin sau impulsiune afectiv de exemplu, agresivitatea, dorina sexual etc. se dezvolt n mod pronunat i domin ntreag fiin a omului, iar voina i controlul de sine nu le pot stpni i stvili. O a doua caracteristic const n faptul c este vorba de o tulburare parial a psihicului persoanei (o tendin, un element afectiv) i nu ntreaga fiin psihic, cum este n cazul unei psihoze schizofrenie; o a treia caracteristic este aceea c, din punct de vedere mintal, al contiinei, omul i d seama de ceea ce face, este lucid i este responsabil. Prin aceste trsturi,

infractorul caracterial se deosebete de criminalul bolnav mintal (paranoic ori schizofrenic). O alt caracteristic const n faptul c tulburarea caracterial plaseaz persoana respectiv n seria de treceri de la omul normal sntos psihic la omul anormal, dar nu bolnav psihic.

Cercetrile efectuate n aceast materie arat c tulburrile de caracter au o contribuie real n producerea crimelor. J. Pinatel prezint date care dovedesc c printre criminali se gsesc muli criminali caracteriali. Astfel, dup unii, criminalii caracteriali sunt ntr-un procent de 37%, iar dup alii (Huyer), procentul este de 40%. Dup felul infraciunilor svrite de acetia, se arat c 34% sunt infraciuni de omor, 9,6% infraciuni sexuale, 38% infraciuni de furt calificat, 40% infraciuni de furt simplu, 7,4% infraciuni de incendiu.

Tot n acest sens, C. Burt constat c 60% dintre delincvenii examinai prezint o dezvoltare excesiv ori deficitar a diferitelor tendine afectivactive, hiperdezvoltarea fiind mai frecvent dect hipodezvoltarea, iar la 12% dintre acetia dezvoltarea excesiv a acestor tendine pare a fi singura cauz a comiterii de infraciuni. n literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) criminali psihopatici care, la rndul lor, sunt: tipul orgolios (paranoic), caracterizat prin orgoliu, vanitate, trufie, ncredere oarb n sine, desconsiderare a altor oameni,

revendicativ, suspicios i care intr n conflict cu ali oameni; comite acte de violen etc.; tipul pervers, nemilos, lipsit de afectivitate i care intr n conflict cu alte persoane; comite acte infracionale de cruzime; tipul nervos (hiperemotiv), caracterizat prin excitabilitate, iritabilitate excesiv i greu de adaptat social; comite acte de conflict (certuri, calomnii etc.); tipul oscilant, agitat i schimbtor (cicloid), caracterizat prin mult micare, de la agitaie la stri depresive; n societate nu inspir ncredere i comite acte de violen ori neglijen tipul schizoid (introvertit), retras i pasiv (comite acte de impruden); b) criminali psihonevrotici care, la rndul lor, sunt de mai multe feluri i anume: tipul psihasteric, caracterizat prin stri de ndoial, team, inaciune, omisiuni penale; tipul neuractic, cunoscut ca om sensibil la oboseal, dureri corporale, insomnie, ipohondru; tipul isteric bolnvicios, care e cuprins de crize nervoase etc.

.4. Infractorul sexual

Acest infractor se caracterizeaza prin: impulsivitate, brutalitate, violenta, indiferenta afectiva, autocontrol scazut, impuls sexual puternic, devieri ale instinctului sexual, perversitate, afectarea simtului moral, sadism sau masochism etc.

La acest tip de infractor se produce o regresie comportamentala, evidentiata prin dezinhibitia unor modalitati primare in satisfacerea unor impulsuri imediate. Persistenta impulsurilor sexuale si imposibilitatea depasirii lor, pot determina comportamente delictuale. Infractiunile comise sunt cele cu tematica sexuala: viol, incest, pedofilie sau chiar omor.

La sadic satisfacerea impulsului sexual, are loc numai daca il face pe partenerul sau sexual sa sufere fizic (batut, chinuit, torturat etc.) si moral (sfidat, batjocorit, umilit etc.). Uneori, isi poate consuma actul sexual numai prin omorarea partenerului, cand acesta se afla in agonie. In schimb, masochistul isi satisface impulsul sexual numai daca el insusi este chinuit, torturat (biciuit, ranit, insangerat etc.) sau, la instigarea lui, un altul aplica unui tert aceeasi procedura. Trecerea la act nu poate fi blocata sau amanata, deoarece infractorul sexual nu are un sistem etic interiorizat. El nu anticipeaza consecintele si nici nu atribuie faptelor sale o semnificatie negativa. Actul infractional se desfasoara in conditiile dictate de impulsul sexual puternic, la sfarsitul caruia infractorul se simte eliberat organic si psihic.

.5. Infractorul ocazional

Infractorul ocazional comite o fapta penala datorita unor incitatii exterioare, a unor ocazii speciale. Se pune problema daca la acest tip de infractor, factorii externi sunt decisivi ( ocazia il face pe individ infractor) sau factorii interni, personali (ocazia descopera infractorul din individ). Majoritatea criminologilor si a psihologilor criminalisti sustin ca factorii externi sunt predominanti, dar exista si o contributie a factorilor interni. Astfel, sunt situatii, imprejurari exceptionale care pot determina la infractiune si pe o persoana care, in alte imprejurari nu ar comite o asemenea fapta. O caracteristica a infractorului ocazional este faptul ca el nu recidiveaza.

Infractorul ocazional se caracterizeaza prin: sugestibilitate, sensibilitate, impresionabilitate, autocontrol psihocomportamental scazut, luarea rapida a deciziilor etc.

In functie de contextul situational si genul infractiunilor, acest tip de infractor este de mai multe feluri: a). infractorul ocazional comun care, sub presiunea unor trebuinte imediate si prezenta unor circumstante defavorabile, comite furturi din magazine, incalca ordinea publica sau, pentru obtinerea unor beneficii ilegale, savarseste activitati frauduloase; b). infractorul care savarseste fapte penale sub presiunea unor stari emotive puternice (manie, furie, ura, jignire etc.), pe care nu le poate stapani; c). infractorul care sub influenta unor conditii personale critice si defavorabile (situatie materiala precara, criza financiara momentana etc.), poate comite o infractiune; d). infractorul care comite un delict din imprudenta, din neprevedere (automobilistul care incalca regulile de circulatie).

.6. Infractorul profesional

Infractorul profesional sau de cariera este format si socializat in directia comiterii infractiunii. Unica lui sursa de existenta o constituie infractiunea. Refuzul muncii cinstite si legale apare ca o trasatura esentiala a acestui tip de infractor. Obiectul principal al activitatilor sale infractionale il constituie castigurile financiare, neimplicandu-se in infractiuni cu violenta, in afara de cazul in care violenta este specialitatea sa (talharia). De obicei debuteaza in calitate de copil delincvent, provenind dintr-un mediu social disfunctional.

In cadrul acestei specialitati infractionale se intalnesc doua categorii: a). infractorul profesional pasiv, care nu desfasoara o activitate sociala utila, castigandu-si existenta din savarsirea unor infractiuni, din practicarea unor activitati parazitare (cersetoria, vagabondajul, prostitutia, jocurile de noroc etc.).

Infractorul profesional pasiv se caracterizeaza prin: nivel scazut atat al inteligentei, cat si a pregatirii scolare, capacitate redusa de rezolvare a dificultatilor zilnice, structura caracteriala labila, sugestibilitate, tendinta de supunere, motivatie scazuta, autocontrol comportamental oscilant etc. b). infractorul profesional activ, dinamic si organizat, isi castiga existenta din infractiuni mai complexe (furt din buzunare, fals si uz de fals, proxenetism etc.).

Infractorul profesional activ isi formeaza deprinderi si abilitati tehnice de inalt specialist, este capabil sa-si planifice activitatile, sa-si aleaga victimele si sa-si indeplineasca planul de comitere a infractiunii in asa fel incat sa evite depistarea ei. El planifica actiunea infractionala mult mai amplu decat o face infractorul obisnuit. De cele mai multe ori comite infractiuni actionand in mod organizat si in banda (furturi prin spargere din locuinte, magazine, hoteluri, banci, case de bani, furturi de autovehicule, contrabanda, escrocherii etc.). Se caracterizeaza printr-un nivel de inteligenta mediu sau chiar ridicat, este insensibil, indiferent afectiv, lipsit de simpatie si compasiune, este impulsiv, egocentric, tupeist, pervers, razbunator, are un autocontrol general scazut, manifesta intoleranta la frustrare si nu poate realiza afectul asteptarii etc.

La infractorul profesional afectul atinge o forma pasionala pronuntata, iar actiunea este profund dirijata de ratiune. Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, nu printr-o functionare deosebita a proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial. Aptitudinile lui specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il situeaza in unele privinte deasupra omului normal, obisnuit, nu-i determina actiunea infractionala fara un mediu favorabil, reprezentat de conditiile socio-economice.

.7. Infractorul recidivist

Infractorul recidivist comite infractiunea in mod repetat, din obisnuinta. Dupa comiterea unei infractiuni, fiind descoperit si pedepsit, comite din nou alte infractiuni. Acesta se caracterizeaza prin: imaturitate intelectuala, impulsivitate, agresivitate, egocentrism, scepticism, tendinta de opozitie, indiferena afectiva etc.

Infractorii recidivisti au tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat, avand impresia ca nimeni nu le ofera ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor baftei sau "ghinionului". Acestora le este caracteristica prezenta unor manifestari de indecizie si incertitudine interioara, dificultate de autoreprezentare, tendinta de a-si ascunde propria personalitate.

Succesul obtinut de infractor la prima infractiune, actioneaza drept stimul pentru alte situatii infractionale asemanatoare. Accepta greu dezaprobarea, cata vreme aprobarea il stimuleaza pozitiv. Un indiciu deosebit de relevant al periculozitatii persoanei infractorului il constituie atitudinea sa din trecut fata de exigentele legii penale. De aceea, individualizind pedeapsa, instanta nu poate face abstractie de lipsa sau de existenta unor antecedente penale, chiar daca a intervenit amnistia, gratierea sau chiar reabilitarea.

8. Infractorul ideologic

Infractorul ideologic sau politic, nu se confunda cu infractorul de drept comun. Infractorul ideologic este persoana care, avand anumite idei si convingeri politice, economice, stiintifice sau religioase, comite, datorita acestor idei, fapte care aduc atingere legilor penale existente intr-un anumit stat, motiv pentru care este considerat adversar si implicit este sanctionat. De regula, infractorul ideologic este un militant pentru reforme si schimbari sociale, economice, stiintifice etc. El nu este determinat in faptele sale de scopuri personale, ci de dorinta de a face bine altora, de a inlatura suferinte sau nedreptati. Istoria a demonstrat ca multi militanti politici, considerati la un moment dat ca infractori, si pedepsiti pentru aceasta, ulterior ideile lor au triumfat, iar acestia au fost considerati eroi. Nu se considera infractori politici, persoanele care comit acte de terorism.

.9. Infractorul debil mintal

Dup cum o demonstreaz tiina psihologiei, nivelul de dezvoltare al inteligenei, al judecii, pe scurt, al capacitii mintale este de trei feluri: nivelul normal, nivelul subnormal i nivelul peste normal sau superior. n linii mari sa stabilit c n populaia general, 50% sunt cu o inteligen normal, 25% cu o inteligen slab, debil i 25% cu o inteligen superioar. tiina psihologic i criminologic au mai demonstrat c procentul debililor mintali este ridicat printre infractori, de aceea n criminologie a aprut noiunea de tipul criminalului debil mintal.

Debilitatea mintal este de mai multe feluri sau grade: debilitatea grav, care cuprinde debilii mintali cu gradul cel mai sczut de inteligen (idioii i imbecilii); cu un coeficient de inteligen de pn la 50, adic egal cu nivelul de inteligen al unui copil cu vrsta de 10 ani; debilitatea mintal uoar (mrginiii i submediocrii), care au un coeficient de inteligen de pn la 90, aflai n vecintatea inteligenei normale, egal cu nivelul de inteligen al unui copil de pn la 12-13 ani. Potrivit numeroaselor date statistice, se dovedete c ntre criminali se

ntlnete un procent mai mare de debili mintali dect ntre necriminali. Huyer d un

102 procent de 15,9% cu nivel mintal de 10-11 ani, un procent de 32% cu nivel mintal ntre 11-13 ani, pe cnd ntre nedelincveni aceste procente sunt de 7,3% i respectiv de 29,1%. Procentul mai mare se ntlnete n grupa celor normali (32,4%), de aceea s-a pus ntrebarea dac este vorba de o debilitate mintal sau de o inteligen mediocr sau normal mediocr. Alte date, privind delincvenii aduli, dovedesc i ele c debilul mintal este mai frecvent ntlnit printre delincveni. De exemplu, Coly (Frana n 1950) susinea c la un numr de peste 1200 delincveni, un procent de 25% l alctuiesc debilii mintali; Vervaeck (Belgia) la un numr de 1000 delincveni gsete c 31,7% sunt debili mintali. n SUA, procentul este de 25%. Tot Vervaeck a examinat recidivitii i a constatat c: 3,3% au inteligen superioar, 32,3%

inteligen medie, 47,3% inteligen defectuoas (debil). S-a fcut o comparaie i ntre nivelul de inteligen i natura infraciunilor comise. Astfel, debilii mintali comit multe incendii (29%); furtul simplu (14,9%),furtul calificat (12,9%).Pentru nelegerea infracionalitii debililor mintali trebuie s se in seama i de alte aspecte ale personalitii lor. Astfel, ntr-o cercetare mai veche, efectuat n Belgia (Vermeylen 1922), se arat c sunt mai multe feluri de debili mintali, n funcie de caracter (emotiv, instabil), de stpnire de sine (ponderat, msurat), de felul activitii (tip activ, dinamic) etc. S-a constatat c instabilul, dinamicul ajunge mai uor la situaii de conflict i comite infraciuni.O trstur specific a debilului const n faptul c el nu poate ine cont de ali oameni i de reaciile acestora. El nu nelege c alii pot gndi mai bine, c pot

reaciona mai prompt, motiv pentru care acesta nu se poate adapta. Infractorul debil, odat prins asupra infraciunii, neag realitatea, neputndu-i da seama c alii tiu i neleg mai mult. El judec lumea dup nivelul lui de nelegere a lucrurilor. O alt caracteristic a debilului mintal este lipsa capacitii de prevedere asupra urmrilor svririi crimei, fapt ce izvorte din lipsa la acesta a noiunii de durat n timp a faptei, noiune care la el este restrns, deoarece el are un orizont temporal restrns i nu prevede exact consecinele mai ndeprtate ale faptelor sale,

bunoar judecata i condamnarea.Vzut mai n de-aproape, el are, n bun msur, o gndire infantil, concret; se descurc cu greu n activitatea sa i are nevoie de sprijin; viaa lui afectiv de asemenea, este restrns, limitat. Pentru c este redus ca via mintal, la el predomin achiziia de cunotine, dar nu prelucrarea i elaborarea de soluii proprii n diferitele situaii noi i complicate ale viaii. Este egocentric, vede totul prin prisma proprie, dar nu se poate transpune n situaia altuia i nu poate gndi n situaia altuia. Apoi, nu este contient de sine, nu-i d seama de limitele restrnse ale judecii sale. Atenia, memoria, reprezentarea sunt srace, limitate; nu are control de sine, este credul i sugestibil. Din aceast cauz nu se poate adapta uor la viaa social. De regul, la aceste deficiene mintale se mai adaug i deficienele caracteriale instabilitate emotiv i slaba stpnire de sine, de aceea, el devine mai uor un infractor.

.10. Infractorul alienat

Criminologia si psihologia judiciara moderna abordeaza studiul personalitatii infractorului alienat in procesul depersonalizarii sale, studiind multilateral cauzele si conditiile ce se manifesta in circumstantele atat de ordin obiectiv, cat si subiectiv.Infractorul alienat se caracterizeaza printr-o dizarmonie structurala a personalitatii, care afecteaza functiile cognitive, afective, motivationale, volitive si terminand cu actiunile, activitatea si conduita sociala. Acesta are o gandire haotica, stapanita de idei fixe, de tendinte si actiuni straine de realitatea in care traieste. Este stapanit de frica sau manie pronuntata, de emotii si stari afective puternice, explozive, necontrolate.

Sub raport social, acesta pierde legatura cu familia, prietenii, profesia, ajungand la un pronuntat proces de instrainare si insingurare. Infractorul alienat comite fapte brutale, crude, fara motiv, atacand prin surprindere, pe neasteptate, din senin (omor deosebit de grav, distrugere prin incendiere etc.),. Infractorul alienat nu are control de sine si nici constiinta starii sale, ceea ce il face iresponsabil si implicit nu raspunde penal (Oancea, 1998).

In functie de boala de care sufera, infractorul alienat se poate clasifica in: infractorul schizofrenic, paranoic, maniaco-depresiv, epileptic, alcoolic sau toxicoman, traumatizat fizic sau psihic, senil. La acestia se mai adauga o alta categorie, si anume infractorul alienat datorita unor cauze organice, imbolnaviri grave care afecteaza in special, sistemul nervos central (Margineanu, 1999).

Fenomenul delincvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea, descoperirea, inregistrarea si judecarea delictelor, dupa cum urmeaza (Banciu, 1992):

1).Delincventa (criminalitatea) reala, denumita si cifra neagra a criminalitatii. Ea cuprinde totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate, indiferent daca ele au fost descoperite si inregistrate de institutiile penale. Criminalitatea reprezinta adevarata dimensine a ilicitului penal, insa estimarea ei este aproape imposibila, datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice, operationale si statistice;

2).Delincventa (criminalitatea) descoperita, care cuprinde faptele savarsite in realitate si care au fost depistate si identificate de catre serviciile specializate. De regula, cifra delincventei descoperite este inferioara celei reale, deoarece nu toate delictele sunt descoperite si nu toti delincventii sunt identificati; unele delicte nu sunt reclamate, altele, nu sunt inregistrate, altele sunt retractate chiar de catre victima etc.;

3).Delincventa (criminalitatea) judecata, reprezinta acea parte din delincventa descoperita si inregistrata de unitatile de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. Volumul ei este mult diminuat, intrucat nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. Astfel unele delicte sunt gratiate si amnistiate, altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor legate de prescriptie, decesul delincvntului etc.

Concluzii.

Este uor de admis c o tipologie a infractorilor, de inspiraie biologic, nu-i aa?, adic grupndu-i n ncrengturi, specii i subspecii, ar fi pe ct de greu de ntocmit pe att de util. Dac admitem c exist un infractor agresiv sau violent, un infractor achizitiv, un infractor sexual, un infractor ocazional, un infractor profesional, un infractor recidivist i un infractor ideologic, toate acestea mai mult sau mai puin bine delimitate figura infractorului caracterial.

O observaie ar fi aceea c toi infractorii, fr excepie, au probleme de caracter. Astfel, infractorul violent are probleme legate de agresivitate, infractorul achizitiv are tendina aproprierii bunurilor care nu-i aparin, infractorul sexual sufer de indiferen afectiv i de impuls sexual puternic, pe fond de devieri ale instinctului sexual, infractorul ocazional este intens sugestibil, infractorul profesional refuz munca cinstit.

ns exist argumente i n favoarea unei specificiti a infractorului caracterial. Nu este n mod obligatoriu violent, dar poate fi. Nu e un achizitiv i cu certitudine nu e un sexual. ns i poate aduga, ocazional, aceste caracteristici. Pare s semene cel mai mult cu infractorul ocazional, dat fiind c faptele penale par s fie prilejuite de unele incitaii exterioare, unele ocazii speciale. Orict de paradoxal va suna, infractorul caracterial este un... caracter. ns unul negativ. E o colecie aproape teologic de defecte: orgoliu, vanitate, trufie, ambiii, individualism, tendine de dominaie, ncredere excesiv n sine, suspiciune. De aici pn la instabilitate comportamental, inadaptare social, desconsiderarea celorlali i lipsa emoiilor nu mai e dect un ceas.

Buchetul acesta de defecte poate conduce virtual oriunde: infraciunea de furt, de nelciune, de abuz de ncredere, de distrugere prin incendiere, de omor sau de viol. Totui, nu e fundamental nici ho, nici escroc, nici distrugtor, nici criminal, nici violator. E un inadaptat. ns, spre deosebire de inadaptatul frumos i nobil al romanticilor, prea sus pentru lumea noastr, criminalul caracterial e mic i ranchiunos, mult sub standardele nguste ale societii. Este versatil, fiind deschis aproape tuturor infraciunilor, ns e prizonierul lipsei sale de educaie, n forma cunoscut sub numele de cei 7 ani de acas. Aceast lacun pedagogic este, credem, aproape imposibil de complinit dup depirea termenului firesc.

ncercnd s rspundem la ntrebarea dac exist sau nu un infractor caracterial, optm pentru rspunsul pozitiv. i credem c avem un criteriu suficient de fiabil pentru izolarea acestuia de restul infractorilor. Astfel, dac cei mai muli i premediteaz faptele, avnd imaginea mai mult sau mai puin exact a consecinelor aciunilor lor, tipul caracterial este prizonierul propriilor tare morale, i are tot timpul senzaia c a rspuns unei provocri venite din afar, rmnnd n ciuda rezultatului produs complet inocent. Practic, trstura cea mai important, care face diferena dintre un om prost crescut i un infractor caracterial este absena rezistenei la frustrare. Nefiind capabil s-i digere eecurile, lanul celorlalte defecte de caracter iese la iveal i explodeaz necontrolat, relevnd o fa greu de bnuit a celui care poate trece altfel drept un om mplinit, cu succese profesionale, sociale i familial

BIBLIOGRAFIE :

****Tipul infractorului caracterial (referat)

joi, 4 februarie 2010

http://studentladrept.blogspot.com/2010/02/tipul-infractorului-caracterial-referat.html

****Tipuri de infractori

http://www.scribd.com/doc/61026781/TIPURI-DE-INFRACTORI

****Conf. univ. dr.Octavian PopConf. univ., dr.Gheorgehe Neagu CRIMINOLOGIE GENERAL

Chiinu 2005

http://www.scribd.com/doc/79964703/13/Infractorul-debil-mintal

**** Personalitatea infractorului i sentinapenal

http://lorylex.wordpress.com/2009/06/04/personalitatea-infractorului-si-sentinta-penala/