193

adăugitoare de existenta pentru infractor. Aceasta profesie, j îndeletnicire este transformata

dc făptuitor intr-o sursa ile extragere a venitului material care nu provine din munca cinstita,

urmărind un scop egoist (alm.2, art.84; alin 2, urt.220 C.P. etc.).

Repetarea, sistemalicitaiea infracţiunilor, precum ţi activitatea infracţionala sub forma

de îndeletnicire sunt indicate de legislator iu articolele corespunzătoare ale Părţii speciale a

Codului penal in calitate de semne obligatorii sau calificative ale componentei de

infracţiune concreta. în asemenea cazuri persoana poarta răspundere conform unui singur

articol al Codului penal.

§ 5. Itttciriiva liit'rJirţlimilor

Recidiva constituie comiterea unei infracţiuni intenţionate de o persoana cu antecedent

penal pentru infracţiunea intenţionată sâvîrşitâ anterior. Rccidiva înseamnă repetarea

infracţiunii, persoana care a savîrşit-o avind antecedent penal pentru infracţiunea savirşita

de ea anterior. De aceea semnele distinctive ale recidivei sunt asemănătoare cu semnele

necesare pentru a califica infracţiunea ca repetata. Insa recidiva are un semn obligatoriu

proptiu, carc o şi deosebeşte de repetare — antecedentul penal (la momentul savîrşirii

infracţiunii ulterioare persoana are la activul sau antecedente penale). Antecedentul penal

apare imediat dupa ce intra în vigoare sentinţa proclamată Prin urmare, recidiva are ioc

numai atunci cînd persoana comite o oricare noua infracţiune, cînd n-a fost înca stins

antecendentul penai pentru infracţiunea precedenta.

Recidiva infracţiunilor este. recunoscuta ca cea mai periculoasa formă dc pluralitate

de infracţiuni care demonstrează ca pedeapsa aplicata pentru fapta precedenta n-a dat

efectul cuvenit şi persoana iarăşi a păşit pe cale criminala, certificînd şi faptul ca actul

criminal de conduita a devenit pentru aceasta persoana norma de conduita în societate.

Spre deosebire de repetare, recidiva presupune sâvîrşirea oricăror infracţiuni (sa ne

amintim ca în numărul infracţiunilor repetate pot fi incluse numai infracţiunile identice).

Recidiva cuprinde toate cazurile comiterii de infracţiuni noi: identice, omogene şi

eterogene. Recidiva poate include în sine şi infracţiuni repetate, şi infracţiuni savîrşite prin

cumul.

componenţelor de baza şi calificative. De exemplu: art. 119 (alin.2) C P. prevede răspundere

penala pentru sustragerea de bunuri din avutul prorpietarului săvirşita în mod repetat; art.

102 (alin.2) C.P. — pentru violul, săvîrşit de o persoană, care anterior a mai sâvîrşit o astfel

de infracţiune; art. 182 (alin.2) C.P. - pentru rapirea mijloacelor de transport în mod repetat;

art. 120 (alin.2) C.P. - pentru jaful sâvîrşit în mod repetat etc.

Infracţiunile enumerate conţin semnele uneia şi aceleiaşi сотропс{е de infracţiune,

calificarea lor se face conform numai unui articol sau părţi a articolului din Partea specială a

Codului penal.

Potrivit regulii generale, drept repetate pot fi considerate numai infracţiunile identice

din punct de vedere juridic. însă în unele cazuri, indicate direct în lege, ca savîiţite în mod

repetat pot fi considerate şi infracţiunile omogene (nota la art. 119 C.P).

Omogene se considera infracţiunile care au acelaşi obiect de ateniare (sau asemanator)

şi care se caracterizeaza printr-o formă unică de vinovăţie. Lista infracţiunilor omogene este

indicata de legislator în nota la art.119 C.P., în care se spune: “în articolele 119, 120, 122,

123 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvîrşite de o persoană, care anterior a

comis una din infracţiunile prevăzute în aceste articole sau în articolele 74, 121, 123', 224',

2254, 225J şi 227' din prezentul Cod”.

Dacă sunt repetate infracţiuni omogene, de faţă avem o îmbinare a repetării şi

cumulului de infracţiune, şi în asemenea cazuri se cere o calificare de sine statatoare a

fiecărei infracţiuni aparte.

Noţiunea “în mod reiterativ" este generica şi absoarbe asemenea varietăţi de infracţiuni

identice ca: infracţiuni săvîrşite de mai multe ori (repetate), infracţiuni sistcinuticc şi

activitate infracţională sub formă de îndeletnicire (ocupaţie, profesie).

Repetarea infracţiunii înseamnă savîrşirea de către o persoană a uneia şi aceleiaşi

infracţiuni nu mai puţin de doua ori (alin.3, art 108; alin 2, art. 129; alin.2, art. 1602 etc. ale

C.P.).

Prin sistematicitalea faptelor se înţelege comiterea de cel puţin trei ori a uneia şi

aaceleiaşi fapte infracţionale (art. 101; alin.2, art. 167 C.P. etc.).

Activitatea infracţională sub formă de îndeletnicire (ocupaţie, profesie) are loc atunci

cînd ea devine principala sursă sau sursă

în sens larg legea penală distinge doua varietăţi de recidivă:

a) recidiva reală (factică, complexă), adică sâvîrşirea infracţiunilor în repetate rînduri,

indiferent de existenţa antecedentelor penale pentru săvîrşirea lor;

b) recidiva penitenciară (legală), adică sâvîrşirea unei noi infracţiuni după ce persoana a

fost condamnată.

193

La rîndul său, recidiva penitenciară (legală) se subîmparte în:

a) recidiva generală - comiterea de o persoană cu antecendente penale a oricărei

infracţiuni noi (cu excepţia celei identice şi omogene);

b) recidiva specială - comiterea de o persoană cu antecedente penale a unei noi

infracţiuni, identice sau omogene. Recidiva specială are însemnătate calificativă (alin.2, art.

102; alin.2, art. 188; alin.2, art.218 C.P. etc.). Recidiva speciala reliefează specializarea

infractorilor în săvîrşirea unora şi aceloraşi infracţiuni.

c) recidiva deosebit de periculoasă înseamnă reiteraţie de infracţiuni sau fapte

infracţionale săvîrşite de nenumărate ori (indicate in cele 4 puncte ale articolului 24 al

Codului penal) de către o persoană care este condamnata iarăşi la privaţiune de libertate

după ce şi-a ispăşit pedeapsa privativă de libertate pentru una din infracţiunile săvîrşite

anterior. La baza noţiunii de recidivă deosebit de periculoasă sunt puse două criterii:

periculozitatea infracţiunilor săvîrşite şi numărul de antecedente penale pentru ele. Recidiva

deosebit de periculoasă include în sine semnele recidivei generale şi ale recidivei speciale.

Dacă persoana, prin sentinţa judecăţii, a fost declarată recidivist deosebit de periculos,

atunci consecinţele juridice care survin sunt foarte serioase pentru ea.

Dacă vinovatul este recunoscut în modul respectiv recidivist deosebit de periculos,

aceasta dă temei pentru a califica acţiunile lui ulterioare conform alineatelor, punctelor

articolelor Codului penal, care determina acţiunile săvîrşite de un recidivist deosebit de

periculos ca circumstanţe deosebit de agravante (p.8, art.88; alin.2, art. 102; aiin.2, art. 119;

alin.3 art.122 C.R etc.).

1, Noţiunea de pedeapsa penala.

2. Scopurile pedepsei penale.

§ 1. Noţiunea de pedeapsă penală

Pedeapsa reprezintă un mijloc de constrîngere statală, aplicată de instanţa judecătorească

în baza legii faţă de persoanele vinovate de sâvîrşirea infracţiunii, cu scopul corectării şi

reeducării lor, urmărindu-se prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît de către cei

condamnaţi, cît şi de către alte persoane.

Pedeapsa penală este unul dintre cele mai principale mijloace folosite de stat pentru

combaterea criminalităţii, însă nu în calitate de primi măsura. Faptul constă în aceea că în

lupta cu criminalitatea sunt încadrate un ansamblu de diverse mijloace de ordin economic,

administrativ, organizatorice, educative etc. Insă cînd infracţiunea e deja săvîrşita, cînd

ordinea de drept este grav încălcată, pedeapsa penală devine mecanismul indispensabil

pentru asigurarea apărării societăţii de atentatele criminale.

Ameninţarea cu pedeapsa (penalizarea), care se conţine în sancţiunile articolelor Părţii

speciale a Codului penal ca semn al infracţiunii, certifică caracterul ilegal al faptei. Nu există

infracţiune fără pedeapsă, aşa cum nu există pedeapsă fără infracţiune.în aceste relaţii de

reciprocitate dintre infracţiune şi pedeapsă se exprimă principiul răspunderii inevitabile a

oricăror persoane pentru orice infracţiune sâvîrşită.

Pedeapsa ca mijloc de constrîngere juridico-penalâ statală este orientată în două direcţii.

Prima - aplicarea unor pedepse mai aspre infractorilor-recidivişti, persoanelor care au

săvîrşit infracţiuni grave, făptuitorilor inveteraţi, precum şi conducătorilor, organizatorilor

de grupuri mafîotice etc. A doua direcţie - atenuarea pedepsei, aplicarea unei pedepse mai

blînde persoanelor care au săvîrşit infracţiuni ce nu prezintă un pericol social însemnat sau

persoanelor care pentru prima

După părerea noastră, activitatea infracţională sub formă de ocupa(ie poate fi definită ca o

reiterate, dacă are loc repetarea, nu mai puţin dectt de trei ori, a infracţiunilor identice

indicate în lege, dintre care nici pentru una din ele persoana încă n-a lost condamnată pentru

extragerea unui anumit ctştig material, ocupaţie servind drept sursă de bază sau

suplimentară a veniturilor. In acest caz persoana răspunde pentru întregul cumul de

infracţiuni cu condiţia, dacă n-au expirat termenele de urmărire penală stabilite de lege.

Recidiva constituie comiterea de o persoană cu antecedente penale a două sau a mai

multor infracţiuni.

Semnele distinctive obligatorii ale recidivei sînt:

1) executarea totală sau parţială a pedepsei pentru o infracţiune anterioară;

2) la momentul săvîrşirii infracţiunii ulterioare persoana are la activul său antecedente

penale; persoana în cauză e numită recidivistă, iar persoana care a săvîrşit o pluralitate de

infracţiuni, dar pentru care prima dată este judecată. nu poate fi considerată recidivistă.

Pentru fenomenul infracţional în discuţie legea penală distinge următoarele varietăţi: 1)

recidiva generală; 2) recidiva specială; 3) recidiva simplă (acţiune efectuată o singură dată);

4) recidiva complexă (infracţiune comisă de mai multe ori, în repetate rînduri); 5) recidiva

penitenciară;

6) recidiva extrem de periculoasă.

193

Recidiva generală cuprinde toate cazurile comiterii de o persoană cu antecedente penale a

oricărei infracţiuni noi. De exemplu, o persoană, avînd antecedente penale după executarea

pedepsei pentru omor, s-a făcut vinovată de furt din avutul proprietarului. Recidiva generală

n-are însemnătate calificativă, dar se consideră în calitate de circumstanţă agravantă la

individualizarea răspunderii şi pedepsei penale.

Prin recidivă specială se înţelege comiterea de o persoană cu antecedente penale a unei

infracţiuni, analoagă sau omogenă, dacă, totodată, infracţiunea anterioară a fost calificată

drept circumstanţă agravantă. In calitate de formă a pluralităţii infracţiunii, recidiva specială

este cea mai răs- pîndită: aproape 60% de persoane, condamnate în mod repetat, erau

învinuite de comiterea unora şi aceloraşi infracţiuni. De exemplu, art. 218 alin. 2 prevede

condamnarea pentru huliganism săvîrşit de o persoană anterior tot pentru huliganism.

233

Recidiva simplă reprezintă comiterea infracţiunii de o persoană, condamnată ptnă la

aceasta o singură dată, iar recidiva complexă — de două şi mai multe ori.

Recidiva penitenciară se caracterizează prin aceea că o Persoană execută de două sau mai

multe ori pedeapsa, privaţiunea de libertate.

§ 5. Recidiva deosebit ide periculoasă

Dintre toţi recidiviştii infractori cel mai mare pericol social ti prezintă recidiviştii deosebit

de periculoşi. Conform datelor unor cercetători, 15% dintre ei au stat în locuri privative de

libertate 15 ani, 35% — 10—15 ani, 23% — 8— 10 ani. Aproape jumătate dintre ei au

comis ultima infracţiune tn termen de pînă la un an după liberarea lor din instituţiile

privative de libertate.

Recunoaşterea vinovatului ca recidivist deosebit de periculos are drept urmare pentru el ca

persoană un şir de consecinţe juridice serioase. Recidiviştii deosebit de periculoşi execută

pedeapsa penală numai în coloniile de corecţie prin muncă cu regim special sau în

închisoare, lor nu li se aplică liberarea condiţionată înainte de termen şi nici înlocuirea

pedepsei prin alta mai blîndă. După liberarea din locurile privative de libertate, lor li se

aplică supraveghere administrativă.

Recidiva deosebit de periculoasă constituie repetarea de

o persoană a infracţiunilor enumerate în art. 24 al C.P., pentru care ea a fost condamnată la

privaţiune de libertate. La baza noţiunii «recidivist deosebit de periculos» stau două criterii:

gravitatea infracţiunilor şi numărul condamnărilor unei persoane pentru anumite infracţiuni.

In aceeaşi vreme, cu cît e mai gravă infracţiunea săvîrşită, cu atît mai pufine condamnări sînt

necesare pentru recunoaşterea condamnatului recidivist deosebit de periculos.

Tn conformitate cu art. 24 al C.P., prin sentinţa judecăţii poate fi recunoscut ca recidivist

deosebit de periculos:

1) persoana care a mai fost condamnată pentru o infracţiune deosebit de periculoasă contra

statului (articolele 61, 67), care a săvîrşit fapte de banditism (art. 74), de fabricare în scopul

punerii în circulaţie, precum şi de punere în circulafie a biletelor tezaurului de stat, a

titlurilor de valoare ale statului sau a valutei străine false (art. 84), de încălcare a regulilor cu

privire la operaţiile valutare (alin. 2 al art. 85), de omor intenţionat (art. 88, 89 şi art. 241

alin. 3), de viol în grup, de violare a unei minore, de viol cu consecinţe extrem de grave,

precum şi de violare a unei minore tn vîrstă de pînă Ia 14 ani (art. 102 alii). 3 şi alin. 5), de

captivare de ostatici (art. 1161), de sustragere In proporţii deosebit de mari din avutul

proprietarului (art. 1231), de tîlhărie tn scopul sustragerii bunurilor proprietarului cu

circumstanţe agravante (art. 121 alin. 2), de blocare a căilor de comunicaţie cu circumstanţe

agravante (alin. 3 al art. 1792), de răpire sau deturnare a transportului feroviar, pe apă sau

aerian (art. 182'), de atentat la viaţa unui lucrător de poliţie (art. 206'), de delapidare a

materialelor radioactive (art. 224*); dacă persoana a săvîrşit din nou vreuna dintre

infracţiunile enumerate mai sus, ea este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen

de cel puţin

5 ani;

2) persoana care, indiferent tn ce consecutivitate, a fost condamnată anterior dc două ori

la privaţiune de libertate pentru o infracţiune deosebit de periculoasă contra statului (art. 61

—70), care a săvîrşit acte de banditism (art. 74), de dezordin de masă (art. 76), de fabricare

sau punere în circulaţie de bani falşi sau hîrtii de valoare false (art. 84), de încălcare a

regulilor cu privire la operaţiile valutare (art. 85), de omor intenţionat (art. 88, 89 şi art. 241

alin. 3), de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale (art. 95), de viol (art. 102), de

captivare de ostatici (art. 116*), de sustragere a avutului proprietarului cu circumstanţe

agravante (alin. 2, 3, şi 4 ale art. 119, alin. 2, 3 şi 4 ale art. 120, alin. 2 şi 3 ale art. 122, alin.

2 şi 3 ale art. 123, art. 123'), de tîlhărie în scopul sustragerii avutului proprietarului (art.

121), de blocare a căilor de comunicaţie cu circumstanţe agravante (alin. 3 al art. 1792), de

constrln- gere a lucrătorului transporturilor feroviare, pe apă sau aeriene de a nu-şi îndeplini

funcţia de serviciu cu circumstanţe agravante (alin. 2 al art. 1793), de răpire sau deturnarea

transportului feroviar, pe apă sau aerian (art. 1821), de luare de mită (art. 187), de atentat la

viata unui lucrător de politie (art. 206'), de huliganism deosebit de agravant (alin. 3 al art.

218), de sustragere a materialelor radioactive (art. 224<), de sustragere, fabricare, procurare,

păstrare, transportare sau expediere în scop de desfacere sau desfacerea ilegală a

substanţelor narcotice (art. 2251 şi 225*), precum şi de sustragere a lor cu circumstanţe

agravante (alin. 2 şi 3 ale art. 225s), de sustragere a armelor de foc, a muniţiilor sau a

substanţelor explozibile cu circumstanţe agravante (alin. 2 şi 3 ale art. 2271); dacă persoana

a săvîrşit din nou vreuna dintre infracţiunile enumerate mai sus, ea este 234

condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de peste trei ani;

3) persoana care, indiferent în ce ordine succesivă, a fost condamnată anterior de trei sau

mai multe ori la privaţiune de libertate pentru huliganism agravant (art. 218, alin. 2) sau

pentru infracţiuni, enumerate în punctul 2 al alineatului întîi din prezentul articol şi care a

săvîrşit din nou acte huliganice grave sau vreuna din infracţiunile enumerate în punctul 2 al

alineatului întîi din prezentul articol, pentru care această persoană este condamnată la pri-

vaţiune de libertate;

4) persoana care, după ce şi-a ispăşit pedeapsa privativă de libertate pentru una din

infracţiunile enumerate în p. 2 şi 3 ale alineatului întîi al prezentului articol, a săvîrşit din

nou o infracţiune intenţionată, pentru care ea este condamnată la privaţiune de libertate pe

Un termen de cel puţin cinci ani.

Cînd se hotărăşte chestiunea cu privire la declararea unei persoane ca recidivist deosebit

de periculos, nu se ia în consideraţie condamnarea pentru o infracţiune, săvîrşi- tă de această

persoană înainte de vîrsta de optsprezece ani, şi nici condamnarea care a fost ridicată sau

stinsă în modul stabilit de lege.

Articolele Codului penal, care prevăd răspunderea pentru săvîrşirea unei infracţiuni de

către un recidivist deosebit de periculos, se aplică în cazurile cînd o persoană a fost

declarată, în modul prevăzut de lege, recidivist deosebit de periculos înaintea săvîrşirii

infracţiunii date.

Vinovatul este considerat recidivist deosebit de periculos pe toată durata executării

pedepsei, aplicate de judecată, precum şi după executarea pedepsei cît timp persoana

continuă a fi socotită condamnată.

Calificarea unei persoane drept recidivist deosebit de periculos este anulată doar în cazul

reabilitării sale.

concurs nu au expirat termenele de prescripţie de tragere la răspundere penală sau de

executare a sentinţei de condamnare.

Necesită concretizare cazurile clnd în concursul real intră infracţiuni prevăzute la diferite

alineate ale unui articol din Codul penal. !n aceste cazuri, se are in vedere că la aceste

alineate ale unui singur articol sint prevăzute componenţe diferite de infracţiune. De

exemplu, in concurs intră alin.(l) şi alin.(2) art 218 CP al RM, In care se prevede

răspunderea penală pentru prescrierea de către medic fără necesitate a preparatelor narcotice

şi psihotrope şi, respectiv, falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea

318

substanţelor date. In aceste alineate ale unui articol sînt prevăzute componenţe de infracţi-

uni diferite.

Uneori, In concurs real pot intra infracţiuni omogene şi identice. Astfel, concursul real

poate fi format dintr-o infracţiune consumată şi o infracţiune omogenă sau identică

neconsumată, fie participarea la o astfel de infracţiune.

§ 2. Recidiva

Recidiva este considerată cea mai periculoasă formă a pluralităţii de infracţiuni. In

traducere din latină termenul „recidivus" înseamnă renuvelabiL Esenţa recidivei se

manifestă în nedorinţa statică a persoanei de a se corecta, a se conforma cu legea penală.

Conform art 34 CP, se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau a mai multor

infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune saviirşită cu intenţie

(evidn.). Pericolul sporit al recidivei decurge din forma intenţionată a vinovăţiei

infracţiunilor din care se constituie aceasta, precum şi din faptul că persoana a fost deja

preîntâmpinată despre consecinţele săvîrşirii unei noi infracţiuni prin însuşi faptul

condamnării sale anterioare.

Codul penal abordează recidiva ca fiind o stare de fapt şi nu o calitate atribuită persoanei

infractorului, spre deosebire de legea penală anterioară, In baza căreia instanţa de judecată,

dacă erau întrunite condiţiile legale, declara persoana ca fiind recidivist deosebit de

periculos, fapt care determina o răspundere penală sporită.

dc acesta. Astfel, legiuitorul a abandonat formula veche care permitea recunoaşterea

persoanei ca recidivist deosebit de periculos, adoptlnd In loc anumite semne care

caracterizează starea de recidivă: categoria infracţiunii comise, nurairul de condamnări,

forma vinovăţiei, tipul pedepsei şi virsta făptuitorului

Primul moment care se evidenţiază In definiţia recidivei este, după cum am menţionat

deja, forma intenţionată de vinovăţie a infracţiunilor săvtrşite. Antecedentele penale pentru

infracţiunile săvfrşite din imprudenţă nu pot evolua in calitate de element constitutiv al

recidivei (lit.b) alin.(5) art 34 din CP al RM).

Următorul caracter important este săvlrşirea a cel puţin două fapte, care să fie

recunoscute ca infracţiuni conform Codului penal al Republicii Moldova. In cazul tn care

faptele comise şi imputate constituie infracţiuni conform legilor penale străine, insă nu slnt

incriminate In Codul nostru penal, fie au fost decrimi- nalizate, acestea nu vor fi luate in

considerare de către instanţa de judecată (lite) alin.(5) art 34 CP). In caz de săvirşire a

infracţiunii în străinătate, de aceasta se poate ţine cont la stabilirea stării de recidivă,

recidivă periculoasă şi deosebit de periculoasă dacă hotărirea definitivă de condamnare

care a fost pronunţată in străinătate a fost recunoscută de instanţa de judecată a Republicii

Moldova (alin. (4) art. 34 CP) in ordinea stabilită de legislaţia de procedură penală (art

558-559 din CPP al RM).

Al treilea semn constă tn prezenţa antecedentelor penale (art 110 CP) pentru infracţiunea

anterior comisă. Dacă antecedentele penale sint stinse in conformitate cu art llldin CP sau

persoana a fost reabilitată (art. 112 CP), atunci infracţiunea in cauză nu mai poate fi luată

tn considerare la stabilirea stării de recidivă (litd) alin.(5) art. 34 CP).

Al patrulea semn al recidivei este că la stabilirea acesteia nu se ţine cont de йfracţiunile

săvtrşite in timpul minoratului (lita) alin.(5) art 34 CP).

Astfel, generalizind materialul expus supra, constatăm că stare de recidivă te consideră

săvtrfirea unei infracţiuni intenţionate de către o persoană ей ort antecedente penale pentru

o infracţiune intenţionată comisă anterior, dacă la momentul săvirfirii acelei infracţiuni ea

a atins virsta de 18 ani.

________________________DREPTUL PENAL PARTEA GENERALĂ Щ

Şi ultimul moment expus în lit.e) alin.(5) art. 34 din CP al RM se referă la faptul că la

stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale nu

dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pe- cel

depsei stabilită In art. 90 CP. a |

în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii (art 16) şi de numărul

condamnărilor, Codul penal clasifică recidiva în trei tipuri: 1) simplăde<

(alin.(l) art. 34); 2) periculoasă (alin.(2 )art 34); 3) deosebit de periculoasă (al. inf

(3) art. 34).

Recidiva simplă, după cum rezultă din alin.(l) art 34, se constituie in ca- alt

zul cînd persoana săvîrşeşte orice infracţiune intenţionată, avind antecedente să

penale pentru o infracţiune intenţionată. De exemplu, stare de recidivă va fi în în

cazul săvîrşirii unui furt de către o persoană care are antecedente penale pentru P

o tîlhărie săvîrşită anterior. Starea de recidivă simplă constituie o circumstanţă

agravantă (lita) alin.(l) art 77), iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea comisă nu

poate fi mai mică de jumătate din maximumul celei mai aspre pedepse

prevăzute în sancţiunea articolului corespunzător din Partea specială a Codului penal

(art. 82).

La stabilirea recidivei periculoase şi deosebit de periculoase se ţine cont de

aceleaşi semne ca şi în cazul recidivei simple, dar de asemenea de tipul pedepsei

aplicate, gravitatea şi numărul infracţiunilor anterior comise. Recidiva se considera

periculoasă'.

a) dacă persoana anterior condamnată de două ori la închisoare pentru infracţiuni

intenţionate, a săvîrşit din nou ai intenţie o infracţiune;

b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune intenţionată gravă sau

deosebit de gravă, a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit

de gravă.

Recidiva se considera deosebit de periculoasă:

a) dacă persoana anterior condamnată de trei sau mai multe ori la închisoare

pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;

b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a

săvîrşit din nou o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravi.

Capitolul XIL UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI

Cuantumul pedepsei pentru recidivi periculoasă şi deosebit de periculoasă nu poate fi

mai mică de două treimi şi, respectiv, trei pătrimi din maximumul celei mai aspre pedepse

prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal

Art.34 din CP al RM este o normă imperativă care obligă instanţa de judecată, in

prezenţa semnelor prevăzute de lege, să recunoască faptul săvirşirii infracţiunii In stare de

recidivă, recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă.

In doctrină, pe lingă această clasificare legală a recidivei, se evidenţiază şi alte feluri ale

acestei forme a pluralităţii de infracţiuni. Astfel, in funcţie de locul săvirşirii infracţiunii, se

evidenţiază recidiva penitenciară, al cărei specific constă in săvîrşirea unei noi infracţiuni

intenţionate in locurile de ispăşire a pedepselor privative de libertate.

Caracterul infracţiunilor comise stă la baza clasificării recidivei în generală şi specială.

Recidiva generală se caracterizează prin săvîrşirea de către o persoană după condamnare a

unei noi infracţiuni de natură diferită, iar recidiva specială - săvîrşirea după condamnare a

unei noi infracţiuni identice sau, in cazurile expres prevăzute de lege, omogene.'

In cazurile expres prevăzute de Codul penal, recidiva, îndeosebi cea specială, apare ca

semn calificativ, ceea ce schimbă calificarea infracţiunii respective. De exemplu, omorul

săvîrşit de către o persoană care a mai săvîrşit un omor intenţionat (lit.o) alin.(2) art. 145

CP).

In concluzie, putem spune că recidiva generează un grad sporit de răspundere penală şi

pedeapsă, şi anume:

- în cazul recidivei, tipul penitenciarului este stabilit in conformitate cu alin.(4) art 72 din

CP al RM;

- in cazul recidivei de infracţiuni în timpul ispăşirii pedepsei pentru infracţiunea săvîrşită

anterior, se aplică reguli speciale de stabilire a pedepsei pentru cumul de sentinţe (art.

85 CP);

- in articolele din Partea specială, diversele forme ale recidivei slnt privite In calitate de

semne calificative (lit.o) alin.(2) art. 145 CP);

pedep

condai cu

ped

l.f

Red în

cazul

puţin d

infracţi

are loc

pe când

multor

pentru

Ace:

condarr

pericuh

care pei

In Iii

după ce

reprezir

Estci

Potrivit

persoan

penal.

Ţinâipluraliiă

*> Trib.»

*» V.DOI

OL, pa

■ dacă pentru una din infracţiunile concurcntc s-a stabilit şi o pedeapsă

complementară, aceasta se va aplica integral alături dc pedeapsa închisorii;

- dacă pentru infracţiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse

complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu conţinui diferit, acestea

se aplică alături de pedeapsa închisorii;

- dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi

conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

4. APLICAREA MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ ÎN CAZUL CONCURSULUI DE

INFRACŢIUNI

Potrivit art.35 alin. ultim, măsurile de siguranţă aplicate in caz de concurs dc

infracţiuni se cumulează întotdeauna numai dacă suni dc natură deosebită. Pe

calc de consecinţă, măsurile de siguranţă dc acelaşi fel, luate pentru infracţiuni

concurente, se vor contopi.

5. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU INFRACŢIUNI

CONCURENTE

Aşa cum a fost prezentat mai sus, sistemul de pedepsire a concursului de

infracţiuni nu ridică probleme când toate infracţiunile concurente au fost judecate

concomitent de aceeaşi instanţă. Totuşi, este posibil ca infracţiunile concurente să

fie judecate separat de instanţe diferite sau chiar de aceeaşi instanţă, asupra cărora

s-au pronunţat hotărâri separate de condamnare. Chiar şi în aceste situaţii, sistemul de

sancţionare a concursului de infracţiuni trebuie să rămână acelaşi. O asemenea operaţiune se

numeşte .contopirea pedepselor”, punându-sc în următoarele ipoteze:

a.Pacă infractorul condamnai definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă,

se vor aplica dispoziţiile art. 34 şi 35 C.pen., care presupun că se vor compara pedepsele

stabilite pentru infracţiunile concurcntc şi se va aplica cea mai grea, care poate fi sporită aşa

cum prevede an. 34 C.pen.

b.A doua ipoteză constă în aceea că după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă, se

stabileşte că infractorul suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune

concurentă. Şi într-o asemenea situaţie, pedepsele urmează să fie contopite prin aplicarea

dispoziţiilor art 34 şi 35 CLpen.

c.Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care

condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea, cu

precizarea că sc va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul ceea ce s-a

executat.')

d. In alineatul ultim se prevede că dispoziţiile privitoare la contopirea pedepselor pentru

infracţiuni concurente se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu detenţiunea

pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Secţiunea a IV-a RECIDIVA

1. NOŢIUNE ŞI CARACTERIZARE

Recidiva, ca formă principală a pluralităţii de infracţiuni, presupune ca şi în cazul

concursului de infracţiuni săvârşirea de către o anume persoană a cel puţin două infracţiuni.

Deosebirea constă în aceea că în cazul concursului de infracţiuni săvârşirea de către aceeaşi

persoană a două sau mai multe infracţiuni are loc mai înainte ca acea persoană să fi suferit,

vreo condamnare definitivă, pe când în cazul recidivei, săvârşirea de către aceeaşi persoană

a uneia sau mai multor infracţiuni arc loc după ce acca persoană fusese definitiv condamnată

pentru o altă infracţiune.

Această deosebire nu reduce numai la aspectul formal existenţa unei condamnări definitive

pentru infracţiunea comisă mai înainte, ci reflectă o periculozitate mai marc a celui care

săvârşeşte infracţiunile în stare de recidivă, care perseverează pe calea infracţională.

In literatura de specialitate s-a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce a fost

condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un indice dc

incorigibililate.-)

Este de menţionat că starea de recidivă se determină prin cazierul judiciar. Potrivit ari. 2

din Legea nr. 7/1992, în cazierul judiciar se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori

împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal.

Ţinând cont de aspectele de diferenţiere faţă de celelalte forme ale pluralităţii, recidiva poate

fi definită ca o stare, situaţie, împrejurare în care

" Tnb. Mun. Buc., Sccţ. аП-а pen.. Dec. nr.68.1995,in Dreptul nr.10/1995. pag.56.

-> V.DONCOROZ. up. at, pag.350; C.BULA1. op. tiL,pag.226;P. BOUZAT.J. P1NATEL,

op. di.pg.282.

2. TERMENII RECIDIVEI

Prin termeni ai recidivei se înţeleg, în general, infracţiunile săvârşite care intră în calculul

recidivei.

în doctrina penală 2\ aceste elemente - condamnarea definitivă pentru infracţiunea

anterioară şi noua infracţiune comisă - au fost denumite termeni ai recidivei. Primul termen

al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de

libertate, iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

Termenii recidivei joacă un rol important în reglementarea juridică a recidivei, deoarece

toate problemele şi toate condiţiile privesc, într-o formă sau alta, termenii recidivei şi

raportul dintre aceştia.

3. MODALITĂŢILE RECIDIVEI

in literatura de specialitate s-au formulat diferite criterii ce stau la baza prezentării

modalităţilor recidivei, în funcţie de caracteristicile celor doi termeni ai săi şi de corelaţia

dintre ei.

Cele mai cunoscute modalităţi sunt: recidiva după condamnare şi recidiva după executare;

recidiva generală şi recidiva specială; recidiva mare şi recidiva mică; recidiva temporară şi

recidiva perpetuă; recidiva absolută şi recidiva relativă; recidiva cu efect unic şi recidiva cu

efecte progresive; recidiva teritorială şi recidiva internaţională.

Recidiva după condamnare sau recidiva post-condamnatorie există în cazul săvârşirii din

nou a unei infracţiuni mai înainte ca infractorul să fi efecutat în întregime pedeapsa la care a

fost anterior condamnat.

Recidiva după executare sau post-executorie există atunci când săvârşirea din nou a unei

infracţiuni are loc după ce infractorul a executat în întregime pedeapsa anterioară.

» C. M1TRACHE, op. cU., pag. 158.

*> C. BULAJ, op. cil., pag. 227, V. DOBRINOIU, GH. N1STOREANU, A. BOROI, I.

PASCU, I. MOLNAR, V. LAZAR, op, ăl., pag.271; I. OANCEA, op. dL, pag. 157; C.

MITRACHE, op. al., pag. 159.

Recidiva generală înseamnă săvârşirea, mai înainte, a unei infracţiuni dc o anumită natură

(ex. speculă) şi săvârşirea după condamnare sau după cxecutarea pedepsei a unei alte

infracţiuni de altă natură.

Prin recidiva specială se înţelege situaţia când cele două sau mai multe infracţiuni ce

formează termenii ci sunt de aceeaşi natură.

Recidiva este denumită absolută atunci când existenţa ei nu este condiţionată dc gravitatea

primei condamnări şi relativă atunci când pedeapsa anterioară trebuie să fie de o anumită

gravitate pentru a dovedi perseverenţa infracţională a infractorului.

Prin recidiva mare se înţelege săvârşirea de infracţiuni grave, atât infracţiunea care

formează primul termen cât şi cea care constituie al doilea termen al recidivei. Prin recidiva

mică se înţelege săvârşirea de infracţiuni uşoare, mai înainte (primul termen) şi de

infracţiuni mai grave după condamnare sau după executarea pedepsei (al doilea termen).

I Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de câte ori s-ar repeta

starea de recidivă. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se

agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă.1*

Recidiva se numeşte teritorială atunci când existenta ei este condiţionată de cerinţa ca

primul său termen să fie o hotărâre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională, spre

deosebire de recidiva zisă internaţională, la care primul termen poate fi o condamnare

pronunţată în străinătate.

4. REGLEMENTAREA RECIDIVEI ÎN LEGEA PENALĂ ROMÂNĂ

in Codul penal în vigoare, reglementarea recidivei se face prin dispoziţiile din art. 37-39

C.pen.; modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva posteondamnatorie (după

condamnare), recidiva postexecutorie (după executare) şi mica recidivă, care poate fi

posteondamnatorie sau post-executorie.

A. Recidiva posteondamnatorie (după condamnare) potrivit ari. 37 lit. a C.pen., există

atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri dc condamnare la pedeapsa închisorii

mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de

începerea executării pedepsei, in timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar

pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

U ГЙ 111 А 1 lirrM 4мп п1ш. оЬ. ciLt pag. 172.

176 Drept penal • Partea generală

Prin dispoziţiile art. 37 al. 2 C.pcn., s-a prevăzut că .există recidiva şi în cazurile în care

una din pedepsele prevăzute în alin. 1 este detenţiunea pe viaţă".

a. Condiţii cu privire la primul termen

1. O primă condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a

infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori a detenţiunii pe viaţă. Nu poate

constitui primul termen al recidivei o condamnare definitivă la pedeapsa amenzii indiferent

dc mărimea acesteia şi nici condamnarea la pedeapsa închisorii dacă aceasta este de 6 luni

sau mai mică.')

Pedeapsa prevăzută în hotărârea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o

singură infracţiune sau pentru un concurs dc infracţiuni.21 in acest din urmă caz, este vorba

de pedeapsa rezultată, care trebuie să fie mai mare de

6 luni, chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, luate separat, nu

depăşesc nici una durata de 6 luni.3*

De asemenea, poate constitui primul termen al recidivei post-condamnatorie chiar şi o

hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate (art 37 alin.3).

2. altă condiţie a primului termen priveşte forma de vinovăţie, în sensul că hotărârea de

condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. O astfel de

condiţie rezultă din dispoziţiile art 38 lit a,

C. pcn. - potrivit cu care la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările

săvârşite din culpă.4' Este îndeplinită condiţia şi atunci când condamnarea priveşte o

infracţiune săvârşită cu praeterintenţie.1

3. Cea de-a treia condiţie se referă la hotărârea de condamnare, care nu trebuie să fie dintre

acelea la care, potrivit legii, nu se ţine seama la stabilirea stării dc recidivă.

b. Condiţii cu privire la al doilea termen. Prima condiţie este ca infractorul să săvârşească

din nou o infracţiune cu intenţie. Prin prisma acestei condiţii, nu se cere ca infracţiunea să

fie de aceeaşi natură cu cea pentru care infractorul a fost condamnai anterior. Infracţiunea

poate avea forma tentativei sau a faptului consumai sau poate consta in participarea la

săvârşirea acesteia ca autor, instigator sau complice.

Al doilea iermen al recidivei poate fi şi o infracţiune praeterintenţionată. deoarece

„primum deliclum“Ăm compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvârşit cu intenţie

1 C. RULAI, „Dreptpenat, 1992", op. cit., pag. 174.41 С BULAI, op. dl, pag. 230.

şi el stă la baza rezultatului mai grav, chiar dacă acesta este produs din culpă. In acest sens s-

au pronunţat atât literatura juridică °, cât şi practica judiciară.2)

2. A doua condiţie priveşte ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită din

nou să fie închisoarea mai mare de 1 an sau detenţiunea pe viaţă. Această cerinţă are ca scop

restrângerea sferei recidivei la infracţiunile mai grave.4 Este îndeplinită cu prisosinţă

condiţia gravităţii infracţiunii săvârşite din nou când pedeapsa pentru aceasta este

detenţiunea pe viaţă.

3. A treia condiţie constă în aceea că infracţiunea respectivă trebuie să fie săvârşită înainte

de începerea executării pedepsei anterioare, în timpul executării acesteia sau in stare de

evadare.

Din punctul de vedere al acestei condiţii, existenţa recidivei posteondamnatorii - care se

poate naşte în chiar momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare - nu este

impietată de trecerea condamnatului în poziţia de executare a pedepsei, esenţialul fiind ca

reiterarea noii infracţiuni să nu se producă după momentul epuizării pedepsei anterioare,

când recidiva s-ar transpune în cadrul unei alte modalităţi mai grave, şi anume a recidivei

postexccuiorii.

Infracţiunea sc consideră comisă înainte de începerea executării pedepsei dacă se

săvârşeşte în perioada ulterioară rămânerii definitive a condamnării (art.416-417 Cpr.pen.),

când făptuitorul fie că se sustrage de Ia executarea pedepsei anterioare, fie că - deşi nu s-a

sustras de la executare - a obţinut amânarea executării pedepsei (în cazurile prevăzute de art.

453 C-pr.pen.), fie că a beneficiat de suspendarea hotărârii judecătoreşti de condamnare.4*

Noua infracţiune se consideră ca fiind săvârşită în timpul executării pedepsei, dacă se

comite în intervalul de timp în care cel condamnat sc află efectiv în executarea pedepsei,

indiferent de modul de executare a acesteia: în regim de detenţie, cu executarea pedepsei

închisorii la locul de muncă, etc.

Săvârşirea unei noi infracţiuni în stare de evadare va da naştere unei recidive

posteondamnatorii.

11 o urepi penai * rănea generala

Infracţiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei

postcondamnatorii, deoarece infracţiunea este intenţionată şi este pedepsită cu închisoare

mai mare de 1 an.

B.Recidiva postexecutorie există, potrivit art.37 lit. b C.pen., atunci când după executarea

unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de

pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse,

cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

a. Condiţii cu privire la primul termen. Prima condiţie constă in aceea ci pedeapsa

închisorii mai mare de 6 luni Ia care a fost condamnat infractorul să fie executată sau

considerată executată ca urmare a graţierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a

prescripţiei executării acelei pedepse, după cum poate consta şi din pedeapsa detenţiunii pe

viaţă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate.

2.0 altă condiţie este ca infracţiunea pentru care s-a executat pedeapsa să fie intenţionată.

3. Ultima condiţie presupune ca hotărârea de condamnare să nu fie dintre cele prevăzute de

art. 38 al. 1 C.pen. ori pentru aceasta să fi intervenit reabilitarea sau să se fi împlinit

termenul de reabilitare art 38 al. 2 C.pen.

Având în vedere efectele reabilitării, care fac să înceteze pentru viitor interdicţiile şi

decăderile, ca şi incapacităţile ce decurg dintr-o condamnare, este firesc ca o astfel de

condamnare, lipsită de efecte, să nu mai poată constitui primul termen al recidivei.

b. Condiţiile celui de-al doilea termen

1. Pentru existenţa celui de-al doilea termen, infracţiunea săvârşită din nou poate fi de orice

natură însă trebuie să fie săvârşită cu intenţie ori preaterintenţie, iar pedeapsa prevăzută de

lege trebuie să fie închisoarea mai mare de un an.

Este îndeplinită condiţia gravităţii infracţiunii săvârşite din nou şi atunci când pedeapsa

prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă.

2. A doua condiţie este aceea ca săvârşirea infracţiunii să aibă loc după data terminării

executării pedepsei, după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de

pedeapsă, respectiv după data la care s-a împlinit termenul de prescripţie a executării

pedepsei anterioare.1*

С. Mica red di vi

Potrivit dispoziţiei din ari. 37 alin.l lit. с C.pen., există recidivă şi atunci când după

condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după

graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei

asemenea pedepse, cel condamnai săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Mica recidivă poate fi atât posteondamnatorie, cât şi postexecutorie, în raport cu structura

primului ei termen, care este multiplu.

a. Condiţiile primului termen

1. O condiţie a primului termen o constituie existenţa a cel puţin 3 condamnări la pedeapsa

închisorii de până la 6 luni definitive, succesive şi susceptibile de a fi executate separat.

2. O altă condiţie pentru a exista primul termen al micii recidive este ca toate cele trei

infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepsele respective să fie săvârşite cu intenţie.

3. Pentru nici una dintre cele trei condamnări să nu fie incidenţă vreo cauză dintre cele

prevăzute în art 38 Cpen.

b) Condiţiile celui de-al doilea termen

în ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive, condiţiile cerute pentru existenţa sa

sunt aceleaşi ca şi în cazul precedentelor modalităţi ale rccidivei respectiv să să fie

constituite din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de un an.

D.Condamnările care nu atrag starea de recidivă sunt cuprinse în art 38

C. pen. Potrivit acestor dispoziţii, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de

hotărârile de condamnare privitoare la:

- Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.

Prevederea art. 38 lit a are în vedere împrejurarea că laptele comise in

timpul minorităţii nu au de principiu vocaţia constituirii unei modalităţi a recidivei, fie din

motivul inoportunităţii sancţionării prea severe, fie din motivul lipsei de certitudine a

existenţei unei trenanţe infracţionale reale şi persistente.

- Condamnările pentru infracţiunile săvârşite din culpă (art 38 lit. a. Cpen).

Prin Legea nr. 6/1973 legiuitorul a restrâns sfera recidivei la faptele săvârşite cu intenţie,

deoarece numai în cazul acestor infracţiuni există perseverenţă infracţională specifică stării

de recidivă

- Condamnările pentru infracţiunile amnistiate (art. 38 liL b C.pen.)

întrucât amnistia este o cauză care înlătură răspunderea penală a

făptuitorului pentru infracţiunea săvârşită este logic ca hotărârea de condamnarc pentru o

asemenea infracţiune să nu poată constitui termen al recidivei.

- Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală

(art.38 lit. с C.pen.)

Dczincriminarea unei fapte prin legea nouă face să înceteze toate consccinţele penale ale

hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza legii vechi cu privire la acea faptă. Ca urmare a

acestor consecinţe, o condamnarc pentru o faptă dezincriminată nu poate forma termen al

recidivei.

• Condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau in privinţa cărora s-a împlinit

termenul de reabilitare (ari.38 alin.ultim C.pen).

In cazul unei condamnări pentru care a intervenit reabilitarea, aceasta nu mai poale

constitui primul termen al recidivei, întrucât prin reabilitare se înlătură loate decăderile,

interdicţiile şi incapacitiţile ce decurg din condamnare.

De asemenea, şi în varianta în carc s-a împlinii termenul de reabilitare se înlături starea de

recidivă, deoarece trecerea unui anumit interval de timp cerul de lege pentru acordarea

reabilitării face si dispari prezumţia infracţională care sta la baza recidivei.

Secţiunea a V-a SANCŢIONAREA RECIDIVEI

Din examinarea dispoziţiilor din codul penal care reglementează aplicarea pedepsei în

cazul recidivei rezulţi caracterul acesteia de cauză generală dc agravare facultativi a

pedepsei.

a.Sancţionarea recidivei postcondamnatorii.

Potrivit art. 39 al. 1 C.pen., în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabiliti pentru

infracţiunea sivârşilă ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc

după regulile privitoare la concursul de infracţiuni previzut de art. 34 şi 35 din Codul penal.

Sporul care se poale adiuga la maximul special al pedepsei închisorii în cazul recidivei

postcondamnatorii este de până la 7 ani.

Dacă însă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa

ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior (art 39

al. 2). O astfel de soluţie prevăzută de lege, s-a arătat în literatura de specialitate 11, este

menită să împiedice pe condamnatul aflat în executarea unei pedepse grele ca la sfârşitul

executării pedepsei să comită alte infracţiuni mai uşoare pentru care s-ar ajunge la

impunitate prin contopirea pedepsei mai grele, deja executată, cu pedepsele mai uşoare

stabilite pentru aceste infracţiuni.

In practica judiciară s-a decis că restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat se ia în

calcul, avându-se în vedere data comiterii infracţiunii ulterioare, iar nu data pronunţării

hotărârii prin care aceasta a fost sancţionată.*1

Dacă săvârşirea din nou a unei infracţiuni are loc în stare de evadare, prin pedeapsa

anterioară se înţelege potrivit ari. 39 al. 3 C.pen. pedeapsa ce se execută, la care se adaugă

pedeapsa aplicată pentru evadare.

Pe cale de consecinţă, în situaţia unei graţieri parţiale, când se stabileşte pedeapsa ce a mai

rămas de executat, instanţa va avea în vedere restul de pedeapsă ce mai rămăsese de

executat din pedeapsa iniţială la care se adaugă durata pedepsei aplicate pentru evadare. Din

cerinţa expresă a dispoziţiilor legale privind totalizarea pedepselor aplicate pentru evadare,

la cele în curs de executare rezultă că şi pedepsele aplicate pentru evadare trebuie să fie cu

închisoare.

b. Sancţionarea recidivei postexecutorii.

Sancţionarea recidivei post-executorii formează obiectul dispoziţiilor înscrise în art 39 al.

4 C.pen., potrivit căruia „în cazul recidivei prevăzute de art. 37 lit. b, se poale aplica o

pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul

închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un

spor de cel mult două treimi din maximul special14.

c. Sancţionarea midi recidive

Potrivit art. 39 al. 5 C.pen., „în cazul recidivei prevăzute de ari. 37 lit с se aplică în mod

1 NOŢIUNE

Prin pluralitate intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia in care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune, săvârşeşte o nouă infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva posteondamnatorie (art.40 C.pen.).

Pluralitatea este denumită intermediară în literatura de specialitate pentru că presupune o pluralitate de infracţiuni ce nu poate fi considerată concurs, deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite nici condiţiile recidivei postcondamnatorii, deci priveşte o situaţie de mijloc între cele două forme principale ale pluralităţii de infracţiuni.

Potrivit art 40 C.pen., sancţionarea pluralităţii intermediare se realizează potrivit regulilor stabilite pentru sancţionarea concursului de infracţiuni.______________________________:__■ ■ - - - 1 „Иг.. ;r...s.;

182 Drept penal • Partea generala

corespunzător dispoziţiile din alineatele precedente". Soluţia este justificată pe ideea că,

putând realiza fie modalitatea recidivei post- condamnatorii, fie pe aceea a recidivei

postexecutorii, regulile de sancţionare ale acestora îi sunt aplicabile.

d. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă

Există posibilitatea ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se

descopere că infractorul la data comiterii infracţiunii noi, ce a atras condamnarea, se află în

stare de recidivă. în vederea aplicării instituţiei recidivei şi la aceste cazuri, art. 39 al. 6

prevede că: „dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca

pedeapsa să fi fost executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă,

instanţa aplică dispoziţiile din al. 1 - în cazul recidivei prevăzute în an. 37 lit a şi dispoziţiile

din al. 4 în cazul recidivei prevăzute în art 37 lit b.

Potrivit art. 39 al. 7, „dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care

condamnarea la pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedepasa

închisorii".

Secţiunea aVI-a PLURALITATEA INTERMEDIARĂ

CAPITOLUL Vil CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Secţiunea I ASPECTE GENERALE

1. CARACTERUL PENAL AL FAPTEI ŞI CAUZELE CARE FAC POSIBILĂ

ÎNLĂTURAREA ACESTUIA

Specificul faptelor incriminate de legea penală în raport cu alte fapte ilicite îl constituie

caracterul penal. Acest specific este caracterizat de prezenţa trăsăturilor esenţiale fără de

care nu poate exista o infracţiune, trăsături prevăzute de art. 17 alin. 1 C. pen.

Lipsa oricăreia din trăsăturile esenţiale exclude existenţa caracterului penal al faptei,

înlătură existenţa infracţiunii şi, pe cale de consecinţă, exclude răspunderea penală1).

Stabilirea caracterului infracţional al faptei fiind in esenţă expresia voinţei legiuitorului,

acesta poate să înlăture în anumite cazuri acest caracter şi să prevadă că o faptă sau anumite

categorii de fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt săvârşite în anumite condiţii,

împrejurări, situaţii, nu constituie infracţiuni şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea

penală, ci, eventual, pentru o altă formă de răspundere juridică.

Toate aceste situaţii, dacă există în timpul săvârşirii faptei, fac ca realizarea eficientă a

vreuneia dintre trăsăturile esenţiale să devină imposibilă. De aceea, legea admite ca în

prezenţa unor astfel de circumstanţe caracterul penal obişnuit al faptei să fie excepţional

înlăturat. Ele se numesc cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Putem defini cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ca fiind acele împrejurări, stări,

situaţii, cazuri, condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei face, potrivit legii, ca

realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă2).

*** - * i&iilicatiiteoretice, vol. 1, pag.331.

70

conci

situa] din rv execL

e vezi'

b)sistemul absorbţiei: presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru infracţiunea cea

mai gravă, care va absorbi celelalte pedepse.

c)sistemul cumulului Juridic: este sistemul care a fost adoptat în dreptul penal

românesc pentru sancţionarea concursului de infracţiuni şi care constă în stabilirea

pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte, şi aplicarea celei mai grele dintre

acestea. Această pedeapsă poate fi sporită până la maximul ei special prevăzut de

lege, maxim ce poate fi sporit cu până la 5 ani. Rezultatul contopirii nu poate să

depăşească rezultatul unul cumul aritmetic al pedepselor pentru infracţiunile

concurente.

Aplicarea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni se face potrivit art.34-36

C.pen., după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse

cu închisoarea ori cu amenda, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai

grea, care poate fi sporită până la maximul el special. Iar când acest maxim nu

este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) cânds-au stabilit numai amenzi, se aplică

pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar

dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la

jumatate din acel maxim;

d) cânds-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea

şi opedeapsă cu amenda, se aplică

pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, in tot sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu

închisoarea şi mai multe pedepse cu amenda, se aplică pedeapsa

închisorii.

1) dacăpentru una dintre infracţiunile

concurente s-a stabilit şi o pedeapsă

complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

g) dacă s-austabilit mai multe pedepse

complimentare de natură diferită, sau chiar de aceeaşi natură, dar cu

conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

h) dacă s-austabilit mai multe pedepse

complimentare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai

grea dintre acestea.

i) măsurile desiguranţă de natură deosebită,

luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.

In ceea ce priveşte contopirea pedepselor în cazul concursului de infracţiuni, se vor

aplica următoarele reguli:

a) dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune

concurentă, se aplică dispoziţiile art.34 şi 35 C.pen.

b) dispoziţiile art.34 şi 35 C.pen. se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de

condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă

condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

c) dacă infractorul a executat în tot sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea

anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru

infracţiunile concurente.

d) dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se

aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost

comutată sau înlocuită cu pedeapsa Închisorii.

7.3. Recidiva

7.3.1. Noţiune şi condiţii. Recidiva reprezintă starea, situaţia, împrejurarea In care se

găseşte o persoană care săvârşeşte din nou o infracţiune după ce anterior a mai fost

condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o altă infracţiune«.

Starea de recidivă se constată pe baza cazierului judiciar. Conform art.38 C.pen., în

cazul infracţiunilor săvârşite în timpul minorităţii, al infracţiunilor din culpă, al celor

amnistiate şi al celor dezincriminate, nu există, din punct de vedere legal, recidivă.

7.3.2. Tipuri de recidivă. Recidiva poate fi clasificată după mai multe criterii:

a) in funcţie de momentul comiterii noii infracţiuni:

- recidiva posteondamnatorie - o nouă infracţiune s-a comis după condamnarea

definitivă, dar înainte de executare, în timpul executării, în timpul evadării sau pe

timpul duratei sustragerii de la executare, recidiva postexecutorie - o noua

infracţiune comisă după executarea în totalitate a pedepsei sau după ce pedeapsa

este considerată executată.

b) după natura infracţiunii :

recidiva generală - când orice fel de infracţiuni pot constitui termene ale recidivei.

- recidiva specială — când există numai pentru anumite infracţiuni.

c) după gravitatea condamnării:

recidiva absolută, recidiva relativă.

d) după locul condamnării:

recidiva naţională, recidiva internaţională;

Formele recidivei prevăzute în Codul penal român sunt următoarele:

a) Recidiva mare post-eondamnatorie (Art. 37 lit. а С. реп.) Acest tip de recidivă există

atunci când, dupa ramânerea definitivă a unei condamnări la pedepsa închisorii mai mare

de 6 buni, cel condamnai săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, înaintea executării

pedepsei, în timpul executăm, aflat în stare de evadare sau in timpul suspendării executării

pedepsei, pedeapsa pentru a doua infracţiune fiind mai mare de un an.

In cazul recidivei post-condamnatorii, pedepsele se contopesc, existând şi posibilitatea

acordării unui spor de pedeapsă de până la 7 ani.

Condiţii cu privire Ia recidiva mare post-eondamnatorie:

- condiţii cu privire la primul termen al recidivei: o să existe o condamnare

definitivă.

o condamnareasă privească o pedeapsă cu

închisoarea mai mare de şase luni (inclusiv pentru concursul de infracţiuni), o

condamnarea să privească o infracţiune

intenţionată.

o condamnareasă nu privească infracţiuni

prevăzute la art.38 C.pen.

- condiţii cu privire la cel de-al doilea termen al

recidivei:

o săvârşirea unei noi infracţiuni, o infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie, o

pedeapsa să fie închisoarea mai mare de un an. o noua infracţiune să fie comisă în

intervalul de timp: înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării

pedepsei, în stare de evadare, in timpul suspendării condiţionate, în timpul

graţierii,

b) Recidiva mare post-executorie (Art. 37 lit. b С. pen.) Acest tip de recidivă există

atunci cănd, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea

totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării,

condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, a cărei pedeapsă este de minim un an.

In cazul recidivei post-executorli, pedeapsa pentru noua infracţiune poate urca până la

maximul special, iar in funcţie de circumstanţe, dacă acesta este considerat neîndestulător, se

poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Condiţii cu privire la recidiva mare post-executorie: condiţii privind primul termen al

recidivei: o să existe o condamnare definitivă, o condamnarea definitivă să fie mai mare

de şase luni.

o condamnarea să nu fie pentru una dintre infracţiunile prevăzute de art.38. o

pedeapsa trebuie să fi fost executată sau considerată ca executată (graţiere

totală, a restului de pedeapsă, termenul de prescripţie a executării pedepsei);

- condiţii privind cel de-al doilea termen al recidivei (noua infracţiune):

o infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie; o pedeapsa să fie mai mare de

un an.

c) Recidiva mică (Art. 37 lit. с С. реп.) Acest tip de recidivă există atunci când, după

condamnarea definitivă la cel puţin 3 pedepse cu închisoarea mai mici de 6 luni sau după

executarea, graţierea sau prescrierea acestora, condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune cu

intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de un an. Pedepsele pentru mica

recidivă se aplică in acelaşi mod ca şi pentru celelalte tipuri de recidivă.

Art.37 C.pen. : “ după condamnarea la cel puţin 3 pedepse cu închisoare de pănă la 6

luni sau după executarea acestora condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie

pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an’.

Condiţii cu privire la recidiva mică:

condiţii privind primul termen al recidivei:

o existenţa unui număr de minim trei condamnări, o condamnările să fie

definitive, o pedepsele să fie mai mici de şase luni. o să nu fie vorba de

infracţiunile prevăzute de art.38 C.pen;

condiţii cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei:

o să existe o nouă infracţiune, o infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie, o

pedeapsa prevăzută să fie mai mare de un an. o momentul săvârşirii faptei să fie

înainte de începerea executării, în timpul executării, in stare de evadare, după

executare, graţiere totală sau parţială, după împlinirea termenului de prescripţie

a executării pedepsei).

7.3.3. Tratamentul penal al recidivei. Datorită faptului că prezintă o periculozitate

sporită, pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracţiune săvârşită în stare de recidivă este

mai aspră. In consecinţă, legea penală română consideră recidiva o cauză facultativă de

agravare a pedepsei.

Astfel, potrivit art.39 C.pen, recidiva este sancţionată după următoarele reguli:

- în cazul recidivei mari posteondamnatorii, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea

săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc

potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Se poate adăuga un spor de până la 7 ani. dacă

pedeapsa anterioară a fost executată in parte, contopirea se face intre pedeapsa ce a

mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.

in cazul săvârşirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se

înţelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.

în cazul recidivei mari postexecutorii se poate aplica o pedeapsă până la maximul

special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate

adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de

cel mult două treimi din maximul special al acesteia.

în cazul recidivei mici prevăzute se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile din

alineatele precedente.

Când după condamnarea definitivă, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune,

înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de

evadare, şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa

se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.

7.4. Pluralitatea intermediară. Pluralitatea intermediară reprezintă acea situaţie juridică

a persoanei care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, comite o altă faptă

penală, fără a întruni însă condiţiile legale ale recidivei.

In aceste condiţii, pluralitatea intermediară apare diferită de concursul de infracţiuni

prin faptul că, în cazul pluralităţii intermediare există o condamnare definitivă prealabilă.

Condiţiile pluralităţii intermediare:

- săvârşirea unei noi infracţiuni: înainte de începerea executării pedepsei, în timpul

executării pedepsei sau în stare de evadare.

nu sunt îndeplinite condiţiile de la recidivă (culpă, pedeapsa mai mică decât cea de

la recidivă).

Sancţonarea pluralităţii intermediare. Şi în cazul pluralităţii intermediare se vor aplica

regulile de la concursul de infracţiuni, şi anume, regula cumulului juridic.

Există, în cazul pluralităţii intermediare, o situaţie mai specială, şi anume, în cazul

evadării întâlnim o formă specială de cumul aritmetic (art.269, al. 3 „Pedeapsa aplicată

pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi

maximul general al închisorii. *

/Ъ&с^Ое^г- С&А

Secţiunea а ЩШ\ Recidiva Subsecţiunea I Aspecte generale privind recidiva

§1. Conceptul şi caracterizarea recidivei;

82. Structura recidivei

§1. Conceptul şi caracterizarea recidivei

Cea de-a doua formă a pluralităţii de infracţiuni o costituie recidiva. Ea se deosebeşte de

concursul de infracţiuni prin faptul ей între momentele care marchează săvârşirea celor două

infracţiuni succesive intervine o hotărâre de condamnare pentru prima infracţiune. în

literatura juridică s-a subliniat că în cazul recidivei săvârşirea unei noi infracţiuni după

avertismentul dat prin hotărârea de condamnare presupune din partea făptuitorului o mai

accentuată perseverenţă infracţională, de unde şi necesitatea adoptării unui sistem

sanctionator diferenţiat faţă de concursul de infracţiuni59. Din punct de vedere criminologie

recidiva reprezintă unul din aspectele cele mai grave şi una din caracteristicile fenomenului

criminalităţii în societatea contemporană60. S-a arătat in doctrină că infractorul care a

săvârşit o recidivă, denumit recidivist, dovedeşte incorigibilitate în raport cu pedeapsa la

care a fost condamnat şi pe care uneori a şi executat-o, iar ca urmare în planul dreptului

penal sunt necesare elaborarea unor măsuri de apărare specifice61. într-adevăr în legislaţia

noastră penală sunt prevăzute masuri prin care o persoană care comite o infracţiune In stare

de recidivă este mai aspru sancţionată şi nu poate beneficia de aplicarea unor măsuri

uşurătoare de individualizare a executării pedepsei (de ex., de suspendarea condiţionată a

executării pedepsei). De asemenea, de regula infractorii recidivişti sunt exceptaţi de la

beneficiul unor acte de clementa (amnistie, graţiere). De instituţia recidivei este legau

clasificarea infractorilor in primari şi recidivişti. în inteles obişnuit, ргщ infractor primar se

Înţelege persoana care a săvârşit o singură infracţiune. Din punctul de vedere al dreptului

penal, aşa cum s-a arătat In literatura juridica in sfera noţiunii de infractor primar intra de

asemenea, şi persoana care a săvârşit două sau mai multe infracţiuni înainte de a fi suferit o

condamnare pentru vreuna dintre ele (concurs de infracţiuni), precum şi persoana care

suferind o asemenea condamnare, nu poate fi considerată totuşi in stare de recidivă,

deoarece nu sunt întrunite condiţiile cerute pentru existenta recidivei (de ex., pedeapsa

pronunţată anterior nu prezintă gravitatea cerută de lege)62.

Infractor recidivist este persoana care după o primă condamnare, săvârşeşte o nouă

infracţiune in condiţiile cerute de lege pentru existenta recidivei43.

O problemă discutată in literatura juridică in legătură cu infractorii recidivişti, este

aceea a conceptului de “recidivist prin condamnări aterioare”.

Pentru prima oară In dreptul penal, expresia de “recidivist prin condamnări anterioare”

a fost folosită In Decretul prezidenţial nr.222 din 5 iulie 1976 privitor la graţierea unor

pedepse. Prin acel decret, erau exceptaţi de la beneficiul graţierii “recidiviştii prin

condamnări anterioare”.

în acel moment, pentru practicienii dreptului penal s-a pus problema explicării

conceptului de “recidivist prin condamnări anterioare". în literatura de specialitate mai mulţi

autori şi-au exprimat punctul de vedere încercând să lămurească înţelesul expresiei

“recidivist prin condamn&ri anterioare"64. Astfel s-a arătat că acest concept, trebuie înţeles

în sensul că dacă infracţiunea posterioară existentei stării de recidivă nu atrage o noua

recidivă, nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi aplicată şi de această dată recidiva, ea este

totuşi o recidiva constituită prin condamnări anterioare0. Conceptul se referă la persoanele

care abia condamnate cu reţinerea stării de recidiva sau deşi liberate din executarea unor

pedepse pronunţate cu

“ T- Vasiliu ii colab., op. cit., pag.26S;

* Idem, op. cil., pag. 265;

•* In acest sens menţionăm, A. Ungureanu, “Recidivist prin condamnări anterioare” tn

RRD nr.8/1982, pag.44; I. Poenaru, 'Recidivist prin condamnări anterioare”, In RRD

—iniu ai ni(ol I. Poannru “Solu ţii ale practicii j udiciare In mate ria amnistiei şi

reţinerea acestei stări, au săvârşit ulterior infracţiuni de o gravitate nu prea mare, fiind

condamnate la pedepse mici, fără reţinerea stării de recidivă şi care ar face deci obiectul

dispozifilor de clementă, dar sunt exceptate datorită existentei recidivei constituită

anterior*6.

în sensul celor de mai sus s-a pronunţat şi instanţa supremă care intr- un caz, a statuat

că, pentru a excepta de la graţiere un condamnat pe motivul -că este recidivist prin

condamnări anterioare este necesar ca recidiva anterioară să fie constituită prin condamnări

pentru care nu sunt incidente dispoziţiile art.38 C.p. şi pronunţate inainte de condamnările

pentru care se pune problema aplicării actului de clementă67.

Recidiva a fost definită în general ca fiind starea, situaţia, Împrejurarea in care se

găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce anterior a fost condamnat sau

a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune*.

§2. Structura recidivei

După cum se poate observa, ceea ce caracterizează pluralitatea de infracţiuni sub forma

recidivei este existenta unei condamnări definitive pentru o infracţiune comisă anterior şi

apoi comiterea unei noi infracţiuni. în literatura juridică, condamnarea definitivă pentru

infracţiunea anterioară şi comiterea unei noi infracţiuni au primit denumirea de termeni ai

recidivei. Deci, primul termen al recidivei constă Întotdeauna într-о condamnare definitivă

la o pedeapsă privativă de libertate, iar cel de-al doilea termen constă In săvârşirea din nou a

г iei infracţiuni. Oricare dintre infracţiunile care constituie vreunul din termenii recidivei

poate fi o faptă consumată sau o faptă rămasă In faza de tentativă pedepsibilă, un fapt de

participaţie ca autor, instigator sau complice69. Recidiva nu poate exista dacă lipseşte

vreunul din cei doi termeni care intră in compunerea ei. La rândul lor cei doi termeni, pentru

a realiza recidiva trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

a) condiţiile primului termen al recidivei;

Pentru a exista recidivă, primul termen este condiţionat de existenţa unei condamnări

definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni. în al doilea rând, condamnarea definitivă

trebuie să existe inainte ca făptuitorul să săvârşească cea de-a doua infracţiune. în cazul in

care primul termen al

“ I. Poenaru, „Soluţii ale practicii judiciare In materia amnistiei ţi graţierii*', In RRD nr

.12/1986, pag.36;

*’ T.S., s.p„ d.nr. 1043/1982, In RRD nr.4/1983, pag.74;

“/" ч!тиЖ(!. no. cit., pag.223;

recidivei este format din mai multe condamnări (ipoteza prevăzuta de art.37 lit.c), este

necesar ca flecare condamnare In parte sâ fi rămas definitiva.

în practica judiciară s-au ridicat unele probleme în legătură cu existenta sau inexistenta

primului termen al recidivei în anumite situaţii speciale. Astfel, s-a pus problema dacă

există stare de recidivă în cazul săvârşirii celei de-а doua infracţiuni, în condiţiile în care,

prima condamnare a fost pronunţată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar j|

termenul de încercare se săvârşeşte cea de-a doua infracţiune. în literatura juridica s-a arătat

că într-o asemenea situaţie, dacă condamnarea cu suspendarea condiţionată a fost mai mare

de 6 luni închisoare iar condamnatul săvârşeşte în perioada termenului de încercare o nouă

infracţiune, va exista stare de recidivă în condiţiile prevăzute de art.37 lit.a C.p., respectiv,

recidivă posteondamnatorie70.

O altă problemă care s-a ridicat a fost aceea, dacă exista stare de recidiva in cazul în

care un condamnat liberat condiţionat în intervalul de timp de la liberare şi până la

împlinirea duratei pedepsei, săvârşeşte o nouă infracţiune. Răspunsul a fost afirmativ71, în

sensul că există recidiva posteondamnatorie. în acest sens Tribunal Suprem, a decis că dacă

condamnatul a mai săvârşit din nou o infracţiune în perioada liberării condiţionate, înainte

de a se fi împlinit durata pedepsei, va fi considerat recidivist dacă sunt îndeplinite condiţiile

cerute de art.37 lit.a C.p. în această situaţie operând prevederile art.61 C.p. la stabilirea

pedepsei nu se vor aplica dispoziţiile cu caracter sancţionator care reglementează materia

recidivei71.

b) condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei

Infracţiunea sâvârşitâ după condamnarea definitiva constituie cel de al doilea termen al

recidivei. Infracţiunea săvârşită poate fi atât fapt consumat cât şi fapt tentat. Calitatea în

care făptuitorul săvârşeşte cea de a doua infracţiune nu are nici o importanţă pentru

existenţa celui de al doilea termen al recidivei. Deci făptuitorul poate săvârşi infracţiunea

care constituie cel de al doilea termen al recidivei în calitate de autor, instigator sau

complice.Nu are importanţă nici dacă cea de a doua infracţiune săvârşită este prevăzuta In

C.p., sau o lege specială ori o lege nepenală cu dispoziţii penale. în literatura juridică

potrivit unui punct de vedere “Infracţiunea care

70 In acest sens, P. Baciu şj G. An ton iu, (Nota I |i Nota 11), In RRD nr. 3/1973, pag.87 si

mm»

71 L. Biro, “Starea de recidiva In cazul infracţiunilor săvârşite In timpul liberării

condiţionate", In RRD nr.2/1971, pag. 106;

___'»Т С С „ — tn/ln-м l„ nnn ______________ — tllini - IU. jbrmează al doilea

termen al recidivei trebuie să aibă un caracter independent faţă de prima condamnare” 73.

Astfel, s-a arătat că evadarea unui condamnat fiind în legătură cu executarea unei

condamnări anterioare, infracţiunea de evadare nu poate constitui al doilea termen al

recidivei, potrivit unui alt punct de vedere, se susţine că şi în cazul evadării din starea de

deţinere sunt îndeplinite condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei şi in consecinţă

există recidivă postcondamnatorie74.

Cu privire la al doilea termen al recidivei legea cere a fi îndeplinită condiţia potrivit

căreia pedeapsa prevăzută de lege petru această infracţiune să fie închisoarea mai mare de

un an şi să fie săvârşită cu intenţie.

Oricare din termenii recidivei, pot prezenta unele trăsături specifice. Astfel, primul

termen al recidivei poate fi constituit dintr-o singură condamnare mai grea sau din mai

multe condamnări mai uşoare. De -asemenea, condamnarea sau condamnările au fost

executate efectiv sau este posibil ca ele să nu fi fost executate efectiv ci să fi fost considerate

ca executate. Intre cei doi termeni ai recidivei pot exista şi anumite corelaţii, cum ar fi spre

ex., împrejurarea că ambii termeni se referă la infracţiuni de -aceeaşi natură sau de natură

diferită ori că între cei doi termeni trebuie sau du să existe un interval de timp anume

determinat. In raport cu trăsăturile specifice pe care le prezintă cei doi termeni şi de

corelaţia ce există între ei se definesc şi diferitele modalităţi ale recidivei75.

1

A.a)

condamni

R<

jmenzii

(' mari

post

postcon

di

hotărâre

<

condam

n

'constit

ui

jjefmiti

vj S

-cuis de

<

ioifracţi

u) F

lorii

con

jnfractiu

Înainte

с I

[recidiv

e

ielenţiu

durată сDimpotexista ppronunţ

multe Lsarcinaavând iInchiso

stareainfracti

I "v.

Suhsecţiunea a Ii-a Modalităţile recidivei în legislapa penală actuală

f1. Recidiva postcondamnatorie;

82. Recidiva postexecutorie;

§3. Mica recidlvi;

14. Recidiva internaţională.

§1. Recidiva postcondamnatorie

Această modalitate a recidivei este reglementată de art.37 lit.a din Cp. care

li stabileşte condiţiile de existenţă ca instituţie juridică în literatura juridică s-

a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului in care se prezintă în concret

recidiva in raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei76.

Astfel, in funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni, respectiv, după

condamnarea anterioară, mai inainte de executarea pedepsei sau după

executarea pedepsei recidiva se prezintă sub două modalităţi: recidiva

postcondanmatorie şi recidiva postexecutorie.

Recidiva postcondamantorie, sau recidiva mare după condamnare, există

potrivit art.37 lita C.p., atunci când “după rămânerea definitivă a unei hotărâri de

condamanre la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din

nou o infracţiune cu intenţie, inainte de începerea executării pedepsei în timpul

executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua

infracţiune este închisoarea mai mare de un an”77.

Există recidivă postcondamnatorie şi tn cazurile în care după condamnarea la

detenţiunea pe viată, înainte de începerea executării, to timpul executării acesteia ori tn stare

de evadare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie şi pentru care legea

prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an sau detenţiunea pe viată.

l.i. condiţiile recidivei mari postcondamn aterll

A.Condiţii cu privire la primul termen

a) Primul termen al recidivei mari posteondamnatorii 11 formează o condamnare

definitivă la pedeapsa închisorii ori detenţiunii pe viată;

Rezulta din această condiţie că, o condamnare definitivă la pedeapsa jmenzii (oricât de

mare ar fi) nu poate constitui primul termen al recidivei mari posteondamnatorii. în al doilea

rând, primul termen al recidivei mari posteondamnatorii trebuie să constea într-o pedeapsă,

pronunţată printr-o hotărâre de condamnare rămasă definitivă. Numai dacă există o hotărâre

de condamnare definitiva pentru infracţiunea săvârşită, aceasta se poate constitui ca prim

termen al recidivei. Dacă hotărârea de condamnare nu este definitivă, ea nu poate constitui

primul termen al recidivei.

Săvârşirea unei infracţiuni în intervalul cât procesul se găseşte în curs de desfăşurare,

nu va constitui recidivă, ci va constitui un concurs de infracţiuni.

Prin urmare, trăsătura caracteristică a recidivei mari posteondamna- torii constă într-o

condamnare neexecutată -în întregime sau în parte- iar infracţiunea care formează al doilea

termen, trebuie să fie să fie săvârşită înainte de executarea integrală a primei condamnări.

b) Condamnarea definitivă pentru a putea constitui primul termen al recidivei, trebuie

să fie o pedeapsă cu închisoare mai mare de 6 luni ori detenţiunea pe viaţă;

O condamnare definitivă, chiar la pedeapsa închisorii, dar pe o durată de 6 luni sau mai

mică, nu poate constitui primul termen al recidivei. Dimpotrivă, dacă pedeapsa închisorii

depăşeşte şi cu o zi durata de 6 luni va exista primul termen al recidivei. Această pedeapsă

poate fi sau o pedeapsă pronunţată pentru o singură infracţiune sau o pedeapsă rezultantă

pentru mai multe infracţiuni concurente7'. într-o speţă, instanţa de judecată a reţinut în arcina

unui inculpat starea de recidivă în conformitate cu art.37 lit.a C.p. având in vedere că cel in

cauză se afla în executarea unei pedepse de 6 luni închisoare. împotriva hotărârii s-a declarat

recurs extraordinar deoarece starea de recidivă se poate reţine numai daca pedeapsa stabilita

pentru infracţiunea anterioară este mai mare de 6 luni închisoare. Recursul a fost

4 V. Dongoroz colab., op. oii,, pag.301;

admis de Tribunalul Suprem care prin decizia nr.483 /1981, a înlăturat starea de recidivă7*.

în literatura juridică s-a arătat că pedeapsa ce costituie primul termen al recidivei poate

fi pronunţată şi de o instanţă judecătorească străină, daca acea hotărâre a fost recunoscută

potrivit dispoziţiilor C.pr. pen. (art. 519-521 C.pr. pen.)10.

c) Condamnarea definitiva să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu

intenţie

Această condiţie nu este prevăzută in mod expres in textul art.37 lit.a C.p., dar ea rezultă

din dispoziţiile art.38 lit.a‘ C.p. potrivit cu care la stabilirea stării de recidivă nu se (ine

seama de condamnările pentru infracţiunile din culpă.

Este posibil ca in structura primului termen al recidivei să intre o condamnare mai mare

de 6 luni închisoare pentru o infracţiune săvârşită sub aspectul laturii subiective cu

praeterintentie. într-o asemenea situaţie s-a arătat în literatura juridică este satisfăcută întru-

totul, cerinţa reglementării recidivei privind elementul subiectiv81.

d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii nu se (ine seama la

stabilirea stării de recidivă.

Potrivit art.38 Cp. la stabilirea stării de recidivă nu se tine seama de hotărârile de

condamnare privitoare la:

1. infracţiunile săvârşite In timpul minorităţii;

2. infracţiunile săvârşite din culpă;

3. infracţiunile amnistiate;

4. faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.

B. Condiţii cu privire la ceI de-al doilea termen al recidivei

Potrivit art.37 liLa C.p., pentru existenta recidivei mari postcondamnatorii este necesar

ca cel de-al doilea termen, să îndeplinească următoarele condiţii:

condamnării definitive; Infracţiunea săvârşită ulterior condamnării poate să se prezinte fie

sub forma unei fapte consumate fie sub forma tentativei. De asemenea, cea de-a doua

infracţiune poate să fie săvârşită de făptuitor In

14 Decizia a foit prezentată In Buletin Intern nr 3/1981, pag.54;

*° C. Miirache, op. cil., pag.226;11 In acest sens M. Zolyneak. „Unele aspecte teoretice şi practice ale recidivei", ta RRD nr.

6/1983, pag. 10;

, intră in compunerea celui de al doilea ter-men al recidivei posteondamnatorii numai o infracţiune intenţionată care a

fost săvârşită rire definitivă

prin hoti-

Infracţiunea ulterioară se c onsideră comisă înainte de începerea executării pedepsei, dacă se săvârşeşte în penoada de după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare: In ipoteza în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei anterioare şi nu a expirat termenul de prescripţie a executării pedepsei; in ipoteza in care deşi nu s-a sustras de la executarea

11C. Mitrache, op. cit., pag.227; “ Idem. op. cit, pag.227;

calitate de autor, instigator sau complice. Cel de-al doilea termen al recidivei li poate

constitui săvârşirea unei singure infracţiuni sau mai multor ■infracţiuni. în literatura

juridica s-a arătat ca daca infractorul săvârşeşte mai щи/te infracţiuni, fiecare In parte va

forma cel de-al doilea termen al unei ijecidive distincte, cu îndeplinirea, de buna seama, a

condiţiilor prevăzute prin dispoziţiile art.37-38 C.p.°.

în ce priveşte forma vinovăţiei, al doilea termen al recidivei postcon- damnatorii

subzista doar daca cel condamnai săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie fie directa, fie

indirecta fie cu praeterintenţie. O noua infracţiune comisa din culpa exclude existenţa celui

de al doilea termen al -recidivei posteondamnatorii.

c) pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de un an;

Legea pretinde, pentru a fiinţa cel de al doilea termen al recidivei posteondamnatorii ca

infracţiunea nou săvârşită să prezinte o anumita gravitate. Prin urmare daca noua infracţiune

săvârşită este pedepsita cu amendă, nu va exista starea de recidivă. Nu va exista starea de

recidiva nici dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru cea de a doua infracţiune săvârşită este

închisoare mai mică de 1 an.

Este îndeplinită această cerinţă şi atunci c&nd infracţiunea a rămas în fază de tentativă

pedepsibilă, iar pedeapsa prevăzuta pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an,

ca

şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de un an, alternativ cu

pedeapsa amenzii83. Este îndeplinită cerinţa celui de al doilea termen al recidivei, dacă

pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune este detenţiunea pe viaţă.

pedepsei, dar a obţinut am&narea executării ei; sau In ipoteza щ Care condamnatul a obţinut

imediat după rămânerea definitiva, suspendarea executării hotărârii judecătoreşti de

condamnare.

Infracţiunea ulterioara, care caracterizează cel de al doilea Imne^jj recidivei

postcondamnatorii se reţine ca fiind săvârşită în timpul ехедцдд pedepsei daca se comite in

intervalul de timp In care:

■ cel condamnat definitiv se află efectiv in stare de deţinere;

■ cel condamnat definitiv se află In stare de libertate condiţionată şi nu s-a împlinit

durata pedepsei;

■ cel condamnat definitiv se află in timpul întreruperii executării pedepsei;

■ cel condamnat definitiv se află In libertate in cazul aplicării suspendării condiţionate

a executării pedepsei, inainte de a fi expirat termenul de încercare14;

■ cel condamnat definitiv se află in timpul executării pedepsei intr-

o Închisoare militară;

■ cel condamnat definitiv se afla In libertate inainte de a fi expirat termenul de

încercare instituit printr-un act de graţiere condiţionată;

■ cel condamnat definitiv se află în timpul executării pedepsei închisorii la locul de

muncă;

■ cel condamnat definitiv se află în timpul de la încetarea executării pedepsei la locul

de muncă până la împlinirea duratei pedepsei;

■ cel condamnat definitiv se află In termenul de încercare al suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

M rsnrf к săvârşeşte cu intenţie o noul infracţiune după o condamnare la o pedeapsâcu

Închisoare mai mare de 6 luni, pen tiu care s-a suspendat condiţionat executarea, dar

Înăuntrul termenului de Încercare -stabilit potrivit art.82 Cp. - sunt aplicabile prevederile

art.37 liLa C.p. referitoare la recidiva posteondamnatorie, iar nu cele ale art.37 litb C.p.

infminM ta recidiva postexccutorie (CSJ .s.p.. d. nr. 2060/23.iulie 1998, In Drept»

Cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii se poate ivi şi lin săvârşirea din

nou a unei infracţiuni de către condamnatul definitiv, ce £ află In stare de evadare. Este

posibil ca un condamnat definitiv să evadeze Ejin locul de deţinere, şi In stare de evadare să

comită una sau mai multe Infracţiuni. în această situaţie sunt îndeplinite toate condiţiile

legale pentru «ustenţa stării de recidiva. Aşa cum am mai arătat, infracţiunea de evadare Lie

o infracţiune săvârşită In timpul executării pedepsei fiind îndeplinite cerinţele legale privind

cel de al doilea termen al recidivei.

$2. Recidiva postexecutorie

Recidiva postexecutorie sau recidiva mare după executare, există potrivit art.37 lit.b

C.p. atunci “când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după

graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după Împlinirea termenului de prescripţie a

executării unei jsemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an’ .

2.1. Condiţiile de existentă a recidivei mari postexecutorii A. Condiţii cu privire la

primul termen

Pentru existenţa primului termen al acestei modalităţi a recidivei trebuie întrunite

urătoarele condiţii:

a) executarea integrala a unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, pentru

infracţiunea săvârşită anterior. Executarea unei condamnări Ia pedeapsa amenzii ori la

pedeapsa sub 6 luni, exclude primul termen al recidivei postexecutorii.

în literatura juridică, în legătură cu îndeplinirea acestei condiţii s-a .arătat că nu are

importantă modul In care condamnatul a executat pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6

luni86. Deci, oricare din modurile de individualizare a executării pedepsei aplicată de

instanţă, satisface primul

f

situei doilea ti

I0exe

jivârşiipedeapsermenliiumitt(intenţiipenalepedeapi

pdstexe[fiecar

e

pedeapulterio;foţr-un

faptă picunopentruretină

pronun

jimia

fondai

execut

precrie

“C.«A

termen al recidivei mari postexecutorii, bineînţeles, cu condiţia ca pedeapsa sâ fi fost mai

mare de 6 luni.

b) este îndeplinită condiţia primului termen al recidivei postexecuto. rii şi

atunci când pedeapsa mai mare de 6 luni închisoare ce urma să ge executată s-a

stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori pentru care s-a împlinit

termenul de prescripţie a executării pedepsei. în astfel de situaţii, legiuitorul

consideră că pedeapsa cu închisoarea mai mare de 61цщ este executată, cu toate că,

ea s-a stins in alt mod decât executarea efectivi.

Primul termen al recidivei mari postexecutorii mai poate consta şi din

pedeapsa detenţiunii pe viaţă din executarea căreia condamnatul a fost liberat

condiţionat şi pedeapsa se consideră executată potrivit dispoziţiilor art.551

alin.3 C.p. ori a cărei executare s-a stins prin prescripţie potrivit art. 126 C.p.17.

c) Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, executată ori considerată ca

executată, trebuie să й fost pronunţată pentru o infracţiune care sub aspectul

subiectiv a fost săvârşită cu intenţie sau praeterintentie;

d) Condamnarea care formează primul termen al recidivei postexecutorii să nu

fie dintre acelea de care nu se fine seama la stabilirea stării de recidivă, în

conformitate cu art 38 C.p. Pe lângă cazurile prevăzute de art.38 C.p. pe care le-am

enumerat când am analizat recidiva postcondamnatorie, in cazul recidivei

postexecutorii, mai menţionăm şi situaţiile prevăzute In art.38 alin.2 C.p.

Astfel, nu se va ţine seama, la stablirea stării de recidivă postcondamnatorie, de

condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau in privinţa cărora s-a împlinit termenul

de reabilitare.

în literatura juridică s-a arătat că reabilitarea fiind o cauză caie înlătură consecinţele

condamnării, printre care şi starea de recidivă, este firesc ca o condamnare, in privinţa căreia

a intervenit reabilitarea de drept sau reabilitarea judecătorească sâ nu mai poată constitui

primul termen al recidivei88. Acelaşi efect îl produce şi împlinirea termenelor de reabilitate

cerute de lege pentru reabilitarea judecătorească. Prin dispoziţiile art.38 alin.2 C.p.

legiuitorul român, nu admite aşa-numita recidivă perpetua, ţi consacră astfel recidiva

temporară.

1 C. Mitrache, op. cit, pag.228;„„ nil nna.9.20:

" C. Mitrache, op. cit., pag.229; н A. Dineu, op. cil , pag.334;

^executorii Al

doilea

Atât obţinerea reabilitării cât şi împlinirea termenului de reabilitare se situează în timp

mai înainte de săvârşirea noii infracţiuni ce constituie al doilea termen al recidivei şi simt

numai cauze de excludere a recidivei89.

B* Condiţii cu privire la ceI de al doilea termen а I recidivei mari

termen al recidivei mari postexecutorii este dat de dvSrşirea unei noi infracţiuni intenţionate

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Deci, existenta celui de

al doilea urmen al recidivei postexecutorie este condiţionată de existenţa unei inumite

forme de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţunea ulterioară (intenţie directă, intenţie

indirectă, praeterintenţie) cât şi de gravitatea faptei penale ulterioare (trebuie să fie o faptă

infracţională sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de un an).

în ipoteza In care ulterior realizării primului termen al recidivei

i postexecutorie, făptuitorul comite două sau mai multe infracţiuni concurente (fiecare fiind

săvârşită cu intenţie şi, în parte, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de un

an) fiecare infracţiune concurentă ulterioară formează al doilea termen al unei recidive

postexecutorie separată;

, mtr-un asemenea caz făptuitorul devenind multirecidivist90.

în cazul în care s-a pronunţat în străinătate o condamnare pentru o faptă prevăzută şi de

legea română iar hotărârea condamnatorie străină a fost lecunoscută potrivit dispoziţiilor

legii române, instanţa are latitudinea, pentru stabilirea stării de recidivă postexecutorie sau

posteondamnatorie, să «tină sau să refuze a considera ca prim termen al recidivei

condamnarea pronunţată în străinătate91.

53. Mica recidivă

Pe lângă recidiva posteondamnatorie şi postexecutorie, C.p. consacră ţi mica recidivă

posteondamnatorie şi postexecutorie.

în conformitate cu art.37 liLc C.p. există mică recidivă “când după condamnarea la cel

puţin 3 pedepse cu închisoare până la 6 luni, sau după executare, după graţierea totală sau

arestului de pedeapsă, ori după precrierea executării a cel puţin 3 asemenea pedepse, cel

condamnat

săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea preve<u pedeapsa închisorii

mai mare de un an”92.

Legiuitorul român a considerat ca exista o stare de percol social ridicata, atunci

când anumite persoane săvârşesc In mod repetat infracţiuni mai uşoare pentru

care pedepsele ce se aplică de către instanţe sunt sub g luni închisoare şi In

consecinţă, a instituit mica recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie.

for

ma

t <

_ca

re

au

res

tul

ui

exe

cut

ă

rec

idi

ve

pe

nal

ă91

6

lun

i, -

lite

rat

ul

def

iniţ

i

opi

nie

i

din

trei

"at

un

ci

3.1. Recidiva mică postcondamnatorie

a) Condiţii privind primul termen al micii recidive postcondanuia.

tărie

în cazul micii recidive postcondamnatorie primul termen este compus din trei

condamnări definitive la pedeapsa închisorii de până la 6 luni în doctrină s-a subliniat că, rar

se poate întâlni o situaţie in care cele trei condamnări să fie definitive şi susceptibile de a fi

executate separat căci devin incidente dispoziţiile art.36 C.p., privind contopirea pedepselor

pentru infracţiunile săvârşite in concurs sau dispoziţiile privind aplicarea pedepsei in situaţii

intermediare93. O a doua condiţie constă în faptul că cele trei condamnări definitive care

formează primul termen al micii recidive, trebuie să fie pronunţate pentru infracţiuni

intenţionate. în fine o a treia condiţie constă în aceea că, pentru nici una din cele trei

condamnări să nu fie incidente dispoziţiile art.38 C.p.

b) Condiţii privind cel de al doilea termen al micii recidive postcondamnatorii

Cel de al doilea termen al micii recidive postcondamnatorii constă in săvârşirea din nou

cu intenţie a unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un

an. Momentul in care se săvârşeşte поил infracţiune, In raport cu primul termen al recidivei

poate fi înainte de Începerea executării pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mult

6 luni); in timpul executării acesteia, ori în stare de evadare94.

** In proiectul de modificare şi completare a C.p. şi mica recidiva va cunoaşte modificân

In legaturi cu primul şi aJ doilea termen. Astfel, art.37 alin.l lit.c va avea urniâtorol

conţinut: "Când după condamnarea la cel puţin 2 pedepse cu închisoare până la un an sau

dupa executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori dupâ prescriere!

executării a cel pu(in 2 asemenea pedepse, cel condamnai săvârşeşte din nou o infracţiune

cu intenţie penlru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani".n C. Mitralie, op. cit., pag.230;

3.2. Recidiva mică postexecutorie

a) condiţii privind primul termen al recidiei mici postexecutorie Potrivit legii, primul

termen al recidivei mici postexecutorii este format din trei condamnări la pedeapsa închisorii

de până la 6 luni, pedepse care au fost executate ori pentru care a intervenit graţierea totala

sau a restului de pedeapsa ori pentru care s-a implinit termenul de prescripţie al executării

pedepsei. Nu este Îndeplinita condiţia primului termen al micii recidive postexecutorii daca

cele trei condamnări suferite sunt cu amenda penală”.

In legătură cu cele trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, care

formează primul termen al micii recidive postexecutorie, In literatura juridică s-a precizat că

“mica recidivă presupune trei pedepse definitive şi distincte pentru infracţiuni ce nu sunt

concurente"96. Intr-o alta opinie se consideră că primul termen al micii recidive

postexecutorii format din trei condamnări la pedeapsa Închisorii de până la 6 luni, este

îndeplinit atunci când pedepsele au fost executate separat dar şi atunci când au fost executate

cumulat dar rezultanta a fost de 6 luni sau mai mică97.

Sunt îndeplinite condiţiile primului termen al recidivei mici postexecutorii şi atunci

când executarea pedepselor s-a stins prin graţiere, prin prescripţie cauze care au fost

incidente pentru o condamnare, pentru două, ori chiar pentru toate cele trei condamnări .

O a doua condiţie pentru existenta primului termen al recidivei mici postexecutorii

constă in aceea că cele trei condamnări, trebuie să fie pronunţate pentru săvârşirea unor

infracţiuni intenţionate.

Ultima condiţie pentru existenţa primului termen al micii recidive postexecutorii este ca

pentru nici una din cele trei condamnări să nu fie incidenţă vreo situaţie din cele prevăzute

In art.38 C.p.

M Fata de prevederile art.37 litc C.p. potrivit cărora mica recidiva există numai in Itgtturt

cu pedepsele privative de libertate, apare greşita soluţia judecătoriei Câmpulung

Moldovenesc care prin s. p. nr.414/1969 a condamnat pe inculpatul MC. cu aplicarea art 37

IILC C.p. fi art.39 alin.4 C.p., pentru ca anterior acesta mai suferise trei condamnări cu

■ncnda. (speia prezentata de L. Fâtu, In articolul „Probleme de drept penal din practica

Tribunalului jud. Suceava", publicat In RRD nr.6/1970, pag. 123;

14 G. Opricâ, Comentariu la decizia penala nr.64/6.03.1968. a Trib. Jud. Galaţi, In RRD

•J/1969. pag.159-161;

b) condiţii privind cel de al doilea termen al micii recidiye postexecutorii

Cel de al doilea tennen al micii recidive postexecutorii îl constituie 0 noua infracţiune

intenţionata, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mare de un an. Noua infracţiune se

săvârşeşte ulterior executării efective a celor trei condamnări sau stingerii executării

acestora prin graţierea totala sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării celor

trei pedepse.

84. Recidiva internaţională

în doctrina penală se face deosebire între recidiva teritorială ţi recidiva intematioanlă.

Recidiva teritorială există atunci când existenta ei este condiţionată de cerinţa ca primul

termen sâ fie o hotărâre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională".

Codul nostru penal în art.37 alin. ultim prevede că “pentru stabilirea stării de recidivă in

cazurile prevăzute la lit”a” şi “b" se poate tine seama ţi de hotărârea de condamnare

pronunţată în străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de

condamnare a. fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii”. Prin această dispoziţie,

legiuitorul român consacră, recidiva internaţională in anumite limite şi condiţii. Prin urmare,

recidiva este internaţională atunci când primul termen îl constituie o condamnare pronunţată

in străinătate.

în comparaţie cu recidiva teritorială, recidiva intematioanlă Îşi găseşte aplicarea într-un

cadru mai restrâns. Astfel, recidiva internaţionali este posibilă numai cu privire la marea

recidiva, reglementată prin dispoziţiile art.37 lit.”a” şi “b” C.p. De asemenea, recunoaşterea

recidivei internaţionale este lăsată de legiuitor la aprecierea instanţei române, in sensul că

instanţa noastră, poate sâ tină sau poate să nu tină seama de hotărârea de condamnare

pronunţată in străinătate. O altă limitare a recidivei internaţionale este cerinţa ca fapta care

devine termen al recidivei, sâ fie o faptă prevăzuta şi de legea penală română. O altă condiţie

necesară pentru a opera recidiva internaţională, este ca hotărârea de condamnare pronunţată

ta străinătate sâ fie recunoscută de instanţa română in condiţiile prevăzute de art.519-521

C.pr. pen. J

Admiterea recidivei intenaţionale în legea noastră penală, a fost determinată de

necesitatea cooperării internaţionale in lupta contra criminalităţii.

Subsecţivnea а Ш-а

Pedeapsa în caz de recidivă

§1. Aspecte generale;

f2. Pedeapsa fn cazul recidivei postcondamnatorii; #3. Pedeapsa fn cazul

recidivei postexecutorii;

§4. Pedeapsa fn cazul micii recidive;

§5. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă.

SI. Aspecte generale

în reglementarea aplicării pedepsei In caz de recidivă, legiuitorul ostru penal, porneşte de

la concepţia potrivit căreia starea de recidivă ca înnă a pluralităţii de infracţiuni, constimie o

cauză personală de agravare miltativâ a pedepsei şi nu o cauză personală de agravare

obligatorie. Prin glementările prevăzue in art.39 C.p. legiuitorul a creat posibilităţi sporite

stanţelor de judecată in individualizarea concretă a pedepselor In caz de cidivâ în funcţie de

gradul de pericol social pe care II prezintă infractorul ddivist

Necesitatea aplicării unor pedepse mai aspre infractorilor recidivişti, ie determinată de

datele realităţii, care atestă că aceştia prezintă un grad orit de periculozitate socială, datorită

faptului că perseverează pe calea fracţionalitătii. Cu toate acestea, “împrejurările concrete in

care a fost .vârşită noua infracţiune, mobilul care a stat la baza ei, situaţia personală a

tractorului etc. pot duce la concluzia că, pentru realizarea scopurilor depsei nu este necesar

un tratament mai sever pentru infractorul cidivist”100.

Tocmai datorită acestei realităţi, legiuitorul, a apreciat ca starea de cidivâ să constituie o

cauză facultativă de agravare a pedepsei şi nu o uză obligatorie. Pomind de la gradul de

pericol social al infractorului, giuitorul penal a instituit un tratament juridic diferenţiat

pentru odalitâţile recidivei prevăzute in art.37 lit.a şi b C.p. Astfel, tratamentul nai al

recidivei postcondamnatorii este mai blând decât tratamentul penal recidivei postexecutorii.

Aceasta, deoarece In cazul recidivei

aw mi na o 409 :

iachisoar fcua situ ţtdeapsa jgsponţu ţtabileşte jc execii Ţceea cai special, i $por de i tn literat iestul de acelaşi < executat lermen1

0 Ipeşte cucazul ret

din urmiexecutatjudiciariinstanţepentruttvirşirpostconprin scperioadipentrupostcon

in cazul

In timţ

anterioi

dispozi!

infracţii

ut g

iiabiliie

i“T.

postexccutorii, infractorul a primit deja un avertisment din partea society, prin

condamnarea anterioara, dar pedeapsa n-a avut influenta educativi scontata asupra

condamnatului. Deci, cel ce săvârşeşte o noua mfractmgg după ce a executat o

pedeapsă cu închisoare mai mare de 6 luni, exprima un grad de pericol social mai

mare decât cel care n-a executat pedeapsa la carţ a fost condamnat şi săvârşeşte o

noua infracţiune.

Codul nostru penal nu a consacrat sistemul pluralităţii de recidive. Aşa

numita recidiva progresiva, caracterizată prin posibilitatea agravării pedepsei cu

fiecare nouă recidiva, nu a fost îmbrăţişată de legiuitorul penaj român.

§2. Pedeapsa în cazul recidivei postcondamnatorii

A. Modul de stabilire a pedepsei principale

Л.1. Stabilirea pedepsei principale în ipoteza în care în compunerea primului

termen al recidivei intră o singură infracţiune.

In aceasta ipoteză, când In compunerea primului termen al recidivei intră o

singură infracţiune, pentru care s-a pronunţat o pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6

luni, instanţa care judeca infracţiunea săvârşită ulterior şi care constată starea

de recidivă postcondamnatorie, după ce stabileşte o pedeapsă principala pentru

această a doua infracţiune, face aplicaţia după caz, fie a dispoziţiilor cuprinse tn

art.34 lit.b C.p. (când s-a aplicat şi pentru a doua infracţiune pedeapsa închisorii) cu

posibilitatea aplicării unui spor de până la 7 ani închisoare, conform dispoziţiilor art.39 alin.

1 C.p., fie a celor cuprinse în art.34 lit.d C.p. (când s-a pronunţat pentn a doua infracţiune

pedeapsa amenzii). în cazul când instanţa aplici dispoziţiile art.34 liLb C.p. (adică in ipoteza

in care ambii termeni ai recidivei privesc pedepse cu închisoarea), se pot ivi două situaţii:

1. pedeapsa care formează obiectul primului termen al recidivei n-a fost deloc executată.

2. pedeapsa care formează obiectul primului termen al recidivei a fost executata în parte.

în prima situaţie, pentru stabilirea pedepsei principale, instanţa, compara ultima

pedeapsă pronunţată, cu cea pronunţată pentru prima infracţiune, alegând ca pedeapsă de

baza pe aceea care are durata cea mai mare şi care poate fi sporita până la maximul ei

special, iar când acest maxim nu este îndestulător mai poate adăuga un spor de până la 7 ani

fh> soare. tinAnd scama de dipoziţiile art.34 alin. final C.p.101. în cea de a и situatic.

contopirea se face Intre pedeapsa ce a mai rămas de executat şi це.-.рчл aplicata pentru

infracţiunea săvârşită ulterior. In conformitate cu (Mitule an. 39 alin.2 C.p. Deci. In aceasta

situaţie, pedepsa principala se hlcjte pnn compararea ultimei pedepse cu restul pedepsei ce a

mai rămas executai dm prima condamnare, alegându-se ca pedeapsa de baza pe m care are

durata cea mai mare care poate fi sporita până la maximul ei ч-tal. iar daca nici acest maxim

nu este îndestulător se poate adăuga un jr de plnâ la 7 ani tinându-se seama da prevederile

art.34 alin. final C.p. literatura juridica s-a arătat ca maximul special pâna la care poate fi

mărit tul de pedeapsa- In situatia când a fost reţinut ca pedeapsă de bază- este

ca >1 tn cazul In care pedeapsa la care se referă nu a fost deloc rcutau. adică cel prevăzut

pentru infracţiunea care formează primul men1*.

De multe ori. pedeapsa ce a mai rămas de executat, care se conto- i.t cu pedeapsa aplicata

pentru săvârşirea celei de a doua infracţuni In iu! recidivei posteondamnatorii, este cu o

durată mai lungă, decât aceasta

i кггоД Dm acest motiv, calcularea restului de pedeapsă ce a mai rămas de 'rciit.it pre/irua o

mare importanţă, avându-se In vedere că In practica bnara. nu toate instanţele au calculat In

mod unitar acest rest. Astfel unele йпк. au calculat restul de pedeapsă prin scăderea din

pedeapsa aplicată ntni infracţiunea anterioară a perioadei executate până In momentul iintru

infracţiunii ce constituie cel de al doilea termen al recidivei ncondamnotoru. In timp ce alte

instanţe au calculat restul de pedeapsă

■ ^ dm pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară a

noadei executate plnâ In momentul pronunţării hotărârii de condamnare m infracţiunea ce

constituie cel de al doilea termen al recidivei stcocdamnatorii.

Pentru uniformizarea practicii judiciare instanţa supremă a statuat că fM»i recidivei

posteondamnatorii rezultate din săvârşirea unei infracţiuni tmpul executam unei pedepse

aplicate pentru o infracţiune comisă квот, determinarea "pedepsei ce a nai rămas de

executat" In sensul *rt-J9 alin.2 C.p. care se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru h...:

ulterior- seface avându-se In vedere data comiterii

- ha rft- -aurului. 4a ptea la 7 ani. nu se poale depfci totalul pedepselor

— ■— mmnMK;

infracţiunii ulterioare, nu data pronunţării hotărâm judecătoreşti prin care aceasta din urmă a

fost sancţionată1 .

Deci prin expresia “pedeapsa ce a mai rămas de executat" folosită de legiuitor In art.39

alin.2 C.p., se înţelege, perioada de pedeapsă rămasă neexecutatâ din pedeapsa aplicată, In

momentul comiterii celei de a doua infracţiuni, săvârşită în stare de recidiva

posteondamnatorie. Acest rest de pedeapsă se calculează prin scăderea din pedeapsa aplicată

pentru infracţiunea anterioară- a perioadei executate până in momentul săvârşirii infracţiunii

care constituie cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

Este posibil, ca un condamnat să se afle în executarea unei pedepse cu închisoarea şi să

beneficieze de o graţiere parţială a pedepsei După ce a beneficiat de graţierea parţială a

pedepsei, in timpul executării restului de pedeapsă rămasă negraţiată, condamnatul

săvârşeşte o nouă infracţiune a cărei pedeapsă aplicată constituie al doilea termen al

recidivei posteondamnatorie. in această situaţie se ridică problema modului în care se va

proceda la contopirea pedepselor. în literatura de specialitate s-a arătat că şi in cazul graţierii

parţiale contopirea urmează să se facă între ultima pedeapsă şi restul pedepsei ce a rămas de

executat din prima condamnare (după ce s-a scăzut partea din pedeapsa ce a fost graţiată)1 .

în ipoteza în care primul termen al recidivei constă într-o pedeapsă cu închisoarea mai

mare de 6 luni iar condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune pentru care se aplică o

pedeapsă cu amenda, pentru stabilirea pedepsei principale instanţa va retine după caz,

pedeapsa închisorii pronunţate ce constituie primul termen al recidivei sau după caz, restul

pedepsei ce a rămas de executat la care in conformitate cu art.34 lit.d Cp. poate adăuga, in

total sau in parte, şi amenda pronunţată.

A.2. Stabilirea pedepsei principale în cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni în stare

de evadare

în situaţia în care o persoană aflată In executarea unei pedepse mai mari de 6 luni

inchisoare, evadează, şi in această stare, săvârşeşte o nouă infracţiune pentru care legea

prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, ne aflăm in fata unei recidive

postcondamnatorii.

în literatura juridică s-a arătat că săvârşirea infracţiunii de evadare poate atrage starea

de recidivă, indiferent dacă persoana condamnata a comis doar infracţiunea de evadare sau

şi alte infracţuni Înainte sau după .evadare1.

1 In acest sens a se vedea: I. Mihăescu ţi S. Muntean, “Recidiva posteondamnatorie. Săvârşirea unei infracţiuni In timpul executării unei pedepse cu închisoarea. Evadare. Comiterea altei infracţiuni după evadare. Mecanismul aplicării pedepsei globale”. In RRD ir.1-2/ 1990. Nota 1, pag. 108; M Zolyneak, “Unele aspecte teoretice ţi practice ale ecidivei". in RRD nr.6/1983, pag.8-10; T. S., s.p., d.nr. 262/1977, in Repertoriu alfabetic le practică judiciară In materie penală pe anii 1976-1980 de V. Papadopol ţi M Popovici. n tens contrar I. Poenaru In Nota П In RRD nr.1-2/1990., pag. 112; T. Vasiliu şi colab., op. ia., pag.291; V. Dongoroz şi colab., op. ciL, pag.314;

în situaţia in care evadatul săvârşeşte o noua infracţiune, pedeapsa : aplicată pentru

infracţiunea de evadare şi pedeapsa ce se execută, cumulate, constituie primul termen al

recidivei. Această soluţie este impusă de art.39 alin J C.p. care prevede că “in cazul

săvârşirii unei infracţiuni după evadare, ; prin pedeapsă anterioară se înţelege pedeapsa care

se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare”.

Aşadar, in vederea stabilirii pedepsei în acest caz de recidiva pentru a alege pedeapsa

cea mai grea (pedeapsa de bază) instanţa trebuie să compare intre ele, pe de o parte,

pedeapsa pronunţată pentru prima infracţiune (pedeapsa ce se execută) sporită cu pedeapsa

pentru evadare, iar | pe de altă parte, pedeapsa pronunţată pentru ultima infracţiune

săvârşită1.

în continuare, pentru stabilirea pedepsei principale, instanţa va alege ' pedeapsa cea mai

grea, pe care o poate spori până la maximul ei special, iar

■ dacă acest maxim este neîndestulător, instanţa va putea aplica un spor de până la 7 ani

închisoare, ţinând insă seama de dispoziţiile art.34 alin. final C.p. în literatura juridică s-a

arătat că dacă pedeapsa de bază este restul din pedeapsa de executat cumulat cu pedeapsa

aplicată pentru evadare “maximul special” până la care poate fi mărită pedeapsa de bază

este cel mai ridicat dintre maximele speciale pentru infracţiunile componente (infracţiunea a

■cărei pedeapsă se execută şi infracţiunea de evadare)2.

în practica judiciară s-a stabilit că “dacă în timpul executării unei pedepse cu

închisoarea mai mare de 6 luni, condamnatul săvârşeşte o infracţiune, apoi evadează şi

comite o altă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de un an, *oate cele

trei infracţiuni se află în concurs real care impune aplicarea unei pedepse principale conform

art.34 liLb C.p.103. Li literatura juridică s-a exemplificat cu următoarea speţă3:

Prin sentinţa penala numărul 902/20.12.1988 a Judecătoriei Tulcea, s-a reţinut că

inculpatul G.P. aflat In executarea unei pedepse cu închisoarea în penitenciar când mai avea

de executat trei ani 6 luni şi 6 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa

penală nr. 132/1988 a Judecătoriei Călăraşi, în timp ce lucra la garajul penitenciarului, a

observat că un subofiţer şi-a lăsat vestonul de protecţie şi o caschetă în cabina unui

autocamion. Inculpatul a forţat portiera şi a sustras cele două obiecte de îmbrăcăminte ce

aparţineau subofiţerului, le-a îmbrăcat şi a sărit gardul penitenciarului evadând. Din

1T. Vasiliu şi colab., op. cit, pag.291;2m Idem, op. cit., pag.292;

3m Speţa a foci publicată şi comentată de I. Mihăescu şi I. Poenaru, In RRD nr.1-2/1990, pg.108-112;

apropiere a sustras o bicicletă încercând să se depărteze de penitenciar. După 5 zile a fost

prins. Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit:

a) o infracţiune de furt calificat (art.208 alin.l raportat la art209 liLg cu aplicarea art37

lita -recidivă postcondamnatorie-) şi l-a condamnat la o pedeapsă de un an închisoare. în

conformitate cu art.39 alin.l C.p.a contopit această pedeapsă de un an, cu pedeapsa rămasă

de executat trei ani, 6 luni şi 6 zile în a cărei executare se afla şi conform art.34 lit.b a

adăugat un spor de

2 luni închisoare;

b) pentru infracţiunea de evadare in conformitate cu ait269 alin.l C.p. s-a aplicat o

pedeapsă de 2 ani, maximul prevăzut de lege pentru evadare, făcându-se aplicaţiunea

art.37 lita, deci reţinăndu-se starea de recidivă. Deci maximul de 2 ani a fost dat de

instanţă, ţinând cont de faptul că se afla în stare de recidivă postcondamnatorie. în

conformitate cu art.269 alin.3 C.p pedeapsa de 2 ani închisoare pentru evadare a fost

adăugată a pedeapsa de 3 ani, 6 luni şi 6 zile cât mai avea de executat, rezultând o

pedeapsă de 5 ani, 6 luni şi 6 zile închisoare.

c) pentru cea de a treia infracţiune (furtul bicicletei) săvârşit tn stare de evadare, in

conformitate cu art.208 alin.4 (furtul folosinţei) comis In stare de recidivă

postcondamnatorie, deci cu aplicaţiunea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la un

an şi 6 luni închisoare.

în conformitate cu art.39 alin. 3 C.p. instamţa a contopit pedeapsa de un an şi 6 luni

închisoare cu pedeapsa 5 ani, 6 luni şi 6 zile (rezultată din, restul pedepsei ce-1 mai avea de

executat şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru evadare) după care a adăugat sporul de 2

luni ce a fost dat pentru primul furt al hainelor subofiţerului. După ce a aplicat regulile de la

recidivă ajungându-se la pedeapsa de 5 ani 8 luni şi 6 zile, instanţa pentru individualizarea

pedepsei a făcut o a doua mişcare şi a aplicat regulile de la concursul de infracţiuni pentru a

adăuga un spor de pedeapsă, conform art.33 şi 34 lit.b C.p.

în cadrul individualizării pedepsei pentru cele trei infracţiuni concurente, inculpatul

urma să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, 8 luni şi 6 zile la care instanţa a mai

adăugat un spor de 3 luni şi 24 zile, ajungându-se astfel ca inculpatul să execute o pedeapsă

finală de 6 ani închisoare.

Pedeapsa ce se execută, se cumulează cu pedeapsa aplicată de instanţă pentru săvârşirea

infracţiunii de evadare, numai în situaţia în care infractorul evadează,în timp ce se află, în

executarea unei pedepse. în cazul evadării din starea de reţinere ori de arestare preventivă,

nu se aplică regula stabilită în art.269 alin.3 C.p. ci urmează să se aplice dispoziţiile ce

reglementează concursul de infracţiuni1.

A.3. Stabilirea pedepsei principale în ipoteza în care în compunerea primului termen al

recidivei intră două sau mai multe infracţiuni concurente

în această ipoteză, pedeapsa principală se va stabili in urma contopirii pedepsei

rezultante stabilite pentru concursul de infracţiuni ce intră în compunerea primului termen al

recidivei şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior cu posibilitatea aplicării

unui spor de până la 7 ani închisoare, instanţa urmând să ţină seama de prevederile art.34

alin.final C.p., atunci când aplică sporul.

Când din compararea pedepselor aplicate, rezultă că pedeapsa de bază a recidivei este

pedeapsa aplicată întreg concursului de infracţiuni ce intră în compunerea primului termen

al recidivei, “maximul special la care se referă art.34 lit.b C.p. este acela al infracţiunii care

a determinat pedeapsa de bază a concursului; la acest maxim se poate adăuga un spor de

până la 7 ani închisoare, în conformitate cu prevederile art.39 alin.l C.p.2.

A. 4. Stabilirea pedepsei principale, în ipoteza în care cel de al doilea termen al

recidivei, este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni

în legătură cu această ipoteză, pentru stabilirea pedepsei principale în literatura juridică

s-au conturat două opinii.

într-o opinie se susţine că in ipoteza în care după o condamnare definitivă se săvârşesc

două sau mai multe infracţiuni concurente, pentru stabilirea pedepsei principale se aplică

mai întâi pentru fiecare infracţiune concurentă în parte dispoziţiile privitoare la recidiva şi

apoi cele referitoare la concursul de infracţiuni112. In literatura juridică s-a arătat că potrivit

acestei opinii mecanismul stabilirii pedepsei principale de câtre instanţa cunoaşte trei

momente :

1. în primul moment, instanţa stabileşte câte o pedeapsa individuala pentru fiecare

infracţiune concurenta în parte făcând abstracţie de starea de recidiva existenta in cauza;

2. în al doilea moment instanţa aplică tratamentul sancţionator al recidivei pentru fiecare

infracţiune concurentă în parte. în acest sens, instanţa compară fiecare pedeapsă individuală

componentă a concursului de infracţiuni cu pedeapsa care constituie primul termen al 1и® fn acest sens: T.S. s.p., d. nr.444/29.01.1972, în RRD nr.10/1972, pag. 151; Curtea de Apel Tîmiwva, d.p. nr.200/25.11.1996, In Dreptul nr.12/1997,

pag.107; C.SJ. s.p., d.835, din 3.04.1997. In Dreptul nr.7/1998, pag. 144;2 rr UmIIIii ti cnlflh - on. cit., oaa.293:

recidivei şi alege pentru fiecare pereche de pedepse câte o pedeapsă de bază; fiecare

pedeapsa de bazâ poate fi sporită pană la maximul ei special căruia i se mai poate adăuga un

spor de până la 7 ani închisoare, instanţa urmând să ţină seama în aplicarea sporului de

prevederile art.34 alin.final.

3. tn al treilea moment, instanţa procedează la aplicarea tratamentului sancţionator

prevăzut pentru concursul de infracţiuni. Pentru aceasta, dintre pedepsele stabilite pentru

fiecare infracţiune în parte in condiţiile aplicării stării de recidiva se alege cea mai grea

dintre ele, care reprezintă pedeapsa de bază a concursului, după care procedează în

continuare la aplicarea dispoziţiilor art.34 lit-b C.p.

A. S. Excepţii de la regula aplicării pedepsei in caz de recidivă postcondamnatorie

Sunt unele cazuri speciale reglementate în C.p. când deşi sunt întrunite condiţiile

recidivei postcondamnatorii, totuşi, legiuitorul a instituit un tratament penal derogator de la

regulile de sancţionare ale recidivei postcondamnatorii. Aceste excepţii sunt:

a) Nu se aplică regulile de sancţionare ale recidivei postcondamna- torii In situaţia In

care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei mai mari de 6 luni

închisoare, săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată şi prevăzută de lege cu pedeapsa

închisorii mai mare de un an, înainte de expirarea termenului de încercare. într-o asemenea

situaţie instanţa reţinând existenţa recidivei postcondamnatorie va aplica pedeapsa pentru

infracţiunea ulterioară şi revocând în temeiul art.83 alin.1 C.p. suspendarea condiţionată, va

dispune executarea In intregime şi a pedepsei anterioare. Deci, condamnatul va executa In

întregime cele două pedepse, cumulate şi nu contopite. în art.83 alin. final, se prevede că la

IUT. Vasiliu fi colab., op. CIL, pag.294-295;

stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă а hotărârii de

suspendare nu se mai aplici sporul prevăzut de lege pentru recidivă.

Din practica judecătorească a fostului Tribunal Suprem, rezulta că sensul dispoziţiilor

art.83 alin. final este acela de a Înlătura o dublă agravare a tratamentului juridic al

inculpatului aflat lntr-o atare situaţie, prima dată pentru starea de recidiva şi apoi prin

executarea cumulativă a pedepsei a cărei suspendare condiţioantă s-a revocat şi a pedepsei

aplicate pentru infracţiunea ulterioară114.

b) Nu se aplică regulile de sancţionare ale recidivei posteondamnatorii in situaţia in

care un condamnat după te a beneficial de graţiere condiţionată, până la expirarea

termenului de încercare săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată. în situaţia in care actul

de graţiere prevede că cei graţiaţi care intr-un interval de timp determinat vor săvârşi vreo

infracţiune intenţionată, vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea

ulterioară şi pedeapsa rămasă neexecutată ca urmare a aplicării dispoziţiilor de graţiere. Şi

în acest caz, pentru a se evita o dublă agravare, se reţine recidiva posteondamnatorie, dar

se va aplica tratamentul penal derogator instituit de actul de graţiere condiţioantă. în

practica instanţei supreme s-a decis că tratamentul sancţionator a celui aflat într-o astfel de

stare de recidivă posteondamnatorie nu este cel prevăzut In art.39 alin.l C.p. ci cel stabilit

in actul de clemenţă şi constă In adiţionarea pedepsei rămase neexecutate ca urmare a

aplicării dispoziţiilor de graţiere, la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din nou

săvârşită113.

In ipoteza in care săvârşirea din nou a unei infracţiuni are loc după expirarea termenului

de încercare prevăzut de actul de graţiere condiţioantă, sunt aplicabile dispoziţiile care

reglementează starea de recidivă postexecutorie.

c) Nu se aplici regulile de sancţionare ale recidivei posteondamnatorii atunci când un

condamnat liberat condiţionat săvârşeşte din nou o infracţiune. In perioada de la liberare şi

până la împlinirea duratei pedepsei, în această situaţie deşi făptuitorul este considerat In

stare de recidivă posteondamnatorie. In ce priveşte aplicarea pedepsei vor fi incidente

dispoziţiile art.61 C.p. Drept urmare, daci In intervalul de timp de la liberarea condiţionată

şi până Ia expirarea duratei pedepsei cel liberat a

comis din nou o infracţiune, instanţa ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie

menţinerea liberării condiţionate fie revocarea. în acest din urmă caz, pedeapsa stabilită

pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din

pedeapsa anterioară se contopesc putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Cu ocazia contopirii pedepsei stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior nu se poate

ajunge prin efectul adăugării sporului la pedeapsa cea mai grea, la o pedeapsă rezultantă

care să depăşească totalul pedepselor contopite.

d) Nu se aplică regulile de sancţionare ale recidivei postcondamnatorii !n situaţia când

în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la

împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune.

într-o atare situaţie instanţa poate să menţină măsura încetării executării pedepsei la

locul de muncă fie să dispună revocarea acestei măsuri. Dacă instanţa dispune revocarea

încetării executării pedepsei la locul de muncă, deşi simt întrunite condiţiile recidivei

postcondamnatorii, pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracţiune săvârşită, nu se va

dispune în conformitate cu dispoziţiile prevăzute pentru starea de recidivă

posteondamnatorie ci vor fi aplicabile dispoziţiile art.61 şi 8610 alin.3 C.p.

Aşa fiind, într-o atare situaţie, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă ulterior,

înăuntru termenului de încercare şi ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se

contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani închisoare. La contopirea pedepselor se

aplică dispoziţiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se tine seama de împrejurarea că

partea de pedeapsă anterioară trebuia să se execute la locul de muncă. In acest sens sunt

dispoziţiile art.8610 alin.3 C.p. care mai prevăd că pedeapsa astfel contopită se execută intr-

un loc de deţinere.

B. Modul de aplicare a pedepselor complementare în cazul recidivei postcondamnatorii

In conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. 1 C.p. pedepsele complementare pronunţate

pentru infracţiunile care alcătuiesc cei doi termeni ai recidivei postcondamnatorii se

contopesc potrivit dispoziţiilor art. 35 C.p. privitoare la concursul de infracţiuni. în ce

priveşte modul în care se face contopirea, regulile sunt stabilite în art. 35 C.p..Astfel, dacă

pentiu una dintre infracţiunile ce se afla în compunerea celor doi termeni ai recidivei s- a

pronunţat o singura pedeapsă complementară, aceasta se aplică alâtun de pedeapsa

principală a închisorii; daca s-au pronunţat mai multe pedepse complementare de natura

diferita, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, ele se aplică toate, alături de

pedeapsa principală a închisorii; dacă s- au pronunţat mai multe pedepse complementare de

aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, alături de pedeapsa principală a închisorii se va aplica

pedeapsa complementara cea mai grea.

Ci Modul de aplicare a măsurilor de sieurantă în carul recidivei postcondamnatorii

Deşi nu există o dispoziţie expresa în legătură cu aplicarea masurilor de siguranţă

pronunţate pentru infracţiunile ce alcătuiesc cei doi termeni ai recidivei postcondamnatorii

în literatura juridică de specialitate s-a arătat că pentru identitate de raţiune vor fi aplicate tot

dispoziţiile art. 35 C.p.116. Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă de natură deosebită,

pronunţate pentru infracţiunile in compunerea celor doi termeni ai recidivei

postcondamnatorii se vor cumula.

§3. Pedeapsa în cazul recidivei postexecutorii

A. Modul de stabilire a pedepsei principale

Prin dispoziţiile alin. 4 al art. 39 C.p. este reglementat tratamentul sancţionator al

recidivei mari postexecutorii. Din modul în care este reglementat tratamentul sancţionator al

recidivei mari postexecutorii rezultă, că acesta este mai aspru decât tratamentul aplicat

recidivei postcondamnatorii. Duritatea tratamentului sancţionator al recidivei mari

postexecutorii decurge din faptul că pedepsele nu se mai contopesc ca în cazul recidivei

postcondamnatorii, infractorul recidivist, putând fi ţinut să execute în întregime pedeapsa

pentru noua infracţiune, existând şi posibilitatea ca peste maximul special prevăzut de lege

pentru infracţiunea săvârşită, infractorul să mai primească un spor de pedeapsă de până la

zece ani închisoare.

Severitatea acestui tratament penal al recidivei postexecutorii, este determinată de

periculozitatea socială sporită a infractorului recidivist, care având deja un avertisment dat

de societate prin prima condamnare, totuşi el perseverează pe calea infracţionalităţii,

săvârşind o nouă infracţiune.

în legătură cu modul de sancţionare a recidivei postexecutorii sunt posibile următoarele

situaţii:

în acest caz, instanţa va putea aplica infractorului recidivist o pedeapsa cuprinsa Intre

minimul şi maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, iar dacă acest

maxim i se pare insuficient, poate adăuga un spor de până la 10 ani închisoare.

Potrivit reglementarii in vigoare, agravarea pedepsei prevăzută de lege pentru cea de a

bi acest sens T. Vaiiliu «i coIab.,op, cit., pag. 296;

doua infracţiune este facultativă fiind condiţionată de constatarea In mod теа! a unei

periculozităţi sociale a infractorului recidivist care să justifice o astfel de agravare1. Deşi

textele din C.p. in materia recidivei postexecutorii nu conţin dispoziţii exprese privind

cuantumul pedepsei la care se poate ajunge prin aplicarea sporului de 10 ani, in literatura

juridică s-a arătat că, este sigur că prin aplicarea sporului nu se poate depăşi maximul

general al pedepsei cu închisoarea prevăzut de artS3

C. p. (30 ani închisoare), deoarece acest maxim general a fost considerat de legiuitor ca o

limită superioară peste care finalitatea închisorii -ca pedeapsă specifică- nu-şi mai găseşte

rostul"*. De asemenea, pedeapsa in cazul reţinerii de către instanţa a dispoziţiilor privitoare

la circumstanţele agravante, concursul de infracţiuni şi starea de recidiva postexecutorie

pedeapsa aplicata nu poate depăşi 25 ani, dacă maximul special pentru fiecare infracţiune

este de 10 ani sau mai mic şi de 30 ani dacă maximul special pentru cel puţin pentru una din

infracţiuni este mai mare de 10 ani.

In legătură cu aplicarea sporului de până la 10 ani închisoare în cazul recidivei

postexecutorii arătăm ca acesta nu poate fi aplicat decât în cazul in care instanţa stabileşte că

maximul pedepsei pentru infracţiunea săvârşită nu este Îndestulător. în practica judiciară s-a

arătat că este nelegal procedeul instanţei care -în cazul recidivei postexecutorii- stabileşte

mai întâi o pedeapsă între limitele prevăzute de textul de incriminare şi apoi la această

pedeapsă concretă adaugă un spor"9. în acest sens sentinţa penală nr. 134/20.01.1970 a

judecătoriei Galaţi prin care inculpatul I.F. recidivist in condiţiile art.37 liLb C.p. a fost

condamnat pentru furt calificat la 3 ani şi 6 luni Închisoare şi la care a adăugat un spor de 4

luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 4 ani închisoare, apare ca

nelegalâ2.

în literatura juridică s-a arătat că atâta timp cât instanţa constatând starea de recidivă

postexecutorie a infractorului, are în baza legii posibilitatea fixării unei pedepse până la

maximul special, nu are nici o

1 G. Mateuţ, “Sancţionarea recidivei mari postexecutorii". Io Dreptul nr.9/1994, p»&65;2'* A se vedea In acest sens RRD nr.8/1970, pag. 161 fi următoarele;

raţiune stabilirea unei prime sancţiuni, In cadrul limitelor legale, la care sa adauge un

spor, tot In cadrul acestor limite, când se poate ajunge la aceeaşi sancţiune prin fixarea de la

început a unei singure pedepse111.

în literatura juridica s-a arătat ca aplicarea pedepsei nu are loc In doi timpi, întâi

aplicarea pedepsei Intre limitele speciale, facându-se abstracţie de starea de recidiva după

executare, apoi aplicarea unui spor, ci de la început se stabileşte o pedeapsă având In vedere

starea de recidiva şi care este cuprinsă Intre minimul special al pedepsei prevăzute de lege

pentru infracţiunea săvârşită şi maximul la care se poate ajunge adăugând la maximul

special al pedepsei un spor de până la 10 ani când pedeapsa este închisoarea1.

Când pentru infracţiunea săvârşită in stare de recidivă postexecutorie, sunt revăzute

pedepse alternative, detenţiunea pe viată şi închisoare, iar instanţa alege pedeapsa detenţiei

pe viată, această pedeapsă nu mai poate fi agravata conform art.39 alin.4 C.p.

Este posibil ca o persoană care a suferit o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare

de 6 luni, să comită o nouă infracţiune (al doilea termen al recidivei postexecutorii) pentru

care legea prevede o pedeapsă alternativă, respectiv închisoare mai mare de un an sau

amenda, iar instanţa să-i aplice pentru infracţiunea care constituie al doilea termen al

recidivei postexecutorii, pedeapsa amenzii. în această situaţie se pune problema stabilirii de

către instanţă a pedepsei ţinându-se seama de starea de recidivă in care se află infractorul.

Pentru stabilirea pedepsei amenzii in această situaţie instanţa trebuie să ţină seama de

dispoziţiile art.63 alin.3 teza a doua şi art.39 alin.4 C.p. Astfel, atunci când legea prevede

pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an minimul special al

amenzii este de 3S0 000 lei şi maximul special de 30 000 000 lei.

Potrivit art.39 alin.4 C.p., instanţa (inând seama de gradul de pericol social al

infractorului, li poate aplica maximul special al amenzii (30 000 000 lei) şi dacă consideră

că acest maxim este neîndestulător mai poate aplica un spor de cel mult două treimi din

acest maxim (deci 20 000 000 lei) rezultând că maximul de amendă ce poate fi aplicat este

de 50 000 000 lei.

Acest cuantum al amenzii ce poate fi aplicat de instanţa (50 milioane lei) se încadrează In

dispoziţiile art.63 alin.4 C.p. care prevede ca în caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau

1IU R.O. Lupagcu, Notă la decizia penala nr. 157/17.03.1970 a Trib. Jud. Galaţi, In RRD nr.8/1970 pag. 163;,e C. Mitrache, op, cit., pag.233;

410

de agravare apedepsei, amenda nu poate sa depăşească limitele generale ale pedepsei

amenzii care este de 50 de milioane lei (art.53 pet. 1 lit.c C.p.).

Pentru a fi îndeplinite condiţiile privind primul termen al recidivei postexecutorii este

necesar ca cea de a doua infracţiune să fie săvârşită, după ce făptuitorul a executat pedeapsa

aplicată pentru întreg concursul de infracţiuni şi care trebuie sa fie mai mare de 6 luni

închisoare.

4. situaţia In care cel de al doilea termen al recidivei postexecutorii este alcătuit dinlr-un

concurs de infracţiuni.

în această situaţie, potrivit opiniei unice formulate in literatura juridica şi practica

judiciară pentru aplicarea pedepsei se procedează mai întâi la aplicarea dispoziţiilor

recidivei postexecutoriiш pentru fiecare infracţiune concurentă în parte (art.39 alin.4 C.p),

după care pedepsele se contopesc după regulile privitoare la concursul de infracţiuni (art.34

C.p.) în vederea stabilirii pedepsei rezultante. Cumularea sporurilor prevăzute în art.39 şi 34

este posibila la fel ca în situaţia recidivei postcondamnatorii, dacă numai prin aplicarea lor

se poate asigura o individualizare justa a pedepsei cu condiţia sâ nu depăşească limitele

prevăzute in alin.3 al art.80

С.р.ш.

В. Cadrul de aplicare a pedepselor complementare în cazul recidivei

postexecutorii

Pedepsele complementare stabilite pentru infracţiunea săvârşită In stare de recidivă

postexecutorie se vor aplica şi executa toate. Dacă în stare de recidivă s-au comis mai multe

infracţiuni pentru care s-au stabilit pedepse complementare de natură diferita sau chiar de

aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. Daca

s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se

aplică cea mai grea dintre acestea alături de pedeapsa principală a închisorii

ш Sâvârşindu-se un concurs .de infracţiuni. In mod obiectiv, in ordine cronologici fiecare

infracţiune concurenta In parte constituie un ol doilea termen al unei recidive

postcondamnatorii distincte care are ca prim termen, comun pentru toate infracţiunile

concurente, condamnarea anterioara cu închisoarea ce a fost executata; .

i« o, Mateuţ, „Sancţionarea recidivei mari postexecutorii". In Dreptul ifrj/isw. pag.66;

С. Modul de aplicare a măsurilor de siguranţă tn cazul recidivei nostexecutorii

Măsurile de siguranţă stabilite pentru infracţiunea săvârşită în stare de recidivă

postexecutorie se vor aplica şi executa toate. Dacă in stare de iccidivă s-au comis mai multe

infracţiuni pentru care s-au stabilit măsuri de siguranţă de natură deosebită, acestea se vor

aplica toate. Dacă s-au stabilit mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi

conţinut se va aplica cea mai grea dintre acestea.

§4. Pedeapsa în cazul micii recidive

Conform art.39 alin.5 C.p. pedeapsa in cazul micii recidive se stabileşte potrivit

dispoziţiilor privitoare la recidiva posteondamnatorie sau după caz, la recidiva

postexecutorie.

4.1. Pedeapsa principală în cazul midi recidive

postcondamnatorii

în cazul micii recidive postcondamnatorii primul termen fiind alcătuit din cel puţin 3

pedepse cu închisoarea de 6 luni sau mai mici de 6 luni, instanţa trebuie să stabilească

pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită din nou pe care apoi să le contopească în

conformitate cu art.39 alin. 1 C.p. care trimit la dispoziţiile privind contopirea în cazul

concursului de infracţiuni (art.34-35 C.p.).

în ce priveşte mecanismul de stabilire a pedepsei pentru mica recidivă

posteondamnatorie în literatura juridică s-au conturat două opinii, într-o primă opinie se

susţine că, la fel ca şi în cazul marii recidive după condamnare, la stabilirea pedepsei pentru

mica recidivă vor sta faţă în fată şi se vor compara în vederea contopirii tot două pedepse şi

anume: pedeapsa unică anterioară care va apărea, fie ca pedeapsă rezultanta pentru un

concurs de cel puţin 3 infracţiuni pentru care s-au stabilit pedepse cu închisoarea pe termen

de 6 luni sau mai mici, iar pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 6 luni închisoare, fie ca

pedeapsă rezultantă pentru infracţiuni săvârşite chiar după

o condamnare definitivă, fără să fi fost întrunite condiţiile stării de recidivă (art.40

C.p.)1. S-a reproşat acestei opinii că In primul rând adaugă la lege o

1'** A se vedea In acest sens T.S., s.p. completul militar d.nr.19/1971, In RRD nr.5/1972, pag. 164; Această opinie este susţinută şi In lucrarea Explicaţii teoretice ale Codului penal român voJ.l, de V. Dongoroz şi colab., pag.316;

А I |

condiţie pe care art.37 lit.c nu o cere şi anume aceea că pedeapsa rezultanta a nu dcpaşcosca

6 luni închisoare, iar tn al doilea rând ca, se considera eronat ca. infracţiunile care alcătuiesc

primul termen al micii recidive pot fi concurente Intre ele .

tn cea de a doua opinie se considera ca In vederea alegerii celei mai grele pedepse cu

închisoarea (pedeapsa de baza) este necesar sa se compare pedeapsa stabilita pentru

infracţiunea care formează al doilea termen cu fiecare dintre cele trei pedepse din care este

alcătuit primul termen al micii recidive posteondamnatorii. Dupa aceasta comparare,

instanţa alege pedeapu cea mai grea, care de regula este aceea stabilita pentru infracţiunea

săvârşită din nou. care poale fi sporita pânâ la maximul ei special iar dacă şi maximul pare

insuficient, se poale adăuga un spor de pâna la 7 ani închisoare. In acelaşi mod se stabileşte

pedeapsa pentru mica recidiva posteondamnatorie şi In situaţia In care dupa cele trei

condamnări care alcătuiesc primul termen al recidivei, se săvârşesc mai multe infracţiuni,

adică ae stabilesc pedepsele pentru infracţiunile săvârşite din nou, dupa care toate pedepsele

se contopesc in cea mai grea, care poate fi sporita In conformitate cu prevederile art.34 lit.d

C.p. şi art.39 alin.l C.p.137.

Daca tn timpul executării celei de a treia pedepse cu închisoare pânâ Li 6 luni. cel

condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar pentru infracţiunea ulterioara

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. făptuitorul sc afla in stare de recidiva

mica posteondamnatorie. Intr- un asemenea caz instanţa condamnând pe infractor pentru

fapta penali uvloiia ultcnor. va contopi pedeapsa închisorii stabilita pentru aceasta din urma

infracţiune cu fracţiunea din pedeapsa închisorii pe care făptuitorul o mai avea de executai

In momentul comiterii din nou a infracţiunii care formează al doilea termen al micii recidive

posteondamnatorii121.

In ipoteza In care In timpul executării celei de a treia pedepse cu Inchiaoare pâna Ia 6

luni. cel condamnai săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, iar pentru infracţiunea

ulterioara legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. alternativ cu pedeapsa

amenzii, iar instanţa optează pentru pedeapsa amenzii, pentru a pronunţa pedeapsa pentru

recidiva mici posteondamnatorie, ea va proceda astfel: dispune executarea fracţiunii din

pedeapsa închisorii pe care făptuitorul o mai avea de executat ca urmare a F comitem

infracţiunilor neconcureme care ioimeaza prunui termen ai f recidivei mici

postcondamnatorii la care -facultativ- poate adăuga In total sau tn parte amenda pronunţată

1 A Dineu, op. cil., pag 360;'* Idem, op. cit, pag.360-361;

4 1 3

pentru infracţiunea care formează al doilea

I termen1**.

4.2. Pedeapsa principală în cazul micii recidive postexecutorii

Conform art.37 lit.c mica recidivă postexecutorie există atunci când după executarea,

graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori prescrierea executării a cel puţin trei pedepse

cu închisoarea până la 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou cu intenţie o nouă

infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de un an închisoare.

Prin aplicarea dispoziţiilor art.39 alin.4 C.p. privind marea recidivă postexecutorie,

pentru infracţiunea săvârşită ulterior in stare de recidivă mică postexecutorie, instanţa aplică

o pedeapsă între minimul şi maximul special prevăzut de lege. Dacă instanţa, ţinând seama

de gradul de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul, consideră că maximul special este

neîndestulător, in cazul închisorii poate adăuga un spor de până la 10 ani peste maximul

special, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul

special.

§5. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă

Este posibil ca după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa

închisorii să se descopere că de fapt infractorul la data comiterii infracţiunii ce a atras

condamnarea, se afla în stare de recidivă. Deoarece condamnarea pronunţată pentru

infracţiunea săvârşită nu a ţinut cont de starea de recidiva in care se afla infractorul, se

impune nevoia de a se recalcula pedeapsa aplicată. Pentru rezolvarea unor astfel de situaţii,

au fost de fapt prevăzute dispoziţii speciale în art.39 alin.6 C.p. Astfel, dacă după rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau

considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află in stare de recidivă, instanţa

procedează la recalcularea pedepsei aplicând dispoziţiile art.39 alin.l C.p. în cazul recidivei

după condamnare şi dispoziţiile art.39 alin.4 C.p. în cazul recidivei după executare. Rezultă

din aceste dispoziţii că recalcularea pedepsei, vizează numai recidiva posteondamnatorie şi

postexecutorie nu şi mica recidiva. De asemenea mai rezulta ca recalcularea este posibila

numai dacă starea de recidiva a fost descoperita mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată

sau ca efect al vreunei cauze care înlătură executarea pedepsei.

Dacă starea de recidivă a fost descoperita după executarea pedepsei sau dupa graţiere,

recalcularea pedepsei nu mai este posibila, legiuitorul considerând ca inoportună revenirea

asupra unei situaţii definitive .

în literatura juridică s-a arătat că descoperirea ulterioară a stării de recidivă presupune

aflarea, luarea la cunoştinţă, despre existenţa stării de recidivă în privinţa căreia nu existau

probe la dosar până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare1.

Dispoziţiile privind recalcularea pedepsei, ca uimare a descoperirii ulterioare a stării de

recidivă sunt aplicabile şi în cazul comutării pedepsei din detenţiunea pe viaţă la pedeapsa

închisorii (art.39 alin.7 C.p.).

Secţiunea a IV-a

Pluralitatea intermediară de infracţiuni

§1. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii intermediare de infracţiuni;

§2. Aplicarea pedepsei în cazul pluralităţii intermediare de infracţiuni.

81. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii intermediare de infracţiuni

Există pluralitate intermediară de infracţiuni atunci când, după condamnarea definitivă

a infractorului pentru o infracţiune săvârşită anterior, acesta săvârşeşte din nou o infracţiune,

înainte de începerea executării

I Майков В. Множественность преступлений и ее формы по советскому

уголовному праву, с. 91.11 C. BULAI, in nExplicaţii teoretice“, vol. 1, pag. 301; V. RÂMUREANU, in „ Codul penat

comentat

p adnotai", partea generală, pag. 275; A. DINCU, op. cit., pag. 324.4 Trib jud. Timiş, dec. реп. иг.559/1978, in RRD nr.3/1979, pag. 65.11 C. BULAI, JDreplpenal", oft. dL, p.175-1976; D. PAVEL, în

„Codulpcnalcomaitalfiadnotat, partai specială', vol. II, Bucurefti, Editura ştiinţifică ţi

enciclopedici, 1977, pag. 574. n Trib. Supr.,jccţ. pen.dcc. 343 din 11.02.1976, in CD. 1976,

pag. 330.

” C. Bulai, op. cit., pag.505;71 tn proiectul de modificare şi completare a C.p. se prevăd modificări tn ce privejte

11,1 C. Mitrache, op. cit., pag.234;

4 1 3

primul termen ţi al doilea termen al recidivei postcondamnatorii (art.37 lit.a) astfel: “când

dupi rămânerea definitiva a unei hotărâri de condamanre la pedeapsa Închisorii de 1 an săi

măi mate cel condamant săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, inainte de începere*

executării pedepsei, In timpul executării acesteia sau tn stare de evadare, iar pedeapsa

prevăzuta de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de 2 ani. “

“ Conform proiectului de modificare şi completare a C.p. art.37 lii.b, va fi modificat In ce

priveşte primul fi al doilea termen al recidivei astfel: “când dupâ executarea unei pedepse cu

închisoare de un an sau mai mare, după graţierea totala sau a restului de pedeapsa ori dup»

împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnai

săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 2 ani;

** Irlrm no. cil., nflg.230: ________________

-----------Г - **-__:• *Ц________Ш__________m T.S., s.p„ d. nr. 1088/1973, In RRD nr.2/1974, pag. 167;104T. Vaiiliu |i colab., op. cit., pag.291;

T. J. Tulcea, s.p. nr.44/23.02.1989, In RRD nr.1-2/1990, pag. 108;1,4 A. Dineu, op. cil., pag.350;115 A ie vedea. T.S., *.p., d. nr. 6571/1970 In RRD nr.6/1971 pag.155 ţi d.nr. 113 /1972

- »en nr 0/1972 oag. 130;

*r\r

T. VaslUu fi colab., op. ciL, pag.296;

Trib. lud. Gala(i, d.p. «.157/17.03.1970, In RRD nr.8/1970. pag. 161; cu o nota de R.D.

Lupajcu;

• U ШВШ mm T. Vautm » colab.. op. cil., pag.298;

• С Bulai. op. cil., pag.51 Si130 C. Bulai, op. cit., pag.516;