Cuvintelecare Nu Spun Tot! - Raluca Fratica, Logoped

Post on 24-Jul-2015

209 views 5 download

Transcript of Cuvintelecare Nu Spun Tot! - Raluca Fratica, Logoped

Cuvintele care nu spun tot!

Raluca Fratica

Logoped

Salvati Copiii - CEECC

Cuvintele care nu spun tot!

Logopedia

Logopedia contemporană vizează:

corectarea tulburărilor de limbaj;

prevenirea şi studierea lor;

educarea şi restabilirea echilibrului psiho-fizic şi

dezvoltarea unei integre personalităţi,

studierea comportamentului verbal şi a relaţiei acestuia

cu personalitatea umană

“Logopedia contemporană îşi defineşte azi menirea fără a

se limita la corectarea tulburărilor de limbaj, prevenirea şi

studierea lor; ea are în vedere educarea şi restabilirea

echilibrului psiho – fizic şi a dezvoltării unei integre

personalităţi, studierea comportamentului verbal şi a

relaţiei acestuia cu personalitatea umană”(E. Verzea)

Relaţia gândire limbaj

Cuvintele direcţionează atenţia şi înlesnesc operaţiile gândirii: analiza, sinteza , comparaţia, generalizarea şi concretizarea

Gândirea nu poate avea loc decât prin intermediul limbajului, care face posibil fenomenul de conştiinţa, fiind purtătorul întregului psihic: al percepţiilor şi reprezentărilor, al motivelor activităţilor umane, al scopului ei şi chiar al voinţei ca un autoreglaj verbal.

“Limba este realitatea nemijlocită a gândirii”

4

Abilităţi sociale şi

competenţe verbale

O persoană cu tulburări de limbaj nu reuşeşte să transmită mesajul dorit interlocutorului.

Ca urmare a eşecurilor relaţionare repetate, persoana cu tulburări de limbaj dezvoltă sentimente de neputinţă, de frustrare sau de disperare care dăunează competenţelor sale de comunicare şi generează o anxietate socială semnificativă.

De exemplu cel care se bâlbâie conştientizează propria imagine pe care o transmite celorlalţi atunci când se bâlbâie şi nu are încredere în cuvintele sale, ceea ce are repercusiuni asupra asupra abilităţilor sale verbale şi sociale.

O încărcătură emoţională poate înfrâna sau împiedică dobândirea unor comportamenţe adaptate din punct de vedere social şi poate antrena suferinţe psihice şi sociale profunde.

5

Abilităţi sociale şi

competenţe verbale

În cazul unui copil, conştientizarea

tulburării de care suferă atrage teama de

a vorbi şi teama ca cei din jurul să nu-şi

bată joc de el. În momentul schimbului

verbal, el evită contactul vizual şi nu mai

percepe indicaţiile nonverbale ale

interlocutorului său.

Întâmpină dificultăţi în a-i asculta pe

ceilalţi şi intervine, tocmai din

incapacitatea de a-şi aştepta rândul.

6

Tulburările de limbaj

Tulburări de pronunţie:

dislalia;

rinolalia;

dizartria

Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:

bâlbâiala;

logonevroza;

tahilalia;

bradilalia;

aftongia;

tulburări pe bază de coree

tumultus sermonis

7

Tulburările de limbaj

Tulburări de voce:

afonia;

disfonia;

fonastenia;

Tulburări ale limbajului citit-scris:

alexia;

dislexia;

agrafia;

disgrafia.

8

Tulburările de limbaj

Tulburări polimorfe de limbaj:

alalia;

afazia.

Tulburări de dezvoltare a limbajului:

mutism psihogen;

întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii

Tulburări asociate unor afecțiuni de tip psihopatologic sau psihiatric:

dislogia, ecolalia, jargonofazia, bradifazia.

9

Dislalia

Dislaliile sunt tulburări ale limbajului oral şi

constau în deformări, inversiuni, înlocuiri ale

sunetelor sau grupurilor de sunete.

Până la 3-4 ani acest tip de deficienţă este

considerat normal (dislalia funcţională) şi

dispare fără o intervenţie specializată, dar

prelungirea peste această vârstă devine

patologică şi reclamă terapia logopedică.

La şcolarul din clasa I. o dislalie se poate

complica prin transpunerea în scris-citit a

deformărilor limbajului vorbit.

10

Terapia dislaliei

Se recomandă o intervenţie complexă:

exerciţii de motricitate a aparatului fono-articulator

exerciţii de respiraţie

exerciţii de dezvoltarea motricităţii generale cu

motricitatea mimico-articulatorie

corectarea vorbirii (emitere, consolitare,

automatizare)

dezvoltarea auzului fonematic

stimulare cognitivă

11

Rinolalia

Tulburare de pronunţie produsă în

urma unor malformaţii ce sunt

localizate la nivelul valului palatin,

determinate de unele boli infecţioase,

polipi, hipoacuzie, despicăturile labio-

maxilo-palatine, de funcţionarea

defectuoasă a muşchilor valului

palatin, care nu pot deschide traiectul

nazal în timpul pronunţării sunetelor

nazale etc.

12

Terapia rinolaliei

Terapia logopedică a rinolaliei se realizează în două etape:

1. preoperatorie (are ca scop dezvoltarea funcționalității

organelor fono- articulatorii, dezvoltarea auzului fonematic)

2. postoperatorie (corectarea tulburărilor de pronunție).

-motivarea rinolalicului pentru activitate - crearea unui

tonus afectiv optimist;

- exerciții de corectare a respirației (cu accent pentru

delimitarea căilor orală și nazală) – au o pondere mai mare

decât în cazul dislaliilor.

- exerciții de gimnastică linguală și palatală (în cazurile grave

se poate folosi o spatulă pentru apăsarea limbii);

- exercițiile fonatorii debutează prin pronunțarea vocalei “a”,

cu menținerea limbii plate, se va exersa articularea vocalei în

diferite combinații silabice apoi în cuvinte, propoziţii,

povestire, vorbire spontană.

13

Dizartria Dizartria este o tulburare de limbaj mai gravă, vizând

în primul rând pronunţia, caracterizată prin dificultăţi parţiale sau extinse de emisie vocală, de articulaţie. Ea este determinată de boli sau traumatisme ale sistemului nervos central care comandă componenta sonoră, externă a limbajului. În dizartrie tratamentul medical primează, el derulându-se până la înlăturarea procesului patologic.

Se diferenţiază de dislalie prin denaturarea unor componente multiple: a structurilor fonetice şi a fonaţiei, a ritmului şi fluenţei până la incapacitatea totală de articulare.

Este însoţită de tulburări afective: incapacitate de a stăpâni emoţiile de râs sau de plâns, apariţia unor reacţii impulsive, întârziere mintală, dificultăţi psihosociale.

Se recomanda examen neurologic

14

Balbismul

Bâlbâiala, cea mai frecventătulburare de ritm şi fluenţă a vorbirii, rezultă din defectuoasăfuncţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentăa pronunţiei, repetări convulsive şi dificultate în articularea unor cuvinte.

Puţin frecventă, dar una dintre cele mai grave, deoarece are efecte negative asupra comunicării, a comportamentului şi personalităţii logopedului.

15

Logonevroza

Este strâns legată de bâlbâială atât prin natura cât şi prin forma ei.

Simptomatologic, aceste tulburări sunt asemănătoare, logonevroza fiind mai accentuată.

Bâlbâiala se poate transforma în logonevroză.

Logonevroza presupune, pe lângămanifestările ce apar în bâlbâială, spasme, grimase, încordare şi anxietate.

16

Terapia balbismului şi logonerozei

Exerciţiile de respiraţie sunt cele mai

importante

Vorbirea reflectantă cu bătaie pe ritm (se

începe cu un ritm mai apropiat de felul în care

vorbeşte copilul)

Vorbirea ritmată (poezii, proverbe, ghicitori)

Dialogul, povestirea, vorbirea spontană

Exerciţii de relaxare

Se recomandă: terapie ocupațională,

ludoterapie, psihodramă, muzicoterapie.

17

Dixlexia-Disgrafia

Dislexia şi disgrafia sunt tulburări ale citirii şi scrierii care apar ca urmare a unei dislalii sau în mediu independent (sindrom neurologic ca tulburări senzoriale, optico-spaţiale, sau au o bază eredo-constituţională)

Caracteristici:

confuzii între grafemele și literele asemănătoare;

inversiuni, adăugiri, omisiuni și substituiri de grafeme și chiar sintagme;

deformări de litere și grafeme,

plasarea defectuoasă în spațiul paginii a grafemelor;

Neînțelegerea completă a celor citite sau scrise;

lipsa de coerență logică a ideilor în scris ;

Neputința de a dobândi abilitățile corespunzătoare vârstei.

Alexia-agrafia sunt incapacităţi de învățare și formare a deprinderilor de scris-citit

18

Procedee folosite în recuperarea

dixlexo-grafiei

dezvoltarea capacității de discriminare auditivă, vizuală și

kinestezic-motorie;

obisnuirea logopatului cu cerinţa concentrarii activitaţii

psihice asupara procesului de analiza si sinteză a

elementelor componente ale grafo-lexiei.

dezvoltarea capacităţii de sesizare a relaţiei dintre fonem-

grafem, litera-grafem si fonem litera;

formarea, dezvoltarea si perfecţionarea deprinderilor de

scris-citit prin recurgerea la scrisul selectiv, citirea

simultana, scrisul supravegheat, citirea si scrierea în

pereche,citirea si scrierea în stafeta, citirea şi scrierea pe

roluri, citirea si scrierea cu caracter ortoepic, citirea si

scrierea pe sintagme;

automatizarea deprinderilor de scris- citit prin exerciţii de

copiere, dictare, compunere;

dezvoltarea limbajului si stimularea intregii activitati psihice.19

Alte tulburări de limbaj

Tahilalia este o tulburare de ritm, constând în vorbire extrem de accelerată, cu pronostic favorabil.

Bradilalia este tot o tulburare de ritm, o vorbire încetinită, greu de urmărit. Apare frecvent la copiii cudebilitate mintală.

Afonia este o tulburare de limbaj manifestată prin pierderea temporară a vocii, explicată prin absenţa vibraţiei coardelor vocale, fiind de natură organică sau funcţională: procese inflamatorii ale laringelui, reacţii psihogene

Disfonia este tulburarea exprimată prin voce răguşită, monotonă, stridentă, în falset, nazalizată. Ea pare în sindromul astenic şi este însoţită de oboseală accentuată, insuficienţă a atenţiei, neîncredere în sine. Este asemănătoare cu fonastenia care apare ca urmare a efortului vocal, prezentă la profesionişti.

20

Alte tulburări de limbaj

Alalia este o tulburare gravă constând în dezvoltarea întârziată sau nedezvoltarea vorbirii la copil. Ea apare ca efect a unor tulburări prezente la nivel cortical. La copii alalici, gânguritul este absent, primele silabe şi cuvinte apar la 3-4 ani. Necesitatea de comunicare este prezentă la aceşti copii (fapt ce îi diferenţiază de copiii autişti) şi se suplineşte prin gesturi, mimică. Dezvoltarea psihică este influenţată de nedezvoltarea limbajului verbal fiind marcată de infantilism negativism, apatie.

Afazia constă în pierderea parţială sau totală a vorbirii (afazia motorie) sau a înţelegerii vorbirii (afazia senzorială). Apare după boli cerebrale: encefalite, traumalisme cranio-cerebrale. Spre deosebire de alalie. în afazie sunt conservate unele elemente verbale.

21

Retard în dezvoltarea vorbirii

Prezintă retard în dezvolarea vorbirii

copilul care până la vârsta de 3 ani

folosește un număr redus de cuvinte,

pe care le pronunță alterat şi care nu

poate forma propoziții simple – deși

auzul este bun, organele fono-

articulatorii sunt normal constituite,

dezvoltarea intelectuală este

corespunzătoare vârstei cronologice.

22

Retard în dezvoltarea limbajului

perioada de lalațiune a fost scurtă și saracă în

producţii sonore

primele cuvinte au apărut pe la doi ani-doi ani

şi jumătate, extrem de simple ca structură;

fonemele dificile lipsesc sau sunt înlocuite cu

altele mai ușor de pronunțat;

grupurile consonantice sunt reduse la sunetul

component cel mai ușor;

propozițiile se constituie cu dificultate și

tardiv, având structura simplă;

nu sunt folosite cuvinte de legătură, nu apar

noțiunile cu grad mare de abstractizare

23

Retard în dezvoltarea limbajului

la vârsta de 4-5 ani, vocabularul activ are

un volum de circa 20-30 de cuvinte,

competența verbală este aceea a unui copil

de 2 ani;

există deficiențe în aria operării mintale;

există deficiență în dezvoltarea neuro-

motorie;

se manifestă inhibiții afectiv- emoționale-

timiditate, reticență față de comunicarea

verbală, evitarea contactului interpersonal.

24

Examinarea limbajului

Examinarea nu se rezumă doar la

identificarea precisă a deficiențelor de

limbaj, ci ia in considerare și alte

paliere ale dezvoltării precum:

- psihomotricitatea

- inteligența;

- afectivitatea;

- motivația;

-comportamentul.

25

Examinarea constă în:

Inregistrarea cazului

Consemnarea anamnezei

Examinarea limbajului rostit

◦ examinarea nivelului de înțelegere a vorbirii

◦ examinarea auzului

◦ examinarea articulării verbale

◦ examinarea aparatului articulator

(integritatea funcțională de ansamblu)

◦ examinarea articulării propriu- zise:

capacitatea de redare prin imitație, vorbirea

independentă.

26

Examinarea constă în:

Examinarea vocii - sunt analizate nazalizarea sunetelor, intensitatea, tonalitatea, timbrul, melodicitatea, tempoul vorbirii;

Examinarea morfo- sintactică -structura vocabularului (activ și pasiv), construcția propozițiilor și a frazelor, respectarea cerințelor ortografice și ortoepice;

Examenul lexic și grafic. Examinarea psihomatricității.

27

Examinarea constă în:

Examinarea dezvoltării mintale.

Examenul personalității.

Examenul medical (se recomandă unele

examene medicale de tip ORL,

audiologie, stomatologie, neuro-

psihiatrie).

Examinarea rezultatelor activității

școlare.

Consemnarea rezultatelor examinării.

28

Diagnosticul

Diagnosticul se formulează abia

după evaluarea de ansamblu a

datelor centralizate în fişa

logopedică

Stabilirea diagnosticului

diferenţiat este obligatorie.

29

Studiu de caz

Date personale:

Nume si prenume: S.M

Sex: M

Rang: 1

Varsta: 3,7 luni

Mama: 28 ani –profesie

educatoare

Tata: 26 ani-profesie gestionar

30

Studiu de caz

Anamneza:

Sarcina: normală

Nașterea: normală

Gânguritul: nu își amintește

Lalațiunea:1 an

Primul cuvânt: 1,6 luni

Stresuri pe care familia le considerăimportante: neagă

Structura și organizarea familiei:părinți, frate, bunici materni

31

Examen psihologic

Copilul are achiziţii cognitive

specifice vârstei

Fragilitate emoțională

Anxietate de separare

32

Examen logopedic

Acuitate auditivă: bună

Înțelegerea vorbirii: bună

Motricitatea aparatului fonaror:

bună

Volumul vocabularului: maxim 30

de cuvinte

33

Diagnostic logopedic

Tulburări asociate:

Retard în dezvoltarea limbajului

expresiv

Dislalie polimorfă

34

Intervenţie logopedică

La începutul intervenției logopedice M :

Refuză să emită sunete/ onomatopee

Nu cooperează

Nu se joacă

Evită contactul vizual și atingerile

Se supără când este încurajat

Desenează cu negru/ maro

35

Intervenţia logopedică

Activarea şi dezvoltarea limbajului

(onomatopee, logatomi , cuvinte simple

monosilabice şi bisilabice)

Corectarea limbajului

Crearea unui climat favorabil dezvoltării

limbajului (familia copilului este atât

obiect al terapiei cât şi factor implicat în

crearea unui mediu normal, stimulativ

pentru copil).

36

Concluzii

Deficitul de vorbire duce la forme de

retard intelectual, însoțit de tulburări

afective (neîncredere, timiditate,

anxietate), deficit de atenţie și chiar

tulburări de comportament marcate de

nervozitate și uneori agresivitate.

37

Sugestii pentru părinţi

Evitaţi pedepsele pentru erorile de vorbire

Nu încurajaţi tulburării de limbaj (prin

repetarea defectuasă pentru amuzament)

Repetaţi copilului forma corectă, dar nu

forţaţi copilul să repete sunetul/

cuvantul/propoziţia.

Citiţi copilului în fiecare seară (cel puţin 5

minute)

Vorbiţi cu copilul

Mergeţi cu copilul la specialist

38