COCII GRAM POZITIVISTAFILOCOCULSTREPTOCOCULPNEUMOCOCUL

STAFILOCOCUL

Habitat: Germeni ubicquitari,raspanditi in mediul

ambiant, aer, apa, sol, pe suprafetele meselor, podelelor, pe campuri operatorii, instrumentar, lenjerie.

Sunt germeni comensali la nivelul tesutului cutanat, mucoaselor organismului, căilor respiratorii, vagin, intestin.

Stafilococii patogeni determina procese supurative localizate la nivelul tesuturilor organismului.

Caractere morfologice

Examen direct microscopicdin produs patologic

Coloraţie GramIdentificare morfologică

Coloraţie Gram

Aspect în microscopia electronică

Caractere biochimice si metabolice

Galerie API STAPH

Galerie API ID 32 Staph

Testarea sensibilităţii la novobiocină

Testul oxidazei

Caractere de cultură

Colonii de Stafilococ citrin si stafilococ epidermidis pe mediile geloza-sange

Mediul geloza sange-colonii de stafilococ aureu

Colonii de stafilococ aureu pe med.geloza-sange

Med.lichid bulion glucozat

Caractere de patogenitateFactori de virulenţă corpusculari:

Capsula Proteina A

Factori de virulenţă enzimatici Coagulaza liberă Coagulaza legată Fibrinolizină (stafilokinaza) Hialuronidază (invazina, factorul de difuziune) Catalază Lipază DNAză Beta-lactamază (penicilinază)

Toxine Hemolizine (a, b) Enterotoxina Toxina epidermolitică (exfoliatina) Leucocidina Toxina sindromului de şoc toxic (TSST – Toxic Schock

Syndrome Toxin)

Caractere de patogenitate

Stafilococ. Mecanisme de eludare a răspunsului imun.

Rezistenta la stressul

oxidativ

Interferenta cu activarea

complementului

Impiedicarea recrutarii fagocitelor

Liza neutrofilelor

Mascarea opsoninelor

Legarea sau degradarea Ig

Rezistenta la peptide

antibacteriene

Caractere de patogenitate

Fermentarea manitei(mediul

Chapman)

Testul coagulazei

Testarea producerii de coagulază legată

Testul fbrinolizinei

Hemoliza

Producerea de catalază

Caractere de patogenitate

Fermentarea manitei(mediul

Chapman)

Caractere de patogenitate

Draga, ti-am spus sa nu maninci

maioneza

Diagnostic de laborator

Recoltare Examen direct Izolare Identificare

Caractere de cultură Caractere morfologice Caractere biochimice Caractere de patogenitate Caractere antigenice

Antibiograma

Diagnostic de laborator

Recoltare Sânge LCR Urină Exudat faringian şi nazal Aspirat bronşic Secreţii otice, secreţii sinusale Lichid articular, secreţii purulente Toxiinfecţii alimentare: lichid vărsătură, materii

fecale, alimente alterate, TREBUIE EVITATĂ CONTAMINAREA CU S. AUREUS ŞI S. EPIDERMIDIS DE PE PIELE

Diagnostic de laborator

Examen direct Preparate proaspete – aprecierea mobilităţii –

germeni imobili Preparate fixate şi colorate –

Coloraţie albastru metilen – coci sferici aşezaţi în grămezi, nesporulaţi, uneori capsulaţi

Coloraţie Gram – coci Gram pozitivi Pe preparat se mai pot observa: filamente de

mucus, celule epiteliale, macrofage, floră de asociaţie

Diagnostic de laborator Izolare

Medii simple –lichide( bulion glucozat)si solide( geloză simplă) Medii complexe – geloză sânge Medii de îmbogăţire – mediu hiperclorurat Chapman Incubarea aeroba, facultativ anaeroba,la 37 grade Celsius,24-48

ore

Identificare Pe mediile lichide – tulbură uniform mediile cu depozit moderat Pe mediile solide Pe geloză sânge – colonii tip S, opace, convexe, aspect cremos,

diam. 2-3 mm. In cazul tratamentelor cu antibiotice – colonii glossy, mici sau colonii rough.

Coloniile au hemoliză incompletă, după menţinere 24 h la frigider hemoliza devine completă (hemoliză tip cald-rece).

Coloniile sunt pigmentate diferit: galben-auriu, galben-citrin, alb.

Diagnostic de laborator

Colonii de Stafilococ citrin si stafilococ epidermidis pe mediile geloza-sange

Mediul geloza sange-colonii de stafilococ aureu

Colonii de stafilococ aureu pe med.geloza-sange

Med.lichid bulion glucozat

Caractere de cultura

Diagnostic de laborator

Caractere biochimice-metabolice Fermentarea zaharurilor: glucoza, lactoza,

maltoza, zaharoza Fermentarea manitei Producerea de catalază Producerea de citocrom-oxidază Galerii biochimice API – Staph

Caractere biochimice si metabolice

Galerie API STAPH

Galerie API ID 32 Staph

Testarea sensibilităţii la novobiocină

Testul oxidazei

Diagnostic de laborator

Caractere de patogenitate “in vitro”oTestul hemolizeioTestul fermentării maniteioTestul pigmentogenezeioTestul coagulazeioTestul fibrinolizinei

Caractere de patogenitate “in vivo”o Testul DOLMAN

ANTIBIOGRAMA. METODA DIFUZIMETRICĂ

Metoda Kirby-Bauer

E-test

STAPHYLOCOCCUS. Aspecte clinice

Aspecte clinice

STREPTOCOCCUS

Incadrare taxonomica: Ordinul EUBACTERIALES Familia STREPTOBACTERIACEAE Genul STREPTOCOCCUS Specia PYOGENES grup A( beta hemolitic)

Habitat : nu rezista in mediul extern ,se izoleaza din produsele patologice ale persoanelor infectate( exudate faringiene,sputa,secretii nazale)

Specie Grup Hemoliză Patogeneză Boala LocalizareS. pyogenes A Beta 1. Piogen

a. local ImpetigoCelulităFaringită

Piele

Faringe b. sistemic Septicemie Sânge

2. Toxigen ScarlatinăŞoc toxic

PieleViscere

3. Imun(complicaţiinesupurative)

Reumatism

GNAD

InimăArticulaţiiRinichi

S. agalactiae B beta Piogen Sepsis neonatal şi meningită

Vagin

E. faecalis D alfa/beta/absentă

Piogen Infecţii urinareEndocardite

Colon

S. bovis D alfa /absentă

Piogen Endocardite Colon

S. pneumoniae alfa Piogen PneumonieOtită medieMeningită

Orofaringe

S. viridans alfa Piogen Endocardită Orofaringe

Coci sferici ,Gram pozitivi,asezati in lanturi,nesporulati,imobili,rareori capsulati.

Frotiu colorat Gram

Examen la ME

STREPTOCOCCUS. Caractere morfologice

STREPTOCOCCUS. Structura antigenică• CAPSULA polizaharidică ofera protecţie antifagocitară.

• PERETELE CELULAR este format din 3 straturi: • Stratul proteic se găseşte la exterior, prezinta fimbrii cu 2 antigene:

• acidul lipotechoic (LTA).• Proteina M – este cel mai important factor de virulenţă, protejând germenul de

acţiunea fagocitară leucocitară. Este un antigen specific de tip (există 60 tipuri antigenice) care conferă imunitate durabilă, asigurând rezistenţă la o monoinfecţie. Este “înrudită” cu antigenele cordului uman, ceea ce explică foarte probabil teoria patogenităţii autoimune a carditei poststreptococice.

b.2. Polizaharidul C – este antigenul specific utilizat în clasificarea Lancefield, conform căreia există 13 grupe serologice de str. piogeni. Determină specificitatea de grup, fiind un determinant antigenic major. Prezintă asemănări antigenice cu glicoproteinele prezente în valvele cardiace umane.

• Pentru izolare sunt necesare medii de cultura suplimentate cu ser sau sange integral ( med.PIKE,med.geloza-sange) ,la ph 7,5 si T 37 grade Celsius

• Sunt aerobi,facultativ anaerobi• Colonii :mucoide mott glossy rough(R)

STREPTOCOCCUS. Caractere de cultura

STREPTOCOCCUS. Caractere de cultura

Tipuri de hemoliză:a, b, g Sensibilitatea la

bacitracină

Caractere de cultura pe med.lichid

Caractere de cultura

Identificare serologica a grupului streptococic prin R.de aglutinare pe lama

STREPTOCOCCUS. Caractere antigenice

Diagnostic serologic : Reactia ASLO

VIRULENTA:

1. Factori enzimatici: Streptokinaza (fibrinolizina streptococica)

Streptodornaza Hialuronidaza2. Factori corpusculari:capsula,proteina M

TOXINOGENEZA1.Hemolizinele: Streptolizina O (SLO) Streptolizina S (SLS)2.Toxina eritrogena(eritrotoxina)

STREPTOCOCCUS. Caractere de patogenitate

Cele 6 semne majore ale febrei reumatismale: febră, miocardită, umflarea articulaţiilor, coree, noduli subcutanaţi, rash (eritema

marginatum)

Proteina M – structură

STREPTOCOCCUS. Caractere de patogenitate

VIRULENTA si TOXINOGENEZA

STREPTOCOCCUS. Aspecte clinice

Infectii acute: • infectii respiratorii• infectii cutanate• infectii genitale• scarlatina

Complicatii poststreptococice: • reumatismul articular acut• glomerulonefrita acuta difuza• febra reumatismala• cardita reumatismala• eritemul nodos• coreea

Faringita

ASPECTE CLINICE

Celulita

Fasceita necrozanta

Erizipel

Angina streptococica

Osteomielita

STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE

TAXONOMIE Ordinul: EUBACTERIALES Fam.: LACTOBACTERIACEAE Gen: STREPTOCOCCUS (DIPLOCOCCUS) Specia: Str. PneumoniaeHABITAT Aparţine florei comensale a tractului respirator

superior la om şi animale Determină infecţii în condiţii de

imunodeficienţe: vârste extreme, boli cronice, infecţii virale (HIV), tratamente imunosupresoare etc.

STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE

CARACTERE MORFOLOGICE Coci Gram pozitivi Formă de flacără de lumânare sau vârf de

lance Diametru 0,8-1,5 micrometri Dispoziţie: în diplo Capsulă prezentă Imobili Nesporulaţi

Examen direct Sputa-col. Gram

Examen la ME

Reprezentare schematică

Identif. MorfologicăCol. Gram

Reacţia de umflare a capsulei

PNEUMOCOC – caractere morfologice

PNEUMOCOC – caractere de cultură şi metabolice

Testul la optochin

Biloliza

Mediul geloză sânge

Fermentarea esculinei

PNEUMOCOCULDiagnostic de laborator

Antibiograma-E-test

Identificare serologicaReacţia de umflare a

capsulei

Identificare serologicaReacţia de aglutinare pe

lamă

Antibiograma

PNEUMOCOC – caractere de patogenitate

Virulenţă Antigenul capsular Enzime: hialuronidaza, neuraminidaza,

enzimele proteolitice, lipolitice, glicolitice Toxinogeneză:

Pneumolizina: efect hemolitic, leucolitic, dermonecrotic

Toxină cu efect hemoragic Leucocidine Factori necrozanţi

PNEUMOCOC – patogenieFACTORI PREDISPOZANŢI :

Infecţiile virale ale căilor respiratorii, anergizante (gripă, rujeolă, adenoviroze, Coxsackieviroze, etc) - prin edemul local, care datorită fluidităţii anormale a secreţiilor, împiedică acţiunea blocantă a mucusului asupra pneumococilor, favorizând coborârea acestora către alveolele pulmonare, dar şi prin frecvenţa crescută a inspiraţiilor forţate în caz de catar respirator acut, care diminuă rolul reflexului epiglotic de barieră împotriva descinderii germenilor spre căile respiratorii inferioare şi plămâni.

Factorii care produc edemul pulmonar generalizat sau localizat (insuficienţă circulatorie a inimii drepte, cu stază pulmonară secundară; stări de edem pulmonar acut în insuficienţă circulatorie a inimii stângi şi hipertensiunea arterială; inhalarea de anestezice prin intubare) favorizează apariţia pneumoniei pneumococice. De altfel, experimental s-a dovedit că edemul pulmonar diminuă activitatea fagocitelor alveolare asupra pneumococilor.

Hipogammaglobulinemia, asplenismul sau hiposplenismul. În stări de rezistenţă scăzută a organismului (vârstele înaintate, boli cronice

degenerative, renale, hepatice, hemopatii maligne, cancer), pneumococii pot pătrunde în sânge, dând septicemie, cu focare secundare de diseminare (colecţie purulentă pleurală - empiem; meningită pneumococică, etc).

Infecţia cu HIV creşte riscul infecţiei cu pneumococ, mai ales la copii.

PNEUMOCOC – aspecte clinice Pneumonia francă lobară. Bronhopneumonia. Septicemii, cu focare secundare de:

pericardită (seroasă sau purulentă), peritonită, mai ales la copii, asociată cu ascită şi

nefroză, consecutive unei pneumonii pneumococice; meningită (LCR bogat în germeni şi relativ sărac în

celule, germenii fiind situaţi predominant extracelular)

Sinuzită sau otită medie (complicată la sugari deseori cu mastoidită)

Endocardite, pericardite Infecţii cutanate.

PNEUMOCOC – epidemiologie, profilaxie, tratament

Epidemiologie Transmitere pe cale aeriană Există mulţi purtători aparent sănătoşi Profilaxie nespecifică: depistarea,

izolarea şi tratarea bolnavilor; igiena colectivă, individuală

Profilaxia specifică: vaccin corpuscular inactivat polivalent

Tratament: penicilină, eritromicină, cefalosporine