Post on 03-Dec-2015
description
Cuprins
Argument
Prezentarea firmei....................................................................................1
CAPITOLUL 1 − Caracterizarea generală a stocurilor.......................2
CAPITOLUL 2 − Evaluarea Stocurilor.................................................4
2.1 Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu................................................4
2.2 Evaluarea stocurilor la inventariere și la închiderea exercițiului financiar....5
2.3 Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu................................................5
2.4 Alte metode de evaluare a stocurilor..............................................................6
2.5 Documente privind evidența operativă a stocurilor.......................................8
CAPITOLUL 3 − Organizarea contabilității stocurilor.......................9
4.1 Organizarea contabilității analitice a stocurilor..............................................9
4.2 Organizarea contabilității sintetice a stocurilor.............................................10
4.3 Conturi utilizate.............................................................................................11
CAPITOLUL 4 – Aplicații privind materii prime și materiale..........14
Anexe
Bibliografie
ARGUMENT
Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, find formulate în lucrarea
sa,“Tratatus de computis et scripturis”, care a apărut la Veneţia în anul 1494. El analizează
contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce
aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea în care au avut loc.
Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averii şi implicit a capitalului este
reprezentată ca un raport între primire şi dare, respectiv, între debitor, cel care primeşte valoarea, şi
creditor, cel care o avansează. Procedând astfel, Luca Paciolo a formulat o judecată care se ridică la
rangul de principiu fundamental al contabilităţii ca disciplină ştiinţifică.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia
identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie
(stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum
curent sau piese deschimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate).
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,
siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
acesteia.
În această lucrare prezint pentru început câteva noțiuni generale privind stocurile, explic
modalitățile de evaluare a stocurilor, prezint documentele primare pentru evidența lor, specific modul
de organizare a contabilitații stocurilor, iar spre final am arătat cum se ține contabilitatea materiilor
prime și a materialelor prezentând cateva noțiuni generale, precizând și descriind conturile utilizate,
iar pe baza metodelor de evaluare am arătat operațiile contabile care trebuie să se facă în orice
întreprinder
Prezentarea firmei
Societatea comercială S.C. LAURA S.R.L. este o societate cu răspundere
limitată, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J01/717/1996 și are C.U.I 6859662.
Sediul se află la Blaj, județul Alba pe strada Câmpul Libertății, bl. G4, ap 5. Societatea
are ca obiect de activitate construcțiile de clădiri.
Structura personalului:
Management: 2
Economiști: 3
Personal tehnic: Muncitori calificați 20
Conducători auto: 5
S.C. LAURA S.R.L. este o firmă dinamică, dornică să-și consolideze poziția pe
segmentul de piață pe care acționează prin execuții de lucrări al căror element de
referință să fie CALITATEA.
Furnizorii principali ai firmei mele sunt:
S.C ADEPLAST S.R.L.
S.C. AMBIENT S.R.L.
S.C. FLOREA GRUP S.R.L.
Printre principalii concurenți se numără:
S.C CLASS BETON SRL
S.C MUNTEANU CONSTRUCT S.R.L
S.C. LAURA S.R.L. dispune atât de utilaje, echipamente specifice activității de
construcții și mijloace de transport și de o infrastructura ce permite desfășurarea în
condiții de conformitate a activităților sale.
Capitolul 1
Caracterizarea generală a stocurilor
Stocurile sunt active circulante achiziționate sau produse pentru consum propriu sau
în scopul comercializării.
În categoria stocurilor se cuprind bunurile și serviciile care, de regulă, se așteaptă să
fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanțului.
În categoria stocurilor sunt cuprinse:
Materii prime
Materiale consumabile: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de
schimb, semințe și materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile
Materiale de natura obiectelor de inventar
Produse: semifabricate, produse finite, produse reziduale
Animale și păsări
Mărfuri
Ambalaje
În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate în procesul de
producție sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime, materialele consumabile și
materialele de natura obiectelor de inventar.
Materiile prime – sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului, în care
se regăsesc integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformate.
Materialele consumabile – sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de
producție sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de:
Bunuri cu valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate
mijloace fixe;
Echipamente de protecție, de lucru și îmbrăcăminte specială;
Baracamente, amenajări provizorii
După alte criterii stocurile pot fi grupate în :
a) După sursa de proveniență:
Stocuri cumpărate
Stocuri fabricate
b) După apartenența la patrimoniu:
Stocuri care fac parte din patrimoniu
Stocuri care nu fac parte din patrimoniu
c) După gradul de individualizare și modul de gestionare:
Stocuri identificabile
Stocuri fungibile sau interschimbabile
Structura stocurilor se modifică în funcție de etapele în care se regăsesc în cadrul
ciclului de exploatare, care, în cadrul entităților de producție se poate reprezenta astfel:
În cazul entităților din domeniul comerțului, ciclul de exploatare consta în
cumpărarea de mărfuri, care se vând ulterior în aceeași stare.
Materii prime și
materiale
Producție
neterminatăSemifabricate
Produse finite
și reziduale
CAPITOLUL 2
EVALUAREA STOCURILOR
Potrivit reglementărilor contabile românești, evaluarea stocurilor se face la
următoarele momente: la intrare, la inventariere, la încheierea exercițiului financiar și la
ieșire conform OMFP nr. 3055/2009 pct. 149-151.
2.1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN
PATRIMONIU
Stocurile intrate în patrimoniu sunt evaluate și înregistrate în contabilitate în funcție
de modul lor de dobândire, astfel:
1. Stocurile cumpărate (materii prime, materiale, mărfuri, ambalaje etc) se evaluează
la costul de achiziție care are următoarea structură:
Prețul de cumpărare fără TVA;
Taxe nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, taxe de asigurare etc);
Cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct
achiziției de stocuri;
TVA înscrisă în factura furnizorului, în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de
TVA.
2. Stocurile fabricate (produse finite, semifabricate etc.) se evaluează la costul de
producție, format din:
Cheltuieli directe: cu materiile prime, cu materialele, cu salariile muncitorilor direct
productivi;
Cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor, cu reparațiile, cu salariile
personalului de conducere din secții etc.
3. Stocurile obținute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă(de utilitate), care
reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale cu
prețul determinat obiectiv.
4. Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport, stabilită în
urma evaluării.
2.2 EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ȘI LA
ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR
La inventarierea patrimoniului de la sfârșitul exercițiului financiar, stocurile se
evaluează la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar. Valoarea actuală se
stabilește în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.
În situațiile financiare, stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică
dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar.
În listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. Pentru diferența dintre
valoarea contabilă (mai mare) și valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări
pentru deprecierea stocurilor conform Ordinului nr. 2861/09.10.2009 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv,
publicat în M.O. nr. 704/20.10.2009.
2.3 EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN
PATRIMONIU
La ieșirea din patrimoniu prin vânzare, consum, donații, distrugere etc stocurile se
evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare, utilizându-se următoarele metode:
Metoda FIFO
Metoda LIFO
Metoda ”prima intrare – prima ieșire” (FIFO)
Denumirea metodei provine din limba engleză ”First In, First Out”.Se bazează pe
ipoteza că primele articole ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole
intrate.
Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente
prețuri, fiind atribuite stocurilor ieșite, prețurile cele mai vechi.
Metoda ”ultima intrare – prima ieșire” (LIFO)
Denumirea metodei provine din limba engleză ”Last In, First Out”.Se bazează pe
ipoteza că primele articole ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole
intrate. În acest fel, stocul final este evaluat la cele mai vechi prețuri.
2.4 ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR
Costul sau prețul standard – este un preț prestabilit care constă în evaluarea și
înregistrarea stocurilor în prețuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale stocurilor
din perioada precedentă. El devine preț de înregistrare și presupune evidențierea distinctă a
diferențelor de preț față de costul de achiziție.
Diferențele de preț pot fi favorabile, când prețul standard este mai mare decât costul
efectiv.
Acest coeficient se ponderează cu valoarea bunurilor ieșite la cost standard,
obținându-se diferențele de preț aferente bunurilor ieșite, care se repartizează asupra
costurilor.
K = (Soldul inițial al diferențelor de preț Diferențe de preț aferente
intrărilor în cursul anului) / ( Soldul inițial al stocurilor la preț standard
Valoarea intrată la preț standard)
2.5 DOCUMENTE PRIVIND EVIDENȚA OPERATIVĂ A
STOCURILOR
Activele circulante materiale din cadrul unei entități ocazionează numeroase
operațiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în
procesul de producție, vânzarea, inventarierea, etc.
Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:
Avizul de însoțire a mărfii – care se emite la livrarea stocurilor și servește ca
document pentru eliberarea și scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoțire a
bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii și ca document de
încărcare a gestiunii primitorului.
Factura fiscală – care se întocmește în momentul livrării bunurilor, cu sau fără aviz
de însoțire a mărfii. Factura reprezintă documentul justificativ pentru decontarea livrărilor
care sunt efectuate.
Nota de recepție și constatare de diferențe – se întocmește la primirea și recepția
bunurilor, în cazurile când există diferențe la recepție, când sunt depozitate în mai multe
locuri, și când sunt refuzate la plată, fiind ținute doar în păstrare.
Bon de predare-transfer-restituire – document folosit atât la consemnarea depozitării
unor bunuri provenite din producția proprie, cât și pentru transferul lor între magazii ca
restituiri la locurile de depozitare inițiale.
Intrarea bunurilor în unitate se realizează prin procesul de recepție a stocurilor,
proces care presupune parcurgerea următoarelor etape:
Recepția transportului, pe baza documentului denumit Proces-verbal de constatare.
Recepția cantitativă – urmând ca pe baza constatărilor gestionarul să întocmească Nota de
recepție și constatare de diferențe.
Recepția calitativă – realizată de specialist (tehnolog, merceolog).
Pentru ieșirile de stocuri se pot folosi următoarele documente:
Aviz de însoțire a mărfii și Factura fiscală pentru ieșirile în afara unității patrimoniale;
Bonul de consum, pentru materii prime și materiale date în consumul productiv;
Fișa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvență mare a ieșirilor
din magazine;
Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unitățile cu amănuntul.
CAPITOLUL 3
3.1 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII ANALITICE A
STOCURILOR
Contabilitatea analitică a stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric. Se
poate organiza folosind una din metode, în funcție de specificul activității și de necesitățile
proprii ale entității:
a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri)
b) Metoda cantitativ- valorică( pe fișe de cont analitic)
c) Metoda global-valorică
a) Metoda operativ-contabilă
Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt:
Evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu
ajutorul Fișei de magazie;
Întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fișelor de magazie și a
documentelor de intrare-ieșire în contabilitate;
Întocmirea registrului stocurilor la sfârșitul perioadei, în care se înscriu:
- Cantitățile de stocuri preluate din Fișele de magazie;
- Valorile stocurilor calculate prin înmulțirea cantităților cu prețurile de facturare;
- Totalul valorilor pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi sintetice.
Întocmirea Fișei centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.
b) Metoda cantitativ-valorică
Folosirea metodei cantitativ-valorică presupune parcurgerea următoarelor etape:
1) Înregistrarea cantitativă a intrărilor și ieșirilor de stocuri în fișele de magazie;
2) Preluarea documentelor de intrare și ieșire de către contabilitate pe baza borderoului
de predare a documentelor;
3) Înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice pentru valori materiale;
4) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de
cont analitice;
5) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitice cu situația din
fișele de cont sintetice cu ajutorul balanțelor de verificare analitice.
c) Metoda global-valorică
Această metodă constă în ținerea numai a evidenței valorice atât la nivelul gestiunii
(cu ajutorul raportului de gestiune), cât și în contabilitate (cu ajutorul fișelor de cont pentru
operații diverse). Periodic, se face controlul conrcordanței dintre evidența operativă cu cea
din contabilitate.
Metoda global-valorică se utilizează, mai ales, în cazul mărfurilor și ambalajelor
aflate la entitățile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul.
3.2 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE A
STOCURILOR
Există două metode de evidență sintetică a stocurilor:
1) Metoda inventarului permanent
2) Metoda inventarului intermitent
1) Metoda inventarului permanent – în contabilitate se înregistrează toate
operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în fiecare moment a
mărimii stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.
2) Metoda inventarului intermitent – presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor
în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei.
Ieșirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil, conform relației:
Activele circulante materiale sau stocurile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul
clasei 3 ”Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” care cuprind următoarele
grupe de conturi:
Grupa 30 ”Stocuri de materii prime și materiale”
Grupa 32 ” Stocuri în curs de aprovizionare”
stocuri inițiale intrări – stocuri finale = ieșiri
Grupa 33 ”Producția în curs de execuție”
Grupa 34 ”Produse”
Grupa 35 ”Stocuri aflate la terți”
Grupa 36 ”Animale”
Grupa 37 ”Mărfuri”
Grupa 38 ”Ambalaje”
Grupa 39 ”Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”
3.3 CONTURI UTILIZATE
Contabilitatea materiilor prime și a materialelor se ține cu ajutorul conturilor din
grupa 30 ”Stocuri de materii prime și materiale”:
301 ”Materii prime”
302 ”Materiale consumabile”
3021 ”Materiale auxiliare”
3022 ”Combustibili”
3023 ”Materiale pentru ambalat”
3024 ”Piese de schimb”
3025 ”Semințe și materiale de plantat”
3026 ”Furaje”
3028 ”Alte materiale consumabile”
303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar”
308 ” Diferențe de preț la materii prime și materiale”
a) În cazul inventarului permanent
În situația aplicării inventarului permanent, aceste conturi se debitează cu valoarea la
preț de înregistrare a materiilor prime și a materialelor intrate în întreprindere, și se
creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor ieșite din
activul întreprinderii.
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor
existente în stoc.
b) În cazul inventarului intermitent
În situația aplicării inventarului intermitent, aceste conturi se debitează numai la
sfârșitul lunii cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și a materialelor existente
în stoc, stabilite pe baza inventarului, și se creditează sau se debitează în roșu la începutul
lunii cu valoarea stocului inițial de materii prime și materiale, care se include în cheltuielile
aferente acestor stocuri reprezentate de conturile:
601 ”Cheltuieli cu materiile prime”
602 ”Cheltuieli cu materialele consumabile”
603 ”Cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de inventar”
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor
existente în stoc.
Contul 308 ”Diferențe de preț la materii prime și materiale” se utilizează atunci
când evidența stocurilor de materii prime și materiale se ține la un alt cost decât costul de
achiziție(efectiv), respectiv la un cost standard( prestabilit).
Se debitează cu diferențele de preț în plus (costul de achiziție > preț standard)
înregistrate ”în negru” sau în minus (costul de achiziție < preț standard) înregistrate ”în roșu”
aferente materiilor prime și materialelor intrate în gestiune.
Se creditează cu diferențele de preț în plus (”în negru”) sau în minus (”în roșu”)
aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.
Soldul debitor al contului reprezintă diferențele de preț în plus (nefavorabile, ”în
negru”) sau în minus (favorabile, ”în roșu”) aferente materiilor prime și materialelor
existente în stoc.
Normele legale recomandă calcularea distinctă a diferențelor de preț aferente
materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.
De aceea, este oportună detalierea contului 308 ”Diferențe de preț la materii prime și
materiale” pe conturi de gradul II conform OMFP nr.3055/2009 pct. 160
CAPITOLUL 4
APLICAȚII PRIVIND MATERIILE PRIME ȘI MATERIALELE
1. O societate comercială achiziționează în cursul lunii:
- Materii prime = 100 lei și mărfuri = 180 lei T.V.A
Soldurile inițiale existente sunt:
- Materii prime = 60 lei
- Mărfuri = 200 lei
Din aprovizionările anterioare, în cursul exercițiului financiar s-au vândut:
- Materii prime = 120 lei
- Mărfuri = 110T.V.A, preț de înregistrare = 98 lei
Soldul faptic la sfârșitul de exercițiu este:
- Materii prime = 50 lei
- Mărfuri = 250 lei
În caz de lipsă, aceasta se impută gestionarului la preț dublu T.V.A.
REZOLVARE:
Achiziționare stocuri:
% = 401 347
301 100
371 180
4426 67
Consum materii prime:
601=301 120
Vânzare mărfuri
Aspectul financiar:
411 % 136
707 110
4427 26
Descărcarea gestiunii:
607 = 371 98
Diferența de preț la materii prime = Sold faptic – Sold Scriptic
= 50 – 40
= 10
301 = 601 10
Diferența de preț la mărfuri = 250 – 282
= -30
607 = 371 -30
Imputare lipsă la inventar la mărfuri:
4282 = % 79
7588 64
4427 15
2. În 02.03.15 se cumpără piese de schimb în valoare de 600 lei și mărfuri cu 1100 lei
de la același furnizor pe bază de factură.
În 05.03.15 se vând mărfuri către client în valoare de 800 TVA preț de vânzare și
700 lei preț de înregistrare. Se încasează clientul prin conturi bancare.
REZOLVARE:
Cumpărare piese de schimb și mărfuri:
% = 401 1700
3024 600
371 1100
Vânzare mărfuri
a) Aspectul financiar:
411 = % 992
707 800
4427 192
b) Descărcarea gestiunii:
607 371 700
Încasare client în conturi bancare:
5121= 411 992
3. O societate are soldul inițial la materiale în valoare de 500 lei. În cursul exercițiului
au loc aprovizionări de materiale de la furnizor pe baza facturii 4000 lei T.V.A. La
sfârșitul lunii, pe baza inventarierii intermitente se determină stocul final existent în valoare
de 800 lei.
Să se înregistreze în contabilitate operațiile.
REZOLVARE:
Trecerea soldului inițial pe cheltuială:
602 = 302 500
Aprovizionare de materiale:
% = 401 4960
602 4000
4426 960
Înregistrarea stocului final de materiale stabilit la inventariere:
302 = 602 800
E = S.I. I – S.F.
E = 500 4000 – 800
E = 4500 – 800
E = 3700 ( soldul final al contului 601)
4. Se primesc materii prime de la furnizor conform facturii la data de 05.01.14 în
valoarea de 560 lei TVA. Întreprinderea ține evidența la prețul standard la intrare cu 600
lei. În 07.01.14 se dau în consum materii prime în valoarea de 300 lei, preț standard.
REZOLVARE:
INTRĂRI:
= 401 694
301 600
308 -40
4426 134
IEȘIRI:
600...................................-40
300...................................x
X = 40 × 300/600
X = -20
601 = 280
301 300
308 -20
5. În tabelul de mai jos se prezintă stocul inițial și mișcările din cursul lunii septembrie
privind materia primă ”făină”:
Data Operația Cantitatea(kg) Cost unitar(lei)
01.09 Stoc inițial 300 0,8008.09 Aprovizionar
e500 1,00
16.09 Consum 40021.09 Aprovizionar
e300 1,24
28.09 Consum 600
Se evaluează ieșirile (consumul) de făină, precum și stocul final pe baza metodelor
de evaluare cunoscute.
a. Metoda ”prima intrare – prima ieșire” (FIFO)
b. Metoda ”ultima intrare - prima ieșire” (LIFO)
6. În 13.08.14 se trimit la fabrica de nutrețuri materii prime în valoare de 1.200lei
pentru prepararea de furaje combinate. Se înregistrează factura primită de la firma
producătoare. Valoarea facturii se înregistrează cu 1.800lei TVA.
REZOLVARE:
Trimitere pentru prelucrarea materiilor prime:
351 = 301 1.200
Primire ca furaje:
Cost prelucrare = 1.800 – 1.200 = 600
3026 = 351 1.200
= 401 744
3026 600
4426 144
7. SC TIBORN SRL primește și recepționează în 14.06.14 materii prime de la furnizor
în valoare de 1.000lei fără factura fiscală. Ulterior se primește factura.
REZOLVARE:
Recepție materii prime:
= 408 1240
301 1.000
4428 240
Transformarea contului 408 ”furnizori – facturi nesosite” în 401 ”furnizori”:
408 = 401 1240
Transformarea TVA-ului neexigibil în TVA deductibil:
4426 = 4428 240