Cuprins

Argument

Prezentarea firmei....................................................................................1

CAPITOLUL 1 − Caracterizarea generală a stocurilor.......................2

CAPITOLUL 2 − Evaluarea Stocurilor.................................................4

2.1 Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu................................................4

2.2 Evaluarea stocurilor la inventariere și la închiderea exercițiului financiar....5

2.3 Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu................................................5

2.4 Alte metode de evaluare a stocurilor..............................................................6

2.5 Documente privind evidența operativă a stocurilor.......................................8

CAPITOLUL 3 − Organizarea contabilității stocurilor.......................9

4.1 Organizarea contabilității analitice a stocurilor..............................................9

4.2 Organizarea contabilității sintetice a stocurilor.............................................10

4.3 Conturi utilizate.............................................................................................11

CAPITOLUL 4 – Aplicații privind materii prime și materiale..........14

Anexe

Bibliografie

ARGUMENT

Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, find formulate în lucrarea

sa,“Tratatus de computis et scripturis”, care a apărut la Veneţia în anul 1494. El analizează

contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce

aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea în care au avut loc.

Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averii şi implicit a capitalului este

reprezentată ca un raport între primire şi dare, respectiv, între debitor, cel care primeşte valoarea, şi

creditor, cel care o avansează. Procedând astfel, Luca Paciolo a formulat o judecată care se ridică la

rangul de principiu fundamental al contabilităţii ca disciplină ştiinţifică.

Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia

identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie

(stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum

curent sau piese deschimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate).

Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,

siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor

acesteia.

În această lucrare prezint pentru început câteva noțiuni generale privind stocurile, explic

modalitățile de evaluare a stocurilor, prezint documentele primare pentru evidența lor, specific modul

de organizare a contabilitații stocurilor, iar spre final am arătat cum se ține contabilitatea materiilor

prime și a materialelor prezentând cateva noțiuni generale, precizând și descriind conturile utilizate,

iar pe baza metodelor de evaluare am arătat operațiile contabile care trebuie să se facă în orice

întreprinder

Prezentarea firmei

Societatea comercială S.C. LAURA S.R.L. este o societate cu răspundere

limitată, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J01/717/1996 și are C.U.I 6859662.

Sediul se află la Blaj, județul Alba pe strada Câmpul Libertății, bl. G4, ap 5. Societatea

are ca obiect de activitate construcțiile de clădiri.

Structura personalului:

Management: 2

Economiști: 3

Personal tehnic: Muncitori calificați 20

Conducători auto: 5

S.C. LAURA S.R.L. este o firmă dinamică, dornică să-și consolideze poziția pe

segmentul de piață pe care acționează prin execuții de lucrări al căror element de

referință să fie CALITATEA.

Furnizorii principali ai firmei mele sunt:

S.C ADEPLAST S.R.L.

S.C. AMBIENT S.R.L.

S.C. FLOREA GRUP S.R.L.

Printre principalii concurenți se numără:

S.C CLASS BETON SRL

S.C MUNTEANU CONSTRUCT S.R.L

S.C. LAURA S.R.L. dispune atât de utilaje, echipamente specifice activității de

construcții și mijloace de transport și de o infrastructura ce permite desfășurarea în

condiții de conformitate a activităților sale.

Capitolul 1

Caracterizarea generală a stocurilor

Stocurile sunt active circulante achiziționate sau produse pentru consum propriu sau

în scopul comercializării.

În categoria stocurilor se cuprind bunurile și serviciile care, de regulă, se așteaptă să

fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanțului.

În categoria stocurilor sunt cuprinse:

Materii prime

Materiale consumabile: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de

schimb, semințe și materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile

Materiale de natura obiectelor de inventar

Produse: semifabricate, produse finite, produse reziduale

Animale și păsări

Mărfuri

Ambalaje

În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate în procesul de

producție sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime, materialele consumabile și

materialele de natura obiectelor de inventar.

Materiile prime – sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului, în care

se regăsesc integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformate.

Materialele consumabile – sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de

producție sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de:

Bunuri cu valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate

mijloace fixe;

Echipamente de protecție, de lucru și îmbrăcăminte specială;

Baracamente, amenajări provizorii

După alte criterii stocurile pot fi grupate în :

a) După sursa de proveniență:

Stocuri cumpărate

Stocuri fabricate

b) După apartenența la patrimoniu:

Stocuri care fac parte din patrimoniu

Stocuri care nu fac parte din patrimoniu

c) După gradul de individualizare și modul de gestionare:

Stocuri identificabile

Stocuri fungibile sau interschimbabile

Structura stocurilor se modifică în funcție de etapele în care se regăsesc în cadrul

ciclului de exploatare, care, în cadrul entităților de producție se poate reprezenta astfel:

În cazul entităților din domeniul comerțului, ciclul de exploatare consta în

cumpărarea de mărfuri, care se vând ulterior în aceeași stare.

Materii prime și

materiale

Producție

neterminatăSemifabricate

Produse finite

și reziduale

CAPITOLUL 2

EVALUAREA STOCURILOR

Potrivit reglementărilor contabile românești, evaluarea stocurilor se face la

următoarele momente: la intrare, la inventariere, la încheierea exercițiului financiar și la

ieșire conform OMFP nr. 3055/2009 pct. 149-151.

2.1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN

PATRIMONIU

Stocurile intrate în patrimoniu sunt evaluate și înregistrate în contabilitate în funcție

de modul lor de dobândire, astfel:

1. Stocurile cumpărate (materii prime, materiale, mărfuri, ambalaje etc) se evaluează

la costul de achiziție care are următoarea structură:

Prețul de cumpărare fără TVA;

Taxe nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, taxe de asigurare etc);

Cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct

achiziției de stocuri;

TVA înscrisă în factura furnizorului, în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de

TVA.

2. Stocurile fabricate (produse finite, semifabricate etc.) se evaluează la costul de

producție, format din:

Cheltuieli directe: cu materiile prime, cu materialele, cu salariile muncitorilor direct

productivi;

Cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor, cu reparațiile, cu salariile

personalului de conducere din secții etc.

3. Stocurile obținute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă(de utilitate), care

reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale cu

prețul determinat obiectiv.

4. Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport, stabilită în

urma evaluării.

2.2 EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ȘI LA

ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR

La inventarierea patrimoniului de la sfârșitul exercițiului financiar, stocurile se

evaluează la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar. Valoarea actuală se

stabilește în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

În situațiile financiare, stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică

dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar.

În listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. Pentru diferența dintre

valoarea contabilă (mai mare) și valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări

pentru deprecierea stocurilor conform Ordinului nr. 2861/09.10.2009 pentru aprobarea

Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv,

publicat în M.O. nr. 704/20.10.2009.

2.3 EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN

PATRIMONIU

La ieșirea din patrimoniu prin vânzare, consum, donații, distrugere etc stocurile se

evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare, utilizându-se următoarele metode:

Metoda FIFO

Metoda LIFO

Metoda ”prima intrare – prima ieșire” (FIFO)

Denumirea metodei provine din limba engleză ”First In, First Out”.Se bazează pe

ipoteza că primele articole ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole

intrate.

Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente

prețuri, fiind atribuite stocurilor ieșite, prețurile cele mai vechi.

Metoda ”ultima intrare – prima ieșire” (LIFO)

Denumirea metodei provine din limba engleză ”Last In, First Out”.Se bazează pe

ipoteza că primele articole ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole

intrate. În acest fel, stocul final este evaluat la cele mai vechi prețuri.

2.4 ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

Costul sau prețul standard – este un preț prestabilit care constă în evaluarea și

înregistrarea stocurilor în prețuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale stocurilor

din perioada precedentă. El devine preț de înregistrare și presupune evidențierea distinctă a

diferențelor de preț față de costul de achiziție.

Diferențele de preț pot fi favorabile, când prețul standard este mai mare decât costul

efectiv.

Acest coeficient se ponderează cu valoarea bunurilor ieșite la cost standard,

obținându-se diferențele de preț aferente bunurilor ieșite, care se repartizează asupra

costurilor.

K = (Soldul inițial al diferențelor de preț Diferențe de preț aferente

intrărilor în cursul anului) / ( Soldul inițial al stocurilor la preț standard

Valoarea intrată la preț standard)

2.5 DOCUMENTE PRIVIND EVIDENȚA OPERATIVĂ A

STOCURILOR

Activele circulante materiale din cadrul unei entități ocazionează numeroase

operațiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în

procesul de producție, vânzarea, inventarierea, etc.

Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:

Avizul de însoțire a mărfii – care se emite la livrarea stocurilor și servește ca

document pentru eliberarea și scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoțire a

bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii și ca document de

încărcare a gestiunii primitorului.

Factura fiscală – care se întocmește în momentul livrării bunurilor, cu sau fără aviz

de însoțire a mărfii. Factura reprezintă documentul justificativ pentru decontarea livrărilor

care sunt efectuate.

Nota de recepție și constatare de diferențe – se întocmește la primirea și recepția

bunurilor, în cazurile când există diferențe la recepție, când sunt depozitate în mai multe

locuri, și când sunt refuzate la plată, fiind ținute doar în păstrare.

Bon de predare-transfer-restituire – document folosit atât la consemnarea depozitării

unor bunuri provenite din producția proprie, cât și pentru transferul lor între magazii ca

restituiri la locurile de depozitare inițiale.

Intrarea bunurilor în unitate se realizează prin procesul de recepție a stocurilor,

proces care presupune parcurgerea următoarelor etape:

Recepția transportului, pe baza documentului denumit Proces-verbal de constatare.

Recepția cantitativă – urmând ca pe baza constatărilor gestionarul să întocmească Nota de

recepție și constatare de diferențe.

Recepția calitativă – realizată de specialist (tehnolog, merceolog).

Pentru ieșirile de stocuri se pot folosi următoarele documente:

Aviz de însoțire a mărfii și Factura fiscală pentru ieșirile în afara unității patrimoniale;

Bonul de consum, pentru materii prime și materiale date în consumul productiv;

Fișa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvență mare a ieșirilor

din magazine;

Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unitățile cu amănuntul.

CAPITOLUL 3

3.1 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII ANALITICE A

STOCURILOR

Contabilitatea analitică a stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric. Se

poate organiza folosind una din metode, în funcție de specificul activității și de necesitățile

proprii ale entității:

a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri)

b) Metoda cantitativ- valorică( pe fișe de cont analitic)

c) Metoda global-valorică

a) Metoda operativ-contabilă

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt:

Evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu

ajutorul Fișei de magazie;

Întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fișelor de magazie și a

documentelor de intrare-ieșire în contabilitate;

Întocmirea registrului stocurilor la sfârșitul perioadei, în care se înscriu:

- Cantitățile de stocuri preluate din Fișele de magazie;

- Valorile stocurilor calculate prin înmulțirea cantităților cu prețurile de facturare;

- Totalul valorilor pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi sintetice.

Întocmirea Fișei centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

b) Metoda cantitativ-valorică

Folosirea metodei cantitativ-valorică presupune parcurgerea următoarelor etape:

1) Înregistrarea cantitativă a intrărilor și ieșirilor de stocuri în fișele de magazie;

2) Preluarea documentelor de intrare și ieșire de către contabilitate pe baza borderoului

de predare a documentelor;

3) Înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice pentru valori materiale;

4) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de

cont analitice;

5) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitice cu situația din

fișele de cont sintetice cu ajutorul balanțelor de verificare analitice.

c) Metoda global-valorică

Această metodă constă în ținerea numai a evidenței valorice atât la nivelul gestiunii

(cu ajutorul raportului de gestiune), cât și în contabilitate (cu ajutorul fișelor de cont pentru

operații diverse). Periodic, se face controlul conrcordanței dintre evidența operativă cu cea

din contabilitate.

Metoda global-valorică se utilizează, mai ales, în cazul mărfurilor și ambalajelor

aflate la entitățile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul.

3.2 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE A

STOCURILOR

Există două metode de evidență sintetică a stocurilor:

1) Metoda inventarului permanent

2) Metoda inventarului intermitent

1) Metoda inventarului permanent – în contabilitate se înregistrează toate

operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în fiecare moment a

mărimii stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

2) Metoda inventarului intermitent – presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor

în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei.

Ieșirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil, conform relației:

Activele circulante materiale sau stocurile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul

clasei 3 ”Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” care cuprind următoarele

grupe de conturi:

Grupa 30 ”Stocuri de materii prime și materiale”

Grupa 32 ” Stocuri în curs de aprovizionare”

stocuri inițiale intrări – stocuri finale = ieșiri

Grupa 33 ”Producția în curs de execuție”

Grupa 34 ”Produse”

Grupa 35 ”Stocuri aflate la terți”

Grupa 36 ”Animale”

Grupa 37 ”Mărfuri”

Grupa 38 ”Ambalaje”

Grupa 39 ”Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”

3.3 CONTURI UTILIZATE

Contabilitatea materiilor prime și a materialelor se ține cu ajutorul conturilor din

grupa 30 ”Stocuri de materii prime și materiale”:

301 ”Materii prime”

302 ”Materiale consumabile”

3021 ”Materiale auxiliare”

3022 ”Combustibili”

3023 ”Materiale pentru ambalat”

3024 ”Piese de schimb”

3025 ”Semințe și materiale de plantat”

3026 ”Furaje”

3028 ”Alte materiale consumabile”

303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar”

308 ” Diferențe de preț la materii prime și materiale”

a) În cazul inventarului permanent

În situația aplicării inventarului permanent, aceste conturi se debitează cu valoarea la

preț de înregistrare a materiilor prime și a materialelor intrate în întreprindere, și se

creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor ieșite din

activul întreprinderii.

Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor

existente în stoc.

b) În cazul inventarului intermitent

În situația aplicării inventarului intermitent, aceste conturi se debitează numai la

sfârșitul lunii cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și a materialelor existente

în stoc, stabilite pe baza inventarului, și se creditează sau se debitează în roșu la începutul

lunii cu valoarea stocului inițial de materii prime și materiale, care se include în cheltuielile

aferente acestor stocuri reprezentate de conturile:

601 ”Cheltuieli cu materiile prime”

602 ”Cheltuieli cu materialele consumabile”

603 ”Cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de inventar”

Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor

existente în stoc.

Contul 308 ”Diferențe de preț la materii prime și materiale” se utilizează atunci

când evidența stocurilor de materii prime și materiale se ține la un alt cost decât costul de

achiziție(efectiv), respectiv la un cost standard( prestabilit).

Se debitează cu diferențele de preț în plus (costul de achiziție > preț standard)

înregistrate ”în negru” sau în minus (costul de achiziție < preț standard) înregistrate ”în roșu”

aferente materiilor prime și materialelor intrate în gestiune.

Se creditează cu diferențele de preț în plus (”în negru”) sau în minus (”în roșu”)

aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Soldul debitor al contului reprezintă diferențele de preț în plus (nefavorabile, ”în

negru”) sau în minus (favorabile, ”în roșu”) aferente materiilor prime și materialelor

existente în stoc.

Normele legale recomandă calcularea distinctă a diferențelor de preț aferente

materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.

De aceea, este oportună detalierea contului 308 ”Diferențe de preț la materii prime și

materiale” pe conturi de gradul II conform OMFP nr.3055/2009 pct. 160

CAPITOLUL 4

APLICAȚII PRIVIND MATERIILE PRIME ȘI MATERIALELE

1. O societate comercială achiziționează în cursul lunii:

- Materii prime = 100 lei și mărfuri = 180 lei T.V.A

Soldurile inițiale existente sunt:

- Materii prime = 60 lei

- Mărfuri = 200 lei

Din aprovizionările anterioare, în cursul exercițiului financiar s-au vândut:

- Materii prime = 120 lei

- Mărfuri = 110T.V.A, preț de înregistrare = 98 lei

Soldul faptic la sfârșitul de exercițiu este:

- Materii prime = 50 lei

- Mărfuri = 250 lei

În caz de lipsă, aceasta se impută gestionarului la preț dublu T.V.A.

REZOLVARE:

Achiziționare stocuri:

% = 401 347

301 100

371 180

4426 67

Consum materii prime:

601=301 120

Vânzare mărfuri

Aspectul financiar:

411 % 136

707 110

4427 26

Descărcarea gestiunii:

607 = 371 98

Diferența de preț la materii prime = Sold faptic – Sold Scriptic

= 50 – 40

= 10

301 = 601 10

Diferența de preț la mărfuri = 250 – 282

= -30

607 = 371 -30

Imputare lipsă la inventar la mărfuri:

4282 = % 79

7588 64

4427 15

2. În 02.03.15 se cumpără piese de schimb în valoare de 600 lei și mărfuri cu 1100 lei

de la același furnizor pe bază de factură.

În 05.03.15 se vând mărfuri către client în valoare de 800 TVA preț de vânzare și

700 lei preț de înregistrare. Se încasează clientul prin conturi bancare.

REZOLVARE:

Cumpărare piese de schimb și mărfuri:

% = 401 1700

3024 600

371 1100

Vânzare mărfuri

a) Aspectul financiar:

411 = % 992

707 800

4427 192

b) Descărcarea gestiunii:

607 371 700

Încasare client în conturi bancare:

5121= 411 992

3. O societate are soldul inițial la materiale în valoare de 500 lei. În cursul exercițiului

au loc aprovizionări de materiale de la furnizor pe baza facturii 4000 lei T.V.A. La

sfârșitul lunii, pe baza inventarierii intermitente se determină stocul final existent în valoare

de 800 lei.

Să se înregistreze în contabilitate operațiile.

REZOLVARE:

Trecerea soldului inițial pe cheltuială:

602 = 302 500

Aprovizionare de materiale:

% = 401 4960

602 4000

4426 960

Înregistrarea stocului final de materiale stabilit la inventariere:

302 = 602 800

E = S.I. I – S.F.

E = 500 4000 – 800

E = 4500 – 800

E = 3700 ( soldul final al contului 601)

4. Se primesc materii prime de la furnizor conform facturii la data de 05.01.14 în

valoarea de 560 lei TVA. Întreprinderea ține evidența la prețul standard la intrare cu 600

lei. În 07.01.14 se dau în consum materii prime în valoarea de 300 lei, preț standard.

REZOLVARE:

INTRĂRI:

= 401 694

301 600

308 -40

4426 134

IEȘIRI:

600...................................-40

300...................................x

X = 40 × 300/600

X = -20

601 = 280

301 300

308 -20

5. În tabelul de mai jos se prezintă stocul inițial și mișcările din cursul lunii septembrie

privind materia primă ”făină”:

Data Operația Cantitatea(kg) Cost unitar(lei)

01.09 Stoc inițial 300 0,8008.09 Aprovizionar

e500 1,00

16.09 Consum 40021.09 Aprovizionar

e300 1,24

28.09 Consum 600

Se evaluează ieșirile (consumul) de făină, precum și stocul final pe baza metodelor

de evaluare cunoscute.

a. Metoda ”prima intrare – prima ieșire” (FIFO)

b. Metoda ”ultima intrare - prima ieșire” (LIFO)

6. În 13.08.14 se trimit la fabrica de nutrețuri materii prime în valoare de 1.200lei

pentru prepararea de furaje combinate. Se înregistrează factura primită de la firma

producătoare. Valoarea facturii se înregistrează cu 1.800lei TVA.

REZOLVARE:

Trimitere pentru prelucrarea materiilor prime:

351 = 301 1.200

Primire ca furaje:

Cost prelucrare = 1.800 – 1.200 = 600

3026 = 351 1.200

= 401 744

3026 600

4426 144

7. SC TIBORN SRL primește și recepționează în 14.06.14 materii prime de la furnizor

în valoare de 1.000lei fără factura fiscală. Ulterior se primește factura.

REZOLVARE:

Recepție materii prime:

= 408 1240

301 1.000

4428 240

Transformarea contului 408 ”furnizori – facturi nesosite” în 401 ”furnizori”:

408 = 401 1240

Transformarea TVA-ului neexigibil în TVA deductibil:

4426 = 4428 240