Post on 15-Oct-2019
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ-NAPOCA ȘCOALA DOCTORALĂ
DOMENIUL BIOTEHNOLOGII
Ing. MARIA-DOINIȚA BORȘ
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA UNOR COMPUȘI
BIOACTIVI CU CAPACITATE ANTIOXIDANTĂ ȘI
ANTIMICROBIANĂ DIN SURSE VEGETALE LA DIFERITE
STADII DE DEZVOLTARE
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. Univ. Dr. MARIA TOFANĂ
CLUJ-NAPOCA
2015
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ-NAPOCA ȘCOALA DOCTORALĂ
DOMENIUL BIOTEHNOLOGII
Ing. MARIA-DOINIȚA BORȘ
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA UNOR COMPUȘI
BIOACTIVI CU CAPACITATE ANTIOXIDANTĂ ȘI
ANTIMICROBIANĂ DIN SURSE VEGETALE LA DIFERITE
STADII DE DEZVOLTARE
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. Univ. Dr. MARIA TOFANĂ
CLUJ-NAPOCA
2015
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................................................ I
SCOP ȘI OBIECTIVE ....................................................................................................................... I
STRUCTURA TEZEI ....................................................................................................................... II
1. MATERIAL BIOLOGIC ȘI DESIGN EXPERIMENTAL .................................................. III
2. REZULTATE ȘI DISCUȚII ..................................................................................................... V
2.1 EVALUAREA COMPUȘILOR BIOACTIVI DIN SURSE VEGETALE ÎN STADIUL DE
PRODUS FINIT ..................................................................................................................... V 2.1.1 Conținutul de minerale și aminoacizi ........................................................................... V
2.1.2 Conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină și glucozinolați ...................................... VII
2.1.3 Distribuția sulfului și discriminarea probelor pe baza compușilor bioactivi cu sulf ..
...................................................................................................................................... VIII
2.2 EVALUAREA COMPUȘILOR BIOACTIVI ÎN BROCCOLI ............................................. X 2.2.1 Influența varietății și a stadiului de dezvoltare asupra compușilor bioactivi ........... X
2.2.2 Discriminarea probelor prin analiza statistică multivariată .................................. XIII
2.3 EVALUAREA COMPUȘILOR BIOACTIVI ÎN RIDICHI ȘI MUȘTAR ...................... XIV 2.3.1 Influența varietății și a stadiului de dezvoltare asupra compușilor bioactivi .......XIV
2.3.2 Discriminarea probelor prin analiza statistică multivariată ..................................XXI
2.3.3 Capacitatea antioxidantă și antimicrobiană .......................................................... XXII
2.3.4 Distribuția sulfului ca sulf mineral și organic ........................................................ XXV
2.3.5 Biosinteza și acumularea compușilor cu sulf de interes în primele 3 zile de
germinație ......................................................................................................................... XXVII
2.3.6 Impactul luminii utilizate în procesul de germinare asupra compușilor cu sulf de
interes ............................................................................................................................... XXVIII
3. CONCLUZII GENERALE ................................................................................................ XXIX
3.1 ELEMENTE DE ORIGINALITATE .................................................................................. XXIX
4. RECOMANDĂRI ................................................................................................................ XXX
5. PERSPECTIVE .................................................................................................................... XXX
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ................................................................................................ XXXI
I
INTRODUCERE
În prezent, promovarea și menținerea stării de sănătate a depășit interesul individual
devenind o prioritate pentru majoritatea comunităților umane.
Pe de o parte civilizatia, iar pe de altă parte strădania specialiștilor în nutriție de a
populariza virtuțile crudităților, au determinat un număr din ce în ce mai mare de
consumatori să se orienteze spre surse naturale de compuși bioactivi.
Cele mai accesibile astfel de surse sunt, printre altele, vegetalele. Pentru a beneficia
pe deplin de proprietățile lor nutritive, vegetale ar trebui consumate în stare proaspătă. Din
păcate, majoritatea acestora sunt sezoniere și, prin urmare, scumpe în afara sezonului. În
plus, cele mai multe dintre vegetalele extra sezoniere sunt cultivate în condiții artificiale,
recoltate prematur și exportate în alte părți ale lumii. Toți acești factori duc la o scădere a
valorii nutritive ale acestora( Pająk și colab., 2014).
Ca alternativă, specialiștii în nutriție și-au îndreptat tot mai mult atenția spre
determinarea valorii biologice a semințelor și a germenilor diferitelor plante.
Tema abordată este una de foarte mare actualitate, identificarea și cuantificarea
compușilor bioactivi, stabilirea efectelor benefice pe care aceștia le-ar putea avea asupra
sănătății și modul lor de acțiune, fiind zone foarte active în cercetarea științifică actuală
(Kris-Etherton și colab., 2004).
Prezenta teză de doctorat reprezintă o cercetare funadamentală aplicativă, rezultatele
obținute având o valoare științică netă.
SCOP ȘI OBIECTIVE
Scopul cercetărilor efectuate în cadrul tezei constă în investigarea mai multor
vegetale care constituie o parte importantă a dietelor din întreaga lume, în vederea
identificării și cuantificării compușilor bioactivi cu activitate antioxidantă și antimicrobiană,
la diferite stadii de dezvoltare, stadii care pot fi luate în vedere ca produse de consum.
În acest sens au fost abordate trei direcții de cercetare, fiecare dintre acestea având
conturate diferite obiective:
I. Cercetări privind diferite vegetale aflate în stadiul de produs finit (la maturitate deplină):
1. Identificarea și cuantificarea unor compuși cu sulf de interes;
2. Studiul distribuției sulfului total între compușii cu sulf studiați;
3. Discriminarea probelor și evidențierea unor compuși specifici prin aplicarea
metodelor statistice de analiză multivariată.
II. Cercetări privind probe de broccoli aflate la stadiul de semințe, germeni și produs finit:
1. Evaluarea influenței soiului, a stadiului de dezvoltare și a interacțiunii de gradul
I al acetora asupra conținutului de compuși fenolici totali și asupra conținutului
unor compuși cu sulf;
2. Discriminarea probelor și evidențierea compușilor bioactivi dominanți prin
aplicarea metodelor statistice de analiză multivariată.
III. Cercetări privind probe de ridichi și muștar de diferite varietăți, aflate în stadiul de
semințe, germeni și produs finit:
1. Evaluarea influenței varietății, a stadiului de dezvoltare și a interacțiunii de
gradul I al acestora asupra compușilor fenolici și asupra conținutului unor
compuși cu sulf de interes;
II
2. Discriminarea probelor și evidențierea unor compuși specifici prin aplicarea
metodelor statistice de analiză multivariată;
3. Evaluarea influenței varietății, a stadiului de dezvoltare și a interacțiunii de
gradul I al acestora asupra capacității antioxidante și antimicrobiene;
4. Identificarea corelațiilor dintre conținutul de compuși bioactivi și capacitatea
antioxidantă și antimicrobiană a probelor;
5. Studiul distribuției sulfului total între compușii cu sulf de interes;
6. Studiul biosintezei și acumulării unor compuși cu sulf, în primele 3 zile de
germinație.
7. Evaluarea influenței condițiilor de lumină utilizate în procesul de germinare
asupra unor compuși cu sulf.
Primele două direcții de cercetare au fost trasate pe durata unei mobilități externe,
efectuată în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/132765, la Institutul de Cercetare al
Alimentelor „Institute of Food Research” din Norwich – Anglia.
STRUCTURA TEZEI
Teza debutează cu o parte introductivă care subliniază importanța temei de cercetare
și prezintă stadiul actual al cercetărilor în domeniu. Structura tezei include două părți
principale:
Partea I – STUDIU DE LITERATURĂ, cuprinde două capitole după cum
urmează:
Capitolul 1. Compuși bioactivi - prezintă în patru subcapitole generalități ale compușilor
bioactivi, precum și principalii compuși bioactivi de interes.
Capitolul 2. Prezentare generală a materialului biologic din perspectiva compușilor
bioactivi abordați - cuprinde trei subcapitole și descrie, conform titlului, matricile vegetale
luate în studiu din perspectiva compușilor bioactivi abordați.
Partea a II-a: CERCETĂRI PROPRII, cuprinde patru capitole:
Capitolul 3. Scop, obiective și protocol experimental - cuprinde scopul și obiectivele
specifice celor trei direcții de cercetare, precum și codificarea probelor luate în studiu.
Capitolul 4. Materiale și metode - cuprinde șase subcapitole, dintre care primul subcapitol
prezintă modul de pregătire a probelor pentru analiză, iar celelalte subcapitole prezintă
metodele utilizate în determinările efectuate precum și modul de lucru efectiv.
Capitolul 5. Rezultate și discuții - prezintă în trei subcapitole rezultatele aferente celor trei
direcții de cercetare.
Capitolul 6. Concluzii, recomandări și perspective - prezintă, conform titlului, concluziile
care se desprind în urma cercetărilor întreprinse, recomandările bazate pe acestea precum și
perspectivele de viitor identificate.
Încheierea tezei se face prin mulțumiri și lista referințelor bibliografice.
III
CERCETĂRI PROPRII
1. MATERIAL BIOLOGIC ȘI DESIGN EXPERIMENTAL
O imagine de ansamblu a protocolului experimental urmat în vederea îndeplinirii
scopului propus este prezentată în Figura 1.
Fig. 1 Protocolul experimental al cercetărilor efectuate
După cum se poate observa, în vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei cercetări,
au fost efectuate mai multe determinări prin diferite metode, utilizând materiale biologice
variate.Tabelul 1 prezintă materialele biologice utilizate, codificarea, precum și proveniența
acestora.
IV
Tabelul 1
Materiale biologice studiate
Nr.
Crt. Tip Probă Stadiu Cod Probă Proveniență
1 Salată verde
Produs finit
SV_PF
Institute of Food Research (IFR
Norwich – UK)
2 Dovlecel zucchini DZ_PF
3 Cartof dulce CD_PF
4 Cartof CT_PF
5 Roșie RS_PF
6 Fasole verde FV_PF
7 Mazăre MZ_PF
8 Morcov MV PF
9 Păstârnac PT_PF
10 Praz PZ_PF
11 Usturoi U_PF
12 Ceapă verde CV_PF
13 Ceapă CP_PF
14 Ridiche RD_PF
15 Rucola RC_PF
16 Varză ascuțită VA_PF
17 Broccoli BC_PF
18 Varză furajeră VF_PF
19
Broccoli Ironman
Semințe BI_SM GRU-JIC (Norwich-UK)
20 Germeni din ziua 3 BI_G3
Germinarea semințelor 21 Germeni din ziua 5 BI_G5
22 Germeni din ziua 7 BI_G7
23 Produs finit BI_PF IFR (Norwich-UK)
24
Broccoli Beneforte
Semințe BB_SM GRU-JIC (Norwich-UK)
25 Germeni din ziua 3 BB_G3
Germinarea semințelor 26 Germeni din ziua 5 BB_G5
27 Germeni din ziua 7 BB_G7
28 Produs finit BB_PF IFR (Norwich-UK)
29
Ridiche Roșie
Semințe RR_SM SCDL Iernut
30 Germeni din ziua 3 RR_G3
Germinarea semințelor 31 Germeni din ziua 5 RR_G5
32 Germeni din ziua 7 RR_G7
33 Produs finit RR_PF Solariu (jud AB)
34
Ridiche Albă
Semințe RA_SM Comerț
35 Germeni din ziua 3 RA_G3
Germinarea semințelor 36 Germeni din ziua 5 RA_G5
37 Germeni din ziua 7 RA_G7
38 Produs finit RA_PF Solariu (jud. AB)
39
Ridiche Neagră
Semințe RN_SM Comerț
40 Germeni din ziua 3 RN_G3
Germinarea semințelor 41 Germeni din ziua 5 RN_G5
42 Germeni din ziua 7 RN_G7
43 Produs finit RN_PF Solariu (jud AB)
44
Muștar Alb
Semințe MA_SM Plafar CJ
45 Germeni din ziua 3 MA_G3
Germinarea semințelor 46 Germeni din ziua 5 MA_G5
47 Germeni din ziua 7 MA_G7
48 Produs finit MA_PF Produs în laborator
49
Muștar Negru
Semințe MN_SM Plafar UK
50 Germeni din ziua 3 MN_G3
Germinarea semințelor 51 Germeni din ziua 5 MN_G5
52 Germeni din ziua 7 MN_G7
53 Produs finit MN_PF Produs în laborator
V
54
Ridiche Albă Germeni
0 h RA_0
Germinarea semințelor
55 8 h RA_8
56 16 h RA_16
57 24 h RA_24
58 32 h RA_32
59 40 h RA_40
60 48 h RA_48
61 56 h RA_56
62 64 h RA_64
63 72 h RA_72
64 Ridiche Roșie
Germeni din
ziua 7
Lumină RR_L
Germinarea semințelor
65 Întuneric RR_D
66 Ridiche Albă
Lumină RA_L
67 Întuneric RA_D
68 Ridiche Neagră
Lumină RN_L
69 Întuneric RN_D
70 Muștar Alb
Lumină MA_L
71 Întuneric MA_D
72 Muștar Negru
Lumină NM_L
73 Întuneric MN_D
Pe perioada desfășurării cercetărilor au fost intreprinse colaborări cu diferite institute
de cercetare, diverse determinări fiind efectuate în cadrul acestora (Figura 1). Astfel:
În cadrul Institului de cercetare al alimentelor (Institute of Food Research-
IFR) din Norwich-Anglia au fost efectuate analize cu privire la glucozinolați (GLs) și
sulfoxidul de S-metil cisteină (SMCSO);
În cadrul Intitutului de Științele Vieții (ISV) Cluj-Napoca-România, au fost
efectuate analize cu privire la capacitatea antimicrobiană și identificarea compușilor
fenolici;
În cadrul Institutului de Cercetări pentru Instrumentație Analitică (ICIA) Cluj-
Napoca-România, au fost efectuate analize cu privire la capacitatea antioxidantă a
compușilor hidrosolubili (ACW) și liposolubili (ACL);
În cadrul Laboratorului de Încercări pentru Calitatea şi Siguranța Alimentului
(LICSA) Cluj-Napoca-Romînia, au fost efectuate analize cu prvire la conținutul de compuși
fenolici totali (TPC), conținutul de compuși flavonoidici totali (TFC) și capacitatea
antioxidantă totală (DPPH);
Prin intermediul Companiei Europhins, Norwich-Anglia, au fost efectuate
analize cu privire la elementele minerale și aminoacizi.
2. REZULTATE ȘI DISCUȚII
2.1 EVALUAREA COMPUȘILOR BIOACTIVI DIN SURSE VEGETALE ÎN STADIUL
DE PRODUS FINIT
În raport cu obiectivele aferente primei direcții de cercetare, rezultatele sunt
următoarele:
2.1.1 Conținutul de minerale și aminoacizi
Conținutul de elemente minerale prezintă diferențe semnificative în cadrul probelor
analizate (Figura 2). Un conținut mai ridicat de minerale se remarcă la rucola, varză furajeră
și dovlecel zucchini (peste 60 mg/g SU), iar un conținut mai scăzut al acestora se observă la
VI
ceapă și ceapă verde (aprox 16 mg/gSU). Dintre elementele minerale determinate, potasiul
se evidențiază în cantități mai crescute, iar sulful, elementul mineral de interes pentru
prezenta cercetare se găsește în cantități semnificativ mai crescute în vegetalele
aparținătoare familiei Brassicaceae și Alliaceae, în special în rucola, varză furajeră, broccoli
și usturoi.
Fig. 2 Conținutul de minerale al probelor reprezentate de diferite vegetale
Rezultatele obținute cu privire la conținutul de minerale al probelor reprezentate de
diferite vegetale sunt în concordanță cu datele existente în literatura de specialitate, rezultate
similare raportând Ekholm și colab. (2007) și Vincente și colab., (2014).
Fig. 3 Conținutul de aminoacizi al probelor reprezentate de diferite vegetale
Conținutul de aminoacizi (Figura 3), de asemenea variază semnificativ în cadrul
probelor analizate, cele mai reduse cantități observându-se la probele de păstârnac, ridiche și
0
20
40
60
80
100
120
Con
țin
ut
de
mie
rale
[m
g/g
SU
]
Probe
S
Zn
Fe
P
Mg
Ca
K
Na
0
50
100
150
200
250
300
Con
țin
ut
de
am
inoaci
zi [
mg
/g S
U]
Probe
Triptofan
Metionină
Cisteină
Valină
Tirozină
Treonină
Serină
Prolină
Phenilalanină
Lizină
Leucină
Isoleucină
Histidină
Glicină
Acid Glutamic
Acid Aspartic
Arginină
Alanină
VII
morcov (sub 50 mg/g SU), iar cantitățile cele mai crescute la probele de rucola, broccoli și
varză furajeră (peste 200 mg/g SU).
Dintre aminoacizii determinați, se observă cantități mai ridicate de acid glutamic și
acid aspartic, arginină și alanină. Toți cei 8 aminoacizi esențiali (Isoleucină, Leucină,
Lizină, Fenilalanină,Treonină, Valină, Metionină și Triptofan) se regăsesc în toate probele
analizate, iar cantități crescute ale acestora se observă la probele de rucola, broccoli și varză
furajeră. Aminoacizii, care prezintă un interes special pentru prezenta cercetare, cisteina
(CIST), metionina (MET) și triptofanul (TRIPT), se găsesc în cantități reduse în toate
probele luate în studiu.
Rezultate comparabile, în ceea ce privește conținutul de aminoacizi sunt furnizate de
către Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în seria Alimente și nutriție
numărul 21 (http://www.fao.org/docrep/005/AC854T/AC854T00.htm#TOC).
2.1.2 Conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină și glucozinolați
În ceea ce privește conținutul de sulfxid de S-metil cisteină (SMCSO) și
glucozinolați totali (GLsTOT), acești compuși cu sulf au fost identificați doar în unele dintre
probe (Figura 4).
Fig.4 Conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină și glucozinolați totali ai probelor
reprezentate de diferite vegetale
Sulfoxidul de S-metil cisteină identificat în vegetalele aparținătoare familiei Alliacea
și Brassicaceae, se remarcă în cantități semnificativ mai crescute în probele de varză
ascuțită, varză furajeră și broccoli.
Glucozinolați au fost identificați doar în vegetalele aparținătoare familiei
Brassicaceae, conținutul acestora variind semnificativ. Rucola înregistrează conținutul
maxim de glucozinolați (37.38 µmol/g SU), cantități crescute ale acestora fiind remacate și
la ridiche și broccoli.
Conținutul de glucozinolați totali reprezintă suma conținutului glucozinolaților
individuali identificați în fiecare dintre probe. Glucozinolații individuali identificați în
probele reprezentate de diferite vegetale, analizate la stadiul de produs finit sunt prezentați
în Tabelul 2.
0
10
20
30
40
50
60
70
[µm
ol/
g S
U]
Probe
GLsTOT
SMCSO
VIII
Tabelul 2
Glucozinolații individuali, identificați în probele reprezentate de diferite vegetale Nr.
Crt. Denumire comună Probă Tip
Aminoacid
precursor S
1 Glucoiberin Rucola, Varză ascuțită, Broccoli,
Varza furajeră A Metionină 3
2 Glucorafanin Rucola, Varză ascuțită, Broccoli,
Varza furajeră A Metionină 3
3 Hidroxiglucobrasicin Rucola, Varză ascuțită, Broccoli,
Varza furajeră și Ridiche I Triptofan 2
4 Glucobrasicin Varză ascuțită, Broccoli, Varza
furajeră și Ridiche I Triptofan 2
5 Neoglucobrasicin Rucola, Varză ascuțită, Broccoli,
Varza furajeră și Ridiche I Triptofan 2
6 Metoxiglucobrasicin Varză ascuțită, Broccoli, Varza
furajeră și Ridiche I Triptofan 2
7 Progoitrin Ridiche A Metionină 2
8 Gluconapoleiferin Ridiche A Metionină 2
9 Gluconapin Ridiche A Metionină 2
10 Glucobrasicanapin Ridiche A Metionină 2
11 Gluconasturtiin Ridiche AM Fenilalanină 2
12
4-(β-D-
glucopyranosyldisulfa
nyl) butyl
Rucola A Metionină 4
13 Glucosativin Rucola A Metionină 3
14 Glucoerucin Rucola A Metionină 3
15 Dimer al
glucoerucinului Rucola A Metionină 6
Notă: A-alifatic, I-indolic, AM-aromatic, S-atomi de sulf în structura moleculară
Rezultatele obținute sunt în conformitate cu datele existente în literatura de
specialitate, rezultate asemănătoare, fiind raportate și de către Ciska și colab. (2000), Cartea
și Velasco P. (2008), Verkerk și colab. (2009), Traka și colab., (2013), Kim și colab.,
(2013).
2.1.3 Distribuția sulfului și discriminarea probelor pe baza compușilor bioactivi
cu sulf
O perspectivă de acuratețe mai mare, în ceea ce privește distribuirea sulfului total
între compușii cu sulf studiați, provine din considerația proporției relative a acestora (Figura
5).
Metionina și cisteina prezente în toate probele, reprezintă o proporție semnificativ
mai mare a sulfului total (peste 50%) în probele de salată verde, dovlecel, cartof, roșie,
fasole, mazăre, morcov și păstârnac și o proporție mai mică în vegetalele care aparțin
familiei Alliaceae ( 10-26%) și Brassicaceae (13-20%). Cisteina ocupă, în general, o
proporție mai mare decât metionina.
Sulfoxidul de S-metil cisteină (SMCSO) reprezintă cea mai mare proporție (de
aproape 50%) în varza ascuțită, proporții semnificativ mai mari (peste 15%) fiind observate
și la probele de ridiche, broccoli, varză furajeră și praz.
Proporția glucozinolaților totali variază între 8 % (varza furajeră) și 33% (ridiche). În
general, glucozinolații derivați din metionină reprezintă o proporție semnificativ mai mare
decât cei derivați din triptofan, excepție facând broccoli-ul.
O bună parte din sulful total rămâne neatribuită, mai ales în cazul rucolei (67%) și al
vegetalelor aparținătoare familiei Alliaceae (peste 85 % la usturoi).
IX
Fig. 5 Conținutul de sulf și distribția acestuia între compușii cu sulf studiați în probele
reprezentate de diferite vegetale
Putine date din literatura de specialitate abordează acest subiect, însă Traka și colab.,
(2013) subliniază importanța pe care o prezintă această direcție de cercetare și întreprind
astfel de studii, comparând mai multe tipuri de brocoli.
În urma analizei multivariate a probelor reprezentate de diferite vegetale, prin prisma
conținutului de compuși cu sulf, acestea au fost discriminate în 7 grupe, care au fost validate
ca și clusteri (Tabelul 3și Figura 6).
Tabelul 3 Schema grupării probelor şi a variabilelor ce le discriminează
Nr. grupare de
probe Probele din grupare
Variabilele dominante
(cu abundenţă maximă)
1 SV_PF, CD_PF, CT_PF, RS_PF, FV_PF,
MZ_PF, MV_PF, PT_PF, U_PF, CV_PF, CP_PF MET,CIST
2 DZ_PF MET, CIST
3 PZ_PF MET, CIST, SMCSO
4 RD_PF SMCSO, DerTRIPT
5 RC_PF MET, CIST, DerMET
6 VA_PF SMCSO, DerTRIPT
7 BC_PF; VF_PF SMCSO, DerTRIPT
Notă: DerMET-glucozinolați derivați din metionină, DerTRIPT-glucozinolați derivați din triptofan
Rucola este aparțimătoare a familiei Brassicaceae și se evidențiază prin cel mai
ridicat conținut al compușilor cu sulf, în special cel de metionină (MET), cisteină (CIST) și
glucozinolați alifatici (DerMET). Varza ascuțită, varza furajeră și broccoliul, aparținătoare
genului Brassica, tot din familia Brassicaceae, prezintă ca variabile dominante, sulfoxidul
de S-metil cisteină (SMCSO) și glucozinolați indolici (DerTRIPT), iar ridichea,
aparținătoare și ea a familiei Brasicaceae, prezintă abundențe mai scăzute ale compușilor cu
sulf. Datorită poziționării lor (Figura 6), toate aceste vegetale (aparținătoare familiei
Brassicaceae) se diferențiază clar față de restul vegetalelor caracterizate de un conținut
semnificativ mai scăzut al compușilor cu sulf studiați.
0
100
200
300
400
500
600
700
800S
ulf
[µ
mol/
g
SU
]
Probe
Sulf Neatribuit
GLs derivați din Metionină
GLs derivați din Triptofan
SMCSO
Cisteină
Metionină
X
Fig. 6. Reprezentarea grafică a clusterilor probelor de diferite vegetale pe baza conținutului
compușilor cu sulf, validați de analiza HCA
2.2 EVALUAREA COMPUȘILOR BIOACTIVI ÎN BROCCOLI
Cea de a doua direcție de cercetare a fost stabilită în vederea comparării unui soi de
broccoli normal (Ironman) cu un soi (Beneforte) modificat genetic pentru a îmbunătății
conținutul de glucozinolați.
A fost demonstrat faptul că produsul finit al broccoli-ului Beneforte conține o
cantitate semnificativ mai ridicată de glucozinolați, astfel că, s-a dorit și investigarea
semințelor și a germenilor acestuia, în acest sens. Alături de conținutul de glucozinolați
(GLs) s-a evaluat și conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină (SMCSO) și conținutul
compușilor fenolici totali (TPC).
În raport cu obiectivele propuse în cadrul acestei direcții de cercetare, rezultatele sunt
următoarele:
2.2.1 Influența soiului și a stadiului de dezvoltare asupra compușilor bioactivi
Cei doi factori studiați, „soi” respectiv „stadiu” influențează semnificativ conținutul
compușilor bioactivi abordați în acest capitol, factorul „stadiu” generând un efect mai
puternic decât factorul „soi”.
Interacțiunea de gradul I a celor doi factori, este semnificativă în cazul conținutului
de SMCSO și slab semnificatvă în cazul conținutului de TPC și GLs.
În ceea ce privește conținutul de compuși fenolici totali, soiul Ironman prezintă un
conținut semnificativ mai crescut decât soiul Beneforte.
Un conținut semnificativ mai ridicat de compuși fenolici totali se observă la probele
de germeni, în special la germenii din ziua a 7-a, iar un conținut semnificativ mai redus al
acestora se observă la probele de semințe și produs finit, cantitățile minime fiind remarcate
la produsele finite (Figura 7).
Rezultate similare obținute, cu privire la conținutul de compuși fenolici totali al
probelor de broccoli, sunt raportate de către Baenas și colab., (2012).
XI
Fig. 7 Conținutul de compuși fenolici totali al probelor de broccoli
Fig. 8 Conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină al probelor de broccoli
În general, soiul Ironman înregistrează un conținut semnificativ mai ridicat de
SMCSO decât soiul Beneforte. În semnițe, cantitatea de SMCSO este foarte redusă, fiind
practic neglijabilă, iar cantitățile maxime ale acestuia se remarcă la produsele finite.
Germenii conțin cantittăți însemnate de SMCSO, valori mai ridicate fiind observate la
germenii din ziua a 5-a (Figura 8).
În ceea ce privește conținutul de glucozinolați, ambele soiuri de broccoli prezintă
același profil al acestora. Glucozinolații individuali identificați în probele de broccoli,
precum și detaliile care au dus la identificarea și cuantificarea lor sunt prezentate în Tabelul
4. Dintre aceștia, glucorafaninul (GRA), glucoiberinul (GIB) și glucoerucinul (GER),
reprezentă glucozinolații majoritari și se regăsesc în cantități semnificativ mai ridicate în
soiul Beneforte.
0
5
10
15
20
25
30
35
Sm G3 G5 G7 PF
Con
țin
ut
de
com
pu
și f
enoli
ci t
ota
li
[mg
GA
E/g
SU
]
Stadiu de dezvoltare
BI BB
0
10
20
30
40
50
60
70
Sm G3 G5 G7 PF
Con
țin
ut
de
SM
CS
O [
µm
ol/
g S
U]
Stadiu de dezvoltare
BI BB
XII
Tabelul 4
Glucozinolați individuali identificați în probele de broccoli
Nr.
Crt Denumire comună Codificare
Formula
moleculară
Aminoacidul
precursor Tip
TR
[min] FR
Fragmente de diagnosticare
M+H M+H-
162 M+Na M+K
1 Glucoiberin GIB C11H21NO10S3
Metionină Alifatic
4 1.07 344 182 366 382
2 Glucorafanin GRA C12H23NO10S3 5 1.07 358 196 380 396
3 Glucoalisin GAL C13H25NO10S3 7.5 1.07 372 210 394 410
4 Glucoibervirin GIV C11H21NO9S3 9 0.80 328 166 350 366
5 Glucoerucin GER C12H23NO9S3 10.3 1.04 342 180 364 380
6 Progoitrin PRO C11H19NO10S2 11 1.09 310 148 332 348
7 Gluconapoleiferin GNL C12H21NO10S2 12.7 1.00 324 162 346 362
8 Hidroxiglucobrasicin OHGBS C16H20N2O10S2
Triptofan Indolic
9.3 0.28 385 223 407 423
9 Glucobrasicin GBS C16H20N2O9S2 11.1 0.29 369 207 391 407
10 Metoxiglucobrasicin METGBS C17H22N2O10S2 11.7 0.25 399 237 421 437
11 Neoglucobrasicin NEOGBS C17H22N2O10S2 13 0.20 399 237 421 437
Notă:TR – timp de retenție, FR – factor de răspuns
XIII
Fig. 9 Conținutul de glucozinolați totali al probelor de broccoli
Soiul Ironman prezintă, în general, un conținut mai scăzut al glucozinolaților totali
decât soiul Beneforte, diferențele fiind semnificative din punct de vedere statistic.
Legat de stadiul de dezvoltare, un conținut semnificativ mai crescut de GLs totali se
observă în semințe, conținutul acestora scăzând semnificativ la stadiile de germeni. Stadiile
de produs finit, ale ambelor soiuri, înregistrează cantități minime de glucozinolați. Cu toate
acestea, la soiul Beneforte se remarcă un conținut cu circa 30% mai ridicat de glucozinolați
decât la soiul Ironman, însă această diferență nu se observă și la stadiile de semințe sau
germeni.
Rezultate similare, cu privire la conținutul de SMCSO și GLs, sunt raportate în
literatura de specialitate de către Traka și colab., (2013), Vicaș și colab., (2013), De Nicola
și colab., (2015), și Vale și colab., (2015).
2.2.2 Discriminarea probelor prin analiza statistică multivariată
În urma analizei multivariate se pot distinge patru statusuri ce prezintă diferenţe ale
profilului de compuşi bioactivi ale celor 10 probe de brocoli (Figura 10).
Fig. 10 Reprezentarea grafică a clusterilor probelor de broccoli pe baza conținutului de
compuși bioactivi
0
20
40
60
80
100
120
140
160
Sm G3 G5 G7 PF
Con
țin
ut
de
GL
s to
tali
[µ
mol/
g
SU
]
Stadiu de dezvoltare
BI BB
XIV
Primul status diferențiat este reprezentat de semințe, iar al doilea status este cel de
germeni din ziua a 3-a. Cel de-al treilea status include germenii din ziua a 5-a și a 7-a, și
ultimul status este format din produsele finite.
Cele două soiuri dezvoltă traiectorii paralele temporal în funcţie de stadiile de
dezvoltare. Stadiul de germeni din ziua a 3-a este aproximativ identic din punct de vedere al
profilului de compuşi bioactivi studiați (Figura 11).
Fig. 11 Traiectoria profilelor conținutului compușilor bioactivi din probele de broccoli în
planul axelor principale PC1 și PC2 ale analizei PCA.
Cu alte cuvinte, discriminarea probelor de broccoli se realizează prin prisma stadilor
de dezvoltare mai degrabă decât prin prisma soiurilor analizate.
2.3 EVALUAREA COMPUȘILOR BIOACTIVI ÎN RIDICHI ȘI MUȘTAR
Cea de-a treia direcție de cercetare are în vedere faptul că, în România, reprezentanții
autohtoni ai vegetalelor din familia Brassicaceae sunt ridichile și muștarul, și are ca scop
investigarea diferitor varietăți ale acestora la diferite stadii de dezvoltare în vederea
îndeplinirii obiectivelor propuse.
Astfel în raport cu obiectivele aferente acestei direcții de cercetare, rezultatele sunt
următoarele:
2.3.1 Influența varietății și a stadiului de dezvoltare asupra compușilor bioactivi
Ambii factori studiați, precum și interacțiunea lor de gradul I, au o influență
semnificativă asupra conținutului de compuși bioactivi, atât fenolici, cât și cu sulf, în
general factorul „stadiu” generând un efect mai puternic, decât factorul „varietate”.
În ceea ce privește conținutul de compuși fenolici (atât polifenoli totali cât și
flavonoide totale - TPC și TFC), probele de ridichi înregistrează cantități mai ridicate ale
acestora decât probele de muștar, germenii înregistrând cantități maxime în ambele cazuri.
Cantități minime de polifenoli și flavonoide totale se remarcă la probele de ridichi din
BB_SM
BB_G3
BB_G5
BB_G7
BB_PF
BI_SM
BI_G3
BI_G5
BI_G7
BI_PF
TPC
SMCSO
GLsTOT
GIBGRA
GALGIV
GER
PRO
GNL
OHGBS
GBS
METGBS
NEOGBS
-3
-2
-1
0
1
2
3
-8 -6 -4 -2 0 2 4
PC
2
PC 1
BB BI Variabile
XV
stadiul de produs finit, în timp ce probele de muștar înregistrează cantități însemnate ale
acestora la stadiul de produs finit (Figura 12)
Fig. 12 Conținutul de compuși fenolici și flavonoidici totali al probelor de ridichi și muștar
În toate probele au fost identificați acizi fenolici și flavonoide (Tabelul 5 și 7), iar în
probele de ridiche roșie, la stadiul de produs finit, au fost identificați și antociani (Tabelul
6).
Profilul compușilor fenolici ai probelor de ridichi diferă față de profilul compușilor
fenolici ai probelor de muștar, compușii majoritari identificați în fiecare dintre probe variind
în funcție de stadiul la care au fost analizate probele.
Fig 13 Cromatograme reprezentând acizi fenolici și flavonoide din probele de ridiche roșie
Tabelul 5
Acizi fenolici și flavonoide identificate în probele de ridiche roșie, albă și neagră
Nr. Peak TR
[min]
UV λmax
[nm] [M-H]
+ Compus
1 3.02 260 355, 181, 137 Caffeoylquinic acid
2 3.20 200 135 Citric acid
3 4.01 220, 272 193, 175 Quinic acid
4 6.26 260, 295 331, 169 β-Vanilic acid glucose
5 10.41 275 333, 171 6-O-Galloylglucose
0
10
20
30
40
50
60
RR RA RN MA MNConținut de co
mpuși flavonoidici totali [mg Q
E / g
SU
] Probe
Semințe Germeni din ziua a 3-aGermeni din ziua a 5-aGermeni din ziua a 7-aProdus finit
0
5
10
15
20
25
RR RA RN MA MN
Conținut de co
mpuși fen
olici totali [mgGAE / g SU]
Probe
Semințe Germeni din ziua a 3-aGermeni din ziua a 5-aGermeni din ziua a 7-aProdus Finit
XVI
6 11.71 277, 321 313, 149, 135 cis-Caftaric acid
7 12.01 278 291, 247, 207 (+) Catechin
8 13.39 250, 349 627, 465, 303 Quercetin-3,7-di-O-glucoside
9 15.08 260, 345 565, 419, 287 Kaempferol-7-O-rhamnosylpentoside
10 15.97 260, 340 611, 449, 287 Kaempferol-3,7-di-O-glucoside
11 17.21 260, 341
288, 335sh
595, 475, 287
567, 435, 289
Kaempferol-7-O-rutinoside
Eriodictyol-7-O-xylosylrhamnoside
12 19.24 260, 342 535, 449, 287 Kaemferol-7-O-(6-O-malonyl)-glucoside
13 19.93 287, 335sh 581, 435, 289 Eriodictyol-7,5-di-O-rhamnoside
14 20.64 270, 350 303 Quercetin
15 23.05 260, 340 287 Kaempferol
16 24.61 280, 337 289 Eriodictyol
Notă: TR – timp de retenție, UV λmax – lungimea de undă, [M-H]+ - fracmente ale ionului principal
Tabelul 6
Antociani identificați în probele de ridiche roșie analizată la stadiul de produs finit
Nr.Peak TR[min] [M-H]+ Compus
1 13.98 919, 757, 433, 271 Pelargonidin-3-O-(6-O-caffeoyl)-sophoroside-5-O-glucoside
2 14.94 933, 771, 433, 271 Pelargonidin-3-O-(6-O-feruloyl)-sophoroside-5-O-glucoside
3 15.22 903, 741, 433, 271 Pelargonidin-3-O-(6-O-p-coumaroyl)-sophoroside-5-O-
glucoside
4 15.87 989, 945, 741, 519, 433,
271
Pelargonidin-3-O-(6-O-caffeoyl)-rutinoside-5-O-(6-O-
malonyl)-glucoside
5 16.67 1005, 843, 757, 535, 287 Cyanidin-3-O-(6-O-caffeoyl)-rutinoside-5-O-(6-O-malonyl)-
glucoside
6 17.16 1019, 975, 771, 519, 433,
271
Pelargonidin-3-O-(6-O-feruloyl)-sophoroside-5-O-(6-O-
malonyl)-glucoside
7 17.83 1151, 1107, 903, 741, 519,
433, 271
Pelargonidin-3-O-(6-O-caffeoyl)-sophoroside-5-O-(6-O-
caffeoyl malonyl)-glucoside
Notă: TR – timp de retenție, [M-H]+ - fracmente ale ionului principal
Rezultate similare, cu privire la conținutul de compuși fenolici și flavonoidici totali și
profilul acestora în probele de ridichi, sunt raportate în literatura de specialitate de către
Pająk și colab., (2014), Hanlon și Barnes, (2011), Papetti și colab., (2014).
Profilul compușilor fenolici ai celor două varietăți de muștar se aseamănă destul de
mult, iar similar probelor de ridichi, compușii majoritari variază în funcție de stadiul de
dezvoltare al probelor (Figura 14).
Fig. 14 Cromatogramă reprezentând acizi fenolici și flavonoide din probele de muștar alb
XVII
Tabelul 7
Acizi fenolici și flavonoide identificate în probele de de muștar alb și negru
Nr. Peak TR
[min]
UV λmax
[nm] [M-H]
+ Compus
1 3.02 260 355, 181, 137 Caffeoylquinic acid
2 3.13 240, 328 387, 225 Sinapoyl-glucoside
3 4.01 220, 272 193, 175 Quinic acid
4 5.74 266, 348 935, 773, 611, 449, 287 K3-O-triglucoside-7-O-glucoside
5 10.07 266, 334 979, 817, 773, 287 K3-O-sinapoyldiglucoside-7-O-glucoside
6 11.85 268, 334 949, 787, 773, 287 K3-O-feruloyldiglucoside-7-O-glucoside
7 12.19 256, 266sh, 354 641, 481, 317 I 3-O-glucoside-7-O-glucoside
8 13.23 238, 328 311, 225 Sinapine
9 14.60 266, 314 919, 757, 611, 449, 287 K3-O-p-coumaroyldiglucoside-7-O-glucoside
10 14.85 256, 354 627, 465, 303 Q 3-O-diglucoside
11 15.34 256, 266sh, 354 641, 479, 317 I 3-O-diglucoside
12 16.00 232, 328 165 p-Coumaric acid
13 16.31 240, 342 195 Ferulic acid
14 16.89 266, 332 1347, 1185, 773, 449,
287 K3-O-disinapoyltriglucoside-7-O-glucoside
15 17.51 236, 322 225 Sinapic acid
16 19.19 260, 310 757, 611, 449, 287 K3-O-p-coumaroyldiglucoside
17 20.34 270, 350 303 Quercetin (Q)
18 23.05 260, 340 287 Kaempferol (K)
19 24.44 258, 354 317 Isorhamnetin (I)
Rezultate similare cu privire la profilul de compuși fenolici ai probelor de muștar,
sunt raportate în literatura de specialitate de Lin și Harnly, (2010), Cartea și colab., (2011).
În ceea ce privește compușii bioactivi cu sulf (Figura 15), un conținut semnificativ
mai ridicat de SMCSO se observă la probele de ridichi, dintre care valorile maxime se
observă la ridichea roșie. Probele de muștar înregistrează un conținut mai scăzut de
SMCSO, diferențele dintre cele două varietăți fiind nesemnificative.
Cantități semnificativ crescute de SMCSO se remarcă în probele de germeni, valorile
maxime fiind înregistrate, în general, de către germenii din ziua a 3-a. Semințele și
produsele finite ale probelor de muștar prezintă cantități neglijabile de SMCSO.
Fig. 15 Conținutul de sulfoxid de Smetil cisteină și glucozinolați totali al probelor de ridichi
și muștar
0
10
20
30
40
50
60
RR RA RN MA MN
Conținut de SM
CSO [µmol/g SU]
Probe
Semințe Germeni din ziua a 3-a
Germeni din ziua a 5-a
Germeni din ziua a 7-a
Produs finit
0
20
40
60
80
100
120
140
RR RA RN MA MN
Conținutul de GLs totali [µ
mol/g SU]
Probe
Semințe
Germeni din ziua a 3-a
Germeni din ziua a 5-a
Germeni din ziua a 7-a
Produs finit
XVIII
Tabelul 8
Glucozinolați individuali identificați în probele de ridichi și muștar
Nr.
Crt Denumire comună Codificare
Formula
moleculară
Aminoacidul
precursor Tip
TR
[min] FR
Fragmente de diagnosticare
M+H M+H-
162 M+Na M+K
1 Glucocleomin GCM C12H23NO10S2 Izoleucină
Alifatic
3 1.07 326 164 348 364
2 Glucoraphanin GRA C12H23NO10S3
Metionină
5 1.07 358 196 380 396
3 Glucoraphenin GRE C12H21NO10S3 5.3 0.90 356 194 378 394
4 Glucoerucin GER C12H23NO9S3 10.4 1.04 342 180 364 380
5 Glucorafasatin GRFS C12H21NO9S3 10.8 0.40 340 178 362 378
6 Glucoiberin GIB C11H21NO10S3 4 1.07 344 182 366 382
7 Glucoalisin GAL C13H25NO10S3 7.4 1.07 372 210 394 410
8 Gluconapin GNP C11H19NO9S2 8.6 1.11 294 132 316 332
9 Glucoibervirin GIV C11H21NO9S3 9.2 0.80 328 166 350 366
10 Glucobrasicanapin GBN C12H21NO9S2 10.3 1.15 308 146 330 346
11 Glucocheirolin GCL C11H21NO11S3 4.3 1.26 360 198 382 398
12 Sinigrină SIN C10H17NO9S2 5.4 1.00 280 118 302 318
13 Hidroxiglucobrasicin OHGBS C16H20N2O10S2
Triptofan Indolic
9.3 0.28 385 223 407 423
14 Glucobrasicin GBS C16H20N2O9S2 11.1 0.29 369 207 391 407
15 Metoxiglucobrasicin METGBS C17H22N2O10S2 11.7 0.25 399 237 421 437
16 Neoglucobrasici NEOGBS C17H22N2O10S2 13 0.20 399 237 421 437
17 Gluconasturtiin GNT C15H21NO9S2 Fenilalanină Aromatic 11.9 0.95 344 182 366 382
Notă:TR – timp de retenție, FR – factor de răspuns
XIX
În semințe se evidențiază cantități semnificativ mai crescute de GLs, conținutul
acestora scăzând semnificativ în germeni odată cu creșterea stadiului de dezvoltare. În
general, produsele finite înregistrează cantități semnificativ mai reduse de GLs, în probele
de muștar alb al acestui stadiu nefiind identificați glucozinolați (Figura 15).
În probele de ridichi și muștar au fost identificați un număr de 17 glucozinolați
individuali. Datele de identificare și cuantificare ale acestora sunt prezentate în Tabelul 8.
Probele de ridichi prezintă același profil al glucozinolaților, pentru toate cele 3
varietăți. Glucozinolații individuali identificați în acestea sunt: glucocleomin (GCM),
glucorafanin (GRA), glucorafenin (GRE), glucoerucin (GER), glucorafasatin (GRFS),
hidroxiglucobrasicin (OHGBS), glucobrasicin (GBS), metoxiglucobrasicin (METGBS) și
neoglucobrasicin (NEOGBS) (Figura 16, 17 și 18).
Fig. 16 Glucozinolați individuali identificați în probele de ridiche roșie
Fig. 17 Glucozinolați individuali identificați în probele de ridiche albă
Conform Figurilor 16, 17 și 18, GRE și GRFS se evidențiază ca glucozinolați
majoritari ai probelor de ridiche. GRE se identifică în cantități mai ridicate în semințe, iar pe
parcursul înaintării stadiilor de dezvoltare locul acestuia este luat de către GRFS.
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
130
Sm G3 G5 G7 PF
[µm
ol/
g S
U]
Stadiu de consum
NEOGBS
METGBS
GBS
GRFS
GER
OHGBS
GRE
GRA
GCM
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
130
Sm G3 G5 G7 PF
[µm
ol/
g S
U]
Stadiu de consum
NEOGBS
METGBS
GBS
GRFS
GER
OHGBS
GRE
GRA
GCM
XX
Fig. 18 Glucozinolați individuali identificați în probele de ridiche neagră
În ceea ce privește probele de muștar, cele două varietăți luate în studiu, prezintă
profile total diferite.
În probele de muștar alb, glucozinolații individuali identificați sunt: glucoiberin
(GIB), glucorafanin (GRA), glucoalisin (GAL), gluconapin (GNP), glucoibervirin (GIV),
hidroxiglucobrasicin (OHGBS), glucobrasicanapin (GBN), glucobrasicin (GBS),
metoxiglucobrasicin (METGBS), gluconasturtiin (GNT) și neoglucobrasicin (NEOGBS).
Dintre aceștia najoritari sunt GNP, GIB și GIV (Figura 19).
Fig. 19 Glucozinolați individuali identificați în probele de muștar alb
Fig. 20 Glucozinolați individuali identificați în probele de muștar negru
0102030405060708090
100110120130
Sm G3 G5 G7 PF
[µm
ol/
g S
U]
Stadiu de consum
NEOGBS
METGBS
GBS
GRFS
GER
OHGBS
GRE
GRA
GCM
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
130
Sm G3 G5 G7 PF
[µm
ol/
g S
U]
Stadiu de consum
NEOGBS
GNT
METGBS
GBS
GBN
OHGBS
GIV
GNP
GAL
GRA
GIB
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
Sm G3 G5 G7 PF
[µm
ol/
g S
U]
Stadiu de consum
NEOGBS
GNT
METGBS
GBS
OHGBS
GIV
GNP
SIN
GCL
GIB
XXI
Glucozinolații individuali identificați în probele de muștar negru sunt: glucoiberin
(GIV), glucocheirolin (GCL), sinigrină (SIN), gluconapin (GNP), glucoibervirin (GIV),
hidroxiglucobrasicin (OHGBS), glucobrasicin (GBS), metoxiglucobrassicin (METGB),
gluconasturtiin (GNT) și neoglucobrassicin (NEOGBS). Dintre aceștia, SIN reprezintă
glucozinolatul majoritar, iar aceasta se găsește în cantități semnificativ mai crescute față de
restul glucozinolaților identificați (Figura 20).
Rezultatele privind conținutul și profilul glucozinolaților identificați în probele de
ridiche (roșie, albă și neagră) și muștar negru, sunt în concordanță cu datele din literatura de
specialitate, mai mulți autori raportând rezultate similare (Ciska și colab., 2008; Gaofeng și
colab., 2010; De Nicola și colab., 2013; Rangkadilok și colab., 2002; Bellostas și colab.,
2007). În schimb, profilul glucozinolaților identificați în probele de muștar alb este raportat
în literatura de specialitate ca fiind specific probelor de muștar brun. În probele de muștar
alb (Sinapsis Alba) sinalbina este raportată ca fiind glucozinolatul majoritar ( Borek și
Morra 2005; Bohink și colab., 2013), în timp ce gluconapinul este raportat ca fiind
glucozinolatul majoritar în muștarul brun (Brassica juncea)( Rangkadilok și colab., 2002;
Bellostas și colab., 2007).
2.3.2 Discriminarea probelor prin analiza statistică multivariată
În urma analizei multivariate ale probelor de ridichi și muștar, pe baza conținutului
de compuşi fenolici totali (TPC), compuși flavonoidici totali (TFC), sulfoxid de S-metil
cisteină (SMCSO) și glucozinolaţi totali (GLsTOT) și individuali (GCM, GRA, GRE, GER,
GRFS, OHGBS, GBS, METGBS, NEOGBS, GIB, GAL, GNP, GIV, GBN, GNT, GCL,
SIN), s-a evidențiat faptul că cele trei statusuri validate statistic, semințe, germeni și produs
finit (SM, G, și PF), prezintă profiluri diferite (Tabelul 10 și Figura 21).
Tabelul 10 Schema grupării probelor de ridichi și muștar şi a variabilelor care le discriminează
Nr. grupare Probele din grupare Variabilele dominante
1 RR_SM, RA_SM, RN_SM OHGBS, GRA, GRE, GCM şi GLsTOT
2 RR_G3 OHGBS, GRA, GRE, GCM
3 RR_G5, RR_G7, RA_G3, RN_G3, RN_G5 TFC, TPC, GER, GRFS, SMCSO
4 RR_PF, RA_PF, RN_PF, MA_PF, MN_PF METGBS
5 RA_G5, RA_G7, RN_G7 TFC, TPC, GER, GRFS, SMCSO şi METGBS
6 MA_SM GIV, GBN, GAL, GNP, GIB, GNT şi
NEOGBS, GBS
7 MA_G3 GIV, GBN, GAL, GNP, GIB, GNT, şi
NEOGBS, GBS
8 MA_G5, MA_G7 NEOGBS, GBS
9 MN_SM GIV, GBN, GNP, GIB, GNT, GCL (în
abundenţe medii)
10 MN_G3 NEOGBS, SIN, GBS şi METGBS (în
abundenţe medii)
11 MN_G5, MN_G7 NEOGBS, SIN, GBS şi METGBS (în
abundenţe medii)
Cu toate acestea, cele 3 varietăți de ridiche au dezvoltat traectorii aproximativ
paralele temporal, în funcție de stadiile de maturitate (Figura 21).
Stadiile de semințe și produs finit, luate separat, nu prezintă diferențe semnificative
între cele trei varietăți analizate, în ceea ce privește profilul și abundența compușilor
XXII
bioactivi, fiecare dintre acestea constituindu-se în câte-o grupare separată, care ulterior a
fost validată ca și cluster.
Fig.21 Traiectoria profilelor conținutului compușilor bioactivi din probele de ridichi și
muștar în planul axelor principale PC1 și PC2 ale analizei PCA.
Stadiile de germeni, în schimb, diferă statistic semnificativ, în ceea ce privește cele
trei varietăți și profilul variabilelor dominante, aceștia fiind discriminați în trei grupări
separate, validate ca și clusteri (Tabelul 10).
Probele de muştar alb şi negru se comportă total diferit faţă de cele de ridichi şi chiar
şi între ele. Cu toate că produsele finite se găsesc în acelaşi cluster cu cele ale ridichilor
(Tabelul 10), probele de muştar negru au o variaţie mai mică a aceluiaşi profil de compuşi
decât cele ale muştarului alb (Figura 21).
2.3.3 Capacitatea antioxidantă și antimicrobiană
Capacitatea antioxidantă a probelor de ridichi și muștar analizate la cele 5 stadii de
dezvoltare, a fost determinată prin 4 metode. Primele două metode au la bază
descompunerea radicalului DPPH și evaluează capacitatea antioxidantă totală. Celelalte
două metode determină, prin fotochemilumiscentă (PCL), capacitatea antioxidantă a
compușilor hidrosolubili și capacitatea antioxidantă a compușilor liposolubili.
Cei doi factori studiați „varietate” și „stadiu”, au o influență semnificativă asupra
capacității antioxidante a probelor de ridichi și muștar, factorul „stadiu” generând un efect
mai puternic decât factorul „varietate”, indiferent de metoda de determinare utilizată. De
asemenea interacțiunea de gradul I a celor doi factori este semnificativă din punct de vedere
statistic.
Probele de ridiche neagră, și ridiche roșie prezintă capacitățile antioxidante cele mai
puternice, iar probele de muștar alb prezintă capacitățile antioxidante cele mai scăzute.
Probelor de ridiche albă și muștar negru prezintă capacități antioxidante similare.
MA_SM
MA_G3
MA_G5
MA_G7
MA_PF
MN_SM
MN_G3
MN_G5
MN_G7
MN_PF
RA_SM
RA_G3
RA_G5
RA_G7 RA_PF
RN_SM
RN_G3
RN_G5
RN_G7
RN_PF
RR_SM
RR_G3
RR_G5
RR_G7
RR_PF
TPC
TFC
SMCSO
GlsTOT
GCM
GRAGRE
GER
GRFS
GIB
GALGNP
GIV
GBNGCL
SIN
OHGBS
GBS
METGBS
NEOGBS
GNT
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6
PC 2
PC 1
MA MN
RA RN
RR Variabile
XXIII
Fig. 22 Capacitatea antioxidantă a probelor de ridichi și muștar detrminată prin metoda
DPPH
Fig. 23 Capacitatea antioxidantă a probelor de ridichi și muștar detrminată prin metoda PCL
În general, o capacitate antioxidantă semnificativ mai bună se observă la probele de
germeni, valori mai mari fiind remarcate la germenii din ziua a 5-a și a 7-a. La probele de
semințe și produs finit se observă capacități antioxidante semnificativ mai scăzute decât la
probele de germeni, valorile minime fiind identificate la produsele finite.
O corelație pozitivă s-a identificat între capacitatea antioxidantă și conținutul de
compuși compuși fenolici totali (TPC), conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină (SMCSO)
și conținutului de glucozinolați totali (GLsTOT) ai probelor de ridichi și muștar, însă nu
toate corelațiile sunt la fel de puternice. De altfel o corelație pozitivă puternică a fost
observată doar în cazul TPC.
În ceea ce privește capacitatea antimicrobiană a probelor de ridichi și muștar, aceasta
nu este comparabilă cu capacitatea antimicrobiană a ciprofloxacinei (antibiotic utilizat
pentru control pozitiv) care înregistrează concentrații minime inhibitorii și bactericide mult
mai reduse decât extractele probelor, precum și o zonă de inhibiție mult mai mare chiar dacă
s-a încărcat pe discurile sterile într-o cantitate mai redusă.
Cu toate acestea, factorii studiați („varietate” și „stadiu”) influențează semnificativ
capacitatea antimicrobiană a probelor de ridichi și muștar.
0
10
20
30
40
50
60
0%
20%
40%
60%
80%
RR RA RN MA MN
RS
DC
[µ
M T
E/
g S
U]
RS
A (
%)
Probe
Semințe (%) Germeni din ziua a 3-a (%)Germeni din ziua a 5-a (%) Germeni din ziua a 7-a (%)Produs Finit (%) Semințe (TE) Germeni din ziua a 3-a (TE) Germeni din ziua a 5-a (TE)Germeni din ziua a 7-a (TE) Produs finit (TE)
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
RR RA RN MA MN
AC
L
[mg
TE
/g S
U]
AC
W
[mg
Vit
C/g
SU
]
Probe
Semințe (ACW) Germeni din ziua a 3-a (ACW)Germeni din ziua a 5-a (ACW) Germeni din ziua a 7-a (ACW)Produs finit (ACW) Semințe (ACL) Germeni din ziua a 3-a (ACL) Germeni din ziua a 5-a (ACL)Germeni din ziua a 7-a (ACL) Produs finit (ACL)
XXIV
Fig. 24 Concentrația minimă inhibitorie (MIC) și concentrația minimă bactericidă (MBC) a
probelor de ridichi și muștar (*S.A - Staphylococcus Aureus, L.M - Listeria monocytogenes,
E.C - Escherichia Coli, S.T – Salmonella Typhimurium)
Legat de concentrațiile minime inhibitorii și bactericide, valorile cele mai bune ale
acestora se observă la toate stadiile analizate ale ridichei albe, la semințele de ridiche roșie,
precum și la semințele ridichei negre, pentru toate microorganismele testate (Figura 24).
Concentrații minime inhibitorii și bactericide mai mari se observă în cazul probelor
de muștar. Dintre acestea, probele de muștar alb prezintă o capacitate antimicrobiană mai
bună asupra bacteriilor gram negative, în special asupra E.coli (Figura 24).
Fig. 25 Rezultate privind zonele de inhibiție ale probelor de ridichi și muștar (*S.A -
Staphylococcus Aureus, L.M - Listeria monocytogenes, E.C - Escherichia Coli, S.T –
Salmonella Typhimurium)
Zone de inhibiție semnificativ mai mari se evidențiază, în cazul tuturor
microorganismelor testate, la probele de semințe ale ridichei roșii și albe, diferențele dintre
acestea fiind semnificative.
Unele probe nu au arătat deloc activitate antimicrobiană la volumul de 20 μl, încărcat
pe discurile sterile (Figura 25).
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
MIC
[m
g/m
L]
MB
C [
mg
/mL
]
Probe
S.A (MBC) L.M (MBC) E.C (MBC) S.T (MBC)
S.A (MIC) L.M (MIC) E.C (MIC) S.T (MIC)
0
1
2
3
4
5
6
7
8
Zon
ă d
e in
hib
iție
[m
m]
Probe
S.A L.M E.C S.T
XXV
Rezultate similare cu privire la capacitatea antimicrobiană sunt raportate în literatura
de specialitate de către Vale și colab.,(2015).
Nu s-au evidențiat corelații puternice, în ceea ce privește capacitatea antimicrobiană
și compușii bioactivi de interes, corelațiile identificate în acest sens fiind slabe și
nesemnificative statistic.
2.3.4 Distribuția sulfului ca sulf mineral și organic
În vederea îndeplinirii obiectivului cinci, al celei de-a treia direcții de cercetare,
pentru probele de ridichi și muștar analizate la stadiul de semințe și germeni, a fost
determinat conținutul de minerale și aminoacizi.
Astfel, se observă faptul că probele de semințe și germeni de ridichi și muștar conțin
cantități ridicate de potasiu, fosfor și sulf, cantități mai reduse de magneziu, calciu și sodiu,
și cantități foarte reduse de fier și zinc, acestea fiind microelemente.
În general, probele de muștar negru înregistrează cantități mai mari de elemente
minerele, în timp ce la probele muștarului alb se remarcă cele mai reduse cantități ale
acestora. O cantitate mai mare de elemente minerale se găsește în germeni, cu precădere în
germenii din ziua a 7-a (Figura 26).
Fig. 26 Conținutul de minerale al probelor de ridichi și muștar
În ceea ce privește conținutul de aminoacizi, în toate probele de semințe și germeni
de ridichi și muștar, se observă un conținut mai ridicat de acid glutamic, acid aspartic,
arginină și alanină. De asemenea, toate probele conțin toți cei 8 aminoacizi esențiali.
Aminoacizii de interes (metionina, cisteina și triptofanul), se găsesc în cantități
reduse în toate probele analizate.
Din punct de vedere cantitativ, diferențele înregistrate de varietățile probelor sunt
semnificative, cantități mai crescute de aminoacizi remarcându-se la probele de ridiche albă,
iar cantități semnificativ mai reduse observându-se la probele de muștar alb și ridiche roșie
(Figura 27).
0
10
20
30
40
50
60
Con
țin
ut
de
min
erale
[m
g/g
SU
]
Probe
Na K Ca Mg P Fe Zn S
XXVI
Fig. 27 Conținutul de aminoacizi al probelor de ridichi și muștar
Legat de conținutul total de sulf și distribuirea acestuia între compușii cu sulf
studiați, se remarcă faptul că, o cantitate mai mare de sulf se regăște în ridichi, în timp ce la
probele de muștar se observă cantități mai reduse ale acestuia (Figura 28).
Fig. 28. Conținutul de sulf total și distribuția acestuia între compușii cu sulf de interes în
probele de ridichi și muștar
Dintre compușii cu sulf studiați, glucozinolații derivați din metionină reprezintă cea
mai mare proporție relativă din sulful total, peste 60 % în probele de semințe și aproximativ
40 % în probele de germeni, proporțiile scăzând odată cu gradul de maturitate al acestora.
Glucozinolații derivați din triptofan reprezintă cele mai mici proporții, sub 3%, proporții
mai mari fiind observate în semințe. Sulfoxidul de S-metil cisteină, reprezintă aproximativ
10% din sulful total în probele de germeni, iar în semințe proporțiile acestuia sunt
nesemnificative. Metionina și cisteina, împreună, reprezintă în probele de semințe și
germeni de ridichi și muștar, între 15 și 30% din sulful total, proporții mai ridicate ale
acestora identificându-se în probele de semințe.
În urma partiționării sulfului total între compușii cu sulf studiați, o bună parte a
acestuia rămâne încă neatribuită (până la 46% în probele de germeni de ridichi).
0
50
100
150
200
250
300
Con
țin
ut
de
am
inoaci
zi [
mg
/g S
U]
Probe
TriptofanMetioninăCisteinăValinăTirozinăTreoninăSerinăProlinăFenilalaninăLizinăLeucinăIzoleucinăHistidinăGlicinăAcid GlutamicAcid AsparticArgininăAlanină
0
100
200
300
400
500
600
Co
nși
nu
t d
e S
ulf
[µ
mo
l/g
SU
]
Probe
Sulf neatribuit
GLs Derivați din Metionină
GLs Derivați din Triptofan
SMCSO
Cisteină
Metionină
XXVII
2.3.5 Biosinteza și acumularea compușilor cu sulf de interes în primele 3 zile de
germinație
În ceea ce privește biosinteza și acumularea compușilor cu sulf în primele 72 de ore
de germinare, se constată o creștere progresivă a conținutului de SMCSO și o descreștere,
tot progresivă, a conținutului de GLs totali (Figura 29).
Fig. 29 Conținutul de SMCSO și GLs totali al probelor de ridiche albă
În urma analizei multivariate a probelor de germeni de ridiche albă, se identifică trei
zone cu conţinut al compuşilor cu sulf ce diferă total între ele delimitate de timpul de
germinare: 0-32 de ore, 32-56 de ore şi 56-72 de ore (Figura 30).
Fig. 30 Traiectoria profilelor conținutului compușilor cu sulf din probele de germeni de
ridiche albă în planul axelor principale PC1 și PC2 ale analizei PCA.
0
20
40
60
80
100
120
140
0 8 16 24 32 40 48 56 64 72
[µm
ol/
g S
U]
[ore de germinare]
GLsTOT
SMCSO
RA_0RA_8
RA_16
RA_24
RA_32
RA_40
RA_48
RA_56RA_64
RA_72
SMCSO
GLsTOT
GCM
GRA
GRE
GER
GRFS
OHGBS
GBS
METGBS
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3
PC 2
PC 1
RA Variabile
XXVIII
2.3.6 Impactul luminii utilizate în procesul de germinare asupra compușilor cu
sulf de interes
Legat de efectele condițiilor de lumină utilizate în procesul de germinare, acestea nu
înfluențează ratele de germinare ale semințelor și nici conținutul de substanță uscată a
probelor, în schimb, influențează semnificativ conținutul de sulfoxid de S-metil cisteină
(SMCSO) și conținutul de glucozinolați (GLs) ai probelor (Figura 31 și 32).
Fig. 31 Conținutul de SMCSO al probelor de ridichi și muștar germinate în condiții de
lumină și în condiții de întuneric
Germenii rezultați în urma condițiilor de lumină (reprezentat cu verde) înregistrează
un conținut cu aproximativ 15% mai crescut de SMCSO decât germenii rezultați în urma
condițiilor de întuneric.
În schimb, germenii rezultați în urma condițiilor permanente de întuneric
înregistrează un conținut de glucozinolați semnificativ mai ridicat (în medie, cu până la
27%) decât germenii obținuți în urma condițiilor permanente de lumină.
Fig. 32 Conținutul de GLs totali al probelor de ridichi și muștar germinate în condiții de
lumină și în condiții de întuneric
În literatura de specialitate nu au fost identificate date legate de influența condițiilor
de lumină asupra conținutului de SMCSO. Cu toate acestea, rezultatele obținute cu privire
la influența condițiilor de lumină asupra conținutului de glucozinolați, sunt consistente cu
datele din literatura de specialitate, Ciska și colab. (2008) raportând rezultate similare.
0
5
10
15
20
25
30
35
40
RR RA RN MA MN
Co
nți
nu
t d
e S
MC
SO
[µ
mo
l/g
SU
]
Probe
Lumină
Întuneric
0
50
100
150
200
250
300
350
RR RA RN MA MN
Co
nți
nu
t d
e G
Ls
tota
li [
µm
ol/
g
SU
]
Probe
Lumină
Întuneric
XXIX
3. CONCLUZII GENERALE
Fiecare dintre probele analizate constitue alimente vegetale consumate, din ce în ce
mai frecvent în rândul populației, iar acestea reprezintă o bună sursă de minerale,
aminoacizi și compuși bioactivi.
Profilul și abundența compușilor bioactivi prezenți în fiecare dintre probele analizate
diferă semnificativ, factorii studiați având influențe semnificative asupra acestora.
Cercetările realizate în cadrul prezentei teze de doctorat contribuie la identificarea
vegetalelor cu profilul optim pentru dezvoltarea de produse care să maximizeze proprietățile
benefice asupra sănătății.
Compușii fenolici se găsesc în cantități reduse în semințe și produsele finite, cantități
minime fiind, de regulă, observate în produsele finite (excepție broccoli). Germenii prezintă
un conținut semnificativ mai crescut în compuși fenolici totali, maximele fiind observate la
germenii din ziua a 7-a. Compușii fenolici majoritari din probele de ridichi și muștar fac
parte din clasa flavonoidelor.
În ceea ce privește conținutul de sulf, cantități mai crescute ale acestuia se
evidențiază la vegetalele aparținătoare familiei Alliaceae și Brassicaceae.
Dintre compușii cu sulf, sulfoxidul de S-metil cisteină (SMCSO), se găsește în
cantități neglijabile în semințe și în cantități maxime în germenii din ziua a 3-a, biosinteza
acestuia având loc progresiv (diferențe semnificative se observă după 32 ore de germinație).
În produsele finite, cantitatea de SMCSO diferă în funcție de matricea analizată.
Astfel, cantități foarte scăzute se identifică în probele de muștar, cantități medii se întâlnesc
în ridichi, și cantități crescute în broccoli și varză. În medie, SMCSO reprezintă aproximativ
10 % din sulful total.
Glucozinolații înregistrează cantități maxime în semințe, scăzând progresiv în
germeni. Produsele finite înregistrează cantități semnificativ mai scăzute ale acestora. În
medie, GLs totali reprezintă aproximativ 30-40% din sulful total, iar majoritatea
glucozinolaților identificați în probele analizate, sunt alifatici (derivați din metionină).
În concluzie, germenii constitue o foarte bună sursă de compuși bioactivi, acest
stadiu de dezvoltare analizat înregistrând cele mai crescute cantități de compuși fenolici și
compuși cu sulf, precum și o cantitate însemnată de minerale, aminoacizi și apă. Alături de
aceștia se mai remarcă printr-un conținut ridicat de compuși bioactivi și produsele finite de
varză ascuțită, varză furajeră, broccoli și rucola.
3.1 ELEMENTE DE ORIGINALITATE
Rezultatele obținute în urma cercetărilor efectuate sunt conforme cu datele existente
în literatura de specialitate, însă există mai multe aspecte tratate în prezenta teză de doctorat,
care în literatura de specialitate nu au fost abordate sau sunt insuficient elucidate.
În acest sens, rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul tezei sunt foarte valoroase,
reprezentând un pionierat în ceea ce privește evaluarea compușilor bioactivi la toate cele trei
stadii de dezvoltare (semințe germeni și produs finit), mai ales în România.
De asemenea, rezultatele prezentei teze, contribuie semnificativ la furnizarea de date
cu privire la conținutul de SMCSO, în literatura de specialitate acestea fiind puține și
izolate.
Alte elemente de originalitate, constau în:
XXX
Evaluarea compușilor bioactivi din muștarul alb și muștarul negru, în
literatura de specialitate fiind abordate varietăți ale muștarului burn, folosite în
general pentru funzele acestora. Discriminarea probelor și evidențierea compușilor bioactivi dominanți în
fiecare dintre acestea prin metode statistice de analiză multivariată.
4. RECOMANDĂRI
În urma cercetărilor efectuate se recomandă introducerea în dietă, a cât mai multor
vegetale aprținătoare familiei Brassicaceae, în special rucola, broccoli, varză, ridiche și
muștar.
Pentru a crește aportul de compuși bioactivi și pentru a supera sezonalitatea
vegetalelor, se recomandă consumul de germeni ai acestora.
Durata procesului de germinare al semințelor nu trebuie sa fie îndelungată,
îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește conținutul de compuși bioactivi, fiind
înregistrate după primele zile de germinare.
Pentru a îmbunătății conținutul de glucozinolați ai germenilor, se recomandă
germinarea acestora la întuneric.
5. PERSPECTIVE
Perspectivele identificare în această arie a cercetării sunt:
Evaluarea siguranței compușilor bioactivi studiați precum și a modului lor de
acțiune;
Dezvoltarea unor noi produse funcționale folosind ca ingrediente germeni
liofilizați și elaborarea unor studii privind biodisponibilitatea compușilor
bioactivi ai acestora;
Cercetări in vitro și in vivo cu privire la efectele unor extracte ale vegetalelor
studiate asupra stresului oxidativ;
Studii clinice privind efectele unei diete bazată pe vegetale aflate in diferite
stadii de consum, asupra metabolismului și asupra stresului oxidativ la om.
XXXI
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1 Baenas Nieves., Moreno D. A., García-Viguera C. 2012. Selecting Sprouts of
Brassicaceae for Optimum Phytochemical Composition . J. of Agric. And Food
Chem. 60(45): 11409-11420
2 Bellostas N., Sørensen J. C. and Sørensen H. 2007. Profiling glucosinolates in
vegetative and reproductive tissues of four Brassica species of the U-triangle for their
biofumigation potential. J. of the Sci.of Food and Agric., 87(8):1586–1594
3 Bohinc, T.; Košir, I. J.; Trdan, S. 2013. Glucosinolates as arsenal for defending
Brassicas against cabbage flea beetle (Phyllotreta spp.) attack. J. emdirbyst
(Agric.)., 100(2) :199-204
4 Borek V. and Morra M. J. Ionic Thiocyanate (SCN-) Production from 4-
Hydroxybenzyl Glucosinolate Contained in Sinapis alba Seed Meal. J. Agric. Food
Chem., 53(22):8650–8654
5 Cartea M. E., Francisco M., Soengas P. and Velasco P. 2011. Phenolic Compounds
in Brassica Vegetables. Molec., 16:251-280;
6 Ciska E., Honke J., and Kozłowska H., 2008. Effect of Light Conditions on the
Contents of Glucosinolates in Germinating Seeds of White Mustard, Red Radish,
White Radish, and Rapeseed. J. Agric. Food Chem. 56(19):9087–9093
7 Ciska E., Martyniak-Przybyszewska B., Kozlowska H. 2000. Content of
glucosinolates in cruciferous vegetables grown at the same site for two years under
different climatic conditions. J Agric Food Chem., 48(7):2862-7.
8 De Nicola G.R., Bagatta M., Pagnotta E., Angelino D., Gennari L., Ninfali P., Rollin
P., Iori R. 2015. Comparison of bioactive phytochemical content and release of
isothiocyanates in selected brassica sprouts. Food Chem. 141(1):297-303
1 Ekholm P., Reinivuo H., Mattila P., Pakkala H., Koponen J., Happonen A.,
Hellström J., Ovaskainen M. L. 2007. Changes in the mineral and trace element
contents of cereals, fruits and vegetables in Finland. J. of Food Comp. and Anal.,
20:487–495
9 FAO Food and Nutrition Series . Amino-acid content of foods and biological data on
proteins. 1970 http://www.fao.org/docrep/005/AC854T/AC854T00.htm#TOC site
accesat online la data de 16.07.2015
10 Gaofeng Y., Xiaoping W., Rongfang G., Qiaomei W. 2010. Effect of salt stress on
phenolic compounds, glucosinolates, myrosinase and antioxidant activity in radish
sprouts. Food Chem. 121(4):1014–1019.
11 Hanlon P. R. and Barnes D. M. 2011. Phytochemical Composition and Biological
Activity of 8 Varieties of Radish (Raphanus sativus L.) Sprouts and Mature Taproots.
J. of Food Sci. 76(1):C185-192
12 Kim S.J. , Uddin M.R., and Park S.U. 2013. Glucosinolate accumulation in three
important radish (Raphanus sativus) cultivars. AJCS 7(12):1843-1847
2 Kris-Etherton P.M., Hecker K.D., Bonanome A., Coval S.M., Binkoski A.E., Hilpert
K.F., Griel A.E., Etherton T.D. 2002. Bioactive compounds in foods: their role in the
prevention of cardiovascular disease and cancer. Am J Med. 113(S9B):71S-88S.
13 Lin L. Z. and Harnly J. M. 2010. Phenolic Component Profiles of Mustard Greens,
Yu Choy, and 15 Other Brassica Vegetables. J. Agric. Food Chem., 58(11): 6850–
6857
XXXII
3 Pajak P, Socha R, Gałkowska D, Roznowski J, Fortuna T (2014). Phenolic profile
and antioxidant activity in selected seeds and sprouts. Food Chemistry 143:300–306
14 Papetti A., Milanese C., Zanchi C. Gazzani G. 2014. HPLC–DAD–ESI/MSn
characterization of environmentally friendly polyphenolic extract from Raphanus
sativus L. var. “Cherry Belle” skin and stability of its red components. Food Res.
Int., 65(B):238–246
15 Rangkadilok N., Nicolas M.E., Bennett R.N., Premier R.R., Eagling D. R., and
Taylor P. W. J. 2002. Developmental changes of sinigrin and glucoraphanin in three
Brassica species (Brassica nigra, Brassica juncea and Brassica oleracea var.
italica). Sci. Hortic., 96 (1–4):11–26
16 Traka M., Saha S., Huseby S., Kopriva S., Walley P., Barker G., Moore J., Mero G.,
Van Den Bosch F., Constant H., Kelly L., Schepers H., Boddupalli S., Mithen R.
2013. Genetic regulation of glucoraphanin accumulation in Beneforte broccoli. New
Phytologist 198(4):1085–1095
17 Vale A. P., Santos J., Brito N. V., Fernandes D., Rosa E., Oliveira M. B. 2015.
Evaluating the impact of sprouting conditions on the glucosinolate content of
Brassica oleracea sprouts. Phytochem., 115:252-60
18 Vale A.P., Santos J., Melia N., Peixoto V., Brito N.V., Oliveira M. B. 2015.
Phytochemical composition and antimicrobial properties of four varieties of Brassica
oleracea sprouts. Food Control 55: 248-256
19 Verkerk R., Schreiner M., Krumbein A. , Ciska E. , Holst B., Rowland I. , De
Schrijver R., Hansen M., Gerhäuser C., Mithen R. and Dekker M. 2009.
Glucosinolates in Brassica vegetables: The influence of the food supply chain on
intake, bioavailability and human health. Mol. Nutr. Food Res., 53(S2): S219 – S265
20 Vicaș S., Teușdea A., Carbunar M., Socaci S., Socaciu C. 2013. Glucosinolates
Profile and Antioxidant Capacity of Romanian Brassica Vegetables Obtained by
Organic and Conventional Agricultural Practices. Plant Foods for Human Nutrition
68(3):313-321
21 Vincente A. R., Manganaris G. A. Ortiz C. M. Sozzi G. O. and Crisosto C. H. 2009.
Nutritional Quality of Fruits and Vegetables. Postharvest Handling: A Systems
Approach, Second Edition. Academic Press. cap 5, p:69-122