MICOLOGIE

I. MICOLOGIE GENERALĂ

• Ciupercile microscopice (micromiceţii, fungii, mucegaiurile) reprezintă un grup heterogen de microorganisme larg răspândite în natură.

• Se apreciază că există aproximativ 3000-4000 de genuri de miceţi cu peste 200000 de specii.

Caracterul diferenţial

Prioni Viroizi Virusuri Bacterii Miceți

Tipul de organizare ACELULAR ACELULAR ACELULAR CELULAR PROCARIOT

CELULAR EUCARIOT

Tipuri de acid nucleic - 1 (ARN) 1 (ADN sau ARN) 2 (ADN şi ARN) 2 (ADN şi ARN)

Organizarea materialului genetic

ARN de talie mică Genom viral Un singur cromozom şi plasmide

Mai mulţi cromozomi

Echipament enzimatic şi metabolism propriu

Absente Absente Absente Prezente Prezente

Creştere - - - + +

Mod de reproducere

Sinteză amplificată prin conversie

Sunt sintetizaţi de celula gazdă

Sunt sintetizate de celula gazdă

Independent, sciziparitate

Independent, sexuat sau asexuat

Diferenţiere celulară - - - Absentă Prezentă

Parazitism absolut + + + Absent Absent

Forme biologice de existenţă în natură

1.Celulă vegetativă, 2.Spor (formă de conservare )

1. Miceliu sau pseudomiceliu

2. Spori de înmulțire

• Pe baza însuşirilor morfologice şi fiziologice, ciupercile microscopice au fost împărţite în :

1. fungi levuriformi (levuri,drojdii) 2. fungi filamentoși (mucegaiuri). 3.fungii dimorfi care, în raport de

condiţiile de mediu (organism, mediu de cultură, temperatură etc.), pot creşte fie ca levuri, fie ca fungi filamentoşi.

MORFOLOGIA CIUPERCILOR MICROSCOPICE

Unitatea funcţională a fungilor este celula, cu o structură specifică şi o compoziţie chimică particulară:

• - un perete extern rigid (la levuri, cu o structură mai densă spre exterior şi mai laxă în zonele superficiale), cu funcţii protectoare, în structura căruia intră substanţe proteice, polizaharide (celuloză, glucan, manan, chitină), acizi organici superiori;

• - membrană citoplasmatică lipoproteică ce conţine steroli (compuşi care la bacterii sunt prezenţi numai la micoplasme);

• - citoplasmă, în care se găsesc mitocondrii, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, ribozomi, substanţe de rezervă;

• - nucleu, delimitat de membrană nucleară şi alcătuit din carioplasmă, 2-4 cromozomi şi nucleol.

Levurile• Levurile au o

organizare unicelulară asemănătoare bacteriilor. Celulele levurice au formă sferică sau ovală şi pot forma ansambluri celulare numite pseudomicelii .

C. albicans – aspecte morfologice M.E M.O.

Ciupercile filamentoase

• Ciupercile filamentoase reprezintă grupul de fungi situaţi pe o treaptă filogenetică superioară levurilor, deoarece la ele apare diferenţierea ansamblurilor celulare pe funcţii: de nutriţie şi de reproducere.

• Ele sunt constituite din filamente lungi şi subţiri numite hife, care formează în ansamblul lor un miceliu adevărat.

Micelii de Penicillium spp.

Brânza Roquefort (P. roqueforti)

A. flavus- cultură (miceliu) pe mediul Czapekavers revers

Porumb contaminat cu ASPERGILLUS FLAVUS

• Sub aspectul raportului cu mediul pe care se dezvoltă, la un miceliu se pot deosebi două porţiuni:

• - sistemul rizoidal constituit din hife fine, ramificate şi bine implantate în mediu;

• - miceliul aerian format din hife care se detaşează din sistemul rizoidal şi care sunt mai puţin ramificate şi mai rezistente.

Miceliul aerian al majorităţii ciupercilor filamentoase este format din două părţi distincte morfologic şi fiziologic:

aparatul vegetativ şi reproducător.

• Aparatul vegetativ este constituit din hife

ramificate care pot fi: ●neseptate(sifonoplaști), alcătuite dintr-o unică celulă

multinucleată sau

●septate delimitând

celule cilindrice uninucleate,

•

• Aparatul reproducător este constituit din hife aeriene specializate pe care se formează organele de înmulţire numite în mod curent “corpi fructificanţi”, deoarece conţin spori în interiorul sau pe suprafaţa lor (endo-, respectiv ectospori).

• Morfologia corpilor fructificanţi se caracterizează printr-o mare diversitate, constituind un important criteriu de diferenţiere a numeroaselor specii de fungi (criteriu taxonomic).

Hife - corpi fructificanți-ectospori

ASPERGILLUS SPP. PENICILLIUM SPP.

Hife - corpi fructificanți-endospori

MUCOR SPP. FUSARIUM SPP.

MODALITĂŢILE DE ÎNMULŢIRE ALE CIUPERCILOR MICROSCOPICE

A. pe cale vegetativă :- diviziune directă (la levuri)- alungirea și ramificarea

hifelorB. prin spori - imperfecți ( mitotici,

asexuaţi). - perfecți (meiotici ,sexuați)

• Sporii asexuaţi iau naştere prin: 1. transformarea în spor a unor celule ale

miceliului sau pseudomiceliului şi poartă denumirea de talospori.

Din categoria talosporilor fac parte: ♦ blastosporii ♦ clamidosporii ♦ artrosporii ♦ aleuriile

2. printr-un proces de morfogeneză pe suprafaţa sau în interiorul corpilor fructificanţi:

● conidiosporii (spori externi) ● sporangiosporii (spori interni)

♦ Blastosporii iau naştere printr-un proces de burjeonare sau înmugurire, întâlnit mai frecvent la levuri. Procesul constă în formarea unui “mugure”, reprezentând o celulă-fiică, prin evaginarea peretelui celular al celulei-mamă. Pe celula de origine, mugurii pot fi dispuşi polar, bipolar sau multilateral. Atunci când celulele-fiice nu se transformă în spori separându-se de celula-mamă ci continuă formarea de muguri adiţionali, rezultă, în cazul levurilor, pseudomicelii arborescente.

♦ Clamidosporii (fig.2)se formează în interiorul celulei hifale într-un mod asemănător sporilor bacterieni (endospori). Ei au peretele îngroşat şi citoplasma condensată, fiind deosebit de rezistenţi la căldură şi uscăciune. Clamidosporii sunt spori de înmulțire și de rezistenţă programaţi genetic să asigure, prin structura lor, persistenţa speciei în condiţii nefavorabile, ca şi sporii bacterieni.

♦Artrospori sau oidii formează mucegaiurile septate prin fragmentarea în celulele componente a unor hife vegetative terminale.

• Fig. 2 Segmentarea hifelor terminale pentru a forma artrospori (A) si modul de formare al clamidosporilor (C); B- artrospor pe cale de germinare

♦ Aleuriile (fig.3), sunt sporii unor ciuperci dermatofite ce se dezvoltă pe filamentul micelian, de care rămân ataşaţi; pot avea diferite mărimi (macroaleurii, microaleurii) şi diverse moduri de dispunere.

Fig. 3 Corpi fructificanti la ciuperci dermatofite: 1.Tricophyton; 2-Microsporum

Tricophyton sp.

Aspecte morfologice (hife, microaleurii) Tricofiție – leziuni cutanate

Microsporum canis

Aspecte morfologice (hife, macroaleurii) Microsporia pielii capului

♦ Sporangiosporii sunt caracteristici fungilor neseptaţi din genurile Mucor, Absidia Rhizopus (fig.4). Ei se formează în interiorul unor corpi fructificanţi cu aspect globulos numiţi sporangi, rezultaţi prin dilatarea extremităţii unor hife fertile (sporangiofori) şi formarea unui perete transversal care realizează disjuncţia între hifă şi sporange. Uneori, filamentul sporangiofor poate prezenta o dilataţie terminală numită columelă

• În interiorul sporangelui au loc mitoze repetate, după care nucleii-nou formaţi se înconjoară de citoplasmă proprie prin formarea unui perete celular, transformându-se în spori.

• Fig.4 Rhizopus nigricans: A-miceliu reproducator: a-sporange imatur:b-columela,c- sporange matur plin cu spori, d-sporange rupt, f-spori; B- miceliu vegetativ: g-rizoizi

♦Conidiosporii (conidiile) sunt spori externi care iau naştere pe vârful dilatat al hifei specializate numite conidiofor, printr-un proces asemănător înmuguririi, formând şiraguri. Între hifă şi şiragurile de conidii se interpun 1-2 rânduri de celule alungite numite metule (primul rând) și sterigme sau fialide(al doilea rând). Forma corpilor fructificanţi conidiogeni variază în funcţie de gen sau specie (fig. 5).

Fig. 5 Aspecte de micelii aeriene cu corpi fructificanti: 1-Rhizopus, 2- Aspergillus, 3-Penicillium

Înmultirea sexuată • se realizează prin spori meiotici (sexuaţi) rezultaţi din

fuzionarea a două celule-gameţi, cu potenţial ereditar diferit, situate pe aceeaşi hifă sau pe hife distincte dar apropiate.

• procesul de fuzionare a celor două celule se realizează în două faze succesive:

1. fuzionarea citoplasmei (plasmogamia) 2.fuzionarea nucleilor (cariogamia), ●rezultă un zigot cu nucleu unic diploid (set dublu de cromozomi). ●După un anumit interval de timp, nucleul suferă o diviziune reducţională (meiotică) reveninindu-se la haploidie.

• Se deosebesc următoarele tipuri de spori sexuaţi:

♦zigosporii ♦ oosporii ♦ ascosporii ♦ bazidiosporii

• Zigosporii rezultă din gameţi identici ca structură, formă şi dimensiuni (izogameţi sau gametangi) care apar sub forma unor protuberanţe pe două hife apropiate din acelaşi miceliu sau aparţinând unor micelii diferite (B). Ajungând la un moment dat în contact, membranele celulare se rezorb la acel nivel iar conţinutul lor protoplasmatic se contopeşte rezultând un zigospor (C,D)acoperit cu un perete protector, negru (E), care rămâne în stare latenţă până la germinare, când formează un corp fructificant de tip asexuat(F)

Rhizopus spp.- spori sexuați (zigospori)

• Oosporii rezultă din gameţi diferenţiaţi morfofiziologic (heterogameţi): unul mai mare (oogonul), de sex feminin şi altul mai mic, de sex masculin (anteridia). Oogonul fecundat se transformă în oospor.

• Atât zigosporii cât şi oosporii sunt întâlniţi la ciupercile inferioare şi reprezintă faza diploidă a ciclului de dezvoltare al acestora. Prin germinarea sporilor se revine la faza haploidă reprezentată atât prin aparatul vegetativ cât şi prin sporii asexuaţi.

• Ascosporii şi bazidiosporii sunt caracteristici micromiceţilor superiori, la care cariogamia nu are loc imediat după contopirea celor doi gameţi: ascogonul şi anteridia. În urma acestui proces va rezulta mai întâi un miceliu special care va da naştere unor corpi fructificanţi diferiţi ca formă, numiţi asce (aspect saciform) la micromiceţii din subîncrengătura Ascomycotina şi bazidii (aspect de mânuşă cu degete), la cei din subîncrengătura Bazidiomycotina

• În interiorul acestor formaţiuni are loc cariogamia prin fuzionarea celor doi nuclei. După un interval de timp, nucleul diploid suferă una sau mai multe diviziuni reducţionale.

• La ascomicete diviziunea reducţională va conduce la formarea a doi, patru sau opt nuclei haploizi care, la rândul lor, înconjurându-se de un strat de plasmă condensată şi un perete celular, vor genera un număr echivalent de ascospori (fig.7). Eliberarea ascosporilor se face prin ruperea ascelor.

• Bazidia, • Nucleul diploid al bazidiei se

divide de două ori rezultând patru nuclei haploizi. În partea apicală a bazidiei se formează apoi patru mici excrescenţe, numite sterigme, în care vor migra cei patru bazidiospori (fig.8).

• Pentru eliberarea acestora, la baza sterigmelor apare câte o picătură de lichid care creşte treptat şi care , prin presiunea pe care o exercită, determină deschiderea sterigmelor şi proiectarea sporilor în aer

• NUTRIȚIA ȘI CREȘTEREA FUNGILOR

• Fungii au o nutriție de tip chimioheterotrof - utilizează substanțele organice ca sursă de carbon și energie, dezvoltându-se pe materia organică moartă (fungii saprofiți) sau pe seama organismelor vii (fungii paraziți).

• Substanțele cu moleculă mică (monozaharidele, aminoacizii) străbat peretele celulelor hifale și levurice prin difuzie simplă.

• Substanțele macromoleculare (proteine, polizaharide, lipide), sunt supuse mai întâi unui proces de digestie extracelulară sub acțiunea enzimelor fungice glicolitice, proteolitice, lipolitice. La fungii patogeni, aceste enzime constituie factori de virulență cu ajutorul cărora străbat barierele naturale ale organismelor vii pe care s-au adaptat să trăiască

• Fungii se pot dezvolta la o gamă largă a valorilor de pH (2,0 – 9,0), fiind în general acidofili ( pH- optim =5,0 – 6,0).

• Temperatura optimă de dezvoltare este de 22-32 C, limitele extreme situându-se între 5 C și 45 C.

• Umiditatea crescută influențează favorabil metabolismul, creșterea și multiplicarea ciupercilor filamentoase (mucegaiurile) - activități stopate când umiditatea mediului se reduce la 20%.

• fungii sunt mai rezistenți la presiunea osmotică în comparație cu bacteriile, fiind capabili să crească și în medii cu o concentrație ridicată de zahăr sau săruri.

• Majoritatea mucegaiurilor sunt aerobe, dezvoltându-se în special la suprafața substraturilor nutritive

• drojdiile sunt facultativ anaerobe: desfășoară un metabolism oxidativ, descompunând carbohidrații până la bioxid de carbon și apă, dar sunt active metabolic și în lipsa oxigenului, când recurg la un metabolism fermentativ cu producere de etanol și bioxid de carbon.

• Dotați cu un echipament enzimatic complex, fungii sunt capabili să utilizeze zaharuri complexe, (celuloză, lignină), inaccesibile pentru majoritatea bacteriilor.

• Creşterea fungilor se realizează la extremităţile libere ale hifelor, pe baza substanțelor rezultate din metabolismul de biosinteză.

• Celula terminală se alungeşte apoi se formează un sept transversal care o împarte în două celule-fiice.

• Totdeauna, celula terminală continuă procesul de creştere şi diviziune în timp ce celula subterminală participă doar facultativ, atunci când produce o ramnificaţie laterală, dotată la rândul ei cu capacitatea de creştere apicală.

• În dinamica procesului de creştere “in vitro” (pe medii de cultură) se disting 3 faze :

1.faza de lag, 2. faza de creştere liniară 3. faza de învechire.

• Faza de lag - procesul propriu-zis de creştere, este absent.

• Această fază se caracterizează prin regenerearea hifelor care au survenit la însămânţare și germinarea sporilor.

• Faza de creştere lineară, corespunde cu apariţia pe suprafaţa mediului de cultură, a coloniei circulare. Această colonie are o creştere mai rapidă la periferie, în timp ce zona centrală se caracterizează printr-o creştere mai lentă sau chiar prin absenţa creşterii

• Faza de învechire, se traduce prin încetinirea vitezei de creştere, pe măsură ce marginile coloniei se apropie de bariera mecanică reprezentată de marginea plăcii Petri, în care se cultivă respectivul mucegai.

• Această încetinire este determinată de acumularea produşilor de catabolism, care se face cu atât mai rapid cu cât condiţiile nutritive, de temperatură şi aeraţie sunt mai aproape de exigenţele optime ale speciei cultivate.

• PARTICULARITĂŢILE ECO-FIZIOLOGICE ALE CIUPERCILOR MICROSCOPICE și IMPLICAȚIILE

ÎN ACTIVITATEA OMULUI

Ciupercile microscopice sunt omniprezente

• Majoritatea sunt saprobiote utilizând în scop trofic substanțele organice din materia în descompunere. Acestea sunt prezente în mediile naturale (sol, apă, aer) intervenind activ în procesele de autopurificare a solului şi a apelor prin degradarea şi mineralizarea materiei organice moarte (cadavre animale şi vegetale).

• Unele specii sunt parazite pe organismele vii – plante, insecte, peşti, reptile, păsări, mamifere - provocând infecții.

• În funcţie de categoria în care se încadrează micetul, infecțiile micotice pot fi grupate în levuroze şi micoze propriu-zise.

• După mecanismul patogenităţii micetului-agent etiologic, aceste boli se clasifică în micoze şi micotoxicoze

• Micozele se caracterizează prin prezenţa şi multiplicarea miceților în organe şi ţesuturi. Pe baza afinităţii şi a localizării lor în organe şi ţesuturi, micozele se clasifică în:

- dermatomicoze (micoze externe) şi - micoze viscerale sau interne

(endomicoze).• Micotoxicozele se caracterizează prin leziuni şi

tulburări produse de micotoxinele elaborate de ciuperci în alimente sau în furaje. Ele sunt de fapt, intoxicaţii de origine micotică.

II. MICOLOGIE SPECIALĂ

GENUL ALTERNARIA(~50 specii)• ECOLOGIE: resturi vegetale,

alimente , interiorul locuințelor.• Aspecte macroscopice:

colonii 3-9 cm, după 7 zile de incubație la 25C. Inițial sunt plate, pufoase spre lânoase de culoare gri-albicioasă. Coloniile mature devin gri-negricioase sau oliv-brun cu o dungă marginală mai deschisă.

• Reversul este brun-negricios ca urmare a sintezei de pigment.

ALTERNARIA sp.

• Aspecte microscopice: hife septate de culoare brună, conidiofori cu una sau mai multe conidii de dimensiuni mari (7-10/23-34 micrometri) alungite, cu septe longitudinale și transversale. Conidiile au formă de cioc deoarece capătul conidiilor care se inseră pe conidiofor este rotunjit, iar capătul liber se îngustează

Alternaria alternata– M.O.

• Specia reprezentativă – Alternaria alternata – patogenă oportunistă, determină la pacienți imunosupresați (imunocompromiși): sinuzite, onicomicoze (infecții la nivelul unghiilor), infecții viscerale, infecții cutanate ulcerative, osteomielite, otite medii la muncitorii din agricultură.

GENUL ASPERGILLUS• Genul include peste 130 de specii, clasificarea

bazându-se pe caracterele culturale și morfologice.

• ECOLOGIE :ubicvitare, contaminează solul, apele, cerealele, fructele → putrezirea și mucegăirea alimentelor.

• POTENȚIAL PATOGEN: - specii toxigene- aflatoxina cu efect toxic,

carcinogen, mutagen (A. flavus, A. ochraceus, A. verzicolor, A. parasiticus)

- specii virulente (A. fumigatus, A. flavus, A. niger etc.)→micoze la om și animale cu localizare pulmonară, otică, sinuzală etc.,

• Aspecte macroscopice:• -după 3-7 zile la 25 grade C → colonii cu

suprafața catifelată, granulară sau pulverulentă, colorate în funcție de specie:

- avers: alb, verde, galben, maro, negru;

- revers: necolorat, crem-gălbui; poate să devină brun sau roșcat în funcție de vârstă și specie

A. flavus avers revers A. versicolor

• MICROSCOPIC: - conidioforii sunt, de regulă, neseptați și se termină cu o veziculă pe care sunt dispuse formațiuni alungite numite fialide. - fialidele pot fi dispuse pe un singur rând (uniseriate) sau pe două rânduri suprapuse (biseriate), fialidele din rândul al doilea numindu-se metule.Vezicula împreună cu fialidele constituie corpul fructificant sau capul aspergilar.- conidiile (sporii) sunt dispuse în lanțuri de lungimi variabile.

ASPERGILLUS –CORP FRUCTIFICANT (CONIDIOFOR, VEZICULĂ, FIALIDE, CONIDII)

Specii mai frecvent implicate în patologie

♦ A. flavusEcologie: cereale ( porumb, orz, ovăz, orez) soia, , alimente, condimente, semințe de bumbac, suprafețe lemnoase, materiale de construcție etc.Patogenitate: sintetizează aflatoxină B (efect carcinogen), acid cyclopiazonic, acid kojic și acid aspergilic – substanțe toxice pentru ficat și rinichi în urma consumului de furaje contaminate cu A.flavus.Infecții cu diverse localizări: oculare, otice, cardiace, pulmonare (descrise ocazional la păsări)

Porumb contaminat cu ASPERGILLUS FLAVUS

• Macroscopic:• Pe mediul Czapek , la

25grade C →colonii cu aspect pâslos,de culoare galben-verzui ce se închide treptat. Reversul este crem. Unele tulpini formează un exudat brun.

A. flavus- aspecte culturale pe Czapekavers revers

• MICROSCOPIC:• Hife septate și

hialine(clare,transparente);

• Vezicula globuloasă, biseriată;

• Conidiile verde-pal cu suprafața ușor rugoasă.

A. flavus – corpi fructificanți

♦A. fumigatus Ecologie:saprofit planetar, cosmopolit și ubicvitar.

Prezent mai ales în aerul din locuințe, ventilatoare, aparate de aer condiționat, praful de pe suprafața obiectelor din spațiile închise. Se izolează frecvent de pe vegetale în descompunere (fân, silozuri), învelișul plumifer și fecalele păsărilor.

Patogenitate: - agent important al micozelor sistemice la om și la animale. La oameni, infecția se produce la persoanele cu imunitate supresată ca urmare a terapiei anticanceroase sau cu steroizi și la diabetici.

- implicat în boala pulmonară a fermierilor ca urmare a manipulării de fân contaminat.

• Macroscopic:• Pe mediul Czapek , la

25grade C, după 6-7 zile →colonii cu aspect pâslos, de culoare albastră-verzuie.

• Reversul este crem-cenușiu sau crem-gălbui. Unele tulpini formează un exudat brun.

A. fumigatus – aspecte culturaleavers revers

A. fumigatus în preparat colorat cu albastru de metilen

• Microscopic:• Hife septate și

hialine(clare,transparente);

• Vezicula uniseriată;• Conidiile verde închis

cu peretele grunjos echinulat (aspect de arici).

Genul CANDIDA

• Cuprinde un număr mare de specii,prezente pe substraturile vegetale bogate în glucide(boabe de cereale, legume, fructe), produsele lactate.

CANDIDA ALBICANS Ecologie: comensală a mucoaselor tubului digestiv la

animale și om, devenind patogenă sub influența factorilor stresanți, debilitanți pentru gazdă.

Patogenitate:- candidoze localizate (orale=muguet, faringiene, cutanate, pulmonare, vaginale, renale, meningiene). La animale, în plus, mamite și avort.

- candidoze sistemice

Candida albicansCandidoza orală (muguet)

Candidoză cutanată

• Diagnosticul:– Examen microscopic direct din salivă, secreții

vaginale, materii fecale, LCR, sânge;– Izolare pe mediul Sabouraud glucozat 2%, cu

adaos de antibiotice și actidion (cycloheximidină) sau pe geloză-sânge.

– Incubarea se poate face atât la 25 cât și la 37 grade C.

• MACROSCOPIC:- creștere rapidă (48 ore) →colonii albe-cenușii cremoase, bombate, lucioase

Candida albicans – aspecte culturale tipice

• MICROSCOPIC:- în culturi tinere, celule levurice rotunde

sau ovale (10-20 µm);- în culturi vechi, pseudomicelii (500-600

µm)- rezultatul unui proces de înmugurire numit blasteză.

- procesul de blastizare se obține în decurs de 4 ore pe agar-sânge =test de blasteză ( diferențierea tulpinilor de C. albicans de alte specii ale genului).

C. albicans – aspecte morfologiceM.O. în prezența Ac fluorescenți (col. calcofluor) M.E.

C. albicans – pseudohife, cu aglomerări de

blastoconidii în zona de articulare

Genul Cryptococcus

• Include 37 de specii de levuri capsulate de dimensiuni mici (4-6 µm), dintre care C. neoformans este singura specie patogenă pentru om și animale.

• ECOLOGIE: sol, tubul digestiv al omului și animalelor.

• PATOGENITATE: micoze localizate sau generalizate la om și majoritatea animalelor. Păsările sunt rezistente, fiind vectori activi.

• La om: localizări cutanate, oculare, gastrointestinale, bronhopulmonare, meningeale. Forma sistemică apare doar la persoanele imunodeficiente.

• La bovine: infecții ale glandei mamare;

Cryptococcus neoformans – localizare cutanată

Cryptococcus neoformans – localizare cutanată

• MACROSCOPIC:– Coloniile cresc repede atât la 25 grade C cât

și la 37grade C, au aspect cremos sau mucoid, de culoare alb-ivoriu.

– După 7 zile coloniile devin rugoase iar culoarea virează spre ocru-brun.

MICROSCOPIC: - celule levurice capsulate sau

câte două celule într-o singură capsulă ca urmare a înmuguririi.

Cryptococcus neoformans - aspecte morfologice frotiu din spută – col.Gram frotiu colorat cu tuș de China

Cryptococcus neoformans - aspecte morfologicefrotiuri colorate cu tuș de China

GENUL Epidermophyton • Specia patogenă: Epidermophyton floccosum

• Include fungi filamentoși dermatofiți care se izolează de la om din leziuni tegumentare cu diverse localizări:

- TINEA CRURIS -TINEA PEDIS- TINEA UNGHIUM

Epidermophyton floccosum

localizare inghinală (tinea cruris) localizare podală (tinea pedis)

Epidermophyton floccosum- onichomicoză

Însămânțarea materialului raclat de la periferia leziunilor se face pe mediul Sabouraud cu actidion apoi se incubează la 25 gradeC.

MACROSCOPIC:- coloniile cresc

lent (10 zile), inițial sunt albe apoi devin brun-gălbui sau kaki pe avers, iar pe revers sunt galbene spre brun.

Epidermophyton floccosum

• MICROSCOPIC:- în preparatele din

culturi se observă hife septate, macroconidii (10-40/ 6-12 µm) cu 2-4 septe transversale, solitare sau dispuse în buchet de câte 5-8.

- microconidiile sunt absente;

- în culturile vechi apar numeroși clamidospori intercalari și artroconidii.

Epidermophyton floccosummacroconidii, clamidospori, artroconidii

GENUL FUSARIUMECOLOGIE

• Fungi filamentoși larg răspândiți în natură, izolându-se din plante (porumb,cartofi, sfeclă, legume etc.) și sol.

• Numeroase specii sintetizează și elimină în alimente și furaje unele toxine (zearalenonă,fumonisine, trichothecene ș.a), care ingerate determină tulburări generale, nervoase și de reproducție.

• Unele specii determină micoze localizate sau sistemice la om și animale.

Fusarium spp.

Fusarium spp.

• MACROSCOPIC: -colonii cu creștere rapidă , inițial de

culoare albă care ulterior pigmentează în galben, roșu-carmin, violet – în funcție de specie.

- reversul este de asemenea pigmentat.Pentru exprimarea cracterelor de specie se

recomandă cultivarea pe mediul cu extract de cartof ți dextroză (PDA) și incubarea la 20-25 grade C, 10-14 zile.

.

Fusarium culmorum

Fusarium oxysporumavers revers

MICROSCOPIC se disting:- macroconidii fusiforme septate

purtate de conidiofori cu 2-3 fialide;- microconidii, mult mai mici , piriforme,

fusiforme sau ovale, drepte sau încurbate dispuse sub formă de lanțuri sau grămezi.

- clamidosporii, când sunt prezenți, sunt dispuși intercalat, solitari sau în lanțuri.La unele specii sunt prezente ambele tipuri de conidii, iar la altele, doar macroconidiile

Fusarium spp.macroconidii fusiforme

Fusarium oxysporum macroconidii, clamidospori

GENUL MALASSEZIA• ECOLOGIE: fungi dimorfici încadrați în 7 specii,

lipofili, prezenți pe pielea vertebratelor homeoterme , mucoasa bucală la câine și pisică, fanerele unor specii de păsări, îndeosebi cele acvatice. Extrem de rar se izolează din mediul extern (piscine, saune).

• Patogenitate: - M. furfur produce pitiriazis verzicolor,

dermatite seboreice, foliculite, blefarite la om;- M. pachydermatis produce otite externe

și dermatite seboreice la câine și pisică.

Malassezia furfur pitiriazis versicolor dermatită seboreică

Malassezia furfur- foliculită

Malassezia pachydermatis

• Macroscopic• Izolarea se face pe pe medii de cultură cu adaos de

uleiuri vegetale și actidion (Sabouraud cu 2-10% ulei de măsline) ce nu stânjenesc dezvoltarea malasseziilor dar inhibă dezvoltarea fungilor filamentoși contaminanți.

• Deoarece creșterea este lentă la 25 grade C se recomandă incubarea la 37 grade C, fiind necesare doar 3 zile.

• Coloniile au culoare crem-gălbuie, sunt netede sau ușor ridate.

Malassezia pachydermatis Malassezia furfur

• MICROSCOPIC: dimorfism– în preparatele efectuate din raclate (scoame)

clarificate prin tratare cu Na OH 1% apoi colorate Gram sau cu albastru de metilen, se evidențiază celule levuriforme globuloase sau eliptice, dependent de specia izolată dar și fragmente hifale.

– În preparatele din cultură, se observă celule levuriforme elipsoidale cu un capăt rotunjit și unul bont din care, prin înmugurire se dezvoltă o nouă celulă (aspect de dop de șampanie)..

Malassezia furfur Malassezia pachydermatis

GENUL MICROSPORUM• Include numeroase specii dermatofite (cu afinitate pentru ţesutul

cutanat şi fanere la om şi animale) producând procese patologice caracteristice denumite dermatofitoze.

• Una dintre speciile de Microsporum frecvent izolată de la animale este M. canis.

• Ecologie: pielea şi fanerele animalelor domestice, îndeosebi la pisică şi câine, dar şi la animalele sălbatice. Pisica este considerată rezervorul principal de M. canis. La om poate produce leziuni la nivelul pielii capului, în zona bărbiei şi pe corp.

• Pentru izolarea micetului , prelevatele din leziuni (fire de păr, material obţinut prin raclare, cruste etc.) se însămânţează pe mediul Sabouraud cu antibiotice şi actidion).

Microsporum canis Microsporia pielii capului

Cultură de M. canis – avers revers

• MACROSCOPIC: • Coloniile devin

vizibile după 4-5 zile de incubaţie, au aspect pufos-lânos, culoare alb-gălbui pe avers şi galbenă sau gălbui-oranj pe revers. Suprafaţa coloniilor poate fi brăzdată de şanţuri radiare.

Microsporum canisavers revers

• MICROSCOPIC: filamente septate, numeroase macroconidii fusiforme cu o extremitate uşor încurbată şi interiorul pluriseptat, microconidii mai puţin numeroase

Microsporum canis

GENUL PENICILLIUM• Genul include un număr enorm de specii

cunoscute sub denumirea de ciuperci verzi-albastre datorită pigmentului pe care îl elaborează în perioada de fructificare (de formare a sporilor), care este galben-verzui, verde sau albastru-verzui.

• ECOLOGIEMiceții din genul Penicillium au habitatul obișnuit în sol, având un rol important în descompunerea substanțelor organice de natură vegetală și animală.

MACROSCOPIC : P. commune

P. notatum• Fiecare specie are caractere

culturale bine definite dar care suferă variaţii în funcţie de compoziţia mediului de cultură (vezi următoarele 6 slideuri) , pH, temperatura de incubare, vârsta culturii,– aspecte care trebuie avute în vedere pentru a evita identificările eronate.

• În funcție de specie, coloniile au aspect catifelat, lânos (pufos), funicular (asemănătoare unor corzi sau funii) sau fasciculat (cu suprafața granulară, ,,prăfoasă“),fiind bordate uneori de un brâu de culoare albă, galbenă sau cenușie.

Variabilitatea aspectelor culturale ale miceţilor din genul Penicillium pe medii diferiteP. citrinum P. corylophilum

(mediile CYA ŞI MEA)

P. Cyclopium pe mediile CREA, YES,MEA,CYA

P. digitatum P. funiculosum

(mediile CYA ŞI MEA)

P. crustosum(mediile CYA și MEA)

P. brevicompactum P. chrysogenum (mediile CYA și MEA)

• Pe suprafața colonilor se observă uneori un exudat (picături de lichid) a cărui culoare și cantitate sunt considerate caracteristici de specie și care are legătură cu patogenitatea.

MICROSCOPIC• Elementele structurale cu

importanță taxonomică ale miceților din genul Penicillium sunt conidioforul, metulele, sterigmele (fialidele) și conidiile, care alcătuiesc împreună o structură numită generic peniciliu (fig. de sus).

• Între tija conidioforului și metule se pot interpune niște brațe sau ramificații dispuse pe unul sau mai multe rânduri (fig. de jos).În funcție de numărul de brațe există 4 categorii de penicilii: monoverticilate(fără brațe), biverticilate(conidioforul se continuă cu un singur rând de brațe,care poartă sterigmele), triverticilate (2 rânduri de brațe), poliverticilate.

• Fiecare dintre elementele peniciliului poate constitui un criteriu de diferențiere între specii.

• PATOGENITATE

Unele specii sunt implicate în patologia animalelor și a omului prin substanțele toxice pe care le produc (aflatoxine, citrinină, acid oxalic, patulină etc.) sau prin multiplicarea în țesuturi (ex., P. marneffei).

P. marneffei – granuloame cutanate caracteristice, cu centrul necrozat

Aspecte utile

• Numeroase specii din genul Penicillium sunt producătoare de substanțe antibiotice cu o largă utilizare în terapia antiinfecțioasă.

• Specia P. roqueforti este utilizată în industria brânzeturilor pentru prepararea brânzei Roquefort și a altor sortimente similare, cărora le conferă proprietăți organoleptice deosebite.

Brânza Roquefort (P. roqueforti)

GENUL RHIZOPUSECOLOGIE: sol, fructe și plante

în descompunere, pâinea învechită, dejecțiile animalelor.

• Caracteristic pentru miceții acestui gen este sistemul radicular foarte bine dezvoltat format din hife (rizoizi) groase și ramificate.

• MACROSCOPIC: colonii cu aspect pufos de culoare albă-cenușie dar la maturitate, după sporulare, partea aeriană a miceliului se colorează în negru datorită sporangilor. Reversul rămâne tot timpul nepigmentat.

• MICROSCOPIC: hife fine neseptate, puternic ramificate, Sporangioforii pornesc de la nivelul aparatului radicular și sunt grupați căte 3-5 la un loc. Ei sunt dilatați la extermitatea distală formând o columelă pe care se inseră un sporange globulos de culoare neagră. În interiorul său se formează spori rotunzi sau ovali cu suprafața neregulată (sporangiospori). Acești miceți se înmulțesc și prin zigospori (spori sexuați).

Rhizopus spp.-sporange cu spori asexuați

Rhizopus spp.- spori sexuați (zigospori)

• PATOGENITATE• Speciile genului Rhizopus sunt în general

nepatogene dar uneori, mai ales la persoanele imunosupresate, pot determina afecțiuni grave numite zigomicoze. Acestea se manifestă prin leziuni de tip necrotic la nivelul țesuturilor sau organelor afectate (piele, pulmon, intestine).

Rhizopus orizaeLeziuni oculare

GENUL STACHYBOTRYS• Acest gen include fungi filamentoși extrem de

răspândiți în natură , cunoscuți contaminanți ai alimentelor, furajelor și spațiilor de locuit. Au capacitatea de a produce tricotecene, toxine foarte puternice și hemolizine (stachilizine).

• Specia izolată cel mai frecvent este Stachybotrys chartarum

• MACROSCOPIC: colonii mari, pufoase, cu aversul brun-cenușiu sau negru iar reversul, în nuanțe de negru-cenușiu.

Stachybotrys chartarumaspecte culturale

• MICROSCOPIC: hife groase, septate, ramificate, de culoare neagră; conidioforii sunt drepți, inițial hialini apoi se pigmentează în cafeniu sau negru.

• La extremitatea liberă a conidioforilor se disting fialidele pigmentate, rugoase și dispuse asemănător petalelor de lalea.

Stachybotrys chartarumaspecte morfologice

GENUL TRYCHOPHYTON• Genul cuprinde peste 20 specii

dermatofite (cu afinitate pentru piele și fanere), fiind izolate de la om și animale la care determină afecțiuni numite dermatofitoze.

• MACROSCOPIC• Aspectul cultural este variabil, dependent

de specie.

Trichophyton equinumavers revers

• MICROSCOPIC• Ciupercile din acest gen prezintă

formațiuni structurale utile pentru identificare, variabile în funcție de specie, precum: macroconidii cu perete neted, microconidii, hife spiralate, organe nodulare, candelabre ( hife cu aspect de coarne de cerb), celule în rachetă.

Trichophyton spp. aspecte morfologice

Trichophyton spp.DERMATOFITOZĂ (TRICOFIȚIE)

Trichophyton spp.Onichomicoze