Post on 31-Jan-2016
description
Pepiniere viticole
Coordonator:Prof. univ. dr. POP Nastasia
Masterand:FAT Carmen Florina
Cluj-Napoca 2015
INTRODUCERE
Viţa de vie este atestată pe teritoriul ţării noaste încă din antichitate. Se cultivă pentru fructele sale, strugurii, care prin compoziţia lor chimică exercită o influenţă pozitivă asupra organismului îndeplinind un rol energetic, vitaminizant, alcalinizant, diuretic.
În Europa, România ocupă locul 6 la suprafaţa viticolă, locul 7 la producţia de struguri şi locul 7 la producţia de vin. Patrimoniul viticol reprezintă 1,6% din patrimoniul agricol şi 2,4% din suprafaţa arabilă a României.
Cultura viţei de vie este cu atât mai rentabilă cu cât producţiile care se obţin sunt mai mari, de bună calitate şi la un preţ de cost cât mai redus.
Pepiniera viticolă
Pepiniera viticolă reprezintă o unitate complexă, alcătuită din mai multe componente, stâns unite între ele, specializată în producerea materialului săditor viticol.
Dezvoltarea viticulturii ţării noastre nu este posibilă fără organizarea judicioasă a unei reţele de pepiniere dotate cu utilităţile şi inventarul specific necesar, care să răspundă cerinţelor atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Cerinţele cantitative şi calitative ale pepinierelor sunt prezentate în tabelul următor:
Componentele pepinierei viticole
Pepiniera de viţe este alcătuită din mai multe compartimente, dependente unele de altele: plantaţia de portaltoi, plantaţia furnizoare de coarde altoi, şcoala de viţe cu terenul pentru asolament.
Alături de aceste plantaţii, o pepinieră dispune şi de un sector indirect productiv, alcătuit din complexul de altoire şi forţare, spaţii de depozitare, etc.
Plantaţia de portaltoi. Mărimea acesteia se determină în funcţie de producţia medie de butaşi preconizată a se obţine la unitatea de suprafaţă şi de destinaţia acestora (70 - 120.000/ha). Pentru 1 ha şcoală de viţă sunt necesare 1, 2 sau 3 ha plantaţii furnizoare de coarde portaltoi.
Plantaţia furnizoare de coarde altoi. Mărimea acesteia depinde de necesarul de coarde altoi, pe soiuri, ţinând cont de faptul că de la un butuc se recoltează în medie câte 2 coarde a 6 ochi buni de altoit. Pentru 1 ha de şcoală de viţă sunt necesare 2 – 4 – 6 hectare plantaţii furnizoare de coarde altoi.
Şcoala de viţe. Veriga de bază a unei pepiniere viticole este şcoala de viţe, unde are loc înrădăcinarea materialului săditor. Şcolile de viţe aduc veniturile cele mai mari la unitatea de suprafaţă, ceea ce contribuie la consolidarea economică a afacerii.
Mărimea şcolii de viţă este în funcţie de sarcina anuală de produse (numărul de viţe de obţinut), numărul de viţe plantat la hectar şi procentul de viţe de calitatea I, care sunt planificate a fi obţinute. Se calculează cu formula:
V = nr de viţe obţinut;V1= nr de viţe plantate;
V% = % viţe de cat. I.
După mărime, şcolile de viţă pot să fie: mici, cu suprafaţă fără asolament de 5 ha, mijlocii de 6 – 10 ha (cele mai bune), mari de 11 – 15 ha şi foarte mari, de peste 15 ha.
Asolamentul din şcoala de viţă. Ocupând terenul o singură perioadă de vegetaţie, şcoala de viţă poate fi tratată ca o cultură anuală, încadrată într-un asolament. Cele mai bune rezultate tehnice şi economice sunt oferite de un asolament de 5 – 6 ani, de tip agricol, legumicol, furajer sau mixt.
Rodul final al şcolii de viţe din cadrul pepinierei viticole, îl reprezintă viţa altoită care trebuie să îndeplinească anumite caracteristici de calitate în vederea comercializării:•puritatea varietală 100 %; •puritatea tehnică minim 96 % (impurităţi tehnice: material deshidratat, avariat, contorsionat, vătămări de grindină sau ger); •cordiţele cu o stare de maturare satisfăcătoare; •tulpina trebuie să fie de cel puţin 20 cm lungime; •fiecare plantă trebuie să aibă o sudură adecvată, uniformă şi solidă; •fiecare plantă trebuie să aibă minimum 3 rădăcini bine dezvoltate şi bine repartizate radial.
Viţele sănătoase, care corespund normelor de calitate, se leagă în pachete de câte 25, 50, 100 sau multiplu de 100 de bucăţi din aceeaşi combinaţie altoi/portaltoi şi categorie biologică. Se face o legătură de 8 - 10 cm sub punctul de altoire şi două legături pe cordiţe. Randamentele obţinute, în mod obişnuit, în şcoala de viţe sunt mici, situându-se între 40-50 % viţe altoite.
Avantajele unei pepiniere cu toate verigile sunt:- folosirea la altoire a unui material sănătos, autentic, cu valoare biologică ridicată, produs în pepinieră şi sub îndrumarea directă a specialiştilor;- organizarea sectorului de producere a materialului săditor la nivel de unitate sau de subunitate (putând fi mai bine dirijat prin introducerea tehnicii noi, responsabilităţii profesionale, gestionării, aprovizionării etc);
Sunt însă, unele unităţi care nu au decât şcoală de viţă, folosind material provenit de la alte unităţi, ceea ce duce la obţinerea nu întotdeauna a unui material săditor de calitate.
Determinarea suprafeţei pentru sectoarele direct productive. Sectoarele direct productive ale pepinierei viticole se află în raporturi de subordonare în rândul cărora rolul conducător revine şcolii de viţă. Pentru stabilirea suprafeţei aferente fiecăreia dintre acestea se pleacă de la densitatea de plantare în şcoala de viţă şi randamentul de viţe altoite sau nealtoite ce se obţin; acestea fiind diferite după locul în care se produc, în câmp sau solarii, şi producţiile medii ce se realizează în plantaţiile de portaltoi şi în cele furnizoare de coarde altoi.
Ȋn şcoala de viţe organizată în câmp cu plantare în rânduri simple distanţate la 1,2 m. se poate planta 116 – 120 mii/ha butaşi altoiţi; când plantarea se face pe biloane distanţate la 1,4 m. şi cu rânduri duble se plantează 170 mii/ha; iar în solarii, 400 – 500 mii/ha.
Mărimea pepinierei viticole
Mărimea pepinierei viticole se determină în funcţie de mărimea şcolii de viţe, respectiv de cantitatea de material săditor viticol care se produce anual, precum şi de suprafeţele pe care le ocupă celelalte sectoare din cadrul pepinierei. Astfel, pentru 1 ha de şcoala de viţe (cu 140 000 de butaşi altoiţi) sunt necesare: 2 ha de plantaţie de portaltoi şi 3 ha ale plantaţiei furnizoare de coarde altoi.
Atunci când pepiniera deţine toate cele 3 sectoare direct productive, pentru cele mici se atribuie în medie 50 – 60 ha, pentru mijlocii 100 – 120 ha, pentru cele mari 150 – 200 ha şi pentru cele foarte mari peste 250 ha.
Sub aspect organizatoric şi tehnico-economic, se apreciază ca fiind mai potrivite pepinierele de mărime mijlocie, care să cuprindă toate sectoarele direct productive: şcoala de viţe, plantaţiile de portaltoi şi plantaţiile furnizoare de coarde altoi.
O asemenea unitate luată în ansamblu permite o dotare adecvată, angajarea şi specializarea unui nucleu de forţa de muncă permanent cu posibilitatea de a fi folosită eficient pe tot timpul anului, o supraveghere tehnică de specialitate corespunzătoare şi economicitate favorabilă.
Alegerea locului de amplasare a pepinierei
Cerinţele sporite ale viţelor altoite sau nealtoite faţă de mediul de cultură, gradul ridicat de intensivitate, pretenţiile mereu crescute faţă de calitatea materialului săditor produs şi de economicitate în ansamblu face necesară o preocupare atentă pentru amplasarea corectă a pepinierei viticole.
Alegerea locului de amplasare a pepinierei se face după criterii ce pot fi înglobate în 3 grupe de factori şi anume: factori (condiţii) ecoclimatici, ecopedologici şi social-economici. La alegerea amplasamentului trebuie avut în vedere dacă pepiniera va cuprinde toate sectoarele productive, numai unele dintre ele şi care anume.
1. Factorii ecoclimatici. Factorii de analiză din această grupă înglobează temperatura, lumina, umiditatea, aerul şi condiţiile naturale critice. Ȋn rândul celor din urmă trebuie reţinut în primul rând brumele şi îngheţurile târzii de primavara, cele timpurii de toamnă şi grindina.
Deşi factorii ecoclimatici influenţează desfăşurarea proceselor vitale ale viţei de vie în raporturile de interacţiune, trebuie acordată o atenţie mai mare acelora cu caracter limitativ care nu pot fi influenţaţi şi modelaţi în mod direct de către un om, cum ar fi temperatura, lumina şi condiţiile naturale critice.
2. Factorii ecopedologici. Dacă plantaţiile de portaltoi şi cele furnizoare de coarde altoi sunt relativ mai puţin pretenţioase faţă de sol, şcoala de viţă dă rezultate favorabile numai pe terenuri nisipo-lutoase, şi chiar lutoase, profunde, uşoare, structurate, permeabile şi bine aerate care se încălzesc uşor, cu un conţinut de minim 3% humus, aprovizionate îndestulător cu elemente nutritive uşor accesibile plantelor şi în general cu o stare de fertilitate naturală bună.
Atunci când în plantaţiile furnizoare de coarde altoi se urmăreşte înmulţirea de material devirozat, trebuie preferate numai terenuri nisipoase în care vectorul principal pentru reinfestare, nematodul Xiphinema index nu se dezvoltă.
Sub aspect orografic, terenul destinat pepinierei viticole poate să fie uniform sau cu aspecte diferite pentru fiecare dintre cele trei sectoare direct productive. Ȋn mod obligatoriu, şcoala de viţă trebuie să fie amplasată pe terenuri plane sau cu o înclinare de până, la cel mult 4 – 5%. Plantaţiile de portaltoi se pot înfiinţa şi pe terenuri cu pantă de până la 15%, cu expoziţie sudică, sud-vestică şi sud-estică până la vestică şi estică.
Plantaţiile furnizoare de coarde altoi pot fi amplasate pe terenuri plane sau pe terenuri în pantă cu înclinare de până la 25%, cu expoziţie favorabilă şi amenajate antierozional, în mod asemănător ca şi pentru plantaţiile de vii roditoare.
3. Factorii social economici. Gradul sporit de intensivitate specific pepinierei viticole face necesară folosirea unui volum încă mare de muncă manuală, de până la 7500 – 8000 ore/ha în şcoala de viţă, 2800 – 3000 ore/ha în plantaţiile de portaltoi şi aproape 1100 – 1300 ore/ha în plantaţiile furnizoare de coarde altoi.
Pepiniera viticolă presupune şi un volum mare de transporturi, ceea ce implica drumuri amenajate, cu racordare la reţeaua locală şi naţională şi posibilităţi de folosire a ei pe tot parcursul anului.
Organizarea interioară a pepinierei
Organizarea interioară implică împărţirea terenului pe: -> sectoare direct productive şi unităţi de exploatare, -> trasarea drumurilor, -> amplasarea componentelor de irigare, -> precizarea lucrărilor de amenajări antierozionale, -> amplasarea perdelelor de protecţie, -> dimensionarea şi amplasarea construcţiilor.
• Ȋmpărţirea terenului în unităţi de exploatare. Ȋmpărţirea suprafeţei atribuită pepinierei în unităţi de exploatare trebuie astfel concepută încât să poată asigura folosirea cât mai completă şi eficientă a terenului în concordanţă cu condiţiile de mediu, să permită deplasarea şi folosirea judicioasă a utilajelor de lucru, să înlesnească coordonarea şi supravegherea în bune condiţii a întregii activităţi. Unităţile de exploatare caracteristice sunt reprezentate prin tarlale şi parcele.
• Amplasarea reţelei de drumuri. Folosirea terenului rezervat pepinierei în condiţii de exploatare intensivă presupune o reţea de circulaţie internă bine dimensionată şi uşor accesibilă pe tot timpului anului. Reţeaua de circulaţie este formată din drumuri principale, secundare şi mai rar poteci.
• Amplasarea componentelor de irigare. Ȋn rândul elementelor cu caracter permanent se înscriu, canalul principal de aducţiune a apei de la sursă până la şcoala de viţă şi canale secundare de distribuire a apei până la nivel de parcelă. Elementele cu caracter provizoriu diferă după metoda de irigare preconizată respectiv scurgerea la suprafaţă sau între biloane pe rigole şi brazde, prin aspersiune, picurare etc, şi au rolul de a asigura conducerea apei preluată din canalul secundar până la zona de infiltrare.
• Amplasarea lucrărilor antierozionale. Lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului devin necesare pe terenuri cu pantă mai mare de 12 – 15% până la 24 – 25%, ele fiind destinate înfiinţării de plantaţii furnizoare de coarde altoi şi se execută prin terasare, după aceleaşi norme tehnice ca şi pentru plantaţiile de vii roditoare.
• Amplasarea perdelelor de protecţie devine necesară în zonele de şes cu terenuri plane lipsite de obstacole naturale. Vânturile tari şi cu frecvenţă regulată pot influenţa în mod nefavorabil activitatea din pepinieră prin acţiuni mecanice şi de creare a unor stări de stres datorate condiţiilor climatice. Prevenirea/modelarea unor asemenea efecte se pot realiza şi prin perdele de protecţie fixate pe marginea amplasamentului pepinierei, în partea de unde bate vântul dominant.
• Amplasarea şi dimensionarea construcţiilor. Construcţiile din pepinieră se amplasează cât mai aproape de centrul geometric al perimetrului delimitat sau într-o margine a acestuia, cu acces direct spre toate sectoarele din interior, şi cu exteriorul, aproape de utilităţile publice cum ar fi surse de energie electrică, apă potabilă, telefon, eventual canalizare ş.a.; fără riscul unor calamităţi naturale, inundaţii, alunecări de teren, surse de poluare etc.
Bibliografie
1.Pop N. – “Curs de viticultură generală”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012;
2.Popescu V., Chira L., Dejeu L. – “Producerea materialului săditor pentru legume, pomi şi viţa de vie”, Editura MAST, Bucuresti,
2001;
3.Oprea Şt. – “Cultura viţei de vie”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;
4.Oprea D. D., - “Lucrări practice de viticultură”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965;
5.http://www.agricultor.ro/article/35301/Vita-de-vie/0;
6.http://img1.goodfon.su/original/6000x4000/2/93/vinogradnik-oblaka-bochonok.jpg;
7.http://old.madr.ro/pages/proiecte_interne2012/legea-viei-si-vinului-aprilie2012.pdf;
8.http://www.incs.ro/legea_nr_266_2002.htm;
9.https://www.academia.edu/5665199/Viticultura?login=&email_was_taken=true;
10.http://www.elitenursery.com.au/images/tgvnormal.jpg;
11.http://www.nematologia.uchile.cl/wp-content/uploads/2012/08/10.png;
12.http://www.wineland.co.za/Media/Default/Technical/July%202013%20A%20guide%205.1/Goussard_51.bmp;
13.http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202008/
Acte/PHG%20RT%20materialul%20de%20imultire%20si%20saditor%20viticol/PHG%20RT%20materialul%20de%20inmultire%20si
%20saditor%20viticol.pdf;
14.http://www.iseoverde.ro/cum-infiintam-o-pepiniera-de-vita-de-vie-altoita-i/;
Vă mulţumesc pentru atenţie!