Post on 24-Jan-2020
vara, 2009 1
book lit
vara, 2009
CARTIEREditura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.mdEditura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, București.Tel/fax: 210 80 51. E-mail: codexcartier@gmail.comwww.cartier.md
Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.
Responsabil de ediţie: Em. Galaicu-PăunDesign/tehnoredactare: Vitalie CorobanPrepress: Editura CartierTipărită la Combinatul Poligrafic (nr. 91 536)
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Cartier booklit: vara 2009: [publicaţii editate]/ resp. ed. : Em. Galaicu-Păun. – Ch. : Cartier, 2009 (Combinatul Poligr.). – 144p. – 600 ex.ISBN 978-9975-79-580-7-- 1. Publicaţii editate de Editura „Cartier”017.4(478-25)C 22
C u p r i n s :
CARTIER dicţionar ......................... 3
istoric ............................ 11
polivalent ..................... 35
clasic .............................43
biblioteca deschisă .... 57
rotonda ......................... 79
junior ............................99
c(art)ier ....................... 117
dicţionar
4 vara, 2009
Dicţionarul cavalerilorde Daniel RoyoTraducere din franceză de Gabriela ȘiclovanIlustraţii de Jean-Michel Arroyo
124 pag. Format 170x210. Legat. ISBN 978-9975-79-562-3
Dicţionarul... este o nouă colecţie care propune o incursiune completă într-o civilizatie. Datorită numeroaselor articole așezate în ordine alfabe-tică sau tematică, sunt abordate toate subiectele importante. Sunt lucrări serioase și amuzante totodată adresate unui public larg și pasionat.
Spadă, scut, senior și cetate... vă spun ceva toate acestea? Știţi ceva despre Arthur, Lancelot, Masa Rotundă? Exploraţi întregul univers al cavaleriei, de la cavaleriei, de la arhitectura cetaţilor până la legendele epice ale Evului Mediu, inclusiv descrierea armelor și a virtuţilor cavalerilor, într-o lucrare pasionantă.
Pentru copii de la 9 ani.
dic ţ ionar
vara, 2009 5
dic ţ ionar Danie l Royo. D i c ţ i o n a r u l ca va l e r i l o r
6 vara, 2009
Dicţionarul indienilorde Michel PiquemalTraducere din franceză de Corina IftimiaIlustraţii de Jean-Michel Arroyo
124 pag. Format 170x210. Legat. ISBN 978-9975-79-561-6
Cu ce fel de arme se luptau indienii din America? Ce mâncau? Cum se îmbrăcau? Cine erau zeii lor, ce ritualuri aveau? Cu ce tăbaceau pieile femeile lor? Ce înseamnă „Canada”? Ce este un trib?... Cufundaţi-vă în lectura acestor pagini pasionate, veţi găsi în ele toate răspunsurile!
Pentru copii de la 9 ani.
dic ţ ionar
vara, 2009 7
dic ţ ionar Michel Piquemal . D i c ţ i o n a r u l i n d i e n i l o r
8 vara, 2009
Dicţionarul piraţilorși corsarilorde Dominique JolyTraducere din franceză de Ioan T. BiţaIlustraţii de Jean-Michel Arroyo
124 pag. Format 170x210. Legat. ISBN 978-9975-79-560-9
Vânatoarea de comori, sentimentul de libertate, viaţa pe mare... pâna în zilele noastre, istoriile cu piraţi ne fac sa visăm... O temă care inflamează imaginaţia și ale carei secrete aţi vrea să le pătrundeţi?... Cum trăiau acești oameni? Ce aventuri celebre au marcat istoria pirateriei? La abortaj!
Pentru copii de la 9 ani.
dic ţ ionar
vara, 2009 9
dic ţ ionar D ominique Jo ly. D i c ţ i o n a r u l p i ra ţ i l o r ș i co r s a r i l o r
10 vara, 2009
vara, 2009 11
is toric
12 vara, 2009
is tor ic
Statele Unite ale lui Obama și lumeade Catherine DurandinTraducere din franceză de Corina Iftimia
Cca 240 pag. Format 135x200. Legat.
În curând
vara, 2009 13
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
La mai bine de 7 ani de la atentatele ucigaşe din 11 septembrie 2001 de la
Washington şi New York, Statele Unite se află într-un impas: frică, nesiguran-
ţă, angrenare în Afghanistan, împotmolire în Irak şi ameninţarea cu întoar-
cerea la războiul rece. Vorba cântecului: „Quand c’est fini, ça recommence ”
(Când s-a isprăvit, o luăm de la capăt). Rusia revine la vocabularul războiului,
Vladimir Putin, acest „fost” KGB-ist, atacă, ameninţă apoi contra-atacă.
Momente grele şi de neînţeles! Pe de o parte preşedintele George W. Bush,
din câteva fraze scurte care se vor decisive, reactivează tema Al Qaida gata sa lo-
vească. De cealaltă parte, rusul critică NATO pentru extinderea sa şi voinţa im-
perialistă a Occidentului dirijat de Washington. Două discursuri despre război
care nu au nimic în comun: războiul împotriva terorismului şi războiul rece.
Luptele şi discursurile despre război devin o realitate omniprezentă. Însă…
Până mai ieri, în timpul războiului rece, între 1947-1990, aliaţii occidentali
şi americanii se considerau liberi, democraţi şi promotori ai Binelui împotri-
va Răului comunist, ai drepturilor omului împotriva dictaturilor totalitare.
Astăzi, Statele Unite se căznesc să apară drept salvatoare, eliberatoare. Şi se
împiedică. Campaniile duse în Irak din primăvara lui 2003 sunt percepute de
către opinia publică americană drept un război de cotropire, străin culturii
Statelor Unite. Dacă opinia publică nu se manifestă violent aşa cum s-a întâm-
plat în timpul războiului din Vietnam, aceasta e pentru că în 1973 conscripţia
a fost suprimată. Armata de meserie şi voluntarii sunt angajaţi laolaltă.
Modul în care sunt conduse războaiele actuale prezintă o profundă contra-
dicţie: inamicul terorist est polimorf şi imposibil de localizat. Or, operaţiunile
sunt conduse în manieră tradiţională, între asalturi succesive şi război anti-
insurecţional! Această contradicţie ridică o întrebare care dă de gândit: oare
angrenajul este ineluctabil? Va fi nevoie ca Somalia şi Filipine să fie încercuite
de trupe? Şi ce-i de făcut atunci când suspecţii Al Qaida lucrează la Londra
sau în Australia?
14 vara, 2009
Ameninţarea teroristă este legată şi de obsesia înspăimântătoare a prolife-
rării nucleare. Încă o dată: ce-i de făcut? Cum să te aperi de Statele ticăloase,
„rogues states” după expresia americană? Cum să faci faţă riscurilor de atacuri
conduse de grupuri ostile care nu pot fi controlate?
Nu cumva americanii şi ruşii împărtăşesc aceleaşi temeri şi implicit aceleaşi
interese pe terenul căutării securităţii? În acest caz, care este însemnătatea,
care sunt obiectivele Moscovei când o face pe rusul cel rău în timpul războiu-
lui rece? Ziarişti, oameni de afaceri, sunt eliminaţi. Un miliardar rus refugiat
la Londra de şapte ani, Boris Berezovski, depune mărturie împotriva lui Putin
cum că ar comandita asasinate la Londra. Iată-ne din nou în plin roman de
spionaj, familiarul roman al războiului rece!
În contextul noilor complicaţii – terorismul fluid – şi al reprezentării tra-
diţionale a teritoriului fiecărei puteri care-şi asigură securitatea între frontie-
re, Statele Unite au intrat într-o dezbatere largă asupra identităţii, misiunii şi
strategiei lor şi asupra mijloacelor pe care le vor folosi în favoarea noii lor doc-
trine de apărare. Numeroşi experţi occidentali de o parte şi de cealaltă a Atlan-
ticului se joacă cu scenarii de viitor, străduindu-se să găsească un sens, nişte
repere. Care va fi viitorul puterii în lumea secolului al XXI-lea? O hiperputere
sau o lume echilibrată a puterilor? Cum se vede Rusia în viitor? Ca o Rusie
puternică, sau pur şi simplu arogantă? Fiecare pană desenează scheme rigu-
roase care să rupă capul anarhiei triumfătoare. Ceva mai modest, însă foarte
spontan, opinia publică americană se retractează şi se întreabă dacă trebuie
continuat rolul de jandarm al lumii peste mări. Vechiul reflex al izolaţionis-
mului este explicabil: un război prea lung in Irak, fără rezultate, cu prea multe
pierderi, morţi, răniţi şi invalizi nenumăraţi. Aceştia sunt mărturii vii alături
de familiile lipsite. Umbra apăsătoare a înfrângerii din 1975 în Vietnam revi-
ne, neliniştitoare. Aduceţi-vă aminte, un elicopter se ridică în aer luându-i cu
sine pe ultimii combatanţi ai măreţei Americi rănite…
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 15
Imediat după traumatismul din 11 septembrie, Bush, înconjurat de consi-
lierii săi republicani şi neo-conservatori, şoimii, a lovit puternic. Nimic mai
firesc. Aproape trei mii de oameni nevinovaţi pulverizaţi în sânge şi praf, Pen-
tagonul – centrul apărării americane – spintecat. World Trade Center din New
York, realitate şi triumf al lumii afacerilor şi al unui mod de viaţă tipic pentru
Manhattan, cu nevoia presantă de a munci şi cu bucuria pentru frumuseţea
strălucitoare a celor două Twin Towers, transformat într-un coşmar de ruine
înnegrite de fum. Trupuri rănite cad din turnuri, ţipete, ultimele cuvinte, un
adevărat iad. De ţinut minte, pentru a înţelege urmarea.
Însă, după mai bine de şapte ani, suntem nevoiţi să constatăm că încrede-
rea preşedintelui şi a echipei sale în lupta victorioasă împotriva terorismului
se dărâmă. Îndoiala îşi face loc, iar la unii americani, mânia. Cei şapte ani de
doliu se lovesc de o întrebare fundamentală: Sunt Statele Unite în stare să con-
ceapă şi să conducă cu eficacitate şi legitimitate groaznicul război al secolului
al XXI-lea?
Haideţi să ne imaginăm, să ne imaginăm un om scăpat cu viaţă din teroa-
rea de la World Trade Center care contemplă starea de lucruri actuală. Desigur,
Saddam a fost eliminat. Totuşi s-a dovedit că nici el, nici apropiaţii săi nu sunt
vinovaţi de ororile din 11 septembrie. Să ne imaginăm că omul scăpat cu viaţă
de la World Trade are un fiu angajat astăzi în Irak. Încercaţi să puneţi în gura
celor doi un dialog care să sune convingător, încercaţi, şi veţi rămâne fără
grai. Poate numai dacă vă convingeţi înşivă că această goană după victorie, cu
şi mai mulţi oameni angajaţi pe teren, va permite – va permite ce? Transfor-
marea Irakului într-o democraţie liberală, în bune relaţii cu Iranul şi cu Israe-
lul? Ajunşi aici, întoarceţi pagina. Şi daţi peste gesturile ostile ale lui Putin, vă
întâlniţi din nou cu limbajul ostil care vă este familiar.
Statele Unite sunt în război. Care este obiectivul? Cum va fi, cum vor arăta
războiul şi perioada de după război în secolul al XXI-lea?
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
16 vara, 2009
Capitolu l I
Ce se întâmplă când Rusia mârâie şi distrează?
A. Ruşii? Minciună şi iar minciună
Nimic nu mai merge. Decupaţi-vă ziarele, lipiţi articolele selecţiona-
te zi de zi şi urmăriţi o actualitate de alunecare, da, de alunecare spre
un nou război rece. Cum să renunţi la această formulare simplă în faşa
unei înşiruiri de gesturi şi cuvinte de nemulţumire, ostile sau amenin-
ţătoare ale Moscovei la adresa Statelor Unite şi a noilor lor parteneri din
NATO? Contextul se pretează la aceste luări de poziţie ale Moscovei.
Contextul aniversării ar fi putut genera comemorări liniştite şi seni-
ne. Dimpotrivă, acestea s-au soldat cu gesturi de ostilitate, cu cuvinte
jignitoare şi cu luări de decizii neliniştitoare în privinţa cursei înar-
mărilor. În 2007 trebuia să se sărbătorească o dublă aniversare într-o
ambianţă împăciuitoare: 10 ani de la semnarea incredibilului Act Fon-
dator al parteneriatului NATO-Rusia şi 5 ani de existenţă a Consiliului
NATO-Rusia, instituit printr-o declaraţie comună la Roma în mai 2002.
Enunţul celor două acorduri te face să te cutremuri de optimism în faţa
posibilităţii de a gestiona în comun crizele şi relaţiile militare. Imagina-
ţi-vă: NATO a fost încă din 1949 organizaţia Alianţei atlantice cu o po-
litică de „containment” (îndiguire)/respingere a expansiunii URSS şi a
comunismului, aşadar inamicul militar numărul 1 al Moscovei. NATO
s-a constituit în jurul unei ideologii simple, formulate solemn de că-
tre preşedintele american Harry Truman în primăvara lui 1947, în faţa
Congresului: îndiguirea şi respingerea comunismului care ameninţa să
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 17
năvălească din Europa Centrală şi de Sud-Est spre Germania în curs
de lichidare a nazismului, Franţa şi Italia, atingând spaţiul meditera-
nean. NATO şi-a menţinut poziţia de inamic direct al URSS pe toată
durata anilor de război rece. Or, la mai puţin de zece ani de la căderea
Zidului şi de la prăbuşirea URSS-ului, de la emanciparea sateliţilor săi
din Europa Centrală şi de Est, Moscova acceptă semnarea unui acord
de parteneriat cu fostul ei inamic. Cu alte cuvinte, acceptă să închege
un dialog constant care presupune încredere, transparenţă şi informa-
ţii. Anul 1997, dată uitată de cronologiile prea pripite, stă mărturie a
destinderii veritabile de după războiul rece. Pe-atunci, în primăvara lui
1997, un Boris Elţin rotofei şi surâzător dădea mâna cu Jacques Chirac
tot numai zâmbete, ca simbol al bunei relaţii. Bună-dispoziţie rusească?
Destindere reală şi acceptarea sfârşitului unui război rece care a durat
mai bine de 40 de ani? S-ar putea. Asta dacă nu cumva zâmbetele ama-
bile nu vor fi fost altceva decât mărturisirea de moment a slăbiciunii
Rusiei, o slăbiciune acceptată ca o pauză necesară, până la redresare şi
la revanşă.
2007, zece ani mai târziu, ambianţa se schimbă. Se înmulţesc cris-
pările între Moscova şi Washington, între Moscova şi foştii fraţi euro-
peni, astăzi trecuţi de partea Statelor Unite şi NATO. Tonul dialogului
între Uniunea Europeană şi Rusia este alimentat cu tensiuni şi cuvinte
jignitoare. Vladimir Putin insultă senin într-un interviu acordat ziaru-
lui Le Figaro pe 14 iunie 2007: „Cât despre drepturile omului, nu vreau
să ofensez pe nimeni, însă raportul organizaţiei Amnesty International
afirmă că Statele Unite sunt cele mai mari distrugătoare ale drepturi-
lor omului”. Moscova se înfruntă cu Washingtonul şi cu Bruxelles. Şi
anunţă: „Vom avea ţinte în Europa”. Se înţelege că preşedintele vorbeşte
despre ţinte militare. Hotărât lucru, nimic nu mai merge.
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
18 vara, 2009
Bineînţeles, în faţa semnalelor de mânie rusească, majoritatea ana-
liştilor occidentali se vor strădui să demonstreze că nu există niciun
motiv de îngrijorare pentru mormăielile Ursului moscovit, reacţie foar-
te firească, bună să-i liniştească şi să tragă concluzii. Renumită pentru
minciunile ei à la Potemkin încă de pe vremea Ecaterinei a II-a, Rusia
are pretenţia de mare putere şi se străduieşte să demonstreze o capacita-
te de a face rău pentru care nu are mijloacele necesare. Aflat în vizită în
Rusia prin anii 40 ai secolului al XIX-lea, marchizul de Custine a lăsat
un text devenit referinţă pentru tema minciunii ruseşti. George Ken-
nan, diplomat american care a stat la originile discursului preşedintelui
Truman asupra necesităţii războiului rece, a preluat cuvintele lui Custin
şi a confirmat înclinaţia rusească spre bluf. Alain Besançon, istoric al
Rusiei şi al URSS-ului din anii războiului rece, revine şi el asupra repre-
zentării minciunii ruseşti şi sovietice. A. Besançon le explica cititorilor
săi continuitatea trecutului rus cu prezentul sovietic. Aşa că, în 2007 şi
în 2008, în momentul în care V. Putin vorbeşte şi se supără, expertiza
occidentală cade ca o ghilotină. Rusia este un uriaş, însă un uriaş cu
picioarele de lut. Dovada slăbiciunii ruse este în primul rând de ordin
demografic: ruşii mor deoarece beau prea mult! Scăderea numărului
populaţiei ar ajunge la cifra de 700 000 de locuitori pe an. Speranţa de
viaţă şi natalitatea sunt în scădere. Beau votcă, dar şi mai rău, apă de
colonie, ba încă şi produse medicinale care conţin alcool. Gorbaciov
încercase prin a doua jumătate a anilor 1980 să lupte împotriva acestui
flagel. Zadarnic. Amintiţi-vă de preşedintele Eltin, succesorul său, ilar
şi clătinându-se pe picioare! După un studiu ştiinţific britanic efectuat
în 2002, 43% dintre decesele bărbaţilor ruşi cu vârsta cuprinsă între 25-
54 de ani sunt cauzate de alcool. Cifrele din 2005 anunţă 75% din crime
și 42% din sinucideri ca fiind comise sub influenţa alcoolismului. Rusia
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 19
este ţara cea mai alcoolică din lume, tragedie, „boală a sufletului”, cum
se poate citi sub pana unui reporter al cotidianului englez „The Guar-
dian”, la 15 iunie 2007. Ziarul „Guardian” este un cotidian popular, larg
difuzat, un model pentru informaţiile sale cu privire la starea reală a
ruşilor şi la ceea ce gândeşte o parte a opiniei occidentale despre Rusia.
În al doilea rând, slăbiciunea ascunsă a Rusiei aşa-zis puternice ar sta
într-o contradicţie fundamentală în modul de gestionare a economiei:
pe de o parte, puterea Statului asupra sectoarelor-cheie ale economiei,
precum cel al energiei; pe de altă parte, politica de control statal frâ-
nează investiţia şi astfel blochează întreg potenţialul de dezvoltare. În
plus, Rusia este foarte bogată în resurse energetice, însă le risipeşte. Se
pare că mai dispune de rezerve de gaz numai pentru 60 de ani. Desigur,
Rusia furnizează 20% din nevoile petroliere şi 40% din nevoile de gaz
ale Uniunii Europene. Dar, dacă politica energetică nu se va schimba,
întreprinderea de gaz Gazprom, cu caracterul ei de cvasi-monopol, nu
va fi în măsură să satisfacă, în zorii anului 2010, contractele încheia-
te cu clienţi importanţi precum Uniunea Europeană, Ucraina, China
şi Turcia. Zăcămintele majore, toate situate în Siberia Occidentală, se
secătuiesc. Gazprom are datoria să încheie acorduri de transfer de teh-
nologie cu societăţi precum cea italiană ENI sau cu Shell. În septembrie
2006, Moscova dă afară compania Shell de la zăcămintele de la Sahalin,
anulează licenţa de exploatare încheiată pentru zăcământul uriaş de la
Sahalin-2 din Siberia extrem orientală. Administraţia rusă acuză com-
pania Shell de a fi comis infracţiuni ale legii, în special în sectorul de
protecţie a mediului. Zăcământul este situat sub o mare în care trăieşte
balena gri, specie pe cale de dispariţie. Total, British Petroleum vor su-
feri aceeaşi soartă. Aici e punctul nevralgic: etatizarea sectorului ener-
getic rus reduce participarea investitorilor străini la exploatarea zăcă-
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
20 vara, 2009
mintelor. Moscova se foloseşte de arma energetică, îi apasă pe partenerii
dependenţi de livrările ei precum Ucraina şi Bulgaria, dar pe termen
mediu nu are capacităţile necesare ca să-i ţină în lesă! Războiul nervilor
este în toi când Rusia hotărăşte, în ianuarie 2007, de pildă, în mod uni-
lateral, să stopeze brusc livrările de petrol brut către Belorus. Or, con-
ducta de petrol Drujba, care alimentează din plin Polonia şi Germania,
trece prin Bieloru! Petrolul rusesc este prelucrat de către două rafinării
bieloruse care-l exportă la preţul pieţei către restul Europei. Timpurile
sunt grele atunci când Rusia, desigur, în detrimentul intereselor ei pe
termen lung, se încăpăţânează, refuză să semneze o Cartă energetică cu
Uniunea Europeană, aceasta tot la finele lui 2006. Acordul ar fi trebuit
să permită companiilor străine să aibă acces la reţeaua ei de conducte.
Nici nu mai poate fi vorba! Un consilier al lui Vladimir Putin, trimis
special la Berlin în decembrie 2006, bate cu pumnul în masă: „Nu vom
ratifica. Este păgubitor pentru Rusia”. Suntem siliţi să constatăm că
membrii serviciilor de securitate ruse îşi dezvoltă şi îşi afirmă prezenţa
în sectorul energetic: la 10 noiembrie 2006, vice-preşedintele lui Gaz-
prom era înlocuit de către un fost membru KGB apropiat al preşedin-
telui Putin. Înarmată cu gaz şi petrol, Rusia încearcă să recucerească o
putere pierdută.
B. Crize în crescendo
Să ne întoarcem în primăvara lui 1997, pe vremea zâmbetelor lui El-
ţin cu părul său alb pieptănat impecabil, a lui Bill Clinton radios şi a
lui Jacques Chirac aplaudând, toţi trei aşezaţi laolaltă în saloanele de la
Elysée la Paris, pe 27 mai, în jurul unui document foarte oficial intitulat
Act Fondator NATO-Rusia cu privire la Relaţii, Cooperare şi Securitate
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 21
Reciproce dintre NATO şi Federaţia Rusă. Un principiu anunţat, demo-
craţie şi securitate cooperantă. Un context istoric reamintit: „NATO şi
Rusia nu se consideră adversari. Ele au drept obiectiv eliminarea ves-
tigiilor din epoca de confruntări şi rivalităţ”. Vocabularul este intere-
sant: cuvântul cooperare se situează la polul opus al confruntării, voinţa
de a trage linie sub trecut este fermă. Europa este evocată în rândul al
cincilea, o Europă a viitorului, întreagă, liberă, în folosul tuturor po-
poarelor. Nu se spune nimic, nu se dă nicio lămurire despre spaţiul re-
prezentat de „Europa întreagă” între frontierele ei, popoarele europene
nu sunt numite. Se reaminteşte conduita rusă în perioada de după răz-
boiul rece: edificarea unei societăţi democratice, transformarea politică
şi economică. Bilanţul reducerii forţelor armate ruse este depus fără ca
termenul de dezarmare să fie rostit. Este evocată retragerea forţelor ruse
din ţările Europei Centrale şi Orientale şi din regiunea Balticii, fără a
se aminti poziţia acestor forţe în sânul fostului Pact de la Varşovia, în-
cheiat în 1955 şi auto-dizolvat în 1991, după mai bine de trei decenii de
cooperare sub egida marilor şefi militari sovietici. Rusia se prezintă ca
şi cum ar fi gata să-şi reducă forţele militare convenţionale şi nucleare.
Ea este văzută ca un factor, ca un actor al păcii în cadrele respective ale
ONU, ale OSCE, ca un participant la forţele multinaţionale care asi-
gură ordinea în Bosnia și Herţegovina. Consemnarea principiilor pe
care NATO şi Rusia îşi fundamentează angajamentul este importantă.
Foarte curând, ruşii vor considera că aceste principii nu sunt respecta-
te: „Respectul suveranităţii, al independenţei şi al integrităţii teritoriale
a tuturor statelor şi al dreptului lor inerent de a-şi alege mijloacele de
securitate, de inviolabilitate a frontierelor şi al dreptului popoarelor la
autodeterminare aşa cum sunt stipulate în Actul Final de la Helsinki
şi în alte documente ale OSCE ”. Partenerii nu se mulţumesc numai cu
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
22 vara, 2009
proclamaţii satisfăcătoare, ci amplasează un mecanism de consultare
operaţional în jurul unui Consiliu Conjunct permanent. Rusia înfiin-
ţează o misiune pe lângă NATO, astfel dialogul se instalează în mod
real, fizic, cu parteneri care se salută, îşi strâng mâinile şi se strigă pe
numele mic. Textul este lung, precis, foarte precis asupra punctelor care
ar putea stârni discordia. Să vorbim despre aspectul nuclear şi despre
forţele convenţionale. Ca să putem măsura distanţa imensă parcursă
de la războiul rece, este suficient să reamintim momentul 1983, când
NATO şi sovieticii se înfruntau periculos pe terenul amplasărilor ra-
chetelor nucleare pe solul Europei râvnite, respectiv rachetele SS 20 so-
vietice, pe de o parte, şi rachetele Pershing ale NATO, pe de altă parte.
Pentru a exprima gradul înalt de alarmă de la acel început de deceniu
8, unii autori americani au vorbit de un „al doilea Război Rece”. În ca-
drul Actului Fondator din 1997, NATO aduce la cunoştinţă faptul că nu
are nicio intenţie, niciun proiect şi niciun motiv să stabilească depozite
de arme nucleare pe teritoriul statelor membre. Rusul nu poate decât
să se felicite pentru o astfel de promisiune: oare nu cursa înarmărilor
nucleare a stat la originea războiului rece? Pentru Moscova, acesta este
un punct esenţial şi liniştitor. La fel de satisfăcătoare pentru partea rusă
este şi reamintirea principiilor de la Helsinki: la 30 de ani de la sfârşi-
tul celui de al doilea Război Mondial, frontierele sunt în sfârşit fixate!
Problema reducerii forţelor convenţionale este mult mai complexă; aici,
paragrafe lungi şi întortocheate încearcă să stabilească un echilibru al
forţelor în jurul plafoanelor naţionale şi al dimensiunii pragurilor de
securitate. Suntem departe de sărbătorirea unei dezarmări generale.
Zâmbetele largi ale Mai Marilor lumii ascund suspiciuni, ambiţii bine
înrădăcinate, ataşament teritorial. Obiectivul stabilit este ca prin Trata-
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 23
tul cu privire la Forţele Convenţionale din Europa (FCA) , fiecare din-
tre părţile implicate să ia măsuri de reducere a echipamentului militar
pentru „a ajunge la plafoane de echipamente mai joase, conforme cu
transformarea climatului de securitate în Europa”.
În ciuda limitelor sale, Actul Fondator are tot dreptul să stârnească
zâmbete şi aplauze în mai 1997, când stabileşte o permanenţă şi o conti-
nuitate a dialogului dintre Rusia şi NATO.
Şi totuşi, în ciuda acestui pas înainte, doi ani mai târziu, în primăva-
ra lui 1999, o criză gravă scutură relaţiile dintre cele două părţi. Criza
se răsfrânge puternic asupra vieţii politice interne a noilor aliaţi, viitori
parteneri NATO. Rusia s-a mâniat! Moscova nu poate fi ignorată!
Sunt multe motive care stau la baza acestei reacţii de ostilitate din
partea Moscovei. În primul rând, NATO continuă să se extindă spre
Est. Summitul de la Washington care sărbătoreşte în 1999 cea de a 50-a
aniversare a NATO nu este pe placul ruşilor. Cu ocazia acestui summit,
două foste membre ale pactului de la Varşovia, ţări riverane ale Mării
Negre, Bulgaria şi România, îşi depun din nou candidatura de adeziu-
ne. Or, spaţiul Mării Negre este important pentru Moscova, ca zonă de
influenţă. Rusia închiriază Ucrainei baza de la Sevastopol. În al doilea
rând, Moscova se află în plin dezacord cu Washingtonul cu privire la
analiza şi gestionarea crizei înspăimântătoare pe care o traversează Bal-
canii occidentali, fosta Iugoslavie din 1991-1992. Ruşii n-au făcut mare
lucru în timpul primului război din Balcani, fiind siliţi să accepte inde-
pendenţa Croaţiei şi Sloveniei, fără să poată interveni. Pe-atunci erau în
pline tulburări legate de explodarea imperiului. Încet-încet, de-a lungul
etapelor războaielor de epurare ivite în urma independenţei Bosniei şi
Herţegovinei, ei au pătruns din nou pe terenul Balcanilor occidentali:
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
24 vara, 2009
ca intermediari între puterile occidentale şi sârbi. Ruşii au de partea lor
urechea sârbilor. Astfel s-au putut instala alături de Marii actori ai Gru-
pului de Contact. Dar sarcina dificilă a revenit diplomaţiei americane,
aceea de a pune la punct negocierile de după război, în vara lui 1995,
în Ohio, la Dayton, sub autoritatea lui Richard Holdbrooke. Ne putem
imagina: ştiindu-l pe preşedintele sârb Miloşevici, apropiat al Mosco-
vei, între patru ochi cu americanul Holdbrooke, un diplomat talentat
format de Henry Kissinger, pe o bază militară din inima statului Ohio,
Moscova avea de ce să se neliniştească şi să se irite, fiind eliminată!
Richard Holdbrooke, perfect conştient de consecinţele succesului său
de negociator american, notează: „Dayton a răsturnat complet ierarhia
elitelor din Europa de după războiul rece…” (Richard Holbrooke, To
End a War, Random House, New York, 1998, p. 318). Acesta îşi subli-
niază afirmaţiile sub un titlu neplăcut pentru Moscova şi pentru alţii…
„Europa: aplauze şi şoc”. Moscova a fost nevoită să-l lase pe Miloşevici
pe mâna diplomaţiei de la Washington. Uniunea Europeană, cea care a
încercat între 1991-1994 să creeze împreună cu ONU proiecte de baraj
în faţa războaielor interetnice, nu poate decât să-şi recunoască slăbi-
ciunea.
Este nevoie să înţelegem ce înseamnă Balcanii pentru memoria rusă ca să
putem explica natura relaţiei lor cu sârbii. O prietenie care şochează Occiden-
tul atunci când Miloşevici este luat în braţe, când fratele său şi soţia sa sunt
protejaţi, când Rusia oferă azil generalilor sârbi vinovaţi de masacre etnice,
de organizarea taberelor de concentrare. Gropile comune, cimitirele de
lângă Sarajevo, stau mărturie. Încă din secolul al XVIII-lea ruşii sunt
fraţii mai mari apărători ai Balcanilor împotriva cotropitorilor otoma-
ni. În 1877 au contribuit la războiul cel mare al creştinătăţii ortodoxe
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 25
împotriva Constantinopolului. I-au eliberat de jugul otoman pe româ-
ni şi pe bulgari, după ce i-au susţinut pe greci. Ruşii îi dispreţuiesc pe
„balcanici”. Însă aria care se întinde de la Marea Neagră până la Marea
Adriatică figurează ca zona lor de influenţă, o zonă insuficientă pentru
gloria lor, însă necesară. Moscova şi-a instalat trupele în România şi
Bulgaria între 1944-1945. Astfel, după căderea imperiului ei în 1990,
faptul că occidentalii încep să-şi impună pacea la Dayton şi să-şi arate
voinţa de a-i strivi pe sârbii care-i lichidează pe albanezi în Kosovo, în-
trece măsura tolerabilului. Decizia NATO din 1999 de a interveni mili-
tar împotriva Belgradului cu raiduri aeriene este o pereche de palme pe
obrazul Rusiei. Organizată în grabă la Rambouillet, conferinţa ultimei
şanse de rezolvare pe cale paşnică a conflictului interetnic a eşuat. Bill
Clinton, vezi Memoriile sale, n-a înţeles sau n-a vrut să înţeleagă. Fostul
preşedinte notează pe scurt: „Dacă majoritatea Congresului şi a aliaţilor
noştri din NATO era favorabilă raidurilor aeriene, Rusia era împotri-
vă.” De ce? Clinton nu dă nicio explicaţie. Se mărgineşte la a reaminti
că vicepreşedintele Al Gore trebuia să-l primească pe primul ministru
Primakov, aflat în drum spre Washington. Când rusul a aflat vestea că
au început raidurile aeriene, la 23 martie 1999, a făcut cale-ntoarsă cu
avionul la Moscova! Gestul avea meritul clarităţii.
Pentru Moscova, dincolo de prietenia purtată Belgradului şi de voin-
ţa de a-şi menţine influenţa în Balcanii occidentali, este vorba de ceva
mai mult: rolul viitor al NATO în regiune. Într-adevăr, în toamna lui
1999, NATO acţionează fără mandatul ONU, în afara teritoriului mem-
brilor săi! Până unde vor merge ingerinţele NATO? De ce nu o incursiu-
ne în Cecenia, în numele garantării drepturilor omului! În 1999, ruşii
încearcă să gesticuleze, însă Clinton nu se pierde cu firea, nu-i deloc de
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
26 vara, 2009
părere că se află în pragul unui al treilea război mondial. Moscova tri-
mite în secret, fără acordul NATO, 50 de camioane şi 200 de oameni să
ocupe aeroportul Pristina. Aceştia debarcă primii în Kosovo, cu patru
ore înaintea forţelor NATO. Sub nasul comandantului trupelor NATO,
Wesley Clark, palid! O confruntare disperată în numele onoarei: nego-
cierea este deschisă. Forţele ruseşti vor coopera cu NATO în Kosovo sub
mandatul ONU. Mijloacele Rusiei nu sunt la înălţimea ambiţiei sale.
Vorbe goale: la 30 iunie 1999, noul ambasador al Rusiei la Bucureşti
adună presa, corpurile diplomatice şi aduce la cunoştinţă cu forţă-fără-
efect că Rusia are o opinie absolut negativă în privinţa intrării Poloniei,
Ungariei, Republicii Cehe şi a României în NATO. Acesta declară opo-
ziţia în faţa integrării celor trei Ţări Baltice. La Bucureşti, preşedintele
Emil Constantinescu, care cedase spaţiul aerian românesc zborurilor
NATO, este foarte îngrijorat. Vorbe, vorbe ruseşti. La jumătatea lui au-
gust a aceluiaşi an, tensiunea slăbeşte. Bucureştiul semnează un tratat
bilateral cu Moscova cu referire în special la schimburile economice.
S-ar părea că emoţiile puternice sunt jucate de ambele părţi. Pragmatis-
mul triumfă până la urmă.
C. Imposibila solidaritate
Fără discuţie, între… Moscova şi Washington domneşte un climat
otrăvit. Şi pe urmă, absolut pe neaşteptate, brusc, în câteva minute, un
şoc, un traumatism teribil pentru Statele Unite, pentru aliaţii lor, pen-
tru lumea occidentală şi partenerii săi, 11 septembrie 2001. Pentago-
nul este spintecat la Washington, Turnurile Gemene de la World Trade
Center sunt dărâmate. Este o oroare, o dramă, trei mii de morţi. NATO
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 27
imediat, Consiliul de Securitate ONU pe 12 septembrie timp de o ju-
mătate de oră, Uniunea Europeană, exprimă dreptul Statelor Unite la
legitimă apărare, dând dovadă de o strânsă solidaritate. Vladimir Putin
a priceput pe loc. A cântărit ocazia care i se oferea odată cu durerea
americanilor. La urma urmelor, după cum spunea cu patimă Ecaterina
a II-a în 1766, Rusia este o putere europeană, expusă ca şi ansamblul
lumii occidentale la ameninţarea fanatismului şi a terorismului iraţio-
nal. Putin a înţeles foarte bine. Este printre primii oameni de stat care-l
sună pe George W. Bush încă din seara de 11 septembrie. Îl asigură de
compasiunea şi totodată de fermitatea sa. Se întoarce o pagină de istorie.
9/11 cum spun americanii, a schimbat faţa lumii. Se deschide o nouă
pagină de război, cea a războiului anti-terorist. Sovieticii şi americanii
au mai cooperat în trecut, în lupta împotriva lui Hitler, nu-i aşa? A sosit
vremea unei noi cooperări împotriva unui nou Hitler. Vladimir Putin
nu cere nimic, apare ca un partener firesc. El se pronunţă astfel pe pos-
tul de televiziune ABC: „Pentru combaterea terorismului, noi nu cerem
Occidentului nicio favoare, nici în termeni de adeziune la OMC, nici
în privinţa datoriei noastre externe. Această luptă este de interes vital
pentru toţi, deci şi pentru noi… Vrem să ne integrăm din ce în ce mai
mult în structurile internaţionale şi credem că aceasta este în interesul
tuturor”. Vorbele sunt urmate de fapte. La 24 septembrie 2001, Putin
oferă Washingtonului o cooperare concretă. El promite deschiderea
spaţiului aerian, participarea la unele operaţiuni de „salvare şi căutare”,
un ajutor sporit acordat Alianţei Nordului în Afghanistan împotriva
talibanilor care-l adăpostesc şi-l apără pe Ben Laden. Nu, nu, ruşii nu
cer nimic, dar… Ei au dreptul sau cel puţin sunt în măsură să spere că
occidentalii îi vor lăsa să ocupe Cecenia, fără să agite referinţa la drep-
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
28 vara, 2009
turile omului. Un război anti-terorist este, de oriunde ar fi condus, un
război murdar. Aşa se face că în teren, la frontiera Afghanistanului cu
Tajikistan patrulează grăniceri ruşi. Oficialităţi ruse, indiene, uzbece şi
tajik s-au întâlnit la Dușanbe, capitala Tajikistanului, pentru a stabili ce
ajutor vor acorda Alianţei Nordului. Ruşii nici nu crâcnesc. Le dau voie
Statelor Unite să se instaleze în Asia Centrală, Uzbekistan şi Tajikistan.
Nu încearcă să profite de situaţie şi merg până acolo încât cooperează
cu serviciile de informaţii americane privind situaţia şi raporturile de
forţă în Afghanistan. Ei cunosc bine terenul deoarece s-au luptat acolo
timp de vreo zece ani, între 1979-1988… URSS a plătit scump acest răz-
boi, soldat cu retragerea ei, cu ruşinea tristă a înfrângerii.
Aşadar, după 11 septembrie lucrurile par să evolueze în favoarea in-
tereselor Rusiei. UE a căzut de acord cu deschiderea spre Moscova. Pu-
tin se duce la Bruxelles la 3 octombrie 2001 pentru a semna o declaraţie
comună: cooperare, parteneriat strategic, respectul dreptului interna-
ţional şi al Cartei Naţiunilor Unite. Dosarele supărătoare, Serbia, Cece-
nia, extinderea NATO, sunt uitate în favoarea unui dialog intensificat
între Înaltul reprezentant al politicii externe şi al securităţii comune
(PESC) al Uniunii Europene şi autorităţile ruse. S-ar părea că se pregă-
teşte o colaborare peste dosarele suspendate ale Balcanilor, în Orientul
Mijlociu, trecând prin Moldova, Caucaz şi Asia Centrală.
Era în toamna lui 2001, epoca marii răsturnări. George W. Bush,
mereu plin de energie, cu strania şi febrila convingere că are dreptate în
pofida a orice şi a tuturor, şi-a găsit un nou prieten în Vladimir Putin.
Citeşte în ochii de un albastru intens ai rusului fost KGB, pesemne tot
aşa cum tatăl său, fost CIA, citea în ochii lui Gorbaciov. Diferenţa dintre
tată şi fiu este că tatăl a ştiut să-l domine pe Gorbaciov până când l-a fă-
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 29
cut să cedeze. Însă George W. l-a scăpat bine de sub control pe Vladimir
Putin. Degeaba rusul şi cu americanul au evocat în discuţii concepţiile
respective despre educaţia copiilor lor… Cu câţiva ani în urmă, Raisa
Gorbaciov şi Barbara Bush îi pomeneau în discuţie pe nepoţei…
Euforia prieteniei americano-ruse din timpul doliului şi mobilizării
anti-teroriste din toamna lui 2001 n-a ţinut mult. Un an, abia dacă a
trecut un an până să fie reformulate disensiunile şi nemulţumirile. Eşe-
cul destinderii este explicabil. Mai multe motive majore luate împreună
conduc la o constatare pe care Rusia n-o poate admite: acţiunea unila-
terală a Statelor Unite care organizează şi decid singure, peste mandatul
ONU, coaliţiile în slujba politicii – politicii lor – pe care o consideră jus-
tă. Ele, care au acţionat în Europa pentru cauza Balcanilor, folosindu-se
de Aliaţi şi de NATO ca de o cutie cu instrumente. America rănită şi-a
arogat rolul de campioană a războiului anti-terorist. Rusia îşi păstrează
viziunea clasică, tradiţională asupra puterii, sprijinită pe teritoriu, teri-
toriul lor şi dincolo de el, în zona lor de influenţă, garanţie a securităţii.
Or, Washingtonul, de la sfârşitul războiului rece şi apoi din 2001, în
ciuda războiului anti-terorist, n-a încetat să uzurpeze spaţiul construit
de URSS şi pe care Rusia înţelege să-l păstreze, în pofida destrămării
imperiului ei în 1991. Sub privirile lui Vladimir Putin, popular în Rusia,
lucru pe care acesta îl ştie, Washingtonul ocupă treptat terenurile lăsate
libere de către Moscova. Ruşii şi-au repatriat trupele Pactului de la Var-
şovia, din Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Bulgaria. Cazărmile s-au
golit. Nu mai vezi militari sovietici plimbându-se duminica prin pieţe-
le târgurilor din câmpia ungară şi fumând ţigări de tutun blond. Gata
cu sovieticii, au ieşit din decor… Or, Washingtonul recuperează aceste
teritorii lăsate libere de Moscova, pentru a le înscrie în aria teritorială
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
30 vara, 2009
NATO. Un asemenea mod de abordare alimentează resentimentul rus.
Momentul privilegiat 2001 n-a pus capăt tensiunii naţionalismului rus.
Nu este ciudat, dacă nu umilitor pentru un conducător rus să-i vadă
pe toţi foştii parteneri ai Pactului, formaţi la cele mai înalte academii
militare de la Moscova, cum o şterg docil la Washington după ce au fost
reciclaţi în engleză? Să-şi vadă interlocutorii de ieri cum se reconvertesc
şi se introduc în acele „think tank”, cele mai conservatoare grupuri de
reflecţie din Statele Unite, până mai ieri militanţi fermi ai războiului
rece până la victoria finală, în jurul preşedintelui Reagan. Degradarea
relaţiilor dintre Moscova şi Washington n-a încetat din 2002 încoace.
Aceasta a condus treptat la o degradare sincronică a relaţiilor Rusiei cu
UE. În paralel, în pofida realegerii lui George W. Bush în 2004, criza
identitară, eşecul războiului atât în Afghanistan cât şi în Irak, împing
Rusia să se redefinească şi să-şi reafirme puterea. Este ciudat cum în
loc ca şocul din 2001 să genereze un nou mod de a gândi securitatea,
se revine la confruntarea legată de teritoriile râvnite, Caucazul, Marea
Neagră, Balcanii, la lupta pentru asigurarea alianţelor şi a clientelei.
Fapt dovedit de dialogul înnodat între Venezuela lui Hugo Chaves şi
Moscova. Întoarcerea la tradiţie se manifestă prin reluarea cursei în-
armărilor, arme convenţionale, până la sistemele radar. Analiştii poli-
ticii de echilibru între puteri, ai pragmatismului, un Henry Kissinger,
intră din nou în scenă pentru a se face din nou ascultaţi. Oare am visat
pe nedrept o altă lume, am inventat cumva o mare alianţă în timpul
coşmarului din septembrie 2001? În 2007, în fruntea Afacerilor Străine
ale Statelor Unite se află o femeie cu mână de fier, Condoleezza Rice,
expertă eminentă în războiul rece, formată la şcoala sovietologiei răz-
boiului rece, „the right woman in the right place”. Suntem departe, la o
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
vara, 2009 31
distanţă de vreo şase ani, de analizele şi reflecţiile prospective post 11
septembrie. Pe atunci, specialişti renumiţi construiau scenarii credibile
în care ruşii şi americanii, două mari puteri militare, cooperau pentru a
asigura securitatea din Europa în Pacific. Reflectând împreună la creş-
terea puterii Chinei şi la riscurile proliferării nucleare, şi aplecându-se
în fine asupra dosarului Iran. A trecut vremea prieteniei şi, întocmai ca
la jocul „Piticot”, ne întoarcem în căsuţa de unde am plecat. Se pare că
jocul spectaculos al celor două Mari Puteri bate pasul pe loc.
is tor ic Cather ine Dur andin . Sta te l e U n i te a l e l u i O b a m a și l u m e a
32 vara, 2009
Orienturi–Occidenturide Theierry CamousTraducere din franceză de Mira-Maria Cucinschi
512 pag. Format 135x200. Legat. ISBN 978-9975-79-536-4
Cine suntem noi?de Dan Dungaciu
584 pag. Format 135x200. Legat. ISBN 978-9975-79-539-5
„Interesul naţional derivă din identitatea naţională. Trebuie să știm cine suntem înainte de a ne ști interesele.” Samuel Huntington, Who are we? The Challenges to American’s Identity, 2004
Textele incluse între aceste coperţi vorbesc, explicit sau implicit, despre modul în care acestea afectează, direct sau indirect, orice demers politic intern, dar, mai ales, extern.A ști cine ești înseamnă a ști de unde vii și încotro vrei să te îndrepţi. Înseamnă a-ţi stabili, conștient, geografia simbolică de care aparţii și, ulterior, a-ţi îndrepta pasul sau pașii spre spaţiul (geo)politic de care te simţi în mod legitim atras.De aici miza chestiunii și actualitatea întrebării, mai ales atunci când în discuţie apare un spaţiu precum cel al Republicii Moldova.
is tor ic
Povestea raporturilor dintre civilizaţiile occidentale și cele orientale, cu siguranţă, nu ţine doar de carnagii; ea are legatură și cu artele, știinţele și gândirea. Totuși, fără urmă de îndoială, întâlnirile dintre acești doi poli ai civilizaţiei, întrepătrunși și coplimentari, au fost mai frecvente pe câmpul de batalie decât oriunde altundeva, ajungând până la a constitui un semimod de funcţionare între Occidenturi și Orienturi: opoziţia, dezacordul, conflictul și, în fine, carnagiul.Pe de altă parte, Occident și Orient sunt noţiuni care nu pot fi reduse la câteva concepte simple. Ele sunt complexe, acoperind situaţii care au evoluat atât în natura lor, cât și ăn timp. Vom vorbi, așadar, foarte des în acestă lucrare despre Occidenturi și Orienturi la plural.
vara, 2009 33
Despre geopoliticăde Oleg Serebrian
176 pag. Format 135x200. Legat. ISBN 978-9975-79-558-6
O istorie a miracolelorde Joachim BoufletTraducere din franceză de Gabriela Șiclovan
316 pag. Format 135x200. Legat. ISBN 978-9975-79-566-1
„În cartea de faţă, Oleg Serebrian nu apelează la tradiţia geo-determinismului politic, pentru el actul politic fiind dictat nu atât de factori de ordin naturgeografic, cât de interacţiunea acestora cu fenomene de natură socială, culturală și economică. Textele adunate aici nu reprezintă compilaţii ale unor studii deja existente, ci sunt marcate de viziunea proprie a autorului. Deși acesta tratează subiecte foarte variate, accentul logic al studiilor înmanuncheate în volulul de faţă este pus pe geopolit-ca regiunii Mării Negre și pe analiza relaţiilor dintre statele din această zonă...”
Dr. Wilfried Heller
Miracolul se află la fiecare pas al vieţii credinciosului: numai preo-cuparea de a vedea minuni ne împiedică sa-l recunoaștem. Nu trebuie să ne numărăm printre acei creștini care, resemnaţi, pro-clamă că epoca miracolelor s-a încheiat: nu miracolele au încetat, ci credinţa noastră.
is tor ic
34 vara, 2009
vara, 2009 35
polivalent
36 vara, 2009
Antropologia corpului și modernitateaDavid Le BretonTraducere din franceză de Liliana Rusu
Cca 360 pag. Format 135x200. Legat.
p ol ivalent
36 vara, 2009
vara, 2009 37
Introducere .............................................................................9
C a pi to lu l 1 Imperceptibilul corpului ................................20
Corpul ca posibilă întrebare ..............................................20
„Voi ne-aţi adus corpul” .....................................................25
Polisemia corpului ..............................................................33
C a pi to lu l 2 . La originile unei reprezentări
moderne a corpului: omul anatomizat .................................49
Naşterea individului ...........................................................49
Ascensiunea individualismului ........................................52
Inventarea chipului .............................................................55
Corpul, factor de individualizare .....................................58
Corpul popular ....................................................................60
O antropologie cosmică .....................................................65
Relicvele ................................................................................73
Omul anatomizat ................................................................76
Leonardo da Vinci şi Vesalius ...........................................83
Fabrica lui Vesalius .............................................................87
Corpul ca rest .....................................................................100
C a pi to lu l 3 . La originea unei reprezentări
moderne despre corp: corpul maşinărie .............................103
Revoluţia galileeană ..........................................................103
Corpul în filosofia carteziană .........................................109
Corpul supranumerar ...................................................... 116
Animalul-maşină ..............................................................122
Corpul după modelul maşinii .........................................124
O „anatomie politică” .......................................................126
Maşină sau organism ........................................................129
C a pi to lu l 4 . Medicină şi medicine alternative:
de la o concepţie despre corp la concepţii despre om ......136
Pluralitate a corpurilor, pluralitate a medicinelor ......136
O antropologie reziduală .................................................139
Specificitatea medicinei generale ...................................145
O medicină a omului? ......................................................147
Mozaicul reprezentărilor corpului ................................149
Tipurile de medicină populară .......................................151
De la psihosomatică la fiziosemantică ..........................160
De la eficacitatea simbolică la efectul placebo .............173
Alte tipuri de medicină, alte antropologii ....................179
Vindecătorul şi modernitatea .........................................184
O comunitate pierdută? ....................................................188
C a pi to lu l 5 . O estezie a vieţii cotidiene ..........................192
Cotidian şi cunoaştere ......................................................192
Corpul în situaţie extremă: o cotitură spre cotidian ..197
Respiraţia senzorială a cotidianului ............................. 204
Dominanţa privirii .......................................................... 209
Zgomote ..............................................................................215
Mirosuri ..............................................................................220
Pofta de a trăi .............................................................................229
Pipăitul ........................................................................................230
C a pi to lu l 6 . Estomparea ritualizată sau integrarea
corpului ......................................................................................232
Estomparea ritualizată a corpului ..................................232
Corpul supranumerar ......................................................236
Marea hoinăreală ............................................................. 242
Corpul alter ego ................................................................ 246
De la insesizabilul lumii moderne
la sesizabilul corpului .......................................................250
Ambivalenţă faţă de un corp handicapat ......................253
Corpul „în stare de nebunie” ......................................... 266
C a pi to lu l 7. Îmbătrânirea intolerabilă:
corpul învins .............................................................................270
Corpul indezirabil .............................................................270
Îmbătrânirea ......................................................................274
Imagine a corpului ............................................................278
Privirea celuilalt ................................................................281
Chipul verbului a îmbătrâni ............................................283
C a pi to lu l 8 . Tiraniile aspectului exterior:
corpul alter ego .........................................................................289
Tiraniile aspectului exterior ...........................................289
Perimarea corpului feminin ............................................296
Design-ul corpului masculin ..........................................301
C a pi to lu l 9 . Hieroglife de lumină: de la imagistica
medicală la imaginarul corpului ..........................................313
Corpul pus în oglindă ......................................................313
Un imaginar a transparenţei ...........................................333
Imaginarul din exterior ...................................................338
Imagistica mentală: privirea imaginarului ................. 344
C a pi to lu l 10 Calea îndoielii: Corpul
supranumerar al tehnoştiinţei ..............................................347
Calea îndoielii ....................................................................347
Fragmentarea de sine: prelevarea
şi transplanturile de organe ............................................350
Grefa de față: reconstruirea unui chip? .........................368
Moartea suspendată și reversibilă ..................................373
Procrearea fără sexualitate ..............................................379
Uterul ocazional ................................................................390
Fetusul împotriva mamei sale .........................................399
Fetișizarea ADN-ului: omul ca pură informație .........401
Clona sau bâlbâielile reproducerii perfecte ................. 408
Robotizarea omului ..........................................................416
Adio corpului .....................................................................421
p olivalent Dav id Le Breton . A nt ro p o l o g i a co r p u l u i ș i m o d e r n i ta te a
Cupr i ns
38 vara, 2009
Corpul ca posibilă întrebare
Reprezentările sociale îi conferă corpului o poziţie determinată
în cadrul simbolismului general al societăţii. Ele dau un nume di-
feritelor părţi care îl compun şi funcţiilor pe care acestea le înde-
plinesc, explică relaţiile dintre ele, pătrund în interiorul invizibil
al corpului, pentru a depune acolo imagini precise, îl situează în
mijlocul cosmosului sau al ecologiei comunităţii umane. Această
cunoaştere dedicată corpului este, dintru început, culturală. Și,
chiar dacă este reutilizată doar rudimentar de către individ, ea
conferă sens bogăţiei trupului său, îi arată din ce anume este plă-
mădit acesta, atribuie durerilor sau suferinţelor sale cauze precise
şi conectate la viziunea societăţii sale despre lume, defineşte pozi-
ţia sa faţă de natură şi faţă de ceilalţi oameni, într-un sistem de va-
lori şi de corespondenţe. De aici, numărul enorm de reprezentări
care încearcă să îi dea un sens şi caracterul lor heteroclit, insolit,
contradictoriu, de la o societate la alta. Corpul pare ceva foarte
simplu, dar, în cele din urmă, se dovedeşte a fi de o esenţă extrem
de greu de definit. El nu este niciodată un dat axiomatic, ci efectul
unei construcţii sociale şi culturale.
Corpul este originea identitară a omului, locul şi timpul în care
lumea prinde contur într-o figură distinctă. El este axa relaţiei
cu lumea. Prin intermediul corpului, omul ia substanţa vieţii şi
o redă celorlalţi, cu ajutorul sistemelor simbolice comune tuturor
membrilor din comunitatea sa. Corpul este locul în care individul
se înstăpâneşte asupra lumii, asumându-şi-o ca pe un bun al său,
făcând din ea un univers familiar şi accesibil, încărcat de sens şi
de valori, dar care poate fi utilizat, în acelaşi timp, ca experienţă
de către oricare alt individ ce aparţine aceluiaşi sistem de referinţe
p olivalent Dav id Le Breton . A nt ro p o l o g i a co r p u l u i ș i m o d e r n i ta te a
vara, 2009 39
culturale. A exista înseamnă, mai întâi, capacitatea de a te mişca,
în aşa fel încât să poţi fi înţeles atât de tine, cât şi de ceilalţi, în
spaţiu şi timp; înseamnă capacitatea de a transforma mediul cu
ajutorul unor gesturi eficiente, de a tria şi de a atribui o semnifi-
caţie şi o valoare nenumăraţilor stimuli ai mediului, graţie unor
activităţi perceptive; înseamnă, de asemenea, capacitatea de a
transmite mesaje celorlalţi, prin cuvânt, dar şi printr-un reperto-
riu de gesturi şi de mimici, compunând un ansamblu de ritualuri
corporale ce răspund, într-o manieră proprie, aşteptărilor comu-
ne. Mai înseamnă, în sfârşit, să fii capabil să redai ceea ce simţi
printr-un anume mod de a fi, utilizând faţa şi corpul într-un mod
specific. Prin intermediul corporalităţii sale, omul face din lume
măsura propriei sale experienţe, transformând-o în ceva familiar
şi coerent, de care poate dispune oricând şi pe care o poate înţe-
lege. Emiţător sau receptor, corpul produce sens în mod constant,
inserându-l pe om într-un spaţiu social şi cultural dat...
Adio corpului
A sosit vremea de a spune Adio, corp! Cu adevărat supranu-
merar, corpul se transformă într-un obiect ca multe altele, supus
aceluiași design, acelorași imperative de aparență exterioară, de
seducție etc. Instanță, printre altele, a identității personale și nu
înrădăcinarea sa inevitabilă. Relația contemporană cu trupul s-a
eliberat, încet încet, de-a lungul secolului, de ideea că acesta era
construit după imaginea lui Dumnezeu și, deci, de neatins, iar
politicul și-a slăbit controlul asupra lui. El este acum un corp con-
struit după imaginea sinelui, personalizat, fără nicio altă autorita-
p olivalent Dav id Le Breton . A nt ro p o l o g i a co r p u l u i ș i m o d e r n i ta te a
40 vara, 2009
te decât voința personală. Dar el continuă să rămână un obstacol,
ceea ce face că unii visează să scape de această povară, pentru a-i
depăși „limitele”. Pentru această lume gnostică a urii față de corp,
pe care o prefigurează o parte din cultura virtuală, paradisul este,
obligatoriu, o lume fără corp. Pentru a lupta împotriva morții,
trebuie lucrat la corpul omului, acolo unde acesta este șubred și
muritor. Corpul este, astfel, o structură defectuoasă și deranjantă
în ochii a numeroși contemporani de-ai noștri. Curente ale cyber-
culturii fac apel, prin dorințele lor, la o umanitate (denumită deja
postumanitate) care a reușit, în sfârșit, să se desprindă de piedi-
cile care îi stăteau în cale, dintre care cea mai gravă ar fi povara
unui corp depășit, fosil. Transformat în artefact, ba chiar în „car-
ne de larg consum”, mulți visează să se debaraseze de el, pentru a
accede, în sfârșit, la o umanitate glorioasă, purificată și puritană.
Acești noi gnostici separă individul de carnea sa perisabilă și vor
să o facă să dispară în beneficiul spiritului, singura componentă
demnă de interes în ochii lor...
p olivalent Dav id Le Breton . A nt ro p o l o g i a co r p u l u i ș i m o d e r n i ta te a
vara, 2009 41
p olivalent Dav id Le Breton . A nt ro p o l o g i a co r p u l u i ș i m o d e r n i ta te a
42 vara, 2009
vara, 2009 43
clasic
44 vara, 2009
În curând
clasic
Scrisori către prietenide N. V. GogolTraducere din rusă de Igor Mocanu
Cca 220 pag. Format 135x200. Legat.
c lasic
44 vara, 2009
vara, 2009 45
Din prima ediţie a cărţii Vîbrannîie mesta iz perepiski s druzia-
mi [Pagini alese din scrisori către prieteni] a lui N.V. Gogol (publi-
cată în 1847), Cenzura a eliminat următoarele scrisori: XIX. Rusia
trebuie iubită, XX. Trebuie să călătoreşti prin Rusia, XXI. Ce este
o guvernatoare, XXVI. Spaimele şi grozăviile Rusiei şi XXVIII.
Într-o poziţie înaltă. Gogol a decis să prezinte aceste capitole ţaru-
lui în persoană şi l-a rugat pe P.A. Pletnev să aranjeze această întîl-
nire prin intermediul lui A.O. Smirnov şi M.I. Vieligorskii, ba chiar
redactase o scrisoare adresată ţarului, dar Pletnev l-a convins să nu
facă acest pas. Gogol spera să apară în curînd o a doua ediţie a cărţii,
una integrală, dar n-a apucat să-şi vadă speranţa împlinită. Nevoit
fiind să renunţe la această a doua ediţie, avea de gînd să introducă
acele capitole omise în cel de-al cincilea tom al unei voluminoase
antologii pe care planifica să o publice mai spre sfîrşitul vieţii. În
această antologie ar fi trebuit să fie incluse şi articolele din revis-
ta Arabesok. Dar asta nu însemna că renunţa la aspectul iniţial al
cărţii. G.P. Danilevskii, împreună cu O.M. Bodeanskii, făcîndu-i o
vizită lui Gogol cu jumătate de an înainte ca acesta să moară, îşi
aminteşte că la întrebarea lui Bodeanskii despre Paginile alese...,
Gogol a răspuns: „Va intra în tomul al şaselea, unde vor fi ameste-
cate scrisorile către apropiaţi şi familie, publicate sau nepublicate...
Dar asta, se-nţelege, se va întîmpla... după moartea mea”. În ediţiile
următoare ale textelor lui Gogol, Paginile alese... au fost incluse nu-
mai în antologii. Textul integral a fost publicat pentru prima dată în
ediţia lui F.V. Cijovîi din 1867, în volumul III de Opere complete.
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
46 vara, 2009
I
Testament
Conform ipotezei lui N.S. Tihonravov, confirmată şi de unii cercetători
contemporani, publicarea textului Zaveşiania [Testament], scris la înce-
putul lui iulie 1845, a stîrnit numeroase critici la adresa lui Gogol, pînă şi
din partea celor mai înfocaţi admiratori ai cărţii. Pe 7 februarie 1847, A.M.
Veligorskaia îi scria din Petersburg: „...toată lumea ridică în slăvi scrisori-
le dumneavoastră, însă nici unul nu arată îngăduinţă Prefeţei şi mai ales
testamentului de suf let, găsind în el, după spusele lor, «o înjosire mai mult
a mîndriei». Vă mărturisesc cu mîna pe inimă, eu însămi regret că aţi dat
la lumină testamentul dumneavoastră de suf let, şi aceasta nu pentru că
mi-ar displace, dar pentru că nu are cum să placă publicului, care nu-l va
înţelege niciodată.” Cneazul P.A. Veazemskii, examinînd cu minuţiozitate
Paginile alese... în cartea sa Ăstetica i literaturnaia kritika [Estetica şi
critica literară] (1984), nota: „Unele momente din această carte, cum ar
fi, de-o pildă, testamentul, nu ar fi trebuit concepute. Ce-i este îngăduit
mortului anapoda poate fi răstălmăcit de către cel viu.” Exegeza gogoliană
a subliniat de fiecare dată caracterul literar al Testamentului. Pentru o
eventuală reeditare a cărţii, Gogol intenţiona să înlocuiască acest text cu
o scrisoare către V. A. Jukovskii din 10 ianuarie 1848, cu titlul Iskustvo
esti primirenie s jizniu [Arta este o împăcare cu viaţa]. Într-o scrisoare
din 25 ianuarie 1847, către mamă şi soră, Gogol enumera motivele care
l-au determinat să-şi publice testamentul: „Testamentul meu, compus în
vreme de boală, trebuia să fie tipărit în această carte din mai multe pricini.
Mai întîi, pentru că era nevoie ca să lămurească însăşi apariţia unei astfel
de cărţi, apoi pentru a aminti celor mulţi de fiinţa morţii, la care puţini
mai gîndesc. Nu în zadar m-a lăsat Dumnezeu să încerc în vreme de boală
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
vara, 2009 47
spaima din ajunul morţii, ca să pot transmite mai departe şi altora acest
simţămînt. Şi dacă voi, cu adevărat şi aşa cum trebuie, v-aţi fi îngrijit de
a voastră creştinătate lăuntrică, acum aţi fi ştiut amîndouă că amintirea
morţii este primul lucru pe care omul trebuie să-l poarte în gîndurile sale
cu fitece clipă. [...] Pînă ce omul nu se va înrudi cu gîndul morţii şi nu o
va închipui pe aceasta că-l pîndeşte aievea în chiar ziua următoare, el viaţa
n-o va vieţui ca la carte şi va agonisi de azi pe mîine pentru timpul ce va
să vină.”
* * *
Af lîndu-mă în deplinătatea memoriei şi a facultăţii mele de jude-
care, înşiruiesc mai jos voia mea cea de pe urmă.
I. Dispun ca trupul să nu-mi fie înhumat pînă cînd nu vor ieşi
la iveală semnele vădite ale descompunerii. Amintesc despre asta
pentru că încă din vremea bolii au fost ceasuri cînd viaţa amorţea
în mine, iar pulsul şi inima încetau să mai bată... Pentru c-am fost
în viaţa mea un martor al multor întîmplări regretabile, din cauza
pripei omeneşti cea smintită în toate, chiar şi pe patul de moarte,
le dispun pe toate aici, de la bunul început al testamentului meu,
cu nădejdea că, poate, glasul meu cel pe moarte va aminti veşnic
prudenţa şi băgarea de seamă. Lăsaţi trupul meu să curgă firesc în
pămînt, fără a vă codi în căutare de loc bun de veci, şi nu prindeţi
rămăşag cu pulberea ce rămîne după mine; ruşine să-i fie aceluia
care va trage cu coada ochiului la inelul strălucitor de pe deget, căci
nu mai este al meu: el intră în gura viermilor care-l vor mişuna; ru-
gaţi-vă de grabă pentru suf letul meu, iar în loc de orice sfeştanie şi
pomeni, să dăruiţi cu merinde pe cîţiva care n-au cunoscut niciodată
pîinea cea de toate zilele.
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
48 vara, 2009
II. Dispun ca în urma mea să nu înălţaţi monumente1 şi să nu-
ndrăzniţi a vă gîndi la mine, un creştin nedemn, cu aste deşertăciu-
ni. Cărui aproape i-am fost cu adevărat preţios, acela-mi va înălţa un
monument în alt chip: îl va înălţa temeinic în lăuntrul său, prin tăria
lui de neclătinat în viaţa de zi cu zi, îmbărbătîndu-i şi însuf leţindu-i
pe toţi cei din jurul său. Cel care după moartea mea se va înălţa şi
va creşte în suf let, dar nu ca în timpul vieţii mele, acela va arăta că
m-a iubit făr’ de tăgadă şi că mi-a fost un prieten adevărat, numai
aşa fiind îndreptăţit a-mi clădi monument. Pentru că şi eu, oricît de
slab şi dărîmat nu aş fi fost fiind în singurătatea mea, întotdeauna
mi-am îmbunat prietenii şi nici unul din aceia care-au stat pe-aproa-
pe de mine în ultima vreme, nici unul din ei, în minutele mele mîh-
nite şi grele, n-a zărit mohorală pe chipul meu, chiar de-am trecut
prin momente posomorîte şi-am suferit nu mai puţin decît alţii, – fie
ca despre astea toate să pomenească fiecare după moartea mea, pă-
trunzîndu-mi toate cuvintele şi recitind toate scrisorile scrise încă
de-acum un an şi mai bine.
III. Dispun ca nimănui să nu-i vină a mă plînge şi ferească-l pă-
catul pe cel care va găsi în moartea mea vreo mare şi universală în-
semnătate a pierderii mele. Şi chiar de-am reuşit să zămislesc ceva
folositor pe lumea asta şi am început să duc la bună împlinire dato-
ria mea, aşa cum trebuie, iar moartea m-a luat pe sus înainte de a
mă pune pe lucru, un lucru menit nu pentru mulţumirea unora, ci
pentru a tuturora, apoi nici atunci nu trebuie să intraţi în mrejele
dezolării sterpe. Iar dacă în locul meu ar fi murit în Rusia un bărbat
1. L. N. Tolstoi, recitind Paginile alese..., a desenat în dreptul acestui rînd semnul
„NB.” (Cf. Interviu i besedî s Livom Tolstîm [Interviuri şi conversaţii cu Lev Tolstoi],
1986).
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
vara, 2009 49
cu adevărat trebuincios îndeletnicirilor ei pe mai departe şi de peste
tot, apoi nici din cauza asta să n-ajungă în amărăciune cel rămas
în viaţă, căci de este cu dreptate că li se răpeşte oamenilor aproa-
pele drag şi necesar, apoi acesta e un semn ceresc, forfecînd cu asta
drumul greşit care amăgitor pare că se apropie tot mai mult de ţel şi
chemare. Nicidecum pradă strigoiului să cădem cu fiecare prăpădire
neaşteptată, ci să privim drept, în noi, cugetînd nu la întunericul ce
s-a lăsat peste alţii şi nu la întunericul ce acoperă lumea întreagă,
dar la întunecimea din noi. Cumplit e tăciunele suf letesc, însă de
ce trebuie dat la iveală abia cînd moartea cea neîmblînzită lucrează
chiar în faţa ochilor noştri?
IV. Dispun tuturor compatrioţilor mei (sprijinindu-mă numai pe
faptul că fitece scriitor este dator să lase moştenire cititorului o cuge-
tare adîncă), dispun ce am mai bun din tot ce am izvodit din condei,
dispun compunerea mea cu titlul Poveste de rămas bun2. Povestea,
cum se va vedea, e strîns legată de mine. Am purtat-o multă vreme
în inima mea, ca pe cea mai de preţ comoară, ca pe un semn ceresc
venit de la Dumnezeu. A fost un izvor de lacrimi, nezărite de nime-
ni, încă de cînd eram un copil. Las drept moştenire această poveste.
Însă vă implor, compatrioţii mei, nu vă simţiţi ofensă dacă veţi da
acolo peste ceva care aduce a învăţătură. Sînt un scriitor, iar datoria
scriitorului este de a nu preface scrisul într-o îndeletnicire plăcută a
minţii şi gustului; aspră socoteală i se va cere, dacă povestea lui nu
2. Cf. ipotezei lui I. Barabaş din articolul „Sootecestvenniki, ia vas liubil...” (Gogoli:
zaveşianie ili „Zaveşianie”?) [„Compatrioţi, eu v-am iubit...” (Gogol: testament ori
„Testament”?)], publicat în revista Vopr. Literaturî [Chestiuni literare], nr. 3, 1989,
Gogol a numit cu sintagma „Poveste de rămas bun” ceea ce vor fi mai tîrziu Paginile
alese... .
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
50 vara, 2009
va răspîndi vreun folos suf letului şi dacă din urmă-i nu va rămîne
pic de învăţătură pentru om. Şi să mai ţină minte compatrioţii mei
încă un lucru, că şi nefiind scriitor, fiecare om care părăseşte lumea
asta e un frate al nostru şi are dreptul să ne lase ceva în chip de în-
văţătură frăţească, şi nu se cuvine să tragem cu coada ochiului nici
la micimea numelui lui, nici la fără de puterea lui, nici la cea mai
nebunească faptă a lui, trebuie să luăm aminte numai la omul ce
zace pe patul de moarte, căci numai el poate scruta hăul morţii, mai
adînc decît sînt în stare cei care vîntură lumea. Dar cu toate acestea,
neluînd în seamă îndrituirile mele de felul acesta, nu am îndrăzneala
să-i conving pe toţi despre toate cîte le vor citi în Povestea de rămas
bun, căci nu mie, cel mai rău dintre suf lete, încercînd grele patimi
ale fiinţei mele plină de cusur, îmi revine a pronunţa asemenea dis-
cursuri. Însă mă simt mînat într-acolo de către o altă, mai însemna-
tă, pricină: compatrioţii! spaima!... Mă cutremur numai la auzirea
potopită de dincolo de mormînt şi a acelor înalte fapte duhovniceşti
ale lui Dumnezeu, în faţa cărora colb sîntem aici, toată mărirea crea-
ţiei Lui, privită şi încîntată de sus. Gem şi mă cutremur agonizat
din ţîţîni cînd simt în nări mirosul uriaşelor izvodiri şi plodiri ce
le-am răsădit în timpul vieţii, nezărind şi neauzind dihoniile ce se
ridică din ele în sus ca un fum... Se prea poate ca Povestea de rămas
bun să-i înrîurească puţin pe aceia care încă mai consideră viaţa o
jucărie3, iară inima lor va cunoaşte măcar fragmentar taina ei aspră
şi nestemata muzică cerească a acestei taine. Compatrioţi!... nu ştiu
şi nici că pot altminteri să vă numesc în aceste momente. Ducă-se-n
3 Această idee a mai fost exprimată de Gogol într-o scrisoare din aprilie 1850 către M.A.
Konstantinovskii: „Mi-aş fi dorit ca vioi, cu exemple vii, să-i arăt fratelui meu înnegu-
rat, vieţuind în lume, luînd viaţa drept zbanghie jucărea, că viaţa nu-i o joacă”.
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
vara, 2009 51
pustie aparenţa goală! Compatrioţii mei, eu v-am iubit; v-am iubit
cu iubirea aceea pe care nimeni nu o poate vorbi în cuvinte, pe care
Dumnezeu mi-a dăruit-o şi pentru care Îi mulţumesc ca pentru cea
mai blîndă faptă a Lui, pentru că iubirea aceasta a venit întru îmbu-
curarea şi mîngîerea mea la vreme de necurmate şi grele strădanii
– în numele acestei iubiri, vă rog să ascultaţi Povestea de rămas bun
cu inima voastră întreagă. V-o jur: nu eu am fost cel care a scris-o şi
gîndit-o, ea singură s-a zămislit bucată din suf letul meu, dăscălit de
Însuşi Dumnezeu prin încercări şi suferinţe, iar sunetul ei a izvorît
din puterile nestemate ale neamului nostru rusesc, după care vă sînt
rudă apropiată vouă tuturor4.
V. Dispun ca după moartea mea să nu vă grăbiţi nici cu elogiile,
dar nici cu dezbaterea producţiilor mele literare prin gazete şi revis-
te: totul va fi la fel de părtinitor ca şi în timpul vieţii. În creaţiile mele
există mai multe cîte se vor examinate, decît acelea care-ar putea fi
lăudate. Toate atacurile la adresa lor au fost mai mult sau mai puţin
îndreptăţite. Faţă de mine, nimeni nu are nici o vină; nerecunoscă-
tor şi neonest va fi acela care-mi va imputa măcar un lucru, în orice
relaţii ne-am af la. De asemenea, fac aici un anunţ public, prin care
să se ştie că înafară de cele publicate, puţine la număr, nimic din ce-
am izvodit nu mai există: tot ce a fost vreodată manuscris a fost ars
de mîna mea şi prefăcut în scrum, aşa cum prefaci un lucru oarecare
fără vlagă şi mort, silit şi înfiripat la vreme de boală. Iar dacă măcar
unul a purces la a-mi publica un text sub numele meu, vă rog să-l so-
cotiţi o născocire calpă. Căci eu le dau însărcinare prietenilor mei ca
4 Povestea de rămas bun nu poate ieşi la lumină: ce poate avea însemnătate la moarte,
nu are nici o noimă-n viaţă. (n.a. N.V. Gogol).
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
52 vara, 2009
în loc de aceasta să adune la un loc toate scrisorile mele, oricare-ar fi
destinatarul, începînd cu sfîrşitul anului 1848, şi să aleagă cu aspri-
me dintre ele numai pe acelea care-i pot fi suf letului de folos, iară pe
restul, slujind pentru desfătarea goală, să le pună de-o parte pentru
alcătuinţa unei cărţi aparte. În aceste scrisori au fost cîte unele de
folosinţă pentru aceea cărora le-au fost scrise. Dumnezeu aibă milă,
poate că vor fi de folos şi altora, iar prin asta se va desprinde bucată
din suf letul meu, din greaua răspundere ce-o am în faţa inutilităţii
celor scrise.
VI. 5
5 Dispoziţia cuprinde ordine privind chestiunile de familie. (n.a. N.V. Gogol). Această
dispoziţie testamentară a fost exclusă din volum de către Gogol. Aflat la Roma, pe 14
noiembrie 1846 îi scria mamei sale: „Vă trimit un fragment din testamentul meu dat
acum la tipar, un fragment ce vi se adresează personal, dumneatale şi surorilor mele. Şi
chiar dacă eu, din mila cea de neglăsuit a Domnului, mai sînt pentru încă o dată salvat
şi în viaţă, şi văd cu ochii lumina Lui, voi daţi citire ăstui testament şi străduiţi-vă să în-
depliniţi (atît dumneatale, cît şi sora mea) măcar o părticică din voinţa mea, pînă cînd
mai sînt viu.”. Reproducem aici întregul text al dispoziţiei VI din Testament: „Dispun
ca profitul obţinut din publicarea creaţiilor mele, tot ce s-ar publica după moartea mea,
să revină mamei şi surorilor mele, cu obligaţia să-l împartă pe jumătate cu cei săraci.
Şi cît de mult nu le-ar duce lipsa, apoi să ţină minte un lucru, că există pe lume oameni
care duc o lipsă şi mai mare. Iar dintre săraci, să-i ajute numai pe aceia care au dorinţa
fierbinte să-şi schimbe viaţa cu adevărat, într-una mai bună, lucru pentru care ele să
pătrundă şi să înţeleagă detaliile şi situaţia fiecărui sărac, şi să înceapă a-l ajuta nu
înainte de a-i pricepe desăvîrşit situaţia, căci banii aceştia n-au fost agonisiţi fără de
trudă şi pentru asta nici că se cuvin aruncaţi pe vînt. Toate bunurile imobiliare ce le-
am avut fost-au demult dăruite de mine mamei. Iar dacă un document, care să adeve-
rească această dispoziţie şi care a fost încheiat acum cincizeci de ani în urmă, nu se va
dovedi îndeajuns de hotărîtor, atunci îl voi întări încă o dată aici, pentru ca nimeni să
nu aibă vreodată neobrăzarea şi îndrăzneala de a disputa dreptul ei. Şi la fel cum aduc
rugăminte mamei, tot aşa şi pentru surori, să recitească din nou după moartea mea
toate scrisorile trimise lor în ultimii trei ani, neexceptîndu-le mai ales pe acelea care,
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
vara, 2009 53
VII. Dispun... însă mi-am dat seama că nu mai cum să controlez
acest lucru. Printr-o nechibzuinţă totală mi-a fost furat dreptul asu-
pra bunurilor care-mi aparţin: fără permisiunea mea şi împotriva
voinţei mele, mi-a fost publicat portretul6. Din felurite pricini, pe
care nu mai este nevoie să le expun aici, nu mi-am dorit o clipă acest
lucru, nu am încredinţat nimănui dreptul de a-l face public şi nu am
dat aprobare nici unui editor sau librar venit la mine cu o astfel de
propunere, mi-aş fi îngăduit acest lucru numai cînd mila Domnului
m-ar fi ajutat să duc la bun sfîrşit munca mea de-o viaţă ce mi-a ţinut
numai în aparenţă, au legătură doar cu gospodăria: multe vor fi înţelese mai bine după
moartea mea. După ce mă voi fi stins din viaţă, nici una din aceste scrisori nu trebuie
să vă aparţină doar vouă, ci tuturor acelora care îndură, se ostenesc şi suferă necazurile
vieţii. Pentru ca satul şi locuinţa lor să aducă mai mult a han şi a cămin primitor pen-
tru toţi călătorii, decît a moşie de latifundiar; pentru ca fitece drumeţ care le-ar trece
pragul să fie primit aşa cum îţi primeşti aproapele de sînge, apoi cu multă voie bună şi
ca pe un frate să-l întrebe de viaţa lui, nădăjduind a afla de nu-i poate fi dată o mînă
trebuincioasă de ajutor, ori măcar nădăjduind a putea să-l îmbuneze şi să-l îmbujoreze,
aşa încît pînă la urmă nimeni să nu părăsească acel sat fără a-şi fi găsit mîngîiere. Şi dacă
poposeşte un drumeţ cu nume simplu, obişnuit cu viaţa nimicnicioasă, şi nu-i e uşor
din nu ştiu care motiv să se adăpostească într-o casă de moşier, atunci să fie condus la
cea mai îmbelşugată şi îndestulată casă din sat, la acel ţăran care duce o viaţă exemplară
şi care ar putea să-şi ajute confratele cu un sfat înţelept, să-şi întrebe oaspetele cu multă
căldură despre toate amănuntele cîte nu i s-or întîmplat, îmbunîndu-l, îmbujorîndu-l
şi înzestrîndu-l cu înţelepte cuvinte de rămas bun, povestindu-le apoi despre toate stă-
pînilor, ca şi ei, la rîndul lor, să poată adăuga un sfat ori o într-ajutorare, ca nimeni din
satul lor să nu vină şi apoi să plece fără a fi mîngîiat.”
6 În numărul 11 pe 1843 al revistei Moskviteanin, condusă de M.P. Pogodin, a fost inse-
rată o litografie efectuată de P. Zenikova, cu portretul lui Gogol realizat în 1841 de către
A. Ivanova. Din acest motiv, pe 26 octombrie 1844, Gogol îi scria lui N.M. Iazîkov de
la Frankfurt: „...îţi spun deschis că o mai mare jignire nici că putea fi imaginată. Dacă
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
54 vara, 2009
gîndul treaz şi să o săvîrşesc în aşa fel, încît compatrioţii mei toţi să
spună într-un glas că mi-am îndeplinit cinstit îndatorirea, după care
să-şi dorească netăgăduit să af le trăsăturile de pe chipul omului care
în tot acest timp a trudit în taină şi linişte, şi care nu a vrut să tragă
foloase dintr-o faimă nemeritată. Iar aici apare un al doilea amănunt:
portretul meu s-ar fi putut vinde în multe exemplare, aducînd un
profit însemnat pictorului însărcinat cu gravura lui. Pictorul acesta
trudeşte de ani buni la Roma7 la o gravură după tabloul lui Rafael,
Schimbarea la faţă a Domnului. El a jertfit totul pentru munca sa
– o muncă ucigătoare, care înghite ani şi sănătate, şi a îndeplinit
acest travaliu, af lat aproape de final, cu o desăvîrşire neatinsă de nici
un gravor pînă acum. Însă din cauza preţului ridicat al stampelor,
Bulgarin, Senkovskii, Polevoi, împreunîndu-şi forţele, ar fi scris despre lucrările mele
la cel mai critic mod cu putinţă, dacă însuşi Pogodin li s-ar fi alăturat şi ar fi scris cu ei
împreună, afirmînd tot ce e necesar întru denigrarea mea, apoi toate la un loc ar fi fost
nimic în comparaţie cu jignirea aceasta.” Astfel pare a fi pe deplin justificată presupo-
ziţia criticului N.G. Maşkovţev conform căruia publicarea portretului lui Gogol, în care
acesta era expus în văzul tuturor, după chiar spusele lui, „neglijent, în halat, avînd părul
şi mustăţile lungi şi zburlite” (din scrisoarea către S.P. Şevîrev, din 14 decembrie 1844),
dădea peste cap intenţia acestuia de a apărea pentru prima dată în faţa publicului rus
sub chipul unui personaj din tabloul pictoriţei A. Ivanova, Iavlenie Messii [Ivirea lui
Mesia] – păcătosul pocăit, aşa-numitul „apropiat al lui Hristos”. (v. N.G. Maşkovţev,
Istoria portreta Gogolea [Istoria portretului lui Gogol], în Materialî i isledovania
[Documente şi cercetări], 1936).
7 N. V. Gogol se referă la gravorul rus Fiodor Ivanovici Iordan (1800-1883), care a lucrat
la Roma, din 1834 şi pînă în 1850, la o gravură după tabloul lui Rafael, Schimbarea la
faţă. Pentru detalii despre întîlnirile lui cu Gogol, Ivanov, Moller, Cijov ori Iazîcov, v.
Zapiski rektora i professora Akademii hudojestv Fiodora Ivanovicia Iordana [În-
semnările rectorilor şi profesorilor de la Academia de arte Fiodor Ivanovici Iordan],
lucrare publicată la Moscova în 1918. Îndeplinind dispoziţia lui Gogol, Iordan a gravat
portretul acestuia (după lucrarea lui F. Moller) pentru ediţia lui P.A. Kulişoi, intitulată
Socinenii i pisem N. Gogolea [Scrierile şi scrisorile lui N. Gogol] (1857).
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
vara, 2009 55
gravura nu poate fi multiplicată într-o cantitate prea mare, pentru
a-şi putea primi răsplată pentru tot; poate că portretul meu îl va aju-
ta. Acum planul meu e dat peste cap: odată publicată creaţia cuiva,
oricine ar fi el, creaţia devine un pic proprietatea tuturor, mai ales a
celor care vor să se ocupe cu publicarea gravurilor şi a litografiilor.
Iar dacă se va întîmpla ca după moartea mea scrisorile, publicate
postum, să aducă vreun folos general (măcar prin inima curată ce-ar
aspira către acest folos) şi dacă s-ar întîmpla că vor voi compatrioţii
mei să-mi vadă portretul, atunci aduc rugăminte tuturor editorilor
să renunţe benevol la drepturile lor; asemenea şi cititorilor mei, care
prin prisosul bunăvoinţei întru toate nu s-au folosit de o faimă goală
şi au procurat portretul meu, aduc rugă să-l distrugă imediat, chiar
atunci cînd vor da citire acestor rînduri, iar asta cu atît mai mult, cu
cît acel portret e prost făcut şi nu are nici o noimă sau asemănare cu
mine, şi să-l cumpere numai pe acela ce poartă înscrisul „Gravură
de Iordanov”. În acest fel se va înfăptui un lucru cu dreptate. Dară
şi mai multă dreptate vor înfăptui aceia care, încă mai avînd bani,
vor cumpăra nu portretul meu, ci însăşi stampa Schimbarea la faţă
a Domnului care, după cum o spun şi oameni de prin altă părţi, este
încununarea gravurilor şi dă măsura gloriei ruseşti.
Testamentul va trebui neapărat să fie publicat după moartea mea
în toate revistele şi registrele publice, pentru a fi cunoscut de către
toţi şi pentru ca nimeni să nu se facă vinovat fără voie, căci voiesc să
alung remuşcările din suf letul meu.
clasic N. V. Gogol S c r is o r i că t re p r i e te n i
56 vara, 2009
vara, 2009 57
biblioteca deschisă
58 vara, 2009
bibl ioteca deschisă
Jurnal de doliude Roland BarthesTraducere din franceză de Em. Galaicu-Păun
268 pag. Format 135x200. Legat. Supracopertă. ISBN 978-9975-79-577-7
În seria de autor Roland BARTHES:
vara, 2009 59
Jurnal de doliu( f rag mente)
26 octombrie 1977
Prima noapte de nuntă.
Dar prima noapte de doliu?
27 octombrie
– Nu aţi cunoscut corpul Femeii!
– Am cunoscut corpul mamei mele bolnave, apoi
muribunde.
27 octombrie
În fiecare dimineaţă, pe la 6 şi jumătate, afară în
noapte, zgomotul fierăriei containerelor de gunoi.
Ea zicea uşurată: în sfârşit noaptea s-a încheiat (ea a
suferit noaptea, singură, cumplită încercare).
De îndată ce o fiinţă a murit, înnebunitoare constru-
ire a viitorului (schimbarea mobilelor etc.): futuroma-
nie.
27 octombrie
Cine ştie? Poate puţin aur în aceste note?
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
60 vara, 2009
27 octombrie
Nemurire. N-am priceput niciodată această poziţie
bizară, sceptică: nu ştiu.
27 octombrie
– „Niciodată mai mult! Niciodată mai mult!”
– Şi totuşi, ce contradicţie: acest „niciodată mai
mult” nu-i veşnic, şi asta deoarece voi înşivă veţi muri
într-o zi.
„Niciodată mai mult” este un cuvânt de nemuritor.
27 octombrie
Adunare mult prea numeroasă. Frivolitate în creşte-
re, inevitabilă. Mă gândesc la ea, care este alături. Totul
se prăbuşeşte.
Anume aici se află începutul solemn al marelui, în-
delungatului doliu.
Pentru prima oară în ultimele două zile, ideea accep-
tabilă a propriei mele morţi.
29 octombrie
Ciudat, vocea ei pe care o cunosc atât de bine, despre
care se spune că ar fi însuşi grăuntele amintirii („scum-
pa inflexiune...”), n-o mai aud. Ca o surzenie localiza-
tă...
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
vara, 2009 61
29 octombrie
În fraza „Ea nu mai suferă”, la ce, la cine face trimi-
tere „ea”? Ce vrea să spună acest prezent?
29 octombrie
Ideea – stupefiantă, nu şi dezolantă – că ea nu a fost
„totul” pentru mine. În caz contrar, nu mi-aş fi scris
opera. De când o îngrijeam, vreme de şase luni de zile,
efectiv ea era „totul” pentru mine, iar eu uitasem cu de-
săvârşire că aş fi scris. Nu existam decât pentru ea, atât.
Înainte, ea se eclipsa ca să pot scrie.
30 octombrie
... ca moartea aceasta să nu mă distrugă cu totul, ceea
ce, hotărât lucru, vrea să însemne că vreau să trăiesc pă-
timaş, la nebunie, şi că frica de propria mea moarte este
mereu prezentă, nu s-a îndepărtat câtuşi de puţin.
31 octombrie
Nu vreau să vorbesc despre asta, de frică să nu fac li-
teratură – sau fără să fiu sigur că nu ar deveni literatură
–, chiar dacă literatura ia naştere din aceste adevăruri.
31 octombrie
Luni, 15.00 – Întors pentru prima oară de unul sin-
gur în apartament. Cum voi putea să-mi duc viaţa aici,
singur-singurel. Şi, concomitent, această certitudine că
nu-i loc pentru nicio schimbare.
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
62 vara, 2009
2 noiembrie
Ceea ce e de mirare în aceste note este un subiect
devastat lăsat pradă prezenţei de spirit.
3 noiembrie
Pe de-o parte, ea îmi cere totul, întreg doliul, absolu-
tul lui (chiar dacă nu ea mi-o cere, ci eu sunt acela care
o învestesc să-mi ceară asta). Pe de-altă parte (fiind într-
adevăr ea însăşi), ea îmi recomandă lejeritatea, viaţa, ca
şi cum m-ar îndemna iar: „hai ieşi, distrează-te...”
4 noiembrie
Ideea, senzaţia pe care am avut-o azi-dimineaţă, a
unei recomandări de a-ţi trăi doliul cu uşurinţă, Eric
îmi spune astăzi că tocmai a reîntâlnit-o la Proust (este
vorba de doliul naratorului pentru bunică-sa).
4 noiembrie
În noaptea aceasta, pentru prima oară, am visat-o;
stătea culcată, dar câtuşi de puţin bolnavă, în cămasa ei
de noapte trandafirie de la Uniprix...
4 noiembrie
Astăzi, pe la 17.00, totul este aproape clasat; singu-
rătatea definitivă este aici, bine prezentă, opacă, fără alt
final posibil decât propria mea moarte.
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
vara, 2009 63
Nod în gât. În zăpăceala mea, mă reped să-mi fac o
ceaşcă de ceai, să redactez o scrisoare, să pun la loc un
obiect – ca şi cum, lucru oribil, m-aş bucura de un apar-
tament bine aranjat, „numai al meu”, dar această bucu-
rie se potriveşte cu disperarea mea.
Toate acestea definesc desprinderea de orice muncă.
4 noiembrie
Pe la 18.00: apartamentul e cald, plăcut, luminat, cu-
rat. Îl fac astfel, energic, cu devotament (mă bucur cu
amărăciune): de-acum înainte şi pentru totdeauna îmi
sunt propria mea mamă.
5 noiembrie
După-amiază tristă. La cumpărături. La cofetar (ză-
dărnicie) cumpăr o prăjitură. Servind o clientă, micuţa
vânzătoare exclamă Iată. Era cuvântul pe care-l spu-
neam mamei ori de câte ori îi aduceam ceva, pe când o
îngrijeam. O dată, spre sfârşit, pe jumătate inconştientă,
ea repetă ca un ecou Iată (Iată-mă-s, cuvânt pe care ni
l-am spus unul altuia întreaga viaţă).
Acest cuvânt al vânzătoarei mi-a scos lacrimi. Plâng
îndelungat (odată intrat în apartamentul tăcut).
Astfel îmi pot rumega doliul.
Nu e vorba de singurătate, în empiric etc.; mă simt în
apele mele, dau dovadă de stăpânire, ceea ce i-ar putea
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
64 vara, 2009
face pe oameni să creadă că aş fi mai puţin îndurerat
decât şi-au imaginat ei. Mai degrabă e ca şi cum se rupe
o relaţie de dragoste, acel „noi ne iubeam”. Punctul cel
mai arzător până la punctul cel mai abstract...
6 noiembrie
Vata dimineţii de duminică. Singur. Prima dumini-
că fără ea. Simt ciclul zilelor săptămânii. Mă confrunt
cu lunga serie de zile fără ea.
6 noiembrie
(Ieri) am înţeles o mulţime de lucruri: lipsa de im-
portanţă a ceea ce mă făcea să mă agit (instalarea, con-
fortul apartamentului, vorbăria şi chiar uneori râsetele
cu prietenii, proiectele etc.).
Doliul meu este cel al unei relaţii de dragoste şi nu al
unei organizări a vieţii. Vine graţie cuvintelor (de dra-
goste) ţâşnind din capul meu...
9 noiembrie
Traversez târâş-grăpiş doliul.
Revine fără încetare, neclintit, punctul arzător: cu-
vintele pe care mi le-a spus ea în timpul agoniei, cămin
abstract şi infernal al durerii ce mă copleşeşte („R al
meu, R al meu” – „Sunt aici” – „Nu stai bine”).
– Doliu pur, care nu datorează nimic schimbărilor
vieţii, singurătăţii etc. Dungă neagră, spărtură a relaţiei
de dragoste.
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
vara, 2009 65
– Din ce în ce mai puţin de scris, de spus, decât doar
aceasta (doar că n-o pot spune nimănui).
10 noiembrie
Mi se urează „curaj”. Dar vremea curajului a fost cea
în care ea era bolnavă, pe când o îngrijeam văzându-i
suferinţele, tristeţile, şi când trebuia să mă ascund pen-
tru a plânge. În fiecare clipă trebuia să-mi asum o deci-
zie, o atitudine; or, anume acesta-i curajul. – Acum, cu-
raj înseamnă dorinţa de viaţă şi nu am decât prea mult.
10 noiembrie
Frapat de natura abstractă a absenţei; şi totuşi, este
arzător, sfâşietor. Ceea ce mă face să înţeleg mai bine
abstracţia: ea este absenţă şi durere, durere a absenţei
– poate, deci, dragoste?
10 noiembrie
Jenat şi aproape culpabilizat deoarece uneori cred că
doliul meu se reduce la pură emotivitate.
Dar oare întreaga viaţă nu am fost decât asta: emo-
ţionat?
11 noiembrie
Singurătate = să nu ai pe nimeni apropiat căruia să-i
poţi spune: mă întorc la cutare oră sau căruia să-i poţi
telefona (zice): iată, m-am întors.
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
66 vara, 2009
12 noiembrie
Astăzi – de ziua mea de naştere – sunt bolnav şi nu
pot – nu i-o pot spune.
15 noiembrie
Există o vreme când moartea-i un eveniment, o ad-
ventură, şi anume în acest fel te mobilizează, te intere-
sează, te vizează, te pune în mişcare, te înmărmureş-
te. Şi apoi, într-o zi, nu mai este un eveniment, ci mai
degrabă o altă durată, îndesată, lipsită de importanţă,
nenarată, posomorâtă, fără scăpare: adevăratul doliu
nesusceptibil de vreo dialectică narativă.
15 noiembrie
Sunt fie sfâşiat fie nenorocit
şi uneori o gură de viaţă
16 noiembrie
Acum, pretutindeni, pe stradă, la cafenea, îl văd pe
fiecare individ din perspectiva unui înainte-muritor, la
modul ineluctabil, adică foarte exact de muritor. – Şi nu
mai puţin evident, din perspectiva unor neştiutori ce-i
aşteaptă.
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
vara, 2009 67
16 noiembrie
Uneori o adiere de dorinţe (de exemplu, de a călători
în Tunisia); dar acestea sunt dorinţe de dinainte de – ca
şi anacronice; ele vin de pe celălalt mal, din altă ţară, ţara
de dinainte. – Astăzi, aceasta este o ţară plată, posomorâtă
– aproape fără fântâni – şi derizorie.
18 noiembrie
A nu-ţi manifesta doliul (sau cel puţin a fi indiferent la
aceasta), dar a-ţi impune dreptul public la o relaţie de dra-
goste pe care acesta îl implică.
19 noiembrie
[Bruiaj al statutelor]. Luni de zile, am fost mama ei. De
parcă mi-aş fi pierdut fiica (o durere mai mare ca aceasta?
Nu m-am gândit la aşa ceva).
19 noiembrie
A întrezări, îngrozit, ca fiind pur şi simplu posibil mo-
mentul în care amintirea cuvintelor pe care mi le-a spus nu
m-ar mai face să plâng...
11 decembrie
În dricul cernit al acestei dimineţi tăcute de duminică:
Puţin câte puţin urcă în mine tema serioasă (disperată):
de-acum înainte care-i sensul vieţii mele?
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
68 vara, 2009
29 decembrie 1977
Indescriptibilul doliului meu vine din faptul că nu-l
isterizez: indispoziţie continuă, foarte particulară.
1 ianuarie 1978
Urt, tristeţe intensă şi continuă; sfâşiat fără încetare.
Doliul se înrăutăţeşte, se aprofundează. La început, lu-
cru ciudat, aveam un soi de interes în a explora situaţia
nouă (singurătatea).
18 februarie 1978
Credeam că moartea mamei va face din mine un om
„puternic”, de vreme ce voi accede la indiferenţa mon-
denului. Dar s-a întâmplat absolut invers: sunt şi mai
fragil (normal: pentru un nimic în stare de abandon).
2 martie 1978
Ceea ce mă face să suport moartea mamei seamănă
cu un soi de bucurie a libertăţii.
6 martie 1978
Mantoul meu este atât de trist, încât îmi pare că
mama nu ar suporta eşarfa neagră sau gri pe care mi-o
puneam mereu, şi-i aud vocea care-mi spune să adaug
ceva culoare.
Pentru prima oară, iată, îmi pun o eşarfă de culoare
(scoţiană).
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
vara, 2009 69
24 martie 1978
Tristeţea, ca o piatră...
(de gât,
în străfundul meu)
2 aprilie 1978
Ce-aş mai avea de pierdut acum, când mi-am pierdut
Raţiunea de a fi – Raţiunea de a tremura pentru cineva.
1 mai 1978
A gândi, a şti că mama e moartă pentru totdeauna, com-
plet („complet” care nu poate fi gândit decât prin violenţă
şi fără ca să poţi suporta timp îndelungat acest gând), în-
seamnă a gândi, literă cu literă (literalmente şi simultan),
că şi eu voi muri pentru totdeauna şi complet.
Există, aşadar, în doliu (doliul de acest fel, al meu) o îm-
blânzire radicală şi nouă a morţii; căci, înainte, nu era de-
cât o cunoaştere împrumutată (stângace, venită de la alţii,
din filosofie etc.), iar acum este cunoaşterea mea. Nu-mi
poate face deloc mai mult rău decât doliul meu.
25 mai 1978
Când mama trăia (adică toată viaţa mea trecută), eram
în plină nevroză de frică să n-o pierd.
Acum (şi anume asta mă învaţă doliul), acest doliu este,
ca să zic aşa, singurul meu punct care nu este nevrotic: ca
şi cum mama, printr-un ultim dar, ar fi îndepărtat de mine
partea rea, nevroza.
bibl ioteca deschisă Roland Bar thes . J u r n a l d e d o l i u
70 vara, 2009
Fortăreţele negrede Patrick Grainville Traducere din franceză de Iolanda Vasiliu
Cca 400 pag. Format 135x200. Legat. Supracopertă.
În curând
bibl ioteca deschisă
vara, 2009 71
* * *
Bidji îngenunchie şi-şi afundă încetişor braţul în deschizătură.
Mâna scoase o cutie mare de tinichea de metal strălucitor care
fusese ciuruită. Copiii se apropiaseră. Armelle se aplecă, cu pupi-
lele avide. Micul Benoît sughiţă. Moussa îl apucase pe Francisco
de cot. Bidji smulse dintr-o dată capacul şi acolo, în caseta atât
de luminoasă, văzură un soi de inel viu... Copiii exclamară uluiţi.
Nişte animăluţe aşezate în cerc se zbăteau, chiţcăituri scurte ie-
şeau din corpurile chircite, arătându-şi pielea de sub un puf rar. Şi
creatura se foia, un cerc unduitor, schimbânu-şi forma neîncetat,
dar pe care nimic nu-l putea desface. Cozile lucioase, rozalii, în-
colăcite, se uneau spre centru, înnodate. Acesta era miezul rozetei
scârnave. Bidji şopti încet de tot că era un fenomen extrem de rar.
Copiii contemplau un adevărat rege al şobolanilor! Acele animă-
luţe minuscule care gâfâiau erau şobolani, o întreagă generaţie,
nedezlipită, sudată prin cine ştie ce întâmplare... Bidji le spuse
că, atunci când dibuise colonia, mama ţâşnise din tenebre scheu-
nând... da, nişte strigăte care-i îngheţaseră sângele-n vine. Pentru
prima oară auzea strigătul războinic al şobolanului. Se îndepăr-
tase într-o clipită. Femela şobolan îşi desfăcea buzele, încordată
toată, cu spatele rotunjit, fremătător, apărându-şi puii. Bidji luă o
piatră şi o aruncă din toate puterile. Craniul animalului crăpase
cât ai clipi. Mama era moartă, cu burta în sus, obeză şi albă prin-
tre bucăţi de moloz. O tristeţe amestecată cu greaţă îl copleşi pe
copil. Se dusese să caute o cutie în care împinse ciorchinele miş-
cător de pui. A doua zi, ceruse profesorului de desen cu care era
prieten adresa bibliotecii. Bidji, singur, se prezentase cu buletinul
la intrare. I se explicase mecanismul fişierelor. Găsise două volu-
me mari despre şobolani pe care le consultase îndelung. Unul din
bibl ioteca deschisă Patr ick Gr a inv i l le . Fo r tă re ţ i l e n e g re
72 vara, 2009
ele prezenta o fotografie care făcu să bată inima lui Bidji. Aceeaşi
forfoteală de animale se oferea privirii lui. Descoperit viu într-o
pivniţă la Strassbourg în 1863, acel inel monstruos fusese numit
regele şobolanilor. Şi astăzi mai poate fi studiat la muzeul oraşu-
lui. Începând cu secolul al XIV-lea au fost inventariaţi mai mulţi
regi ai şobolanilor, diferite ipoteze sunt emise pentru a explica
acest scandal al naturii. Se crede în general că şobolanii, puţin
după naştere, înghesuiţi în vreo gaură strâmtă, sub efectul a cine
ştie ce panică, se strâng unii în alţii. Cozile lor fine şi cleioase
se încâlcesc în învălmăşeală. Mizeria, firele de blană, tot felul de
resturi minuscule care mânjesc locul alcătuiesc un fel de ciment şi
sudează încâlceala apendicilor. Aşa se formau din loc în loc, de-a
lungul vremilor, regi ai şobolanilor, obscure şi groaznice dinastii
ale spaimei şi hazardului. Unii regi ai şobolanilor erau compuşi
din şaisprezece indivizi. Cel pe care tocmai îl scosese Bidji la ivea-
lă avea nouă elemente. Se întâmpla că banda, compusă şi ea din
nouă membri, îşi găsea în acest lanţ animal dublul său tenebros.
Maria se trăsese înapoi ca să vomite pe îndelete în întuneric. Bidji
anunţă că trebuie să-l ducă pe regele şobolanilor în ascunzătoarea
lor. Citise că animalele puteau supravieţui dacă erau hrănite. Ar
hrăni zilnic puii, ei s-ar îngrăşa, iar Regele şobolanilor ar deveni
curând adult, idol cum nu mai e altul, enorm soare negru. Acest
cerc ar uni banda, colcăială de blană, oroare şi magie... Ar fi astfel
posesorii uneia dintre cele mai rare figuri din regnul animal, o
comoară de a cărei descoperire savanţii nu vor şti niciodată. Sim-
ţeau deja cum acest secret inducea în ei un magnetism nou, un
extraordinar curent de angoasă şi de bucurie. Un astru se înălţa
deasupra copiilor. Şobolanii ar fi nimbul lor. Bidji împletise pe
capetele lor o cunună de laur negru.
bibl ioteca deschisă Patr ick Gr a inv i l le . Fo r tă re ţ i l e n e g re