Modele epice în romanul interbelic

~Studiu de caz~

Cuprins

• Introducere• Proza din perioada interbelică• Romanul realist obiectiv- Ion, Liviu Rebreanu• Romanul realist psihologic- Ultima noapte de

dragoste, întâia noapte de război, Camil Petrescu• Romanul experienţei- Maireyi, Mircea Eliade• Romanul realist de tip balzacian- Enigma Otiliei,

George Călinescu• Încheiere

Introducere

• Perioada interbelică cuprinde anii 1918-1944. Pe plan naţional se realizează unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare.

• Perioada interbelică a avut un rol important pentru literatură deoarece a contribuit la dezvoltarea, şi în acelaşi timp la modernizarea ei. În această perioadă au aparut numeroase reviste si tendinţe in evoluţia literaturii, care susţineau autenticitate ,specificul naţional , europenizarea , promovarea scriitorilor tineri.

Proza din perioada interbelică

•Romanul românesc îşi lărgeşte tematica in perioada interbelică, el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi mai complexe. •Un an de referinţă pentru romanul românesc este 1920, când apare “Ion”al lui Liviu Rebreanu.“Ion” este primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleşitoare de viaţa pe care o degajă.

Cele două tendinţe, tradiţionalismul şi modernismul, se reflectă în roman, sub denumiri diverse, dar reductibile la la acelaşi model complementar: • roman tradiţional vs. roman modern• roman obiectiv vs. roman subiectiv• roman de creaţie vs. roman de analiză –

Garabet Ibrăileanu –• roman doric vs. roman ionic - Nicolae

Manolescu.

Ionde Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Biografie:

• Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885– d. 1 septembrie 1944)• s-a născut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai

învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi.• A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul grăniceresc din

Năsăud. • În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie

"întîia și ultima poezie",fascinat de o tînără acriță dintr-o trupă ambulantă ungurească

• La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. 1911).

• La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vîrsta de 59 de ani. Peste cîteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

Geneza• Geneza are la baza trei experiente din viata lui Liviu Rebreanu petrecute la

distanta in timp:• o scena la care autorul a fost martor : „Era o zi de inceput de primavara.

Pamantul, jilav, lipicios. Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am zarit un taran, imbracat in straie de sarbatoare. El nu ma vedea Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica";

• la o saptamana dupa aceasta scena, afla de la sora lui, Livia, povestea unei fete instarite, batuta cumplit de tatal sau pentru ca ramasese insarcinata cu un taran sarac si lenes, „care nu iubea pamantul si nu stia sa-l munceasca";

• convorbirea scriitorului cu un tanar muncitor, Ion Boldijar al Glanetasului, care i s-a plans de necazurile datorate lipsei de pamant cu „atata sete, cu atata lacomie si pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata". Rebreanu marturiseste: „Problema pamantului mi-a aparut atunci ca insasi problema vietii romanesti, a existentei poporului roman.

• Tema romanului este problema pamantului devenita actuala in perioada interbelica cand se punea problema impartirii Romaniei in cele 3 provincii romanesti.

• Compozitie:Romanul este alcatuit din doua parti: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii", care corespund celor doua obsesii din sufletul personajului principal.

• Structura romanului este sferica, circulara, deschizandu-se cu imaginea drumului care vine inspre satul Pripas si incheiendu-se cu imaginea aceluiasi drum cara paraseste satul

• Subiectul romanului Ion este linear, simplu, derulandu-se pe 2 planuri: Ion, baiat sarac, iubeste o fata de aceeasi conditie, pe Florica, dar se simte atras de Ana doar pentru ca este bogata si se casatoreste cu ea pentru a obtine pamant.

• Personajele sunt create conform esteticii realiste, respectiv în strânsă relaţie cu mediul social, exponenţiale pentru a anumită clasă socială, fiind tipice în situaţii tipice şi având o evoluţie credibilă.

• Conflictul central din roman este conflictul interior al lui Ion pentru lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate.

Caraterizarea lui Ion:

• Ion Pop al Glanetasului este personajul principal si eponim al romanul "Ion”.• Portretul moral este construit din trasaturi ce reies, indirect, din comportamentul

atitudinea patimase ale protagonistului care-i si determina destinul.• Conflictul interior este reprezentat de lupta dintre dragostea adevarata si cea faa de

pamant.• Patima pentru pamant il macina pentru ca "pamantul ii era drag ca ochii din cap".Toata

fiinta lui era mistuita de "dorul de a avea pamant mult, cat mai mult", deoarece "iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil [...] de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama."

• Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion devine rece, distanta.Cand a luat-o pe Ana, Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda.

• Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, dragostea pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Dupa ce Ana s-a spanzurat, Ion, simtindu-se liber, este din ce in ce mai nestapanit in iubirea lui pentru Florica, pe care o urmarea peste tot si care i se parea mai importanta decat toate pamanturile. Asadar, Rebreanu propune pentru sfarsitul patimasului Ion o crima pasionala, realizata cu o unealta simbolica pentru munca pamantului: sapa.

• Astfel, personajul este drastic pedepsit de narator, intrucat el fiind raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand echilibrul unui camin si linistea unei tntregi colectivitati.

• George Calinescu este de parere ca Ion "nu e inteligent si, prin urmare, nici ambitios", ci este manat in realizarea scopului de cea mai banala dorinta, ca a oricarui taran, aceea de a castiga pamantul sub forma de zestre, pe care s-o capete prin casatoria cu Ana. Criticul considera ca Ion este o bruta vicleana, deoarece ideea de a o seduce pe Ana i-a apartinut lui Titu Herdelea, flacaul insusindu-si acest procedeu fara nicio reticenta si aplicand cu satisfactie planul ademenirii fetei.

• Personajul lui Liviu Rebreanu este primul erou literar realizat in mod obiectiv, rece, deoarece romancierul detine secretul construirii de oameni vii, intr-un stil anticalofil, fara podoabe artistice sau artificii de limbaj. Prezenta regionalismelor ardelenesti asigura un echilibru stilistic, personajele avand un limbaj definitoriu pentru mediul caruia ti apartine fiecare. Cuvintele si expresiile populare, precum si registrul lexical taranesc -sunt proprii lui Ion Pop al Glanetasului, contribuind la desavarsirea personajului realist, reprezentativ pentru mediul rural ardelenesc.

• "Cand ai reusit sa inchizi tn cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume", marturisea Liviu Rebreanu in "Jurnal".

Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de razboi

Camil Petrescu

Camil Petrescu

• S-a născut în Bucureşti, la 9 aprilie 1894 şi a murit pe 14 mai 1957 în acelaşi oraş

• Copilăria şi-a petrecut-o în mahalaua Moşilor, unde a urmat clasele primare • Încă din liceu, Camil Petrescu scria piese de teatru şi poezii • În anii premergători primului război mondial, colaborează la „Facla”, revista lui

Nicolae Cocea • Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D• Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu• Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri, Idee. Ciclul morții în 1923• În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust

Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de razboi

Geneză• Geneza romanului trebuie căutată în preocuparea scriitorului de a scrie despre

război • Geneza se sprijină pe câteva experienţe lirice („Ciclul morţii”, „Un luminiş pentru

Kicsikem”) şi epice („Cei care plătesc cu viaţa”), ca şi pe câteva articole de cronică a vieţii mondene, publicate la rubrica „Ceaiul de la ora cinci”

• Anunţat în presa vremii sub câteva titluri („Jurnalul căpitanului Andreescu” şi „Proces verbal de dragoste şi de război”), romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este scris şi publicat în 1930

Titlul• Titlul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de

război” dezvăluie compoziţia bipolară şi surprinde cele două experienţe existenţiale şi cognitive ale lui Ştefan Gheorghidiu, devenite teme ale cărţii (iubirea şi războiul)

Tema• Tema inadaptării intelectualului la o lume vorace a imposturii şi

a mediocrităţii se cristalizează prin mai multe arii tematice: dragostea şi războiul, cunoaşterea şi setea de absolut, tema moştenirii şi cea existenţei societăţii bucureştene în preajma Primului Război Mondial

Incipit• ”În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia

data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitală, la fortificarea văii Prahovei, între Bușteni si Predeal. Niște șănțulețe ca pentru scurgere de apă, acoperite ici si colo cu ramuri si frunziș, întărite cu pamânt

ca de un lat de mâna, erau botezate de noi transee si aparau un front de vreo zece kilometri”

Structură Romanul este structurat în două părţi, cu titluri semnificative:• "Ultima noapte de dragoste", care exprimă aspiraţia către sentimentul

de iubire absolută• “Întâia noapte de război", care ilustrează imaginea războiului tragic şi

absurd, ca iminenţă a morţii

Finalul• Finalul romanului este într-o relaţie contrastivă cu primul capitol,

fiindcă Ştefan, care afirmase la început că „acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte, unul asupra celuilalt”

Elemente de modernism• unicitatea perspectivei narative• fluxul conştiinţei• memoria afectivă• naraţiunea la persoana I • luciditatea (auto)analizei • anticalofilismul

Elemente de romantism• Antiteza• Gelozie

Elemente citadine• drama intelectualului, prin inadaptabilitatea personajului principal la

mediocritatea vieţii cotidiene

MAITREYIde Mircea Eliade

Maitreyi

•Romanul "Maitreyi", apărut în 1933, face parte din literatura modernă, interbelică şi ilustrează epicul pur.    • "Maitreyi" este un roman erotic şi exotic, în care se îmbină mai multe specii literare: jurnalul, eseul, repotajul şi naraţiunea la persoana I. •Este un roman al experienţei şi al „autenticităţii” pentru că valorifică  trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe definitorii. Proza experienţei se bazează pe crearea impresiei de autenticitate, prin utilizarea unor elemente care ţin de realitate: jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori etc. Formula care sintetizează problematica romanului este cea a autenticităţii, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecţia, autoanliza lucidă.

În 1928, Mircea Eliade pleacă în India, la Universitatea din Calcutta, unde învaţă sanscrita şi studiază filozofia hindusa cu ilustrul profesor Dasgupta. El locuieşte o vreme în casa celebrului filozof, unde o cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi. Mircea Eliade consemnează într-un jurnal faptele, întâmplările, experienţa trăită în India şi acesta stă la baza viitoarei creaţii epice, "Maitreyi", în care autorul subliniază mituliubirii şi motivul cuplului.Titlul ,,Maitreyi”, prezintă ideea centrală a romanului şi personajul în jurul căruia se desfăşoară toată acţiunea. Indianca Maitreyi este prezentată ca iubirea ce purifică şi transformă orice om. În ochii naratorului, Maitreyi este mai presus de o făptură umană, este o adevărată enigmă a dragostei .

GENEZĂ. TITLU

Temă. Compoziţie

• Tema romanului ilustrează consecinţele provocate de dragostea a două persoane de religii şi naţiuni diferite. O iubire interzisă. Toată această temă duce la sfârşitul tragic al romanului.

• Compoziţia romanului este formată din 15 capitole. Acţiunea se desfăşoară în India, secolul XX, în oraşul Calcutta. Planul narativ alternează de la dragostea lui Allan pentru Maitreyi la respectul şi simpatia acestuia pentru India. Perspectiva temporală este cronologică, iar relaţiile spaţiale reflectă un spaţiu real, deschis - India, munţii Himalaya , dar mai ales un spaţiu imaginar închis, al frământărilor,chinurilor şi zbuciumului din sufletul personajelor.

•Romanul prezintă un conflict exterior, între cele două civilizaţii şi conflictul interior a lui Allan. Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor domină caracterizarea directă, autocaracterizare, introspecţie, autoanaliză psihologică, dialogul. Scriitorul evocă o experienţă de viaţă, romanul având valoarea autenticului.

Caracterizare Maitreyi

• Mijloacele de caracterizare sunt diverse. Naratorul recurge atât la mijloace de caracterizare directă, de către narator şi de către alte personaje cât şi la mijloace de caracterizare indirectă prin fapte, atitudini, gesturi. De fapt Maitreyi apare din perspectiva personajului reflector, aşa cum a cunoscut-o Allan. Tehnica narativă face ca Maitreyi să apară prin prezenţa nemijlocită sau prin evocare (jurnalul lui Allan, rememorarea, retranscrierea unor notări). Voit, romanul dezvaluie trăsături care se sustrag elucidării. Misterul eroinei reiese din comportarea sa echivocă. Maitreyi apare sobră, indiferentă, dispreţuitoare, provocatoare, profundă, complexă, plină de poezie. În India cultul pentru femeie atinge culmea spirituală. Aici orice femeie, orice domnişoară este o zeiţă.

• Portretul fizic apare chiar din incipitul romanului când Allan mărturiseşte că la prima vedere Maitreyi nu i-a făcut o impresie plăcuta "Mi se părea urâtă cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt."Revine apoi când rememorează prima vizită în casa lui Narendra Sen. "Maitreyi mi s-a părut atunci mult mai frumoasă, în sări de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari". Ea avea mişcări moi, de mătase, un zâmbet timid, vorbea o englezească corectă, de manual. Deşi avea doar 17 ani, Maitreyi este o fiinţă distinsă, o intelectuală, o poetă. Fire predispusă spre visare şi creaţie începe să scrie o nouă carte de poeme.

"India nu vede în femeie nicio fecioară, nicio domnişoară.Vede numai zeiţă, jertfă creatoare,mamă. Orice femeie este adorată deoarece este sau va fi mamă."(Mircea

Eliade)

Enigma OtilieiGeorge Călinescu

George Călinescu-(19 iunie 1899-12 martie 1965)• A fost fiul unei menajere; a fost înfiat de familia Călinescu• S-a afirmat din punct de vedere literar atat in domeniul prozei, cât

şi în domeniul poeziei• A debutat cu poezii• Cele mai importante romane ale sale: ,,Scrinul negru”, ,,Bietul Ioanide”, ,,Enigma Otiliei” etc.• Şi-a petrecut o buna parte din viaţă în Italia• În 1922 şi-a termiant studiile universitare• A fost redactor la revista ,,Roma”• Ca şi romancier aparţine perioadei interbelice• Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este ,,Istoria

literaturii române de la origini până în prezent”,,Un om care se înţelege bine cu toată lumea

este lipsit de personalitate”George Călinescu

„Enigma Otiliei"Geneză

• motivul orfanului este inspirat din propria copilărie

• chipul Otiliei i-a fost inspirat de o verişoară-,, Ori de câte ori admiraţia mea a înregistrat o fiinţă feminină, în ea era un minimum de Otilia” ”(G. Călinescu -„Cronicile optimistului”)

• asemănarea dintre Felix si autor-tineri studioşi, ambiţioşi, orfani

Titlul•Iniţial romanul s-a numit ,,Părinţii Otiliei” deoarece fiecare personaj din roman putea fi considerat într-o mai mare sau mai mică măsură un părinte pentru Otilia

Tema•Viaţa burgheziei bucureştene de la începutul sec al XX-lea, societate

degradanta sub puterea mistificatoare a banului, întreaga acţiune a romanului construindu-se în jurul averii lui Costache Giurgiuveanu, care concentrează faptele şi reacţiile tuturor celorlalte personaje

,,Zeul la care se închină toţi e

banul” Honoré de Balzac

Incipitul• ”Într-o seară de la inceputul

lui iulie 1909,cu puţin înainte de orele zece,un tânăr de vreo optsprezece ani,îmbrăcat in uniforma de licean,intra în strada Antim,venind dinspre strada Sfinţii Apostoli cu un soi de valiza in mana...”

Structură• Primul plan: destinul clanului familial şi

al averii lui Costache Giurgiuveanu• Al doilea plan: destinul lui Felix si

povestea acestuia de iubire cu Otilia• Planul cadru: burghezia bucureşteană

de la mijlocul secolului al XX-leaFinalul

• Romanul se termină cu aproximativ aceeaşi imagine a casei Giurgiuveanu, şi cu replica lui Costache: ,,Aici nu stă nimeni”

Otilia Mărculescu

• Este un personaj modern, realizat prin tehnica pluriperspectivistă, în fiecare pagină ea fiind alta.

• Reflectarea poliedrica: zănatică, şireată, frumoasă,destrăbălată, boemă

• Comportamentismul: descrierea faptelor, gesturilor, replicilor

Fata cu părul ca un fum, exuberantă, reflexivă, cultă, nebunatică, serioasă,

furtunoasă...

Elemente de realism balzacian:• Tema• Incipitul• Tehnica detaliului• Caracterizarea personajelor prin mediul în care trăiesc• Prezentare detaliată

Elemente romantice• Antitezele• Motivul orfanului

Elemente clasiciste• Tipologia personajelor• Compoziţia fixă, rigidă, simetrică

Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru

marele lui viitor.

Concluzie

•Romanul sintetizează mai multe elemente literare si formule narative: clasicism,romantism, realism de tip balzacian, tehnici de caracterizare a personajelor.

•E un roman reprezentativ al literaturii române, o creaţie originală care raspunde principiului format de prozator:"trebuie sa fim cat mai originali si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda ci realismul fundamental,(...)literatura nu e în legatură cu psihologia, ci cu sufletul uman.”

Încheiere

În ceea ce priveşte literatura, perioada interbelică a reprezentat un „boom” de mari proporţii. Acea perioadă de după război, insufla treptat şi inconştient în inimile scriitorilor români acea „rebeliune” ascunsă şi ferită de ochii critici ai statului. Literatura românească începe să se dezvolte şi cunoaşte ritmul european de modernizare. Apare pentru prima oară romanul obiectiv, „Ion”, roman considerat un adevărat rival european. Ideea acestuia este de a pune în rânduri realitatea raportată la perioada respectivă. Tot în această perioadă, contrar formei romanului obiectiv, apare şi romanul subiectiv, ce are ca scop descrierea amintirilor şi trăirilor autorului, acea descriere a memoriilor la persoana I.  Pe plan romantic, romanul găseşte noi teme, noi dimensiuni în care îşi poate găsi sfârşit, deja începând să se  vorbească despre fantezie.

Studiu de caz realizat de:

• Chereji George• Ciobotaru Sergiu• Domokos Carla• Han Denisa

Prof. Coordonator:Porge Adela