Post on 05-Feb-2018
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
1 Note de curs
1. Frezarea suprafeţelor plane
1.1. Generalități cu privire la procesul de frezare Frezarea este cel mai utilizat proces de prelucrare prin așchiere, prin care sunt create
o varietate mare de piese. Procesul de frezare necesită o mașina unealtă, piesa de
prelucrat, elemente de fixare ale acesteia și o sculă. Semifabricatul este o piesă ce
are o anumită formă, fiind imobilizat pe masa mașinii cu ajutorul elementelor de fixare.
Scula este solidară cu arborele principal al mașinii și se rotește de obicei cu viteze
ridicate. Prin deplasarea sculei sau a semifabricatului cu avansul de lucru, se produce
îndepărtarea materialului nedorit, ducând astfel la crearea formei dorite.
De obicei, piesele fabricate prin acest procedeu nu au o axă de simetrie (nu pot fi
prelucrate prin strunjire) și au o geometrie mai complicată: găuri, canale, buzunare
sau forme complexe, de tip freeform. Piesele care sunt prelucrate prin frezare se
înscriu în două mari categorii:
• piese prelucrate integral prin operații de frezare – sunt de obicei piese fabricate
în serii mici sau unicat, precum cele folosite la prototipuri sau dispozitive. O altă
aplicație des întâlnită este cea a fabricației matrițelor sau ștanțelor, de cele mai
multe ori piesele ce constituie aceste ansambluri sunt unicate, proiectate
special pentru acestea;
• piese prelucrate parțial prin frezare – sunt de obicei piese care au fost aduse la
o formă apropiată de cea finală, prin alte procedee (turnare, matrițare etc.),
anterior operațiilor de frezare. Rolul operațiilor de frezare este acela de a
adăuga un plus de precizie anumitor zone de importanță deosebită, ce au un
rol funcțional. Piesele respective sunt de obicei produse în serie mare. Prin
aducerea pieselor la o formă apropiată de cea finală, folosind procedeele
anterior amintite, se reduc costurile de producție.
Operațiile de frezare se execută pe:
• Mașini de frezat cu arborele principal orizontal sau vertical – așa-numitele
mașini-unelte cu 3 axe. Se mai numesc mașini de frezat universale. Sunt cel
mai des utilizate.
• Mașini de frezat cu arborele principal orientabil după orice direcție a piesei așa
numitele mașini-unelte cu 5 axe – aceste mașini sunt larg utilizate pentru
frezarea pieselor cu forme deosebite ca: elemente pentru matrițe de injecție,
componente aerospațiale etc.
• Centre de prelucrare – analoge celor două clase de mașini de mai sus, cu
diferența că, de obicei, sunt comandate numeric, iar sculele sunt schimbate
automat, la terminarea operației curente. Aceste mașini sunt cele mai versatile
și mai eficiente dintre mașinile de frezat cu caracter universal.
• Mașini de prelucrat roți dințate la care profilul danturii este generat prin
mișcarea de rulare a unei roți pe cealaltă. Spre deosebire de universalitatea
mașinilor de frezat, acestea sunt mașini specializate pe o anumită familie de
produse.
Scule folosite în cazul prelucrării pe mașini-unelte cu comandă numerică:
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
2 Note de curs
• Freze cilindrice sau cilindro-frontale – la care suprafața laterală (flancul) este
cilindric(ă) și freza taie cu suprafața frontală (de obicei plană, de la „capătul
frezei”);
• Freze conice cu geometrie pregătită pentru prelucrarea unor zone specifice in
piesă unde pereții laterali sunt înclinați. Acestea se mai numesc și freze
profilate. Exemple de scule de frezat (freze):
Fig.1 Cap de frezat
Fig.2 Freză cilindr-o frontală
Fig.3 Freză disc
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
3 Note de curs
Din punctul de vedere al sensului avansului, frezarea se poate face în două moduri:
• Frezarea împotriva avansului: Direcția mișcării de avans este opusă direcției
forței de așchiere; se poate menține presiune constantă asupra frezei astfel
încât oprirea în material nu are efect supra procesului de așchiere.
Totuși, după această oprire în șpan, freza (frontală sau cilindrofrontală) așchiază un
strat foarte subțire din material, lăsând urmă pe suprafața materialului. Motivul acestei
așchieri suplimentare este efectul relaxării sistemului mașină-sculă-piesă.
Avantajul acestui tip de frezare este vizibil la prelucrarea materialelor cu maleabilitate
ridicată și care se călesc în procesul de așchiere.
• Frezarea în sensul avansului: Direcția mișcării de avans este aceeași cu
direcția forței de așchiere; acest mod de lucru duce la frecare pe suprafața
piesei, reducând durata de viață a sculei.
1.2. Frezarea plană în modulul NX Manufacturing Frezarea plană se caracterizează prin operații ce îndepărtează material după
traiectorii de obicei planare. Avem două mari tipuri: Face Milling și Planar Milling.
Pentru a crea operații de frezare plană, după accesarea aplicației Manufacturing, se
inițializează template-ul mill_planar (frezare plană).
Definirea sculelor se face după cum s-a arătat în cursul 3. În plus, mai avem un tip de
sculă denumit FACE_MILL (cap de frezat plan) folosit în special pentru frezarea
suprafețelor plane mai întinse.
Definirea geometriei se poate face, ca și până acum,
atât prin intermediul grupurilor părinte de tip
Geometry, cât și direct în operații. Definirea
geometriei a fost discutată, de asemenea, în cursul 3,
în plus însă, se prezintă părintele de tip MILL_AREA.
Cu ajutorul acestuia putem defini, pe lângă geometria
piesei și geometria de evitare, zona care va fi
prelucrată (Specify Cut Area) și a pereților
adiacenți suprafeței de prelucrat (Specify Walls).
Putem, de asemenea, defini și geometria de limitare
(Specify Trim Boundaries).
În cadrul definirii geometriei operațiilor de frezare plană (Face și Planar Milling)
geometria solidă nu are foarte mare importanță întrucât sistemul nu o folosește pentru
a calcula traiectoria (în special în cadrul operațiilor de tip Planar Mill). Geometria
solidă este totuși utilă pentru verificarea îndepărtării dinamice a materialului de adaos.
Din aceste motive, trebuie să fim foarte atenți la definirea și verificarea traseelor sculei
astfel încât să nu stricăm piesa.
După apăsarea butonului Create Operation, având templateul mill_planar activ,
în zona Operation Subtype avem mai multe tipuri de operații ce se împart în câteva
mari categorii:
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
4 Note de curs
• Face Milling – frezarea fețelor. Avem trei subtipuri:
FACE_MILLING_AREA – se caracterizează prin faptul că geometria de
prelucrat se specifică prin selectarea fețelor solidului (Cut Area). Se
folosește în special atunci când avem geometrie solidă;
FACE_MILLING - se caracterizează
prin faptul că geometria de prelucrat se
specifică prin selectarea unor granițe ce
definesc fețele de prelucrat (Face
Boundaries). Se folosește în special
atunci când nu avem geometrie solidă
(doar 2D sau de tip wireframe);
FACE_MILLING_MANUAL – este o
particularizare a tipului FACE_MILLING.
• Planar Milling – frezarea zonelor se face prin
selectarea unor granițe ce definesc piesa și
semifabricatul. Nu folosește geometria 3D
decât pentru vizualizarea dinamică a
îndepărtării de material. Practic avem un singur
tip de operație (PLANAR_MILL), toate celelalte
subtipuri fiind personalizări ale parametrilor
operației. De exemplu, PLANAR_PROFILE
este o operație derivată din PLANAR_MILL în
care opțiunea Cut Pattern este trecută implicit
pe Profile (nu poate fi modificată întrucât nu
apare în fereastra operației).
1.3 Frezarea fețelor (Face Milling) Frezarea fețelor se poate face folosind operațiile de tip Face Milling. Un interes
deosebit prezintă primul subtip de operație FACE_MILLING_AREA, pe care îl vom
discuta în cele ce urmează.
1.3.1 Definirea geometriei în cadrul operațiilor Face Milling
Face Milling, este utilizată pentru frezarea fețelor plane. La
definirea geometriei trebuie să specificat minim geometria
piesei (Specify Part) și geometria de prelucrat
(Specify Cut Area).
Face Milling îndepărtează materialul în straturi plane
perpendiculare pe axa sculei, astfel geometria care nu este
plană și perpendiculară pe axa sculei este ignorată.
Suplimentar putem specifica geometria pereților adiacenți
feței de prelucrat folosind butonul Specify Wall
Geometry. Acești pereți ne permit definirea unui adaos
suplimentar care să fie lăsat după operație în regiunea
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
5 Note de curs
acestora. Opțiunea Automatic Walls permite selectarea automată a pereților
adiacenți.
1.3.2 Modelul traiectoriei sculei (Cut Pattern)
Este o setare întâlnită în cadrul tuturor operațiilor de frezare.
Definește modalitatea în care se face deplasarea sculei, pe un
nivel de tăiere), pentru a îndepărta materialul. În cadrul operației
Face Milling avem următoarele tipuri:
• Follow Part – scula ține cont de geometria piesei sau a
zonei de prelucrat; traiectoriile fiind offseturi ale acestora;
• Follow Periphery – traiectoriile vor fi offseturile muchiilor
exterioare ale zonei de prelucrat;
• Mixed – în cazul în care avem mai multe fețe de prelucrat
putem defini pe fiecare dintre acestea un anume tip de traiectorie;
• Profile – traiectoria va fi alcătuită de o singură trecere offsetată în funcție de
geometria exterioară a zonei de prelucrat;
• Trochoidal – este un tip special specific prelucrărilor HSM (High Speed
Machining); îndepărtarea materialului se face după niște traiectorii spiralate
calculate astfel încât rata de îndepărtare a materialului să fie constantă;
• Zig – traiectoriile de tăiere sunt într-o singură direcție, scula se retrage la
sfârșitul fiecărei traiectorii, apoi se mișcă prin deplasări rapide la începutul
următoarei traiectorii. Se păstrează astfel modalitatea de tăiere (contra sau în
sensul avansului);
• Zig Zag – traiectoriile de tăiere sunt în ambele sensuri și având direcții opuse
alternativ. La finalul unei traiectorii scula se deplasează perpendicular
executând o mișcare de tip Step Over. Scula va fi tot timpul în contact cu piesa;
• Zig with Contour – este identică cu opțiunea Zig, numai că zonele profilate
vor beneficia de o trecere suplimentară (în scopul finisării pereților).
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
6 Note de curs
Tipuri de modele de traiectorie (Cut Pattern): a) Follow Part; b) Follow Periphery; c) Profile; d) Zig; e)
Zig Zag; f) Zig with Contour.
1.3.3. Pasul dintre două treceri succesive (Stepover).
Stepoverul este folosit pentru a specifica distanța între două treceri de prelucrare
consecutive. Poate fi definit în mai multe moduri:
• Constant – această setare definește distanța maximă între două treceri
succesive printr-o valoare numerică specificată în câmpul Distance;
• Scallop – calculul stepoverului se face
automat specificând înălțimea maximă a
materialului rămas în urma a două treceri
succesive (rugozitate). Înălțimea rugozității va
fi specificată în câmpul Scallop Height, cu cât
aceasta este mai mică, cu atât trecerile vor fi
mai dese. Este util mai ales în cazul operațiilor
de finisare cu freze cu cap sferic;
• % of Tool Flat – permite definirea unei
distanțe fixe dintre două treceri succesive sub
forma unui procentaj din diametrul frezei. Are
avantajul că atunci când se modifică diametrul
frezei se va actualiza automat și distanța de
stepover;
• Variable Average – prin definirea unei limite
minime și maxime sistemul va calcula distanța
și numărul minim de treceri.
Câmpurile Blank Distance și Depth per Cut permit
îndepărtarea materialului prin mai multe treceri
succesive pe planuri decalate faţă de suprafața finală
trasformând operația de frezare în două axe într-una
de 2 ½. Înălțimea semifabricatului total este definit în
câmpul Blank Distance, iar adâncimea fiecărui strat în Depth per Cut. Sistemul va
împărți valoarea din Blank Distance la cea din Depth per Cut pentru a afla numărul
total de treceri.
Câmpul Final Floor Stock reprezintă adaosul rămas după operație pe suprafața
finală, el putând fi înlăturat apoi cu o altă operație de finisare.
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
7 Note de curs
1.3.4 Definirea parametrilor de prelucrare (Cutting Parameters)
Fereastra Cutting Parameters permite definirea parametrilor legați de tăiere. O mare
parte dintre aceștia sunt comuni operațiilor de frezare. Are mai multe pagini:
• Strategy – permite definirea
unor setări cu privire la direcția
de tăiere (contra sau în sensul
avansului, Conventional Cut
respectiv Climb Cut). Lista Cut
Angle permite definirea
unghiului traiectoriilor, în cazul
în care avem traiectorii de tip
Zig sau Zig Zag. Putem defini
acest unghi printr-o valoare
(Specify), printr-un vector
(Vector) sau prin cea mai lungă
linie (Longest Line). Subzona
Walls permite definirea unei
finisări a pereților (Wall Clean
Up).
Opțiunea Add Finish Passes permite definirea unui număr de treceri de finisare
(Number of Passes) la finalul operației care să aibă un stepover mai mic decât cel
implicit (Finish Stepover).
Zona Blank permite stabilirea unor setări cu privire la semifabricat. Putem stabili o
grosime a acestuia (Blank Distance – aceeași setare ca și cea din fereastra
operației).
Opțiunea Extend to Part Outline permite mărirea zonei de prelucrare până la granița
exterioară a piesei indiferent de mărimea suprafeței selectată pentru prelucrare.
Merge Distance permite unirea traiectoriilor zonelor independente de prelucrare dacă
distanța dintre acestea este mai mică decât valoarea introdusă. Simplify Shapes
permite simplificarea zonei de prelucrare. Blank Overhang permite extinderea
traseului sculei dincolo de granița suprafeței. Prevent Undercutting previne
prelucrarea zonelor în care apare subtăierea;
• Stock – permite definirea materialului rămas după prelucrare (vezi curs 3);
• Corners – stabilește modalitatea în care sunt abordate colțurile;
• Connections – stabilește modalitatea în care se face prelucrarea în cazul în
care avem mai multe zone de prelucrat. Secvența în care vor fi prelucrate se
stabilește folosind Region Sequencing. Follow Check Geometry ocolește
geometria de evitare (în locul mișcărilor de retragere și angajare). Open
Passes permite stabilirea modului în care este păstrată direcția de tăiere în
zonele deschise (menținerea sau alternarea ei). Zona Across Voids stabilește
modul în care sunt tratate buzunarele aflate pe suprafața de prelucrare;
• Containment – prin unica opțiune Use Tool Holder, ține cont sau nu de
portsculă;
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
8 Note de curs
• More – opțiuni cu privire la distanța suplimentară de siguranță între piesă și
portsculă (Part Safe Clearance) și planul de limită inferioară (Lower Limit
Plane). Setările cu privire la mișcările netăietoare (Non Cutting Moves) și la
turația și viteza de avans (Feeds and Speeds) sunt sinonime cu ale celorlalte
operații de frezare (vezi curs 3).
1.4 Frezarea planară (Planar Milling) 1.4.1 Definirea geometriei pentru operațiile de tip Planar Milling
Frezarea planară sau Planar Milling este frezarea în care traiectoriile sunt în
planuri perpendiculare pe axa sculei și paralele cu fundul zonei de prelucrat (Floor).
Spre deosebire de Face Milling, unde specificarea geometriei de prelucrat se făcea
prin intermediul fețelor solidului, în Planar Milling zona de prelucrat se definește prin
selecția unor granițe (Boundaries). În mod particular, se pot specifica și fețe, însă
sistemul va extrage muchiile acestora pe care le va folosi drept granițe. Aceste granițe
reprezintă o colecție de curbe 2D care definesc geometria specifică prelucrării ce pot
fi definite prin intermediului grupului părinte geometrie intitulat MILL_BND, sau direct
în fereastra operației (zona Geometry). Avem astfel:
• Part Boundaries – geometria piesei –
reprezintă granița piesei finite. Putem
defini mai multe granițe, acestea
reprezentând conturul exterior al piesei
și zone interioare sau insule. Granițele
pot fi închise, caz în care materialul
piesei (Material Side) poate fi definit în
interiorul sau în exteriorul graniței, sau
deschise, materialul piesei putând fi la
dreapta sau la stânga profilului;
• Blank Boundaries – geometria
semifabricatului – reprezintă limita
exterioară a materialului
semifabricatului. De obicei acesta este
alcătuit dintr-un profil închis, materialul
(Material Side) fiind în interiorul
graniței;
• Check – geometria elementelor de
evitat – reprezintă granițele elementelor
ce vor fi evitate în calculu traiectoriei. Se
definesc în mod asemănător cu
geometria piesei;
• Trim – geometria elementelor de limitare – reprezintă granițele ce limitează
zonele de prelucrat;
• Floor – geometria fundului zonei de prelucrare – definește ultimul nivel de
tăiere al operației. Poate fi selectat sub forma unui plan, eventual decalat față
de acesta. Planul sau planurile de prelucrare (dacă avem prelucrare multi cut)
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
9 Note de curs
vor fi paralele cu planul Floor. Putem specifica un sigur plan Floor, dacă
selectăm o nouă geometrie, planul anterior va fi șters.
Specificarea geometriei se face apăsând butonul corespunzător geometriei dorite,
după care sistemul afișează fereastra Boundary Geometry. Din lista Mode putem
specifica modul în care definim granițele, putând alege între:
• fețe (Face) – sistemul solicită selectarea de fețe, el
extrăgând apoi granițele acestora. Este opțiunea
implicită ce apare imediat după apăsarea butonului
corespunzător de selecție a geometriei. Materialul se
poate defini ca aparținând interiorului sau exteriorului
graniței, prin alegerea opțiunii Inside, respectiv Outside
din lista Material Side. Dacă nu se dorește crearea de
granițe și pe muchiile interioare ale feței,
corespunzătoare unor găuri sau altor profile, se bifează
opțiunea Ignore Holes, respectiv Ignore Islands. Freza
poate fi tangentă la granița selectată (Tanto) sau centrul
ei se poate situa pe graniță (On) în funcție de setările din
listele Convex Edges și Concave Edges (muchii
convexe, respectiv concave);
• curbe și/sau muchii (Curves/Edges) – putem
selecta curbe sau muchii dacă specificarea unei
fețe nu este satisfăcătoare pentru definirea
graniței, sau dacă nu beneficiem de un model
solid (avem doar geometrie 2D sau de tip
wireframe). După selectarea acestei opțiuni din
lista Mode, sistemul afișează fereastra Create
Boundary, în același timp putând și selecta
respectivele muchii/curbe. Fereastra cuprinde
mai multe liste cu ajutorul cărora se definește
exact zona de prelucrat:
Type – putem alege între un profil închis și unul deschis (Closed,
respectiv Open). Dacă setarea este pe Closed și selectăm un profil
deschis, sistemul va uni capetele rămase libere pentru a forma o granița
închisă.
Plane – reprezintă planul în care se va construi granița. Dacă muchiile
sau curbele nu sunt în același plan, sistemul le va proiecta în planul
respectiv. Putem alege între un plan construit automat de către sistem
(Automatic), sau unul definit de noi (UserDefined), caz în care sistemul
ne va pune sa îl specificăm.
Material Side – definește poziția materialului; setările din listă sunt în
funcție tipul profilului (închis/deschis) dat de setarea din lista Type
(Closed/Open). Astfel avem două cazuri: materialul poate fi în
interiorul/exteriorul graniței (Inside/Outside) în cazul în care tipul
acesteia este închis (Closed) sau stânga/dreapta (Left/Right) dacă
profilul este deschis (Open).
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
10 Note de curs
Tool Position – putem stabili dacă freza se deplasează tangent la profil
(Tanto) sau centrul acesteia se mișcă pe profil (On).
După stabilirea acestor setări și selecția curbelor/muchiilor se apasă OK, după care
se revine la fereastra inițială pentru selectarea fețelor. Pentru a reveni în fereastra
operației se mai apasă odată OK.
• granițe (Boundary) – permite selectarea granițelor anterior definite și salvate
separat.
• puncte (Points) – putem selecta puncte dacă
specificarea graniței prin metodele anterior
arătate (fețe, muchii, granițe) nu este
satisfăcătoare, sau dacă nu beneficiem de un
model solid, suprafețe sau wireframe (avem
doar puncte). După alegerea acestei opțiuni,
sistemul afișează fereastra Create Boundary
cu ajutorul căreia selectăm punctele (Point
Method) care vor fi unite prin segmente,
setările fiind aceleași ca la opțiunea
Curves/Edges.
Pentru a crea o operație Planar Milling se apasă butonul Create Operation, din
template-ul mill_planar se alege unul din butoanele corespunzătoare, se stabilesc
grupurile părinte și se apasă OK, după care sistemul afișează fereastra operației. Deși
sunt numai puțin de opt subtipuri corespunzătoare Planar Milling, vom folosi doar
primul tip (PLANAR_MILL), celelalte fiind particularizările setărilor acestei
operații.
Câteva considerații cu privire la selectarea geometriei corespunzătoare operațiilor de
tip Planar Mill:
• pentru a calcula traiectoria, sistemul folosește doar elemente de tip
curbe/muchii, deși putem selecta fețe ale solidului, sistemul va extrage muchiile
feței pentru a crea granițele;
• deși putem defini geometrie solidă în cadrul unui grup părinte de tip
WORKPIECE, aceasta nu va fi folosita decât pentru verificarea traiectoriei în
modul 3D sau 2D Dynamic. Astfel, trebuie să fim atenți la selectarea geometriei
și mai ales să verificăm atent traiectoria, întrucât sistemul nu ne va avertiza
implicit de eventualele coliziuni cu geometria solidă a piesei;
• în interiorul unei granițe de tip Part putem avea și alte granițe de același fel,
sistemul considerând respectivele profile ca fiind insule sau găuri. În funcție de
setarea zonei de prelucrare (Material Side),
sistemul va calcula dacă prelucrează materialul
în interiorul sau în exteriorul acestora (găuri,
respectiv insule);
• geometria minim de specificat este cea de tip
Part, uneori putem ignora semifabricatul. Este
cazul prelucrărilor buzunarelor, când materialul
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
11 Note de curs
de prelucrat se găsește complet în interiorul graniței
Part. Dacă însă materialul de prelucrat este în
exteriorul graniței Part, trebuie definit obligatoriu și
granița Blank, astfel încât sistemul să știe până unde
să construiască traiectoria. Un alt caz frecvent întâlnit
este atunci când dorim doar o trecere de finisare pe
un profil; astfel, avem nevoie doar de selectarea
graniței Part, condiția obligatorie este însă ca modelul
de prelucrare (Cut Pattern) sa fie setat pe Profile;
• planurile în care se situează granițele
Part și Blank (pot fi create automat
sau definite de utilizator prin alegerea
opțiunii din lista Plane a ferestrei
Create Boundary) au o importanță
deosebită atunci când îndepărtăm
materialul în mai multe straturi.
Sistemul va genera traiectorii în
planuri de taiere plecând de la planul
semifabricatului până va ajunge la planurile piesei (Part). Aici va decide dacă
prelucrează în interiorul sau exteriorul graniței și va continua până va ajunge la
ultimul nivel (Floor). Dacă avem insule, sistemul va putea genera automat
planuri de tăiere pe vârful acestora;
• putem genera prelucrări multilevel (practic în 2 ½ axe) chiar dacă avem doar
curbe 2D în același plan. Putem specifica planuri la diferite distanțe pentru
geometria Part, Blank etc., generând astfel traiectorii în planuri paralele.
1.4.2 Particularități ale operației Planar Milling
În afara zonei de selectare a geometriei, fereastra operației Planar Milling este foarte
asemănătoare cu Face Milling. Diferențele constau în:
• specificarea adâncimii de prelucrare – dacă în cazul Face Milling se făcea
direct în fereastra operației, la Planar Milling se face prin intermediul butonului
Cut Levels . Avem mai multe opțiuni pentru prelucrarea în mai multe nivele
paralele (multilevel), selectabile din lista Type:
Constant – planurile de prelucrare vor fi la distanță
constantă definită în zona Depth Per Cut, câmpul
Common. Dacă opțiunea Top Off Critical Depths
este bifată, sistemul va genera suplimentar câte un
nivel de tăiere pentru planurile pe care se situează
granițele Part;
User Defined – planurile de prelucrare vor fi situate
între limita maximă și minimă (Common, respectiv
Minimum). De asemenea se poate defini distanța
superioară și inferioară de la care să se facă prima și
ultima prelucrare (Distance From Top, respectiv
Distance From Floor). Dacă opțiunea Top Off Critical Depths este
bifată, sistemul va genera suplimentar câte un nivel de tăiere pentru
U.V.A.B. – Facultatea de Inginerie Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – Master
12 Note de curs
planurile pe care se situează granițele Part. Incremental Side Stock
decalează cu distanța specificată traiectoria de pe un plan inferior, astfel
încât peretele va rezulta înclinat, pentru a evita prelucrarea acestuia cu
zona netăietoare a frezei, sau coliziunea dintre portsculă și piesă;
Floor Only – traiectoria va fi generată doar pe fundul zonei de prelucrare
(Floor);
Floor then Critical Depths - traiectoria va fi generată pe fundul zonei
de prelucrare (Floor) și pe planurile granițelor Part;
Critical Depths – traiectoria va fi generată doar pe planurile granițelor
Part.
• fereastra Cutting Parameters, tabul Containment, conține setări cu privire la
folosirea operației curente în contextul altor operații ale procesului tehnologic.
Folosim conceptul de semifabricat în operație (In Process Workpiece - IPW),
ce permite software-ului să recunoască materialul rămas de la operația
anterioară, generând traiectorii doar pentru îndepărtarea acestui adaos. Zona
Blank conține o lista intitulată
In Process Workpiece ce
are 3 posibilități:
None – ignoră
semifabricatul anterior;
Use 2D IPW –
calculează IPW în funcție de
operația anterioară existentă
(din Program);
Use Reference Tool -
calculează IPW simulând o
operație anterioară cu o sculă
selectată sau definită în zona
Reference Tool.