ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSA DE VALORI
PROIECT LA GESTIUNEA FINANCIARĂ A
ÎNTREPRINDERII
ANALIZA FINANCIARĂ A COMPANIEI
RADU AURA-MARIANA
ŞCHIOPU FLORENTINA-CRISTINA
AN II, SERIA E, grupa 1541
BUCUREȘTI, 2011
1
CUPRINS
I. ASPECTE TEORETICE......................................................................................................................3
II. SCURTĂ DESCRIERE A COMPANIEI.........................................................................................14
III. ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE..............................................................................................15
IV. ANALIZA INDICATORILOR DE PERFORMANȚĂ...................................................................20
V. ANALIZA CASH-FLOW-URILOR.................................................................................................24
VI. DIAGNOSTICUL RENTABILITĂȚII CAPITALULUI................................................................30
VII. DIAGNOSTICUL RISCULUI.......................................................................................................32
VIII.VERIFICAREA CALCULELOR PENTRU DETERMINAREA PROFITULUI NET................33
IX. PREVIZIUNEA FINANCIARĂ.....................................................................................................36
X. BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................44
2
I. ASPECTE TEORETICE
Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a “ stării de sănătate financiară” a
întreprinderii, la încheierea exercițiului contabil.
În sens larg, analiza financiară este un instrument managerial care ajută conducerea
întreprinderii să înțeleagă trecutul și prezentul în vederea fundamentării viitoarelor obiective strategice
de menținere și de dezvoltare a întreprinderii, într-un mediu concurențial.
Analiza financiară urmărește să pună în evidență punctele tari și slabe ale gestiunii financiare
și să ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultăților existente, dar și să evalueze capacitatea
întreprinderii de a-și asigura finanțarea dezvoltării și de a satisface exigențele acționarilor săi cât și a
celorlalte colectivități interesate în buna sa funcționare (creditori, consumatori, salariați etc.).
Indiferent de poziția analistului financiar (analiza pe plan intern sau extern), obiectivele diagnosticului
financiar sunt orientate spre evidențierea rentabilității și a riscului. Astfel, partenerii externi (băncile,
deținătorii de titluri, furnizorii) susceptibili de a fi afectați de riscul de faliment, sau insolvabilitate,
recurg adesea la studiul echilibrului financiar încercând să detecteze principalele simptome ale
disfuncționalităților, dat fiind că dezechilibrele fragilizează stabilitatea întreprinderii. Conducătorii
întreprinderii, precum și anumiți parteneri externi interesați de rezultatele viitoare ale acesteia
(deținătorii de acțiuni sau potențialii investitori), orientează analiza către studiul performanțelor,
evoluția lor și perspectivele viitoare ale acestora.
Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul,
contul de profit și pierdere și anexa la bilanț. Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un
moment dat (începutul sau sfârșitul exercițiului financiar), iar contul de profit și pierdere sintetizeză
rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare și ieșire, pe perioada considerată.
Rentabilitatea întreprinderii și noua stare patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al
exercițiului( profit sau pierdere), informație comună ambelor documente contabile de sinteză.
Ca reflectare a stării patrimoniale, bilanțul, stabilit la sfârșitul periodei de gestiune (numită și
exercițiu financiar), descrie separat elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii.
3
Activul se compune din bunuri deținute de întreprindere (drepturi de proprietate exercitate
asupra lucrurilor) și creanțe (drepturi asupra terților). Pasivul se commune din capitaluri proprii și
într-o masură considerabilă, din datorii contractate de întreprindere și nerambursate încă. Diferența
dintre activul total și datoriile totale contractate reflectă o prima și principală evaluare contabilă a
întreprinderii la data încheierii exercițiului.
Ecuația fundamentală a bilanțului redă situația netă a întreprinderii:
Situația netă este, cel mai adesea, pozitivă și crescătoare, ca efect al unei gestiuni economice
sănătoase. Această situație marcheză atingerea obiectivului principal al gestiunii financiare, respectiv
maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finanțat din aceste capitaluri. Situația netă
poate avea, în anumite cazuri și valoare negativă. Aceasta semnifică o depășire a activului real de către
datoriile totale contractate de întreprindere.
O astfel de situație este consecința încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare. Suma
acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperita a rămas în sarcina
creditorilor, ca rezultat al asumarii riscului de insolvabilitate al întreprinderii.
Bilanțul oferă criterii de apreciere a echilibrului financiar la un moment dat, precum și baza de calcul
pentru elaborarea bugetelor întreprinderii.
Din punct de vedere financiar fiecare element de activ reprezintă o alocare de fonduri bănești
în vederea constituirii unei structuri de producție adecvate intențiilor productive ale întreprinzătorilor.
Elementele de activ sunt structurate după gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate în
bani) în intenția de a obține cea mai operativă recuperare a capitalurilor investite și o rentabilitate
ridicată. În bilanț se înscriu mai întai activele cele mai puțin lichide (cu perioada cea mai mare de
recuperare) :
▪ Imobilizări necorporale (brvete, licențe, mărci de fabrică și comerciale etc.)
▪ Imobilizări corporale (terenuri, clădiri, mașini, utilaje, instalații etc.)
▪ Imobilizări financiare (participații, titluri cumpărate etc.)
4
SITUAȚIA NETĂ =Total ACTIV – Total DATORII
Datorită rotației lente a capitalurilor investite în aceste active, ele se mai numesc și alocări
permanente (stabile). Se încriu apoi activele circulante (stocuri, creanțe, disponibilități) mult mai
lichide decât imobilizarile, astfel încât ele sunt numite și alocări ciclice (temporare), recuperarea
capitalurilor investite făcându-se după încheierea unui ciclu de exploatare (aprovizionare, producție,
desfacere).
Pasivul bilanțului reflectă, din punct de vedere financiar, resursele întreprinderii
(capitalurilor proprii și împrumutate). Pasivele sunt structurate după gradul (ordinea) de exigibilitate
(însușirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Mai întâi se înscriu capitalurile proprii
provenite de la asociați, apoi cele din reinvestiri ale acumulărilor anterioare (rezerve) și din resurse
publice (subvenții, provizioane). În mod practic, aceste resurse nu au o scadență (decât în situații
limită, de faliment), nu sunt deci exigibile și de aceea se mai numesc resurse permanente (stabile).
Tot în categoria resurselor permanente se înscriu și datoriile financiare, respectiv împrumuturi
contractate pe termen lung, cu scadența mai îndepartată.
Datoriile pe termen scurt (credite, furnizori, decontari) sunt cele mai exigibile și de aceea sunt
numite resurse ciclice (temporare). În cea mai mare parte ele sunt contractate pentru necesități de
producție și le întâlnim adesea sub denumirea de datorii de exploatare.
Alocările permanente (imobilizări) sunt, în principiu, acoperite din resurse permanente
(capitaluri proprii și datorii financiare) .Cu cât resursele permanente sunt mai mari decât necesitățile
peramente de alocare a fondurilor bănești, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de securitate
care o pune la adăpost de evenimentele neprevăzute. Acest surplus de resurse permanente degajat de
ciclul de finanțare al investițiilor poate fi “rulat” pentru reînnoirea stocurilor și creanțelor. Această
utilizare potențială a marcat și denumirea lui, și anume aceea de fond de rulment.
El este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la
înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt.
Necesitățile de finanțare ale producției, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite în
cea mai mare parte din resurse temporare corespunzătoare (datorii de exploatare, furnizori ,
creditori ,etc.). Diferența dintre necesitățile de finanțare a ciclului de exploatare și datoriile de
5
FOND DE RULMENT = RESURSE PERMANENTE – ALOCĂRI PERMANENTE
= (Capitaluri proprii +Datorii financiare) – Imobilizări nete (fără amortizări).
exploatare, este numită nevoia de fond de rulment. Ea este expresia realizării echilibrului financiar pe
termen scurt, a echilibrului dintre necesarul și resursele de capitaluri circulante (ale exploatării):
Dacă această diferență este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus de nevoi temporare în
raport cu resursele ciclice posibile de mobilizat. O astfel de situație este normală dacă este rezultatul
unei politici de investiții privind creșterea stocurilor și creanțelor. Altfel, nevoia de fond de rulment
poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea
datoriilor de exploatare.
Dacă nevoia de fond de rulment este negativă, ea semnifică un surplus de resurse temporare
în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată pozitiv dacă este
rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angajării de datorii cu scadențe mai relaxate. În
caz contrar, aceasta nu poate fi decât rezultatul unor întreruperi temporare în aprovizionarea și
reînnoirea stocurilor.
Dacă fondul de rulment la un moment dat (al încheierii exercițiului contabil) este superior
nevoii de fond de rulment atunci excedentul de finanțare se regăsește sub forma unei trezorerii nete
concretizată în disponibilități bănești în conturi bancare și în casă.
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități echilibrate și
eficiente și eficiente. Ea reflectă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii , atât pe termen lung
cât și pe termen scurt. Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciții succesive
demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a
disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.
6
NEVOIA DE FOND DE RULMENT = ALOCĂRI CICLICE – SURSE CICLICE
= (Stocuri + Creanțe) – Datorii de exploatare
TREZORERIA NETĂ = FOND RULMENT – NEVOIA DE FOND RULMENT
Trezoreria netă pozitivă evidențiază faptul că exercițiul financiar s-a încheiat cu un surplus
monetar, expresia concretă a unui surplus net din pasivul bilanțului. Acest excedent de trezorerie
urmează să fie plasat eficient și în deplină siguranță pe piața monetară și/sau financiară.
Plasamentul monetar sau financiar urmărește trei obiective:
1 .lichiditatea valorilor mobiliare de plasament
2. rentabilitatea valorilor mobiliare de plasament
3. securitatea valorilor mobiliare de plasament
Trezoreria netă negativă evidențiază un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului.
Deficitul monetar astfel constatat a fost acoperit prin angajarea de noi credite (de trezorerie sau de
scont). În această situație se urmărește obținerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea
mai multor surse de astfel de capital. Creșterea trezoreriei nete pe perioada exercițiului contabil
reprezintă “cash-flow-ul” perioadei, respectiv fluxul monetar net al exercițiului. În condițiile constantei
nevoii de fond de rulment, cash-flow-ul ar fi egal cu profiturile nete și amortizarile accumulate și ar
exprima disponibilitatea monetară efectivă pentru dezvoltarea și prosperitatea întreprinderii.
Un cash-flow pozitiv se interpretează ca o creștere a capacității reale de finanțare a
investițiilor. Acesta reprezintă o îmbogățire a activului net real, o confirmare a majorării averii nete a
proprietarilor. Un cash-flow negativ sugerează o diminuare a capacității reale de finanțare a
investițiilor. În consecință, acesta semnifică o scădere a activului net real, o reducere a averii nete a
investitorilor .
Dacă bilanțul exprimă poziția financiară, starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea
exercițiului, atunci contul de profit și pierdere exprimă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare
patrimonială. Acesta evidențiază fluxurile de venituri și de cheltuieli de gestiune, performanța
de la începutul până lasfârșitul exercițiului.
În conformitate cu obiectul de activitate aprobat prin statut, firma are libertatea sǎ desfăşoare
operaţiuni de producţie, construcţii, prestări servicii, operaţiuni financiare pe piaţa de capital şi pe cea
monetară, precum şi operaţiuni de cesiune, de închiriere spaţii de producţie şi/sau comerciale etc.
Drept urmare, veniturile şi cheltuielile de gestiune sunt generate, în principal, de două domenii de
activitate:
7
Activitatea curentă poate fi la rândul ei:
• activitate de exploatare (de bază), din fabricarea şi vânzarea de produse şi furnizarea de servicii
care se înscriu în activitatea curentă, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, inclusiv din
activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi
menţionate, incidente ale acestora sau care rezultă din acestea: cu despăgubiri, donaţii şi activele
cedate, cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate etc;
• activitate financiară, privind veniturile din dividende la acţiuni deţinute, dobânzi la împrumuturi
acordate, venituri din interese de participare la alte societăţi etc, precum şi cheltuielile financiare
privind dobânzi la credite primite, pierderi din creanţe legate de participaţii etc
Dincolo de cele două activităţi curente (ordinare: de exploatare şi financiară), pot să apară
venituri şi cheltuieli din evenimente non-curente, extraordinare (foarte rare şi în afara puterii
decizionale a conducerii firmei: exproprieri, naţionalizări, modificarea legislaţiei fiscale, cutremure
etc.). Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii
ce sunt clar diferite de activităţile curente ale firmei şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete
într-un mod frecvent sau regulat. Elemente extraordinare se vor înregistra în contul de profit şi pierdere
la valoarea netă de efectele lor fiscale.
Contul de profit şi pierdere sintetizează deci fluxurile economice, respectiv veniturile şi
cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea curentă şi din evenimente extraordinare.
Veniturile de gestiune, după natura lor, provin din activităţi curente (de exploatare şi
financiare) şi din evenimente extraordinare:
1.Venituri din activitatile curente:
a. Veniturile din exploatare cuprind:
◊ venituri din vânzarea de produse și mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii;
◊ venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre
valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei
și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru
depreciere reflectate;
8
ACTIVITATEA FIRMEI
• Curentă
(Ordinară)
• Non Curentă
(Extraordinară)
◊ venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de firmă
pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;
◊ venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și
pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază firma;
◊ alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din
exploatare.
b. Veniturile financiare cuprind:
◊ venituri din imobilizari financiare;
◊ venituri din investiții pe termen scurt;
◊ venituri din creanțe imobilizate;
◊ venituri din investiții financiare cedate;
◊ venituri din diferențe de curs valutar;
◊ venituri din dobânzi;
◊ venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
◊ alte venituri financiare.
c. Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare se evidențiază distinct, în funcție de natura acestora.
2. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții care
sunt clar diferite de activitățile curente și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod
frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Cheltuielile de gestiune sunt clasificate pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel:
1. Cheltuieli ale activitatilor curente:
a. Cheltuieli de exploatare, care cuprind:
◊ cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de
inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor;
contravaloarea energiei si apei consumate; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;
◊ cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime
de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane
și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări,
detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații; servicii bancare și altele;
◊ cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul,
suportate de firmă);
9
◊ alte cheltuieli de exploatare (impozite și taxe asimilate, pierderi din creanțe și debitori diverși;
despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și
alte operații de capital etc);
b. Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe de natură financiară; cheltuieli privind
investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul
financiar în curs; sconturile acordate clienților și altele;
c. Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare,
precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază
distinct, în funcție de natura lor.
2. Cheltuieli extraordinare (calamități și alte evenimente extraordinare).
Diferența dintre venituri și cheltuieli constituie rezultatul (profitul sau pierderea) exercițiului.
Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot aparea sau nu ca rezultat din
activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. Pierderile reprezintă
reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a
firmei. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Pe baza contului de profit şi pierdere se poate determina o serie de indicatori valorici privind
volumul şi rentabilitatea activităţii firmei. Construcţia în trepte a indicatorilor pornind de la cel mai
cuprinzător (veniturile din exploatare) şi încheid cu cel mai sintetic (profitul net al exercițiului), a
sugerat denumirea seriei lor de cascadă a marjelor de acumulare (a soldurilor intermediare de
gestiune). Fiecare marjă de acumulare reflectă rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectivă de
acumulare după deducerea diferitelor categorii de cheltuieli (variabile, fixe, externe etc).
În continuare am prezentat comparativ suita de marje de acumulare aşa cum rezultă ele din
clasificarea funcţională a contului de profit şi pierdere, pe de o parte, şi cascada soldurilor intermediare
de gestiune (SIG) aşa cum s-a dezvoltat aceasta în literatura de specialitate, pe de altă parte. Cu
excepţia primei marje, marja asupra cheltuielilor variabile (MCV), de o parte, şi valoarea adaugată
(VA), de cealaltă parte, celelalte sunt similare chiar dacă poartă denumiri diferite, ca urmare a limbii
engleze şi a celei franceze:
• EBITDA = EBE=Profit înainte de dobânzi,de impozitare şi de amortizare
• EBIT =PE=Profit înainte de dobânzi şi impozit
• EBT = PC=Profit brut(profit înainte de impozit)
• NI = PN=Profit net
10
Aşa cum, pe baza bilanţului, s-a determinat un indicator care să evidenţieze, la modul sintetic,
potenţialul de dezvoltare şi de continuitate a firmei, respectiv cash-flow-ul, tot astfel, în mod similar şi
cu semnificaţie apropiată, se poate determina, pe baza contului de profit şi pierdere, capacitatea de
autofinanţare (CAF). Aceasta reflectă potenţialul financiar de creştere economică a firmei, respectiv
sursa financiară generată de activitatea industrială şi comercială a firmei după scăderea tuturor
cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă. Capacitatea de autofinanţare (CAF) este ilustrată de
diferenţa dintre veniturile monetare încasabile şi cheltuielile monetare plătibile.
Capacitatea de autofinanţare se determină utilizând următoarea relație:
Unde:
Cheltuieli nemonetare = Amortizare + Provizioane + Cheltuieli din cedarea activelor
Venituri nemoentare = Venituri din reluarea provizioanelor – Venituri din cedarea activelor
În analiza cash-flow-urilor unei întreprinderi se impune distincția dintre cash și cash-flow,
separare care are la bază distincția dintre operațiunile de gestiune și operațiunile de capital.
Operațiunile de gestiune țin de activitatea curentă a întreprinderii (operațiuni de exploatare, de
investiții și de finanțare) și se reflectă în fluxurile de venituri și cheltuieli din contul de profit și
pierdere. Ele se sintetizează în profitul net și în amortizare ca potențiale surse pentru cash-flow-ul
întreprinderii. Operațiunile de capital sunt realizate “accidental”, și constă în operațiuni de investiții
sau dezinvestiții acompaniate de finanțări sau rambursări de capitaluri atrase. Măsura exactă a cash-
ului și a cash-flow-ului se obține prin corectarea potențialității de încasări cu influența operațiunilor de
capital, operațiuni care nu apar în contul de profit și pierdere.În ceea ce priveste noțiunea de cash,
practica finaciar-contabilă din România propune mai multe noțiuni: trezorerie netă, lichidități,
disponibilități bănești, numerar. Literatura de specialitate româna susține echivalența acestor noțiuni și
faptul că toate se subscriu noțiunii anglo-saxone de cash, existând o singură distincție, respectiv aceea
dintre cash-ul efectiv (disponibilități bănești în casă și în conturile bancare curente) și cash-ul
echivalent(disponibilități cvasilichide).
Cash-flow-ul (CF) este variația trezoreriei nete de la începutul până la sfârșitul exercițiului
financiar. Ca și cash-ul, respectiv trezoreria netă, și cash-flow-ul sintetizează variațiunile rezultate din
toate operațiunile de gestiune și de capital ale întreprinderii. În condiții de creștere economică zero,
cu reconstituirea identică a capitalurilor (fixe și circulante,respectiv proprii și împrumutate), cash-
11
CAF=PN + Cheltuieli nemonetare – Venituri nemonetare
flow-ul se explică prin profitul net (CF=PN) sau profitul net și amortizarea (CF=PN+Amo). Ultimul
caz este cauzat de acumularea sub forma bănească a amortizării în condițiile în care aceasta nu se
reinvestește. În condițiile în care creșterea economică nu este nulă, cash-flow-ul are o determinare
complexă, căci alături de operațiunile de gestiune la formarea lui contribuie și operațiunile de capital,
respectiv de investiții și finanțare.
Curentul anglo-saxon explică variația cash-flow-ului pe seama variațiunilor de cash datorate
operațiunilor de gestiune, inclusiv a variației nevoii de fond de rulment, operațiunilor de investiții
( numai în active fixe, imobilizări), și operațiunilor de finanțare (cu capitaluri proprii și împrumutate):
Varianta anglo-saxonă de calcul a cash-flow-ului poate fi pusă în practică prin întocmirea
situației fluxurilor de trezorerie.
Situația fluxurilor de trezorerie relevă abilitatea întreprinderii de a genera cash, condiție
esențială de supraviețuire pe piața concurențială. Situația fluxurilor de trezorerie prezintă cash-flow-
urile în cursul exercițiului financiar generate de activitățile de gestiune, de investiții și de finanțare.
Cash-flow-ul de gestiune sau operațional este cel mai important dintre cash-flow-urile
întreprinderii.Acesta acoperă atât plățile curente de gestiune, dar și achiziția de noi active prin
autofinanțare și/sau pentru rambursarea creditelor, precum și pentru remunerarea acționarilor cu
dividende și a creditorilor cu dobânzi. Cash-flow-ul din gestiune poate fi explicat pe baza veniturilor
încasabile și a cheltuielilor plătibile din contul de profit și pierdere, corectate cu variația nevoii de
fond de rulment. Există două metode pentru determinarea cash-flow-ului de gestiune:
• Metoda directă presupune evidențierea tuturor încasărilor și plăților, precum și a creșterilor
și scăderilor de solduri finale ale stocurilor, creanțelor și datoriilor din exploatare în raport cu
soldurile lor inițiale. Încasările din activitățile de gestiune sunt cele din vânzări de bunuri și servicii
din anul curent plus soldul inițial minus soldul final al creanțelor legate de clienți. Încasările din
dividende și din dobânzi la participațiile directe și la împrumuturile acordate altor întreprinderi sunt
evidențiate separat de activitățile de exploatare, fiind înscrise cel mai adesea în cadrul cash-flow-ului
de investiții. Plățile ocazionate de activitatea de gestiune sunt generate de aprovizionările cu materii
prime și materiale din anul curent minus soldul inițial plus soldul final de materiale plus soldul inițial
minus soldul final al furnizorilor de materiale, de plata salariilor și a cheltuielilor sociale din anul
12
CF=CFgest+CFinv+CFfin
curent plus soldul inițial minus soldul final al salariilor neridicate, de plata dobânzilor,impozitelor și
taxelor.
• Metoda indirectă operează cu informațiile deja prelucrate: profitul net, amortizări și
provizioane nete, variația nevoii de fond derulment etc. Cash-flow-ul de gestiune se obține corectând
potențialitatea contabilă de încasări viitoare corespunzătoare profitului net (PN), amortizărilor și
provizioanelor nete cu variația nevoii de fond de rulment (ΔNFR), adică cu variația decalajelor
nefavorabile de încasări în raport cu decalajele favorabile de plăți.
Cash-flow-ul de finanțare calculat prin metoda directă este reprezentat de majorări de capital
social și/ sau majorări de datorii financiare și cash-out-flow-uri care apar sub forma rambursărilor de
împrumuturi pe termen lung și mediu, și, mai rar, sub forma răscumpărării propriilor acțiuni de pe
piața bursieră și extrabursiera. Prin metoda indirectă, cash-flow-ul de finanțare reprezintă variația
capitalurilor proprii și a datoriilor pe termen lung scăzându-se și profitul net.
Cash-flow-ul de investiții, calculat prin metoda indirectă, este reprezentat în general de plăți pentru achiziția de active fixe noi (cash-out-flow-uri), care por fi corporale ( terenuri, construcții, mașini și echipamente, inclusiv autodotare), necorporale (licențe, brevete, mărci) și
financiare(participații directe, cumpărarea de acțiuni și obligațiuni emise de alte întreprinderi,
acordarea de avansuri financiare către filiale). De cealaltă parte se află încasările ocazionate de
activitatea de investiții (cash-in-flow-uri) și anume: vânzarea de active fixe, de acțiuni sau
obligațiuni deținute. Cash-flow-ul de investiții se determină în mod direct ca diferență dintre
încasările din cesiunea sau rambursarea activelor fixe (corporale, necorporale și financiare) și din
remunerarea activelor financiare sub formă de dividende și dobânzi încasate (venituri financiare) și
plățile pentru achiziția de active fixe.
13
II. SCURTĂ DESCRIERE A COMPANIEI
Compania Zentiva S.A. Bucureşti este cel mai mare producător de produse farmaceutice de
pe piaţa românească având sediul actual pe B-dul Theodor Pallady nr. 50, București.
Istoria societăţii îşi are rădăcinile în anul 1962, când a fost înfiinţată la Bucureşti o
întreprindere pentru fabricarea, medicamentelor. Aceasta a făcut parte din sistemul de stat care a avut
sarcina să furnizeze medicamentele pe piaţa farmaceutică internă. Ulterior, denumirea societăţii s-a
schimbat în Întreprinderea de Medicamente Bucureşti (Bucharest Medicines Plant), iar în anul
1990 a primit denumirea Sicomed. Opt ani mai târziu, în anul 1998, compania este listată la Bursa de
Valori Bucureşti, acţiunile ei devenind printre cele mai tranzacţionate titluri.
Procesul de privatizare prin care a trecut compania se finalizează cu succes în anul 1999,
pachetul majoritar de acţiuni ale societăţii fiind achiziţionat de un grup de acţionari instituţionali, din
care făceau parte Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi câteva fonduri de investiţii.
După încheierea privatizării, noii acţionari majoritari ai companiei demarează modernizarea sa
complexă şi creşterea eficienţei proceselor, în acestea intrând atât procesele de producţie cât şi
dezvoltarea resurselor umane. Sicomed începe astfel o perioadă de dezvoltare susţinută, care sub
aspectul volumului de medicamente vândute îi va consolida poziţia de cel mai mare producător
farmaceutic de pe piaţă autohtonă. În anul 2005, Sicomed devine prima companie farmaceutică din
România care a obţinut de la Lloyd´s Register certificatul cu standardul de calitate ISO 9001:2000
care garantează funcţionalitatea sistemului intern de management al calităţii. Eficientizarea
proceselor în cadrul companiei a continuat şi în anul 2005. Compania a vândut secţia de soluţii
parenterale în volume mari şi a început să se concentreze asupra producţiei de medicamente în forme
solide şi o cantitate mică de medicamente parenterale.
La sfârşitul anului 2005, grupul farmaceutic Zentiva achiziţionează compania Sicomed, în
cadrul uneia dintre cele mai mari tranzacţii de pe piaţă. Sub noul brand Zentiva au fost integrate, în
primul semestru al anului 2006, activităţi anterioare ale grupului Zentiva de pe piaţa românească şi
cele existente ale societăţii Sicomed. Astfel Zentiva devine liderul pieţii de medicamente generice
din România.
14
III. ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE
Am hotărât să selectăm compania Zentiva S.A, întrucât este una dintre cele mai importante
companii producătoare de produse farmaceutice din România cu o activitate complexă și în continuă
creștere, cotată la Bursa de Valori București, motiv pentru care rapoartele sale financiare sunt
disponibile. Ne-am propus observarea dinamică a indicatorilor înregistrați de Zentiva S.A în
perioada 2007-2010 pentru a formula concluzii referitoare la punctele tari și punctele slabe ale
companiei, precum și efectuarea de previziuni pentru anul următor pe baza datelor disponibile. Ca și
puncte de plecare în analiza noastră am avut bilanțul financiar simplificat, contul de profit și pierdere
și situațiile fluxurilor de trezorerie din perioada analizată.
Elementele de activ și de pasiv ale societății sunt prezentate în cadrul Anexei 1 iar calculul
indicatorilor de poziție pe baza bilanțului contabil a fost efectuat în Excel, rezultatele fiind ilustrate în
Anexa 2. Astfel situația netă aferentă perioadei analizate este următoarea:
SN2007 260.908.595 RONSN2008 285.623.359 RONSN2009 281.973.086 RONSN2010 339.350.534 RON
Tabel Nr.1
2007 2008 2009 20100
50,000,000
100,000,000
150,000,000
200,000,000
250,000,000
300,000,000
350,000,000
400,000,000
260,908,595285,623,359 281,973,086
339,350,534
Evoluția Situației Nete
Grafic Nr. 1
15
Observăm din graficul nr.1 că în perioada analizată situația netă este pozitivă și crescătoare în
primul an, ca efect al unei gestiuni economice sănătoase. Această situație evidențiază sumele ce vor
reveni asociaților sau acționarilor în caz de lichidare. În anul 2008, situația netă își menține trendul
ascendent crescând cu peste 24,7 mil. lei (9,5%), iar în 2009 înregistrează o scădere de 3,65 cu mil.
lei. Pe parcursul anului 2010, acest indicator de poziție crește semnificativ cu aproximativ 57,3
mil.lei (20,35%), această creștere marcând de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii
financiare, și anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii.
Pentru a analiza marja de securitate financiară care îi permite companiei să facă față, fără
dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt vom calcula fondul de rulment. Noțiunea de fond de
rulment poate avea mai multe formulări însă doar două dintre ele reprezintă concepte fundamentale
ale analizei financiare. Este vorba despre fondul de rulment permanent, pe de o parte, și fondul de
rulment propriu, pe de altă parte.
În urma calculelor efectuate am obținut următoarele valori pentru fondul de rulment
permanent evidențiate în ANEXA Nr. 2:
FRp2007 177.061.153
FRp2008 206.755.205
FRp2009 202.241.153
FRp2010 266.421.908
Tabel Nr.2
Evoluția acestui indicator este ilustrată în cadrul graficului nr. 2.
20072008
20092010
0
50,000,000
100,000,000
150,000,000
200,000,000
250,000,000
300,000,000
177,061,153 206,755,205202,241,153
266,421,908
Evoluția Fondului de Rulment
16
Pe parcursul întregului orizont de timp analizat, fondul de rulment are un trend ascendent,
crescând cu 56,1% în 2010 comparativ cu anul 2007. Deoarece valoarea fondului de rulment
permanent este pozitivă și crescătoare, putem afirma că după finanțarea integrală a nevoilor
permanente, resursele pe termen lung finanțează și o parte din nevoile curente. Această situație pune în
evidență fondul de rulment financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung și a
contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
Pentru a ilustra gradul în care echilibrul financiar se asigură prin capitaluri proprii vom
calcula fondul de rulment propriu după relația:
Prin urmare vom obține următoarele valori:
FRpropriu2007 176.837.599
FRpropriu2008 206.755.205
FRpropriu2009 202.241.153
FRpropriu2010 266.421.908
Tabel Nr. 3
Dacă în 2007 compania își finanțează nevoile permanente în proporție de 98% din resursele
pe termen lung, începând cu anul 2008, acest procent devine 100% întrucât societatea Zentiva S.A a
achitat integral către instituțiile de credit, toate creditele pe termen lungnu și nu a mai contractat altele
reușind astfel să-și asigure echilibrul financiar doar prin capitalurile proprii. În concluzie, fondul de
rulment străin, reprezentat de datoriile financiare este 223.554 mil. lei în 2007, după care valoarea
acestuia este nulă, ceea ce înseamnă că firma Zentiva S.A își asigură libertatea în luarea deciziilor de
investiții privind dezvoltarea acesteia.
Importanța deosebită a fondului de rulment, conferită de poziția strategică a acestuia, de a
realiza legătura între cele două părți ale bilanțului, conduce la aprecierea analiștilor financiari că fondul
de rulment reprezintă cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate, dat
fiind faptul că acesta este rezultatul arbitrajului între finanțarea pe termen lung și cea pe termen scurt.
Pornind de la un anumit echilibru, care trebuie să existe între nevoile temporare și resursele temporare,
bilanțul patrimonial pune în evidență un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de
rulment.
17
FRpropriu= CAPITALURI PROPRII - IMOBILIZĂRI
În cazul societății Zentiva S.A, după realizarea calculelor s-au obținut următoarele rezultate:
NFR2007 121.469.777
NFR2008 127.130.421
NFR2009 116.823.435
NFR2010 71.453.686
Tabel Nr.4
2007 2008 2009 20100
20,000,000
40,000,000
60,000,000
80,000,000
100,000,000
120,000,000
140,000,000
121,469,777127,130,421
116,823,435
71,453,686
Evoluția Necesarului de Fond de Rulment
Grafic Nr. 3
Situația favorabilă este cea în care nevoia de fond de rulment este negativă ca urmare a
accelerării rotației activelor circulante și al angajării de datorii cu scadențe mai mari, adică creanțelor
mai rapid și relaxarea plăților, astfel încât să existe un surplus de resurse temporare.
Însă, conform graficului nr. 3, compania Zentiva România a înregistrat o nevoie de fond de
rulment pozitivă și crescătoare în anul 2007, situație explicabilă prin faptul că la sfârșitul acestui an,
firma și-a sistat pentru trei săptămâni activitatea de producție în vederea eficientizării procesului de
producție, ceea ce nu reprezintă neapărat o situație nefavorabilă.
Începând cu anul 2008, observăm că necesarul de fond de rulment scade semnificativ
păstrând totuși o valoare pozitivă. În acest caz este evidențiat un decalaj nefavorabil între lichiditatea
stocurilor și creanțelor, pe de o parte, și exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte. Deși
piața farmaceutică din România se află în continuă creștere, consumul de medicamente pe cap de
locuitor este unul din cele mai reduse din Uniunea Europeană datorită faptului că românii tind să se
trateze singuri acasă fără să apeleze la medicamente.
18
Reducerea acestui decalaj dintre consumul de medicamente în România şi cel dintre ţările
europene se poate baza pe anumiți factori precum: creşterea puterii de cumpărare a românilor,
alocările guvernamentale mai mari, utilizarea pe o scară mai largă a medicamentelor care se
eliberează fără prescripţie medicală. Însă până la realizarea unui mediu economic și legislativ
corespunzător pentru o bună desfășurare a activității firmelor farmaceutice, acestea se confruntă cu
din ce în ce mai des cu riscul de lichiditate. Cu o astfel de problemă se confruntă și compania Zentiva
București care din cauza întârzierii plăților de către clienți nu-și poate onora obligațiile pe termen
scurt către furnizorii săi, situație ilustrată și de valoarea pozitivă a necesarului de fond de rulment.
În cadrul analizei patrimoniale, diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de
rulment reprezintă trezoreria netă. Societatea Zentiva S.A prezintă o evoluție cerscătoare a trezoreriei
nete, fapt ilustrat și de graficul nr. 4.
20072008
20092010
020,000,00040,000,00060,000,00080,000,000
100,000,000120,000,000140,000,000160,000,000180,000,000200,000,000
55,591,37679,624,784 85,417,718
194,968,222
Evoluția Trezoreriei Nete
Graficul Nr. 4
Față de anul 2007, compania Zentiva România a înregistrat în 2010 o creștere semnificativă a
trezoreriei nete de 250,7%, ceea ce presupune că excedentul de finanțare , expresia cea mai
concludentă a desfășurării unei activități eficiente se regăsește sub forma disponibilităților bănești în
conturi bancare și în casă. Această situație favorabilă se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei,
întrucât firma Zentiva dispune din abundență de lichidități care îi permit, atât rambursarea datoriilor
financiare pe termen scurt, cât și efectuarea diverselor plasamente eficiente și în deplină siguranță pe
piața monetară și financiară. Întrucât compania farmaceutică Zentiva S.A a înregistrat o trezorerie netă
pozitivă pe întregul orizont de timp analizat, rentabilitatea economică a întreprinderii este ridicată
19
încurajând astfel plasarea rentabilă a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției întreprinderii pe
piață. Dacă compania alege să nu investească și să păstreze lichiditățile, în acest caz poate fi semnalată
incapacitatea managerului de a identifica soluții viabile de investire a capitalurilor disponibile.
Din analiza evoluției trezoreriei de la un exercițiu financiar la altul, se desprinde un indicator
cu o deosebită putere de sinteză întrucât evidențiază fluxul de numerar necesar întreprinderii pentru
desfășurarea activității de producție, denumit cash-flow.
Acest indicator se poate calcula prin două metode dar pentru că în cadrul analizei cash-flow-
urilor pe baza situației fluxurilor de trezorerie vom adopta abordarea anglo-saxonă, din punct de
vedere al abordării franceze, cash-flow-ul este egal cu:
Prin urmare obținem următoarele valori:
CF2007 -
CF2008 24.033.408
CF2009 5.792.934
CF2010 109.550.504
Tabel nr.5
Dat fiind faptul că fluxul monetar al exercițiului în 2008 , respectiv cash-flow-ul aferent
acestui an este pozitiv dar în scădere, putem afirma că și activitatea companiei Zentiva S.A a fost
afectată de efectele propagate ale crizei economico-financiare mondiale. Însă, în 2010 are loc o
creștere semnificativă a acestui indicator, ilustrând totodată o creștere a capacității reale de finanțare a
investițiilor, în consecință o îmbogățire a activului net real, o confirmare a valorii societății.
20
CF = Δ TN
IV.ANALIZA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ
EBE(excedent brut de exploatare)=CA(venituri monetare)-Cheltuieli monetareAn 2007 2008 2009 2010
EBE 9.236.401 22.570.403-
10.270.467 62.929.082Tabel nr.6
2007 2008 2009 2010
-20,000,000
-10,000,000
0
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
9,236,401
22,570,403
-10,270,467
62,929,082
Excedentul brut din exploatare
Grafic Nr.5
Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, ştiind că
amortizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu şi plătibile. De aceea, până la solicitarea
lor (pentru riscuri, investiţii sau cheltuieli), amortizarea şi provizioanele calculate se regăsesc în
acumulările băneşti ale întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprimă capacitatea potenţială de
autofinanţare a investiţiilor (din amortizări, provizioane şi profit) de achitare a datoriilor către bugetul
statului şi de remunerare a investitorilor de capital(acţionarii şi creditorii).
După cum se poate observa atât din grafic, cât şi din tabelul de mai sus, pe perioada analizată
firma se confruntă în anul 2009 cu o pierdere în valoare de 10.270.467 mil.lei, dat fiind faptul că
totalul veniturilor monetare a fost mai mic decât totalul cheltuielilor monetare, această scădere a
veniturilor fiind generată atât de scăderea producţiei vândute cu 2,24% cât şi a cifrei de afaceri cu un
procent de 19,56% faţă de anul precedent.
21
EBIT(profit brut)=EBE+alte venituri obținute de societate - alte cheltuieli realizate( mai puțin cele cu dobânzile și impozitul pe profit)
An 2007 2008 2009 2010EBIT 10.584.563 31.071.820 -541.453
69.006.163
Tabel nr.7
2007 2008 2009 2010-10,000,000
0
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
80,000,000
10,584,563
31,071,820
-541,453
69,006,163
Evouluția EBIT
EBIT
Grafic Nr.6
EBIT cuantifică câştigul înainte de plata dobânzilor şi impozitului pe profit. Acest profit brut
creşte în anul 2008 de 3 ori faţă de anul 2007 suma ajungând la valoarea de 31.071.820 mil. lei faţă de
10.584.563 mil.lei în 2007, urmând ca în 2009 compania Zentiva S.A. să se confrunte cu o pierdere
brută de 541.453 lei. Această pierdere contabilă aferentă anului 2009 a fost trecută ca şi pierdere,iar in
anul 2009 profitul brut dublându-se faţă de anii precedenţi şi ajungând la o sumă în valoare de
69.006.163RON. În anul 2009, compania a consemnat pierderi nete de 2,8 milioane lei.
PROFIT NET=EBIT-dobânzi-impozit pe profitAn 2007 2008 2009 2010
Profit net 4.258.101 23.184.647 -2.882.789 57.377.468
Tabel nr.8
22
2007 2008 2009 2010-10,000,000
0
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
4,258,101
23,184,647
-2,882,789
57,377,468
PROFIT NET
Grafic nr.7
Profitul net reprezintă câştigul final al întreprinderii. Producătorul de medicamente Zentiva
România (SCD) a avut în anul 2010 o cifră de afaceri de 259,6 milioane lei, cu 45% mai mare decât
cea din 2009, când a înregistrat o cifră de afaceri de 175,7 milioane lei. Rezultatele foarte bune
obţinute de Zentiva (producţie locală, fără importuri) în anul 2010 se datorează atât performanţei din
zona industrială, cât şi unei strategii comerciale corecte. În 2010 compania a reuşit să crească
considerabil profitabilitatea site-ului local, reducând cu circa 25% costurile de producţie. Acesta este
şi motivul pentru care România a fost aleasă de către reprezentanţii grupului Sanofi-Aventis drept
centru de producţie pentru o serie de medicamente destinate exportului. Veniturile au însumat în anul
2010, 269,7 milioane lei, valoare cu 36% peste cea din anul 2009, de 195 milioane lei. Cheltuielile
companiei au crescut mult mai lent, cu numai 2%, la 200,7 milioane lei, faţă de costurile din
precedentul exerciţiu financiar, de 195,7 milioane lei. Astfel, Zentiva România a încheiat anul trecut cu
un profit net de 57,3 milioane lei.
La data de 16 martie 2011, Consiliul de administraţie al Zentiva S.A a propus distribuirea de
dividende în sumă de 125.008.547 RON din care 57.377.448 RON din profitul net al anului 2010 şi
67.631.099 RON din alte rezerve, acesta fiind primul an în care compania distribuie dividende.
23
V. ANALIZA CASH-FLOW-URILOR
Deoarece în cadrul analizei poziției financiare am calculat cash-flow-ul din punct de vedere al
abordării franceze, în continuare vom analiza situația fluxurilor de numerar din perspectiva curentului
anglo-saxon.
Având ca puncte de plecare datele ilustrate în Anexa Nr. 2 și Anexa Nr. 4 am calculat cele trei
cash-flow-uri care intră în componența cash-flow-ului total și am obținut următoarele rezultate
utilizând metoda directă:
+încasări (CA – Δclienți)
-plăți către furnizori( cheltuieli cu materii prime+Δ stocuri-Δfurnizori) -plăți către salariați( cheltuieli salariale-Δdatorii salariale)
-plăți de dobânzi( cheltuieli cu dobânzile-Δdatorii cu dobânzile)
CFgestiune = -plăți cu impozitul pe profit (cheltuieli cu impozitul –Δdatorii către stat)
-plăți generate de alte activități de exploatare( alte cheltuieli monetare+
Δalte creanțe de exploatare-Δalte datorii de exploatare)
Din această relație rezultă:
CFgestiune2008 = 198.501.937-[19.094.648+(27.152.331-34.919.221)-(33.342.936-29.012.961)-
cheltuieli cu materii prime+Δ stocuri-Δfurnizori
-45.495.986 -1.002.472- [6.884.701-(8.203.404 -5.630.534)] – 118.762.664
CFgestiune2008=21.931.201 mil. RON
CFgestiune 2009 =194.311.415-[18.257.289+(27.708.874-27.152.331)-(27.616.613-33.342.936)]-
- 46.257.635-151.345-4.170.920-105.991.876
CFgestiune 2009 =13.199.484 mil.RON
CFgestiune2010=286.459.752-[21.575.837+(21.365.086-27.708.874)]-45.417.271-24.948-
(-3.996.546)-124.986.117
CFgestiune2010 =101.406.844 mil.RON
24
+majorări de capital
-rambursări de capital
CFfinanțare = -răscumpărări de titluri propri
+contractare de noi împrumuturi
-rambursări de împrumuturi
-plata dividendelor
Prin urmare obținem următoarele rezultate:
CFfinanțare2008 = 55.678.512 - 66.465.775 = -10.787.263 mil. RON
CFfinanțare2009 = 63.597.726 -76.897.400 = -13.299.674 mil.RON CFfinanțare2010
=70.228.527 -70.228.527 = 0 mil. RON
+încasări din cesiunea sau rambursarea activelor fixe
CFinvestiții = +remunerarea activelor financiare sub formă de dividende sau dabânzi încasate
-plăți pentru achiziția de active fixe
Aplicând formula obținem următoarele valori ale cash-flow-ului de investiții:
CFinvestiții2008 = 1.004.218 - 6.981.972 +10.387.456 = 4.409.702 mil.RON
CFinvestiții2009 = 453.878 - 10.550.852 + 11.437.031 = 1.340.057 mil. RON
CFinvestiții2010 = 621.660 – 2.839.264 + 6.729.533 = 4.511.929 mil.RON
În urma calculelor efectuate prin metoda directă, observăm că deși este pozitiv, cash-flow-ul
de gestiune înregistează o scădere de aproximativ 40% în 2009 față de anul 2008, în principal datorită
recesiunii economice și financiare mondiale care a determinat în aceeași perioadă și o diminuare a
veniturilor încasate. După ce a avut loc preluarea firmei Zentiva S.A de către grupul farmaceutic
Sanofis-Aventis , compania a realizat în 2010, un nivel valoric al cifrei de afaceri cu 48% mai mare
față de cel din anul precedent. De asemenea acestă schimbare majoră în acționariatul firmei a generat
și modificări semnificative la nivelul cash-flow-ului operațional. Creșterea accentuată a cash-flowului
de gestiune al societății în perioada 2007-2010 este ilustrată și în graficul nr. 5.
25
20082009
2010
0
20,000,000
40,000,000
60,000,000
80,000,000
100,000,000
120,000,000
21,931,201
13,199,484
101,406,844
Evoluția Cash-Flow-ului operațional
Grafic Nr. 8
2008 2009 20100
500,000
1,000,000
1,500,000
2,000,000
2,500,000
3,000,000
3,500,000
4,000,000
4,500,000
5,000,000
4,409,702
1,340,057
4,511,929
Cash-Flow-ul de investiții
Grafic Nr.9
În cadrul graficului 6 este iulstrată evoluția cash-flow-ului de investiții al companiei Zentiva
S.A. Acest indicator a înregistrat o scădere de aproximativ 70% în 2009 dat fiind faptul că piața
produselor farmaceutice se afla în scădere încă de la sfârșitul ultimului trimestru al anului 2008.
Reducerea volumului vânzărilor a determinat și această modificare negativă a cash-flow-ului.
Metoda indirectă de calcul a cash-flow-ului de gestiune pornește de la profitul net și de la
amortizare, corectându-se cu variația nevoii de fond de rulment și rezultând următoarea relație:
26
+ profit net
+amortizare și cheltuieli cu provizioanele
CFgestiune = - profit din cesiunea imobilizărilor
-venituri financiare
- Δ NFR
CFgest2008 =23.184.647+12.851.663+1.331.425-10.240.055 -5.660.644
CFgest2008 =21.467.036 mil.RON
CFgest2009 = -2.882.789+ 9.490.864+ 10.381.523-13.194.155+10.306.986
CFgest2009 =14.102.429 mil.RON
CFgest2010 =57.377.448+9.506.870-2.746.681-6.830.525+45.369.749
CFgest2010 =102.676.861mil.RON
+ΔCPR
CFfinanțare2008= +Δdatorii financiare
-profit net
CFfinanțare2008 =(285.623.359 - 260.908.595) -223.554-23.184.647= 1.306.563 mil.RON
CFfinanțare2009 =(281.973.086 -285.623.359)+ 2.882.789= -767.484 mil.RON
CFfinanțare2010 =( 339.350.534-281.973.086)- 57.377.448= 0 mil.RON
+venituri financiare
CFinvestiții = -Δimobilizări brute
CFinvestiții2008 = 18.027.313-(78.868.154-84.070.996)=12.824.471 mil.RON
CFinvestiții2009 = 13.561.314-(79.731.933-78.868.154)=12.697.535 mil.RON
CFinvestiții2010 = 8.096.666-(72.928.626-79.731.933)=14.899.973 mil.RON
27
Pentru determinarea valorii întreprinderii, considerată un portofoliu de investiții mai noi și
mai vechi, noțiunea de cash-flow suportă anumite ajustări. Acestea sunt necesare pentru a reflecta
capacitatea întreprinderii de a degaja, către acționari și împrumutatori,cash-flowdisponibil(CFD)
pentru recuperarea capitalului investit inițial și pentru remunerarea acestui capital, cel puțin la rata
normală de rentabilitate în raport cu riscul asumat.Cash-flow-ul pentru evaluarea întreprinderii se
deosebește de cel care rezultă din variația trezoreriei nete prin următoarele:
▪ dobânzile nu se scad, ci se adună ca remunerare a împrumutătorilor pentru capitalurile împrumutate
întreprinderii.
▪ în cash-flow-ul de investiții se cuprinde și variația activelor circulante (inclusiv a trezoreriei) nete de
datoriile de exploatare, la fel ca și în evaluarea proiectelor de investiții.
▪ în cash-flow-ul disponibil pentru evaluarea întreprinderii se include numai cash-flow-ul de investiții,
nu și replica acestuia pe pasiv, cash flow-ul de finanțare.
Cash-flow-ul disponibil poate fi clasificat astfel:
▪ după origine
Unde:
Creșterea economică=Profit Net +Amortizare+Dobânzi
Creșterea economică2008 = 23.184.647+12.851.663+1.002.472= 37.038.782 mil. RON
Creșterea economică200 9= -2.882.789+9.490.864+151.345= 6.759.420 mil.RON
Creșterea economică2010 = 57.377.448+9.506.870+24.928= 66.909.246 mil.RON
Prin urmare cash-flow-ul disponibil va fi egal cu:
CFD2008=21.467.036-37.038.782 = -15.571.746 mil.RON
CFD2009=14.102.429-6.759.420 = 7.343.009 mil.RON
CFD2010=102.676.861-66.909.246 = 35.767.615 mil.RON
28
CFDdupă origine = CFgestiune – Creșterea economică
▪ după destinație
În raport de acest criteriu CFD la nivelul unei firme se compune din cash-flow-ul disponibil
pentru actionari (CFDact )si cash-flow-ul disponibil pentru creditori (CFDcred ).
Unde:
CFDact = Profit Net –ΔCPR
CFDact2008=23.184.647-(285.623.359 - 260.908.595)= -1.530.117 mil.RON
CFDact2009=-2.882.789-(281.973.086 -285.623.359)=767.484 mil.RON
CFDact2010=57.377.448-( 339.350.534-281.973.086)=0 mil.RON
CFDcred= Dobânzi- Δ Datorii Financiare
CFDcred2008= 1.002.472+223.544=1.226.016 mil.RON
CFDcred2009=151.345 mil.RON
CFDcred2010= 24.948 mil.RON
29
CFD = CFDact+ CFDcred
VI.DIAGNOSTICUL RENTABILITĂȚII CAPITALULUI
Se poate realiza prin:
-rata de rentabilitate economică (ROA)
-rata de rentabilitate financiară (ROE)
-rata de rentabilitate comercială
-rata de rentabilitate a dobânzii
Atât mărimea lor efectivă, dar, mai ales, descompunerea acestor rate pe factori de influenţă
(marjă, rotaţie, structură a capitalurilor) oferă informaţii fiabile pentru detectarea stării rentabilităţii
întreprinderii.
Rata rentabilităţii economice(ROA) reflectă raportul dintre un rezultat economic şi
mijloacele economice angajate pentru obţinerea acestuia. Avantajele induse de rata rentabilităţii
economice în câmpul analitic se datorează faptului că ea este independentă de structura financiară,
politica fiscală a statului prin care se impozitează profitul, precum şi de elementele excepţionale.
ROA=(EBIT-impozit pe profit)/Capital propriu+Datorii financiareIndicator/
An 2007 2008 2009 2010
ROA 2,22%8,46%
-0,96% 16,91%
Tabel nr.9
Rata rentabilităţii financiare(ROE) măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci a
plasamentului financiar pe care acţionarii l-au făcut prin investiţia lor de capital în cumpărarea
acţiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea întreprinderii de distribuire de
dividende către acţionari şi de creştere a rezervelor , care reprezintă de fapt o creştere a averii
acţionarilor. Rentabilitatea financiară este cea care face atractive acţiunile întreprinderii şi duce la
creşterea cursului lor bursier. Investiţia de capital în astfel de acţiuni va avea valoarea actualizată netă
pozitivă şi va conduce la creşterea averii acţionarilor. Această rată constituie un indicator relevant în
aprecierea poziţiei întreprinderii pe piaţă.
O remunerare în creştere a capitalurilor investite asigură:
- un acces facil la resurse financiare datorită încrederii proprietarilor actuali de a reinvesti în
întreprindere şi a potenţialilor investitori – deţinători de resurse financiare disponibile pentru
plasamente;
30
- capacitatea de dezvoltare.
ROE=Profit net/Capital propriuIndicator/An 2007 2008 2009 2010
ROE 1,63% 8,11% -1,02% 16,9%
Tabel nr.10
Rata rentabilităţii comerciale
Calitatea gestiunii unei întreprinderi este validată prin aprecierea produselor sale pe piaţă,
situaţie evidenţiată prin cifra de afaceri. Raportul dintre rezultatul obţinut şi cifra de afaceri reprezintă
rata rentabilităţii comerciale.
Rentabilitatea comercială=Profit net/Cifra de afaceriIndicator/An 2007 2008 2009 2010
Rentabilitatea comercială 2,19% 10,61% -1,64% 22,09%Tabel nr.11
Rata rentabilităţii dobânzilor(rentabilitatea datoriilor pe termen lung) este cel mai adesea
cea nominală stabilită în contractele de credit cu băncile sau în prospectele de emisiune ale
obligaţiunilor întreprinderii. Având în vedere că întreprinderea poate avea la un moment dat credite din
diferite surse şi cu diferite maturităţi,pentru analiză şi evaluare este recomandată o rată medie a
dobânzii calculată ca raport între cheltuielile anuale cu dobânzile şi soldul iniţial al datoriilor care le-au
generat. Dobânda este deductibilă din materia impozabilă a profitului şi de aceea se calculează o rată
de dobândă netă de economia fiscală pe care această deducere o generează.
Vom calcula rentabilitatea dobânzilor doar pentru anul 2007 deoarece in ceilalţi ani firma nu
are datorii financiare.
Ratele de rotaţie
Indicator/ An 2007 2008 2009 2010rotaţia stocurilor=stocuri/CA*360 (zile) 64,8 44,7 56,7 29,6rotaţia creanţelor=creanţe/CA*360 (zile) 225,7 233,3 252,08 133,4
coeficient de rotaţie a stocurilor=CA/stocuri 5,55 8,04 6,3 12,1coeficient de rotaţie a creanţelor=CA/creanţe 1,6 1,54 1,4 2,7
Tabel nr.12
31
VII. DIAGNOSTICUL RISCULUI
În analiza financiară tipologia riscului este foarte vastă, astfel că este necesară analiza
următorilor indicatori:
Indicator/An 2007 2008 2009 2010
Cifra de afaceri 193.996.640218.505.84
8 175.765.574 259.644.377Frecvența de apariție 0,2 0,3 0,1 0,4
Profit brut 10.584.563 31.071.820 -541.453 69.006.163Tabel nr.13
Dispersia profitului în raport cu media
CA medie=193.996.640*0,2+218.505.848*0,3+175.765.574*0,1+259.644.377*0,4=225.785.391
Profit brut(mediu)= 10.584.563*0,2+31.071.820*0,3+(-541.453)*0,1+69.006.163*0,4=38.986.779
σ CA=√ (193.996.640-225.785.391)2 *0,2+(218.505.848-225.785.391)2*0,3+(175.765.575-225.785.391)2*0,1+(259.644.377-225.785.391)2*0,4=2.5004
σ Profit brut=√(10.584.563-38.986.779)2*0,2+(31.071.820-38.986.779)2*0,3+(-541.453-38.986.779)2*0,1+(69.006.163-38.986.779)2*0,4=7.2534
Indicatorii de solvabilitate
Grad de îndatorare=Datorii/total pasiv
Indicator/An 2007 2008 2009 2010Grad de îndatorare 18,5% 15,9% 10,3% 11,6%
Tabel nr.14
Indicatorii de lichiditate
1) Lichiditatea curentă=Active circulante/Pasive circulante
Indicator/An 2007 2008 2009 2010Lichiditatea curentă 4% 4,84% 7,35% 6,98%
Tabel nr.15
2) Lichiditatea rapidă=Active circulante-stocuri / pasive circulante
Indicator/An 2007 2008 2009 2010
Lichiditatea rapidă62,79
% 100%67,29
%76,05
%
32
Tabel nr.16
3) Lichiditatea cash=Active circulante-stocuri-creante / Pasive circulante
Indicator/An 2007 2008 2009 2010
Lichiditatea cash 24,9%28,15
%29,98
%51,76
%
Tabel nr.17
VIII.VERIFICAREA CALCULELOR PENTRU DETERMINAREA
PROFITULUI NET
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE=Ven.din expl.-Chelt din expl.Indicator/
An 2007 2008 2009 2010PROFIT 9.236.401 22.570.403 0 62.929.082
PIERDERE 0 0 10.270.467 0Tabel nr.18
2007 2008 2009 2010
0
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
9,236,401
22,570,403
0
62,929,082
0 0
10270467
0
PROFIT
PIERDERE
Grafic Nr.10
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA FINANCIARĂIndicator/An 2007 2008 2009 2010
PROFIT 0 7.498.945 9.577.669 6.052.133
33
PIERDERE 215.983 0 0 0Tabel nr.19
2007 2008 2009 20100
2000000
4000000
6000000
8000000
10000000
12000000
0
7,498,945
9,577,669
6,052,133
215983 0 0 0
PROFIT
PIERDERE
Grafic Nr.11
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ=VENITURI TOTALE-CHELTUIELI TOTALEIndicator/An 2007 2008 2009 2010
PROFIT 9.020.41830.069.34
8 068.981.21
5
PIERDERE 0 0692.79
8 0Tabel nr.20
2007 2008 2009 20100
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
80,000,000
9,020,418
30,069,348
0
68,981,215
0 0 692798 0
PROFIT
PIERDERE
Grafic Nr.12
PROFITUL SAU PIERDEREA NETĂ A EXERCIŢIULUI=PROFIT BRUT - IMPOZIT PE PROFIT
34
Indicator/An 2007 2008 2009 2010PROFIT 4.258.101 23.184.647 0 57.377.448
PIERDERE 0 0 2.882.789 0Tabel nr.21
2007 2008 2009 20100
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
4,258,101
23,184,647
0
57,377,448
0 02882789
0
PROFIT
PIERDERE
Grafic Nr.13
35
IX. PREVIZIUNEA FINANCIARĂ
Previziunea financiară are ca obiectiv determinarea resurselor necesare pentru acoperirea
nevoilor firmei pe termen scurt, prin identificarea resurselor necesare pentru plata aprovizionărilor cu
materii prime, materiale, mărfuri respectiv asigurarea resurselor pentru finanţarea capitalului de lucru
net suplimentar (a variaţiei activului circulant net) și pe termen mediu și lung, prin asigurarea
resurselor necesare pentru realizarea de investitii - achiziţionarea de active fixe.
Cea mai eficientă şi simplă modalitate de previzionare a elementelor din bilanţ şi din contul de
profit şi pierdere o reprezintă corelarea acestora cu cifra de afaceri viitoare, deoarece unele dintre
aceste elemente sunt dependente (variază proporţional) faţă de volumul vânzărilor, iar altele sunt
independente, respectiv au valori determinate de alţi factori.
Relaţiile dintre principalele elemente ale bilanţului şi nivelul cifrei de afaceri sunt următoarele:
▪ imobilizările necorporale – dinamica acestora în raport cu cifra de afaceri nu poate fi determinată la
nivel global, fiind necesară analiza pentru fiecare componentă (cheltuielile de constituire, cheltuielile
de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile).
▪ imobilizările corporale – este necesară analiza elementelor componente (imobilizările corporale
care participă sau nu în mod direct la desfăşurarea activităţii de exploatare, terenurile deţinute de
firmă).
▪ imobilizările financiare - au o evoluţie independentă de cifra de afaceri, valoarea acestora fiind
determinată de politica firmei privind investiţiile în alte companii în scopul deţinerii unei poziţii de
control.
▪ stocurile (de mărfuri, materii prime şi materiale consumabile, de producţie în curs de execuţie, de
produse finite) sunt dependente de nivelul activității firmei, astfel că, la o creştere a cifrei de afaceri, se
va înregistra o creştere a valorii stocurilor.
36
▪ clienţii – pentru ca o creştere a producţiei să genereze o creştere a vânzărilor este necesară aplicarea
unei politici atractive de creditare a clienţilor, ceea ce va conduce la creşterea postului “clienţi” prin
impactul ambilor factori de influenţă: cifra de afaceri şi durata de rotaţie a clienţilor prin CA.
▪ activele de trezorerie, incluzând disponibilităţile în casă şi în contul curent, precum şi valorile de
încasat, nu variază neapărat odată cu cifra de afaceri, având valori determinate de volumul şi ritmul de
încasări şi plăţi ale firmei, precum şi de strategia financiară a firmei în ceea ce priveşte atitudinea faţă
de riscul de apariţie a unei crize de lichiditate.
Dacă presupunem că firma funcţionează la capacitate maximă şi că valorile actuale ale
activelor sunt optime pentru nivelul actual al cifrei de afaceri, atunci valoarea activelor (direct
productive) deţinute de firmă trebuie să crească odată cu creşterea cifrei de afaceri. Aceste investiţii
suplimentare în active, determinate de creşterea volumului de vânzări, trebuie finanţate prin creşterea
pasivului dar în cadrul pasivului, nu toate elementele au o evoluţie corelată în mod direct cu cifra de
afaceri:
▪ capitalul propriu –înregistrează o creştere fie prin emisiune de acţiuni sau aport suplimentar al
asociaţilor, fie prin profit reinvestit, astfel că valoarea acestuia nu este determinată în mod direct de
creşterea cifrei de afaceri decât prin partea din profitul previzionat nedistribuită sub formă de
dividende.
▪ datorii financiare – valoarea acestora este determinată de contractarea de credite necesare finanţării
creşterii investiţiei firmei în active imobilizate şi în active circulante.
▪ furnizorii – prin creşterea volumului de aprovizionări cu mărfuri, materii prime, materiale etc. în
condiţiile menţinerii nivelului actual al termenelor de plată se realizează o creştere automată a
resurselor atrase de la furnizori.
De asemenea este necesară analiza relațieidintre principalele venituri şi cheltuieli înscrise în
contul de profit şi pierdere şi nivelul cifrei de afaceri:
▪ veniturile de exploatare – există o relație directă întrucât acestea sunt alcătuite din din cifra de
afaceri, venituri din producţia stocată, imobilizată şi alte venituri de exploatare.
▪ cheltuielile de exploatare – se pot grupa în cheltuieli variabile şi fixe.
▪ veniturile financiare – sunt generate de deţinerea de imobilizări financiare, astfel că nu sunt direct
corelate cu cifra de afaceri.
37
▪ cheltuielile financiare – cheltuielile cu dobânzile se calculează în raport cu rata dobânzii şi volumul
datoriilor financiare.
▪ veniturile şi cheltuielile extraordinare – nu sunt influenţate de volumul de activitate, ci de apariţia
unor evenimente neprevăzute (cu caracter extraordinar).
Concret, prima etapă în realizarea previziunii financiare constă în analiza datelor istorice pentru
identificarea elementelor din bilant şi din contul de profit şi pierdere a căror evoluţie este determinată
de modificarea cifrei de afaceri.
Previziunea financiară se poate realiza prin două metode, respectiv:
• Metoda “procent din cifra de afaceri” presupune ca pentru elementele dependente
de cifra de afaceri, să se determine coeficientul de proporţionalitate înregistrat până în momentul
realizării previziunii. Astfel în funcţie de evoluţia acestui coeficient de proporţionalitate şi, eventual,
de optimizările pe care le are în vedere firma, se previzionează valoarea coeficientului de
proporţionalitate pentru anul pentru care se doreşte previziunea – de exemplu ca valoare optima,
medie, mediana, minima sau maxima, in functie de cel care face previziunea. Prin aplicarea
coeficientului previzionat asupra cifrei de afaceri planificată, se obţine valoarea previzionată a
respectivului element. În cazul elementelor independente de cifra de afaceri acestea se vor previziona
folosind alte informaţii (de exemplu evoluţia anterioară a acestora, în funcţie de care se extrapolează
tendinţa).
• Metoda „durata de rotaţie” sau „vitezei de rotaţie” presupune ca pentru elementele dependente de
cifra de afaceri, să se determine durata de rotaţie sau viteza de rotaţie din perioada precedentă
momentului realizării previziunii, această metodă fiind echivalentă cu metoda „procent din cifra de
afaceri” (presupune tot proporţionalitatea dintre respectivul element şi cifra de afaceri). Astfel în
funcţie de evoluţia duratei sau vitezei de rotaţie şi, eventual, de optimizările pe care le are în vedere
firma se previzionează durata sau viteza de rotaţie pentru anul pentru care se doreşte previziunea. De
asemenea prin aplicarea duratei sau vitezei de rotaţie previzionată asupra cifrei de afaceri planificată,
se obţine valoarea previzionată a respectivului element, în timp ce elementele independente de cifra de
afaceri se vor previziona folosind alte informaţii (de exemplu evoluţia acestora).
O etapă importantă în previziunea financiară o reprezintă previziunea cifrei de afaceri
deoarece anticiparea unei creşteri a cifrei de afaceri superioară valorii sustenabile va genera o
38
insuficienţă de fonduri, astfel că firma va apela la finanţare prin credite, modificându-se astfel gradul
de îndatorare, ceea ce va genera costuri din ce în ce mai ridicate aferente dobânzilor. Pe de altă parte,
realizarea unei cifre de afaceri sub nivelul sustenabil reprezintă o risipă a resurselor disponibile,
generând un cost de oportunitate.
Astfel pe baza ipotezelor din prima etapă şi a cifrei de afaceri previzionate în cadrul celei de-a
doua etape, se pot construi documentele contabile previzionate, între care se poate constata o
interdependenţă - pentru determinarea necesarului de resurse se iau în considerare, ca resurse
disponibile, viitoarele profituri nedistribuite sub formă de dividende - calculate iniţial fără a ţine cont
de implicaţiile financiare ale diverselor modalităţi de finanţare.
În funcţie de posibilităţile de finanţare (prin pasive curente suplimentare, contractare de noi
datorii financiare, emisiune de acţiuni – selecţie care va ţine cont în primul rând de costul capitalului,
dar şi de încadrarea unor indicatori de risc în anumite limite, de exemplu o limită maximă a gradului
de îndatorare, o limită minimă a lichidităţii) se determină costul acestor resurse. Acest cost va
influenţa rezultatul prognozat prin creşterea cheltuielilor cu dobânzile, care variază atât în raport cu
volumul datoriilor, dar şi în raport cu rata dobânzii (care la rândul ei se poate modifica în funcţie de
gradul de îndatorare al firmei). Prin urmare acest rezultat previzionat modificat va influenţa nivelul
necesarului de resurse (prin scăderea profitului nedistribuit sub formă de dividende faţă de valoarea
iniţial previzionată, considerând ca politica de distribuire de dividende nu se modifică).
Pe baza datelor ilustrate în documentele contabile vom realiza o previziune financiară cu
scopul de a identifica necesarul de finanțare al companiei Zentiva S.A.
Previzionarea cifrei de afaceri a companiei Zentiva București se va face după relația:
Unde: g*=∑i=0
n
rata decre ș tere
nr . perioade
=12,6 %−19,5 %+47,7 %
3 = 13,6%.
De aici rezultă mărimea cifrei de afaceri previzionată pentru anul 2011:
CAprevizionată 2011=CA2010 (1+13,6%) = 259.644.377(1+0,136)=294.956.012 mil. RON
39
CAprevizionată(T+1) = CAT (1+g*)
În continuare am ales să realizăm această previziune folosind metoda “procent din cifra de
afaceri”. Astfel am obținut următoarele rezultate pentru coeficientul de proporționalitate:
Cstocuri =Stocuri
CA∗100 =8%
Ccreanțe =Creanțe
CA∗100 =37%
Cdisponibilități = Disponibilități
CA∗100 = 79 %
Cdatorii furnizori = datfurnizori
CA∗100 =9,3%
Cdatorii de exploatare =datexp
CA∗100 = 17,74% din care: Cdatorii către stat =
datstatCA
∗100 =8,4%
Csume datorate entităților =sumdat
CA∗100 = 0,04%
În ceea ce privește contul de profit și pierdere am obținut următoarele valori ale coeficientului de
proporționalitate:
Ccheltuieli din exploatare =Cheltexp
CA∗100 =76,5% din care: Cchelt.materii prime =
cheltmpCA
∗¿100 =8,3%
Cmărfuri =ch eltmf
CA∗¿100 = 6,3%
Cchelt.personal =cheltpers
CA∗¿100 = 15,4%
Calte chelt.de exploatare = altecheltexpl
CA∗¿100 = 46,5%
Cimpozit/rezultat neimpozitat = Impozit
Rezneimpozitat∗100 = 16,8%
Crezultat impozabil = rezultatimpoz
CA∗¿100 = 23,4%
Cprofit net = profitnet
CA∗100 = 22%.
40
Prin urmare în cadrul anexei nr.4 am construit bilanțul previzionat pentru anul 2011,
înmulținâd fiecare coeficient de proporționalitate cu noua cifră de afaceri. Deși valoarea imobilizărilor
nu este corelată cu cifra de afaceri, am anticipat o creștere a imobilizărilor datorită invesițiilor pentru
cercetare(obținerea licențelor, lansarea unor medicamente noi) și modernizare realizate de către
compania Zentiva S.A . De asemena se poate observa că la final valoarea totală a pasivului nu
egalează valoarea activului, ceea ce însemnă că prin diferența dintre activ și pasiv putem determina
necesarul suplimentar de capital.
NSC= Total Activ- Total Pasiv= 439.321.955 - 403.734.181 = 35.587.774 mil.RON
Întrucât până în martie 2011, compania Zentiva S.A nu a distribuit dividende, rata de reinvestire a profitului a fost egală cu 1. Astfel vom stabili dacă acest necesar poate fi acoperit prin autofinanțare sau prin contractarea de noi datorii:
1. Prin autofinanțare
Autofinanțarea = Profit Net × Rata de reinvestire a profitului × (1+rata de crestere)
Autofinanțarea= 57.337.448 × 1 × (1+0,136)=58.117.237,3 mil.RON
Observăm că valoarea autofinanțării este mai mare decât necesarul suplimentar de finanțare
(58.117 .237,3 > 35.587.774), ceea ce înseamnă că societatea Zentiva S.A. nu este dependentă de
creditori, astfel că aceasta își va păstra nemodificată politica de îndatorare.
2. Prin contractarea de noi credite
Dat.TLplanificate=0
În situația în care autofinanțarea nu ar fi acoperit în totalitate necesarul suplimentar de
finanțare, firma avea și posibilitatea emisiunii de noi acțiuni.
Creșterea cifrei de afaceri va genera modificări și la nivelul contului de profit și pierdere
anterior, fapt pentru care am costruit un nou cont de venituri și cheltuieli într-o formă simplificată,
acesta fiind prezentat în Anexa nr. 5.
Pentru a observa evoluția cifrei de afaceri în raport cu cheltuielile de exploatare pe parcursul
perioadei analizate, incluzând și anul previziunii financiare am realizat un grafic (graficul nr. 6) care
ilustreză faptul că în primii trei ani ponderea cheltuielilor de exploatare este semnificativă, însă
începând cu anul 2010, ritmul de creștere al încasărilor este superior ritmului de creștere al
41
cheltuielilor și se poate vedea o scădere a ponderii acestora în cifra de afaceri. Totodată previziunea
financiară realizată pentru anul 2011 arată o creștere semnificativă a cifrei de afaceri dat fiind faptul
că piața farmaceutică din România se află în curs de dezvoltare, iar specialiștii prevăd majorări
importante ale încasărilor în următorii anii.
2007 2008 2009 2010 2011*0
50,000,000
100,000,000
150,000,000
200,000,000
250,000,000
300,000,000
CACHELTUIELI DE EXPLOATARE
Grafic nr.6
În concluzie putem afirma că societatea Zentiva București a depășit punctul critic al crizei
economico-financiare, astfel că, după ce în 2010 a înregistrat din nou profit, firma se așteaptă la o
creștere semnificativă și în acest an. Așteptările companiei farmaceutice sunt justificate întrucât pentru
anul 2011, s-au realizat investiții majore pentru cercetarea și dezvoltarea firmei. Prin urmare, în acest
an, Zentiva București va începe să exporte medicamente în cinci noi state vest-europene: Franţa, Italia,
Germania, Portugalia şi Marea Britanie.
De asemenea un factor important al dezvoltării companiei este și evoluția cursului acțiunilor
Zentiva la Bursa de Valori București dat fiind faptul că anunțul distribuirii dividendelor record (0,3
lei/acțiune), pentru prima dată de când societatea a fost listată a generat un plus de imagine pentru
companie dar și atragerea de noi capitaluri.
42
Pentru anul 2011, obiectivul grupului Sanofi-Aventis în ceea ce privește compania Zentiva
S.A. este să se păstreze în top, concentrându-ne pe lansarea de produse noi, identificarea de
oportunităţi de creştere, pătrunderea pe piețe externe dar și diversificarea activităţilor.
X. BIBLIOGRAFIE
Stancu I., Finanţe:Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor.Analiză şi gestiune
financiară, Editura Economică, 1996
Stroe R., Note de curs Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Economică, București
2004
Dragotă V.-coordonator, Management financiar, Vol.1, Editura Economică, Bucureşti, 2003
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti,
2006
Toma M., Brezeanu P., Finanţe şi gestiune financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996
Brezeanu P., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura ASE, CIEDD, Bucureşti, 2000
www.zf.ro
www.wall-street.ro
www.zentiva.ro
43
44
Top Related