239
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Doctor medic veterinar Bianu Grigore
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
EVALUAREA POTENŢIALULUI DE RESTRUCTURARE IMUNOLOGICĂ
ŞI A IMPACTULUI MODULATOR AL UNOR FACTORI EXTRINSECI LA
PĂSĂRI
ASSESMENT OF THE IMMUNE RESTRUCTURING POTENTIAL AND
MODULATING IMPACT OF EXTRINSEC FACTORS IN BIRDS
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Prof.univ. Dr. Marina Spînu
CLUJ-NAPOCA
2014
240
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conflictul activ între macro- şi microorganism are ca rezultat, în afară de
producerea unor tulburări morfologice şi funcţionale şi o mobilizare a resurselor
defensive capabile să facă faţă infecţiei şi să restabilească echilibrul fiziologic în
organism. Aceste resurse presupun mijloace variate: a) elaborarea de substanţe
bactericide (conţinute de diferite secreţii, unori elemente acelulare ca lizozimul,
betalizina, leucinele, plakinele, alexina, properdina, saclericidina), b) capacitatea de a
îngloba şi distruge germeni (fagocitoza) sau c) producţia unor elemente specifice ca
răspuns la incitarea provocată de diferite tipuri de agenţi patogeni. Ca şi la celelate
specii, la păsări aceste elemente specifice sunt anticorpii şi celulele activate, cu rolul
de a neutraliza valenţele nocive ale microorganismelor sau substanţelor străine
organismului (Dietert şi Lamont, 1994).
În avicultură, eliminarea factorului de risc reprezentat de bolile infecto-
contagioase care în marile aglomerări de păsări pot avea consecinţe dezastruoase,
condiţionează asigurarea realizării planului de producţie de ouă sau de carne. Măsura
profilactică generică aplicată pentru atingerea nivelului optim de protecţie faţă de
bolile infecţioase este vaccinarea. Pe această cale se induce o stare de rezistenţă a
organismului, asigurată prin funcţii şi structuri cu înaltă specificitate faţă de antigen.
Este deci incontestabila utilitatea investigării efectorilor imuni în cadrul stimulării
antigenice, urmărindu-se dirijarea acestora în direcţia unui răspuns benefic .
In acest context, un efort considerabil s-a depus în încercarea de a izola
antigenii specifici din infecţiile virale astfel încât să se producă seruri specifice cu
utilitate în detectarea antigenului şi controlul evoluţiei bolilor virale.
Studiul bibliografic asupa temei de cercetare, trece în revistă în cinci capitole,
date referitoare la sistemul imun al păsărilor, cu trăsăturile sale particulare, fiind
descrise organele imunocompetente, efectorii imuni înnăscuţi şi adaptativi şi dinamica
răspunsului imun, alături de diferiţi factori de influenţă şi în primul rând stresul ca
sistem complex de factori inductori ai restructurărilor imunologice. Mecanisme de
apãrare antiinfecţioasã ocupă un loc esenţial în lupta organismului cu bolile
241
microbiene, fiind trecute în revistă în acest context mecanisme specifice de răspuns în
infecţii, tipurile de imunitate adaptativã, Sinteza de anticorpi antibacterieni,
mecanisme umorale implicate în protecţia antiviral㸠bariere de protecţie de suprafaţă,
sindromul febril, sistemul fagocitar polimorfonuclerar şi mononuclear şi mecanisme de
protecţie umorale.
Cercetările efectuate în cadrul tezei de doctorat şi descrise în partea a II-a, în 7
capitole, îşi propun definirea influenţelor negative/pozitive ale unor factori extrinseci
de diferite origini asupra sistemului imun la păsări, evaluarea critică a statusului imun
pe baza caracterizării profilului imunologic specific fiecărei situaţii şi adoptarea
deciziei corecte de control/restaurare imunologică. În acest scop, au fost definite
următoarele obiective şi activităţi:
6. Inventarierea efectelor imune induse de stresul infecţios: cuantificarea
influenţelor negative (imunosupresie) respectiv pozitive (anticorpogeneza,
stimulare celulară) în urma infecţiei naturale cu agenţi bacterieni şi virali
• Diagnosticarea complexă a unor entităţi morbide bacteriene prin teste
de laborator: salmoneloza, micoplasmoză
• Aplicarea unor teste de laborator pentru diagnosticarea unor boli
virale: bursita infecţioasă aviară
• Utilizarea unor de teste de imunitate umorală şi celulară nespecifică
(dozarea lizozimului, dozarea Ig totale, complexe imune circulante,
capacitate bactericidă totală a serului, numărul total de leucocite,
formula leucocitară, activitatea fagocitară) şi specifică (dozarea
anticorpilor, determinarea stimulării specifice a limfocitelor T) pentru
caracterizarea profilului imunopatologic în afecţiunile bacteriene şi
virale diagnosticate
• Evaluarea efectelor unor compuşi sintetizaţi de celulele
imunocompetente in vitro sub influenţa infecţiilor virale
• Definirea profilului imunologic al bolilor studiate
7. Monitorizarea efectelor stresului tehnolgic
• Evaluarea modificărilor imune nespecifice şi specifice induse de
deficitul proteic din raţie la puii broiler prin teste de imunitate
242
umorală şi celulară (dozarea lizozimului, dozarea Ig totale, complexe
imune circulante, capacitate bactericidă totală a serului, numărul total
de leucocite, formula leucocitară, activitatea fagocitară, dozarea
anticorpilor, determinarea stimulării specifice a limfocitelor T –testul
de transformare blastică)
8. Vaccinarea ca operaţiune protectoare majoră în creşterea industrială:
monitorizarea efectelor imunologice benefice şi negative ale acesteia
• Monitorizarea influenţei stimulatoare a vaccinărilor de pe fluxul
tehnologic (anti-Salmonella la găini ouătoare şi antipseudopestoase),
realizate după diferite protocoale de vaccinare, asupra efectorilor
imun
• Stabilirea eventualelor influenţe negative ale vaccinării prin stresurile
induse (stres de retenţie, stres de manipulare, stres de inoculare)
asupra unor efectori imuni nespecifici şi specifici
• definirea profilului imunologic postvaccinal
9. Imunostimularea chimică: evaluarea efectului imunomodulator al unor
compuşi conţinând microelemente şi a posibilităţii aplicării lor în practica
avicolă
• Cuntificarea efectelor unor compuşi sau amestecuri de compuşi
conţinând microelemente (Cu, Se sau ambele), sub diferite forme de
prezentare, asupra sistemului imun in vitro (dozarea activităţii
lizozimului în condiţiile pretratării cu compuşi in vitro; dozarea
influenţei compuşilor respectivi asupra imunităţii mediate celular –
testul de transformare blastică)
• Evaluarea, pe baza rezultatelor obţinute in vitro a efectelor
compuşilor studiaţi in vivo, pe culturi celulare şi păsări
• Estimarea corelativă a potenţialului imunorestaurator al compuşilor
studiaţi
10. Estimarea efectelor stimulatoare ale extractelor de plante medicinale
• Investigarea, comparativ cu datele din literatură a efectelor unor
extracte obţinute în solvenţi diferiţi din Calendula officinalis in vitro
243
• Cuantificarea prin aplicarea unor teste imunologice a gradului de
restaurare prin administrarea principiilor active din plante
medicinale.
În capitolul VI sunt descrise experimente care vizează monitorizarea efectelor
imune induse infecţia naturală cu agenţi bacterieni, Salmonella pullorum şi
Mycoplasma gallisepticum.
Investigarea stării de portaj salmonelic la găinile ouătoare, provenite din ferme
convenţionale comparativ cu păsări vaccinate antisalmonelic, prin dozarea anticorpilor
şi examen bacteriologic, au relevat că în ciuda ipotezei conform căreia starea de portaj
ar fi trebuit sa inducǎ formarea anticorpilor anti – Salmonella şi creşterea titrului
acestora în sânge, rezultatele obţinute în urma reacţiei de aglutinare lentǎ sunt
contradictorii. Comparând acest titru cu indicele de stimulare blasticǎ indusǎ de
antigen observǎm cǎ ambele valori sunt scǎzute. Este posibil ca sistemul imun sǎ nu
reactioneze la portajul salmonelic datoritǎ sistemelor de “mascare imunologicǎ” pe
care le posedǎ aceastǎ bacterie sau datoritǎ importanţei scǎzute a anticorpilor citatǎ de
unele studii.
Testele bacteriologice efectuate au dus la confirmarea prezenţei S. enteritidis
serovar enteritidis, pe baza caracterelor biochimice determinate pe medii politrope.
Confirmarea serologicǎ urmatǎ de cea bacteriologicǎ a determinat recoltarea
probelor de sânge de la gǎinile confirmate ca fiind cu portaj salmonelic, pentru testele
imunologice efectuate ulterior. Acestea nu prezentau semnele clinice al salmonelozei,
iar producţia de ouǎ nu a putut fi monitorizatǎ, acest aspect fiind mai puţin relevant
datoritǎ vârstei înaintate a gǎinilor (80 de sǎptǎmâni). Urmărind activitatea bactericidă
a serului provenit de la păsări infectate natural cu Mycoplasma gallisepticum, se poate
observa că în cazul culturilor de Salmonella spp. (Gram -) în contact cu probele de ser
pozitive, efectele inhibitoare sunt mai slabe decât în cazul culturilor de Staphylococcus
spp. (Gram +), iar efectele extractului alcoolic de Calendula sunt variabile în
combinaţie cu serul, cu acţiune mai pronunţată la diluţia mai mare a serului în primul
caz (Salmonella spp.) şi la diluţia mai mică în cel de-al doilea caz (Staphylococcus
spp.).
244
Evaluând modificările imunologice produse în urma infecţiei naturale cu
virusul bursitei infecţioase (cap.VII) se constată creşterea semnificativă a concentraţiei
lizozimului la pui bolnavi faţă de cei sănătoşi (tabel 1).
Aceste rezultate nu sunt concordante cu cele obţinute în cazul nivelelor Ig totale
(tabel 2), unde cele mai scăzute valori s-au obţinut pentru puii convalescenţi, dar sunt
însoţite de variaţie similară în cazul răspunsului blastogenetic celular (tabel 3)( tI-III M=
-2,392, p < 0,025).
Tabel/Table 1
Valorile lizozimului seric la pui în boala de Gumboro(µg/ml)/Lysozime levels in the sera of Gumboro disease virus infected, covalescent and healthy chickens
Nr. crt
Pui bursită/infected n = 20
Pui trecuţi prin boală/convalescent
n = 20
Pui sănătoşi/Healthy n = 20
X‾ 35,43 24,86 9,255
S 24,37 22,89 3,97 t I-II = 0,863 ; p nesemnificativ, t I-III = 3,36 ; p<0,005, t II-III = 1,887 ; nesemnificativ
Tabel/Table 2
Valori ale concentraţiei imunoglobulinelor totale la cele trei loturi experimentale (DO)/Total Ig levels in the sera of Gumboro disease virus infected, covalescent
and healthy chickens
Nr. Pui bursită/infected n = 20
Pui trecuţi prin boală/convalescent
n = 20
Pui sănătoşi/Healthy n = 20
X 0,056 0,012 0,043
S 0,043 0,007 0,022 tI-II = 3,178 ; p < 0,01; distinct semnificativ, tI-III = 0,754; nesemnificativ, tII-III = -4,063; p < 0,001; foarte
semnificativ
Tabel/Table 3
Indicii de blastizare spontană şi mitogen indusă la loturile experimentale/Blast transformation indicess in experimental groups
245
Nr.
Pui bursită/infected n = 20
Pui trecuţi prin boală/convalescent
n = 20
Pui sănătoşi/Healthy n = 20
M PHA - M M PHA - M M PHA - M
X¯ 3,34 -6,06 6,29 -1,63 12,93 2,32
S 10,05 15,47 9,48 11,49 7,88 8,73 Legendă
M = cultura martor netratată; PHA M = cultura tratată cu PHA , nt = netestat Influenţa imunostimulatoare în culturi de sânge integral, în cazul infecţiei
bursitice, o are seleniul iar răspunsul cel mai intens este dat de celulele provenite de la
puii bolnavi, dovedindu-se prin aceasta afectarea nu doar a limfocitelor B ci şi a
subsistemului celular T (tabel 4). Similar, rpsunsul cel mai intens la virsu este prezent
la aceleaşi celule.
Tabel/Table 4
Indicii de stimulare induşi la cele trei loturi experimentale în testul de
transformare blastică (%)/SI in the three experimental groups
Nr.
Pui bursită/infected n = 20
Pui trecuţi prin boală/convalescent
n = 20
Pui sănătoşi/Healthy n = 20
Selenit Decaris Selenit Decaris Selenit Decaris
X¯ 4,296 0,405 3,78 -8,12 0,29 2,09
S 13,44 17,59 10,36 11,72 13,35 9,03
Supernatantul culturilor de sânge prelevat de la pui cu bursită, asupra celulelor
prelevate de la pui cu bursită, convalescenţi şi sănătoşi cultivate in vitro, a fost cel mai
pronunţat în cazul puilor bolnavi, după cum se poate observa din fig. 1.
Statusul imun reprezintă unul dintre cei mai fideli indicatori ai rezistenţei
antiinfecţioase la puii broiler în stresul de adaptare.
Investigaţiile efectuate pentru a evalua modificările imunologiec constatate în
stresul de adaptare la un mediu nou sau la vaccinare la puii broiler (cap. VIII) au
relevat:
246
49.94
51.99
67.21
-12.96
-41.31
-33.28
-14.46
21.23
-15.911.92
24.58
-3.43
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
M PHA S1 S2
sanat
conv
bolnavi
Legend: sănătoşi/healthy convalescent bolnavi/diseased
Fig. 1. Evaluarea comparativă a influenţei supernatantelor culturale in vitro, în culture provenite de la pui sănătoşi, convalescenţi şi bolnavi/A comparative evaluation of the cultural supernatant on blood cell cultures from diseased,
convalescent and healthy chickens in Gumboro disease
Comparând cele două tipuri de stres, cel vaccinal şi cel de adaptare, se poate
observa că intervenţia lor asupra CIC este diferită, în primul caz nivelul de complexare
fiind scăzut iar cel de eliminare crescut, pe când în cel de-al doilea caz, unui nivel de
complexare crescut îi corespunde o eliminare scăzută a CIC. Acest fenomen, chiar
dacă nu poate fi explicat în totalitate în condiţiile experimentelor efectuate, duce la
concluzia că stresul de adaptare este mai intens decât cel vaccinal în privinţa afectării
parametrului CIC. Această afirmaţie este susţinută şi de nivelel reactive celulare, astfel
blastizarea spontană este mult diminuată după relocare şi crescută postvaccinal.
Extractele vegetale au efecte mai pronunţate postvaccinal decât post-relocare, ceea ce
pledează pentru efectul lor modulator şi nu stimulator (fig. 2-3).
247
Fig.2. Valori ale indicilor de blastizare în testul de transformare blastică pentru
puii din ferma A după vaccinarea antipseudopestoasă/ Mean SI in chickens from farm A after the vaccination
Fig.3. Valori ale indicilor de blastizare în testul de transformare blastică pentru
puii din ferma B după relocare Mean SI in chickens from farm B after the relocation
Tabel/Table 5
Valorile medii şi deviaţii standard ale indicilor de blastizare in vitro la puii broiler vaccinaţi comparativ cu cei nevaccinaţi antipseudopestos/ In vitro mean values
and standard deviations of SI in vaccinated versus unvaccinated broiler chickens
Pui nevaccinaţi/Non vaccinated Pui vaccinaţi/ Vaccinated
M PHA Alcool Calend. M PHA Alcool Calend.
Media/
Mean
82,25 81,90 82,61 76,80 79,27 77,94 66,35 67,97
Stdev 8,85 7,67 6,95 14,04 11,17 14,63 12,14 10,52
248
Monitorizarea efectelor imunologice ale vaccinării ca operaţiune protectoare
majoră în creşterea industrială (cap. IX), investigată la puii convenţionali şi la găini
ouătoare a demonstrat că în urma vaccinării duble a puilor broiler pe ciclul de
producţie, în zilele 9-10 şi 21-22, se exercită un stress crescut asupra celulelor
adaptative iar răspunsul acestora in vitro este reprimat (tabel 5)
Nefelometria reprezintă o tehnică de lucru imunologică, utilizabilă cu succes în
evaluarea nivelelor anticorpilor circulanţi. Ea a fost aplicată în cadrul experimentului
pentru evidenţierea anticorpilor precipitanţi antipseudopestoşi în concentratul
imunoglobulinic obţinut din gălbenuşul de ou, fiind posibilă cuantificarea acestor.
Aceşti anticorpi au fost apoi testaţi funcţional, RIHA evidenţiind activitatea prezentă,
dar aflată la nivele destul de scăzute, probabil datorită timpului scurs de la vaccinare.
Evaluarea efectului imunomodulator al unor compuşi conţinând microelemente
şi a posibilităţii aplicării lor în practica avicolă (cap. X) s-a bazat pe investigarea
anticorpogenezei faţă de vaccinul antisalmonelic în condiţiile tratamentului cu
preparate imunostimulatoare pe bază de seleniu şi cupru, conform protocolului descris
în fig.4.
Valorile medii şi deviaţiile standard ale anticorpilor anti-Salmonella sunt
prezentate în fig. 5.
Datele obţinute prin titrarea anticorpilor antisalmonelici apăruţi în ser
consecutiv vaccinării, permit aprecierea capacităţii de răspuns umoral al puilor de 64
de zile, carenţaţi proteic şi trataţi concomitent cu substanţe imunostimulatoare. Titrele
de anticorpi determinate sunt la majoritatea păsărilor independent de lot, foarte
scăzute. Acest fapt este desigur consecinţa carenţelor proteice şi vitamino-minerale
cărora le-au fost supuse păsările pe durata experimentului.
Valoarea medie, maximă şi constantă a reacţiei imune la 3 din 5 păsări testate,
tradusă prin titre de l/2o=2,99, înregistrate paradoxal la lotul netratat, nevaccinat,
confirmă ipoteza transmiterii infecţiei prin cohabitare (vaccinul antisalmonelic utilizat
fiind un vaccin viu) şi răspunsul mai intens în cazul infecţiei naturale în comparaţie cu
vaccinarea. În urma tratamentului cu 2 ME probele de ser îşi pierd capacitatea
aglutinantă. Acest rezultat demonstrează apartenenţa aglutininelor antisalmonelice,
testate atât prin RAL cât şi prin testul de microaglutinare, clasei IgM.
249
Lot Zi 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
I Tratament Vaccinare Resp. gref Recoltare
II Tratament Vaccinare Resp. gref Recoltare
III Tratament Vaccinare Resp. gref Recoltare
IV Tratament Vaccinare Resp. gref Recoltare
V Tratament Vaccinare Resp. gref Recoltare
Legendă: I- lot tratat cu cupru şi seleniu, vaccinat cu 9R, II-lot tratat cu selenit de bariu, vaccinat cu 9R, III –lot tratat cu selenit de sodiu, vaccinat cu 9R, IV-lot tratat cu SF, vaccinat cu 9R, V- lot netratat, nevaccinat Legend: I- batch treated with Cu and Se, vaccinated antisalmonella with 9R, II- batch treated with barium selenite, vaccinated antisalmonella with 9R, III – batch treated with sodium selenite, vaccinated antisalmonella with 9R, IV- batch treated with saline, vaccinated antisalmonella with 9R, V- untreated unvaccinated control
Fig. 4. Protocol experimental/Experimental protocole
1.65
2.3
1.672.26
2.85
00.51
1.52
2.53
3.5
4
I II III IV V
stdev
med
Fig. 5. Valori medii şi deviaţii standard ale valorilor logaritmate (ln) ale titrelor
aglutinante/Mean values of Ln of agglutinating titers
250
Evaluând comparativ reacţiile înregistrate la celelalte loturi, se observă că
loturile vaccinat şi cel tratat cu seleretard se află la echivalenţă în timp ce loturile
tratate cu cuprosel şi selesol cu valori mai mici ale titrelor de anticorpi antisalmonelici.
Urmărind activitatea celulară adaptativă monitorizată prin reacţia de
respingere a grefei la cele cinci loturi (fig. 6), se poate vedea că indicii de respingere ai
grefei sunt maximi la lotul tratat cu Cuprosel atât la 24 cât şi la 48 ore. Şi la loturile II
şi III aceşti indici cresc de la 24 la 48 ore. Reacţia la lotul martor este comparabilă cu
cea obţinută la lotul tratat cu Cuprosel. Ceilalţi doi compuşi cu seleniu reduc indicii de
respingere ai grefei, mai intens în cazul selenitului de sodiu, mai puţin intens selenitul
de bariu.
Influenţa terapiei cu compuşi cu seleniu şi cupru asupra răspunsului umoral
înnăscut (concentraţia lizozimului) dovedeşte efectul inhibitor al acestora (fig. 7).
1.2411.4311.441
1.961 2.011
1.6411.58
1.181
1.591
0
0.5
1
1.5
2
2.5
0 24 h 48 h
I
II
III
IV
V Fig. 6. Dinamica reacţiei de respingere a grefei la cele cinci loturi experimentale/
Dynamics of graft rejection in the experimental groups
251
010
203040
506070
8090
I IIrecoltari
micrograme
I
II
III
IV
V
Fig. 7. Dinamica lizozimului la loturile experimentale pe percursul investigaţiei/Dynamics of the lysozyme in the experimental groups
Discuţiile generale (cp. XI) reprezintă , fiind evaluate comparativ modificările
imunologice în funcţie de agentul etiologic (bacterie versus virus), stresul de adaptare
(relocare versus vaccinare), importanţa vaccinării ca tehnică majoră de prevenţie a
bolilor dar şi ca factor inductor de modificări în sens negativ la nivelul sistemului
imun, îndeosebi imatur, aşa cum se cunoaşte la puiul de găină, precum şi valoarea
stimulatoare a unor compuşi din plante sau conţinând microminerale.
În ultimul capitol, XII, sunt prezentate sumativ şi sintetic concluzii le tezei de
doctorat. Astfel:
1. Urmărind influenţa stării de portaj a puilor pozitivi pentru Salmonella spp., se poate
observa că stimularea antigenică permanentă creşte nivelul imunoglobulinelor totale,
concomitent cu diminuarea anticorpilor dirijaţi împotriva salmonelelor, bacteriile
având capacitatea de „mascare imunologicǎ”. Reactivitatea celularǎ globală, specifică
şi nespecifică, în prezenţa antigenului in vitro a fost diminuatǎ la gǎinile purtǎtoare de
Salmonella, cu toate că acelaşi tip de reacţie spontană sau mitogen indusă a fost
crescut, probabil datorită inhibiţiei induse de salmonele asupra limfocitelor.
2. Infecţia acută cu Mycoplasma gallisepticum activează sistemul de clearance dar şi
pe cel de complexare a gammaglobulinelor circulante, serurile provenite de la păsările
bolnave fiind foarte active, datorită probabil creşterii conţinutului de factori
bactericizi, atât faţă de Salmonella spp., dar şi faţă de Staphylococcus spp.
Concomitent, serurile de la păsările sănătoase au efecte mai slabe, extractul de
252
gălbenele stimulând în aceste teste mai degrabă activitatea bacteriană decât pe cea
imună.
3. Reacţia de aglutinarea în micoplasmoză, apreciată in vitro printr-o metodă inedită,
metoda spectrofotometrică, are loc mai facil în prezenţa alcoolului decât a extractului
alcoolic de gălbenele, ceea ce sugerează prezenţa unor principii activi cu efect
antiaglutinant în acest extract.
4. Stresul indus de infecţia cu virusul bursitei are ca reacţie de răspuns din partea
organismului creşterea concentraţiei lizozimului seric, maxim la lotul de pui bolnavi,
acest lucru demonstrând mobilizarea tuturor mijloacelor de apărare ale organismului,
inclusiv ale celor nespecifice. Nivelul lizozimului este ridicat în comparaţie cu
martorul chiar după dispariţia semnelor clinice, stând mărturie pentru peristenţa
vioruslui în organismul convalescenţilor. Concentraţia crescută a acestui indicator în
perioada evolutivă a bolii sugerează posibilitatea introducerii în protocolul de
diagnostic al acestui test extrem de simplu.
5. Creşterea lizozimului în bursită este asociată cu depleţia de anticorpi, sugerând, cel
puţin în prima fază o activitate mai intensă a imunităţii umorale nespecifice. Testul de
precipitare cu sulfat de zinc, foarte simplu, oferă date care completează profilul
statusului imunităţii nespecifice, cu atât mai mult cu cât şi potenţialul blastogenic este
diminuat. Revenire reactivităţii celulare specifice se face de lent, valoarea indicelui de
stimulare ajungând după 8-9 zile de la sistarea simptomatologiei clinice doar la
jumătate din cea observată în cazul lotului sănătos.
6. Utilizarea compuşilor stimulatori de tipul combinaţiilor minerale (cupru şi seleniu,
selenit de sodiu sau de bariu) sau medicamente (levamisol) determină reacţii diferite,
astfel se observă o stare de reactivitate mai accentuată la lotul de pui bolnavi exprimată
prin indici de blastizare maximi la stimularea cu Selenit de bariu, în timp ce Decarisul
are un efect stimulator mult mai slab. Cercetările efectuate indică drept compus de
elecţie în redresarea sistemului imun în boala de Gumboro, selenitul de bariu.
Aplicarea Decarisului ar fi posibilă eventual consecutiv unor testări ulterioare,
utilizând alte doze decât cea menţionată.
7. Rezultatele testării extractelor vegetale, interpretate prin prisma caracterului de
adjuvant pentru vaccinuri, oferă date încurajatoare, în sensul intervenţiei lor în
253
blastizarea celulară, efectele fiind diferite în funcţie de extractul utilizat. Facilitatea
metodei permite testarea concomitentă a unor doze diferite, putând fi astfel
selecţionate compusul optim şi doza benefică pentru păsări.
8. Stresul de adaptare are valori modereate datorită capacităţii păsărilor de a se obişnui
la condiţii noi de viaţă, într-un timp relativ scurt. Stresul postvaccinal este mai
pronunţat evidenţiat şi asta se poate motiva prin două argumente:
a. Sresul este indus în primul rând de vaccinul în sine ca element stresor prin
natura acţiunii sale la nivelul sistemului imun
b. Stresul indus de manipularea păsărilor în vederea vaccinări
9. Nefelometría reprezintă în contextul lucrării prezente şi nu numai, o tehnică de
lucru imunologică, utilizabilă cu succes dată fiind rapiditatea ei, în evaluarea nivelelor
anticorpilor precipitanţi din gălbenuşul de ou.
10. Anticorpii precipitanţi antipseudopestoşi sunt prezenţi în vitelus iar prezenţa lor în
concentraţii mari, antevaccinal, subliniază eficienţa vaccinărilor anterioare efectuate,
administrarea vaccinului în cadrul experimentului activând răspunsul de tip booster.
Comparând nivelele obţinute ante- şi postvaccinal, cu toate ca valorile nu sunt
semnificativ diferite, se observă o creştere uşoară, dovedind că în complexele formate
sunt antrenaţi şi anticorpi antipseudopestoşi.
11. Investigaţiile realizate prin aplicarea reacţiei de inhibare a hemaglutinării au
demonstrat prezenţa anticorpilor antipseudopestoţi în gălbenuş, în concordanţă cu
metoda de imunoprecipitare în mediu lichid. Determinarea anticorpilor din ouă prin
metoda de inhibarea a hemaglutinării poate reprezenta în condiţiile descrise o tehnică
de estimare a nivelului funcţional al sistemului la găini şi de procentul de transmitere
al IgY la puii tineri, respectiv a protecţiei pasive conferite acestora.
12. Datele obţinute prin titrarea anticorpilor antisalmonelici apăruţi în ser consecutiv
vaccinării, permit aprecierea capacităţii de răspuns umoral al puilor de 64 zile,
carenţaţi proteic şi trataţi concomitent cu substanţe imunostimulatoare. Carenţelor
proteino-minerale şi vitaminice cărora le-au fost supuse păsările duc la apriţia unor
titre foarte scăzute de anticorpi, demonstrând reducerea reactivităţii la toate nivelel
segmentului anticoprogenetic. Dintre substanţele imunomodulatoare folosite, doar
254
seleretardul reuşeşte să menţină titrele de anticorpi anti-Salmonella la nivelul acelora
înregistrate la lotul vaccinat, celelalte produse sunt mai puţin eficiente.
13. Aplicând tehnica de microaglutinare în varianta descrisă, se constată că în urma
tratamentului cu 2 ME, toate probele testate îşi pierd capacitatea aglutinantă de unde
rezultă că aglutininele antisalmonelice rezultate după o singură inoculare, chiar în
condiţiile stimulării cu compuşi imunomodulatori, aparţin exclusiv clasei IgM.
Tehnica de microaglutinare aplicată s-a dovedit a fi de o sensibilitate cel puţin egală cu
aceea a RAL, permiţînd totodată economia de reactivi.
14. Compuşii utilizaţi în scopul stimulării reactivităţii celulare specifice, monitorizate
prin reacţia de respingere a grefei, reduc şi nu amplifică această reacţie. Doar
administrarea concomitentă de cupru şi seleniu amplifică rezultatul obţinut, în
comparaţie cu martorul. Valoarea maximă a acestei reacţii, obţinută la lotul vaccinat,
în concordanţa cu titrele de anticorpi determinate, face posibilă reducerea titrelor de
anticorpi antisalmonella datorită funcţionării imperfecte a subsistemului celular T în
cooperarea macrofag-limfocit T- limfocit B, evidenţiată în reacţia de respingere a
grefei.
15. Încercând o ierarhizare a produselor imunomodulatoare investigate potrivit
eficienţei în stimularea diferitelor aspecte ale răspunsului imun, cuprul şi seleniul
administrate concomitent, reprezintă soluţia de elecţie, influenţând pozitiv, cel puţin
două aspecte ale răspunsului imun.
Lucrarea contribuie în mod original la progresul cunoaşterii patologiei aviare
prin abordarea integrată a cercetării şi producţiei avicole, experimentele fiind efectuate
pe păsări convenţionale.
În plus, sunt abordate diferite categorii de producţie, precum puii broiler şi
păsările adulte, caracterizate printr-o patologie tipică şi factori stresanţi proprii.
Cuantificarea imunoglobulinelor transmise prin ou completează profilul imunologic al
găinilor ouătoare şi permite o estimare a protecţie potenţiale transferate descendenţilor.
Integrarea rezultatelor obţinute şi contrurarea profilul imunologic al
salmonelozei, micoplasmozei, bursitei infecţioase permite o mai bună cunoaştere a
acestor boli şi oferă posibilităţi de abordare diferenţiată a măsurilor pe profilaxie şi
255
control. Suplimentar, definirea unor profile imunologice în condiţii de vaccinare
antibacteriană sau antivirală, pe fluxul tehnologic, poate oferi puncte critice de control
care reprezintă un sprijin pentru măsurile intervenţionale.
Stabilirea unor profile imunologice caracterizate printr-o multitudine de efectori
imuni, înnăscuţi şi dobândiţi, definiţi cantitativ dar şi calitativ, funcţional reprezintă de
asemenea un progres cognitiv.
Evaluarea comparativă a unor produse imunomodulatoare, bazare pe compuşi
anorganici sau extracte de plante, deschide perspective pentru utilizarea lor în practica
avicolă, diferenţiat, în fucnţie de scopul principal urmărit: creşterea sintezei de
anticorpi, abordarea sistemului apărării celulare adaptative, etc.
În final, aplicarea unor tehnici sensibile şi specifice (precipitarea anticorpilor
cuantificată nefelometric, evaluarea in situ sau in vitro a răspunsului celular) susţin
ştiinţific concluziile tezei.
Top Related