DISLEXIA - DISGRAFIA
Logoped: Hossu Rucsandra
Dislexia – disgrafia
Există foarte multe definiţii a acestui sindrom, în funcţie de specializarea autorului, ceea ce îngreunează şi o părere unanimă referitoare la diagnostic
Unii autori înglobează în dislexie şi manifestările disgrafice
În unele ţări termenul de dislexie a fost înlocuit cu “tulburări de învăţare a cititului” (reading disabilities)
Autorii români (Verza, Păunescu) adoptă sintagma dislexo-disgrafie
Cauzele dificultăţilor de citire
Deficit intelectualDeficit senzorial (surditate, cecitate)Mediu socio-cultural defavorabilMetode pedagogice neadecvateBilingvism…
Dacă nici un adin aceste cauze nu e prezentă,..atunci vorbim de DISLEXIE
Ce este dislexia?
Dislexia: dificultate de învăţare a citirii, manifestată:
- în ciuda unui intelect normal- şi în absenţa unor deficienţe
senzoriale- a unei instrucţii şcolare inadecvate- sau a unui mediu sociocultural
deprivant- consecinţă a unei perturbări cognitive
fundamentale, de origine costituţională
(Federaţia mondială de neurologie, 1968)
4-5 % copii cu dificultăţi de citire
DISLEXICI
CRITERII DSM-IV
DISLEXIA - performanţa la lexie (acurateţea, viteza sau comprehensiunea) coboară substanţial sub ceea ce este expectat, dată fiind etatea cronologică a individului, inteligenta măsurată si educaţia corespunzătoare etăţii
DISGRAFIA- aptitudinile grafice coboară substanţial sub ceea ce este expectat, dată fiind etatea cronologică a individului, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii
Cauzele dislexiei -deficitul fonologic-
Cauze posibile ale dislexiei… Deficit auditiv? Deficit vizual? Deficit de motricitate? Deficit fonologic?
Analiza de regresie
variabila fonologică explică cea mai mare parte a varianţei în citire (Chiappe et al. 2002; Ramus et al. 2003,White et.al 2003)
Deficitul fonologic
Deficitul fonologic se manifestă prin: Conştiinţă fonologică deficitară Memorie verbală de scurtă durată scăzută Lentoare accentuată în accesul rapid la
lexic(Snowling, 2000)
Conştiinţa fonologică
Rolul central în dislexie-disgrafie: conştiinţa fonologică= capacitatea de a recunoaşte că un cuvânt vorbit constă într-o secvenţă de sunete individuale (Ball, 1991)
“Nu auzim cuvinte” ci procesăm foneme cu o viteză foarte mare
Dislexicii, deşi procesează idei complexe, nu pot procesa fonemele
22 dislexici 17 prezintă deficit fonologic
Teste: -Lectura pseudo-cuvintelor -Analiză fonetică a cuvântului -Alcătuirea a cât mai multor cuvinte cu un anumit
sunet
Analiza de regresie: variabila fonologică explică marea parte a varianţei în lectură (50-70%)
Prevalenţa deficitul fonologicStudiul lui Ramus (2003)
Când dislexicul citeşte, girusul inferior frontal este suprastimulat, în timp ce alte zone foarte importante pentru analiza cuvintelor sunt sub-stimulate..
Drs. S. Shaywitz and B.ShaywitzNew York Times
Anumite arii cerebrale sunt “structural diferite” la dislexici
Originea biologică a deficitului fonologic
Forme ale dislexiei-disgrafiei (Verza)
1)Specifică – subiecţii nu pot efectua legătura între sunete şi grafeme;
2)De evoluţie sau de dezvoltare – subiecţii nu realizează progrese; se manifestă prin disortografie, omisiuni, substituiri, confuzii de litere şi grafeme
3)Spaţială sau temporo-spaţială – scriere şi citire în diagonală; separarea cuvintelor în silabe; scriere ondulată
4)Consecutivă – se manifestă pe fondul altor tulburări: alalie, hipoacuzie, etc.
5)Motrică- scris ilizibil: neglijent, inegal, rigid, tremurat, etc.
6)Lineară – sărire peste spaţii, dificultăţi în trecerea de la un rând la celălalt.
auditivă, determinată de un pronunţat deficit al auzului fonematic sau de absenţa conştiinţei fonologice;
optică, determinată de leziuni la nivelul unor centri ai memoriei vizuale;
verbală, consecutivă tulburărilor limbajului oral şi determinată de tulburări de organizare spaţio-temporală:
motorie, are la bază dezintegrarea stereotipiilor motorii ce iau parte la actul scrisului.
După criteriul disfuncţiei analizatorului, (Burlea, 2007):
Simptomatologie
1. Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte2. Adăugiri de litere, grafeme şi cuvinte3. Substituiri şi confuzii de litere, grafeme şi cuvinte4. Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice5. Scris-cititul încet, lent, stacato6. Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul
grafic şi în înţelegerea sensului convenţional al simbolurilor lexiei
7. Contopiri şi comprimări de cuvinte8. Scris-cititul în oglindă
1.Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte
Mai frecventă la logopaţii cu dislalie, care se transpun în limbajul scris-citit (mai ales în dictări şi compuneri)
Apar şi în lipsa tulburărilor de vorbire mai ales pe fondul deficienţei auzului fonematic
Omiterea este mai frecventă în grupurile bi/triconsonantice, grafemele şi cuvintele de la sfârşitul cuvântului; cele care articulează cuvântul precum şi cele care dau pluralul acestora
Când sunt omise cuvinte este afectată înţelegerea celor scrise şi citite;
2. Adăugiri de litere, grafeme şi cuvinte
Adăugiri de grafeme mai ales la sfârşitul cuvintelor dar şi unele cuvinte de legătură
Se datorează tulburărilor de concentrare a atenţiei, a unor dereglări de percepţie
Pentru citit e specifică adăugarea de litere la începutul cuvântului, mai ales pe fondul tulburărilor de ritm şi fluenţă
Grafemele adăugate la finalul cuvântului îl ajută pe copil să “găsească” un cuvânt cu sens; nu admite că nu ştie să citească
3. Substituiri şi confuzii de litere, grafeme şi cuvinte
Confuzii fono-grafice între vocale prin suprimarea unor elemente (a-o; a-ă; i-î-â)
Litere şi grafeme asemănătoare din pdv optic: d-p-b; u-n; m-n; a-ă; s-ş; t-ţ;
Substituiri şi confuzii între consoanele surde şi sonore f-v; c-g; s-z; d-t; ş-j;
Confuzia între fonemele care au punct de articulare apropiat (s-ş; z-j; r-l; ţ-ce-ci)
Lexia şi grafia grupurilor redate printr-un singur fonem: ci, gi, ghe, ghi, che, chi;
Confuzii fonetice generale (citeşte aşa cum pronunţă)
Inversiuni la nivelul silabelor (la-al; ra-ar)
Inversiuni parţiale sau totale la nivelul cuvintelor (cap-pac)
Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafie
Dificultăţi mai vizibile în scris
Nu se pun semnele de punctuaţie, fraza se începe cu literă mică sau se scrie cu literă mare la mijlocul cuvântului;
Nu se respectă reguli gramaticale: cratima, acordul la plural, despărţirea în silabe când se trece la rândul următor,etc.
Scris-cititul încet, lent, stacato
Dificultăţile cele mai pregnante sunt în copierea textului, nu în compuneri şi dictări
Literele sunt foarte mici, înghesuite, dând impresia că sunt suprapuse
Dislexicul cu acest simptom poate citi de la 1,5 la 6 ori mai lent, comparativ cu cel normal
Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înţelegerea sensului convenţional al simbolurilor lexiei
. Copilul nu identifică cuvântul ca întreg cu o anumită semnificaţie; trecerea de la analiză la sinteză se face foarte greu
Subiectul se concentrează pe realizarea unei scrieri şi citiri corecte, ceea ce împiedică înţelegerea adecvată a textului
Contopiri şi comprimări de cuvinte
În scris, se alungeşte linia de la ultima literă a cuvântului cu prima literă a cuvântului următor
Comprimările se produc şi în citit: din cuvântul iniţial se păstrează doar o literă sau o parte din acesta şi se adaugă altele, ceea ce duce la formarea unui nou cuvânt
Nerespectarea spaţiului paginii, sărirea şi suprapunerea rândurilor
Scrisul devine dezagreabil şi ilizibil
Disgraficul nu poate descifra propriul scris
În citire, dislexicul poate parcurge acelaşi rând de mai multe ori, sau sare peste rânduri fără să îşi dea seama
.Scris-cititul în oglindă
Rotirea grafemelor în aşa fel încât apare o reflectare inversă a imaginii respective
Mai frecventă la debili mintali şi la stângaci
Determinată de tulburări oculo-motorii şi temporo-spaţiale
Simptomatologie -exemplu Evaluare cls a II a pre terapieEvaluare clasa a IV a post terapie
Top Related