DISLEXIA - DISGRAFIA

Logoped: Hossu Rucsandra

Dislexia – disgrafia

Există foarte multe definiţii a acestui sindrom, în funcţie de specializarea autorului, ceea ce îngreunează şi o părere unanimă referitoare la diagnostic

Unii autori înglobează în dislexie şi manifestările disgrafice

În unele ţări termenul de dislexie a fost înlocuit cu “tulburări de învăţare a cititului” (reading disabilities)

Autorii români (Verza, Păunescu) adoptă sintagma dislexo-disgrafie

Cauzele dificultăţilor de citire

Deficit intelectualDeficit senzorial (surditate, cecitate)Mediu socio-cultural defavorabilMetode pedagogice neadecvateBilingvism…

Dacă nici un adin aceste cauze nu e prezentă,..atunci vorbim de DISLEXIE

Ce este dislexia?

Dislexia: dificultate de învăţare a citirii, manifestată:

- în ciuda unui intelect normal- şi în absenţa unor deficienţe

senzoriale- a unei instrucţii şcolare inadecvate- sau a unui mediu sociocultural

deprivant- consecinţă a unei perturbări cognitive

fundamentale, de origine costituţională

(Federaţia mondială de neurologie, 1968)

4-5 % copii cu dificultăţi de citire

DISLEXICI

CRITERII DSM-IV

DISLEXIA - performanţa la lexie (acurateţea, viteza sau comprehensiunea) coboară substanţial sub ceea ce este expectat, dată fiind etatea cronologică a individului, inteligenta măsurată si educaţia corespunzătoare etăţii

DISGRAFIA- aptitudinile grafice coboară substanţial sub ceea ce este expectat, dată fiind etatea cronologică a individului, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii

Cauzele dislexiei -deficitul fonologic-

Cauze posibile ale dislexiei… Deficit auditiv? Deficit vizual? Deficit de motricitate? Deficit fonologic?

Analiza de regresie

variabila fonologică explică cea mai mare parte a varianţei în citire (Chiappe et al. 2002; Ramus et al. 2003,White et.al 2003)

Deficitul fonologic

Deficitul fonologic se manifestă prin: Conştiinţă fonologică deficitară Memorie verbală de scurtă durată scăzută Lentoare accentuată în accesul rapid la

lexic(Snowling, 2000)

Conştiinţa fonologică

Rolul central în dislexie-disgrafie: conştiinţa fonologică= capacitatea de a recunoaşte că un cuvânt vorbit constă într-o secvenţă de sunete individuale (Ball, 1991)

“Nu auzim cuvinte” ci procesăm foneme cu o viteză foarte mare

Dislexicii, deşi procesează idei complexe, nu pot procesa fonemele

22 dislexici 17 prezintă deficit fonologic

Teste: -Lectura pseudo-cuvintelor -Analiză fonetică a cuvântului -Alcătuirea a cât mai multor cuvinte cu un anumit

sunet

Analiza de regresie: variabila fonologică explică marea parte a varianţei în lectură (50-70%)

Prevalenţa deficitul fonologicStudiul lui Ramus (2003)

Când dislexicul citeşte, girusul inferior frontal este suprastimulat, în timp ce alte zone foarte importante pentru analiza cuvintelor sunt sub-stimulate..

Drs. S. Shaywitz and B.ShaywitzNew York Times

Anumite arii cerebrale sunt “structural diferite” la dislexici

Originea biologică a deficitului fonologic

Forme ale dislexiei-disgrafiei (Verza)

1)Specifică – subiecţii nu pot efectua legătura între sunete şi grafeme;

2)De evoluţie sau de dezvoltare – subiecţii nu realizează progrese; se manifestă prin disortografie, omisiuni, substituiri, confuzii de litere şi grafeme

3)Spaţială sau temporo-spaţială – scriere şi citire în diagonală; separarea cuvintelor în silabe; scriere ondulată

4)Consecutivă – se manifestă pe fondul altor tulburări: alalie, hipoacuzie, etc.

5)Motrică- scris ilizibil: neglijent, inegal, rigid, tremurat, etc.

6)Lineară – sărire peste spaţii, dificultăţi în trecerea de la un rând la celălalt.

auditivă, determinată de un pronunţat deficit al auzului fonematic sau de absenţa conştiinţei fonologice;

optică, determinată de leziuni la nivelul unor centri ai memoriei vizuale;

verbală, consecutivă tulburărilor limbajului oral şi determinată de tulburări de organizare spaţio-temporală:

motorie, are la bază dezintegrarea stereotipiilor motorii ce iau parte la actul scrisului.

După criteriul disfuncţiei analizatorului, (Burlea, 2007):

Simptomatologie

1. Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte2. Adăugiri de litere, grafeme şi cuvinte3. Substituiri şi confuzii de litere, grafeme şi cuvinte4. Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice5. Scris-cititul încet, lent, stacato6. Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul

grafic şi în înţelegerea sensului convenţional al simbolurilor lexiei

7. Contopiri şi comprimări de cuvinte8. Scris-cititul în oglindă 

1.Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte

Mai frecventă la logopaţii cu dislalie, care se transpun în limbajul scris-citit (mai ales în dictări şi compuneri)

Apar şi în lipsa tulburărilor de vorbire mai ales pe fondul deficienţei auzului fonematic

Omiterea este mai frecventă în grupurile bi/triconsonantice, grafemele şi cuvintele de la sfârşitul cuvântului; cele care articulează cuvântul precum şi cele care dau pluralul acestora

Când sunt omise cuvinte este afectată înţelegerea celor scrise şi citite;

2. Adăugiri de litere, grafeme şi cuvinte

Adăugiri de grafeme mai ales la sfârşitul cuvintelor dar şi unele cuvinte de legătură

Se datorează tulburărilor de concentrare a atenţiei, a unor dereglări de percepţie

Pentru citit e specifică adăugarea de litere la începutul cuvântului, mai ales pe fondul tulburărilor de ritm şi fluenţă

Grafemele adăugate la finalul cuvântului îl ajută pe copil să “găsească” un cuvânt cu sens; nu admite că nu ştie să citească

3. Substituiri şi confuzii de litere, grafeme şi cuvinte

Confuzii fono-grafice între vocale prin suprimarea unor elemente (a-o; a-ă; i-î-â)

Litere şi grafeme asemănătoare din pdv optic: d-p-b; u-n; m-n; a-ă; s-ş; t-ţ;

Substituiri şi confuzii între consoanele surde şi sonore f-v; c-g; s-z; d-t; ş-j;

Confuzia între fonemele care au punct de articulare apropiat (s-ş; z-j; r-l; ţ-ce-ci)

Lexia şi grafia grupurilor redate printr-un singur fonem: ci, gi, ghe, ghi, che, chi;

Confuzii fonetice generale (citeşte aşa cum pronunţă)

Inversiuni la nivelul silabelor (la-al; ra-ar)

Inversiuni parţiale sau totale la nivelul cuvintelor (cap-pac)

Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafie

Dificultăţi mai vizibile în scris

Nu se pun semnele de punctuaţie, fraza se începe cu literă mică sau se scrie cu literă mare la mijlocul cuvântului;

Nu se respectă reguli gramaticale: cratima, acordul la plural, despărţirea în silabe când se trece la rândul următor,etc.

Scris-cititul încet, lent, stacato

Dificultăţile cele mai pregnante sunt în copierea textului, nu în compuneri şi dictări

Literele sunt foarte mici, înghesuite, dând impresia că sunt suprapuse

Dislexicul cu acest simptom poate citi de la 1,5 la 6 ori mai lent, comparativ cu cel normal

Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înţelegerea sensului convenţional al simbolurilor lexiei

. Copilul nu identifică cuvântul ca întreg cu o anumită semnificaţie; trecerea de la analiză la sinteză se face foarte greu

Subiectul se concentrează pe realizarea unei scrieri şi citiri corecte, ceea ce împiedică înţelegerea adecvată a textului

Contopiri şi comprimări de cuvinte

În scris, se alungeşte linia de la ultima literă a cuvântului cu prima literă a cuvântului următor

Comprimările se produc şi în citit: din cuvântul iniţial se păstrează doar o literă sau o parte din acesta şi se adaugă altele, ceea ce duce la formarea unui nou cuvânt

Nerespectarea spaţiului paginii, sărirea şi suprapunerea rândurilor

Scrisul devine dezagreabil şi ilizibil

Disgraficul nu poate descifra propriul scris

În citire, dislexicul poate parcurge acelaşi rând de mai multe ori, sau sare peste rânduri fără să îşi dea seama

.Scris-cititul în oglindă

Rotirea grafemelor în aşa fel încât apare o reflectare inversă a imaginii respective

Mai frecventă la debili mintali şi la stângaci

Determinată de tulburări oculo-motorii şi temporo-spaţiale

Simptomatologie -exemplu Evaluare cls a II a pre terapieEvaluare clasa a IV a post terapie