Universitatea de Vest din Timișoara
Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor
TEZĂ DE DOCTORAT
-rezumat-
Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. Ion PEREȘ
Doctorand
Silviu Ilie SĂPLĂCAN
Timișoara,
2017
TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL
RESTRUCTURĂRII ENTITĂȚILOR
ECONOMICE
Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. Ion PEREȘ
Doctorand
Silviu Ilie SĂPLĂCAN
Timișoara,
2017
1
CUPRINS
INTRODUCERE ...................................................................................................................... 2
PROBLEMATICA CERCETĂRII .................................................................................................... 3
IPOTEZELE CERCETĂRII ............................................................................................................ 4
METODOLOGIA CERCETĂRII ..................................................................................................... 5
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ............................................................................... 10
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ............................................................................................. 12
CONTRIBUȚII PERSONALE ............................................................................................. 20
LISTA ABREVIERILOR ...................................................................................................... 22
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 23
2
INTRODUCERE
Motto
„Scopul suprem al cercetării
științifice este de a acoperi un
număr cât mai mare de studii
empirice prin deducții logice,
pornind de la un număr cât mai
mic de ipoteze și axiome.”
(Albert Einstein)
În ultimele două decenii în țara noastră s-au înregistrat schimbări radicale în multiple
planuri: social, informațional, cultural, politic, economic. În cadrul acestor mutații, s-au
produs modificări economice esențiale, care situează întreprinderea în prim-planul dezvoltării
de ansamblu a societății românești.
Abordarea întreprinderii a fost reconsiderată în teorie și practică, aceasta fiind privită
ca sistem deschis, în interdependență cu un mediu extern concurențial, transformări care au
generat dificultăți economice și financiare profunde. Economia de piață a impus privatizarea
întreprinderilor cu capital de stat și a determinat apariția unei noi categorii de întreprinderi,
IMM-ul (întreprinderi mici și mijlocii). Atât fostele întreprinderi de stat, privatizate sau în
curs de privatizare, cât și întreprinderile nou înființate, cu capital privat, au întâmpinat și
întâmpină dificultăți, în contextul adaptării mentalităților, a legislației la noile cerințe și a
impactului mediului concurențial asupra activității interne. La acestea s-a adăugat procesul de
integrare europeană, care a impus noi restricții activității întreprinderilor românești.
Lucrarea de față reprezintă un demers științific în sensul că vizează cunoașterea
trăsăturilor caracteristice ale întreprinderilor aflate în dificultate, a modului în care situația
economico-financiară a acestora se degradează, iar în același timp se dorește și o înțelegere a
modalităților specifice de redresare și viabilizare a tuturor acestor întreprinderi aflate în
dificultate.
În contextul integrării europene și în condițiile crizei financiare actuale, teza este de
mare actualitate, deoarece analiza dificultăților, a modalităților de prevenire a acestor
dificultăți, ca și reacția în scopul depășirii situației dificile sunt extrem de importante, în
special consecințelor cu implicații atât economice dar și sociale pe care le presupune
degradarea performanțelor întreprinderii, consecințe care mai devreme sau mai târziu conduc
la dispariția întreprinderii.
3
Problematica cercetării
Problematica cercetării poate fi definită ca fiind „o construcție intelectuală formalizată
având ca bază interogația, poziționarea epistemologică, respectiv ipotezele de cercetare.
Aceasta reprezintă de fapt o punere în perspectivă a ansamblului legăturilor ce există între
fapte, teorii și componentele problemei date, plasate într-un anumit context”1.
Teza de doctorat cu tema „Tratamentul contabil și fiscal al restructurării
entităților economice”, are un caracter interdisciplinar și are ca obiectiv principal crearea
unei imagini coerente, cu numeroase intervenții critic-constructive într-un domeniu aflat la
granița între economic, juridic și financiar. Într-o lume în permanentă schimbare, o lume a
confruntărilor în care rezistă numai companiile cu un sistem economico-financiar capabil să
se alinieze la exigențele mediului concurențial, prevenirea apariției și dezvoltării stării de
insolvență este în același timp instrument de apărare și formă de manifestare a performanței
echipei manageriale.
Ghidul acțiunii de cercetare este reprezentat de demersul cercetării, el este cel care îi
dă legitimitate și este cel care permite să se valideze cercetarea. Pentru a realiza îndeplinirea
obiectivelor propuse, vom aborda o serie întreagă de aspecte cu referire la:
1 M. Niculescu, N. Vasile, ş.a. – “Epistemologie. Perspectivă interdisciplinară”, Editura Bibliotheca,
Târgoviște, 2011, p.102
4
Relația contabilitate-fiscalitate, este una dintre temele economice care au beneficiat în
ultima perioadă de ample dezbateri, a ridicat controverse de toate genurile, iar de-a lungul
timpului a fost interpretată din diverse perspective sau interese rezultate din intersectarea
celor două.
Tratarea contabilității și a fiscalității sub aspectul strânsei conexiuni dintre ele,
reprezintă și astăzi o arie extrem de cercetată cu valențe multiple de dezvoltare și încă cu o
serie întreagă de viitoare direcții de examinat, interpretat, lămurit. Aria de cercetare complexă
vine și din interdisciplinaritatea existentă, dar și din implicațiile din viața economică. În
același timp, deși pare nerealist, complexitatea temei, poate fi determinată, în suficient de
multe cazuri și de insuficienta sau superficiala explicare a terminologiei asociată ei. În acest
context, delimitările conceptuale fundamentale constituie demersul inițial al cercetării, având
în vedere și faptul că, prin multiplele sale valențe și bogăția fondului științific, tema aleasă
comportă o serie întreagă de dezvoltări.
Referindu-ne la fiscalitate, raportat la influența pe care aceasta o dezvoltă asupra
contabilității, delimităm doar aspectele fundamentale care țin în mod direct și nemijlocit de
influența pe aceasta o are asupra contabilității financiare, ci nu alți itemi ce țin la modul
general de fiscalitate. În același timp, o restrângere implică aspecte fundamentale ale
contabilității impozitelor și taxelor și influența acestora asupra contabilității, împreună cu
legislația fiscală aferentă.
Ipotezele cercetării
Prin rezultatele cercetării, ipotezele pot fi confirmate sau infirmate. Ele sunt anticipări
ale fenomenelor și au legătură directă cu subiectul cercetării. În cadrul prezentei cercetări am
realizat o sinteză a tuturor ideilor exprimate și publicate în legătură cu subiectul supus analizei
și am urmărit cu atenție reglementările în vigoare, atât la nivel național cât și internațional.
În cadrul tezei de doctorat, „Tratamentul contabil și fiscal al restructurării
entităților economice” încercăm să găsim răspuns la nouă întrebări principale, pe care le
lansăm ca și ipoteze ale cercetării:
5
Figura nr. 1. Ipotezele cercetării
Sursa: concepție autor
Metodologia cercetării
Percepția propriei științe în devenire presupune stăpânirea și integrarea în
raționamentele și judecățile de valoare a teoriei cunoașterii științifice, adică adoptarea unui
demers epistemologic. Fără a fi o meta știință, epistemologia se situează la granița dintre
filozofie și știință, ocupându-se de fundamentele acesteia și propunând cercetătorilor însăși o
Ipoteza 2. Cum influențează fiscalitatea activitatea entității economice și în ce măsură
contabilitatea poate asigura o informație contabilă de calitate, gestionând influențele
fiscale?
Ipoteza 3. În ce cadru se manifestă relația contabilitate-fiscalitate în România ?
Ipoteza 4. Cauzele dificultăților prin care trece o întreprindere constituie concretizări
ale riscurilor?
Ipoteza 5. Scăderea performanțelor este urmarea unor dezechilibre economice, tehnice,
comerciale sau umane?
Ipoteza 6. Lichidarea se impune atunci când întreprinderea este neviabilă?
Ipoteza 7. Falimentul unei societăți situează creditorii și debitoarea pe poziții
antagonice?
Ipoteza 1. Care sunt principalele delimitări care caracterizează contabilitatea și
fiscalitatea prin prisma relației dintre ele?
Ipoteza 8. Profesioniștii contabili sunt implicați în procesul de restructurare al
societăților comerciale?
Ipoteza 9. Legislația fiscală și contabilă din țară noastră este suficientă pentru a acoperi
toate detaliile în cazul restructurării societăților comerciale?
6
reflecție asupra propriei lor discipline și a limitelor acesteia2. Etimologic, cuvântul
epistemologie are ca ascendență cuvintele grecești episteme (știință) și logos (studiu). Granger
definește epistemologia ca fiind “știința reprezintă ansamblul cunoștințelor, studiilor de
valoare universală, caracterizate printr-un obiect (domeniu) și o metodă determinate, și bazate
pe relații obiective verificabile”. În opinia sa, principalele caracteristici ale științei sunt3:
știința vizează o realitate printr-o cercetare constantă, laborioasă și totuși
creativă a conceptelor orientate spre descrierea sau organizarea datelor
rezistente la “fanteziile” noastre;
scopul final al științei este de a descrie, de a explica, de a înțelege și nu în mod
direct de a acționa;
știința se preocupă constant să producă criterii de validare publică, adică
expuse la control inițiat de către oricine.
Interogația epistemologică a devenit o necesitate pentru orice cercetător din orice
domeniu al științei. Clarificarea poziției epistemologice adoptată de către cercetător este
fundamentală, deoarece aceasta oferă o legitimitate a muncii sale și a opțiunilor pe care se
bazează, mai ales cele metodologice. Poziționarea epistemologică are drept scop clarificarea
procesului de proiectare și validare a cunoștințelor, ansamblul unui proiect de cercetare, care
este conceput ca un sistem coerent ce permite trecerea de la o întrebare la elementele de
răspuns. În opinia lui Wacheux, conceptul de sistem este important deoarece se bazează pe
interdependența și articularea mai multor poli (axe), care asigură caracterul științific al
discursului și practicilor de cercetare, și anume:
polul epistemologic este garantul producției științifice;
polul teoretic ajută la formularea sistematică a unor obiective științifice, prin
elaborarea de ipoteze și/sau construcția de concepte;
polul tehnic se referă la cadrul instrumental de colectare a datelor prin
intermediul mijloacelor de acces la o realitate empirică4.
2M. Niculescu, N. Vasile, ș.a. – “Epistemologie. Perspectiva interdisciplinara”, Editura Bibliotheca, Târgoviște,
2011, P.14 3 Granger, G.-G., La science et les sciences, Paris, Presses Universitaires de France, , 1995, p.127 4 Wacheux, Fe., Metodologia cercetării în gestiune, Editura Economică, Bucuresti, p.178
7
Figura nr. 2. Polii cercetării Sursa, Fr. Wacheux, Metodologia cercetării în gestiune, Editura Economică, București, p.178
Un demers științific, care își propune să găsească răspunsul la o anumită problemă, are
la bază o metodologie de cercetare specifică ce cuprinde metodele și tehnicile utilizate în
vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite. Alegerea metodelor de cercetare utilizate este în
strânsă legătură cu obiectivele pe care ni le-am propus în lucrarea de față, depinzând de natura
fenomenelor studiate. Astfel, metodele și instrumentele de cercetare folosite de-a lungul
lucrării sunt diverse și variază de la un capitol la altul, fiind prezentate în cadrul acestei
secțiuni în funcție de obiectivele stabilite.
Conform lui Howard & Sharp (Smith, 2003) primul pas care trebuie urmat de un
cercetător în elaborarea unui deziderat științific în sfera contabilității îl reprezintă identificarea
ariei generale de cercetare. În ce privește lucrarea de față, aceasta abordează interdisciplinar
întreprinderile în dificultate, o tematică extrem de complexă situată la întretăierea mai multor
domenii științifice: economie, management, contabilitate, fiscalitate și drept comercial.
Înainte de a prezenta metodele și instrumentele utilizate în lucrarea de față, trebuie să
ne poziționăm în cadrul unei paradigme de cercetare. Astfel, în ce privește curentul de
cercetare predominant, lucrarea de față se încadrează într-un demers științific ce se dorește a fi
pozitivist, nefiind lipsit însă de abordări interpretativiste și critice care au ca scop explicarea
diferitelor concepte cu privire la întreprinderile în dificultate, analiza legislației juridice,
contabile și fiscale, dar și prezentarea modului în care reglementările internaționale sunt
8
transpuse în legislația națională și a inadvertențelor care există între prevederile legislative și
abordarea practică.
Pozitivismul este curentul filozofic fondat de Auguste Compte (1798-1857) care
considera că omul nu poate ajunge să cunoască lucrurile în esența lor și că doar faptele
experimentate au o valoare universală. Pozitiv, spunea Compte, este “același lucru cu real și
util”. Spiritul pozitivist este orientat către stabilirea de legi ale modelului științific înlocuind
credințele teologice și explicațiile metafizice. Studiul evenimentelor primează asupra celui al
existenței și al esenței. Știința trebuie să renunțe la întrebarea “de ce” asupra lucrurilor, care
este cercetarea sensului și absolutului, pentru a se concentra asupra lui “cum” pentru a descrie
legile naturii, în scopul de a fi utilă societății5.
Constructivismul este un curent de gândire bazat pe ideea că reprezentările noastre,
cunoștințele sau categoriile care structurează cunoașterea și reprezentările sunt produsul
înțelegerii umane și nu reflectarea exactă a realității. Este o atitudine epistemologică și
metodologică care consideră că orice cunoștință, mai ales științifică, este în mod necesar, o
construcție a subiectului, obținută prin interacțiunea cu lumea sau cu obiectul pe care îl
studiază6. Anumiți epistemologi definesc constructivismul prin opoziție cu pozitivismul “În
opoziție cu pozitivismul, curentul constructiv consideră că lumea și realul nu sunt obiective, ci
sunt produsul unei construcții sociale, rezultată ea însăși dintr-o construcție a spiritului. Din
această perspectivă rolul cercetătorului este modificat. Nu este numai de a observa și măsura
faptele și de a cerceta cauzalitățile externe interzicându-se orice raționament. Este,
dimpotrivă, acela de a încerca să înțeleagă, de ce oamenii acordă experiențelor lor semnificații
diferite încercând să înțeleagă procesele elaborării lor mentale”7.
Având în vedere realizarea obiectivelor propuse în cadrul cercetării, demersul nostru
științific se bazează în general pe o abordare deductivă, de la general înspre particular,
utilizată în principal la nivelul cercetărilor teoretice/calitative. Pe parcursul lucrării am folosit
și abordarea de tip inductiv ce caracterizează cercetările cantitative în cadrul cărora, plecând
de la rezultate desprinse la nivelul unui eșantion limitat de articole sau societăți, am formulat
concluzii cu caracter general cu privire la întreaga populație.
Având în vedere specificul și trăsăturile ariei de cercetare precum și părerea conform
căreia „o cercetare care va dăinui probei timpului presupune o combinare optimă a
metodelor de cercetare în scopul atingerii obiectivelor propuse” (Chelcea, 2007), pe întreg
parcursul lucrării realizate am îmbinat cercetarea calitativă cu cea cantitativă. Cercetarea
5 M. Niculescu, N. Vasile, ș.a. – “Epistemologie. Perspectiva interdisciplinara”, Editura Bibliotheca, Târgoviște,
2011, P.14 6 Le Moigne, J.L., Les epistemologies constructivists, PUF, Paris, 1995, p.43 7 Mahe de Boislandelle, H., 1998, citat de Georgiana Angelescu in teza “Gestiunea resurselor umane”
9
calitativă are rolul de a genera informații consistente necesare înțelegerii aprofundate și de
ansamblu a contextului general (Chelcea, 2009)8, permițând conturarea aspectelor principale
ale problemei de cercetat și diagnosticarea situației, identificarea ipotezelor pentru o viitoare
cercetare descriptivă sau cauzală (Lefter, 2004)9.
Cercetarea documentară a condus la înțelegerea aspectelor teoretice privind
întreprinderile în dificultate și opțiunile de reorganizare ale acestora. Documentarea teoretică
a fost realizată prin parcurgerea unui număr semnificativ de lucrări de specialitate, cărți și
articole, atât din literatura română, cât și din literatura străină.
Schimburile cu experții din domeniu realizate în cadrul participării la două școli de
vară, precum și în cadrul conferințelor naționale și simpozioanelor, au avut un rol important în
cadrul cercetării teoretice.
Toate informațiile și ideile ce s-au desprins din documentarea teoretică au condus la
realizarea unei cercetări empirice, utilizând metode cantitative (studiul de caz) ce au contribuit
la validarea ipotezelor.
Ca tehnică de cercetare am utilizat procedura de revizuire a literaturii de specialitate
din țară și din străinătate, analiza documentelor, a rapoartelor în domeniu emise de diferite
instituții, interpretările specialiștilor, precum și o serie de materiale publicate.
Pe baza cercetărilor teoretice am analizat teoriile, conceptele, principiile,
particularitățile, precum și normele și reglementările în vigoare, care au contribuit alături de
cercetarea empirică la validarea ipotezelor și implicit la îndeplinirea obiectivelor acestei
cercetări. În cadrul cercetării empirice, am utilizat raționamentul preponderent deductiv, care
având în vedere rezultatele cercetării cantitative, a studiului de caz efectuat ne-a ajutat să
desprindem concluzii generale și să emitem unele propuneri de îmbunătățire a relației vizate.
Ca metode de cercetare utilizate, studiul nostru se bazează pe metoda de culegere a
datelor, metoda comparativă, analiza discursurilor și studiul de caz.
8 S. Chelcea – “Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative.”, ed. a III-a, Editura
Economica, Bucuresti, 2009 9 C. Lefter – “Cercetarea de marketing – Teorie și aplicații.”, Editura Infomarket, Brașov, 2004
10
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
INTRODUCERE
PROBLEMATICA CERCETĂRII
IPOTEZELE CERCETĂRII
METODOLOGIA CERCETĂRII
CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE ÎN DIFICULTATE ȘI
CADRUL DE DEFINIRE
1.1. ÎNTREPRINDEREA ȘI FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ACTIVITATEA
ACESTEIA
1.2. RISCUL ȘI INCERTITUDINEA ÎN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII
1.3. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE ÎNTREPRINDERII ÎN DIFICULTATE
1.3.1 Definiri ale întreprinderilor în dificultate
1.3.2 Dimensiunea financiară a stării de dificultate
1.4. TIPOLOGIA ÎNTREPRINDERILOR ÎN DIFICULTATE
1.5. PARTICULARITĂȚI ALE ÎNTREPRINDERILOR ROMÂNEȘTI ÎN
DIFICULTATE
CAPITOLUL 2. REORGANIZAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE AFLATE ÎN
DIFICULTATE. STRATEGII ȘI CADRU LEGAL.
2.1 CAUZELE DIFICULTĂȚILOR ÎNTREPRINDERII
2.2. MECANISME DE DETECTARE ȘI PREVENIRE A DIFICULTĂȚILOR
2.3. OPȚIUNI STRATEGICE DE REORGANIZARE
2.3.1 Reducerea costurilor
2.3.2 Redimensionarea personalului
2.3.3 Disponibilizarea unor active
2.3.4 Generarea de venituri suplimentare
2.3.5 Refocalizarea asupra unor nișe
2.3.6 Recentrarea asupra produselor ori activităților de bază
2.4. REORGANIZAREA JUDICIARĂ
2.4.1. Considerații generale privind procedura insolvenței
2.4.2 Procedura reorganizării judiciare
CAPITOLUL 3. CONSIDERAȚII PRIVIND CONTABILITATEA ȘI FISCALITATEA
LICHIDĂRII SOCIETĂȚILOR
3.1. EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR ȘI PROCEDURILOR PRIVIND
TRATAMENTUL ÎNTREPRINDERILOR ÎN DIFICULTATE
3.1.1 Practici întâlnite în perioada premodernă
3.1.2 Reglementările epocii moderne
3.1.3 Reglementările procedurii în România
3.2 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE DIZOLVARE ȘI LICHIDARE A
SOCIETĂȚILOR
3.2.1 Considerații privind dizolvarea și lichidarea societăților
3.2.2. Documente specifice dizolvării și lichidării societăților
3.2.3. Bilanțul contabil de lichidare
3.2.4 Contabilitatea operațiunilor de partaj
3.2.5. Consecințele lichidării societăților în plan contabil și fiscal
11
CAPITOLUL 4. REORGANIZARE VERSUS LICHIDARE. STUDIU DE CAZ
4.1. SCURTĂ PREZENTARE A SOCIETĂȚII DEBITOARE
4.2. NECESITATEA PROCEDURII REORGANIZĂRII
4.2.1. Aspectul economic al reorganizării
4.2.2 Aspectul social al reorganizării
4.2.3 Avantajele reorganizării
4.2.3.1. Premisele reorganizării SC ALFA SRL
4.2.3.2. Avantaje generale ale reorganizării față de procedura
falimentului
4.2.3.3. Valoarea de lichidare a societății - comparația avantajelor
reorganizării în raport cu falimentul
4.3. STAREA ACTUALĂ A SOCIETĂȚII
4.3.1 Analiza situației patrimoniale
4.3.2 Analiza evoluției performanțelor financiare
4.4. CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ
CAPITOLUL 5. STUDIU PRIVIND TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL
RESTRUCTURĂRII SOCIETĂȚILOR DIN REGIUNEA VEST
5.1. REPERE METODOLOGICE GENERALE PENTRU ELABORAREA
STUDIULUI PRIVIND TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL
RESTRUCTURĂRII SOCIETĂȚILOR DIN REGIUNEA VEST
5.2. ANALIZA PRELIMINARĂ A ÎNMATRICULĂRILOR, SUSPENDĂRILOR,
DIZOLVĂRILOR, RADIERILOR ȘI A SOCIETĂȚILOR INTRATE ÎN
INSOLVENȚĂ DIN REGIUNEA VEST
5.3 PREZENTAREA METODOLOGIEI CERCETĂRII
5.4. CHESTIONARUL
5.4.1. Construirea eșantionului
5.4.2. Alegerea eșantionului reprezentativ
5.4.3. Pregătirea chestionarului.
5.4.4. Trimiterea chestionarelor
5.4.5. Primirea-centralizarea chestionarelor
5.5. PREZENTAREA DATELOR GENERALE DESPRE ENTITATE ȘI PROFILUL
SOCIO-PROFESIONAL AL RESPONDENȚILOR INCLUȘI ÎN STUDIU
5.6. PREZENTAREA REZULTATELOR STUDIULUI EMPIRIC PRIN
TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL RESTRUCTURĂRILOR
SOCIETĂȚILOR DIN REGIUNEA VEST
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
CONTRIBUȚII PERSONALE
LISTA ABREVIERILOR
BIBLIOGRAFIE
LISTA TABELE
LISTA FIGURI
LISTA GRAFICE
ANEXE
12
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Realitatea economică la nivel mondial, influențată în mod inevitabil de criza
financiară, a făcut ca în foarte multe state să apară necesitatea implementării unui reale
reforme la nivelul fiscalității și contabilității, determinată în mod deosebit de caracterul limitat
al resurselor bugetare.
Din punct de vedere economic, în cadrul reorganizării judiciare se formulează o
strategie a întreprinderii. Procedura debutează cu o diagnosticare a întreprinderii și a mediului
în care aceasta acționează, coroborată cu identificarea principalelor cauze care au condus la
starea de insolvență. În continuare, pentru elaborarea planului de reorganizare prevăzut de
lege, se stabilește intenția strategică, se fixează obiective strategice, se selectează o modalitate
strategică de acțiune dintre opțiunile de reorganizare aflate la dispoziția întreprinderii, sunt
identificate resursele, și în special cele financiare, și sunt determinate termenele de atingere a
obiectivelor. Există totuși două deosebiri esențiale între strategia elaborată și pusă în aplicare
în cadrul reorganizării judiciare și orice altă strategie a întreprinderii.
Astfel, pe de-o parte, datorită specificului acestei proceduri judiciare, strategia
elaborată în cadrul planului de reorganizare trebuie în mod obligatoriu să conțină un obiectiv
strategic esențial – acoperirea pasivului, respectiv plata creditorilor.
Pe de altă parte, această strategie este formulată și pusă în practică sub control
judiciar. Mai mult decât atât, în cele mai multe cazuri, strategia de reorganizare astfel
formulată îi este impusă întreprinderii, din cel puțin două puncte de vedere. Astfel, în primul
rând, cel mai frecvent procedura insolvenței se deschide la cererea creditorilor, în condițiile
prevăzute de lege, astfel încât întreprinderea va fi constrânsă să se reorganizeze în cadrul
judiciar, dacă dorește să supraviețuiască. În al doilea rând, pe lângă debitorul supus
procedurii, au dreptul de a propune un plan de reorganizare, și deci de a elabora o astfel de
strategie, și alte persoane interesate, respectiv administratorul judiciar și creditorii.
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditorii urmăresc de fapt să-și
limiteze riscurile de neplată a creanțelor pe care le au asupra debitorului. Cu toate acestea, toți
creditorii, și mai ales cei titulari de creanțe negarantate, care constituie o categorie destul de
importantă sub aspectul cuantumului total al creanțelor, sunt conștienți că în urma lichidării
bunurilor debitorului și dispariției întreprinderii s-ar putea să obțină doar o plată parțială a
creanțelor sau chiar niciuna, ceea ce se poate repercuta negativ și asupra situației lor. Prin
urmare, dacă debitorul reușește să îi convingă de șansele sale reale de redresare, creditorii vor
fi predispuși să accepte amânarea deschiderii procedurii, ceea ce i-ar putea oferi debitorului
timpul și oportunitățile necesare pentru a pune în aplicare o strategie de reorganizare în afara
13
cadrului procedurii insolvenței, ori chiar să voteze un plan de reorganizare real și credibil,
ipoteză în care redresarea debitorului va avea loc în cadrul reglementat de legislația în
vigoare.
Alegerea voluntară a reorganizării judiciare oferă întreprinderii o perioadă de timp
caracterizată prin imobilism și protecție față de creditori – perioada de observație -, în cursul
căreia ea beneficiază de suspendarea urmăririlor susceptibile de a fi începute de creditori
(art.36 din Legea nr.85/2006), precum și de oprirea curgerii dobânzilor, majorărilor sau
penalităților (art.41 din lege). Această perioadă creează pentru debitor răgazul necesar pentru
diagnosticare strategică, pentru a-și identifica punctele forte și slabe, resursele și
competențele, precum și acele produse și activități care pot fi exploatate, reduse sau la care se
poate chiar renunța, crescând astfel probabilitatea de redresare și de supraviețuire ca o
întreprindere revitalizată din punct de vedere al performanțelor. Aceasta cu atât mai mult cu
cât în cursul perioadei de observație activitatea debitorului continuă, și încă în condiții pe cât
posibil de apropiate de cele care existau înainte de hotărârea de deschidere a procedurii
insolvenței. Astfel, procedura juridică oferă un context potrivit pentru redresare, reducând
presiunile din partea creditorilor și permițând managementului întreprinderii să se concentreze
asupra opțiunilor strategice necesare pentru supraviețuirea acesteia.
În egală măsură, selectarea acestei opțiuni strategice înainte de apariția stării de
insolvență oferă posibilitatea conducătorilor întreprinderii de a alege momentul oportun
pentru începerea reorganizării și de a-i prevedea și supraveghea desfășurarea. Aceasta cu atât
mai mult cu cât, în temeiul art.47 din Legea nr.85/2006, debitorul supus procedurii își poate
menține dreptul de administrare, respectiv dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și
administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă și-a declarat în condițiile legii
intenția de reorganizare, sub rezerva fraudei sau a incompetenței. O astfel de decizie de
alegere voluntară a reorganizării judiciare este importantă și din punct de vedere psihologic,
deoarece conducătorul întreprinderii este pus în situația de a decide, procedura judiciară
nefiindu-i impusă datorită opțiunii creditorilor.
Falimentul unei societăți situează debitoarea și creditorii pe poziții antagonice, primii
urmărind recuperarea integrală a creanței împotriva averii debitorului, iar acesta din urmă
menținerea întreprinderii în viața comercială. Dacă în cazul falimentului interesele creditorilor
exclud posibilitatea salvării intereselor debitorului, a cărui avere este vândută (lichidată) în
întregime, în cazul reorganizării cele două deziderate se cumulează, debitorul continuându-și
activitatea, cu consecința creșterii sale economice, iar creditorii profită de pe urma
maximizării valorii averii și a lichidităților suplimentare obținute, realizându-și în acest fel
creanțele într-o proporție superioară decât cea ce s-ar realiza în ipoteza falimentului.
14
Făcând o comparație între gradul de satisfacere a creanțelor în cadrul celor două
proceduri, se arată că în ambele cazuri există un patrimoniu vandabil destinat plății pasivului,
dar că în procedura reorganizării, la lichiditățile obținute din eventuala vânzare a bunurilor din
patrimoniul debitoarei care nu sunt necesare reușitei planului se adaugă profitul substanțial
rezultat din continuarea activității debitoarei, toate destinate plății pasivului.
Astfel este necesar ca reglementarea legală să ofere mecanisme adecvate de detectare
și prevenire atât a dificultăților întreprinderilor, cât și a amplificării acestora până la un nivel
la care însăși supraviețuirea întreprinderii este pusă sub semnul întrebării (respectiv
falimentul, lichidarea bunurilor). Aceasta cu atât mai mult cu cât dispariția întreprinderii
antrenează consecințe deosebit de grave la nivel economic și social, concretizate printre altele,
într-o propagare a dificultăților înspre alte organizații, ca urmare a imposibilității de
recuperare a creanțelor, în suprimarea unor locuri de muncă ori în pierderea anumitor venituri
fiscale. Ca atare se pune problema protejării nu numai a unor interese private, și în special cel
al întreprinderii care se confruntă cu dificultăți, dar și a unor interese de ordin general, ale
societății în ansamblu, motiv pentru care mecanismele de detectare, prevenire și tratament a
dificultăților organizațiilor trebuie să depășească sfera acțiunilor manageriale și
organizaționale, necesitând intervenția legiuitorului.
În continuare vom analiza fiecare dintre cele nouă ipoteze lansate cu ocazia cercetării
noastre pentru a verifica validitatea acestora.
Ipoteza 1. Care sunt principalele delimitări care caracterizează contabilitatea și
fiscalitatea prin prisma relației dintre ele?
În cazul acestei ipoteze am ajuns la concluzia că încă nu există o separare strictă a
raportării contabile de cea fiscală. Pentru a asigura convergența într-o proporție cât mai mare
a acestei convergențe, ar trebuie să fie luate în seamă o serie întreagă de aspecte, cum ar fi:
realizarea unei detașări și a unei desprinderi efective a normelor contabile de normele fiscale;
adaptarea tuturor normelor europene sau internaționale la specificul național; o mai mare
adaptabilitate a normelor contabile la nivelul IMM-urilor chiar și în condițiile în care acestea
rămân componente ale unui sistem contabil unic.
Pe aceste considerente considerăm că Ipoteza 2. Care sunt principalele delimitări care
caracterizează contabilitatea și fiscalitatea prin prisma relației dintre ele? este parțial
validată.
Ipoteza 2. Cum influențează fiscalitatea activitatea entității economice și în ce măsură
contabilitatea poate asigura o informația contabilă de calitate, gestionând influențele fiscale?
Pentru validarea acestei ipoteze am avut în vedere ca obiectiv principal relația
contabilitate și fiscalitate de la nivelul entității economice privită prin prisma conectării și a
15
deconectării, respectiv a simetriilor și asimetriilor manifestat în recunoașterea activelor și a
datoriilor sau a veniturilor și cheltuielilor. În acest sens, apreciem că o conciliere între
rezultatul contabil și rezultatul fiscal curent poate fi realizată cu ajutorul declarației privind
impozitul pe profit. Ca și concluzie generală în cazul acestei ipoteze, apreciem că atât
reglementările contabile, cât și legislația fiscală cuprind diverse aspecte ce au legătură strict
cu politica manifestată la nivelul fiecărei entității economice, politică în mod vădit adaptată
intereselor ce se manifestă la nivelul acesteia.
Pe acest fond, apreciem că Ipoteza 2. Cum influențează fiscalitatea activitatea entității
economice și în ce măsură contabilitatea poate asigura o informația contabilă de calitate,
gestionând influențele fiscale? este validată.
Ipoteza 3. În ce cadru se manifestă relația contabilitate-fiscalitate în România?
Validarea/invalidarea acestei ipoteze s-a fundamentat pe coordonatele evoluției
privind dependența sau independența regulilor contabile de regulile fiscale în România, știind
că independența manifestată între cele două categorii de reguli dă naștere la importante și
permanente diferențe între profitul contabil și cel fiscal. Deși regulile financiar-contabile și
cele fiscale sunt utilizate în scopul evaluării rezultatelor anuale ale unei entități economice,
între rezultatele economice și cele fiscale sau metodele care au fost utilizate pentru a se obține
aceste categorii de rezultate, apar diferențe care trebuie acceptate. Dată fiind direcția de
dezvoltare a contabilității în România, cu privire la convergența cu standardele contabile,
transparența și evaluarea de piață sau situația performanței, aceste diferențe, manifestate între
rezultatele contabile și cele fiscale, vor deveni tot mai evidente pe viitor. Concluzia principală
în cazul acestei ipoteze este aceea că în ciuda pașilor importanți făcuți în ultima perioadă
pentru deconectarea contabilității de fiscalitate, în țara noastră, între contabilitate și fiscalitate
există încă o strânsă interdependență, contabilitatea fiind cea care are în continuarea statutul
de instrument folosit în scopul realizării intereselor statului cu ajutorul pârghiilor fiscale.
Pe aceste considerente considerăm că Ipoteza 3. În ce cadru se manifestă relația
contabilitate-fiscalitate în România? este validată.
Ipoteza 4. Cauzele dificultăților prin care trece o întreprindere constituie concretizări
ale riscurilor?
În economia de piață, procesele economice se autoreglează, funcția-obiectiv fiind
creșterea bunăstării, a motivației individuale, îndeosebi prin pârghia proprietății private. Nu
este lipsită de contradicții și tensiuni, însă aceasta demonstrează dinamismul său și tendința
permanentă către echilibru. Riscul economic a fost studiat temeinic, identificându-se și căi de
limitare a acestuia. Din multiplele definiri ale riscului economic abordate în literatura de
specialitate, putem concluziona că reprezintă un prejudiciu potențial la care sunt expuse
16
patrimoniul, interesele și activitatea întreprinderii, având drept cauze posibile caracterul
concurențial al economiei, inconsistența managementului, pierderi economice, calamități
naturale.
Având în vedere aceste elemente, considerăm că Ipoteza 4. Cauzele dificultăților prin
care trece o întreprindere constituie concretizări ale riscurilor? este validată.
Ipoteza 5. Scăderea performanțelor este urmarea unor dezechilibre economice,
tehnice, comerciale sau umane?
Cauzele generatoare de dificultăți pentru întreprindere pot îmbrăca nenumărate forme
și în special reducerea cererii pentru produse sau servicii și accentuarea concurenței,
modificarea legislației, dezvoltarea tehnologică care face ca produsele sau serviciile actuale să
devină învechite ori reducerea disponibilităților și accesibilității resurselor din mediu.
Intensificarea concurenței, atât la nivelul prețurilor, cât și al produselor, este percepută ca o
cauză comună a dificultăților întreprinderii. Astfel, concurenții pot fabrica la costuri mai
reduse, beneficiind de efectele economiilor de scară, ori pot lansa noi produse ori servicii,
care satisfac mai bine ori într-un alt mod nevoile și preferințele consumatorilor. Acțiunile
concurenților pun în pericol poziția competitivă a organizației care pentru a menține un
avantaj competitiv, trebuie să răspundă cu acțiuni de contracarare. De asemenea, o concurență
a prețurilor puternică s-a dovedit o cauză comună generatoare de dificultăți pentru multe firme
din Europa de Vest.
Schimbarea legislației și impunerea de către stat a unor constrângeri tehnice, sociale,
de protecție a consumatorilor ori a mediului pot avea un impact nefavorabil asupra
performanțelor întreprinderii, constituind o altă cauză externă generatoare de dificultăți.
Anumite întreprinderi pot fi plasate în dezavantaj datorită înăspririi legislației în domeniul de
activitate sau datorită adoptării unor politici guvernamentale cum ar fi subvenții, impozite
diferențiate, protecția mediului, politici sociale.
În condițiile ritmului schimbărilor ce au avut loc pe parcursul ultimilor ani, se poate
constata că tehnologia joacă un rol important în crearea unor avantaje concurențiale durabile.
În aceeași măsură, dezvoltarea tehnologică se poate dovedi și un factor cu influență negativă
asupra performanțelor întreprinderii, în condițiile în care aceasta nu se poate proteja față de
avansul tehnic și tehnologic al competitorilor. Accesibilitatea redusă a resurselor reprezintă un
alt factor cauzal pentru dificultățile întreprinderilor. Aceasta se poate datora unor mișcări
negative în prețurile materiilor prime, unei reduceri naturale a nivelului de resurse din mediu
ori faptului că proprietatea sau controlul asupra materiilor prime sunt deținute de concurenți.
O rată de îndatorare ridicată se va traduce, mai devreme sau mai târziu, într-o scădere
a performanțelor, deoarece o întreprindere cu un grad moderat de îndatorare este considerată a
17
fi mai pregătită pentru a răspunde oportunităților. Gradul ridicat de îndatorare și insuficiența
resurselor proprii duc la scăderea autonomiei financiare, făcând-o foarte sensibilă și la o serie
de alți factori de conjunctură, cum ar fi neplata la timp a facturilor de către clienți, falimentul
unui client important ori fluctuațiile activității sale.
Pe acest fond, apreciem că Ipoteza 5. Scăderea performanțelor este urmarea unor
dezechilibre economice, tehnice, comerciale sau umane? este validată.
Ipoteza 6. Lichidarea se impune atunci când întreprinderea este neviabilă?
Întreprinderile care se confruntă cu dificultăți, cu o degradare a performanțelor, pot
opta pentru aplicarea, separat, concomitent sau succesiv și în funcție de amploarea și
intensitatea reacției care este necesară din partea acestora, pentru opțiuni strategice de
reorganizare și de depășire a situației dificile, de modificare a structurii capitalului prin
privatizare, precum și de revitalizare. În orice situație însă, accentul trebuie pus pe rapiditatea
și promptitudinea răspunsului organizației, în lipsa cărora, situația deja dificilă se va deteriora
și mai mult. Pentru a reuși să se redreseze, întreprinderea trebuie să fie capabilă să identifice
și să se concentreze asupra aspectelor susceptibile să ofere, cel puțin într-o primă etapă, o
îmbunătățire rapidă și semnificativă a performanțelor.
În ipoteza în care aceste măsuri de reorganizare au eșuat sau nici măcar nu s-a
încercat punerea lor în practică, iar situația întreprinderii se deteriorează până la ruperea
echilibrului financiar, ceea ce caracterizează starea de insolvență, reorganizarea acesteia nu
mai poate fi concepută decât în cadrul reglementat de lege, cu ajutorul intervenției judiciare.
Pe aceste considerente, sunt de părere că Ipoteza 6. Lichidarea se impune atunci când
întreprinderea este neviabilă? este validată.
Ipoteza 7. Falimentul unei societăți situează creditorii și debitoarea pe poziții
antagonice?
Creditorii unei societăți aflată în faliment se află într-o poziție antagonică față de
debitoare, deoarece ei sunt interesați să-și recupereze integral creanța, iar debitoare are tot
interesul să se mențină în circuitul economic. Astfel, falimentul obligă creditorii să nu fie de
acord ca debitorul să mai fie salvat, averea acestuia fiind vândută în întregime pentru a se
putea recupera creanțele, în timp ce în cazul procedurii de reorganizare interesele celor două
categorii (creditori și debitori) sunt comune, debitorul continuând desfășurarea activităților
sale în scopul relansării economice, astfel încât creditorii să fie conștienți că pot beneficia de
sporirea valorii debitorului, permițându-le astfel satisfacerea creanțelor la un nivel mult
superior celui din cazul falimentului.
Comparând reorganizarea cu falimentul, din punct de vedere al gradului de satisfacere
a creanțelor, ajungem la constatarea că în ambele situați ne aflăm în situația existenței unui
18
patrimoniu care poate fi vândut pentru plata pasivului societății debitoare, observația fiind că
în cazul reorganizării, suplimentar sumelor obținute prin vânzarea bunurilor deținute în
patrimoniu de către debitoare, se adaugă și profitul obținut de aceasta în urma continuării
activității economice.
În aceste condiții, considerăm că Ipoteza 7. Falimentul unei societăți situează creditorii
și debitoarea pe poziții antagonice? Este validată.
Ipoteza 8.Profesioniștii contabili sunt implicați în procesul de restructurare al
societăților comerciale?
Implicarea profesioniștilor contabili în procesul de restructurare a fost realizată, 25,8%
din totalul respondenților fiind total de acord cu acest fapt, în timp ce 37,05 și-au exprimat
acordul parțial. În același timp, aproximativ 60% din totalul lor au fost total sau parțial de
acord că impactul schimbării a fost identificat și recunoscut. Profesioniștii contabili au înțeles
suficient de bine motivele pentru care s-a procedat la restructurare, 70,7% din totalul acestora
fiind total sau parțial de acord cu acest lucru. 76,6% din totalul profesioniștilor sunt de acord,
total sau parțial, că scopul și obiectivele de restructurării au fost comunicate în mod clar.
Managementul de vârf a comunicat toate informațiile relevante cu acuratețe și în timp util cu
personalul este părerea a 70,7% din totalul respondenților (33,8% acord total, respectiv 37,0%
acord parțial). Profesioniștii contabilii afectați de procesul de restructurare au fost anunțați în
prealabil este părerea a peste 85% dintre ei. Cum era și firesc, pe parcursul procesului de
restructurare comunicarea a fost constantă, aceasta fiind părerea a 41,5% din respondenți care
au fost total de acord la care se adaugă cei 39,1% doar cu acord parțial Comunicarea a fost
una deschisă și onestă și a fost folosită în orice moment este părerea a aproximativ 85,0% din
totalul profesioniștilor contabili.
În aceste condiții considerăm că Ipoteza 8. Profesioniștii contabili sunt implicați în
procesul de restructurare al societăților comerciale? este validată.
Ipoteza 9.Legislația fiscală și contabilă din țară noastră acoperă toate detaliile în cazul
restructurării societăților comerciale?
Pentru a garanta drepturile terților-creditori, fuziunea devine operantă în termenele
stabilitate de lege – respectiv 30 de zile. În tot acest timp, orice creditor se poate opune
operației. Cât timp există opoziția, executarea fuziunii este. Efectul suspensiv este înlăturat în
cazul în care în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții
acceptate de creditori ori convine cu aceștia un angajament pentru plata datoriilor.
Existența dreptului de opoziție al terților ridică problema retroactivității fuziunii.
Astfel, în timpul perioadei ce separa data de încheiere a conturilor și data la care operația
devine definitivă, societățile implicate își continuă activitatea. în consecință, activul și pasivul
19
se modifică, iar valoarea titlurilor ce trebuie emise pentru remunerarea aporturilor poate fi
diferită.
Se ridică deci întrebarea: Contabil, situația cum poate fi reglementată, având în vedere
faptul că nici un act normativ nu are prevederi în acest sens? Trebuie refăcute calculele
financiare ce premerg efectuarea operației? După părerea noastră, în măsura în care este
posibil, abaterile trebuie luate în calcul, în special atunci când absorbitul a înregistrat pierderi.
în acest sens, este necesar să se facă distincția între pierderile rezultate din decizia
absorbantului de a modifica structurile în timpul perioadei de retroactivitate și pierderile
rezultate din gestiunea absorbitului. în acest din urmă caz, considerăm că ar fi necesară o nouă
evaluare și implicit reconsiderarea contractului de fuziune.
Din punct de vedere contabil, efectul retroactiv permite societății absorbante sau
beneficiare de aport să ia în calcul operațiile efectuate de absorbit. în acest caz, absorbitul va
contabiliza în perioada de retroactivitate operațiile relative la activitatea sa în mod obișnuit,
iar atunci când operația devine definitivă, conturile vor fi virate pentru sold în conturile
curente ale societății absorbante. Absorbantul va contabiliza aportul primit conform tratatului
de aport și va integra în balanța sa operațiile realizate de absorbit pe timpul perioadei de
retroactivitate, cu execuția operațiilor ce vizează dizolvarea societății absorbite. Pentru a nu
întrerupe caracterul cronologic al înregistrărilor, considerăm că absorbantul trebuie să înscrie
în jurnalul său general doar totalul operațiilor realizate de societatea absorbită, detaliile fiind
consemnate în jurnalul original.
Lipsa detaliilor din cadrul legislației românești este resimțită și în domeniul fiscal.
Astfel singurele referiri la operație în legislația noastră fiscală apar în legea impozitului pe
profit, conform căruia „atunci când un contribuabil se reorganizează prin fuziune în cadrul
anului fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal în care contribuabilul a
existat“.
Dacă se dobândesc active prin efectul comasării sau divizării, dobânditorii răspund
pentru obligațiile persoanei juridice ce a încetat a exista, proporțional cu valoarea activelor
dobândite“.
Lipsa reglementărilor fiscale își găsește originea în faptul că în urma operației, din
punct de vedere contabil, nu apare un rezultat al fuzionării, ca în legislația altor țări europene.
Acestea consideră diferențele apărute în urma reevaluărilor efectuate cu ocazia fuziunii drept
profit, ce în mod evident trebuie impozitate. în acest sens, legea fiscală impune un regim
special fuziunilor în cazul când sunt îndeplinite o serie de condiții, fapt ce conferă o serie de
avantaje.
20
Astfel, societății absorbante, i se acordă exonerarea de impozitare a plusvalorilor nete
rezultate pe ansamblul elementelor de activ aportate, sau aceasta poate opta pentru
impozitarea imediată cu o rată redusă, dar numai asupra ansamblului elementelor
amortizabile. De asemenea, ea poate beneficia de facilitatea de a impozita numai
provizioanele ultimului exercițiu devenite fără obiect. Dacă societatea absorbantă nu dorește
să beneficieze de acest regim „de favoare“, ea trebuie să integreze în profitul impozabil
plusvalorile aferente elementelor amortizabile primite ca aport. Valoarea aferentă elementelor
neamortizabile ale activului imobilizat este exonerată de impozit până la data cesiunii.
Pe aceste considerente apreciem că Ipoteza 9. Legislația fiscală și contabilă din țară
noastră acoperă toate detaliile în cazul restructurării societăților comerciale? este invalidată.
CONTRIBUȚII PERSONALE
Pe parcursul realizării prezentei teze de doctorat, autorul și-a adus câteva contribuții
semnificative, pe care le vom detalia în cele ce urmează.
Contribuții cu caracter de sinteză
Maniera interdisciplinară de abordare a conceptului de restructurare, pornindu-se de la
stadiul actual al cunoașterii în domeniu, respectiv de la un ansamblu congruent de
elemente teoretice provenind de la autori recunoscuți în domeniu, menit să poziționeze
problematica fundamentală care delimitează și structurează sfera motivării resurselor
umane în societatea bazată pe cunoaștere.
Analiza critică a elementelor conceptuale utilizate în realizarea demersului științific;
Logica și structurarea demersului științific, din perspectiva realizării obiectivului
fundamental al tezei de doctorat, respectiv de la simplu la complex și de la general la
particular;
Contribuții cu caracter teoretic și experimental
delimitarea conceptului de întreprindere în dificultate, a cauzelor și dimensiunilor
dificultăților și a particularităților întreprinderilor românești în dificultate;
elaborarea unei tipologii a întreprinderilor în dificultate, având în vedere multiplele
criterii de clasificare a acestora;
evidențierea procesului de degradare și a implicațiilor economice, financiare și
juridice;
21
identificarea factorilor cauzali care au, în mod frecvent, un impact negativ asupra
performanțelor întreprinderilor;
argumentarea rolului pe care contabilitatea o are în procesul de evaluare a riscurilor
analiza stării de insolvență, în contextul delimitărilor legale în vigoare și prezentarea
oportunităților pe care le are la dispoziție o întreprindere aflată în această situație;
analiza opțiunii strategice de achiziții și fuziuni în contextul întreprinderilor care se
confruntă cu dificultăți;
Contribuții cu caracter științific-curricular
Elaborarea rapoartelor intermediare din cadrul programului de cercetare doctorală,
după cum urmează:
Referat nr. 1: Impactul macromediului asupra restructurării
Referat nr. 1: Restructurarea privită din punct de vedere microeconomic
Referat nr. 3: Abordarea contabilă și fiscală a restructurărilor societăților
comerciale
Finalizarea tezei de doctorat cu titlul « Tratamentul contabil și fiscal al restructurării
entităților economice »
Utilitatea rezultatelor cercetării
Utilitatea științifică, didactică și aplicativă a rezultatelor cercetării întreprinse este
evidențiată sub următoarele aspecte:
Din punct de vedere științific, se aduce un aport semnificativ în domeniul cunoașterii
fundamentale, prin dezvoltarea cercetărilor privind restructurarea societăților
comerciale
Din punct de vedere didactic, menționăm atât utilitatea cercetării în extenso, cât și a
concluziilor ce pot servi drept punct de pornire în elaborarea unor capitole în cadrul
cursurilor facultăților cu profil economic, cu precăderea specializarea contabilitate.
Din punct de vedere aplicativ, studiu empiric realizat permite fundamentarea
științifică a cunoștințelor acumulate din experiență și îmbogățirea literaturii de
specialitate în domeniu și în special a celei autohtone.
22
LISTA ABREVIERILOR
CAFR - Camera Auditorilor Financiari din Romania
CCRF - Consiliul Contabilității și Raportărilor Financiare
CECCAR - Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România
CMP - Metoda costului mediu ponderat
CNVM - Comisia Națională a Valorilor Mobiliare
COM - Comunicat al Uniunii Europene
CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
EFRAG - Grupul European Consultativ privind Raportarea Contabilă
FEE - Federația Europeană a Contabililor
FIFO - Metoda primul intrat - primul ieșit
HG - Hotărâre de Guvern
IAASB - Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare
IAS - Standardele Internaționale de Contabilitate
IASB - Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate
IFAC - Federația Internațională a Contabililor
IFRS - Standardele Internaționale de Raportare Financiară
ISA - Standardele Internaționale de Audit
OECD - Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare
OMFP - Ordinul Ministrului Finanțelor Publice
TVA - Taxa pe Valoare Adăugata
UE - Uniunea Europeana
UNCTAD - Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț ș i Dezvoltare
23
BIBLIOGRAFIE
A. CĂRȚI
1. Achim, M.V., Analiza economico-financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2009;
2. Adam, I., Savu, C.N., Legea procedurii insolvenței - Comentarii și explicații, Editura
C.H. Beck, București, 2006;
3. Alexander, D., Britton, A. & Jorissen, A., International Financial Reporting and
Accounting, Editura Thomson Learning, London, 2003;
4. Alfandari, E., Droit des affaires, Editura Litec, Paris, 1993;
5. Allain, Y., Farsirotu, M., L’entreprises strategique. Penser la strategie”, Editura
Dunod, 1992;
6. Altman, E.I., Financial Rations, Discriminant Analysis and Prediction of Corporate
Bancruptcy, The Journal of Finance, 1998;
7. Anghel, I., Faliment. Radiografie și predicție, Editura Economica, Bucuresti, 2002;
8. Ansoff, I., Implanting strategic management, Prentice-Hall International, Englewood
Cliffs, New Jersey, 1984;
9. Argenti, J., Corporate colapse, The Causes and symptoms, Editura Mc.Graw-Hill, UK;
10. Avare, P., Legros, G., Ravary, L., Lemonnier, P., Gestiune și analiză financiară, Ediția
in limba romana, Editura Economica, Bucuresti, 2002;
11. Barnard, C., The Function of the Executive, Harvard University Press, Harvard, 1938;
12. Bailesteanu, G., Diagnostic, risc și eficienta in afaceri, Editura Mirton, Timișoara,
1998;
13. Bărbulescu, C., Diagnosticarea întreprinderii în dificultate economică- strategii și
politici de redresare și dinamizare a activității, Editura Economică, București, 2002;
14. Bărbulescu, C., Sistemele strategice ale întreprinderii, Editura Economică, București,
1999;
15. Benard, A., Fontan, A-L., La gestion des risques dans l’entreprise, Editura Eyrolles,
Paris,1994;
16. Bogdan, V., Armonizarea contabilă internațională, Editura Economică, Bucuresti,
2004;
17. Bonaci, C., Fundamente teoretice și practice ale contabilității instrumentelor
financiare. De la Jonathan’s Coffee-houseși Tortine Coffee House la vremuri actuale
de criză, Editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2009;
18. Bonnet, F., Entreprises en difficulte et gestion de tresorerie, Editura Economică, 2003;
24
19. Brilman, J., Gestion de crise et redressement, Editura Hommes et technique, Paris,
1985;
20. Brilman, J., Le redressement d’entreprise en difficulte, Editura Hommes et technique,
Paris, 1978;
21. Bufan, R., Reorganizarea judiciară și falimentul, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
2001;
22. Butacu, C., Legislația concurentei – Comentarii și explicații, Editura All Beck,
Bucuresti, 2005;
23. Cărpeanu, D., Predoiu, M., Pipera, G., David, I., Legea societăților comerciale.
Comentariu pe articole, ediția a 4-a, Editura C.H.Beck, București, 2009;
24. Cărpenaru, St.D., Procedura reorganizării și lichidării judiciare, Editura Atlas Lex,
București, 1996;
25. Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Ediția a VI-a, revăzută și adăugită, Editura
Universul Juridic, București, 2007;
26. Cenar, I., Deaconu, S.C., Viața contabila a întreprinderii de la constituire la faliment,
Editura CECCAR, Bucuresti, 2006;
27. Ceterchi, I..,coord., Istoria dreptului romanesc, vol I , Editura Academia, Bucuresti,
1980;
28. Channon, D., Turnaround Strategy, Encyclopedia of Management, Blackwell
Business, 1998;
29. Cohen, E., Analyse financiere : outils et applications, Les Editions d’Organisation,
Paris, 1995;
30. Costin, M.N., A.Miff, Falimentul –evoluție și actualitate, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2000;
31. Deaconu, A., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, ediția a II-a, Editura Intelcredo,
Deva, 2000;
32. Deaconu, A., Valoarea justă. Concept contabil, Editura Economică, Bucuresti, 2009;
33. Dumitrean, E., Contabilitatea financiara, Editura Sedcom Libris, Iași, 2008;
34. Duțescu, A., Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de
contabilitate, Editura CECCAR, Bucuresti, 2001;
35. Elliott, B. & Elliott, J., Financial Accounting and Reporting, 9th Edition, Editura
Pearson Education, London, 2005;
36. Feleagă, N. & Feleagă, L., Contabilitate consolidată. O abordare europeană și
internațională, Editura Economică, București, 2007;
25
37. Feleagă, N. & Ionașcu, I., Tratat de contabilitate financiară, vol II., Editura
Economică, București, 1999;
38. Feleagă, N. & Malciu, L., Politici și opțiuni contabile. (Fair Accounting versus Bad
Accounting), Editura Economică, București, 2002;
39. Feleagă, N., Sisteme contabile comparate, vol. I-III, Editura Economică, București,
1999;
40. Fletcher, I., The Law of Insolvency, Sweet & Maxwell, Londra, 1990;
41. Guyon, I., Doit des affaires. Entreprises en difficultes- Redressement judiciaire –
Faillite, vol.2, ediția a 9-a, Economica, Paris, 2003;
42. Halpern, P., Weston, J.F., Brighan, E.F., Finanțe manageriale, Editura Economică,
Bucuresti, 1998;
43. Harrington, H.G., Harrington, J.S., Management total in firma secolului 21, Editura
Teora, Bucuresti, 2001;
44. Hurduzeu, Gh., Achiziții de firme pe piața de capital, Editura Economica, Bucuresti,
2002;
45. Jacquemont, A., Droit des entreprises en difficulte, ediția a 5-a, Editura Litec, Paris,
2007;
46. Johnson, G., Scholes, K., Whittington, R., Exploring Corporate Strategy, Pearson
Education Limited, Harlow, 2005;
47. Lupulescu, A.M., Reorganizarea societăților comerciale în contextul integrării
europene, Editura Wolters Kluwer, București, 2008;
48. Lynch, R., Strategia corporative, Ed.ARC, Chișinău, 2002;
49. Malciu, L. & Feleagã, N., Reglementare și practici de consolidare a conturilor. Din
orele astrale ale Europei contabile, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004;
50. Martinet, A.C., Politique generale et strategie, Encyclopedie du management, vol I,
Ed.Vuibert, Paris,1992;
51. Matiș, D., Contabilitatea operațiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2003;
52. Mereuță, C., Analiza diagnostic a societăților comerciale în economia de tranziție,
Editura Tehnica, București, 1994;
53. Munteanu, V., Țurcan, A., Grupurile de societăți – consolidarea contabilă, Editura
Economică, București, 1998;
54. Niculescu, M., Diagnostic global strategic , vol I și II, Editura Economică, București,
2003;
55. Nisulescu, I., Reorganizarea și lichidarea societăților comerciale, Editura Infomedica,
București, 2007;
26
56. Petre, G., Lazãr, A. & Iordache E., Reglementări contabile conforme cu directivele
europene aprobate prin ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005: ghid
practic, Editura Irecson, Bucuresti, 2006;
57. Pantea, I.P., Managementul contabilității românești, vol.II, Editura Intelcredo, Deva,
1998;
58. Pipera, G., Insolvența : legea, regulile, realitatea, Editura Wolters Kluwer, București,
2008;
59. Postelnicu, C., Corporatele multinaționale, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca, 1998;
60. Ripert, G., Roblot, R. (sous la direction de M.Germain), Traite de droit commercial,
vol.2, ed.a 18-a, LGDJ, Paris, 2002;
61. Ristea, M., Dumitru, C., Contabilitatea aprofundată, Editura Universitară Bucuresti,
2005;
62. Ristea, M., Olimid, L. & Calu, D. A., Sisteme contabile comparate, Editura CECCAR,
Bucuresti, 2006;
63. Schiau, I., Regimul juridic al insolventei comerciale, Editura All Beck, Bucuresti,
2001;
64. Schiau, I., Prescure, T., Legea societăților comerciale nr.31/1990. Analize și
comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007;
65. Șerban, C., Strategii de prevenire a riscului din activitatea economico-financiara a
agenților economici, Editura Universitara, Bucuresti, 2003;
66. Tiron Tudor, A., Combinări de întreprinderi, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005;
67. Todea, N., Teoria contabilă și raportarea financiară, Editura Aeternitas, Alba Iulia,
2009;
68. Toma, M., Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune și divizare, Editura CECCAR,
Bucuresti, 2003;
69. Turcu, I., Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole, ediția a 2-a, Editura
C.H.Beck, București, 2009;
70. Voicu, C.- coord., Insolventa problema acuta a operatorilor economici, Editura Pro
Universitara, Bucuresti, 2007;
27
B. ARTICOLE și STUDII
1. Adam, I., Savu C.N., Câteva considerații referitoare la procedura simplificata in
lumina Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, in Revista de Drept comercial
nr.3/2007,p.21-51;
2. Băcanu, I., Patru cărți despre procedura reorganizării și lichidării judiciare, in Revista
de Drept comercial, nr.5/1996, p.153-164;
3. Băcanu, I., Noua reglementare a fuziunii și divizării societăților comerciale, in Revista
de Drept comercial nr.5/1999, p.28-40;
4. Ball, R., International Financial Reporting Standards (IFRS): pros and cons for
investors, Accounting and Business Research, International Accounting Policy
Forum,2006, p. 5-27;
5. Cabrillac, M., Petel, P., Redressement et liquidation judiciaries des enterprises, in La
semaine juridique nr.40/2005, p.1975-1801;
6. Cameron, S., Organizational Effects of Decline and Turbulence, in Administrative
Science Quarterly, vol.32, nr.2/1987, p.222-240;
7. Ciolpan, D., Grupurile de societăți în viziunea normelor contabile internaționale,
Accounting and Management information Systems, no. 4, 2003, p. 21-2;
8. Chaput, Y., Les juges des defaillances financiers dans l’Union europeenne, in lucrarea
Etudes offertes a Jacques Beguin, Litec, Paris, 2005, p.99-123;
9. Cucu Ioanas, C. & Nichita, M., Recognition and valuation of Goodwill under IFRS 3
„business combinations”, Accounting and Management information Systems, no. 11-
12, 2005, p. 66-69;
10. Curpan, A. M., The impact of using IFRS 3 „Business combination” on businesses’
goodwill, Accounting and Management information Systems, no. 13-14, 2005, p. 109-
112
11. Flynn, D., Farid, M., The International Use of Chapter XI: Lingering versus
Immediate Filing, in Strategic Management Journal, vol.12, nr.1/1991, p.63-74;
12. Hambrick, D., D’Aveni, R., Large Corporate Failures as Downward Spirals, in
Administrative Science Quarterly, vol.33, nt.1/1988, p.1-23;
13. Hambrick, D., Schecter, S., Turnaround Strategies for Mature Industrial-Product
Business Units, in The Academy of Management Journal, vol.26, nr.2/1983, p.231-
248;
14. Hofer, C., Designing Turnaround Strategies, in The Strategy Process. Concepts,
Contexts and Cases, Prentice Hall, 1988, p.678-686;
28
15. Ionașcu, I., Ionașcu, M., Olimid, L. & Calu, D.A., An Empirical Evaluation of the
Costs of Harmonizing Romanian Accounting with International Regulations (EU
Directives and IAS/IFRS), Accounting in Europe, vol. 4, no. 2, 2007, p.169-206;
16. Lascu, L.A., Aplicarea normelor privind concurenta in cadrul Uniunii Europene, in
Dreptul nr.3/2007, p.16-25;
17. Lefter, C., Libera concurența și ajutorul de stat in piața interna comunitara. Ajutoarele
de stat interzise, in Revista romana de Drept comunitar, nr.2/2007, p.44-50;
18. Legeais, D., Les concours consentis a une enterprise en difficulte, in La semaine
juridique nr.42/2005, p.1747-1750;
19. Levitt, T., Marketing Myopia, in Harvard Business Review nr.4/1960, p.43-57;
20. Lienhard, A., Sauvegarde des enterprises, in Recueil Dalloz nr.2/2006, p.150-154;
21. Luca, F.X., Apercu de la reformed u droit des enterprises en difficulte par la loi de
sauvegarde des enterprises du 26 juillet 2005, in Bulletin Joly Societes nr.11/2005,
p.1181-1188;
22. Lupulescu, A.M., Unele considerații asupra dreptului comunitar al procedurilor
colective, in Buletinul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea
avocaților nr.1/2005, p.51-63și nr.2/2005, p.69-73;
23. Lupulescu, A.M., Reforme et presentation du nouveau cadre juridique du
redressement judiciaire conformement a la Loi no.85/2006, in Volumul International
Conference AMIS 2006, supliment al Revistei de Contabilitate și Informatica de
Gestiune, Editura ASE, 2006, p.314-318;
24. Lupulescu, A.M., Aspecte privind aplicarea Regulamentului (CE) nr.1346/2000
privind procedurile de insolventa in practica instanțelor judecătorești din statele
member, in Revista romana de Drept comunitar, nr.3/2007, p.68-75;
25. Milos, S.M., Principalele modificări ale legii privind procedura reorganizării judiciare
și a falimentului, in Revista de Drept comercial nr.6/2004, p.69-78;
26. Morvan, P., Le droit social dans la reforme du droit des enterprises en difficulte , in La
semaine juridique nr.42/2005, p.1751-1760;
27. Niculeasa I., Niculeasa, M., Noțiunea de ajutor de sta – noi abordări propuse de Curtea
de Justiție a Comunităților Europene, in Dreptul nr.12/2004, p.143-154;
28. Pasca, V., Considerații privind răspunderea patrimoniala pentru declararea premature
sau tardiva a insolventei comerciale, in Revista de Drept comercial nr.1/2005, p.27-32;
29. Patulea, V., Sfera de aplicabilitate a prevederilor Legii nr.64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare și a falimentului, in Dreptul nr.2/2005, p.29-57;
29
30. Petel, P., Le nouveau droit des enterprises en difficulte, in La semaine juridique
nr.42/2005, p.1730-1746;
31. Pop, A., Abordări normative actuale în contabilitate, volumul Conferinței
Internaționale Audit și Convergență Contabilă, Cluj-Napoca, 2004, pag. 63 – 77;
32. Precupetu, E., Danil, M., Despre fuziunea societăților comerciale, Revista de drept
comercial, nr. 6/1993, p.47-59;
33. Răileanu, V. & Rãpcencu, C., Business aquisition under IFRS 3 „business
combination”. Opinions and classifications, Accounting and Management information
Systems, no. 11-12, 2005, p. 57-65;
34. Răpceanu, C., Present in business combination, Accounting and Management
information Systems, no. 13-14, 2005, p. 89-94;
35. Quintart, A., L’analyse financiere des projets de desinvestissement, in Encyclopedie
du management, vol.I, Ed.Vuibert, Paris, 1992, p.468-474;
36. Remery, J-P., La faillite comme instrument de construction europeenne: aquis et
perspectives, in Faillite et concordat judiciaire: un instrument aux contours incertains
et aux interferences multiples, Centre J. Renauld, U.C.L., vol.9, Bruyland-Academia,
2002, p.23-35;
37. Rey, P., De la sauvegarde des enterprises, in La semaine juridique nr.42/2005, p.1770-
1771;
38. Rusu, N.O., Considerații privind posibilitatea modificării planului de reorganizare și a
prelungirii perioadei acestuia de executare, in Revista de Drept commercial
nr.10/2006;
39. Săcărin Marian (2009) Evaluarea fondului comercial pozitiv și a intereselor minoritare
în viziunea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, Contabilitatea,
Expertizași Auditul Afacerilor, no. 1, 2009, p. 37-42;
40. Schiau, I., Modificările aduse, prin Legea nr.149/2004, Legii nr.64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare și a falimentului, in Dreptul nr. 9/2004, p.27-40;
41. Ștefănescu, B., Considerații de ansamblu referitoare la legea nr.85/2006 privind
procedura insolventei, in Dreptul nr.10/2006, p.9-34;
42. Ștefănescu, I.T., Protecția drepturilor salariaților in cazul transferului întreprinderii, al
unității sau al unor părți ale acestora, in lumina Legii nr.67/2006, in Dreptul nr.9/2006,
p.9-20;
43. Ștefănescu, I.T., Regimul creanțelor salariale in cazul insolventei angajatorului in
Dreptul nr.10/2006, p.47-62;
30
44. Thietart, E.A., Positions competitives, in Encyclopedie du management, volumul I,
Editura Vuibert, Paris, 1992, p.251-256;
45. Turcu, I., Noii potențiali debitori in insolventa – necomercianții, in Revista de Drept
comercial nr.11/2003, p.9-25;
46. Turcu, I., Stan, M., Legea privind procedura insolventei – o noua etapa in reforma
legislativa , in Revista de Drept comercial nr.6/2006, p.9-30;
47. Țăndăreau, N., Planul de reorganizare judiciară și reorganizarea , in Revista de Drept
comercial nr.10/1998, p.74-96și nr.11/1998, p. 76-95;
48. Vallens, J.-L., Vers un droit materiel europeen en matiere de faillite?, in Petites
affiches nr.248/12 decembrie 2003, p.47-53.
C. Legislație
1. Codul fiscal adoptat prin Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare;
2. Norme metodologice de aplicare a legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal;
3. Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată inclusiv prin
Legea nr.169/2010;
4. Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale cu modificările și completările
ulterioare;
5. Legea contabilității nr.82/1991 cu modificările și completările ulterioare;
6. Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatului ad hoc
cu modificările și completările ulterioare;
7. Legea nr.364/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și
mijlocii cu modificările și completările ulterioare;
8. Ordin Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 - Partea I pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, Publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
9. Ordin nr. 897 din 3 august 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și
lichidare a societăților, precum și de retragere sau excludere a unor asociați din cadrul
societăților, Publicat în Monitorul Oficial nr. 711 din 22 septembrie 2015 ( inclusiv
anexele la acest ordin);
10. IFRS 3 Combinări de întreprinderi
31
11. Directiva 2004/109/CE privind armonizarea obligațiilor de transparenta în ceea ce
privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piața reglementata;
12. Directiva 2005/19/CE de modificare a Directivei 90/434/CEE privind regimul fiscal
comun care se aplica fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionarii de active și
schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state member;
13. Directiva 2005/56/CE privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe
acțiuni.
D. Resurse Web (online)
1. http://ec.europa.eu
2. http://eur-lex.europa.eu
3. http://oecd.org
4. http://static.anaf.ro
5. http://www .worldbank.org
6. http://www.cafr.ro
7. http://www.ccir.ro
8. http://www.ceccar.ro
9. http://www.eurostat2010
10. http://www.iasplus.com/
11. http://www.ifac.org
12. http://www.ifrs.org
13. http://www.kpmg.com
14. http://www.moficial.ro
15. http://www.oecd.org
16. http://www.pwc.com
Top Related