Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor

TEZĂ DE DOCTORAT

-rezumat-

Coordonator științific

Prof. Univ. Dr. Ion PEREȘ

Doctorand

Silviu Ilie SĂPLĂCAN

Timișoara,

2017

TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL

RESTRUCTURĂRII ENTITĂȚILOR

ECONOMICE

Coordonator științific

Prof. Univ. Dr. Ion PEREȘ

Doctorand

Silviu Ilie SĂPLĂCAN

Timișoara,

2017

1

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................... 2

PROBLEMATICA CERCETĂRII .................................................................................................... 3

IPOTEZELE CERCETĂRII ............................................................................................................ 4

METODOLOGIA CERCETĂRII ..................................................................................................... 5

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ............................................................................... 10

CONCLUZII ȘI PROPUNERI ............................................................................................. 12

CONTRIBUȚII PERSONALE ............................................................................................. 20

LISTA ABREVIERILOR ...................................................................................................... 22

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 23

2

INTRODUCERE

Motto

„Scopul suprem al cercetării

științifice este de a acoperi un

număr cât mai mare de studii

empirice prin deducții logice,

pornind de la un număr cât mai

mic de ipoteze și axiome.”

(Albert Einstein)

În ultimele două decenii în țara noastră s-au înregistrat schimbări radicale în multiple

planuri: social, informațional, cultural, politic, economic. În cadrul acestor mutații, s-au

produs modificări economice esențiale, care situează întreprinderea în prim-planul dezvoltării

de ansamblu a societății românești.

Abordarea întreprinderii a fost reconsiderată în teorie și practică, aceasta fiind privită

ca sistem deschis, în interdependență cu un mediu extern concurențial, transformări care au

generat dificultăți economice și financiare profunde. Economia de piață a impus privatizarea

întreprinderilor cu capital de stat și a determinat apariția unei noi categorii de întreprinderi,

IMM-ul (întreprinderi mici și mijlocii). Atât fostele întreprinderi de stat, privatizate sau în

curs de privatizare, cât și întreprinderile nou înființate, cu capital privat, au întâmpinat și

întâmpină dificultăți, în contextul adaptării mentalităților, a legislației la noile cerințe și a

impactului mediului concurențial asupra activității interne. La acestea s-a adăugat procesul de

integrare europeană, care a impus noi restricții activității întreprinderilor românești.

Lucrarea de față reprezintă un demers științific în sensul că vizează cunoașterea

trăsăturilor caracteristice ale întreprinderilor aflate în dificultate, a modului în care situația

economico-financiară a acestora se degradează, iar în același timp se dorește și o înțelegere a

modalităților specifice de redresare și viabilizare a tuturor acestor întreprinderi aflate în

dificultate.

În contextul integrării europene și în condițiile crizei financiare actuale, teza este de

mare actualitate, deoarece analiza dificultăților, a modalităților de prevenire a acestor

dificultăți, ca și reacția în scopul depășirii situației dificile sunt extrem de importante, în

special consecințelor cu implicații atât economice dar și sociale pe care le presupune

degradarea performanțelor întreprinderii, consecințe care mai devreme sau mai târziu conduc

la dispariția întreprinderii.

3

Problematica cercetării

Problematica cercetării poate fi definită ca fiind „o construcție intelectuală formalizată

având ca bază interogația, poziționarea epistemologică, respectiv ipotezele de cercetare.

Aceasta reprezintă de fapt o punere în perspectivă a ansamblului legăturilor ce există între

fapte, teorii și componentele problemei date, plasate într-un anumit context”1.

Teza de doctorat cu tema „Tratamentul contabil și fiscal al restructurării

entităților economice”, are un caracter interdisciplinar și are ca obiectiv principal crearea

unei imagini coerente, cu numeroase intervenții critic-constructive într-un domeniu aflat la

granița între economic, juridic și financiar. Într-o lume în permanentă schimbare, o lume a

confruntărilor în care rezistă numai companiile cu un sistem economico-financiar capabil să

se alinieze la exigențele mediului concurențial, prevenirea apariției și dezvoltării stării de

insolvență este în același timp instrument de apărare și formă de manifestare a performanței

echipei manageriale.

Ghidul acțiunii de cercetare este reprezentat de demersul cercetării, el este cel care îi

dă legitimitate și este cel care permite să se valideze cercetarea. Pentru a realiza îndeplinirea

obiectivelor propuse, vom aborda o serie întreagă de aspecte cu referire la:

1 M. Niculescu, N. Vasile, ş.a. – “Epistemologie. Perspectivă interdisciplinară”, Editura Bibliotheca,

Târgoviște, 2011, p.102

4

Relația contabilitate-fiscalitate, este una dintre temele economice care au beneficiat în

ultima perioadă de ample dezbateri, a ridicat controverse de toate genurile, iar de-a lungul

timpului a fost interpretată din diverse perspective sau interese rezultate din intersectarea

celor două.

Tratarea contabilității și a fiscalității sub aspectul strânsei conexiuni dintre ele,

reprezintă și astăzi o arie extrem de cercetată cu valențe multiple de dezvoltare și încă cu o

serie întreagă de viitoare direcții de examinat, interpretat, lămurit. Aria de cercetare complexă

vine și din interdisciplinaritatea existentă, dar și din implicațiile din viața economică. În

același timp, deși pare nerealist, complexitatea temei, poate fi determinată, în suficient de

multe cazuri și de insuficienta sau superficiala explicare a terminologiei asociată ei. În acest

context, delimitările conceptuale fundamentale constituie demersul inițial al cercetării, având

în vedere și faptul că, prin multiplele sale valențe și bogăția fondului științific, tema aleasă

comportă o serie întreagă de dezvoltări.

Referindu-ne la fiscalitate, raportat la influența pe care aceasta o dezvoltă asupra

contabilității, delimităm doar aspectele fundamentale care țin în mod direct și nemijlocit de

influența pe aceasta o are asupra contabilității financiare, ci nu alți itemi ce țin la modul

general de fiscalitate. În același timp, o restrângere implică aspecte fundamentale ale

contabilității impozitelor și taxelor și influența acestora asupra contabilității, împreună cu

legislația fiscală aferentă.

Ipotezele cercetării

Prin rezultatele cercetării, ipotezele pot fi confirmate sau infirmate. Ele sunt anticipări

ale fenomenelor și au legătură directă cu subiectul cercetării. În cadrul prezentei cercetări am

realizat o sinteză a tuturor ideilor exprimate și publicate în legătură cu subiectul supus analizei

și am urmărit cu atenție reglementările în vigoare, atât la nivel național cât și internațional.

În cadrul tezei de doctorat, „Tratamentul contabil și fiscal al restructurării

entităților economice” încercăm să găsim răspuns la nouă întrebări principale, pe care le

lansăm ca și ipoteze ale cercetării:

5

Figura nr. 1. Ipotezele cercetării

Sursa: concepție autor

Metodologia cercetării

Percepția propriei științe în devenire presupune stăpânirea și integrarea în

raționamentele și judecățile de valoare a teoriei cunoașterii științifice, adică adoptarea unui

demers epistemologic. Fără a fi o meta știință, epistemologia se situează la granița dintre

filozofie și știință, ocupându-se de fundamentele acesteia și propunând cercetătorilor însăși o

Ipoteza 2. Cum influențează fiscalitatea activitatea entității economice și în ce măsură

contabilitatea poate asigura o informație contabilă de calitate, gestionând influențele

fiscale?

Ipoteza 3. În ce cadru se manifestă relația contabilitate-fiscalitate în România ?

Ipoteza 4. Cauzele dificultăților prin care trece o întreprindere constituie concretizări

ale riscurilor?

Ipoteza 5. Scăderea performanțelor este urmarea unor dezechilibre economice, tehnice,

comerciale sau umane?

Ipoteza 6. Lichidarea se impune atunci când întreprinderea este neviabilă?

Ipoteza 7. Falimentul unei societăți situează creditorii și debitoarea pe poziții

antagonice?

Ipoteza 1. Care sunt principalele delimitări care caracterizează contabilitatea și

fiscalitatea prin prisma relației dintre ele?

Ipoteza 8. Profesioniștii contabili sunt implicați în procesul de restructurare al

societăților comerciale?

Ipoteza 9. Legislația fiscală și contabilă din țară noastră este suficientă pentru a acoperi

toate detaliile în cazul restructurării societăților comerciale?

6

reflecție asupra propriei lor discipline și a limitelor acesteia2. Etimologic, cuvântul

epistemologie are ca ascendență cuvintele grecești episteme (știință) și logos (studiu). Granger

definește epistemologia ca fiind “știința reprezintă ansamblul cunoștințelor, studiilor de

valoare universală, caracterizate printr-un obiect (domeniu) și o metodă determinate, și bazate

pe relații obiective verificabile”. În opinia sa, principalele caracteristici ale științei sunt3:

știința vizează o realitate printr-o cercetare constantă, laborioasă și totuși

creativă a conceptelor orientate spre descrierea sau organizarea datelor

rezistente la “fanteziile” noastre;

scopul final al științei este de a descrie, de a explica, de a înțelege și nu în mod

direct de a acționa;

știința se preocupă constant să producă criterii de validare publică, adică

expuse la control inițiat de către oricine.

Interogația epistemologică a devenit o necesitate pentru orice cercetător din orice

domeniu al științei. Clarificarea poziției epistemologice adoptată de către cercetător este

fundamentală, deoarece aceasta oferă o legitimitate a muncii sale și a opțiunilor pe care se

bazează, mai ales cele metodologice. Poziționarea epistemologică are drept scop clarificarea

procesului de proiectare și validare a cunoștințelor, ansamblul unui proiect de cercetare, care

este conceput ca un sistem coerent ce permite trecerea de la o întrebare la elementele de

răspuns. În opinia lui Wacheux, conceptul de sistem este important deoarece se bazează pe

interdependența și articularea mai multor poli (axe), care asigură caracterul științific al

discursului și practicilor de cercetare, și anume:

polul epistemologic este garantul producției științifice;

polul teoretic ajută la formularea sistematică a unor obiective științifice, prin

elaborarea de ipoteze și/sau construcția de concepte;

polul tehnic se referă la cadrul instrumental de colectare a datelor prin

intermediul mijloacelor de acces la o realitate empirică4.

2M. Niculescu, N. Vasile, ș.a. – “Epistemologie. Perspectiva interdisciplinara”, Editura Bibliotheca, Târgoviște,

2011, P.14 3 Granger, G.-G., La science et les sciences, Paris, Presses Universitaires de France, , 1995, p.127 4 Wacheux, Fe., Metodologia cercetării în gestiune, Editura Economică, Bucuresti, p.178

7

Figura nr. 2. Polii cercetării Sursa, Fr. Wacheux, Metodologia cercetării în gestiune, Editura Economică, București, p.178

Un demers științific, care își propune să găsească răspunsul la o anumită problemă, are

la bază o metodologie de cercetare specifică ce cuprinde metodele și tehnicile utilizate în

vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite. Alegerea metodelor de cercetare utilizate este în

strânsă legătură cu obiectivele pe care ni le-am propus în lucrarea de față, depinzând de natura

fenomenelor studiate. Astfel, metodele și instrumentele de cercetare folosite de-a lungul

lucrării sunt diverse și variază de la un capitol la altul, fiind prezentate în cadrul acestei

secțiuni în funcție de obiectivele stabilite.

Conform lui Howard & Sharp (Smith, 2003) primul pas care trebuie urmat de un

cercetător în elaborarea unui deziderat științific în sfera contabilității îl reprezintă identificarea

ariei generale de cercetare. În ce privește lucrarea de față, aceasta abordează interdisciplinar

întreprinderile în dificultate, o tematică extrem de complexă situată la întretăierea mai multor

domenii științifice: economie, management, contabilitate, fiscalitate și drept comercial.

Înainte de a prezenta metodele și instrumentele utilizate în lucrarea de față, trebuie să

ne poziționăm în cadrul unei paradigme de cercetare. Astfel, în ce privește curentul de

cercetare predominant, lucrarea de față se încadrează într-un demers științific ce se dorește a fi

pozitivist, nefiind lipsit însă de abordări interpretativiste și critice care au ca scop explicarea

diferitelor concepte cu privire la întreprinderile în dificultate, analiza legislației juridice,

contabile și fiscale, dar și prezentarea modului în care reglementările internaționale sunt

8

transpuse în legislația națională și a inadvertențelor care există între prevederile legislative și

abordarea practică.

Pozitivismul este curentul filozofic fondat de Auguste Compte (1798-1857) care

considera că omul nu poate ajunge să cunoască lucrurile în esența lor și că doar faptele

experimentate au o valoare universală. Pozitiv, spunea Compte, este “același lucru cu real și

util”. Spiritul pozitivist este orientat către stabilirea de legi ale modelului științific înlocuind

credințele teologice și explicațiile metafizice. Studiul evenimentelor primează asupra celui al

existenței și al esenței. Știința trebuie să renunțe la întrebarea “de ce” asupra lucrurilor, care

este cercetarea sensului și absolutului, pentru a se concentra asupra lui “cum” pentru a descrie

legile naturii, în scopul de a fi utilă societății5.

Constructivismul este un curent de gândire bazat pe ideea că reprezentările noastre,

cunoștințele sau categoriile care structurează cunoașterea și reprezentările sunt produsul

înțelegerii umane și nu reflectarea exactă a realității. Este o atitudine epistemologică și

metodologică care consideră că orice cunoștință, mai ales științifică, este în mod necesar, o

construcție a subiectului, obținută prin interacțiunea cu lumea sau cu obiectul pe care îl

studiază6. Anumiți epistemologi definesc constructivismul prin opoziție cu pozitivismul “În

opoziție cu pozitivismul, curentul constructiv consideră că lumea și realul nu sunt obiective, ci

sunt produsul unei construcții sociale, rezultată ea însăși dintr-o construcție a spiritului. Din

această perspectivă rolul cercetătorului este modificat. Nu este numai de a observa și măsura

faptele și de a cerceta cauzalitățile externe interzicându-se orice raționament. Este,

dimpotrivă, acela de a încerca să înțeleagă, de ce oamenii acordă experiențelor lor semnificații

diferite încercând să înțeleagă procesele elaborării lor mentale”7.

Având în vedere realizarea obiectivelor propuse în cadrul cercetării, demersul nostru

științific se bazează în general pe o abordare deductivă, de la general înspre particular,

utilizată în principal la nivelul cercetărilor teoretice/calitative. Pe parcursul lucrării am folosit

și abordarea de tip inductiv ce caracterizează cercetările cantitative în cadrul cărora, plecând

de la rezultate desprinse la nivelul unui eșantion limitat de articole sau societăți, am formulat

concluzii cu caracter general cu privire la întreaga populație.

Având în vedere specificul și trăsăturile ariei de cercetare precum și părerea conform

căreia „o cercetare care va dăinui probei timpului presupune o combinare optimă a

metodelor de cercetare în scopul atingerii obiectivelor propuse” (Chelcea, 2007), pe întreg

parcursul lucrării realizate am îmbinat cercetarea calitativă cu cea cantitativă. Cercetarea

5 M. Niculescu, N. Vasile, ș.a. – “Epistemologie. Perspectiva interdisciplinara”, Editura Bibliotheca, Târgoviște,

2011, P.14 6 Le Moigne, J.L., Les epistemologies constructivists, PUF, Paris, 1995, p.43 7 Mahe de Boislandelle, H., 1998, citat de Georgiana Angelescu in teza “Gestiunea resurselor umane”

9

calitativă are rolul de a genera informații consistente necesare înțelegerii aprofundate și de

ansamblu a contextului general (Chelcea, 2009)8, permițând conturarea aspectelor principale

ale problemei de cercetat și diagnosticarea situației, identificarea ipotezelor pentru o viitoare

cercetare descriptivă sau cauzală (Lefter, 2004)9.

Cercetarea documentară a condus la înțelegerea aspectelor teoretice privind

întreprinderile în dificultate și opțiunile de reorganizare ale acestora. Documentarea teoretică

a fost realizată prin parcurgerea unui număr semnificativ de lucrări de specialitate, cărți și

articole, atât din literatura română, cât și din literatura străină.

Schimburile cu experții din domeniu realizate în cadrul participării la două școli de

vară, precum și în cadrul conferințelor naționale și simpozioanelor, au avut un rol important în

cadrul cercetării teoretice.

Toate informațiile și ideile ce s-au desprins din documentarea teoretică au condus la

realizarea unei cercetări empirice, utilizând metode cantitative (studiul de caz) ce au contribuit

la validarea ipotezelor.

Ca tehnică de cercetare am utilizat procedura de revizuire a literaturii de specialitate

din țară și din străinătate, analiza documentelor, a rapoartelor în domeniu emise de diferite

instituții, interpretările specialiștilor, precum și o serie de materiale publicate.

Pe baza cercetărilor teoretice am analizat teoriile, conceptele, principiile,

particularitățile, precum și normele și reglementările în vigoare, care au contribuit alături de

cercetarea empirică la validarea ipotezelor și implicit la îndeplinirea obiectivelor acestei

cercetări. În cadrul cercetării empirice, am utilizat raționamentul preponderent deductiv, care

având în vedere rezultatele cercetării cantitative, a studiului de caz efectuat ne-a ajutat să

desprindem concluzii generale și să emitem unele propuneri de îmbunătățire a relației vizate.

Ca metode de cercetare utilizate, studiul nostru se bazează pe metoda de culegere a

datelor, metoda comparativă, analiza discursurilor și studiul de caz.

8 S. Chelcea – “Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative.”, ed. a III-a, Editura

Economica, Bucuresti, 2009 9 C. Lefter – “Cercetarea de marketing – Teorie și aplicații.”, Editura Infomarket, Brașov, 2004

10

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

PROBLEMATICA CERCETĂRII

IPOTEZELE CERCETĂRII

METODOLOGIA CERCETĂRII

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE ÎN DIFICULTATE ȘI

CADRUL DE DEFINIRE

1.1. ÎNTREPRINDEREA ȘI FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ACTIVITATEA

ACESTEIA

1.2. RISCUL ȘI INCERTITUDINEA ÎN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII

1.3. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE ÎNTREPRINDERII ÎN DIFICULTATE

1.3.1 Definiri ale întreprinderilor în dificultate

1.3.2 Dimensiunea financiară a stării de dificultate

1.4. TIPOLOGIA ÎNTREPRINDERILOR ÎN DIFICULTATE

1.5. PARTICULARITĂȚI ALE ÎNTREPRINDERILOR ROMÂNEȘTI ÎN

DIFICULTATE

CAPITOLUL 2. REORGANIZAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE AFLATE ÎN

DIFICULTATE. STRATEGII ȘI CADRU LEGAL.

2.1 CAUZELE DIFICULTĂȚILOR ÎNTREPRINDERII

2.2. MECANISME DE DETECTARE ȘI PREVENIRE A DIFICULTĂȚILOR

2.3. OPȚIUNI STRATEGICE DE REORGANIZARE

2.3.1 Reducerea costurilor

2.3.2 Redimensionarea personalului

2.3.3 Disponibilizarea unor active

2.3.4 Generarea de venituri suplimentare

2.3.5 Refocalizarea asupra unor nișe

2.3.6 Recentrarea asupra produselor ori activităților de bază

2.4. REORGANIZAREA JUDICIARĂ

2.4.1. Considerații generale privind procedura insolvenței

2.4.2 Procedura reorganizării judiciare

CAPITOLUL 3. CONSIDERAȚII PRIVIND CONTABILITATEA ȘI FISCALITATEA

LICHIDĂRII SOCIETĂȚILOR

3.1. EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR ȘI PROCEDURILOR PRIVIND

TRATAMENTUL ÎNTREPRINDERILOR ÎN DIFICULTATE

3.1.1 Practici întâlnite în perioada premodernă

3.1.2 Reglementările epocii moderne

3.1.3 Reglementările procedurii în România

3.2 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE DIZOLVARE ȘI LICHIDARE A

SOCIETĂȚILOR

3.2.1 Considerații privind dizolvarea și lichidarea societăților

3.2.2. Documente specifice dizolvării și lichidării societăților

3.2.3. Bilanțul contabil de lichidare

3.2.4 Contabilitatea operațiunilor de partaj

3.2.5. Consecințele lichidării societăților în plan contabil și fiscal

11

CAPITOLUL 4. REORGANIZARE VERSUS LICHIDARE. STUDIU DE CAZ

4.1. SCURTĂ PREZENTARE A SOCIETĂȚII DEBITOARE

4.2. NECESITATEA PROCEDURII REORGANIZĂRII

4.2.1. Aspectul economic al reorganizării

4.2.2 Aspectul social al reorganizării

4.2.3 Avantajele reorganizării

4.2.3.1. Premisele reorganizării SC ALFA SRL

4.2.3.2. Avantaje generale ale reorganizării față de procedura

falimentului

4.2.3.3. Valoarea de lichidare a societății - comparația avantajelor

reorganizării în raport cu falimentul

4.3. STAREA ACTUALĂ A SOCIETĂȚII

4.3.1 Analiza situației patrimoniale

4.3.2 Analiza evoluției performanțelor financiare

4.4. CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ

CAPITOLUL 5. STUDIU PRIVIND TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL

RESTRUCTURĂRII SOCIETĂȚILOR DIN REGIUNEA VEST

5.1. REPERE METODOLOGICE GENERALE PENTRU ELABORAREA

STUDIULUI PRIVIND TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL

RESTRUCTURĂRII SOCIETĂȚILOR DIN REGIUNEA VEST

5.2. ANALIZA PRELIMINARĂ A ÎNMATRICULĂRILOR, SUSPENDĂRILOR,

DIZOLVĂRILOR, RADIERILOR ȘI A SOCIETĂȚILOR INTRATE ÎN

INSOLVENȚĂ DIN REGIUNEA VEST

5.3 PREZENTAREA METODOLOGIEI CERCETĂRII

5.4. CHESTIONARUL

5.4.1. Construirea eșantionului

5.4.2. Alegerea eșantionului reprezentativ

5.4.3. Pregătirea chestionarului.

5.4.4. Trimiterea chestionarelor

5.4.5. Primirea-centralizarea chestionarelor

5.5. PREZENTAREA DATELOR GENERALE DESPRE ENTITATE ȘI PROFILUL

SOCIO-PROFESIONAL AL RESPONDENȚILOR INCLUȘI ÎN STUDIU

5.6. PREZENTAREA REZULTATELOR STUDIULUI EMPIRIC PRIN

TRATAMENTUL CONTABIL ȘI FISCAL AL RESTRUCTURĂRILOR

SOCIETĂȚILOR DIN REGIUNEA VEST

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CONTRIBUȚII PERSONALE

LISTA ABREVIERILOR

BIBLIOGRAFIE

LISTA TABELE

LISTA FIGURI

LISTA GRAFICE

ANEXE

12

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Realitatea economică la nivel mondial, influențată în mod inevitabil de criza

financiară, a făcut ca în foarte multe state să apară necesitatea implementării unui reale

reforme la nivelul fiscalității și contabilității, determinată în mod deosebit de caracterul limitat

al resurselor bugetare.

Din punct de vedere economic, în cadrul reorganizării judiciare se formulează o

strategie a întreprinderii. Procedura debutează cu o diagnosticare a întreprinderii și a mediului

în care aceasta acționează, coroborată cu identificarea principalelor cauze care au condus la

starea de insolvență. În continuare, pentru elaborarea planului de reorganizare prevăzut de

lege, se stabilește intenția strategică, se fixează obiective strategice, se selectează o modalitate

strategică de acțiune dintre opțiunile de reorganizare aflate la dispoziția întreprinderii, sunt

identificate resursele, și în special cele financiare, și sunt determinate termenele de atingere a

obiectivelor. Există totuși două deosebiri esențiale între strategia elaborată și pusă în aplicare

în cadrul reorganizării judiciare și orice altă strategie a întreprinderii.

Astfel, pe de-o parte, datorită specificului acestei proceduri judiciare, strategia

elaborată în cadrul planului de reorganizare trebuie în mod obligatoriu să conțină un obiectiv

strategic esențial – acoperirea pasivului, respectiv plata creditorilor.

Pe de altă parte, această strategie este formulată și pusă în practică sub control

judiciar. Mai mult decât atât, în cele mai multe cazuri, strategia de reorganizare astfel

formulată îi este impusă întreprinderii, din cel puțin două puncte de vedere. Astfel, în primul

rând, cel mai frecvent procedura insolvenței se deschide la cererea creditorilor, în condițiile

prevăzute de lege, astfel încât întreprinderea va fi constrânsă să se reorganizeze în cadrul

judiciar, dacă dorește să supraviețuiască. În al doilea rând, pe lângă debitorul supus

procedurii, au dreptul de a propune un plan de reorganizare, și deci de a elabora o astfel de

strategie, și alte persoane interesate, respectiv administratorul judiciar și creditorii.

Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditorii urmăresc de fapt să-și

limiteze riscurile de neplată a creanțelor pe care le au asupra debitorului. Cu toate acestea, toți

creditorii, și mai ales cei titulari de creanțe negarantate, care constituie o categorie destul de

importantă sub aspectul cuantumului total al creanțelor, sunt conștienți că în urma lichidării

bunurilor debitorului și dispariției întreprinderii s-ar putea să obțină doar o plată parțială a

creanțelor sau chiar niciuna, ceea ce se poate repercuta negativ și asupra situației lor. Prin

urmare, dacă debitorul reușește să îi convingă de șansele sale reale de redresare, creditorii vor

fi predispuși să accepte amânarea deschiderii procedurii, ceea ce i-ar putea oferi debitorului

timpul și oportunitățile necesare pentru a pune în aplicare o strategie de reorganizare în afara

13

cadrului procedurii insolvenței, ori chiar să voteze un plan de reorganizare real și credibil,

ipoteză în care redresarea debitorului va avea loc în cadrul reglementat de legislația în

vigoare.

Alegerea voluntară a reorganizării judiciare oferă întreprinderii o perioadă de timp

caracterizată prin imobilism și protecție față de creditori – perioada de observație -, în cursul

căreia ea beneficiază de suspendarea urmăririlor susceptibile de a fi începute de creditori

(art.36 din Legea nr.85/2006), precum și de oprirea curgerii dobânzilor, majorărilor sau

penalităților (art.41 din lege). Această perioadă creează pentru debitor răgazul necesar pentru

diagnosticare strategică, pentru a-și identifica punctele forte și slabe, resursele și

competențele, precum și acele produse și activități care pot fi exploatate, reduse sau la care se

poate chiar renunța, crescând astfel probabilitatea de redresare și de supraviețuire ca o

întreprindere revitalizată din punct de vedere al performanțelor. Aceasta cu atât mai mult cu

cât în cursul perioadei de observație activitatea debitorului continuă, și încă în condiții pe cât

posibil de apropiate de cele care existau înainte de hotărârea de deschidere a procedurii

insolvenței. Astfel, procedura juridică oferă un context potrivit pentru redresare, reducând

presiunile din partea creditorilor și permițând managementului întreprinderii să se concentreze

asupra opțiunilor strategice necesare pentru supraviețuirea acesteia.

În egală măsură, selectarea acestei opțiuni strategice înainte de apariția stării de

insolvență oferă posibilitatea conducătorilor întreprinderii de a alege momentul oportun

pentru începerea reorganizării și de a-i prevedea și supraveghea desfășurarea. Aceasta cu atât

mai mult cu cât, în temeiul art.47 din Legea nr.85/2006, debitorul supus procedurii își poate

menține dreptul de administrare, respectiv dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și

administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă și-a declarat în condițiile legii

intenția de reorganizare, sub rezerva fraudei sau a incompetenței. O astfel de decizie de

alegere voluntară a reorganizării judiciare este importantă și din punct de vedere psihologic,

deoarece conducătorul întreprinderii este pus în situația de a decide, procedura judiciară

nefiindu-i impusă datorită opțiunii creditorilor.

Falimentul unei societăți situează debitoarea și creditorii pe poziții antagonice, primii

urmărind recuperarea integrală a creanței împotriva averii debitorului, iar acesta din urmă

menținerea întreprinderii în viața comercială. Dacă în cazul falimentului interesele creditorilor

exclud posibilitatea salvării intereselor debitorului, a cărui avere este vândută (lichidată) în

întregime, în cazul reorganizării cele două deziderate se cumulează, debitorul continuându-și

activitatea, cu consecința creșterii sale economice, iar creditorii profită de pe urma

maximizării valorii averii și a lichidităților suplimentare obținute, realizându-și în acest fel

creanțele într-o proporție superioară decât cea ce s-ar realiza în ipoteza falimentului.

14

Făcând o comparație între gradul de satisfacere a creanțelor în cadrul celor două

proceduri, se arată că în ambele cazuri există un patrimoniu vandabil destinat plății pasivului,

dar că în procedura reorganizării, la lichiditățile obținute din eventuala vânzare a bunurilor din

patrimoniul debitoarei care nu sunt necesare reușitei planului se adaugă profitul substanțial

rezultat din continuarea activității debitoarei, toate destinate plății pasivului.

Astfel este necesar ca reglementarea legală să ofere mecanisme adecvate de detectare

și prevenire atât a dificultăților întreprinderilor, cât și a amplificării acestora până la un nivel

la care însăși supraviețuirea întreprinderii este pusă sub semnul întrebării (respectiv

falimentul, lichidarea bunurilor). Aceasta cu atât mai mult cu cât dispariția întreprinderii

antrenează consecințe deosebit de grave la nivel economic și social, concretizate printre altele,

într-o propagare a dificultăților înspre alte organizații, ca urmare a imposibilității de

recuperare a creanțelor, în suprimarea unor locuri de muncă ori în pierderea anumitor venituri

fiscale. Ca atare se pune problema protejării nu numai a unor interese private, și în special cel

al întreprinderii care se confruntă cu dificultăți, dar și a unor interese de ordin general, ale

societății în ansamblu, motiv pentru care mecanismele de detectare, prevenire și tratament a

dificultăților organizațiilor trebuie să depășească sfera acțiunilor manageriale și

organizaționale, necesitând intervenția legiuitorului.

În continuare vom analiza fiecare dintre cele nouă ipoteze lansate cu ocazia cercetării

noastre pentru a verifica validitatea acestora.

Ipoteza 1. Care sunt principalele delimitări care caracterizează contabilitatea și

fiscalitatea prin prisma relației dintre ele?

În cazul acestei ipoteze am ajuns la concluzia că încă nu există o separare strictă a

raportării contabile de cea fiscală. Pentru a asigura convergența într-o proporție cât mai mare

a acestei convergențe, ar trebuie să fie luate în seamă o serie întreagă de aspecte, cum ar fi:

realizarea unei detașări și a unei desprinderi efective a normelor contabile de normele fiscale;

adaptarea tuturor normelor europene sau internaționale la specificul național; o mai mare

adaptabilitate a normelor contabile la nivelul IMM-urilor chiar și în condițiile în care acestea

rămân componente ale unui sistem contabil unic.

Pe aceste considerente considerăm că Ipoteza 2. Care sunt principalele delimitări care

caracterizează contabilitatea și fiscalitatea prin prisma relației dintre ele? este parțial

validată.

Ipoteza 2. Cum influențează fiscalitatea activitatea entității economice și în ce măsură

contabilitatea poate asigura o informația contabilă de calitate, gestionând influențele fiscale?

Pentru validarea acestei ipoteze am avut în vedere ca obiectiv principal relația

contabilitate și fiscalitate de la nivelul entității economice privită prin prisma conectării și a

15

deconectării, respectiv a simetriilor și asimetriilor manifestat în recunoașterea activelor și a

datoriilor sau a veniturilor și cheltuielilor. În acest sens, apreciem că o conciliere între

rezultatul contabil și rezultatul fiscal curent poate fi realizată cu ajutorul declarației privind

impozitul pe profit. Ca și concluzie generală în cazul acestei ipoteze, apreciem că atât

reglementările contabile, cât și legislația fiscală cuprind diverse aspecte ce au legătură strict

cu politica manifestată la nivelul fiecărei entității economice, politică în mod vădit adaptată

intereselor ce se manifestă la nivelul acesteia.

Pe acest fond, apreciem că Ipoteza 2. Cum influențează fiscalitatea activitatea entității

economice și în ce măsură contabilitatea poate asigura o informația contabilă de calitate,

gestionând influențele fiscale? este validată.

Ipoteza 3. În ce cadru se manifestă relația contabilitate-fiscalitate în România?

Validarea/invalidarea acestei ipoteze s-a fundamentat pe coordonatele evoluției

privind dependența sau independența regulilor contabile de regulile fiscale în România, știind

că independența manifestată între cele două categorii de reguli dă naștere la importante și

permanente diferențe între profitul contabil și cel fiscal. Deși regulile financiar-contabile și

cele fiscale sunt utilizate în scopul evaluării rezultatelor anuale ale unei entități economice,

între rezultatele economice și cele fiscale sau metodele care au fost utilizate pentru a se obține

aceste categorii de rezultate, apar diferențe care trebuie acceptate. Dată fiind direcția de

dezvoltare a contabilității în România, cu privire la convergența cu standardele contabile,

transparența și evaluarea de piață sau situația performanței, aceste diferențe, manifestate între

rezultatele contabile și cele fiscale, vor deveni tot mai evidente pe viitor. Concluzia principală

în cazul acestei ipoteze este aceea că în ciuda pașilor importanți făcuți în ultima perioadă

pentru deconectarea contabilității de fiscalitate, în țara noastră, între contabilitate și fiscalitate

există încă o strânsă interdependență, contabilitatea fiind cea care are în continuarea statutul

de instrument folosit în scopul realizării intereselor statului cu ajutorul pârghiilor fiscale.

Pe aceste considerente considerăm că Ipoteza 3. În ce cadru se manifestă relația

contabilitate-fiscalitate în România? este validată.

Ipoteza 4. Cauzele dificultăților prin care trece o întreprindere constituie concretizări

ale riscurilor?

În economia de piață, procesele economice se autoreglează, funcția-obiectiv fiind

creșterea bunăstării, a motivației individuale, îndeosebi prin pârghia proprietății private. Nu

este lipsită de contradicții și tensiuni, însă aceasta demonstrează dinamismul său și tendința

permanentă către echilibru. Riscul economic a fost studiat temeinic, identificându-se și căi de

limitare a acestuia. Din multiplele definiri ale riscului economic abordate în literatura de

specialitate, putem concluziona că reprezintă un prejudiciu potențial la care sunt expuse

16

patrimoniul, interesele și activitatea întreprinderii, având drept cauze posibile caracterul

concurențial al economiei, inconsistența managementului, pierderi economice, calamități

naturale.

Având în vedere aceste elemente, considerăm că Ipoteza 4. Cauzele dificultăților prin

care trece o întreprindere constituie concretizări ale riscurilor? este validată.

Ipoteza 5. Scăderea performanțelor este urmarea unor dezechilibre economice,

tehnice, comerciale sau umane?

Cauzele generatoare de dificultăți pentru întreprindere pot îmbrăca nenumărate forme

și în special reducerea cererii pentru produse sau servicii și accentuarea concurenței,

modificarea legislației, dezvoltarea tehnologică care face ca produsele sau serviciile actuale să

devină învechite ori reducerea disponibilităților și accesibilității resurselor din mediu.

Intensificarea concurenței, atât la nivelul prețurilor, cât și al produselor, este percepută ca o

cauză comună a dificultăților întreprinderii. Astfel, concurenții pot fabrica la costuri mai

reduse, beneficiind de efectele economiilor de scară, ori pot lansa noi produse ori servicii,

care satisfac mai bine ori într-un alt mod nevoile și preferințele consumatorilor. Acțiunile

concurenților pun în pericol poziția competitivă a organizației care pentru a menține un

avantaj competitiv, trebuie să răspundă cu acțiuni de contracarare. De asemenea, o concurență

a prețurilor puternică s-a dovedit o cauză comună generatoare de dificultăți pentru multe firme

din Europa de Vest.

Schimbarea legislației și impunerea de către stat a unor constrângeri tehnice, sociale,

de protecție a consumatorilor ori a mediului pot avea un impact nefavorabil asupra

performanțelor întreprinderii, constituind o altă cauză externă generatoare de dificultăți.

Anumite întreprinderi pot fi plasate în dezavantaj datorită înăspririi legislației în domeniul de

activitate sau datorită adoptării unor politici guvernamentale cum ar fi subvenții, impozite

diferențiate, protecția mediului, politici sociale.

În condițiile ritmului schimbărilor ce au avut loc pe parcursul ultimilor ani, se poate

constata că tehnologia joacă un rol important în crearea unor avantaje concurențiale durabile.

În aceeași măsură, dezvoltarea tehnologică se poate dovedi și un factor cu influență negativă

asupra performanțelor întreprinderii, în condițiile în care aceasta nu se poate proteja față de

avansul tehnic și tehnologic al competitorilor. Accesibilitatea redusă a resurselor reprezintă un

alt factor cauzal pentru dificultățile întreprinderilor. Aceasta se poate datora unor mișcări

negative în prețurile materiilor prime, unei reduceri naturale a nivelului de resurse din mediu

ori faptului că proprietatea sau controlul asupra materiilor prime sunt deținute de concurenți.

O rată de îndatorare ridicată se va traduce, mai devreme sau mai târziu, într-o scădere

a performanțelor, deoarece o întreprindere cu un grad moderat de îndatorare este considerată a

17

fi mai pregătită pentru a răspunde oportunităților. Gradul ridicat de îndatorare și insuficiența

resurselor proprii duc la scăderea autonomiei financiare, făcând-o foarte sensibilă și la o serie

de alți factori de conjunctură, cum ar fi neplata la timp a facturilor de către clienți, falimentul

unui client important ori fluctuațiile activității sale.

Pe acest fond, apreciem că Ipoteza 5. Scăderea performanțelor este urmarea unor

dezechilibre economice, tehnice, comerciale sau umane? este validată.

Ipoteza 6. Lichidarea se impune atunci când întreprinderea este neviabilă?

Întreprinderile care se confruntă cu dificultăți, cu o degradare a performanțelor, pot

opta pentru aplicarea, separat, concomitent sau succesiv și în funcție de amploarea și

intensitatea reacției care este necesară din partea acestora, pentru opțiuni strategice de

reorganizare și de depășire a situației dificile, de modificare a structurii capitalului prin

privatizare, precum și de revitalizare. În orice situație însă, accentul trebuie pus pe rapiditatea

și promptitudinea răspunsului organizației, în lipsa cărora, situația deja dificilă se va deteriora

și mai mult. Pentru a reuși să se redreseze, întreprinderea trebuie să fie capabilă să identifice

și să se concentreze asupra aspectelor susceptibile să ofere, cel puțin într-o primă etapă, o

îmbunătățire rapidă și semnificativă a performanțelor.

În ipoteza în care aceste măsuri de reorganizare au eșuat sau nici măcar nu s-a

încercat punerea lor în practică, iar situația întreprinderii se deteriorează până la ruperea

echilibrului financiar, ceea ce caracterizează starea de insolvență, reorganizarea acesteia nu

mai poate fi concepută decât în cadrul reglementat de lege, cu ajutorul intervenției judiciare.

Pe aceste considerente, sunt de părere că Ipoteza 6. Lichidarea se impune atunci când

întreprinderea este neviabilă? este validată.

Ipoteza 7. Falimentul unei societăți situează creditorii și debitoarea pe poziții

antagonice?

Creditorii unei societăți aflată în faliment se află într-o poziție antagonică față de

debitoare, deoarece ei sunt interesați să-și recupereze integral creanța, iar debitoare are tot

interesul să se mențină în circuitul economic. Astfel, falimentul obligă creditorii să nu fie de

acord ca debitorul să mai fie salvat, averea acestuia fiind vândută în întregime pentru a se

putea recupera creanțele, în timp ce în cazul procedurii de reorganizare interesele celor două

categorii (creditori și debitori) sunt comune, debitorul continuând desfășurarea activităților

sale în scopul relansării economice, astfel încât creditorii să fie conștienți că pot beneficia de

sporirea valorii debitorului, permițându-le astfel satisfacerea creanțelor la un nivel mult

superior celui din cazul falimentului.

Comparând reorganizarea cu falimentul, din punct de vedere al gradului de satisfacere

a creanțelor, ajungem la constatarea că în ambele situați ne aflăm în situația existenței unui

18

patrimoniu care poate fi vândut pentru plata pasivului societății debitoare, observația fiind că

în cazul reorganizării, suplimentar sumelor obținute prin vânzarea bunurilor deținute în

patrimoniu de către debitoare, se adaugă și profitul obținut de aceasta în urma continuării

activității economice.

În aceste condiții, considerăm că Ipoteza 7. Falimentul unei societăți situează creditorii

și debitoarea pe poziții antagonice? Este validată.

Ipoteza 8.Profesioniștii contabili sunt implicați în procesul de restructurare al

societăților comerciale?

Implicarea profesioniștilor contabili în procesul de restructurare a fost realizată, 25,8%

din totalul respondenților fiind total de acord cu acest fapt, în timp ce 37,05 și-au exprimat

acordul parțial. În același timp, aproximativ 60% din totalul lor au fost total sau parțial de

acord că impactul schimbării a fost identificat și recunoscut. Profesioniștii contabili au înțeles

suficient de bine motivele pentru care s-a procedat la restructurare, 70,7% din totalul acestora

fiind total sau parțial de acord cu acest lucru. 76,6% din totalul profesioniștilor sunt de acord,

total sau parțial, că scopul și obiectivele de restructurării au fost comunicate în mod clar.

Managementul de vârf a comunicat toate informațiile relevante cu acuratețe și în timp util cu

personalul este părerea a 70,7% din totalul respondenților (33,8% acord total, respectiv 37,0%

acord parțial). Profesioniștii contabilii afectați de procesul de restructurare au fost anunțați în

prealabil este părerea a peste 85% dintre ei. Cum era și firesc, pe parcursul procesului de

restructurare comunicarea a fost constantă, aceasta fiind părerea a 41,5% din respondenți care

au fost total de acord la care se adaugă cei 39,1% doar cu acord parțial Comunicarea a fost

una deschisă și onestă și a fost folosită în orice moment este părerea a aproximativ 85,0% din

totalul profesioniștilor contabili.

În aceste condiții considerăm că Ipoteza 8. Profesioniștii contabili sunt implicați în

procesul de restructurare al societăților comerciale? este validată.

Ipoteza 9.Legislația fiscală și contabilă din țară noastră acoperă toate detaliile în cazul

restructurării societăților comerciale?

Pentru a garanta drepturile terților-creditori, fuziunea devine operantă în termenele

stabilitate de lege – respectiv 30 de zile. În tot acest timp, orice creditor se poate opune

operației. Cât timp există opoziția, executarea fuziunii este. Efectul suspensiv este înlăturat în

cazul în care în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții

acceptate de creditori ori convine cu aceștia un angajament pentru plata datoriilor.

Existența dreptului de opoziție al terților ridică problema retroactivității fuziunii.

Astfel, în timpul perioadei ce separa data de încheiere a conturilor și data la care operația

devine definitivă, societățile implicate își continuă activitatea. în consecință, activul și pasivul

19

se modifică, iar valoarea titlurilor ce trebuie emise pentru remunerarea aporturilor poate fi

diferită.

Se ridică deci întrebarea: Contabil, situația cum poate fi reglementată, având în vedere

faptul că nici un act normativ nu are prevederi în acest sens? Trebuie refăcute calculele

financiare ce premerg efectuarea operației? După părerea noastră, în măsura în care este

posibil, abaterile trebuie luate în calcul, în special atunci când absorbitul a înregistrat pierderi.

în acest sens, este necesar să se facă distincția între pierderile rezultate din decizia

absorbantului de a modifica structurile în timpul perioadei de retroactivitate și pierderile

rezultate din gestiunea absorbitului. în acest din urmă caz, considerăm că ar fi necesară o nouă

evaluare și implicit reconsiderarea contractului de fuziune.

Din punct de vedere contabil, efectul retroactiv permite societății absorbante sau

beneficiare de aport să ia în calcul operațiile efectuate de absorbit. în acest caz, absorbitul va

contabiliza în perioada de retroactivitate operațiile relative la activitatea sa în mod obișnuit,

iar atunci când operația devine definitivă, conturile vor fi virate pentru sold în conturile

curente ale societății absorbante. Absorbantul va contabiliza aportul primit conform tratatului

de aport și va integra în balanța sa operațiile realizate de absorbit pe timpul perioadei de

retroactivitate, cu execuția operațiilor ce vizează dizolvarea societății absorbite. Pentru a nu

întrerupe caracterul cronologic al înregistrărilor, considerăm că absorbantul trebuie să înscrie

în jurnalul său general doar totalul operațiilor realizate de societatea absorbită, detaliile fiind

consemnate în jurnalul original.

Lipsa detaliilor din cadrul legislației românești este resimțită și în domeniul fiscal.

Astfel singurele referiri la operație în legislația noastră fiscală apar în legea impozitului pe

profit, conform căruia „atunci când un contribuabil se reorganizează prin fuziune în cadrul

anului fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal în care contribuabilul a

existat“.

Dacă se dobândesc active prin efectul comasării sau divizării, dobânditorii răspund

pentru obligațiile persoanei juridice ce a încetat a exista, proporțional cu valoarea activelor

dobândite“.

Lipsa reglementărilor fiscale își găsește originea în faptul că în urma operației, din

punct de vedere contabil, nu apare un rezultat al fuzionării, ca în legislația altor țări europene.

Acestea consideră diferențele apărute în urma reevaluărilor efectuate cu ocazia fuziunii drept

profit, ce în mod evident trebuie impozitate. în acest sens, legea fiscală impune un regim

special fuziunilor în cazul când sunt îndeplinite o serie de condiții, fapt ce conferă o serie de

avantaje.

20

Astfel, societății absorbante, i se acordă exonerarea de impozitare a plusvalorilor nete

rezultate pe ansamblul elementelor de activ aportate, sau aceasta poate opta pentru

impozitarea imediată cu o rată redusă, dar numai asupra ansamblului elementelor

amortizabile. De asemenea, ea poate beneficia de facilitatea de a impozita numai

provizioanele ultimului exercițiu devenite fără obiect. Dacă societatea absorbantă nu dorește

să beneficieze de acest regim „de favoare“, ea trebuie să integreze în profitul impozabil

plusvalorile aferente elementelor amortizabile primite ca aport. Valoarea aferentă elementelor

neamortizabile ale activului imobilizat este exonerată de impozit până la data cesiunii.

Pe aceste considerente apreciem că Ipoteza 9. Legislația fiscală și contabilă din țară

noastră acoperă toate detaliile în cazul restructurării societăților comerciale? este invalidată.

CONTRIBUȚII PERSONALE

Pe parcursul realizării prezentei teze de doctorat, autorul și-a adus câteva contribuții

semnificative, pe care le vom detalia în cele ce urmează.

Contribuții cu caracter de sinteză

Maniera interdisciplinară de abordare a conceptului de restructurare, pornindu-se de la

stadiul actual al cunoașterii în domeniu, respectiv de la un ansamblu congruent de

elemente teoretice provenind de la autori recunoscuți în domeniu, menit să poziționeze

problematica fundamentală care delimitează și structurează sfera motivării resurselor

umane în societatea bazată pe cunoaștere.

Analiza critică a elementelor conceptuale utilizate în realizarea demersului științific;

Logica și structurarea demersului științific, din perspectiva realizării obiectivului

fundamental al tezei de doctorat, respectiv de la simplu la complex și de la general la

particular;

Contribuții cu caracter teoretic și experimental

delimitarea conceptului de întreprindere în dificultate, a cauzelor și dimensiunilor

dificultăților și a particularităților întreprinderilor românești în dificultate;

elaborarea unei tipologii a întreprinderilor în dificultate, având în vedere multiplele

criterii de clasificare a acestora;

evidențierea procesului de degradare și a implicațiilor economice, financiare și

juridice;

21

identificarea factorilor cauzali care au, în mod frecvent, un impact negativ asupra

performanțelor întreprinderilor;

argumentarea rolului pe care contabilitatea o are în procesul de evaluare a riscurilor

analiza stării de insolvență, în contextul delimitărilor legale în vigoare și prezentarea

oportunităților pe care le are la dispoziție o întreprindere aflată în această situație;

analiza opțiunii strategice de achiziții și fuziuni în contextul întreprinderilor care se

confruntă cu dificultăți;

Contribuții cu caracter științific-curricular

Elaborarea rapoartelor intermediare din cadrul programului de cercetare doctorală,

după cum urmează:

Referat nr. 1: Impactul macromediului asupra restructurării

Referat nr. 1: Restructurarea privită din punct de vedere microeconomic

Referat nr. 3: Abordarea contabilă și fiscală a restructurărilor societăților

comerciale

Finalizarea tezei de doctorat cu titlul « Tratamentul contabil și fiscal al restructurării

entităților economice »

Utilitatea rezultatelor cercetării

Utilitatea științifică, didactică și aplicativă a rezultatelor cercetării întreprinse este

evidențiată sub următoarele aspecte:

Din punct de vedere științific, se aduce un aport semnificativ în domeniul cunoașterii

fundamentale, prin dezvoltarea cercetărilor privind restructurarea societăților

comerciale

Din punct de vedere didactic, menționăm atât utilitatea cercetării în extenso, cât și a

concluziilor ce pot servi drept punct de pornire în elaborarea unor capitole în cadrul

cursurilor facultăților cu profil economic, cu precăderea specializarea contabilitate.

Din punct de vedere aplicativ, studiu empiric realizat permite fundamentarea

științifică a cunoștințelor acumulate din experiență și îmbogățirea literaturii de

specialitate în domeniu și în special a celei autohtone.

22

LISTA ABREVIERILOR

CAFR - Camera Auditorilor Financiari din Romania

CCRF - Consiliul Contabilității și Raportărilor Financiare

CECCAR - Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

CMP - Metoda costului mediu ponderat

CNVM - Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

COM - Comunicat al Uniunii Europene

CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

EFRAG - Grupul European Consultativ privind Raportarea Contabilă

FEE - Federația Europeană a Contabililor

FIFO - Metoda primul intrat - primul ieșit

HG - Hotărâre de Guvern

IAASB - Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare

IAS - Standardele Internaționale de Contabilitate

IASB - Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate

IFAC - Federația Internațională a Contabililor

IFRS - Standardele Internaționale de Raportare Financiară

ISA - Standardele Internaționale de Audit

OECD - Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare

OMFP - Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

TVA - Taxa pe Valoare Adăugata

UE - Uniunea Europeana

UNCTAD - Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț ș i Dezvoltare

23

BIBLIOGRAFIE

A. CĂRȚI

1. Achim, M.V., Analiza economico-financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2009;

2. Adam, I., Savu, C.N., Legea procedurii insolvenței - Comentarii și explicații, Editura

C.H. Beck, București, 2006;

3. Alexander, D., Britton, A. & Jorissen, A., International Financial Reporting and

Accounting, Editura Thomson Learning, London, 2003;

4. Alfandari, E., Droit des affaires, Editura Litec, Paris, 1993;

5. Allain, Y., Farsirotu, M., L’entreprises strategique. Penser la strategie”, Editura

Dunod, 1992;

6. Altman, E.I., Financial Rations, Discriminant Analysis and Prediction of Corporate

Bancruptcy, The Journal of Finance, 1998;

7. Anghel, I., Faliment. Radiografie și predicție, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

8. Ansoff, I., Implanting strategic management, Prentice-Hall International, Englewood

Cliffs, New Jersey, 1984;

9. Argenti, J., Corporate colapse, The Causes and symptoms, Editura Mc.Graw-Hill, UK;

10. Avare, P., Legros, G., Ravary, L., Lemonnier, P., Gestiune și analiză financiară, Ediția

in limba romana, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

11. Barnard, C., The Function of the Executive, Harvard University Press, Harvard, 1938;

12. Bailesteanu, G., Diagnostic, risc și eficienta in afaceri, Editura Mirton, Timișoara,

1998;

13. Bărbulescu, C., Diagnosticarea întreprinderii în dificultate economică- strategii și

politici de redresare și dinamizare a activității, Editura Economică, București, 2002;

14. Bărbulescu, C., Sistemele strategice ale întreprinderii, Editura Economică, București,

1999;

15. Benard, A., Fontan, A-L., La gestion des risques dans l’entreprise, Editura Eyrolles,

Paris,1994;

16. Bogdan, V., Armonizarea contabilă internațională, Editura Economică, Bucuresti,

2004;

17. Bonaci, C., Fundamente teoretice și practice ale contabilității instrumentelor

financiare. De la Jonathan’s Coffee-houseși Tortine Coffee House la vremuri actuale

de criză, Editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2009;

18. Bonnet, F., Entreprises en difficulte et gestion de tresorerie, Editura Economică, 2003;

24

19. Brilman, J., Gestion de crise et redressement, Editura Hommes et technique, Paris,

1985;

20. Brilman, J., Le redressement d’entreprise en difficulte, Editura Hommes et technique,

Paris, 1978;

21. Bufan, R., Reorganizarea judiciară și falimentul, Editura Lumina Lex, Bucuresti,

2001;

22. Butacu, C., Legislația concurentei – Comentarii și explicații, Editura All Beck,

Bucuresti, 2005;

23. Cărpeanu, D., Predoiu, M., Pipera, G., David, I., Legea societăților comerciale.

Comentariu pe articole, ediția a 4-a, Editura C.H.Beck, București, 2009;

24. Cărpenaru, St.D., Procedura reorganizării și lichidării judiciare, Editura Atlas Lex,

București, 1996;

25. Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Ediția a VI-a, revăzută și adăugită, Editura

Universul Juridic, București, 2007;

26. Cenar, I., Deaconu, S.C., Viața contabila a întreprinderii de la constituire la faliment,

Editura CECCAR, Bucuresti, 2006;

27. Ceterchi, I..,coord., Istoria dreptului romanesc, vol I , Editura Academia, Bucuresti,

1980;

28. Channon, D., Turnaround Strategy, Encyclopedia of Management, Blackwell

Business, 1998;

29. Cohen, E., Analyse financiere : outils et applications, Les Editions d’Organisation,

Paris, 1995;

30. Costin, M.N., A.Miff, Falimentul –evoluție și actualitate, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 2000;

31. Deaconu, A., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, ediția a II-a, Editura Intelcredo,

Deva, 2000;

32. Deaconu, A., Valoarea justă. Concept contabil, Editura Economică, Bucuresti, 2009;

33. Dumitrean, E., Contabilitatea financiara, Editura Sedcom Libris, Iași, 2008;

34. Duțescu, A., Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de

contabilitate, Editura CECCAR, Bucuresti, 2001;

35. Elliott, B. & Elliott, J., Financial Accounting and Reporting, 9th Edition, Editura

Pearson Education, London, 2005;

36. Feleagă, N. & Feleagă, L., Contabilitate consolidată. O abordare europeană și

internațională, Editura Economică, București, 2007;

25

37. Feleagă, N. & Ionașcu, I., Tratat de contabilitate financiară, vol II., Editura

Economică, București, 1999;

38. Feleagă, N. & Malciu, L., Politici și opțiuni contabile. (Fair Accounting versus Bad

Accounting), Editura Economică, București, 2002;

39. Feleagă, N., Sisteme contabile comparate, vol. I-III, Editura Economică, București,

1999;

40. Fletcher, I., The Law of Insolvency, Sweet & Maxwell, Londra, 1990;

41. Guyon, I., Doit des affaires. Entreprises en difficultes- Redressement judiciaire –

Faillite, vol.2, ediția a 9-a, Economica, Paris, 2003;

42. Halpern, P., Weston, J.F., Brighan, E.F., Finanțe manageriale, Editura Economică,

Bucuresti, 1998;

43. Harrington, H.G., Harrington, J.S., Management total in firma secolului 21, Editura

Teora, Bucuresti, 2001;

44. Hurduzeu, Gh., Achiziții de firme pe piața de capital, Editura Economica, Bucuresti,

2002;

45. Jacquemont, A., Droit des entreprises en difficulte, ediția a 5-a, Editura Litec, Paris,

2007;

46. Johnson, G., Scholes, K., Whittington, R., Exploring Corporate Strategy, Pearson

Education Limited, Harlow, 2005;

47. Lupulescu, A.M., Reorganizarea societăților comerciale în contextul integrării

europene, Editura Wolters Kluwer, București, 2008;

48. Lynch, R., Strategia corporative, Ed.ARC, Chișinău, 2002;

49. Malciu, L. & Feleagã, N., Reglementare și practici de consolidare a conturilor. Din

orele astrale ale Europei contabile, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004;

50. Martinet, A.C., Politique generale et strategie, Encyclopedie du management, vol I,

Ed.Vuibert, Paris,1992;

51. Matiș, D., Contabilitatea operațiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2003;

52. Mereuță, C., Analiza diagnostic a societăților comerciale în economia de tranziție,

Editura Tehnica, București, 1994;

53. Munteanu, V., Țurcan, A., Grupurile de societăți – consolidarea contabilă, Editura

Economică, București, 1998;

54. Niculescu, M., Diagnostic global strategic , vol I și II, Editura Economică, București,

2003;

55. Nisulescu, I., Reorganizarea și lichidarea societăților comerciale, Editura Infomedica,

București, 2007;

26

56. Petre, G., Lazãr, A. & Iordache E., Reglementări contabile conforme cu directivele

europene aprobate prin ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005: ghid

practic, Editura Irecson, Bucuresti, 2006;

57. Pantea, I.P., Managementul contabilității românești, vol.II, Editura Intelcredo, Deva,

1998;

58. Pipera, G., Insolvența : legea, regulile, realitatea, Editura Wolters Kluwer, București,

2008;

59. Postelnicu, C., Corporatele multinaționale, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-

Napoca, 1998;

60. Ripert, G., Roblot, R. (sous la direction de M.Germain), Traite de droit commercial,

vol.2, ed.a 18-a, LGDJ, Paris, 2002;

61. Ristea, M., Dumitru, C., Contabilitatea aprofundată, Editura Universitară Bucuresti,

2005;

62. Ristea, M., Olimid, L. & Calu, D. A., Sisteme contabile comparate, Editura CECCAR,

Bucuresti, 2006;

63. Schiau, I., Regimul juridic al insolventei comerciale, Editura All Beck, Bucuresti,

2001;

64. Schiau, I., Prescure, T., Legea societăților comerciale nr.31/1990. Analize și

comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007;

65. Șerban, C., Strategii de prevenire a riscului din activitatea economico-financiara a

agenților economici, Editura Universitara, Bucuresti, 2003;

66. Tiron Tudor, A., Combinări de întreprinderi, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005;

67. Todea, N., Teoria contabilă și raportarea financiară, Editura Aeternitas, Alba Iulia,

2009;

68. Toma, M., Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune și divizare, Editura CECCAR,

Bucuresti, 2003;

69. Turcu, I., Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole, ediția a 2-a, Editura

C.H.Beck, București, 2009;

70. Voicu, C.- coord., Insolventa problema acuta a operatorilor economici, Editura Pro

Universitara, Bucuresti, 2007;

27

B. ARTICOLE și STUDII

1. Adam, I., Savu C.N., Câteva considerații referitoare la procedura simplificata in

lumina Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, in Revista de Drept comercial

nr.3/2007,p.21-51;

2. Băcanu, I., Patru cărți despre procedura reorganizării și lichidării judiciare, in Revista

de Drept comercial, nr.5/1996, p.153-164;

3. Băcanu, I., Noua reglementare a fuziunii și divizării societăților comerciale, in Revista

de Drept comercial nr.5/1999, p.28-40;

4. Ball, R., International Financial Reporting Standards (IFRS): pros and cons for

investors, Accounting and Business Research, International Accounting Policy

Forum,2006, p. 5-27;

5. Cabrillac, M., Petel, P., Redressement et liquidation judiciaries des enterprises, in La

semaine juridique nr.40/2005, p.1975-1801;

6. Cameron, S., Organizational Effects of Decline and Turbulence, in Administrative

Science Quarterly, vol.32, nr.2/1987, p.222-240;

7. Ciolpan, D., Grupurile de societăți în viziunea normelor contabile internaționale,

Accounting and Management information Systems, no. 4, 2003, p. 21-2;

8. Chaput, Y., Les juges des defaillances financiers dans l’Union europeenne, in lucrarea

Etudes offertes a Jacques Beguin, Litec, Paris, 2005, p.99-123;

9. Cucu Ioanas, C. & Nichita, M., Recognition and valuation of Goodwill under IFRS 3

„business combinations”, Accounting and Management information Systems, no. 11-

12, 2005, p. 66-69;

10. Curpan, A. M., The impact of using IFRS 3 „Business combination” on businesses’

goodwill, Accounting and Management information Systems, no. 13-14, 2005, p. 109-

112

11. Flynn, D., Farid, M., The International Use of Chapter XI: Lingering versus

Immediate Filing, in Strategic Management Journal, vol.12, nr.1/1991, p.63-74;

12. Hambrick, D., D’Aveni, R., Large Corporate Failures as Downward Spirals, in

Administrative Science Quarterly, vol.33, nt.1/1988, p.1-23;

13. Hambrick, D., Schecter, S., Turnaround Strategies for Mature Industrial-Product

Business Units, in The Academy of Management Journal, vol.26, nr.2/1983, p.231-

248;

14. Hofer, C., Designing Turnaround Strategies, in The Strategy Process. Concepts,

Contexts and Cases, Prentice Hall, 1988, p.678-686;

28

15. Ionașcu, I., Ionașcu, M., Olimid, L. & Calu, D.A., An Empirical Evaluation of the

Costs of Harmonizing Romanian Accounting with International Regulations (EU

Directives and IAS/IFRS), Accounting in Europe, vol. 4, no. 2, 2007, p.169-206;

16. Lascu, L.A., Aplicarea normelor privind concurenta in cadrul Uniunii Europene, in

Dreptul nr.3/2007, p.16-25;

17. Lefter, C., Libera concurența și ajutorul de stat in piața interna comunitara. Ajutoarele

de stat interzise, in Revista romana de Drept comunitar, nr.2/2007, p.44-50;

18. Legeais, D., Les concours consentis a une enterprise en difficulte, in La semaine

juridique nr.42/2005, p.1747-1750;

19. Levitt, T., Marketing Myopia, in Harvard Business Review nr.4/1960, p.43-57;

20. Lienhard, A., Sauvegarde des enterprises, in Recueil Dalloz nr.2/2006, p.150-154;

21. Luca, F.X., Apercu de la reformed u droit des enterprises en difficulte par la loi de

sauvegarde des enterprises du 26 juillet 2005, in Bulletin Joly Societes nr.11/2005,

p.1181-1188;

22. Lupulescu, A.M., Unele considerații asupra dreptului comunitar al procedurilor

colective, in Buletinul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea

avocaților nr.1/2005, p.51-63și nr.2/2005, p.69-73;

23. Lupulescu, A.M., Reforme et presentation du nouveau cadre juridique du

redressement judiciaire conformement a la Loi no.85/2006, in Volumul International

Conference AMIS 2006, supliment al Revistei de Contabilitate și Informatica de

Gestiune, Editura ASE, 2006, p.314-318;

24. Lupulescu, A.M., Aspecte privind aplicarea Regulamentului (CE) nr.1346/2000

privind procedurile de insolventa in practica instanțelor judecătorești din statele

member, in Revista romana de Drept comunitar, nr.3/2007, p.68-75;

25. Milos, S.M., Principalele modificări ale legii privind procedura reorganizării judiciare

și a falimentului, in Revista de Drept comercial nr.6/2004, p.69-78;

26. Morvan, P., Le droit social dans la reforme du droit des enterprises en difficulte , in La

semaine juridique nr.42/2005, p.1751-1760;

27. Niculeasa I., Niculeasa, M., Noțiunea de ajutor de sta – noi abordări propuse de Curtea

de Justiție a Comunităților Europene, in Dreptul nr.12/2004, p.143-154;

28. Pasca, V., Considerații privind răspunderea patrimoniala pentru declararea premature

sau tardiva a insolventei comerciale, in Revista de Drept comercial nr.1/2005, p.27-32;

29. Patulea, V., Sfera de aplicabilitate a prevederilor Legii nr.64/1995 privind procedura

reorganizării judiciare și a falimentului, in Dreptul nr.2/2005, p.29-57;

29

30. Petel, P., Le nouveau droit des enterprises en difficulte, in La semaine juridique

nr.42/2005, p.1730-1746;

31. Pop, A., Abordări normative actuale în contabilitate, volumul Conferinței

Internaționale Audit și Convergență Contabilă, Cluj-Napoca, 2004, pag. 63 – 77;

32. Precupetu, E., Danil, M., Despre fuziunea societăților comerciale, Revista de drept

comercial, nr. 6/1993, p.47-59;

33. Răileanu, V. & Rãpcencu, C., Business aquisition under IFRS 3 „business

combination”. Opinions and classifications, Accounting and Management information

Systems, no. 11-12, 2005, p. 57-65;

34. Răpceanu, C., Present in business combination, Accounting and Management

information Systems, no. 13-14, 2005, p. 89-94;

35. Quintart, A., L’analyse financiere des projets de desinvestissement, in Encyclopedie

du management, vol.I, Ed.Vuibert, Paris, 1992, p.468-474;

36. Remery, J-P., La faillite comme instrument de construction europeenne: aquis et

perspectives, in Faillite et concordat judiciaire: un instrument aux contours incertains

et aux interferences multiples, Centre J. Renauld, U.C.L., vol.9, Bruyland-Academia,

2002, p.23-35;

37. Rey, P., De la sauvegarde des enterprises, in La semaine juridique nr.42/2005, p.1770-

1771;

38. Rusu, N.O., Considerații privind posibilitatea modificării planului de reorganizare și a

prelungirii perioadei acestuia de executare, in Revista de Drept commercial

nr.10/2006;

39. Săcărin Marian (2009) Evaluarea fondului comercial pozitiv și a intereselor minoritare

în viziunea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, Contabilitatea,

Expertizași Auditul Afacerilor, no. 1, 2009, p. 37-42;

40. Schiau, I., Modificările aduse, prin Legea nr.149/2004, Legii nr.64/1995 privind

procedura reorganizării judiciare și a falimentului, in Dreptul nr. 9/2004, p.27-40;

41. Ștefănescu, B., Considerații de ansamblu referitoare la legea nr.85/2006 privind

procedura insolventei, in Dreptul nr.10/2006, p.9-34;

42. Ștefănescu, I.T., Protecția drepturilor salariaților in cazul transferului întreprinderii, al

unității sau al unor părți ale acestora, in lumina Legii nr.67/2006, in Dreptul nr.9/2006,

p.9-20;

43. Ștefănescu, I.T., Regimul creanțelor salariale in cazul insolventei angajatorului in

Dreptul nr.10/2006, p.47-62;

30

44. Thietart, E.A., Positions competitives, in Encyclopedie du management, volumul I,

Editura Vuibert, Paris, 1992, p.251-256;

45. Turcu, I., Noii potențiali debitori in insolventa – necomercianții, in Revista de Drept

comercial nr.11/2003, p.9-25;

46. Turcu, I., Stan, M., Legea privind procedura insolventei – o noua etapa in reforma

legislativa , in Revista de Drept comercial nr.6/2006, p.9-30;

47. Țăndăreau, N., Planul de reorganizare judiciară și reorganizarea , in Revista de Drept

comercial nr.10/1998, p.74-96și nr.11/1998, p. 76-95;

48. Vallens, J.-L., Vers un droit materiel europeen en matiere de faillite?, in Petites

affiches nr.248/12 decembrie 2003, p.47-53.

C. Legislație

1. Codul fiscal adoptat prin Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare;

2. Norme metodologice de aplicare a legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal;

3. Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată inclusiv prin

Legea nr.169/2010;

4. Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale cu modificările și completările

ulterioare;

5. Legea contabilității nr.82/1991 cu modificările și completările ulterioare;

6. Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatului ad hoc

cu modificările și completările ulterioare;

7. Legea nr.364/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și

mijlocii cu modificările și completările ulterioare;

8. Ordin Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 - Partea I pentru aprobarea Reglementărilor

contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale

consolidate, Publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014

9. Ordin nr. 897 din 3 august 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și

lichidare a societăților, precum și de retragere sau excludere a unor asociați din cadrul

societăților, Publicat în Monitorul Oficial nr. 711 din 22 septembrie 2015 ( inclusiv

anexele la acest ordin);

10. IFRS 3 Combinări de întreprinderi

31

11. Directiva 2004/109/CE privind armonizarea obligațiilor de transparenta în ceea ce

privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la

tranzacționare pe o piața reglementata;

12. Directiva 2005/19/CE de modificare a Directivei 90/434/CEE privind regimul fiscal

comun care se aplica fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionarii de active și

schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state member;

13. Directiva 2005/56/CE privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe

acțiuni.

D. Resurse Web (online)

1. http://ec.europa.eu

2. http://eur-lex.europa.eu

3. http://oecd.org

4. http://static.anaf.ro

5. http://www .worldbank.org

6. http://www.cafr.ro

7. http://www.ccir.ro

8. http://www.ceccar.ro

9. http://www.eurostat2010

10. http://www.iasplus.com/

11. http://www.ifac.org

12. http://www.ifrs.org

13. http://www.kpmg.com

14. http://www.moficial.ro

15. http://www.oecd.org

16. http://www.pwc.com